Explicaţia detaliată a incontinenţei maselor fecale (encoprezis) la copii: cauze, la ce trebuie să atrageţi o atenţie deosebită, tratament eficient

Ce este encoprezisul?

Encoprezisul (incontinenţa fecală) – este o defecaţie involuntară şi inconştientă la copiii mai mari de 3 ani.

Defecaţia involuntară la copiii cu vârsta mai mică de 3 ani nu ar trebui să fie considerată ca incontinenţă fecală, deoarece, până la vârsta mai mică de trei ani, copiii încă slab controlează funcţia intestinului.

Vă rugăm să reţineţi că encoprezisul este anume incontinenţa inconştientă şi eliminarea involuntară a fecalelor. Copiii care suferă de encoprezis nu simt eliminarea fecalelor şi, din aceste considerente, în niciun caz, nu trebuie să-i certaţi  să le faceţi reproşuri sau să-i învinuiţi de neglijenţă şi nepăsare.

Mai mult decât atât, critica şi presiunea pot numai exacerba problema.

Potrivit datelor unor cercetări actuale, incontinenta fecală apare la 1-3% din copii. Băieţii suferă de incontinentă fecală de aproape 3 ori mai des decât fetele.

Părinţii, adesea numesc encoprezis “murdărirea lenjeriei de corp” şi consideră incontinenţa fecală drept un semn al diareei. De fapt, aproape întotdeauna, encoprezisul se dezvoltă la copiii care suferă de constipaţie prelungită. Fecalele lichide, care murdăresc lenjeria şi se aseamănă cu diareea, curg pe lângă fecalele dense care umplu şi dilată rectul.

Cauzele encoprezisului la copii

Cauza principală a encoprezisului este constipaţia cronică care provoacă dilatarea severă a rectului copilului, ceea ce conduce la pierderea capacităţii sfincterului rectului de a se închide strâns, pentru a reţine în mod corespunzător fecalele în interior.

În majoritatea cazurilor, constipaţia, la copiii mai mari de 3 ani, poate fi cauzată de factori psihologici (teamă, insistenţa din partea adulţilor de a utiliza oliţa, comportamentul agresiv al părinţilor), şi de alimentaţia incorectă.

Pentru a rezolva în mod eficient problema encoprezisului la copilul Dvs., citiţi recomandările noastre detaliate în articolul: Constipaţia la copii. Eliminând constipaţia, veţi elimina şi incontinenţa fecală.

Schema dezvoltării encoprezisului

 
 

 
 

 
 

 

Explicaţii referitor la schemă

1. Cauzele principale ale constipaţiilor la copiii cu vârsta de peste un an sunt, fie că alimentaţia greşită, fie că sentimentul de ruşine asociat cu defecaţia.
2. Constipaţiile (formarea unor fecale dense) pot apărea la copil, fie că în urma primei cauze, fie în urma cauzei a doua, fie că în urma ambelor cauze concomitent.
   Evacuarea dificilă şi dureroasă a maselor fecale dense, în cazul constipaţiei, poate agrava stresul şi sentimentul de ruşine, asociate cu defecaţia. Prin urmare, dacă constipaţiile au apărut pe fondul alimentaţiei greşite, foarte repede va apărea şi componenta psihologică: copilul va începe să reţină fecalele, suprimând conştient nevoia defecaţiei.
3. Suprimarea intenţionată a defecaţiei conduce la acumularea în rect a unei cantităţi mari a fecalelor dense, care dilată pereţii rectului. În urma dilatării, rectul copilului pierde sensibilitatea. Acest lucru conduce la faptul că, peste un timp după începerea constipaţiei, copilul încetează să simtă nevoia de a defeca (pur şi simplu, el nu simte că trebuie să meargă la toaletă) şi reţinerea nevoii de a defeca devine la el deja inconştientă.
   Reţinerea prelungită a fecalelor doar agravează problema – scaunul devine mai voluminos şi mai dens, şi mai puternic răneşte intestinul copilului, conducând la formarea fisurilor rectale şi, în unele cazuri, a hemoroizilor.
   Şi hemoroizii, şi fisurile rectale se manifestă prin dureri severe în timpul tranzitului intestinal. Este absolut clar că, având dureri în timp ce merge la veceu, copilul se va strădui să facă acest lucru cât mai rar şi îşi va suprima nevoia de defecaţie.
4. Dilatarea semnificativă a muşchilor rectului, pe fondul unei constipaţii îndelungate, poate conduce la afectarea funcţiei sfincterului anal de a se închide complet şi de a reţine masele fecale. Ca rezultat, la copil se va dezvolta encoprezisul. Encoprezisul, în special, în cazul copiilor cu vârsta de peste 3 ani, poate deveni un fenomen absolut “ruşinos” (mai ales, dacă o astfel de atitudine este susţinută de adulţi). Ruşinea, cauzată de incontinenţa fecală, poate numai exacerba problema, pentru că copilul va încerca şi mai mult să reţină fecalele şi, astfel, intestinele lui, tot mai mult şi mai mult, vor pierde capacitatea de a funcţiona în mod normal.

   În ciclul general al dezvoltării constipaţiei, diverse combinaţii ale unor cauze pot exista independent de alte cauze. De exemplu, formarea fecalelor dense, temerea şi ruşinea, asociate cu defecaţia şi cu dilatarea persistentă a rectului, în ansamblu, pot susţine dezvoltarea constipaţiei chiar şi în cazul în care copilul nu suferă de fisură anală sau de hemoroizi.

Tratamentul encoprezisului

De tratamentul encoprezisului la copii se ocupă medicii pediatri şi medicii gastroenterologi. Tratamentul eficient al encoprezisului se efectuează pe etape, prin eliminarea constipaţiei şi prin restabilirea funcţionării normale a rectului. Durata totală a tratamentului poate varia de la 6 luni până la un an.

Schema generală a tratamentului encoprezisului implică următorii paşi:

În primele 3-5 zile: curăţirea colonului de fecalele acumulate.

Următoarele 6 – 12 luni: prevenirea constipaţiei prin:

• Corecţia dietei
• Asigurarea unui aport adecvat de lichide în organism
• Administrarea preparatelor care conţin fibre alimentare
• Administrarea preventivă a preparatelor laxative
• Formarea deprinderii corecte de defecare

Următoarele 3 – 4 luni: întreruperea treptată a tratamentului cu laxative, dar menţinerea unui regim alimentar şi administrarea suplimentelor care conţin fibre alimentare.

Aşadar, tratamentul encoprezisului se reduce la tratamentul constipaţiei. Descrierea detaliată a modului în care pot fi organizate etapele tratamentului specificate mai sus o puteţi găsi în articolul Constipaţia la copii şi tratamentul acesteia.