„La inceput fac metanii pana obosesc. Dupa aceea parcurg siragul mataniilor de trei ori zicand rugaciunea vamesului, de trei ori cu marturisirea talharului, dupa aceea cate un sirag cu Rugaciunea lui Iisus, cu rugaciuni catre Preasfanta, catre Teologul si catre Cuviosul Hristodul si dupa aceea ma rog cat ma tin puterile. Am auzit de la batranul Macarie ca in afara de rugaciune mai exista si o alta stare, atunci cand rugaciunea inceteaza si mintea se cufunda in alta traire. Nu am reusit niciodata acest lucru, insa nu ma indoiesc de aceasta stare, pentru ca vad in mine, pe masura ce continui sa ma rog, o deschidere catre ceva dumnezeiesc, pe care insa nu pot sa ti-o descriu”.