Biblia (download)
http://ge.tt/api/1/files/2uPHQuX/3/blob?download
VechiulTestament al Sfintei Scripturi
1.1 La inceput, Dumnezeu a facut cerurile si pamantul. 1.2 Pamantul era pustiu si gol; peste fata adancului de ape era intuneric, si Duhul lui Dumnezeu se misca pe deasupra apelor. 1.3 Dumnezeu a zis: Sa fie lumina! Si a fost lumina. 1.4 Dumnezeu a vazut ca lumina era buna; si Dumnezeu a despartit lumina de intuneric. 1.5 Dumnezeu a numit lumina zi, iar intunericul l-a numit noapte. Astfel, a fost o seara, si apoi a fost o dimineata: aceasta a fost ziua intai. 1.6 Dumnezeu a zis: Sa fie o intindere intre ape, si ea sa desparta apele de ape. 1.7 Si Dumnezeu a facut intinderea, si ea a despartit apele care sunt dedesubtul intinderii de apele care sunt deasupra intinderii. Si asa a fost. 1.8 Dumnezeu a numit intinderea cer. Astfel, a fost o seara, si apoi a fost o dimineata: aceasta a fost ziua a doua. 1.9 Dumnezeu a zis: Sa se stranga la un loc apele care sunt dedesubtul cerului, si sa se arate uscatul! Si asa a fost. 1.10 Dumnezeu a numit uscatul pamant, iar gramada de ape a numit-o mari. Dumnezeu a vazut ca lucrul acesta era bun. 1.11 Apoi Dumnezeu a zis: Sa dea pamantul verdeata, iarba cu samanta, pomi roditori, care sa faca rod dupa soiul lor si care sa aiba in ei samanta lor pe pamant. Si asa a fost. 1.12 Pamantul a dat verdeata, iarba cu samanta dupa soiul ei, si pomi care fac rod si care isi au samanta in ei, dupa soiul lor. Dumnezeu a vazut ca lucrul acesta era bun. 1.13 Astfel, a fost o seara, si apoi a fost o dimineata: aceasta a fost ziua a treia. 1.14 Dumnezeu a zis: Sa fie niste luminatori in intinderea cerului, ca sa desparta ziua de noapte; ei sa fie niste semne care sa arate vremurile, zilele si anii; 1.15 si sa slujeasca de luminatori in intinderea cerului, ca sa lumineze pamantul. Si asa a fost. 1.16 Dumnezeu a facut cei doi mari luminatori, si anume: luminatorul cel mai mare ca sa stapaneasca ziua, si luminatorul cel mai mic ca sa stapaneasca noaptea; a facut si stelele. 1.17 Dumnezeu i-a asezat in intinderea cerului, ca sa lumineze pamantul~ 1.18 sa stapaneasca ziua si noaptea, si sa desparta lumina de intuneric. Dumnezeu a vazut ca lucrul acesta era bun. 1.19 Astfel, a fost o seara, si apoi a fost o dimineata: aceasta a fost ziua a patra. 1.20 Dumnezeu a zis: Sa misune apele de vietuitoare, si sa zboare pasari deasupra pamantului pe intinderea cerului. 1.21 Dumnezeu a facut pestii cei mari si toate vietuitoarele care se misca si de care misuna apele, dupa soiurile lor; a facut si orice pasare inaripata dupa soiul ei. Dumnezeu a vazut ca erau bune. 1.22 Dumnezeu le-a binecuvantat, si a zis: Cresteti, inmultiti-va, si umpleti apele marilor; sa se inmulteasca si pasarile pe pamant. 1.23 Astfel a fost o seara, si apoi a fost o dimineata: aceasta a fost ziua a cincea. 1.24 Dumnezeu a zis: Sa dea pamantul vietuitoare dupa soiul lor, vite, taratoare si fiare pamantesti, dupa soiul lor. Si asa a fost. 1.25 Dumnezeu a facut fiarele pamantului dupa soiul lor, vitele dupa soiul lor si toate taratoarele pamantului dupa soiul lor. Dumnezeu a vazut ca erau bune. 1.26 Apoi Dumnezeu a zis: Sa facem om dupa chipul Nostru, dupa asemanarea Noastra; el sa stapaneasca peste pestii marii, peste pasarile cerului, peste vite, peste tot pamantul si peste toate taratoarele care se misca pe pamant. 1.27 Dumnezeu a facut pe om dupa chipul Sau, l-a facut dupa chipul lui Dumnezeu; parte barbateasca si parte femeiasca i-a facut. 1.28 Dumnezeu i-a binecuvantat, si Dumnezeu le-a zis: Cresteti, inmultiti-va, umpleti pamantul, si supuneti-l; si stapaniti peste pestii marii, peste pasarile cerului, si peste orice vietuitoare care se misca pe pamant. 1.29 Si Dumnezeu a zis: Iata ca v-am dat orice iarba care face samanta si care este pe fata intregului pamant, si orice pom, care are in el rod cu samanta: aceasta sa fie hrana voastra. 1.30 Iar tuturor fiarelor pamantului, tuturor pasarilor cerului, si tuturor vietatilor care se misca pe pamant, care au in ele o suflare de viata, le-am dat ca hrana toata iarba verde. Si asa a fost. 1.31 Dumnezeu S-a uitat la tot ce facuse; si iata ca erau foarte bune. Astfel a fost o seara, si apoi a fost o dimineata: aceasta a fost ziua a sasea.
2.1 Astfel au fost sfarsite cerurile si pamantul, si toata ostirea lor. 2.2 In ziua a saptea Dumnezeu Si-a sfarsit lucrarea, pe care o facuse; si in ziua a saptea S-a odihnit de toata lucrarea Lui pe care o facuse. 2.3 Dumnezeu a binecuvantat ziua a saptea si a sfintit-o, pentru ca in ziua aceasta S-a odihnit de toata lucrarea Lui, pe care o zidise si o facuse. 2.4 Iata istoria cerurilor si a pamantului, cand au fost facute. 2.5 In ziua cand a facut Domnul Dumnezeu un pamant si ceruri, nu era inca pe pamant nici un copacel de camp si nici o iarba de pe camp nu incoltea inca: fiindca Domnul Dumnezeu nu daduse inca ploaie pe pamant si nu era nici un om ca sa lucreze pamantul. 2.6 Ci un abur se ridica de pe pamant si uda toata fata pamantului. 2.7 Domnul Dumnezeu a facut pe om din tarana pamantului, i-a suflat in nari suflare de viata, si omul s-a facut astfel un suflet viu. 2.8 Apoi Domnul Dumnezeu a sadit o gradina in Eden, spre rasarit; si a pus acolo pe omul pe care-l intocmise. 2.9 Domnul Dumnezeu a facut sa rasara din pamant tot felul de pomi, placuti la vedere si buni la mancare, si pomul vietii in mijlocul gradinii, si pomul cunostintei binelui si raului. 2.10 Un rau iesea din Eden si uda gradina; si de acolo se impartea si se facea patru brate. 2.11 Numele celui dintai este Pison; el inconjoara toata tara Havila, unde se gaseste aur. 2.12 Aurul din tara aceasta este bun; acolo se gaseste si bedelion si piatra de onix. 2.13 Numele raului al doilea este Ghihon; el inconjoara toata tara Cus. 2.14 Numele celui de al treilea este Hidechel: el curge la rasaritul Asiriei. Al patrulea rau este Eufratul. 2.15 Domnul Dumnezeu a luat pe om si l-a asezat in gradina Edenului, ca s-o lucreze si s-o pazeasca. 2.16 Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: Poti sa mananci dupa placere din orice pom din gradina; 2.17 dar din pomul cunostintei binelui si raului sa nu mananci, caci in ziua in care vei manca din el, vei muri negresit. 2.18 Domnul Dumnezeu a zis: Nu este bine ca omul sa fie singur; am sa-i fac un ajutor potrivit pentru el. 2.19 Domnul Dumnezeu a facut din pamant toate fiarele campului si toate pasarile cerului; si le-a adus la om, ca sa vada cum are sa le numeasca; si orice nume pe care-l dadea omul fiecarei vietuitoare, acela-i era numele. 2.20 Si omul a pus nume tuturor vitelor, pasarilor cerului si tuturor fiarelor campului; dar, pentru om, nu s-a gasit nici un ajutor, care sa i se potriveasca. 2.21 Atunci Domnul Dumnezeu a trimis un somn adanc peste om, si omul a adormit; Domnul Dumnezeu a luat una din coastele lui si a inchis carnea la locul ei. 2.22 Din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a facut o femeie si a adus-o la om. 2.23 Si omul a zis: Iata in sfarsit aceea care este os din oasele mele si carne din carnea mea! Ea se va numi, femeie, pentru ca a fost luata din om. 2.24 De aceea va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa, si se va lipi de nevasta sa, si se vor face un singur trup. 2.25 Omul si nevasta lui erau amandoi goi, si nu le era rusine.
3.1 Sarpele era mai siret decat toate fiarele campului pe care le facuse Domnul Dumnezeu. El a zis femeii: Oare a zis Dumnezeu cu adevarat: Sa nu mancati din toti pomii din gradina? 3.2 Femeia a raspuns sarpelui: Putem sa mancam din rodul tuturor pomilor din gradina. 3.3 Dar despre rodul pomului din mijlocul gradinii, Dumnezeu a zis: Sa nu mancati din el, si nici sa nu va atingeti de el, ca sa nu muriti. 3.4 Atunci sarpele a zis femeii: Hotarat, ca nu veti muri: 3.5 dar Dumnezeu stie ca, in ziua cand veti manca din el, vi se vor deschide ochii, si veti fi ca Dumnezeu, cunoscand binele si raul. 3.6 Femeia a vazut ca pomul era bun de mancat si placut de privit, si ca pomul era de dorit ca sa deschida cuiva mintea. A luat deci din rodul lui, si a mancat; a dat si barbatului ei, care era langa ea, si barbatul a mancat si el. 3.7 Atunci li s-au deschis ochii la amandoi; au cunoscut ca erau goi, au cusut laolalta frunze de smochin si si-au facut sorturi din ele. 3.8 Atunci au auzit glasul Domnului Dumnezeu, care umbla prin gradina in racoarea zilei: si omul si nevasta lui s-au ascuns de Fata Domnului Dumnezeu printre pomii din gradina. 3.9 Dar Domnul Dumnezeu a chemat pe om, si i-a zis: Unde esti? 3.10 El a raspuns: Ti-am auzit glasul in gradina; si mi-a fost frica, pentru ca eram gol, si m-am ascuns. 3.11 Si Domnul Dumnezeu a zis: Cine ti-a spus ca esti gol? Nu cumva ai mancat din pomul din care iti poruncisem sa nu mananci? 3.12 Omul a raspuns: Femeia pe care mi-ai dat-o ca sa fie langa mine, ea mi-a dat din pom si am mancat. 3.13 Si Domnul Dumnezeu a zis femeii: Ce ai facut? Femeia a raspuns: Sarpele m-a amagit, si am mancat din pom. 3.14 Domnul Dumnezeu a zis sarpelui: Fiindca ai facut lucrul acesta, blestemat esti intre toate vitele si intre toate fiarele de pe camp; in toate zilele vietii tale sa te tarasti pe pantece, si sa mananci tarana. 3.15 Vrajmasie voi pune intre tine si femeie, intre samanta ta si samanta ei. Aceasta iti va zdrobi capul, si tu ii vei zdrobi calcaiul. 3.16 Femeii i-a zis: Voi mari foarte mult suferinta si insarcinarea ta; cu durere vei naste copii, si dorintele tale se vor tine dupa barbatul tau, iar el va stapani peste tine. 3.17 Omului i-a zis: Fiindca ai ascultat de glasul nevestei tale, si ai mancat din pomul despre care iti poruncisem: Sa nu mananci deloc din el, blestemat este acum pamantul din pricina ta. Cu multa truda sa-ti scoti hrana din el in toate zilele vietii tale; 3.18 spini si palamida sa-ti dea, si sa mananci iarba de pe camp. 3.19 In sudoarea fetei tale sa-ti mananci painea, pana te vei intoarce in pamant, caci din el ai fost luat; caci tarana esti, si in tarana te vei intoarce. 3.20 Adam a pus nevestei sale numele Eva: caci ea a fost mama tuturor celor vii. 3.21 Domnul Dumnezeu a facut lui Adam si nevestei lui haine de piele, si i-a imbracat cu ele. 3.22 Domnul Dumnezeu a zis: Iata ca omul a ajuns ca unul din Noi, cunoscand binele si raul. Sa-l impiedicam dar acum ca nu cumva sa-si intinda mana, sa ia si din pomul vietii, sa manance din el, si sa traiasca in veci. 3.23 De aceea Domnul Dumnezeu l-a izgonit din gradina Edenului, ca sa lucreze pamantul, din care fusese luat. 3.24 Astfel a izgonit El pe Adam; si la rasaritul gradinii Edenului a pus niste heruvimi, care sa invarteasca o sabie invapaiata, ca sa pazeasca drumul care duce la pomul vietii.
4.1 Adam s-a impreunat cu nevasta sa Eva; ea a ramas insarcinata, si a nascut pe Cain. Si a zis: Am capatat un om cu ajutorul Domnului! 4.2 A mai nascut si pe fratele sau Abel. Abel era cioban, iar Cain era plugar. 4.3 Dupa o bucata de vreme, Cain a adus Domnului o jertfa de mancare din roadele pamantului. 4.4 Abel a adus si el o jertfa de mancare din oile intai nascute ale turmei lui si din grasimea lor. Domnul a privit cu placere spre Abel si spre jertfa lui; 4.5 dar spre Cain si spre jertfa lui, n-a privit cu placere. Cain s-a maniat foarte tare, si i s-a posomorat fata. 4.6 Si Domnul a zis lui Cain: Pentru ce te-ai maniat, si pentru ce ti s-a posomorat fata? 4.7 Nu-i asa? Daca faci bine, vei fi bine primit; dar daca faci rau, pacatul pandeste la usa; dorinta lui se tine dupa tine, dar tu sa-l stapanesti. 4.8 Insa Cain a zis fratelui sau Abel: Haidem sa iesim la camp. Dar pe cand erau la camp, Cain s-a ridicat impotriva fratelui sau Abel, si l-a omorat. 4.9 Domnul a zis lui Cain: Unde este fratele tau Abel? El a raspuns: Nu stiu. Sunt eu pazitorul fratelui meu? 4.10 Si Dumnezeu a zis: Ce ai facut? Glasul sangelui fratelui tau striga din pamant la Mine. 4.11 Acum blestemat esti tu, izgonit din ogorul acesta, care si-a deschis gura ca sa primeasca din mana ta sangele fratelui tau! 4.12 Cand vei lucra pamantul, sa nu-ti mai dea bogatia lui. Pribeag si fugar sa fii pe pamant. 4.13 Cain a zis Domnului: Pedeapsa mea e prea mare ca s-o pot suferi. 4.14 Iata ca Tu ma izgonesti azi de pe fata pamantului; eu voi trebui sa ma ascund de Fata Ta, si sa fiu pribeag si fugar pe pamant; si oricine ma va gasi, ma va omori. 4.15 Domnul i-a zis: Nicidecum; ci daca va omori cineva pe Cain, Cain sa fie razbunat de sapte ori. Si Domnul a hotarat un semn pentru Cain, ca oricine il va gasi, sa nu-l omoare. 4.16 Apoi, Cain a iesit din Fata Domnului, si a locuit in tara Nod, la rasarit de Eden. 4.17 Cain s-a impreunat cu nevasta sa; ea a ramas insarcinata si a nascut pe Enoh. El a inceput apoi sa zideasca o cetate, si a pus acestei cetati numele fiului sau Enoh. 4.18 Enoh a fost tatal lui Irad; Irad a fost tatal lui Mehuiael; Mehuiael a fost tatal lui Metusael; si Metusael a fost tatal lui Lameh. 4.19 Lameh si-a luat doua neveste: numele uneia era Ada, si numele celeilalte era Tila. 4.20 Ada a nascut pe Iabal: el a fost tatal celor ce locuiesc in corturi si pazesc vitele. 4.21 Numele fratelui sau era Iubal: el a fost tatal tuturor celor ce canta cu alauta si cu cavalul. 4.22 Tila, de partea ei, a nascut si ea pe Tubal-Cain, fauritorul tuturor uneltelor de arama si de fier. Sora lui Tubal-Cain era Naama. 4.23 Lameh a zis nevestelor sale: Ada si Tila, ascultati glasul meu! Nevestele lui Lameh, ascultati cuvantul meu! Am omorat un om pentru rana mea, Si un tanar pentru vanataile mele. 4.24 Cain va fi razbunat de sapte ori, Iar Lameh de saptezeci de ori cate sapte. 4.25 Adam s-a impreunat iarasi cu nevasta sa; ea a nascut un fiu, si i-a pus numele Set; caci, a zis ea, Dumnezeu mi-a dat o alta samanta in locul lui Abel, pe care l-a ucis Cain. 4.26 Lui Set i s-a nascut si lui un fiu, si i-a pus numele Enos. Atunci au inceput oamenii sa cheme Numele Domnului.
5.1 Iata cartea neamurilor lui Adam. In ziua cand a facut Dumnezeu pe om, l-a facut dupa asemanarea lui Dumnezeu. 5.2 I-a facut parte barbateasca si parte femeiasca, i-a binecuvantat, si le-a dat numele de om, in ziua cand au fost facuti. 5.3 La varsta de o suta treizeci de ani, Adam a nascut un fiu dupa chipul si asemanarea lui, si i-a pus numele Set. 5.4 Dupa nasterea lui Set, Adam a trait opt sute de ani; si a nascut fii si fiice. 5.5 Toate zilele pe care le-a trait Adam, au fost de noua sute trei zeci de ani; apoi a murit. 5.6 La varsta de o suta cinci ani, Set a nascut pe Enos. 5.7 Dupa nasterea lui Enos, Set a mai trait opt sute sapte ani, si a nascut fii si fiice. 5.8 Toate zilele lui Set au fost de noua sute doisprezece ani; apoi a murit. 5.9 La varsta de nouazeci de ani, Enos a nascut pe Cainan. 5.10 Dupa nasterea lui Cainan, Enos a mai trait opt sute cincisprezece ani, si a nascut fii si fiice. 5.11 Toate zilele lui Enos au fost de noua sute cinci ani; apoi a murit. 5.12 La varsta de saptezeci de ani, Cainan a nascut pe Mahalaleel. 5.13 Dupa nasterea lui Mahalaleel, Cainan a mai trait opt sute patruzeci de ani; si a nascut fii si fiice. 5.14 Toate zilele lui Cainan au fost de noua sute zece ani; apoi a murit. 5.15 La varsta de saizeci si cinci de ani, Mahalaleel a nascut pe Iared. 5.16 Dupa nasterea lui Iared, Mahalaleel a mai trait opt sute treizeci de ani; si a nascut fii si fiice. 5.17 Toate zilele lui Mahalaleel au fost de opt sute nouazeci si cinci de ani; apoi a murit. 5.18 La varsta de o suta saizeci si doi de ani, Iared a nascut pe Enoh. 5.19 Dupa nasterea lui Enoh, Iared a mai trait opt sute de ani; si a nascut fii si fiice. 5.20 Toate zilele lui Iared au fost de noua sute saizeci si doi de ani; apoi a murit. 5.21 La varsta de saizeci si cinci de ani, Enoh a nascut pe Metusala. 5.22 Dupa nasterea lui Metusala, Enoh a umblat cu Dumnezeu trei sute de ani; si a nascut fii si fiice. 5.23 Toate zilele lui Enoh au fost trei sute saizeci si cinci de ani. 5.24 Enoh a umblat cu Dumnezeu; apoi nu s-a mai vazut, pentru ca l-a luat Dumnezeu. 5.25 La varsta de o suta optzeci si sapte de ani, Metusala a nascut pe Lameh. 5.26 Dupa nasterea lui Lameh, Metusala a mai trait sapte sute optzeci si doi de ani; si a nascut fii si fiice. 5.27 Toate zilele lui Metusala au fost de noua sute saizeci si noua de ani; apoi a murit. 5.28 La varsta de o suta optzeci si doi de ani, Lameh a nascut un fiu. 5.29 El i-a pus numele Noe, zicand: Acesta ne va mangaia pentru osteneala si truda mainilor noastre, care vin din acest pamant, pe care l-a blestemat Domnul. 5.30 Dupa nasterea lui Noe, Lameh a mai trait cinci sute noua zeci si cinci de ani; si a nascut fii si fiice. 5.31 Toate zilele lui Lameh au fost de sapte sute saptezeci si sapte de ani; apoi a murit. 5.32 Noe, la varsta de cinci sute de ani, a nascut pe Sem, Ham si Iafet.
6.1 Cand au inceput oamenii sa se inmulteasca pe fata pamantului, si li s-au nascut fete~ 6.2 fiii lui Dumnezeu au vazut ca fetele oamenilor erau frumoase; si din toate si-au luat de neveste pe acelea pe care si le-au ales. 6.3 Atunci Domnul a zis: Duhul Meu nu va ramane pururea in om, caci si omul nu este decat carne pacatoasa: totusi zilele lui vor fi de o suta douazeci de ani. 6.4 Uriasii erau pe pamant in vremurile acelea, si chiar si dupa ce s-au impreunat fiii lui Dumnezeu cu fetele oamenilor, si le-au nascut ele copii: acestia erau vitejii care au fost in vechime, oameni cu nume. 6.5 Domnul a vazut ca rautatea omului era mare pe pamant, si ca toate intocmirile gandurilor din inima lui erau indreptate in fiecare zi numai spre rau. 6.6 I-a parut rau Domnului ca a facut pe om pe pamant, si S-a mahnit in inima Lui. 6.7 Si Domnul a zis: Am sa sterg de pe fata pamantului pe omul pe care l-am facut, de la om pana la vite, pana la taratoare, si pana la pasarile cerului; caci Imi pare rau ca i-am facut. 6.8 Dar Noe a capatat mila inaintea Domnului. 6.9 Iata care sunt urmasii lui Noe. Noe era un om neprihanit si fara pata intre cei din vremea lui: Noe umbla cu Dumnezeu. 6.10 Noe a nascut trei fii: Sem, Ham si Iafet. 6.11 Pamantul era stricat inaintea lui Dumnezeu, pamantul era plin de silnicie. 6.12 Dumnezeu S-a uitat spre pamant, si iata ca pamantul era stricat; caci orice faptura isi stricase calea pe pamant. 6.13 Atunci Dumnezeu a zis lui Noe: Sfarsitul oricarei fapturi este hotarat inaintea Mea, fiindca au umplut pamantul de silnicie; iata, am sa-i nimicesc impreuna cu pamantul. 6.14 Fa-ti o corabie din lemn de gofer (chiparos); corabia aceasta s-o imparti in camarute, si s-o tencuiesti cu smoala pe dinauntru si pe dinafara. 6.15 Iata cum s-o faci: corabia sa aiba trei sute de coti in lungime, cincizeci de coti in latime si treizeci de coti in inaltime. 6.16 Sa faci corabiei o fereastra, sus, lata de un cot; usa s-o pui in latura corabiei; si sa faci un rand de camari jos, altul la mijloc si altul sus. 6.17 Si, iata ca Eu am sa fac sa vina un potop de ape pe pamant, ca sa nimiceasca orice faptura de sub cer, care are suflare de viata; tot ce este pe pamant va pieri. 6.18 Dar cu tine fac un legamant; sa intri in corabie, tu si fiii tai, nevasta ta si nevestele fiilor tai impreuna cu tine. 6.19 Din tot ce traieste, din orice faptura, sa iei in corabie cate doua din fiecare soi, ca sa le tii vii cu tine: sa fie o parte barbateasca si o parte femeiasca. 6.20 Din pasari dupa soiul lor, din vite dupa soiul lor, si din toate taratoarele de pe pamant dupa soiul lor, sa vina la tine inauntru cate doua din fiecare soi, ca sa le tii cu viata. 6.21 Si tu, ia-ti din toate bucatele care se mananca, si fa-ti merinde din ele, ca sa-ti slujeasca de hrana tie si lor. 6.22 Asa a si facut Noe: a facut tot ce-i poruncise Dumnezeu.
7.1 Domnul a zis lui Noe: Intra in corabie, tu si toata casa ta; caci te-am vazut fara prihana inaintea Mea in neamul acesta de oameni. 7.2 Ia cu tine cate sapte perechi din toate dobitoacele curate, cate o parte barbateasca si cate o parte femeiasca; o pereche din dobitoacele care nu sunt curate, cate o parte barbateasca si cate o parte femeiasca; 7.3 si cate sapte perechi de asemenea, din pasarile cerului, cate o parte barbateasca si cate o parte femeiasca, pentru ca sa le tii vie samanta pe toata fata pamantului. 7.4 Caci dupa sapte zile, voi face sa ploaie pe pamant patruzeci de zile si patruzeci de nopti; si voi sterge astfel de pe fata pamantului toate fapturile pe care le-am facut. 7.5 Noe a facut tot ce-i poruncise Domnul. 7.6 Noe era de sase sute de ani, cand a venit potopul pe pamant. 7.7 Si Noe a intrat in corabie cu fiii sai, cu nevasta sa si cu nevestele fiilor sai, din pricina apelor potopului. 7.8 Din dobitoacele curate si din dobitoacele necurate, din pasari si din tot ce se taraste pe pamant~ 7.9 au intrat in corabie la Noe, doua cate doua, cate o parte barbateasca si cate o parte femeiasca, asa cum poruncise Dumnezeu lui Noe. 7.10 Dupa cele sapte zile, au venit apele potopului pe pamant. 7.11 In anul al sasesutelea al vietii lui Noe, in luna a doua, in ziua a saptesprezecea a lunii, in ziua aceea, s-au rupt toate izvoarele Adancului celui mare si s-au deschis stavilarele cerurilor. 7.12 Ploaia a cazut pe pamant patruzeci de zile si patruzeci de nopti. 7.13 In aceeasi zi au intrat in corabie: Noe, Sem, Ham si Iafet, fiii lui Noe, nevasta lui Noe si cele trei neveste ale fiilor lui cu ei: 7.14 ei, si toate fiarele campului, dupa soiul lor, toate vitele dupa soiul lor, toate taratoarele care se tarasc pe pamant dupa soiul lor, toate pasarile dupa soiul lor, toate pasarelele, tot ce are aripi. 7.15 Au intrat in corabie la Noe, doua cate doua, din orice faptura care are suflare de viata. 7.16 Cele care au intrat, erau cate o parte barbateasca si cate o parte femeiasca, din orice faptura, dupa cum poruncise Dumnezeu lui Noe. Apoi Domnul a inchis usa dupa el. 7.17 Potopul a fost patruzeci de zile pe pamant. Apele au crescut si au ridicat corabia, si ea s-a inaltat deasupra pamantului. 7.18 Apele au ajuns mari si au crescut foarte mult pe pamant, si corabia plutea pe deasupra apelor. 7.19 Apele au ajuns din ce in ce mai mari si toti muntii inalti, care sunt sub cerul intreg, au fost acoperiti. 7.20 Cu cincisprezece coti s-au inaltat apele deasupra muntilor, care au fost acoperiti. 7.21 Si a pierit orice faptura care se misca pe pamant, atat pasarile cat si vitele si fiarele, tot ce se tara pe pamant, si toti oamenii. 7.22 Tot ce rasufla, tot ce avea suflare de duh de viata in nari, tot ce era pe pamantul uscat, a murit. 7.23 Toate fapturile care erau pe fata pamantului au fost nimicite, de la om pana la vite, pana la taratoare si pana la pasarile cerului: au fost nimicite de pe pamant. N-a ramas decat Noe si ce era cu el in corabie. 7.24 Apele au fost mari pe pamant o suta cincizeci de zile.
8.1 Dumnezeu Si-a adus aminte de Noe, de toate vietuitoarele si de toate vitele care erau cu el in corabie; si Dumnezeu a facut sa sufle un vant pe pamant, si apele s-au potolit. 8.2 Izvoarele Adancului si stavilarele cerurilor au fost inchise, si ploaia din cer a fost oprita. 8.3 Apele au scazut de pe fata pamantului, scurgandu-se si imputinandu-se, si, dupa o suta cincizeci de zile, apele s-au micsorat. 8.4 In luna a saptea, in ziua a saptesprezecea a lunii, corabia s-a oprit pe muntii Ararat. 8.5 Apele au mers scazand pana in luna a zecea. In luna a zecea, in ziua intai a lunii, s-au vazut varfurile muntilor. 8.6 Dupa patruzeci de zile, Noe a deschis fereastra corabiei pe care o facuse. 8.7 A dat drumul unui corb, care a iesit, ducandu-se si intorcandu-se, pana cand au secat apele de pe pamant. 8.8 A dat drumul si unui porumbel, ca sa vada daca scazusera apele de pe fata pamantului. 8.9 Dar porumbelul n-a gasit nici un loc ca sa-si puna piciorul, si s-a intors la el in corabie, caci erau ape pe toata fata pamantului. Noe a intins mana, l-a luat, si l-a bagat la el in corabie. 8.10 A mai asteptat alte sapte zile, si iarasi a dat drumul porumbelului din corabie. 8.11 Porumbelul s-a intors la el spre seara; si iata ca in ciocul lui era o frunza de maslin rupta de curand. Noe a cunoscut astfel ca apele scazusera pe pamant. 8.12 A mai asteptat alte sapte zile; si a dat drumul porumbelului. Dar porumbelul nu s-a mai intors la el. 8.13 In anul sase sute unu, in luna intai, in ziua intai a lunii, apele secasera pe pamant. Noe a ridicat invelitoarea corabiei: s-a uitat, si iata ca fata pamantului se uscase. 8.14 In luna a doua, in a douazeci si saptea zi a lunii, pamantul era uscat de tot. 8.15 Atunci Dumnezeu a vorbit lui Noe, si i-a zis: 8.16 Iesi din corabie, tu si nevasta ta, fiii tai si nevestele fiilor tai cu tine! 8.17 Scoate afara impreuna cu tine toate vietuitoarele de tot felul care sunt cu tine, atat pasarile cat si vitele si toate taratoarele care se tarasc pe pamant: sa misune pe pamant, sa creasca si sa se inmulteasca pe pamant. 8.18 Si Noe a iesit afara cu fiii sai, cu nevasta sa si cu nevestele fiilor sai. 8.19 Toate dobitoacele, toate taratoarele, toate pasarile, tot ce se misca pe pamant, dupa soiurile lor, au iesit din corabie. 8.20 Noe a zidit un altar Domnului; a luat din toate dobitoacele curate si din toate pasarile curate, si a adus arderi de tot pe altar. 8.21 Domnul a mirosit un miros placut; si Domnul a zis in inima Lui: Nu voi mai blestema pamantul, din pricina omului, pentru ca intocmirile gandurilor din inima omului sunt rele din tineretea lui; si nu voi mai lovi tot ce este viu, cum am facut. 8.22 Cat va fi pamantul, nu va inceta semanatul si seceratul, frigul si caldura, vara si iarna, ziua si noaptea!
9.1 Dumnezeu a binecuvantat pe Noe si pe fiii sai, si le-a zis: Cresteti, inmultiti-va, si umpleti pamantul. 9.2 S-apuce groaza si frica de voi pe orice dobitoc de pe pamant, pe orice pasare a cerului, pe tot ce se misca pe pamant si pe toti pestii marii: vi le-am dat in mainile voastre! 9.3 Tot ce se misca si are viata, sa va slujeasca de hrana: toate acestea vi le dau, ca si iarba verde. 9.4 Numai carne cu viata ei, adica sangele ei, sa nu mancati. 9.5 Caci voi cere inapoi sangele vietilor voastre; il voi cere inapoi de la orice dobitoc; si voi cere inapoi viata omului din mana omului, din mana oricarui om, care este fratele lui. 9.6 Daca varsa cineva sangele omului, si sangele lui sa fie varsat de om; caci Dumnezeu a facut pe om dupa chipul Lui. 9.7 Iar voi, cresteti si inmultiti-va; raspanditi-va pe pamant, si inmultiti-va pe el! 9.8 Dumnezeu a mai vorbit lui Noe si fiilor lui care erau cu el, si a zis: 9.9 Iata, Eu fac un legamant cu voi, si cu samanta voastra, care va veni dupa voi; 9.10 cu toate vietuitoarele, care sunt cu voi, atat pasarile cat si vitele, si toate fiarele de pe pamant care sunt cu voi; cu toate cele care au iesit din corabie si cu orice alte dobitoace de pe pamant. 9.11 Fac un legamant cu voi ca nici o faptura nu va mai fi nimicita de apele potopului, si nu va mai veni potop ca sa pustiasca pamantul. 9.12 Si Dumnezeu a zis: Iata semnul legamantului pe care-l fac intre Mine si voi, si intre toate vietuitoarele care sunt cu voi, pentru toate neamurile de oameni in veci: 9.13 curcubeul Meu, pe care l-am asezat in nor, el va sluji ca semn al legamantului dintre Mine si pamant. 9.14 Cand voi strange nori deasupra pamantului, curcubeul se va arata in nor; 9.15 si Eu Imi voi aduce aminte de legamantul dintre Mine si voi si dintre toate vietuitoarele de orice trup; si apele nu se vor mai face un potop, ca sa nimiceasca orice faptura. 9.16 Curcubeul va fi in nor; si Eu Ma voi uita la el, ca sa-Mi aduc aminte de legamantul cel vesnic dintre Dumnezeu si toate vietuitoarele de orice trup de pe pamant. 9.17 Si Dumnezeu a zis lui Noe: Acesta este semnul legamantului pe care l-am facut intre Mine si orice faptura de pe pamant. 9.18 Fiii lui Noe, care au iesit din corabie, erau: Sem, Ham si Iafet: Ham este tatal lui Canaan. 9.19 Acestia au fost cei trei fii ai lui Noe, si din ei s-au raspandit oameni peste tot pamantul. 9.20 Noe a inceput sa fie lucrator de pamant, si a sadit o vie. 9.21 A baut vin, s-a imbatat si s-a dezgolit in mijlocul cortului sau. 9.22 Ham, tatal lui Canaan, a vazut goliciunea tatalui sau, si a spus celor doi frati ai lui afara. 9.23 Atunci Sem si Iafet au luat mantaua, au pus-o pe umeri, au mers de-a-ndaratelea si au acoperit goliciunea tatalui lor; fiindca fetele le erau intoarse inapoi, n-au vazut goliciunea tatalui lor. 9.24 Noe s-a trezit din ameteala vinului, si a aflat ce-i facuse fiul sau cel mai tanar. 9.25 Si a zis: Blestemat sa fie Canaan! Sa fie robul robilor fratilor lui! 9.26 El a mai zis: Binecuvantat sa fie Domnul, Dumnezeul lui Sem, Si Canaan sa fie robul lui! 9.27 Dumnezeu sa largeasca locurile stapanite de Iafet, Iafet sa locuiasca in corturile lui Sem, Si Canaan sa fie robul lor! 9.28 Noe a trait, dupa potop, trei sute cincizeci de ani. 9.29 Toate zilele lui Noe au fost de noua sute cincizeci de ani; apoi a murit.
10.1 Iata spita neamului fiilor lui Noe: Sem, Ham si Iafet. Dupa potop li s-au nascut fii. 10.2 Fiii lui Iafet au fost: Gomer, Magog, Madai, Iavan, Tubal, Mesec si Tiras. 10.3 Fiii lui Gomer: Aschenaz, Rifat si Togarma. 10.4 Fiii lui Iavan: Elisa, Tarsis, Chitim, si Dodanim. 10.5 De la ei se trag popoarele din tarile neamurilor de pe malul marii, dupa tinuturile lor, dupa limba fiecaruia, dupa familiile lor, dupa semintiile lor. 10.6 Fiii lui Ham au fost: Cus, Mitraim, Put si Canaan. 10.7 Fiii lui Cus: Seba, Havila, Sabta, Raema si Sabteca. Fiii lui Raema: Seba si Dedan. 10.8 Cus a nascut si pe Nimrod: el este acela care a inceput sa fie puternic pe pamant. 10.9 El a fost un viteaz vanator inaintea Domnului; iata de ce se zice: Ca Nimrod, viteaz vanator inaintea Domnului. 10.10 El a domnit la inceput peste Babel, Erec, Acad si Calne, in tara Sinear. 10.11 Din tara aceasta a intrat in Asiria; a zidit Ninive, Rehobot-Ir, Calah 10.12 si Resen intre Ninive si Calah; aceasta este cetatea cea mare. 10.13 Mitraim a nascut pe Ludimi, Anamimi, Lehabimi, Naftuhimi~ 10.14 Patrusimi, Casluhimi, (din care au iesit Filistenii) si pe Caftorimi. 10.15 Canaan a nascut pe Sidon, intaiul lui nascut, si pe Het; 10.16 si pe Iebusiti, pe Amoriti, pe Ghirgasiti~ 10.17 pe Heviti, pe Architi, pe Siniti~ 10.18 pe Arvaditi, pe Temariti, pe Hamatiti. In urma, familiile Canaanitilor s-au imprastiat. 10.19 Hotarele Canaanitilor se intindeau de la Sidon, cum mergi spre Gherar, pana la Gaza, si cum mergi spre Sodoma, Gomora, Adma si Teboim, pana la Lesa. 10.20 Acestia sunt fiii lui Ham, dupa familiile lor, dupa limbile lor, dupa tarile lor, dupa neamurile lor. 10.21 Si lui Sem, tatal tuturor fiilor lui Eber, si fratele cel mai mare al lui Iafet, i s-au nascut fii. 10.22 Fiii lui Sem au fost: Elam, Asur, Arpacsad, Lud si Aram. 10.23 Fii lui Aram: Ut, Hul, Gheter si Mas. 10.24 Arpacsad a nascut pe Selah; si Selah a nascut pe Eber. 10.25 Lui Eber i s-au nascut doi fii: numele unuia era Peleg, numit asa pentru ca pe vremea lui s-a impartit pamantul; iar numele fratelui sau era Ioctan. 10.26 Ioctan a nascut pe Almodad, pe Selef, pe Atarmavet, pe Ierah~ 10.27 pe Adoram, pe Uzal, pe Dicla~ 10.28 pe Obal, pe Abimael, pe Seba~ 10.29 pe Ofir, pe Havila, si pe Iobab. Toti acestia au fost fiii lui Ioctan. 10.30 Ei au locuit de la Mesa, cum mergi spre Sefar, pana la muntele rasaritului. 10.31 Acestia sunt fiii lui Sem, dupa familiile lor, dupa limbile lor, dupa tarile lor, dupa neamurile lor. 10.32 Acestea sunt familiile fiilor lui Noe, dupa spita neamului lor, dupa neamurile lor. Si din ei au iesit neamurile care s-au raspandit pe pamant dupa potop.
11.1 Tot pamantul avea o singura limba si aceleasi cuvinte. 11.2 Pornind ei inspre rasarit, au dat peste o campie in tara Sinear; si au descalecat acolo. 11.3 Si au zis unul catre altul: Haidem! sa facem caramizi, si sa le ardem bine in foc. Si caramida le-a tinut loc de piatra, iar smoala le-a tinut loc de var. 11.4 Si au mai zis: Haidem! sa ne zidim o cetate si un turn al carui varf sa atinga cerul, si sa ne facem un nume, ca sa nu fim imprastiati pe toata fata pamantului. 11.5 Domnul S-a pogorat sa vada cetatea si turnul, pe care-l zideau fiii oamenilor. 11.6 Si Domnul a zis: Iata, ei sunt un singur popor, si toti au aceeasi limba; si iata de ce s-au apucat; acum nimic nu i-ar impiedica sa faca tot ce si-au pus in gand. 11.7 Haidem! sa Ne pogoram si sa le incurcam acolo limba, ca sa nu-si mai inteleaga vorba unii altora. 11.8 Si Domnul i-a imprastiat de acolo pe toata fata pamantului; asa ca au incetat sa zideasca cetatea. 11.9 De aceea cetatea a fost numita Babel, caci acolo a incurcat Domnul limba intregului pamant, si de acolo i-a imprastiat Domnul pe toata fata pamantului. 11.10 Iata spita neamului lui Sem. La varsta de o suta de ani, Sem a nascut pe Arpacsad, la doi ani dupa potop. 11.11 Dupa nasterea lui Arpacsad, Sem a trait cinci sute de ani; si a nascut fii si fiice. 11.12 La varsta de treizeci si cinci de ani, Arpacsad a nascut pe Selah. 11.13 Dupa nasterea lui Selah, Arpacsad a mai trait patru sute trei ani; si a nascut fii si fiice. 11.14 La varsta de treizeci de ani, Selah a nascut pe Eber. 11.15 Dupa nasterea lui Eber, Selah a mai trait patru sute trei ani; si a nascut fii si fiice. 11.16 La varsta de treizeci si patru de ani, Eber a nascut pe Peleg. 11.17 Dupa nasterea lui Peleg, Eber a mai trait patru sute treizeci de ani; si a nascut fii si fiice. 11.18 La varsta de treizeci de ani, Peleg a nascut pe Reu. 11.19 Dupa nasterea lui Reu, Peleg a mai trait doua sute noua ani; si a nascut fii si fiice. 11.20 La varsta de treizeci si doi de ani, Reu a nascut pe Serug. 11.21 Dupa nasterea lui Serug, Reu a mai trait doua sute sapte ani; si a nascut fii si fiice. 11.22 La varsta de treizeci de ani, Serug a nascut pe Nahor. 11.23 Dupa nasterea lui Nahor, Serug a mai trait doua sute de ani; si a nascut fii si fiice. 11.24 La varsta de douazeci si noua de ani, Nahor a nascut pe Terah. 11.25 Dupa nasterea lui Terah, Nahor a mai trait o suta nouasprezece ani; si a nascut fii si fiice. 11.26 La varsta de saptezeci de ani, Terah a nascut pe Avram, pe Nahor si pe Haran. 11.27 Iata spita neamului lui Terah. Terah a nascut pe Avram, pe Nahor si pe Haran. Haran a nascut pe Lot. 11.28 Si Haran a murit in fata tatalui sau Terah, in tara in care se nascuse, in Ur in Haldea. 11.29 Avram si Nahor si-au luat neveste. Numele nevestei lui Avram era Sarai, si numele nevestei lui Nahor era Milca, fiica lui Haran, tatal Milcai si Iscai. 11.30 Sarai era stearpa: n-avea copii deloc. 11.31 Terah a luat pe fiul sau Avram, si pe Lot, fiul lui Haran, fiul fiului sau, si pe Sarai, nora sa, nevasta fiului sau Avram. Au iesit impreuna din Ur din Haldea, ca sa mearga in tara Canaan. Au venit pana la Haran, si s-au asezat acolo. 11.32 Zilele lui Terah au fost de doua sute cinci ani; si Terah a murit in Haran.
12.1 Domnul zisese lui Avram: Iesi din tara ta, din rudenia ta, si din casa tatalui tau, si vino in tara pe care ti-o voi arata. 12.2 Voi face din tine un neam mare, si te voi binecuvanta; iti voi face un nume mare, si vei fi o binecuvantare. 12.3 Voi binecuvanta pe cei ce te vor binecuvanta, si voi blestema pe cei ce te vor blestema; si toate familiile pamantului vor fi binecuvantate in tine. 12.4 Avram a plecat, cum ii spusese Domnul, si a plecat si Lot impreuna cu el. Avram avea saptezeci si cinci de ani, cand a iesit din Haran. 12.5 Avram a luat pe Sarai, nevasta sa, si pe Lot, fiul fratelui sau, impreuna cu toate averile, pe care le stransesera si cu toate slugile pe care le castigasera in Haran. Au plecat in tara Canaan, si au ajuns in tara Canaan. 12.6 Avram a strabatut tara pana la locul numit Sihem, pana la stejarul lui More. Canaanitii erau atunci in tara. 12.7 Domnul S-a aratat lui Avram, si i-a zis: Toata tara aceasta o voi da semintei tale. Si Avram a zidit acolo un altar Domnului, care i Se aratase. 12.8 De acolo a pornit spre munte, la rasarit de Betel, si si-a intins cortul, avand Betelul la apus si Ai la rasarit. A zidit si acolo un altar Domnului, si a chemat Numele Domnului. 12.9 Avram si-a urmat drumul, inaintand mereu spre miazazi. 12.10 A venit insa o foamete in tara; si Avram s-a pogorat in Egipt, ca sa locuiasca pentru catava vreme acolo; caci era mare foamete in tara. 12.11 Cand era aproape sa intre in Egipt, a zis nevestei sale Sarai: Iata, stiu ca esti o femeie frumoasa la fata. 12.12 Cand te vor vedea Egiptenii, vor zice: Aceasta este nevasta lui! Si pe mine ma vor omori, iar pe tine te vor lasa cu viata. 12.13 Spune, rogu-te, ca esti sora mea, ca sa-mi mearga bine din pricina ta, si sufletul meu sa traiasca datorita tie. 12.14 Cand a ajuns Avram in Egipt, Egiptenii au vazut ca nevasta lui era foarte frumoasa. 12.15 Slujbasii cei mai de frunte ai lui Faraon au vazut-o si ei, si au laudat-o la Faraon; si femeia a fost adusa in casa lui Faraon. 12.16 Pe Avram l-a primit bine din pricina ei; si Avram a capatat oi, boi, magari, robi si roabe, magarite si camile. 12.17 Dar Domnul a lovit cu mari urgii pe Faraon si casa lui, din pricina nevestei lui Avram Sarai. 12.18 Atunci Faraon a chemat pe Avram, si i-a zis: Ce mi-ai facut? Pentru ce nu mi-ai spus ca este nevasta ta? 12.19 De ce ai zis: Este sora mea, si am luat-o astfel de nevasta? Acum, iata-ti nevasta; ia-o, si pleaca! 12.20 Si Faraon a dat porunca oamenilor lui sa-l petreaca pe el, pe nevasta sa si tot ce avea.
13.1 Avram s-a suit din Egipt in tara de la miazazi, el, nevasta sa, si tot ce avea, impreuna cu Lot. 13.2 Avram era foarte bogat in vite, in argint, si in aur. 13.3 Din tara de la miazazi s-a indreptat si a mers pana la Betel, pana la locul unde fusese cortul lui la inceput, intre Betel si Ai~ 13.4 in locul unde era altarul, pe care-l facuse mai inainte. Si acolo, Avram a chemat Numele Domnului. 13.5 Lot, care calatorea impreuna cu Avram, avea si el oi, boi si corturi. 13.6 Si tinutul acela nu-i incapea sa locuiasca impreuna; caci averile lor erau asa de mari, incat nu puteau sa locuiasca impreuna. 13.7 S-a iscat o cearta intre pazitorii vitelor lui Avram si pazitorii vitelor lui Lot. Canaanitii si Feresitii locuiau atunci in tara. 13.8 Avram a zis lui Lot: Te rog, sa nu fie cearta intre mine si tine, si intre pazitorii mei si pazitorii tai, caci suntem frati. 13.9 Nu-i oare toata tara inaintea ta? Mai bine desparte-te de mine: daca apuci tu la stanga, eu voi apuca la dreapta; daca apuci tu la dreapta, eu voi apuca la stanga. 13.10 Lot si-a ridicat ochii, si a vazut ca toata Campia Iordanului era bine udata in intregime. Inainte de a nimici Domnul Sodoma si Gomora, pana la Toar, era ca o gradina a Domnului, ca tara Egiptului. 13.11 Lot si-a ales toata Campia Iordanului, si a mers spre rasarit. Astfel s-au despartit ei unul de altul. 13.12 Avram a locuit in tara Canaan, iar Lot a locuit in cetatile din Campie, si si-a intins corturile pana la Sodoma. 13.13 Oamenii din Sodoma erau rai, si afara din cale de pacatosi impotriva Domnului. 13.14 Domnul a zis lui Avram, dupa ce s-a despartit Lot de el: Ridica-ti ochii, si, din locul in care esti, priveste spre miazanoapte si spre miazazi, spre rasarit si spre apus; 13.15 caci toata tara pe care o vezi, ti-o da tie si semintei tale in veac. 13.16 Iti voi face samanta ca pulberea pamantului de mare; asa ca, daca poate numara cineva pulberea pamantului, si samanta ta va putea sa fie numarata. 13.17 Scoala-te, strabate tara in lung si in lat; caci tie ti-o voi da. 13.18 Avram si-a ridicat corturile, si a venit de a locuit langa stejarii lui Mamre, care sunt langa Hebron. Si acolo a zidit un altar Domnului.
14.1 Pe vremea lui Amrafel, imparatul Sinearului, lui Arioc, imparatul Elasarului, lui Chedorlaomer, imparatul Elamului, si lui Tideal, imparatul Goiimului~ 14.2 s-a intamplat ca ei au facut razboi cu Bera, imparatul Sodomei, cu Birsa, imparatul Gomorei, cu Sineab, imparatul Admei, cu Semeeber, imparatul Teboimului si cu imparatul Belei sau Toarului. 14.3 Acestia din urma s-au adunat cu totii in valea Sidim, adica Marea Sarata. 14.4 Timp de doisprezece ani fusesera supusi lui Chedorlaomer; si in anul al treisprezecelea s-au rasculat. 14.5 Dar, in anul al patrusprezecelea Chedorlaomer si imparatii care erau cu el au pornit, si au batut pe Refaimi la Asterot-Carnaim, pe Zuzimi la Ham, pe Emimi la Save-Chiriataim~ 14.6 si pe Horiti in muntele lor Seir, pana la stejarul Paran, care este langa pustie. 14.7 Apoi s-au intors, au venit la En-Mispat, sau Cades, si au batut pe Amaleciti pe tot tinutul lor, ca si pe Amoriti, care locuiau la Hataton-Tamar. 14.8 Atunci au iesit imparatul Sodomei, imparatul Gomorei, imparatul Admei, imparatul Teboimului si imparatul Belei sau Toarului, si s-au asezat in linie de bataie impotriva lor, in valea Sidim~ 14.9 si anume: impotriva lui Chedorlaomer, imparatul Elamului, impotriva lui Tideal, imparatul Goiimului, impotriva lui Amrafel, imparatul Sinearului si impotriva lui Arioc, imparatul Elasarului: patru imparati impotriva a cinci. 14.10 Valea Sidim era acoperita cu fantani de smoala. Imparatul Sodomei si imparatul Gomorei au luat-o la fuga, si au cazut in ele; ceilalti au fugit spre munte. 14.11 Biruitorii au luat toate bogatiile Sodomei si Gomorei, si toate merindele lor, si au plecat. 14.12 Au luat si pe Lot, fiul fratelui lui Avram, care locuia in Sodoma; au luat si averile lui, si au plecat. 14.13 A venit unul, care scapase, si a dat de stire lui Avram, Evreul; acesta locuia langa stejarii lui Mamre, Amoritul, fratele lui Escol, si fratele lui Aner, care facusera legatura de pace cu Avram. 14.14 Cum a auzit Avram ca fratele sau fusese luat prins de razboi, a inarmat trei sute optsprezece din cei mai viteji slujitori ai lui, nascuti in casa lui, si a urmarit pe imparatii aceia pana la Dan. 14.15 Si-a impartit oamenii in mai multe cete, s-a aruncat asupra lor noaptea, i-a batut, si i-a urmarit pana la Hoba, care este la stanga Damascului. 14.16 A adus inapoi toate bogatiile; a luat inapoi si pe fratele sau Lot, cu averile lui, precum si pe femei, si norodul. 14.17 Dupa ce s-a intors Avram de la infrangerea lui Chedorlaomer si a imparatilor care erau impreuna cu el, imparatul Sodomei i-a iesit in intampinare in valea Save, sau Valea Imparatului. 14.18 Melhisedec, imparatul Salemului, a adus paine si vin: el era preot al Dumnezeului Celui Preainalt. 14.19 Melhisedec a binecuvantat pe Avram, si a zis: Binecuvantat sa fie Avram de Dumnezeul Cel Preainalt, Ziditorul cerului si al pamantului. 14.20 Binecuvantat sa fie Dumnezeul Cel Preainalt, care a dat pe vrajmasii tai in mainile tale! Si Avram i-a dat zeciuiala din toate. 14.21 Imparatul Sodomei a zis lui Avram: Da-mi oamenii, si tine bogatiile pentru tine. 14.22 Avram a raspuns imparatului Sodomei: Ridic mana spre Domnul, Dumnezeul Cel Preainalt, Ziditorul cerului si al pamantului~ 14.23 si jur ca nu voi lua nimic din tot ce este al tau, nici macar un fir de ata, nici macar o curea de incaltaminte, ca sa un zici: Am imbogatit pe Avram. Nimic pentru mine! 14.24 afara de ce au mancat flacaii, si partea oamenilor care au mers cu mine, Aner, Escol si Mamre: ei pot sa-si ia partea lor!
15.1 Dupa aceste intamplari, Cuvantul Domnului a vorbit lui Avram intr-o vedenie, si a zis: Avrame, nu te teme; Eu sunt scutul tau, si rasplata ta cea foarte mare. 15.2 Avram a raspuns: Doamne Dumnezeule, ce-mi vei da? Caci mor fara copii; si mostenitorul casei mele este Eliezer din Damasc. 15.3 Si Avram a zis: Iata ca nu mi-ai dat samanta, si slujitorul nascut in casa mea va fi mostenitorul meu. 15.4 Atunci Cuvantul Domnului i-a vorbit astfel: Nu el va fi mostenitorul tau, ci cel ce va iesi din tine, acela va fi mostenitorul tau. 15.5 Si, dupa ce l-a dus afara, i-a zis: Uita-te spre cer, si numara stelele, daca poti sa le numeri. Si i-a zis: Asa va fi samanta ta. 15.6 Avram a crezut pe Domnul, si Domnul i-a socotit lucrul acesta ca neprihanire. 15.7 Domnul i-a mai zis: Eu sunt Domnul, care te-am scos din Ur din Haldea, ca sa-ti dau in stapanire tara aceasta. 15.8 Avram a raspuns: Doamne Dumnezeule, prin ce voi cunoaste ca o voi stapani? 15.9 Si Domnul i-a zis: Ia o juncana de trei ani, o capra de trei ani, un berbec de trei ani, o turturea si un pui de porumbel. 15.10 Avram a luat toate dobitoacele acestea, le-a despicat in doua, si a pus fiecare bucata una in fata alteia; dar pasarile nu le-a despicat. 15.11 Pasarile rapitoare s-au napustit peste starvuri; dar Avram le-a izgonit. 15.12 La apusul soarelui, un somn adanc a cazut peste Avram; si iata ca l-a apucat o groaza si un mare intuneric. 15.13 Si Domnul a zis lui Avram: Sa stii hotarat ca samanta ta va fi straina intr-o tara, care nu va fi a ei; acolo va fi robita, si o vor apasa greu, timp de patru sute de ani. 15.14 Dar pe neamul caruia ii va fi roaba, il voi judeca Eu: si pe urma va iesi de-acolo cu mari bogatii. 15.15 Tu vei merge in pace la parintii tai; vei fi ingropat dupa o batranete fericita. 15.16 In al patrulea neam, ea se va intoarce aici; caci nelegiuirea Amoritilor nu si-a atins inca varful. 15.17 Dupa ce a asfintit soarele, s-a facut un intuneric adanc; si iata ca a iesit un fum ca dintr-un cuptor, si niste flacari au trecut printre dobitoacele despicate. 15.18 In ziua aceea, Domnul a facut un legamant cu Avram, si i-a zis: Semintei tale dau tara aceasta, de la raul Egiptului pana la raul cel mare, raul Eufrat~ 15.19 si anume; tara Chenitilor, a Chenizitilor, a Cadmonitilor~ 15.20 a Hetitilor, a Ferezitilor, a Refaimitilor~ 15.21 a Amoritilor, a Canaanitilor, a Ghirgasitilor si a Iebusitilor.
16.1 Sarai, nevasta lui Avram, nu-i nascuse deloc copii. Ea avea o roaba egipteanca numita Agar. 16.2 Si Sarai a zis lui Avram: Iata, Domnul m-a facut stearpa; intra, te rog, la roaba mea; poate ca voi avea copii de la ea. Avram a ascultat cele spuse de Sarai. 16.3 Atunci Sarai, nevasta lui Avram, a luat pe Egipteanca Agar, roaba ei, si a dat-o de nevasta barbatului sau Avram, dupa ce Avram locuise ca strain zece ani in tara Canaan. 16.4 El a intrat la Agar, si ea a ramas insarcinata. Cand s-a vazut ea insarcinata, a privit cu dispret pe stapana sa. 16.5 Si Sarai a zis lui Avram: Asupra ta sa cada batjocura aceasta, care mi se face! Eu insumi ti-am dat in brate pe roaba mea; si ea, cand a vazut ca a ramas insarcinata, m-a privit cu dispret. Sa judece Domnul intre mine si tine! 16.6 Avram a raspuns Saraiei: Iata, roaba ta este in mana ta; fa-i ce-ti place! Atunci Sarai s-a purtat rau cu ea; si Agar a fugit de ea. 16.7 Ingerul Domnului a gasit-o langa un izvor de apa in pustie, si anume langa izvorul care este pe drumul ce duce la Sur. 16.8 El a zis: Agar, roaba Saraiei, de unde vii, si unde te duci? Ea a raspuns: Fug de stapana mea Sarai. 16.9 Ingerul Domnului i-a zis: Intoarce-te la stapana ta, si supune-te sub mana ei. 16.10 Ingerul Domnului i-a zis: Iti voi inmulti foarte mult samanta, si ea va fi atat de multa la numar, ca nu va putea fi numarata. 16.11 Ingerul Domnului i-a zis: Iata, acum esti insarcinata, si vei naste un fiu, caruia ii vei pune numele Ismael; caci Domnul a auzit mahnirea ta. 16.12 El va fi ca un magar salbatic printre oameni; mana lui va fi impotriva tuturor oamenilor, si mana tuturor oamenilor va fi impotriva lui; si va locui in fata tuturor fratilor lui. 16.13 Ea a numit Numele Domnului care-i vorbise: Tu esti Dumnezeu care ma vede! Caci a zis ea: Cu adevarat, am vazut aici spatele Celui ce m-a vazut! 16.14 De aceea fantana aceea s-a numit Fantana Celui viu care ma vede; ea este intre Cades si Bared. 16.15 Agar a nascut lui Avram un fiu; si Avram a pus fiului, pe care i l-a nascut Agar, numele Ismael. 16.16 Avram era de optzeci si sase de ani, cand i-a nascut Agar pe Ismael.
17.1 Cand a fost Avram in varsta de nouazeci si noua ani, Domnul i S-a aratat, si i-a zis: Eu sunt Dumnezeul Cel Atotputernic. Umbla inaintea Mea, si fii fara prihana. 17.2 Voi face un legamant intre Mine si tine, si te voi inmulti nespus de mult. 17.3 Avram s-a aruncat cu fata la pamant; si Dumnezeu i-a vorbit astfel: 17.4 Iata legamantul Meu, pe care-l fac cu tine: vei fi tatal multor neamuri. 17.5 Nu te vei mai numi Avram; ci numele tau va fi Avraam; caci te fac tatal multor neamuri. 17.6 Te voi inmulti nespus de mult; voi face din tine neamuri intregi; si din tine vor iesi imparati. 17.7 Voi pune legamantul Meu intre Mine si tine si samanta ta dupa tine din neam in neam; acesta va fi un legamant vesnic, in puterea caruia, Eu voi fi Dumnezeul tau si al semintei tale dupa tine. 17.8 Tie, si semintei tale dupa tine, iti voi da tara in care locuiesti acum ca strain, si anume iti voi da toata tara Canaanului in stapanire vesnica; si Eu voi fi Dumnezeul lor. 17.9 Dumnezeu a zis lui Avraam: Sa pazesti legamantul Meu, tu si samanta ta dupa tine, din neam in neam. 17.10 Acesta este legamantul Meu pe care sa-l paziti intre Mine si voi, si samanta ta dupa tine: tot ce este de parte barbateasca intre voi sa fie taiat imprejur. 17.11 Sa va taiati imprejur in carnea preputului vostru: si acesta sa fie semnul legamantului dintre Mine si voi. 17.12 La varsta de opt zile, orice copil de parte barbateasca dintre voi sa fie taiat imprejur, neam dupa neam: fie ca este rob nascut in casa, fie ca este cumparat cu bani de la vreun strain, care nu face parte din neamul tau. 17.13 Va trebui taiat imprejur atat robul nascut in casa cat si cel cumparat cu bani; si astfel legamantul Meu sa fie intarit in carnea voastra ca un legamant vesnic. 17.14 Un copil de parte barbateasca netaiat imprejur in carnea preputului lui, sa fie nimicit din mijlocul neamului sau: a calcat legamantul Meu. 17.15 Dumnezeu a zis lui Avraam: Sa nu mai chemi Sarai pe nevasta ta Sarai; ci numele ei sa fie Sara. 17.16 Eu o voi binecuvanta, si iti voi da un fiu din ea; da, o voi binecuvanta, si ea va fi mama unor neamuri intregi; chiar imparati de noroade vor iesi din ea. 17.17 Avraam s-a aruncat cu fata la pamant si a ras, caci a zis in inima lui: Sa i se mai nasca oare un fiu unui barbat de o suta de ani? Si sa mai nasca oare Sara la nouazeci de ani? 17.18 Si Avraam a zis lui Dumnezeu: Sa traiasca Ismael inaintea Ta! 17.19 Dumnezeu a zis: Cu adevarat, nevasta ta Sara iti va naste un fiu; si-i vei pune numele Isaac. Eu voi incheia legamantul Meu cu el, ca un legamant vesnic pentru samanta lui dupa el. 17.20 Dar si cu privire la Ismael te-am ascultat. Iata, il voi binecuvanta, il voi face sa creasca, si il voi inmulti nespus de mult; doisprezece voievozi va naste, si voi face din el un neam mare. 17.21 Dar legamantul meu il voi incheia cu Isaac, pe care ti-l va naste Sara la anul pe vremea aceasta. 17.22 Cand a ispravit de vorbit cu el, Dumnezeu S-a inaltat de la Avraam. 17.23 Avraam a luat pe fiul sau Ismael, pe toti cei ce se nascusera in casa lui, si pe toti robii cumparati cu bani, adica pe toti cei de parte barbateasca dintre oamenii din casa lui Avraam, si le-a taiat imprejur carnea preputului, chiar in ziua aceea, dupa porunca, pe care i-o daduse Dumnezeu. 17.24 Avraam era in varsta de nouazeci si noua de ani, cand a fost taiat imprejur in carnea preputului sau. 17.25 Fiul sau Ismael era in varsta de treisprezece ani, cand a fost taiat imprejur in carnea preputului sau. 17.26 Avraam si fiul sau Ismael au fost taiati imprejur chiar in ziua aceea. 17.27 Si toti oamenii din casa lui: robi nascuti in casa lui, sau cumparati cu bani de la straini, au fost taiati imprejur impreuna cu el.
18.1 Domnul i S-a aratat la stejarii lui Mamre, pe cand Avraam sedea la usa cortului, in timpul zadufului zilei. 18.2 Avraam a ridicat ochii, si s-a uitat: si iata ca trei barbati stateau in picioare langa el. Cand i-a vazut, a alergat inaintea lor, de la usa cortului, si s-a plecat pana la pamant. 18.3 Apoi a zis: Doamne, daca am capatat trecere in ochii Tai, nu trece, rogu-Te, pe langa robul Tau. 18.4 Ingaduie sa se aduca putina apa, ca sa vi se spele picioarele; si odihniti-va sub copacul acesta. 18.5 Am sa ma duc sa iau o bucata de paine, ca sa prindeti la inima, si dupa aceea va veti vedea de drum; caci pentru aceasta treceti pe langa robul vostru. Fa cum ai zis, i-au raspuns ei. 18.6 Avraam s-a dus repede in cort la Sara, si a zis: Ia repede, trei masuri de faina alba, framanta, si fa turte. 18.7 Si Avraam a alergat la vite, a luat un vitel tanar si bun, si l-a dat unei slugi sa-l gateasca in graba. 18.8 Apoi a luat unt si lapte, impreuna cu vitelul pe care-l gatise, si l-a pus inaintea lor. El insusi a stat langa ei, sub copac, si le-a slujit pana ce au mancat. 18.9 Atunci ei i-au zis: Unde este nevasta ta Sara? Uite-o in cort, a raspuns el. 18.10 Unul dintre ei a zis: La anul pe vremea aceasta, Ma voi intoarce negresit la tine; si iata ca Sara, nevasta ta, va avea un fiu. Sara asculta la usa cortului, care era inapoia lui. 18.11 Avraam si Sara erau batrani, inaintati in varsta; si Sarei nu-i mai venea randuiala femeilor. 18.12 Sara a ras in sine, zicand: Acum, cand am imbatranit, sa mai am pofte? Domnul meu barbatul de asemenea este batran. 18.13 Domnul a zis lui Avraam: Pentru ce a ras Sara, zicand: Cu adevarat sa mai pot avea copil eu, care sunt batrana? 18.14 Este oare ceva prea greu pentru Domnul? La anul pe vremea aceasta, Ma voi intoarce la tine, si Sara va avea un fiu. 18.15 Sara a tagaduit, si a zis: N-am ras. Caci i-a fost frica. Dar El a zis: Ba da, ai ras. 18.16 Barbatii aceia s-au sculat sa plece, si s-au uitat inspre Sodoma. Avraam a plecat cu ei, sa-i petreaca. 18.17 Atunci Domnul a zis: Sa ascund Eu oare de Avraam ce am sa fac? 18.18 Caci Avraam va ajunge negresit un neam mare si puternic, si in el vor fi binecuvantate toate neamurile pamantului. 18.19 Caci Eu il cunosc si stiu ca are sa porunceasca fiilor lui si casei lui dupa el sa tina Calea Domnului, facand ce este drept si bine, pentru ca astfel Domnul sa implineasca fata de Avraam ce i-a fagaduit 18.20 Si Domnul a zis: Strigatul impotriva Sodomei si Gomorei s-a marit, si pacatul lor intr-adevar este nespus de greu. 18.21 De aceea Ma voi pogori acum sa vad daca in adevar au lucrat in totul dupa zvonul venit pana la Mine; si daca nu va fi asa, voi sti. 18.22 Barbatii aceia s-au departat, si au plecat spre Sodoma. Dar Avraam statea tot inaintea Domnului. 18.23 Avraam s-a apropiat, si a zis: Vei nimici Tu oare si pe cel bun impreuna cu cel rau? 18.24 Poate ca in mijlocul cetatii sunt cincizeci de oameni buni: ii vei nimici oare si pe ei, si nu vei ierta locul acela din pricina celor cinci zeci de oameni buni, care sunt in mijlocul ei? 18.25 Sa omori pe cel bun impreuna cu cel rau, asa ca cel bun sa aiba aceeasi soarta ca cel rau, departe de Tine asa ceva! Departe de Tine! Cel ce judeca tot pamantul nu va face oare dreptate? 18.26 Si Domnul a zis: Daca voi gasi in Sodoma cincizeci de oameni buni in mijlocul cetatii, voi ierta tot locul acela din pricina lor. 18.27 Avraam a luat din nou cuvantul, si a zis: Iata, am indraznit sa vorbesc Domnului, eu care nu sunt decat praf si cenusa. 18.28 Poate ca din cincizeci de oameni buni vor lipsi cinci: pentru cinci, vei nimici Tu oare toata cetatea? Si Domnul a zis: N-o voi nimici, daca voi gasi in ea patruzeci si cinci de oameni buni. 18.29 Avraam I-a vorbit mai departe, si a zis: Poate ca se vor gasi in ea numai patruzeci de oameni buni. Si Domnul a zis: N-o voi nimici pentru cei patruzeci. 18.30 Avraam a zis: Sa nu Te manii, Doamne, daca voi mai vorbi. Poate ca se vor gasi in ea numai treizeci de oameni buni. Si Domnul a zis: N-o voi nimici, daca voi gasi in ea treizeci de oameni buni. 18.31 Avraam a zis: Iata, am indraznit sa vorbesc Domnului. Poate ca se vor gasi in ea numai douazeci de oameni buni. Si Domnul a zis: N-o voi nimici, pentru cei douazeci. 18.32 Avraam a zis: Sa nu Te manii, Doamne, daca voi mai vorbi numai de data aceasta. Poate ca se vor gasi in ea numai zece oameni buni. Si Domnul a zis: N-o voi nimici, pentru cei zece oameni buni. 18.33 Dupa ce a ispravit de vorbit lui Avraam, Domnul a plecat. Si Avraam s-a intors la locuinta lui.
19.1 Cei doi ingeri au ajuns la Sodoma seara; si Lot sedea la poarta Sodomei. Cand i-a vazut Lot, s-a sculat, le-a iesit inainte, si s-a plecat pana la pamant. 19.2 Apoi a zis: Domnii mei, intrati, va rog, in casa robului vostru, ca sa ramaneti peste noapte in ea si spalati-va picioarele; maine va veti scula de dimineata, si va veti vedea de drum. Nu, au raspuns ei, ci vom petrece noaptea in ulita. 19.3 Dar Lot a staruit de ei pana au venit si au intrat in casa lui. Le-a pregatit o cina, a pus sa coaca azime si au mancat. 19.4 Dar nu se culcasera inca, si oamenii din cetate, barbatii din Sodoma, tineri si batrani, au inconjurat casa; tot norodul a alergat din toate colturile. 19.5 Au chemat pe Lot, si i-au zis: Unde sunt oamenii care au intrat la tine in noaptea aceasta? Scoate-i afara la noi, ca sa ne impreunam cu ei. 19.6 Lot a iesit afara la ei la usa, a incuiat usa dupa el~ 19.7 si a zis: Fratilor, va rog, nu faceti o asemenea rautate! 19.8 Iata ca am doua fete care nu stiu de barbat; am sa vi le aduc afara, si le veti face ce va va placea. Numai, nu faceti nimic acestor oameni, fiindca au venit sub umbra acoperisului casei mele. 19.9 Ei au strigat: Pleaca! Si au zis: Omul acesta a venit sa locuiasca aici ca un strain, si acum vrea sa faca pe judecatorul. Ei bine, o sa-ti facem mai rau decat lor. Si impingand pe Lot cu sila, s-au apropiat sa sparga usa. 19.10 Dar barbatii aceia au intins mana, au tras pe Lot inauntru la ei in casa, si au incuiat usa. 19.11 Iar pe oamenii care erau la usa casei i-au lovit cu orbire, de la cel mai mic pana la cel mai mare, asa ca degeaba se trudeau sa gaseasca usa. 19.12 Barbatii aceia au zis lui Lot: Pe cine mai ai aici? Gineri, fii si fiice, si tot ce ai in cetate: scoate-i din locul acesta. 19.13 Caci avem sa nimicim locul acesta, pentru ca a ajuns mare plangere inaintea Domnului impotriva locuitorilor lui. De aceea ne-a trimis Domnul, ca sa-l nimicim. 19.14 Lot a iesit, si a vorbit cu ginerii sai, care luasera pe fetele lui: Sculati-va, a zis el, iesiti din locul acesta; caci Domnul are sa nimiceasca cetatea. Dar ginerii lui credeau ca glumeste. 19.15 Cand s-a crapat de ziua, ingerii au staruit de Lot, zicand: Scoala-te, ia-ti nevasta si cele doua fete, care se afla aici, ca sa nu pieri si tu in nelegiuirea cetatii. 19.16 Si fiindca Lot zabovea, barbatii aceia l-au apucat de mana, pe el, pe nevasta sa si pe cele doua fete ale lui, caci Domnul voia sa-l crute; l-au scos, si l-au lasat afara din cetate. 19.17 Dupa ce i-au scos afara, unul din ei a zis: Scapa-ti viata; sa nu te uiti inapoi, si sa nu te opresti in vreun loc din Campie: scapa la munte, ca sa nu pieri. 19.18 Lot le-a zis: O! nu, Doamne! 19.19 Iata ca am capatat trecere inaintea Ta, si ai aratat mare indurare fata de mine, pastrandu-mi viata; dar nu pot sa fug la munte, inainte ca sa ma atinga prapadul, si voi pieri. 19.20 Iata, cetatea aceasta este destul de aproape ca sa fug in ea, si este mica. O! de as putea sa fug acolo, este asa de mica si sa scap cu viata! 19.21 Si El i-a zis: Iata ca-ti fac si hatarul acesta, si nu voi nimici cetatea de care vorbesti. 19.22 Grabeste-te de fugi in ea, caci nu pot face nimic pana nu vei ajunge acolo. Pentru aceea s-a pus cetatii aceleia numele Toar. 19.23 Rasarea soarele pe pamant, cand a intrat Lot in Toar. 19.24 Atunci Domnul a facut sa ploaie peste Sodoma si peste Gomora pucioasa si foc de la Domnul din cer. 19.25 A nimicit cu desavarsire cetatile acelea, toata Campia si pe toti locuitorii cetatilor, si tot ce crestea pe pamant. 19.26 Nevasta lui Lot s-a uitat inapoi, si s-a prefacut intr-un stalp de sare. 19.27 Avraam s-a sculat a doua zi dis-de-dimineata, si s-a dus la locul unde statuse inaintea Domnului. 19.28 Si-a indreptat privirile spre Sodoma si Gomora, si spre toata Campia; si iata ca a vazut ridicandu-se de pe pamant un fum, ca fumul unui cuptor. 19.29 Cand a nimicit Dumnezeu cetatile Campiei, Si-a adus aminte de Avraam; si a scapat pe Lot din mijlocul prapadului, prin care a surpat din temelie cetatile unde isi asezase Lot locuinta. 19.30 Lot a iesit din Toar si a ramas pe munte, cu cele doua fete ale lui, caci s-a temut sa ramana in Toar. A locuit intr-o pestera, cu cele doua fete ale lui. 19.31 Cea mai mare a zis celei mai tinere: Tatal nostru este batran; si nu mai este nici un barbat in tinutul acesta, ca sa intre la noi, dupa obiceiul tuturor tarilor. 19.32 Vino, sa punem pe tatal nostru sa bea vin, si sa ne culcam cu el, ca sa ne pastram samanta prin tatal nostru. 19.33 Au facut dar pe tatal lor de a baut vin in noaptea aceea; si cea mai mare s-a dus si s-a culcat cu tatal ei. El n-a bagat de seama nici cand s-a culcat ea, nici cand s-a sculat. 19.34 A doua zi, cea mai mare a zis celei mai tinere: Iata, eu m-am culcat in noaptea trecuta cu tatal meu; haidem sa-i dam sa bea vin si in noaptea aceasta, si du-te de te culca si tu cu el, ca sa ne pastram samanta prin tatal nostru. 19.35 Au dat tatalui lor de a baut vin si in noaptea aceea; apoi cea mai tanara s-a dus si s-a culcat cu el. El n-a bagat de seama nici cand s-a culcat ea, nici cand s-a sculat. 19.36 Cele doua fete ale lui Lot au ramas astfel insarcinate de tatal lor. 19.37 Cea mai mare a nascut un fiu, caruia i-a pus numele Moab; el este tatal Moabitilor din ziua de azi. 19.38 Cea mai tanara a nascut si ea un fiu, caruia i-a pus numele Ben-Ammi: el este tatal Amonitilor din ziua de azi.
20.1 Avraam a plecat de acolo in tara de miazazi, s-a asezat intre Cades si Sur, si a locuit ca strain in Gherar. 20.2 Avraam zicea despre Sara, nevasta sa: Este sora mea! S-a temut sa spuna ca este nevasta sa, ca sa nu-l omoare oamenii din cetate din pricina ei. Abimelec, imparatul Gherarei, a trimis si a luat pe Sara. 20.3 Atunci Dumnezeu S-a aratat noaptea in vis lui Abimelec, si i-a zis: Iata, ai sa mori din pricina femeii, pe care ai luat-o, caci este nevasta unui barbat. 20.4 Abimelec, care nu se apropiase de ea, a raspuns: Doamne, vei omori Tu oare chiar si un neam nevinovat? 20.5 Nu mi-a spus el ca este sora sa? Si n-a zis ea insasi ca el este fratele sau? Eu am lucrat cu inima curata si cu maini nevinovate. 20.6 Dumnezeu i-a zis in vis: Stiu si Eu ca ai lucrat cu inima curata: de aceea te-am si ferit sa pacatuiesti impotriva Mea. Iata de ce n-am ingaduit sa te atingi de ea. 20.7 Acum, da omului nevasta inapoi; caci el este proroc, se va ruga pentru tine, si vei trai. Dar, daca n-o dai inapoi, sa stii ca vei muri negresit, tu si tot ce-i al tau. 20.8 Abimelec s-a sculat dis-de-dimineata, a chemat pe toti slujitorii sai, si le-a spus tot ce se intamplase. Si oamenii aceia au fost cuprinsi de o mare spaima. 20.9 Abimelec a chemat si pe Avraam si i-a zis: Ce ne-ai facut? Si cu ce am pacatuit eu impotriva ta, de ai facut sa vina peste mine si peste imparatia mea un pacat atat de mare? Ai facut fata de mine lucruri care nu trebuiau nicidecum facute. 20.10 Si Abimelec a zis lui Avraam: Ce ai vazut de ai facut lucrul acesta? 20.11 Avraam a raspuns: Imi ziceam ca, fara indoiala, nu-i nici o frica de Dumnezeu in tara aceasta, si ca au sa ma omoare din pricina nevestei mele. 20.12 Dealtfel este adevarat ca este sora mea, fiica tatalui meu; numai ca nu-i fiica mamei mele; si a ajuns sa-mi fie nevasta. 20.13 Cand m-a scos Dumnezeu din casa tatalui meu, am zis Sarei: Iata hatarul pe care ai sa mi-l faci: in toate locurile unde vom merge, spune despre mine ca sunt fratele tau. 20.14 Abimelec a luat oi si boi, robi si roabe, si le-a dat lui Avraam; si i-a dat inapoi si pe Sara, nevasta sa. 20.15 Abimelec a zis: Iata, tara mea este inaintea ta; locuieste unde-ti va placea. 20.16 Si Sarei i-a zis: Iata, dau fratelui tau o mie de arginti; aceasta sa-ti fie o dovada de cinste, fata de toti cei ce sunt cu tine, asa ca inaintea tuturor vei fi fara vina. 20.17 Avraam s-a rugat lui Dumnezeu, si Dumnezeu a insanatosat pe Abimelec, pe nevasta si roabele lui, asa ca au putut sa nasca. 20.18 Fiindca Domnul incuiase pantecele tuturor femeilor din casa lui Abimelec, din pricina Sarei, nevasta lui Avraam.
21.1 Domnul Si-a adus aminte de cele ce spusese Sarei, si Domnul a implinit fata de Sara ce fagaduise. 21.2 Sara a ramas insarcinata, si a nascut lui Avraam un fiu la batranete, la vremea hotarata, despre care-i vorbise Dumnezeu. 21.3 Avraam a pus fiului sau nou nascut, pe care i-l nascuse Sara, numele Isaac. 21.4 Avraam a taiat imprejur pe fiul sau Isaac, la varsta de opt zile, cum ii poruncise Dumnezeu. 21.5 Avraam era in varsta de o suta de ani, la nasterea fiului sau Isaac. 21.6 Si Sara a zis: Dumnezeu m-a facut de ras: oricine va auzi, va rade de mine. 21.7 Si a adaugat: Cine s-ar fi gandit sa spuna lui Avraam ca Sara va da tata la copii? Si totusi i-am nascut un fiu la batranete! 21.8 Copilul s-a facut mare, si a fost intarcat. Avraam a facut un ospat mare in ziua cand a fost intarcat Isaac. 21.9 Sara a vazut razand pe fiul pe care-l nascuse lui Avraam Egipteanca Agar. 21.10 Si a zis lui Avraam: Izgoneste pe roaba aceasta si pe fiul ei; caci fiul roabei acesteia nu va mosteni impreuna cu fiul meu, cu Isaac. 21.11 Cuvintele acestea n-au placut deloc lui Avraam, din pricina fiului sau. 21.12 Dar Dumnezeu a zis lui Avraam: Sa nu te mahnesti de cuvintele acestea, din pricina copilului si din pricina roabei tale: fa Sarei tot ce-ti cere; caci numai din Isaac va iesi o samanta, care va purta cu adevarat numele tau. 21.13 Dar si pe fiul roabei tale il voi face un neam, caci este samanta ta. 21.14 A doua zi, Avraam s-a sculat de dimineata; a luat paine si un burduf cu apa, pe care l-a dat Agarei si i l-a pus pe umar; i-a dat si copilul, si i-a dat drumul. Ea a plecat, si a ratacit prin pustia Beer-Seba. 21.15 Cand s-a ispravit apa din burduf, a aruncat copilul sub un tufis~ 21.16 si s-a dus de a sezut in fata lui la o mica departare de el, ca la o aruncatura de arc; caci zicea ea: Sa nu vad moartea copilului! A sezut dar in fata lui la o parte, a ridicat glasul, si a inceput sa planga. 21.17 Dumnezeu a auzit glasul copilului; si Ingerul lui Dumnezeu a strigat din cer pe Agar, si i-a zis: Ce ai tu, Agar? Nu te teme, caci Dumnezeu a auzit glasul copilului in locul unde este. 21.18 Scoala-te, ia copilul si tine-l de mana; caci voi face din el un neam mare. 21.19 Si Dumnezeu i-a deschis ochii, si ea a vazut un izvor de apa; s-a dus de a umplut burduful cu apa, si a dat copilului sa bea. 21.20 Dumnezeu a fost cu copilul, care a crescut, a locuit in pustie, si a ajuns vanator cu arcul. 21.21 A locuit in pustiul Paran, si mama sa i-a luat o nevasta din tara Egiptului. 21.22 In vremea aceea, Abimelec, insotit de Picol, capetenia ostirii lui, a vorbit astfel lui Avraam: Dumnezeu este cu tine in tot ce faci. 21.23 Jura-mi acum aici, pe Numele lui Dumnezeu, ca nu ma vei insela niciodata, nici pe mine, nici pe copiii mei, nici pe nepotii mei, si ca vei avea fata de mine si fata de tara, in care locuiesti ca strain, aceeasi bunavointa pe care o am eu fata de tine. 21.24 Avraam a zis: Jur! 21.25 Dar Avraam a bagat vina lui Abimelec pentru o fantana de apa, pe care pusesera mana cu sila robii lui Abimelec. 21.26 Abimelec a raspuns: Nu stiu cine a facut lucrul acesta; nici tu nu mi-ai dat de stire, si nici eu nu aflu decat azi. 21.27 Si Avraam a luat oi si boi, pe care i-a dat lui Abimelec; si au facut legamant amandoi. 21.28 Avraam a pus de o parte sapte mielusele din turma. 21.29 Si Abimelec a zis lui Avraam: Ce sunt aceste sapte mielusele, pe care le-ai pus deoparte? 21.30 El a raspuns: Trebuie sa primesti din mana mea aceste sapte mielusele, pentru ca sa-mi slujeasca de marturie ca am sapat fantana aceasta. 21.31 Iata de ce locul acela se numeste Beer-Seba; caci acolo si-au jurat ei credinta unul altuia. 21.32 Astfel au facut ei legamant la Beer Seba. Dupa aceea, Abimelec s-a sculat impreuna cu Picol, capetenia ostirii sale, si s-au intors in tara Filistenilor. 21.33 Avraam a sadit un tamarisc la Beer-Seba; si a chemat acolo Numele Domnului, Dumnezeului celui vesnic. 21.34 Avraam a locuit multa vreme ca strain in tara Filistenilor.
22.1 Dupa aceste lucruri, Dumnezeu a pus la incercare pe Avraam, si i-a zis: Avraame! Iata-ma, a raspuns el. 22.2 Dumnezeu i-a zis: Ia pe fiul tau, pe singurul tau fiu, pe care-l iubesti, pe Isaac; du-te in tara Moria, si adu-l ardere de tot acolo, pe un munte pe care ti-l voi spune. 22.3 Avraam s-a sculat dis-de-dimineata, a pus saua pe magar, si a luat cu el doua slugi si pe fiul sau Isaac. A taiat lemne pentru arderea de tot, si a pornit spre locul, pe care i-l spusese Dumnezeu. 22.4 A treia zi, Avraam a ridicat ochii, si a vazut locul de departe. 22.5 Si Avraam a zis slugilor sale: Ramaneti aici cu magarul; eu si baiatul, ne vom duce pana colo sa ne inchinam, si apoi ne vom intoarce la voi. 22.6 Avraam a luat lemnele pentru arderea de tot, le-a pus in spinarea fiului sau Isaac, si a luat in mana focul si cutitul. Si au mers astfel amandoi impreuna. 22.7 Atunci Isaac, vorbind cu tatal sau Avraam, a zis: Tata! Ce este, fiule? i-a raspuns el. Isaac a zis din nou: Iata focul si lemnele; dar unde este mielul pentru arderea de tot? 22.8 Fiule, a raspuns Avraam, Dumnezeu insusi va purta grija de mielul pentru arderea de tot. Si au mers amandoi impreuna inainte. 22.9 Cand au ajuns la locul pe care i-l spusese Dumnezeu, Avraam a zidit acolo un altar, si a asezat lemnele pe el. A legat pe fiul sau Isaac, si l-a pus pe altar, deasupra lemnelor. 22.10 Apoi Avraam a intins mana, si a luat cutitul, ca sa junghie pe fiul sau. 22.11 Atunci Ingerul Domnului l-a strigat din ceruri, si a zis: Avraame! Avraame! Iata-ma! a raspuns el. 22.12 Ingerul a zis: Sa nu pui mana pe baiat, si sa nu-i faci nimic; caci stiu acum ca te temi de Dumnezeu, intrucat n-ai crutat pe fiul tau, pe singurul tau fiu, pentru Mine. 22.13 Avraam a ridicat ochii, si a vazut inapoia lui un berbec, incurcat cu coarnele intr-un tufis; si Avraam s-a dus de a luat berbecul, si l-a adus ca ardere de tot in locul fiului sau. 22.14 Avraam a pus locului aceluia numele: Domnul va purta de grija. De aceea se zice si azi: La muntele unde Domnul va purta de grija. 22.15 Ingerul Domnului a chemat a doua oara din ceruri pe Avraam~ 22.16 si a zis: Pe Mine insumi jur, zice Domnul: pentru ca ai facut lucrul acesta, si n-ai crutat pe fiul tau, pe singurul tau fiu~ 22.17 te voi binecuvanta foarte mult si-ti voi inmulti foarte mult samanta, si anume: ca stelele cerului si ca nisipul de pe tarmul marii; si samanta ta va stapani cetatile vrajmasilor ei. 22.18 Toate neamurile pamantului vor fi binecuvantate in samanta ta, pentru ca ai ascultat de porunca Mea! 22.19 Avraam s-a intors la slugile sale, si s-au sculat si au plecat impreuna la Beer-Seba, caci Avraam locuia la Beer-Seba. 22.20 Dupa aceste lucruri, i s-a spus lui Avraam: Iata, Milca a nascut si ea copii fratelui tau Nahor~ 22.21 si anume pe Ut, intaiul sau nascut, pe Buz, fratele sau, pe Chemuel, tatal lui Aram~ 22.22 pe Chesed, pe Hazo, pe Pildas, pe Iidlaf si pe Betuel. 22.23 Betuel a nascut pe Rebeca. Acestia sunt cei opt fii, pe care i-a nascut Milca lui Nahor, fratele lui Avraam. 22.24 Tiitoarea lui, numita Reuma, a nascut si ea, pe Tebah, Gaham, Tahas si Maaca.
23.1 Viata Sarei a fost de o suta douazeci si sapte de ani: acestia sunt anii vietii Sarei. 23.2 Sara a murit la Chiriat-Arba, adica Hebron, in tara Canaan; si Avraam a venit sa jeleasca pe Sara si s-o planga. 23.3 Avraam s-a sculat apoi dinaintea moartei sale, si a vorbit astfel fiilor lui Het: 23.4 Eu sunt strain si venetic printre voi, dati-mi un ogor, ca loc de ingropare la voi, ca sa-mi ingrop moarta si s-o ridic dinaintea mea. 23.5 Fiii lui Het au raspuns astfel lui Avraam: 23.6 Asculta-ne, domnule! Tu esti ca un domnitor al lui Dumnezeu in mijlocul nostru; ingroapa-ti moarta in cel mai bun din mormintele noastre! Nici unul din noi nu te va opri sa-ti ingropi moarta in mormantul lui. 23.7 Avraam s-a sculat si s-a aruncat cu fata la pamant inaintea norodului tarii, adica inaintea fiilor lui Het. 23.8 Si le-a vorbit astfel: Daca gasiti cu cale sa-mi ingrop moarta si s-o iau dinaintea ochilor mei, ascultati-ma, si rugati pentru mine pe Efron, fiul lui Tohar~ 23.9 sa-mi dea pestera Macpela, care-i a lui, si care este chiar la marginea ogorului lui; sa mi-o dea in schimbul pretului ei, ca sa-mi slujeasca drept loc pentru ingropare in mijlocul vostru. 23.10 Efron era si el acolo in mijlocul fiilor lui Het. Si Efron, Hetitul, a raspuns lui Avraam, in auzul fiilor lui Het si in auzul tuturor celor ce treceau pe poarta cetatii: 23.11 Nu, domnul meu, asculta-ma! Iti daruiesc ogorul si-ti daruiesc si pestera care este in el. Ti le daruiesc in fata fiilor norodului meu: si ingroapa-ti moarta. 23.12 Avraam s-a aruncat cu fata la pamant inaintea norodului tarii. 23.13 Si a vorbit astfel lui Efron, in auzul norodului tarii: Asculta-ma, te rog! Iti dau pretul ogorului: primeste-l de la mine; si-mi voi ingropa moarta in el. 23.14 Si Efron a raspuns astfel lui Avraam: 23.15 Domnul meu, asculta-ma! O bucata de pamant de patru sute de sicli de argint, ce este aceasta intre mine si tine? Ingroapa-ti dar moarta! 23.16 Avraam a inteles pe Efron. Si Avraam a cantarit lui Efron pretul cumpararii despre care vorbise, in fata fiilor lui Het: patru sute de sicli de argint, care mergeau la orice negustor. 23.17 Ogorul lui Efron din Macpela, care este fata in fata cu Mamre, ogorul si pestera din el, si toti copacii care se aflau in ogor si in toate hotarele lui de jur imprejur~ 23.18 au fost intarite astfel ca mosie a lui Avraam, in fata fiilor lui Het si a tuturor celor ce treceau pe poarta cetatii. 23.19 Dupa aceea, Avraam a ingropat pe Sara, nevasta sa, in pestera din ogorul Macpela, care este fata in fata cu Mamre, adica Hebron, in tara Canaan. 23.20 Ogorul si pestera din el au fost intarite astfel lui Avraam ca ogor pentru inmormantare, de catre fiii lui Het.
24.1 Avraam era batran, inaintat in varsta; si Domnul binecuvantase pe Avraam in orice lucru. 24.2 Avraam a zis celui mai batran rob din casa lui, care era ingrijitorul tuturor averilor lui: Pune-ti te rog, mana sub coapsa mea; 24.3 si te voi pune sa juri, pe Domnul, Dumnezeul cerului si Dumnezeul pamantului, ca nu vei lua fiului meu o nevasta dintre fetele Canaanitilor, in mijlocul carora locuiesc~ 24.4 ci te vei duce in tara si la rudele mele sa iei nevasta fiului meu Isaac. 24.5 Robul i-a raspuns: Poate ca femeia n-are sa vrea sa ma urmeze in tara aceasta; va trebui sa duc oare pe fiul tau in tara de unde ai iesit tu? 24.6 Avraam i-a zis: Sa nu care cumva sa duci pe fiul meu acolo! 24.7 Domnul, Dumnezeul cerului, care m-a scos din casa tatalui meu si din patria mea, care mi-a vorbit si mi-a jurat, zicand: Semintei tale voi da tara aceasta, va trimite pe Ingerul Sau inaintea ta; si de acolo vei lua o nevasta fiului meu. 24.8 Daca femeia nu va vrea sa te urmeze, vei fi dezlegat de juramantul acesta, pe care te pun sa-l faci. Cu nici un chip sa nu duci insa acolo pe fiul meu. 24.9 Robul si-a pus mana sub coapsa stapanului sau Avraam, si i-a jurat ca are sa pazeasca aceste lucruri. 24.10 Robul a luat zece camile dintre camilele stapanului sau, si a plecat, avand cu el toate lucrurile de pret ale stapanului sau. S-a sculat, si a plecat in Mesopotamia, in cetatea lui Nahor. 24.11 A lasat camilele sa se odihneasca, in genunchi, afara din cetate, langa o fantana. Era seara, pe vremea cand ies femeile sa scoata apa. 24.12 Si a zis: Doamne, Dumnezeul stapanului meu Avraam! Te rog, da-mi izbanda astazi, si indura-Te de stapanul meu Avraam. 24.13 Iata, stau langa izvorul acesta de apa, si fetele oamenilor din cetate vin sa scoata apa. 24.14 Fa ca fata careia ii voi zice: Pleaca-ti vadra, te rog, ca sa beau, si care va raspunde: Bea, si am sa dau de baut si camilelor tale, sa fie aceea, pe care ai randuit-o Tu pentru robul Tau Isaac! Si prin aceasta voi cunoaste ca Te-ai indurat de stapanul meu. 24.15 Nu sfarsise el inca de vorbit, si-a iesit, cu vadra pe umar, Rebeca, fata lui Betuel, fiul Milcai, nevasta lui Nahor, fratele lui Avraam. 24.16 Fata era foarte frumoasa; era fecioara, si nici un barbat n-avusese legaturi cu ea. Ea s-a pogorat la izvor, si-a umplut vadra si s-a suit iarasi. 24.17 Robul a alergat inaintea ei, si a zis: Da-mi, te rog, sa beau putina apa din vadra ta. 24.18 Bea, domnul meu, a raspuns ea. Si s-a grabit de a plecat vadra pe mana, si i-a dat sa bea. 24.19 Dupa ce i-a dat si a baut de s-a saturat, a zis: Am sa scot apa si pentru camilele tale, pana vor bea si se vor satura. 24.20 A varsat in graba vadra in adapatoare, si a alergat iarasi la fantana ca sa scoata apa; si a scos pentru toate camilele lui. 24.21 Omul o privea cu mirare si fara sa zica nimic, ca sa vada daca Domnul a facut sa-i izbuteasca sau nu calatoria. 24.22 Cand s-au saturat camilele de baut, omul a luat o veriga de aur, de greutatea unei jumatati de siclu si doua bratari, grele de zece sicli de aur. 24.23 Si a zis: A cui fata esti? Spune-mi, te rog. Este loc pentru noi in casa tatalui tau, ca sa ramanem peste noapte? 24.24 Ea a raspuns: Eu sunt fata lui Betuel, fiul Milcai si al lui Nahor. 24.25 Si i-a zis mai departe: Avem paie si nutret din belsug, si este si loc de gazduit peste noapte. 24.26 Atunci omul a plecat capul, si s-a aruncat cu fata la pamant inaintea Domnului~ 24.27 zicand: Binecuvantat sa fie Domnul, Dumnezeul stapanului meu Avraam, care n-a parasit indurarea si credinciosia Lui fata de stapanul meu! Domnul m-a indreptat in casa fratilor stapanului meu. 24.28 Fata a alergat si a istorisit mamei sale acasa cele intamplate. 24.29 Rebeca avea un frate, numit Laban. Si Laban a alergat afara la omul acela, la izvor. 24.30 Vazuse veriga si bratarile in mainile surorii sale, si auzise pe sora sa Rebeca spunand: Asa mi-a vorbit omul acela. A venit dar la omul acela, care statea langa camile la izvor~ 24.31 si a zis: Vino, binecuvantatul Domnului! Pentru ce stai afara? Am pregatit casa, si am pregatit un loc pentru camile. 24.32 Omul a intrat in casa. Laban a pus sa descarce camilele, a dat paie si nutret camilelor si a adus apa pentru spalat picioarele omului aceluia si ale oamenilor care erau cu el. 24.33 Apoi, i-a dat sa manance. Dar el a zis: Nu mananc pana nu voi spune ce am de spus. Vorbeste! a zis Laban. 24.34 Atunci el a zis: Eu sunt robul lui Avraam. 24.35 Domnul a umplut de binecuvantari pe stapanul meu, care a ajuns la mare propasire. I-a dat oi si boi, argint si aur, robi si roabe, camile si magari. 24.36 Sara, nevasta stapanului meu, a nascut, la batranete, un fiu stapanului meu; si lui i-a dat el tot ce are. 24.37 Stapanul meu m-a pus sa jur, si a zis: Sa nu iei fiului meu o nevasta dintre fetele Canaanitilor, in tara carora locuiesc; 24.38 ci sa te duci in casa tatalui meu si la rudele mele, ca de-acolo sa iei nevasta fiului meu. 24.39 Eu am zis stapanului meu: Poate ca femeia n-are sa vrea sa ma urmeze. 24.40 Si el mi-a raspuns: Domnul, inaintea caruia umblu, va trimite pe Ingerul Sau cu tine, si-ti va da izbanda in calatorie, si vei lua fiului meu o nevasta din rudele si din casa tatalui meu. 24.41 Vei fi dezlegat de juramantul pe care mi-l faci, daca te vei duce la rudele mele; si daca nu ti-o vor da, vei fi dezlegat de juramantul pe care mi-l faci. 24.42 Eu am ajuns azi la izvor, si am zis: Doamne, Dumnezeul stapanului meu Avraam, daca binevoiesti sa-mi dai izbanda in calatoria pe care o fac~ 24.43 iata, eu stau la izvorul de apa, si fata care va iesi sa scoata apa, si careia ii voi zice: Da-mi, te rog, sa beau putina apa din vadra ta~ 24.44 si care imi va raspunde: Bea tu insuti, si voi da de baut si camilelor tale, fata aceea sa fie nevasta pe care a randuit-o Domnul pentru fiul stapanului meu! 24.45 Inainte de a sfarsi de vorbit in inima mea, iata ca a iesit Rebeca, cu vadra pe umar, s-a coborat la izvor, si a scos apa. Eu i-am zis: Da-mi sa beau, te rog. 24.46 Ea s-a grabit, si-a plecat vadra deasupra umarului, si a zis: Bea, si voi da de baut si camilelor tale. Am baut, si a dat de baut si camilelor mele. 24.47 Eu am intrebat-o, si am zis: A cui fata esti? Ea a raspuns: Sunt fata lui Betuel, fiul lui Nahor si al Milcai. I-am pus veriga in nas, si bratarile la maini. 24.48 Apoi am plecat capul, m-am aruncat cu fata la pamant inaintea Domnului, si am binecuvantat pe Domnul, Dumnezeul stapanului meu Avraam, ca m-a calauzit pe calea cea dreapta, ca sa iau pe fata fratelui stapanului meu pentru fiul lui. 24.49 Acum, daca voiti sa aratati bunavointa si credinciosie fata de stapanul meu, spuneti-mi; daca nu, spuneti-mi iarasi, ca sa ma indrept la dreapta sau la stanga. 24.50 Laban si Betuel, drept raspuns, au zis: De la Domnul vine lucrul acesta; noi nu-ti mai putem spune nici rau nici bine. 24.51 Iata, Rebeca este inaintea ta; ia-o si du-te, ca sa fie nevasta fiului stapanului tau, cum a spus Domnul. 24.52 Cand a auzit robul lui Avraam cuvintele lor, s-a aruncat cu fata la pamant inaintea Domnului. 24.53 Si robul a scos scule de argint, scule de aur, si imbracaminte, pe care le-a dat Rebecii; a dat de asemenea daruri bogate fratelui sau si mamei sale. 24.54 Dupa aceea, au mancat si au baut, el si oamenii care erau impreuna cu el si s-au culcat. Dimineata cand s-au sculat, robul a zis: Lasati-ma sa ma intorc la stapanul meu. 24.55 Fratele si mama fetei au zis: Fata sa mai ramana catva timp cu noi, macar vreo zece zile: pe urma, poate sa plece. 24.56 El le-a raspuns: Nu ma opriti, fiindca Domnul mi-a dat izbanda in calatoria mea; lasati-ma sa plec, si sa ma duc la stapanul meu. 24.57 Atunci ei au raspuns: Sa chemam pe fata, si s-o intrebam. 24.58 Au chemat dar pe Rebeca, si i-au zis: Vrei sa te duci cu omul acesta? Da, vreau, a raspuns ea. 24.59 Si au lasat pe sora lor Rebeca sa plece cu doica ei, cu robul lui Avraam si cu oamenii lui. 24.60 Au binecuvantat pe Rebeca, si i-au zis: O, sora noastra, sa ajungi mama a mii de zeci de mii, si samanta ta sa stapaneasca cetatile vrajmasilor sai! 24.61 Rebeca s-a sculat, impreuna cu slujnicele ei, au incalecat pe camile, si au urmat pe omul acela. Robul a luat pe Rebeca, si a plecat. 24.62 Isaac se intorsese de la fantana Lahai-Roi, caci locuia in tara de miazazi. 24.63 Intr-o seara, cand Isaac iesise sa cugete in taina pe camp, a ridicat ochii, si s-a uitat; si iata ca veneau niste camile. 24.64 Rebeca a ridicat si ea ochii, a vazut pe Isaac, si s-a dat jos de pe camila. 24.65 Si a zis robului: Cine este omul acesta, care vine inaintea noastra pe camp? Robul a raspuns: Este stapanul meu! Atunci ea si-a luat marama, si s-a acoperit. 24.66 Robul a istorisit lui Isaac toate lucrurile pe care le facuse. 24.67 Isaac a dus pe Rebeca in cortul mamei sale Sara; a luat pe Rebeca, ea a fost nevasta lui, si el a iubit-o. Astfel a fost mangaiat Isaac pentru pierderea mamei sale.
25.1 Avraam a mai luat o nevasta, numita Chetura. 25.2 Ea i-a nascut pe Zimran, pe Iocsan, pe Medan, pe Madian, pe Isbac si Suah. 25.3 Iocsan a nascut pe Seba si pe Dedan. Fiii lui Dedan au fost Asurimii, Letusimii si Leumimii. 25.4 Fiii lui Madian au fost: Efa, Efer, Enoh, Abida si Eldaa. Toti acestia sunt fiii Cheturei. 25.5 Avraam a dat lui Isaac toate averile sale. 25.6 Dar a dat daruri fiilor tiitoarelor sale; si, pe cand era inca in viata, i-a indepartat de langa fiul sau Isaac inspre rasarit, in tara Rasaritului. 25.7 Iata zilele anilor vietii lui Avraam: el a trait o suta saptezeci si cinci de ani. 25.8 Avraam si-a dat duhul, si a murit, dupa o batranete fericita, inaintat in varsta si satul de zile; si a fost adaugat la poporul sau. 25.9 Isaac si Ismael, fiii sai, l-au ingropat in pestera Macpela, in ogorul lui Efron, fiul lui Tohar, Hetitul, care este fata in fata cu Mamre. 25.10 Acesta este ogorul, pe care-l cumparase Avraam de la fiii lui Het. Acolo au fost ingropati Avraam si nevasta sa Sara. 25.11 Dupa moartea lui Avraam, Dumnezeu a binecuvantat pe fiul sau Isaac. El locuia langa fantana Lahai-Roi. 25.12 Iata spita neamului lui Ismael, fiul lui Avraam, pe care-l nascuse lui Avraam Egipteanca Agar, roaba Sarei. 25.13 Iata numele fiilor lui Ismael, dupa numele lor, dupa neamurile lor: Nebaiot, intaiul nascut al lui Ismael; Chedar, Adbeel, Mibsam~ 25.14 Misma, Duma, Masa; 25.15 Hadad, Tema, Ietur, Nafis si Chedma. 25.16 Acestia sunt fiii lui Ismael; acestea sunt numele lor, dupa satele si taberele lor. Ei au fost cei doisprezece voievozi, dupa neamurile lor. 25.17 Si iata anii vietii lui Ismael: o suta treizeci si sapte de ani. El si-a dat duhul, si a murit, si a fost adaugat la poporul sau. 25.18 Fiii lui au locuit de la Havila pana la Sur, care este in fata Egiptului, cum mergi spre Asiria. El s-a asezat in fata tuturor fratilor lui. 25.19 Iata spita neamului lui Isaac, fiul lui Avraam. Avraam a nascut pe Isaac. 25.20 Isaac era in varsta de patruzeci de ani, cand a luat de nevasta pe Rebeca, fata lui Betuel, Arameul din Padan-Aram, si sora lui Laban, Arameul. 25.21 Isaac s-a rugat Domnului pentru nevasta sa, caci era stearpa; si Domnul l-a ascultat: nevasta sa Rebeca a ramas insarcinata. 25.22 Copiii se bateau in pantecele ei; si ea a zis: Daca-i asa, pentru ce mai sunt insarcinata? S-a dus sa intrebe pe Domnul. 25.23 Si Domnul i-a zis: Doua neamuri sunt in pantecele tau, Si doua noroade se vor desparti la iesirea din pantecele tau. Unul din noroadele acestea va fi mai tare decat celalalt. Si cel mai mare va sluji celui mai mic. 25.24 S-au implinit zilele cand avea sa nasca; si iata ca in pantecele ei erau doi gemeni. 25.25 Cel dintai a iesit rosu de tot: ca o manta de par, si de aceea i-au pus numele Esau. 25.26 Apoi a iesit fratele sau, care tinea cu mana de calcai pe Esau; si de aceea i-au pus numele Iacov. Isaac era in varsta de saizeci de ani, cand s-au nascut ei. 25.27 Baietii acestia s-au facut mari. Esau a ajuns un vanator indemanatic, un om care isi petrecea vremea mai mult pe camp; dar Iacov era un om linistit, care statea acasa in corturi. 25.28 Isaac iubea pe Esau, pentru ca manca din vanatul lui; Rebeca insa iubea mai mult pe Iacov. 25.29 Odata, pe cand fierbea Iacov o ciorba, Esau s-a intors de la camp, rupt de oboseala. 25.30 Si Esau a zis lui Iacov: Da-mi, te rog, sa mananc din ciorba aceasta rosiatica, fiindca sunt rupt de oboseala. Pentru aceea s-a dat lui Esau numele Edom. 25.31 Iacov a zis: Vinde-mi azi dreptul tau de intai nascut! 25.32 Esau a raspuns: Iata-ma, sunt pe moarte; la ce-mi slujeste dreptul acesta de intai nascut? 25.33 Si Iacov a zis: Jura-mi intai. Esau i-a jurat, si astfel si-a vandut dreptul de intai nascut lui Iacov. 25.34 Atunci Iacov a dat lui Esau paine si ciorba de linte. El a mancat si a baut; apoi s-a sculat si a plecat. Astfel si-a nesocotit Esau dreptul de intai nascut.
26.1 In tara a venit o foamete, afara de foametea dintai, care fusese pe vremea lui Avraam. Isaac s-a dus la Abimelec, imparatul Filistenilor, la Gherar. 26.2 Domnul i S-a aratat, si i-a zis: Nu te pogori in Egipt! Ramai in tara in care iti voi spune. 26.3 Locuieste ca strain in tara aceasta; Eu voi fi cu tine, si te voi binecuvanta; caci toate tinuturile acestea ti le voi da tie si semintei tale, si voi tine juramantul pe care l-am facut tatalui tau Avraam. 26.4 Iti voi inmulti samanta, ca stelele cerului; voi da semintei tale toate tinuturile acestea; si toate neamurile pamantului vor fi binecuvantate in samanta ta, ca rasplata 26.5 pentru ca Avraam a ascultat de porunca Mea, si a pazit ce i-am cerut, a pazit poruncile Mele, oranduirile Mele, si legile Mele. 26.6 Astfel Isaac a ramas la Gherar. 26.7 Cand ii puneau oamenii locului aceluia intrebari cu privire la nevasta lui, el zicea: Este sora mea. Caci ii era frica sa spuna ca este nevasta sa, ca sa nu-l omoare oamenii locului aceluia, fiindca Rebeca era frumoasa la chip. 26.8 Fiindca sederea lui acolo se lungise, s-a intamplat ca Abimelec, imparatul Filistenilor, uitandu-se pe fereastra, a vazut pe Isaac jucandu-se cu nevasta sa Rebeca. 26.9 Abimelec a trimis sa cheme pe Isaac, si i-a zis: Nu mai incape indoiala ca e nevasta ta. Cum ai putut zice: E soru-mea? Isaac i-a raspuns: Am zis asa, ca sa nu mor din pricina ei. 26.10 Si Abimelec a zis: Ce ne-ai facut? Ce usor s-ar fi putut ca vreunul din norod sa se culce cu nevasta ta, si ne-ai fi facut vinovati. 26.11 Atunci Abimelec a dat urmatoarea porunca intregului norod: Cine se va atinge de omul acesta sau de nevasta lui, va fi omorat. 26.12 Isaac a facut semanaturi in tara aceea, si a strans rod insutit in anul acela; caci Domnul l-a binecuvantat. 26.13 Astfel omul acesta s-a imbogatit, si a mers imbogatindu-se din ce in ce mai mult, pana ce a ajuns foarte bogat. 26.14 Avea cirezi de vite si turme de oi, si un mare numar de robi: de aceea Filistenii il pizmuiau. 26.15 Toate fantanile, pe care le sapasera robii tatalui sau, pe vremea tatalui sau Avraam, Filistenii le-au astupat si le-au umplut cu tarana. 26.16 Si Abimelec a zis lui Isaac: Pleaca de la noi, caci ai ajuns mult mai puternic decat noi. 26.17 Isaac a plecat de acolo si a tabarat in valea Gherar, unde s-a asezat cu locuinta. 26.18 Isaac a sapat din nou fantanile de apa, pe care le sapasera robii tatalui sau Avraam, si pe care le astupasera Filistenii, dupa moartea lui Avraam; si le-a pus iarasi aceleasi nume, pe care le pusese tatal sau. 26.19 Robii lui Isaac au mai sapat in vale, si au dat acolo peste o fantana cu apa de izvor. 26.20 Pastorii din Gherar s-au certat insa cu pastorii lui Isaac, zicand: Apa este a noastra. Si a pus fantanii numele Esec, pentru ca se certasera cu el. 26.21 Apoi au sapat o alta fantana, pentru care iar au facut galceava, de aceea a numit-o Sitna. 26.22 Pe urma s-a mutat de acolo, si a sapat o alta fantana, pentru care nu s-au mai certat; si a numit-o Rehobot; caci, a zis el, Domnul ne-a facut loc larg, ca sa ne putem intinde in tara. 26.23 De acolo s-a suit la Beer-Seba. 26.24 Domnul i S-a aratat chiar in noaptea aceea, si i-a zis: Eu sunt Dumnezeul tatalui tau Avraam; nu te teme, caci Eu sunt cu tine; te voi binecuvanta, si iti voi inmulti samanta, din pricina robului Meu Avraam. 26.25 Isaac a zidit acolo un altar, a chemat Numele Domnului, si si-a intins cortul acolo. Robii lui Isaac au sapat acolo o fantana. 26.26 Abimelec a venit din Gherar la el, cu prietenul sau Ahuzat, si cu Picol, capetenia ostirii lui. 26.27 Isaac le-a zis: Pentru ce veniti la mine, voi care ma urati si m-ati izgonit de la voi? 26.28 Ei au raspuns: Vedem lamurit ca Domnul este cu tine. De aceea zicem: Sa fie un juramant intre noi, intre noi si tine, si sa facem un legamant cu tine! 26.29 Anume, jura ca nu ne vei face nici un rau, dupa cum nici noi nu ne-am atins de tine, ci ti-am facut numai bine, si te-am lasat sa pleci in pace. Tu acum esti binecuvantat de Domnul. 26.30 Isaac le-a dat un ospat, si au mancat si au baut. 26.31 S-au sculat dis-de-dimineata, si s-au legat unul cu altul printr-un juramant. Isaac i-a lasat apoi sa plece, si ei l-au parasit in pace. 26.32 In aceeasi zi, niste robi ai lui Isaac au venit sa-i vorbeasca de fantana pe care o sapau, si i-au zis: Am dat de apa! 26.33 Si el a numit-o Siba. De aceea s-a pus cetatii numele Beer-Seba pana in ziua de azi. 26.34 La varsta de patruzeci de ani, Esau a luat de neveste pe Iudita, fata Hetitului Beeri, si pe Basmat, fata Hetitului Elon. 26.35 Ele au fost o pricina de mare amaraciune pentru Isaac si Rebeca.
27.1 Isaac imbatranise, si ochii ii slabisera, asa ca nu mai vedea. Atunci a chemat pe Esau, fiul lui cel mai mare, si i-a zis: Fiule! Iata-ma, i-a raspuns el. 27.2 Isaac a zis: Iata am imbatranit, si nu stiu ziua mortii mele. 27.3 Acum dar, te rog, ia-ti armele, tolba si arcul, du-te la camp, si adu-mi vanat. 27.4 Fa-mi o mancare, cum imi place mie, si adu-mi s-o mananc, ca sa te binecuvanteze sufletul meu inainte de a muri. 27.5 Rebeca a ascultat ce spunea Isaac fiului sau Esau. Si Esau s-a dus la camp, ca sa prinda vanatul si sa-l aduca. 27.6 Apoi Rebeca a zis fiului sau Iacov: Iata, am auzit pe tatal tau vorbind astfel fratelui tau Esau: 27.7 Adu-mi vanat, si fa-mi o mancare ca sa mananc; si te voi binecuvanta inaintea Domnului, inainte de moartea mea. 27.8 Acum, fiule, asculta sfatul meu, si fa ce iti poruncesc. 27.9 Du-te de ia-mi din turma doi iezi buni, ca sa fac din ei tatalui tau o mancare gustoasa cum ii place; 27.10 tu ai s-o duci tatalui tau s-o manance, ca sa te binecuvanteze inainte de moartea lui. 27.11 Iacov a raspuns mamei sale: Iata, fratele meu Esau este paros, iar eu n-am par deloc. 27.12 Poate ca tatal meu ma va pipai, si voi trece drept mincinos inaintea lui, si, in loc de binecuvantare, voi face sa vina peste mine blestemul. 27.13 Mama sa i-a zis: Blestemul acesta, fiule, sa cada peste mine! Asculta numai sfatul meu, si du-te de adu-mi-i. 27.14 Iacov s-a dus de i-a luat, si i-a adus mamei sale, care a facut o mancare, cum ii placea tatalui sau. 27.15 In urma, Rebeca a luat hainele cele bune ale lui Esau, fiul ei cel mai mare, care se gaseau acasa, si le-a pus pe Iacov, fiul ei cel mai tanar. 27.16 I-a acoperit cu pielea iezilor mainile si gatul, care era fara par. 27.17 Si a dat in mana fiului sau Iacov mancarea gustoasa si painea, pe care le pregatise. 27.18 El a venit la tatal sau, si a zis: Tata! Iata-ma, a zis Isaac. Cine esti tu, fiule? 27.19 Iacov a raspuns tatalui sau: Eu sunt Esau, fiul tau cel mai mare; am facut ce mi-ai spus. Scoala-te, rogu-te, sezi de mananca din vanatul meu, pentru ca sa ma binecuvanteze sufletul tau! 27.20 Isaac a zis fiului sau: Cum, l-ai si gasit, fiule? Si Iacov a raspuns: Domnul, Dumnezeul tau, mi l-a scos inainte. 27.21 Isaac a zis lui Iacov: Apropie-te dar, sa te pipai, fiule, ca sa stiu daca esti cu adevarat fiul meu Esau, sau nu. 27.22 Iacov s-a apropiat de tatal sau Isaac, care l-a pipait, si a zis: Glasul este glasul lui Iacov, dar mainile sunt mainile lui Esau. 27.23 Nu l-a cunoscut, pentru ca mainile ii erau paroase, ca mainile fratelui sau Esau; si l-a binecuvantat. 27.24 Isaac a zis: Tu esti deci fiul meu Esau? Si Iacov a raspuns: Eu sunt. 27.25 Isaac a zis: Adu-mi sa mananc din vanatul fiului meu, ca sufletul meu sa te binecuvanteze. Iacov i-a adus, si el a mancat; i-a adus si vin, si a baut. 27.26 Atunci tatal sau Isaac i-a zis: Apropie-te dar, si saruta-ma, fiule. 27.27 Iacov s-a apropiat, si l-a sarutat. Isaac a simtit mirosul hainelor lui; apoi l-a binecuvantat, si a zis: Iata, mirosul fiului meu este ca mirosul unui camp, pe care l-a binecuvantat Domnul. 27.28 Sa-ti dea Dumnezeu roua din cer, Si grasimea pamantului, Grau si vin din belsug! 27.29 Sa-ti fie supuse noroade, Si neamuri sa se inchine inaintea ta! Sa fii stapanul fratilor tai, Si fiii mamei tale sa se inchine inaintea ta! Blestemat sa fie oricine te va blestema, Si binecuvantat sa fie oricine te va binecuvanta. 27.30 Isaac sfarsise de binecuvantat pe Iacov, si abia plecase Iacov de la tatal sau Isaac, cand fratele sau Esau s-a intors de la vanatoare. 27.31 A facut si el o mancare gustoasa, pe care a adus-o tatalui sau. Si a zis tatalui sau: Tata, scoala-te si mananca din vanatul fiului tau, pentru ca sa ma binecuvanteze sufletul tau! 27.32 Tatal sau Isaac i-a zis: Cine esti tu? Si el a raspuns: Eu sunt fiul tau cel mai mare, Esau. 27.33 Isaac s-a inspaimantat foarte tare, si a zis: Cine este atunci cel ce a prins vanat, si mi l-a adus? Eu am mancat din toate, inainte de a veni tu, si l-am binecuvantat. De aceea va ramane binecuvantat. 27.34 Cand a auzit Esau cuvintele tatalui sau, a scos mari tipete, pline de amaraciune, si a zis tatalui sau: Binecuvanteaza-ma si pe mine, tata! 27.35 Isaac a zis: Fratele tau a venit cu viclesug, si ti-a luat binecuvantarea. 27.36 Esau a zis: Da, nu degeaba i-au pus numele Iacov; caci m-a inselat de doua ori. Mi-a luat dreptul de intai nascut, si iata-l acum ca a venit de mi-a luat si binecuvantarea! Si a zis: N-ai pastrat nici o binecuvantare pentru mine? 27.37 Isaac a raspuns, si a zis lui Esau: Iata, l-am facut stapan peste tine, si i-am dat ca slujitori pe toti fratii lui, l-am inzestrat cu grau si vin din belsug: ce mai pot face oare pentru tine, fiule? 27.38 Esau a zis tatalui sau: N-ai decat aceasta singura binecuvantare, tata? Binecuvanteaza-ma si pe mine, tata! Si Esau a ridicat glasul si a plans. 27.39 Tatal sau Isaac a raspuns, si i-a zis: Iata! Locuinta ta va fi lipsita de grasimea pamantului Si de roua cerului, de sus. 27.40 Vei trai din sabia ta, Si vei sluji fratelui tau; Dar cand te vei rascula, Vei scutura jugul lui de pe gatul tau! 27.41 Esau a prins ura pe Iacov, din pricina binecuvantarii, cu care-l binecuvantase tatal sau. Si Esau zicea in inima sa: Zilele de bocet pentru tatal meu sunt aproape, si apoi am sa ucid pe fratele meu Iacov. 27.42 Si au spus Rebecii cuvintele lui Esau, fiul ei cel mai mare. Ea a trimis atunci de a chemat pe Iacov, fiul ei cel mai tanar, si i-a zis: Iata, fratele tau Esau vrea sa se razbune pe tine, omorandu-te. 27.43 Acum, fiule, asculta sfatul meu: scoala-te, fugi la fratele meu Laban in Haran; 27.44 si ramai la el catava vreme, pana se va potoli mania fratelui tau~ 27.45 pana va trece de la tine urgia fratelui tau, si va uita ce i-ai facut. Atunci voi trimite sa te cheme. Pentru ce sa fiu lipsita de voi amandoi intr-o zi? 27.46 Rebeca a zis lui Isaac: M-am scarbit de viata, din pricina fetelor lui Het. Daca Iacov va lua o asemenea nevasta, dintre fetele lui Het, dintre fetele tarii acesteia, la ce-mi mai este buna viata?
28.1 Isaac a chemat pe Iacov, l-a binecuvantat, si i-a dat porunca aceasta: Sa nu-ti iei nevasta dintre fetele lui Canaan. 28.2 Scoala-te, du-te la Padan-Aram, in casa lui Betuel, tatal mamei tale, si ia-ti de acolo o nevasta, dintre fetele lui Laban, fratele mamei tale. 28.3 Dumnezeul Cel Atotputernic sa te binecuvanteze, sa te faca sa cresti si sa te inmultesti, ca sa ajungi o ceata de noroade! 28.4 Sa-ti dea binecuvantarea lui Avraam, tie si semintei tale cu tine, ca sa stapanesti tara in care locuiesti ca strain, si pe care a dat-o lui Avraam. 28.5 Si Isaac a trimis pe Iacov, care s-a dus la Padan-Aram, la Laban, fiul lui Betuel, Arameul, fratele Rebecii, mama lui Iacov si a lui Esau. 28.6 Esau a vazut ca Isaac binecuvantase pe Iacov, si-l trimisese la Padan-Aram, ca sa-si ia nevasta de acolo, si ca, binecuvantandu-l, ii daduse porunca aceasta: Sa nu-ti iei nevasta dintre fetele lui Canaan. 28.7 A vazut ca Iacov ascultase de tatal sau si de mama sa, si plecase la Padan-Aram. 28.8 Esau a inteles astfel ca fetele lui Canaan nu-i placeau tatalui sau Isaac. 28.9 Si Esau s-a dus la Ismael. El a mai luat de nevasta, pe langa nevestele pe care le avea, pe Mahalat, fata lui Ismael, fiul lui Avraam, si sora lui Nebaiot. 28.10 Iacov a plecat din Beer-Seba, si si-a luat drumul spre Haran. 28.11 A ajuns intr-un loc unde a ramas peste noapte, caci asfintise soarele. A luat o piatra de acolo, a pus-o capatai, si s-a culcat in locul acela. 28.12 Si a visat o scara rezemata de pamant, al carei varf ajungea pana la cer. Ingerii lui Dumnezeu se suiau si se pogorau pe scara aceea. 28.13 Si Domnul statea deasupra ei, si zicea: Eu sunt Domnul, Dumnezeul tatalui tau Avraam, si Dumnezeul lui Isaac. Pamantul pe care esti culcat, ti-l voi da tie si semintei tale. 28.14 Samanta ta va fi ca pulberea pamantului; te vei intinde la apus si la rasarit, la miazanoapte si la miazazi; si toate familiile pamantului vor fi binecuvantate in tine si in samanta ta. 28.15 Iata, Eu sunt cu tine; te voi pazi pretutindeni pe unde vei merge, si te voi aduce inapoi in tara aceasta; caci nu te voi parasi, pana nu voi implini ce-ti spun. 28.16 Iacov s-a trezit din somn, si a zis: Cu adevarat, Domnul este in locul acesta, si eu n-am stiut. 28.17 I-a fost frica, si a zis: Cat de infricosat este locul acesta! Aici este casa lui Dumnezeu, aici este poarta cerurilor! 28.18 Si Iacov s-a sculat dis-de-dimineata, a luat piatra pe care o pusese capatai, a pus-o ca stalp de aducere aminte, si a turnat untdelemn pe varful ei. 28.19 A dat locului acestuia numele Betel; dar mai inainte cetatea se chema Luz. 28.20 Iacov a facut o juruinta, si a zis: Daca va fi Dumnezeu cu mine si ma va pazi in timpul calatoriei pe care o fac, daca-mi va da paine sa mananc si haine sa ma imbrac~ 28.21 si daca ma voi intoarce in pace in casa tatalui meu, atunci Domnul va fi Dumnezeul meu; 28.22 piatra aceasta, pe care am pus-o ca stalp de aducere aminte, va fi casa lui Dumnezeu, si Iti voi da a zecea parte din tot ce-mi vei da.
29.1 Iacov a pornit la drum, si s-a dus in tara celor ce locuiesc la Rasarit. 29.2 S-a uitat inainte, si iata ca pe camp era o fantana; si langa ea erau trei turme de oi, care se odihneau; caci la fantana aceasta obisnuiau ciobanii sa-si adape turmele. Si piatra de pe gura fantanii era mare. 29.3 Toate turmele se strangeau acolo; ciobanii pravaleau piatra de pe gura fantanii, adapau turmele, si apoi puneau piatra iarasi la loc pe gura fantanii. 29.4 Iacov a zis pastorilor: Fratilor, de unde sunteti? Din Haran, au raspuns ei. 29.5 El le-a zis: Cunoasteti pe Laban, fiul lui Nahor? Il cunoastem, i-au raspuns ei. 29.6 El le-a zis: Este sanatos? Sanatos, au raspuns ei. Si tocmai atunci venea Rahela, fata lui, cu oile. 29.7 El a zis: Iata, soarele este inca sus, si-i prea devreme ca sa strangeti vitele: adapati oile, apoi duceti-va si pasteti-le iarasi. 29.8 Ei au raspuns: Nu putem, pana nu se vor strange toate turmele; atunci se pravaleste piatra de pe gura fantanii, si vom adapa oile. 29.9 Pe cand le vorbea el inca, vine Rahela cu oile tatalui sau; caci ea le pazea. 29.10 Cand a vazut Iacov pe Rahela, fata lui Laban, fratele mamei sale, si turma lui Laban, fratele mamei sale, s-a apropiat, a pravalit piatra de pe gura fantanii, si a adapat turma lui Laban, fratele mamei sale. 29.11 Apoi Iacov a sarutat pe Rahela, si a inceput sa planga tare. 29.12 Iacov a spus Rahelei ca este ruda cu tatal ei, ca este fiul Rebecii. Si ea a dat fuga de a spus tatalui sau. 29.13 Cum a auzit Laban de Iacov, fiul surorii sale, i-a alergat inainte, l-a imbratisat, l-a sarutat, si l-a adus in casa. Iacov a istorisit lui Laban toate cele intamplate. 29.14 Si Laban i-a zis: Cu adevarat, tu esti os din oasele mele, si carne din carnea mea! Iacov a stat la Laban o luna. 29.15 Apoi Laban a zis lui Iacov: Fiindca esti ruda cu mine, sa-mi slujesti oare degeaba? Spune-mi ce simbrie vrei? 29.16 Laban insa avea doua fete: cea mai mare se numea Lea, si cea mai mica Rahela. 29.17 Lea avea ochii slabi; dar Rahela era frumoasa la statura si mandra la fata. 29.18 Iacov iubea pe Rahela, si a zis: Iti voi sluji sapte ani pentru Rahela, fata ta cea mai mica. 29.19 Si Laban a raspuns: Mai bine sa ti-o dau tie, decat s-o dau altuia. Ramai la mine! 29.20 Astfel Iacov a slujit sapte ani pentru Rahela; si anii acestia i s-au parut ca vreo cateva zile, pentru ca o iubea. 29.21 In urma Iacov a zis lui Laban: Da-mi nevasta, caci mi s-a implinit sorocul, ca sa intru la ea. 29.22 Laban a adunat pe toti oamenii locului si a facut un ospat. 29.23 Seara, a luat pe fiica sa Lea, si a adus-o la Iacov, care s-a culcat cu ea. 29.24 Si Laban a dat ca roaba fetei sale Lea pe roaba sa Zilpa. 29.25 A doua zi dimineata, iata ca era Lea. Atunci Iacov a zis lui Laban: Ce mi-ai facut? Nu ti-am slujit oare pentru Rahela? Pentru ce m-ai inselat? 29.26 Laban a raspuns: In locul acesta nu-i obicei sa se dea cea mai tanara inaintea celei mai mari. 29.27 Ispraveste saptamana cu aceasta, si-ti vom da si pe cealalta pentru slujba, pe care o vei mai face la mine alti sapte ani. 29.28 Iacov a facut asa, si a ispravit saptamana cu Lea; apoi Laban i-a dat de nevasta pe fiica sa Rahela. 29.29 Si Laban a dat ca roaba fetei sale Rahela, pe roaba sa Bilha. 29.30 Iacov a intrat si la Rahela, pe care o iubea mai mult decat pe Lea; si a mai slujit la Laban alti sapte ani. 29.31 Domnul a vazut ca Lea nu era iubita; si a facut-o sa aiba copii, pe cand Rahela era stearpa. 29.32 Lea a ramas insarcinata, si a nascut un fiu, caruia i-a pus numele Ruben (Vedeti fiu); caci, a zis ea, Domnul a vazut mahnirea mea, si acum barbatul meu are sa ma iubeasca negresit. 29.33 A ramas iarasi insarcinata, si a nascut un fiu; si a zis: Domnul a auzit ca nu eram iubita, si mi-a dat si pe acesta. De aceea, i-a pus numele Simeon (Ascultare). 29.34 Iar a ramas insarcinata, si a nascut un fiu; si a zis: De data aceasta, barbatul meu se va alipi de mine, caci i-am nascut trei fii. De aceea i-a pus numele Levi (Alipire). 29.35 A ramas iarasi insarcinata, si a nascut un fiu; si a zis: De data aceasta, voi lauda pe Domnul. De aceea i-a pus numele Iuda (Laudat fie Domnul). Si a incetat sa mai nasca.
30.1 Cand a vazut Rahela ca nu face copii lui Iacov, a pizmuit pe sora sa, si a zis lui Iacov: Da-mi copii, ori mor! 30.2 Iacov s-a maniat pe Rahela, si a zis: Sunt eu oare in locul lui Dumnezeu, care te-a oprit sa ai copii? 30.3 Ea a zis: Iata roaba mea Bilha; culca-te cu ea, ca sa nasca pe genunchii mei, si sa am si eu copii prin ea. 30.4 Si i-a dat de nevasta pe roaba ei Bilha; si Iacov s-a culcat cu ea. 30.5 Bilha a ramas insarcinata, si a nascut lui Iacov un fiu. 30.6 Rahela a zis: Mi-a facut Dumnezeu dreptate, si mi-a auzit glasul, si mi-a daruit un fiu. De aceea i-a pus numele Dan (A judecat). 30.7 Bilha, roaba Rahelii, a ramas iar insarcinata, si a nascut lui Iacov un al doilea fiu. 30.8 Rahela a zis: Am luptat cu Dumnezeu impotriva surorii mele, si am biruit. De aceea i-a pus numele Neftali (Luptele lui Dumnezeu). 30.9 Cand a vazut Lea ca nu mai naste, a luat pe roaba sa Zilpa, si a dat-o lui Iacov de nevasta. 30.10 Zilpa, roaba Leii, a nascut lui Iacov un fiu. 30.11 Cu noroc! a zis Lea. De aceea i-a pus numele Gad (Noroc). 30.12 Zilpa, roaba Leii, a nascut un al doilea fiu lui Iacov. 30.13 Ce fericita sunt! a zis Lea; caci femeile ma vor numi fericita. De aceea i-a pus numele Aser (Fericit). 30.14 Ruben a iesit odata afara, pe vremea seceratului graului, si a gasit mandragore pe camp. Le-a adus mamei sale Lea. Atunci Rahela a zis Leii: Da-mi, te rog, din mandragorele fiului tau. 30.15 Ea i-a raspuns: Nu-ti ajunge ca mi-ai luat barbatul, de vrei sa iei si mandragorele fiului meu? Si Rahela a zis: Ei bine! poate sa se culce cu tine in noaptea aceasta, pentru mandragorele fiului tau. 30.16 Seara, pe cand se intorcea Iacov de la camp, Lea i-a iesit inainte, si a zis: La mine ai sa vii, caci te-am cumparat cu mandragorele fiului meu. Si in noaptea aceea s-a culcat cu ea. 30.17 Dumnezeu a ascultat pe Lea, care a ramas insarcinata, si a nascut lui Iacov al cincilea fiu. 30.18 Lea a zis: M-a rasplatit Dumnezeu, pentru ca am dat barbatului meu pe roaba mea. De aceea i-a pus numele Isahar (Rasplatire). 30.19 Lea a ramas iarasi insarcinata, si a nascut un al saselea fiu lui Iacov. 30.20 Lea a zis: Frumos dar mi-a dat Dumnezeu! De data aceasta, barbatul meu va locui cu mine, caci i-am nascut sase fii. De aceea i-a pus numele Zabulon (Locuinta). 30.21 In urma, a nascut o fata, careia i-a pus numele Dina (Judecata). 30.22 Dumnezeu Si-a adus aminte de Rahela, a ascultat-o, si a facut-o sa aiba copii. 30.23 Ea a ramas insarcinata, si a nascut un fiu; si a zis: Mi-a luat Dumnezeu ocara! 30.24 Si i-a pus numele Iosif (Adaugat), zicand: Domnul sa-mi mai adauge un fiu! 30.25 Dupa ce a nascut Rahela pe Iosif, Iacov a zis lui Laban: Lasa-ma sa plec, ca sa ma duc acasa, in tara mea. 30.26 Da-mi nevestele si copiii, pentru care ti-am slujit, si voi pleca; fiindca stii ce slujba ti-am facut. 30.27 Laban i-a zis: Daca am capatat trecere inaintea ta, mai zaboveste; vad bine ca Domnul m-a binecuvantat din pricina ta; 30.28 hotaraste-mi simbria ta, si ti-o voi da. 30.29 Iacov i-a raspuns: Stii cum ti-am slujit, si cum ti-au propasit vitele cu mine; 30.30 caci putinul pe care-l aveai inainte de venirea mea, a crescut mult, si Domnul te-a binecuvantat ori incotro am mers eu. Acum, cand am sa muncesc si pentru casa mea? 30.31 Laban a zis: Ce sa-ti dau? Si Iacov a raspuns: Sa nu-mi dai nimic. Daca te invoiesti cu ce-ti voi spune, iti voi paste turma si mai departe, si o voi pazi. 30.32 Azi am sa trec prin toata turma ta; am sa pun deoparte din oi orice miel sein si pestrit si orice miel negru, si din capre tot ce este pestrit si sein. Aceasta sa fie simbria mea. 30.33 Iata cum se va dovedi cinstea mea: de acum incolo, cand ai sa vii sa-mi vezi simbria, tot ce nu va fi sein si pestrit intre capre si negru intre miei, si se va gasi la mine, sa fie socotit ca furat. 30.34 Laban a zis: Bine! fie asa cum ai zis. 30.35 In aceeasi zi, a pus deoparte tapii baltati si pestriti, toate caprele seine si pestrite, toate cele ce aveau alb pe ele, si toti mieii care erau negri. Le-a dat in mainile fiilor sai. 30.36 Apoi a pus o departare de trei zile de drum intre el si Iacov; si Iacov pastea celelalte oi ale lui Laban. 30.37 Iacov a luat nuiele verzi de plop, de migdal si de platan; a despuiat de pe ele fasii de coaja, si a facut sa se vada albeata care era pe nuiele. 30.38 Apoi a pus nuielele, pe care le despuiase de coaja in jgheaburi, in adapatori, sub ochii oilor care veneau sa bea, ca atunci cand vor veni sa bea, sa zamisleasca. 30.39 Oile zamisleau uitandu-se la nuiele, si faceau miei baltati, seini si pestriti. 30.40 Iacov despartea mieii acestia, si abatea fetele oilor din turma lui Laban catre cele seine si baltate. Si-a facut astfel turme deosebite, pe care nu le-a impreunat cu turma lui Laban. 30.41 Ori de cate ori se infierbantau oile cele mai tari, Iacov punea nuielele in jgheaburi, sub ochii oilor, ca ele sa zamisleasca uitandu-se la nuiele. 30.42 Cand oile erau slabe, nu punea nuielele; asa ca cele slabe erau pentru Laban, iar cele tari pentru Iacov. 30.43 Omul acela s-a imbogatit astfel din ce in ce mai mult; a avut multe turme, robi si roabe, camile si magari.
31.1 Iacov a auzit vorbele fiilor lui Laban, care ziceau: Iacov a luat tot ce era al tatalui nostru, si cu averea tatalui nostru si-a agonisit el toata bogatia aceasta. 31.2 Iacov s-a uitat si la fata lui Laban; si iata ca ea nu mai era ca inainte. 31.3 Atunci Domnul a zis lui Iacov: Intoarce-te in tara parintilor tai si in locul tau de nastere; si Eu voi fi cu tine. 31.4 Iacov a trimis de a chemat pe Rahela si pe Lea, la camp la turma lui. 31.5 El le-a zis: Dupa fata tatalui vostru, vad bine ca el nu mai este ca inainte; dar Dumnezeul tatalui meu a fost cu mine. 31.6 Voi insiva stiti ca am slujit tatalui vostru cu toata puterea mea. 31.7 Si tatal vostru m-a inselat: de zece ori mi-a schimbat simbria; dar Dumnezeu nu i-a ingaduit sa ma pagubeasca. 31.8 Ci cand zicea el: Mieii pestriti sa fie simbria ta, toate oile faceau miei pestriti. Si cand zicea: Mieii baltati sa fie simbria ta, toate oile faceau miei baltati. 31.9 Dumnezeu a luat astfel toata turma tatalui vostru, si mi-a dat-o mie. 31.10 Pe vremea cand se infierbantau oile, eu am ridicat ochii, si am vazut in vis ca tapii si berbecii care sareau pe capre si pe oi, erau baltati, pestriti si seini. 31.11 Si Ingerul lui Dumnezeu mi-a zis in vis: Iacove! Iata-ma, am raspuns eu. 31.12 El a zis: Ridica ochii, si priveste: toti tapii si berbecii, care sar pe capre si pe oi, sunt baltati, pestriti si seini; caci am vazut tot ce ti-a facut Laban. 31.13 Eu sunt Dumnezeul din Betel, unde ai uns un stalp de aducere aminte, unde Mi-ai facut o juruinta. Acum, scoala-te, iesi din tara aceasta, si intoarce-te in tara ta de nastere. 31.14 Rahela si Lea au raspuns, si i-au zis: Mai avem noi oare parte si mostenire in casa tatalui nostru? 31.15 Nu suntem noi oare privite de el ca niste straine, fiindca ne-a vandut, si ne-a mancat si banii? 31.16 Toata bogatia, pe care a luat-o Dumnezeu de la tatal nostru, este a noastra, si a copiilor nostri. Fa acum tot ce ti-a spus Dumnezeu. 31.17 Iacov s-a sculat, si a pus pe copiii si nevestele sale calare pe camile. 31.18 Si-a luat toata turma si toate averile pe care le avea: turma, pe care o agonisise in Padan-Aram; si a plecat la tatal sau Isaac, in tara Canaan. 31.19 Pe cand Laban se dusese sa-si tunda oile, Rahela a furat idolii tatalui sau; 31.20 si Iacov a inselat pe Laban, Arameul, caci nu l-a instiintat de fuga sa. 31.21 A fugit astfel cu tot ce avea; s-a sculat, a trecut Raul (Eufrat), si s-a indreptat spre muntele Galaad. 31.22 A treia zi, au dat de veste lui Laban ca Iacov a fugit. 31.23 Laban a luat cu el pe fratii sai, l-a urmarit cale de sapte zile, si l-a ajuns la muntele Galaad. 31.24 Dar Dumnezeu S-a aratat noaptea in vis lui Laban, Arameul, si i-a zis: Fereste-te sa spui o vorba rea lui Iacov! 31.25 Laban a ajuns dar pe Iacov. Iacov isi intinsese cortul pe munte; Laban si-a intins si el cortul cu fratii lui, pe muntele Galaad. 31.26 Atunci Laban a zis lui Iacov: Ce-ai facut? Pentru ce m-ai inselat, si mi-ai luat fetele ca pe niste roabe luate cu sabia? 31.27 Pentru ce ai fugit pe ascuns, m-ai inselat, si nu mi-ai dat de stire? Te-as fi lasat sa pleci in mijlocul veseliei si al cantecelor, in sunet de timpane si alauta. 31.28 Nu mi-ai ingaduit nici macar sa-mi sarut nepotii si fetele! Ca un nebun ai lucrat. 31.29 Mana mea este destul de tare ca sa va fac rau; dar Dumnezeul tatalui vostru mi-a zis in noaptea trecuta: Fereste-te sa spui o vorba rea lui Iacov! 31.30 Dar acum, o data ce ai plecat, pentru ca te topesti de dor dupa casa tatalui tau, de ce mi-ai furat dumnezeii mei? 31.31 Drept raspuns, Iacov a zis lui Laban: Am fugit, fiindca mi-era frica, gandindu-ma ca poate imi vei lua inapoi fetele tale. 31.32 Dar sa piara acela la care iti vei gasi dumnezeii tai! In fata fratilor nostri, cerceteaza si vezi ce-i la mine din ale tale, si ia-ti-l. Iacov nu stia ca Rahela ii furase. 31.33 Laban a intrat in cortul lui Iacov, in cortul Leii, in cortul celor doua roabe, si n-a gasit nimic. A iesit din cortul Leii, si a intrat in cortul Rahelii. 31.34 Rahela luase idolii, ii pusese sub samarul camilei, si sezuse deasupra. Laban a scotocit tot cortul, dar n-a gasit nimic. 31.35 Ea a zis tatalui sau: Domnul meu, sa nu te superi daca nu ma pot scula inaintea ta; caci mi-a venit randuiala femeilor. A cautat peste tot, dar n-a gasit idolii. 31.36 Iacov s-a maniat, si a certat pe Laban. A luat din nou cuvantul, si i-a zis: Care este nelegiuirea mea si care este pacatul meu, de ma urmaresti cu atata inversunare? 31.37 Mi-ai scormonit toate lucrurile, si ce ai gasit din lucrurile din casa ta? Scoate-le aici inaintea fratilor mei si fratilor tai, ca sa judece ei intre noi amandoi! 31.38 Iata, am stat la tine doua zeci de ani; oile si caprele nu ti s-au starpit, si n-am mancat berbeci din turma ta. 31.39 Nu ti-am adus acasa vite sfasiate de fiare: eu insumi te-am despagubit pentru ele; imi cereai inapoi ce mi se fura ziua, sau ce mi se fura noaptea. 31.40 Ziua ma topeam de caldura, iar noaptea ma prapadeam de frig, si-mi fugea somnul de pe ochi. 31.41 Iata, douazeci de ani am stat in casa ta, ti-am slujit patrusprezece ani pentru cele doua fete ale tale, si sase ani pentru turma ta, si de zece ori mi-ai schimbat simbria. 31.42 Daca n-as fi avut cu mine pe Dumnezeul tatalui meu, pe Dumnezeul lui Avraam, pe Acela de care se teme Isaac, mi-ai fi dat drumul acum cu mainile goale. Dar Dumnezeu a vazut suferinta mea si osteneala mainilor mele, si ieri noapte a rostit judecata. 31.43 Drept raspuns, Laban a zis lui Iacov: Fiicele acestea sunt fiicele mele, copiii acestia sunt copiii mei, turma aceasta este turma mea, si tot ce vezi este al meu. Si ce pot face eu azi pentru fiicele mele, sau pentru copiii lor, pe care i-au nascut? 31.44 Vino, sa facem amandoi un legamant, si legamantul acesta sa slujeasca de marturie intre mine si tine! 31.45 Iacov a luat o piatra, si a pus-o ca stalp de aducere aminte. 31.46 Iacov a zis fratilor sai: Strangeti pietre. Ei au strans pietre, si au facut o movila; si au mancat acolo pe movila. 31.47 Laban a numit-o Iegar-Sahaduta (Movila marturiei), si Iacov a numit-o Galed (Movila marturiei). 31.48 Laban a zis: Movila aceasta sa slujeasca azi de marturie intre mine si tine! De aceea i-au pus numele Galed. 31.49 Se mai numeste si Mitpa (Veghere), pentru ca Laban a zis: Domnul sa vegheze asupra mea si asupra ta, cand ne vom pierde din vedere unul pe altul. 31.50 Daca vei asupri pe fetele mele, si daca vei mai lua si alte neveste afara de fetele mele, ia bine seama ca nu un om va fi cu noi, ci Dumnezeu va fi martor intre mine si tine. 31.51 Laban a zis lui Iacov: Iata movila aceasta, si iata stalpul acesta, pe care l-am ridicat intre mine si tine. 31.52 Movila aceasta sa fie martora si stalpul acesta sa fie martor ca nici eu nu voi trece la tine peste movila aceasta, si nici tu nu vei trece la mine peste movila aceasta si peste stalpul acesta, ca sa ne facem rau. 31.53 Dumnezeul lui Avraam si al lui Nahor, Dumnezeul tatalui lor sa judece intre noi. Iacov a jurat pe Acela de care se temea Isaac. 31.54 Iacov a adus o jertfa pe munte, si a poftit pe fratii lui sa manance; ei au mancat, si au ramas toata noaptea pe munte. 31.55 Laban s-a sculat dis-de-dimineata, si-a sarutat nepotii si fetele, si i-a binecuvantat. Apoi a plecat si s-a intors la locuinta lui.
32.1 Iacov si-a vazut de drum; si l-au intalnit ingerii lui Dumnezeu. 32.2 Cand i-a vazut, Iacov a zis: Aceasta este tabara lui Dumnezeu! De aceea a pus locului aceluia numele Mahanaim (Tabara indoita). 32.3 Iacov a trimis inainte niste soli la fratele sau Esau, in tara Seir, in tinutul lui Edom. 32.4 El le-a dat porunca urmatoare: Iata ce sa spuneti domnului meu Esau: Asa vorbeste robul tau Iacov: Am locuit la Laban, si am ramas la el pana acum; 32.5 am boi, magari, oi, robi si roabe, si trimit sa dea de stire lucrul acesta domnului meu, ca sa capat trecere inaintea ta. 32.6 Solii s-au intors inapoi la Iacov, si au zis: Ne-am dus la fratele tau Esau; si el vine inaintea ta, cu patru sute de oameni. 32.7 Iacov s-a inspaimantat foarte mult, si l-a apucat groaza. A impartit in doua tabere oamenii pe care-i avea cu el, oile, boii si camilele~ 32.8 si a zis: Daca vine Esau impotriva uneia din tabere si o bate, tabara care va ramane, va putea sa scape. 32.9 Iacov a zis: Dumnezeul tatalui meu Avraam, Dumnezeul tatalui meu Isaac! Tu Doamne, care mi-ai zis: Intoarce-te in tara ta si in locul tau de nastere, si voi ingriji ca sa-ti mearga bine! 32.10 Eu sunt prea mic pentru toate indurarile si pentru toata credinciosia, pe care ai aratat-o fata de robul Tau; caci am trecut Iordanul acesta numai cu toiagul meu, si iata ca acum fac doua tabere. 32.11 Izbaveste-ma, Te rog, din mana fratelui meu, din mana lui Esau! Caci ma tem de el, ca sa nu vina si sa ma loveasca, pe mine, pe mame si pe copii. 32.12 Si Tu ai zis: Eu voi ingriji ca sa-ti mearga bine, si-ti voi face samanta ca nisipul marii, care, de mult ce este, nu se poate numara. 32.13 Iacov a petrecut noaptea in locul acela. A luat din ce mai avea cu el, si a pus de-o parte, ca dar pentru fratele sau Esau: 32.14 doua sute de capre si douazeci de tapi, doua sute de oi si doua zeci de berbeci~ 32.15 treizeci de camile alaptatoare cu manjii lor, patruzeci de vaci si zece tauri, douazeci de magarite si zece magarusi. 32.16 Le-a dat robilor sai, turma cu turma deosebit, si a poruncit robilor sai: Treceti inaintea mea, si lasati o departare intre fiecare turma. 32.17 A dat celui dintai porunca urmatoare: Cand te va intalni fratele meu Esau, si te va intreba: Al cui esti? Unde te duci? Si a cui este turma aceasta dinaintea ta? 32.18 sa raspunzi: A robului tau Iacov; ea este un dar, trimis domnului meu Esau; si el insusi vine in urma noastra. 32.19 A dat aceeasi porunca celui de al doilea, celui de al treilea, si tuturor celor ce manau turmele: Asa sa vorbiti domnului meu Esau, cand il veti intalni. 32.20 Sa spuneti: Iata, robul tau Iacov vine si el dupa noi. Caci isi zicea el: Il voi potoli cu darul acesta, care merge inaintea mea; in urma il voi vedea fata in fata, si poate ca ma va primi cu bunavointa. 32.21 Astfel darul a trecut inainte, iar el a ramas in tabara in noaptea aceea. 32.22 Tot in noaptea aceea s-a sculat, a luat pe cele doua neveste ale lui, pe cele doua roabe, si pe cei unsprezece copii ai lui, si a trecut vadul Iabocului. 32.23 I-a luat, i-a trecut paraul, si a trecut tot ce avea. 32.24 Iacov insa a ramas singur. Atunci un om s-a luptat cu el pana in revarsatul zorilor. 32.25 Vazand ca nu-l poate birui, omul acesta l-a lovit la incheietura coapsei, asa ca i s-a scrantit incheietura coapsei lui Iacov, pe cand se lupta cu el. 32.26 Omul acela a zis: Lasa-ma sa plec, caci se revarsa zorile. Dar Iacov a raspuns: Nu Te voi lasa sa pleci pana nu ma vei binecuvanta. 32.27 Omul acela i-a zis: Cum iti este numele? Iacov, a raspuns el. 32.28 Apoi a zis: Numele tau nu va mai fi Iacov, ci te vei chema Israel (Cel ce lupta cu Dumnezeu); caci ai luptat cu Dumnezeu si cu oameni, si ai fost biruitor. 32.29 Iacov l-a intrebat: Spune-mi, Te rog, numele Tau. El a raspuns: Pentru ce Imi ceri numele? Si l-a binecuvantat acolo. 32.30 Iacov a pus locului aceluia numele Peniel (Fata lui Dumnezeu); caci, a zis el, am vazut pe Dumnezeu fata in fata, si totusi am scapat cu viata. 32.31 Rasarea soarele cand a trecut pe langa Peniel. Insa Iacov schiopata din coapsa. 32.32 Iata de ce, pana in ziua de azi, Israelitii nu mananca vana de la incheietura coapsei; caci Dumnezeu a lovit pe Iacov la incheietura coapsei in vana.
33.1 Iacov a ridicat ochii, si s-a uitat; si iata ca Esau venea cu patru sute de oameni. Atunci a impartit copiii intre Lea, Rahela, si cele doua roabe. 33.2 A pus in frunte roabele cu copiii lor, apoi pe Lea cu copiii ei, si la urma pe Rahela cu Iosif. 33.3 El insusi a trecut inaintea lor; si s-a aruncat cu fata la pamant de sapte ori, pana ce s-a apropiat de tot de fratele sau. 33.4 Esau a alergat inaintea lui; l-a imbratisat, i s-a aruncat pe grumaz, si l-a sarutat. Si au plans. 33.5 Esau, ridicand ochii, a vazut femeile si copiii, si a zis: Cine sunt aceia? Si Iacov a raspuns: Sunt copiii, pe care i-a dat Dumnezeu robului tau. 33.6 Roabele s-au apropiat, cu copiii lor, si s-au aruncat cu fata la pamant; 33.7 Lea si copiii ei de asemenea s-au apropiat, si s-au aruncat cu fata la pamant; in urma s-au apropiat Iosif si Rahela si s-au aruncat cu fata la pamant. 33.8 Esau a zis: Ce ai de gand sa faci cu toata tabara aceea pe care am intalnit-o? Si Iacov a raspuns: Voiesc sa capat trecere cu ea inaintea domnului meu. 33.9 Esau a zis: Eu am din belsug, pastreaza, frate, ce este al tau. 33.10 Si Iacov a raspuns: Nu; te rog, daca am capatat trecere inaintea ta, primeste darul acesta din mana mea; caci m-am uitat la fata ta cum se uita cineva la Fata lui Dumnezeu, si tu m-ai primit cu bunavointa. 33.11 Primeste deci darul meu, care ti-a fost adus, fiindca Dumnezeu m-a umplut de bunatati, si am de toate. Astfel a staruit de el, si Esau a primit. 33.12 Esau a zis: Haidem sa plecam si sa pornim la drum; eu voi merge inaintea ta. 33.13 Iacov i-a raspuns: Domnul meu vede ca copiii sunt micsori, si am oi si vaci fatate; daca le-am sili la drum o singura zi, toata turma va pieri. 33.14 Domnul meu s-o ia inaintea robului sau; si eu voi veni incet pe urma, la pas cu turma, care va merge inaintea mea, si la pas cu copiii, pana voi ajunge la domnul meu in Seir. 33.15 Esau a zis: Vreau sa las cu tine macar o parte din oamenii mei. Si Iacov a raspuns: Pentru ce aceasta? Mi-ajunge sa capat trecere inaintea ta, domnul meu! 33.16 In aceeasi zi, Esau a luat drumul inapoi la Seir. 33.17 Iacov a plecat mai departe la Sucot. Si-a zidit o casa, si a facut colibe pentru turme. De aceea s-a dat locului aceluia numele Sucot (Colibe). 33.18 La intoarcerea lui din Padan-Aram, Iacov a ajuns cu bine in cetatea Sihem, in tara Canaan, si a tabarat inaintea cetatii. 33.19 Partea de ogor, pe care isi intinsese cortul, a cumparat-o de la fiii lui Hamor, tatal lui Sihem, cu o suta de chesita. 33.20 Si acolo, a ridicat un altar, pe care l-a numit El-Elohe-Israel (Domnul este Dumnezeul lui Israel).
34.1 Dina, fata pe care o nascuse lui Iacov Lea, a iesit sa vada pe fetele tarii. 34.2 Ea a fost zarita de Sihem, fiul Hevitului Hamor, domnitorul tarii. El a pus mana pe ea, s-a culcat cu ea si a necinstit-o. 34.3 S-a lipit cu toata inima de Dina, fata lui Iacov, a iubit fata, si a cautat s-o linisteasca. 34.4 Dupa aceea Sihem a zis tatalui sau Hamor: Ia-mi de nevasta pe fata aceasta! 34.5 Iacov a aflat ca-i necinstise pe fiica sa Dina; si fiindca fiii sai erau cu vitele la pasune, Iacov a tacut pana la intoarcerea lor. 34.6 Hamor, tatal lui Sihem, s-a dus la Iacov ca sa-i vorbeasca. 34.7 Dar cand s-au intors fiii lui Iacov de la pasune, si au auzit lucrul acesta, s-au suparat si s-au maniat foarte tare; pentru ca Sihem savarsise o miselie in Israel, culcandu-se cu fata lui Iacov: asa ceva n-ar fi trebuit sa se faca niciodata. 34.8 Hamor le-a vorbit astfel: Fiul meu Sihem s-a lipit cu toata inima de fata voastra; va rog, dati-i-o de nevasta~ 34.9 si incuscriti-va cu noi; voi dati-ne fetele voastre, si luati pentru voi pe ale noastre. 34.10 Locuiti cu noi; tara va sta inainte, ramaneti in ea, faceti negot si cumparati pamanturi in ea. 34.11 Sihem a zis tatalui si fratilor Dinei: Sa capat trecere inaintea voastra, si va voi da ce-mi veti cere. 34.12 Cereti-mi o zestre cat de mare si cat de multe daruri, si voi da tot ce-mi veti zice; numai dati-mi fata de nevasta. 34.13 Fiii lui Iacov au raspuns, si au vorbit cu viclesug lui Sihem si tatalui sau Hamor, pentru ca Sihem necinstise pe sora lor Dina. 34.14 Ei i-au zis: Este un lucru pe care nu-l putem face sa dam pe sora noastra unui om netaiat imprejur; caci ar fi o ocara pentru noi. 34.15 Nu ne vom invoi la asa ceva decat daca va faceti si voi ca noi, si daca orice parte barbateasca dintre voi se va taia imprejur. 34.16 Atunci va vom da pe fetele noastre, si vom lua pentru noi pe ale voastre; vom locui cu voi, si vom face impreuna un singur norod. 34.17 Dar daca nu voiti sa ne ascultati si sa va taiati imprejur, ne vom lua fata si vom pleca. 34.18 Cuvintele lor au placut lui Hamor si lui Sihem, fiul lui Hamor. 34.19 Tanarul n-a pregetat sa faca lucrul acesta, caci iubea pe fata lui Iacov, si era cel mai bine vazut in casa tatalui sau. 34.20 Hamor si fiul lui Sihem s-au dus la poarta cetatii, si au vorbit astfel oamenilor din cetatea lor: 34.21 Oamenii acestia au ganduri de pace fata de noi; sa ramana dar in tara, si sa faca negot; tara este destul de larga pentru ei. Noi vom lua de neveste pe fetele lor, si le vom da de neveste pe fetele noastre. 34.22 Dar oamenii acestia nu vor voi sa locuiasca impreuna cu noi, ca sa alcatuim un singur popor, decat daca orice parte barbateasca dintre noi se va taia imprejur, dupa cum si ei insisi sunt taiati imprejur. 34.23 Turmele lor, averile lor si toate vitele lor, vor fi atunci ale noastre. Sa primim numai ce cer ei, ca sa ramana la noi. 34.24 Toti cei ce treceau pe poarta cetatii, au ascultat pe Hamor si pe fiul sau Sihem; si toti barbatii au fost taiati imprejur, toti cei ce treceau pe poarta cetatii. 34.25 A treia zi, pe cand sufereau ei inca, cei doi fii ai lui Iacov, Simeon si Levi, fratii Dinei, si-au luat fiecare sabia, s-au napustit asupra cetatii, care se credea in liniste, si au ucis pe toti barbatii. 34.26 Au trecut de asemenea prin ascutisul sabiei pe Hamor si pe fiul sau Sihem; au ridicat pe Dina din casa lui Sihem, si au iesit afara. 34.27 Fiii lui Iacov s-au aruncat asupra celor morti, si au jefuit cetatea, pentru ca necinstisera pe sora lor. 34.28 Le-au luat oile, boii si magarii, tot ce era in cetate si ce era pe camp; 34.29 le-au luat ca prada de razboi toate bogatiile, copiii si nevestele, si tot ce se gasea in case. 34.30 Atunci Iacov a zis lui Simeon si lui Levi: Voi m-ati nenorocit, facandu-ma urat locuitorilor tarii, Canaanitilor si Feresitilor. N-am sub porunca mea decat un mic numar de oameni; ei se vor strange impotriva mea, ma vor bate, si voi fi nimicit, eu si casa mea. 34.31 Ei au raspuns: Se cuvenea oare sa se poarte cu sora noastra cum se poarta cu o curva?
35.1 Dumnezeu a zis lui Iacov: Scoala-te, suie-te la Betel, locuieste acolo, si ridica acolo un altar Dumnezeului, care ti S-a aratat cand fugeai de fratele tau Esau. 35.2 Iacov a zis casei lui si tuturor celor ce erau cu el: Scoateti dumnezeii straini care sunt in mijlocul vostru, curatiti-va, si schimbati-va hainele~ 35.3 ca sa ne sculam, si sa ne suim la Betel; caci acolo voi ridica un altar Dumnezeului, care m-a ascultat in ziua necazului meu, si care a fost cu mine in calatoria, pe care am facut-o. 35.4 Ei au dat lui Iacov toti dumnezeii straini, care erau in mainile lor, si cerceii pe care-i purtau in urechi. Iacov i-a ingropat in pamant sub stejarul de langa Sihem. 35.5 Apoi au plecat. Groaza lui Dumnezeu s-a raspandit peste cetatile, care-i inconjurau, asa ca locuitorii lor n-au urmarit pe fiii lui Iacov. 35.6 Iacov si toti cei ce erau cu el, au ajuns la Luz, adica Betel, in tara Canaan. 35.7 A zidit acolo un altar, si a numit locul acela: El-Betel (Dumnezeul Betelului), caci acolo i se descoperise Dumnezeu, cand fugea de fratele sau. 35.8 Debora, doica Rebecii, a murit; si a fost ingropata mai jos de Betel, sub stejarul caruia i s-a pus numele: Stejarul jalei. 35.9 Dumnezeu S-a aratat iarasi lui Iacov, dupa intoarcerea lui din Padan-Aram, si l-a binecuvantat. 35.10 Dumnezeu i-a zis: Numele tau este Iacov; dar nu te vei mai chema Iacov, ci numele tau va fi Israel. Si i-a pus numele Israel. 35.11 Dumnezeu i-a zis: Eu sunt Dumnezeul Cel Atotputernic. Creste si inmulteste-te; un neam si o multime de neamuri se vor naste din tine, si chiar imparati vor iesi din coapsele tale. 35.12 Tie iti voi da tara pe care am dat-o lui Avraam si lui Isaac, si voi da tara aceasta semintei tale dupa tine. 35.13 Dumnezeu S-a inaltat de la el, in locul unde ii vorbise. 35.14 Si Iacov a ridicat un stalp de aducere aminte in locul unde ii vorbise Dumnezeu, un stalp de piatra, pe care a adus o jertfa de bautura, si a turnat untdelemn. 35.15 Iacov a numit locul unde ii vorbise Dumnezeu, Betel. 35.16 Apoi au plecat din Betel; si mai era o departare bunicica pana la Efrata, cand Rahelei i-au venit durerile nasterii. A avut o nastere grea; 35.17 si in timpul durerilor nasterii, moasa i-a zis: Nu te teme, caci mai ai un fiu! 35.18 Si pe cand isi dadea ea sufletul, caci tragea sa moara, i-a pus numele Ben-Oni (Fiul durerii mele): dar tatal sau l-a numit Beniamin (Fiul dreptei). 35.19 Rahela a murit, si a fost ingropata pe drumul care duce la Efrata, sau Betleem. 35.20 Iacov a ridicat un stalp pe mormantul ei: acesta este stalpul de pe mormantul Rahelei, care este si azi. 35.21 Israel a plecat mai departe; si si-a intins cortul dincolo de Migdal-Eder. 35.22 Pe cand locuia Israel in tinutul acesta, Ruben s-a dus si s-a culcat cu Bilha, tiitoarea tatalui sau. Si Israel a aflat. 35.23 Fiii Leii: Ruben, intaiul nascut al lui Iacov, Simeon, Levi, Iuda, Isahar, si Zabulon. 35.24 Fiii Rahelii: Iosif si Beniamin. 35.25 Fiii Bilhei, roaba Rahelii: Dan si Neftali. 35.26 Fiii Zilpei, roaba Leii: Gad si Aser. Acestia sunt fiii lui Iacov, care i s-au nascut in Padan-Aram. 35.27 Iacov a ajuns la tatal sau Isaac, la Mamre la Chiriat-Arba, care este tot una cu Hebronul, unde locuisera ca straini Avraam si Isaac. 35.28 Zilele vietii lui Isaac au fost de o suta optzeci de ani. 35.29 Isaac si-a dat duhul si a murit, si a fost adaugat la poporul sau, batran si satul de zile. Fiii sai Esau si Iacov l-au ingropat.
36.1 Iata spita neamului lui Esau, adica Edom. 36.2 Esau si-a luat neveste dintre fetele Canaanului pe: Ada, fata Hetitului Elon, pe Oholibama, fata Anei, fata Hevitului Tibeon~ 36.3 si pe Basmat, fata lui Ismael, sora lui Nebaiot. 36.4 Ada a nascut lui Esau pe Elifaz; Basmat a nascut pe Reuel; 36.5 si Oholibama a nascut pe Ieus, Iaelam si Core. Acestia sunt fiii lui Esau, care i s-au nascut in tara Canaan. 36.6 Esau si-a luat nevestele, fiii si fiicele, toata lumea din casa, turmele, toate vitele, si toata averea pe care si-o agonisise in tara Canaan, si s-a dus intr-o alta tara, departe de fratele sau Iacov. 36.7 Caci bogatiile lor erau prea mari ca sa poata locui impreuna, si tinutul in care locuiau ca straini nu le mai putea ajunge din pricina turmelor lor. 36.8 Esau s-a asezat in muntele Seir. Esau inseamna Edom. 36.9 Iata spita neamului lui Esau, tatal Edomitilor, in muntele Seir. 36.10 Iata numele fiilor lui Esau: Elifaz, fiul Adei, nevasta lui Esau; Reuel, fiul Basmatei, nevasta lui Esau. 36.11 Fiii lui Elifaz au fost: Teman, Omar, Tefo, Gaetam si Chenaz. 36.12 Si Timna era tiitoarea lui Elifaz, fiul lui Esau; ea a nascut lui Elifaz pe Amalec. Acestia sunt fiii Adei, nevasta lui Esau. 36.13 Iata fiii lui Reuel: Nahat, Zerah, Sama si Miza. Acestia sunt fiii Basmatei, nevasta lui Esau. 36.14 Iata fiii Oholibamei, fata Anei, fata lui Tibeon, nevasta lui Esau: Ea a nascut lui Esau pe Ieus, Iaelam si Core. 36.15 Iata capeteniile semintiilor iesite din fiii lui Esau. Iata fiii lui Elifaz, intaiul nascut al lui Esau: capetenia Teman, capetenia Omar, capetenia Tefo, capetenia Chenaz~ 36.16 capetenia Core, capetenia Gaetam, capetenia Amalec. Acestia sunt capeteniile iesite din Elifaz, in tara Edom. Acestia sunt fiii Adei. 36.17 Iata fiii lui Reuel, fiul lui Esau: capetenia Nahat, capetenia Zerah, capetenia Sama, capetenia Miza. Acestia sunt capeteniile iesite din Reuel, in tara Edom. Acestia sunt fiii Basmatei, nevasta lui Esau. 36.18 Iata fiii Oholibamei, nevasta lui Esau: capetenia Ieus, capetenia Iaelam, capetenia Core. Acestia sunt capeteniile iesite din Oholibama, fata Anei, nevasta lui Esau. 36.19 Acestia sunt fiii lui Esau, si acestia sunt capeteniile semintiilor lor. Esau inseamna Edom. 36.20 Iata fiii lui Seir, Horitul, vechii locuitori ai tarii: Lotan, Sobal, Tibeon, Ana~ 36.21 Dison, Eter si Disan. Acestia sunt capeteniile Horitilor, fiii lui Seir, in tara Edom. 36.22 Fiii lui Lotan au fost: Hori si Hemam. Sora lui Lotan a fost Timna. 36.23 Iata fiii lui Sobal: Alvan, Manahat, Ebal, Sefo si Onam. 36.24 Iata fiii lui Tibeon: Aia si Ana. Ana acesta a gasit izvoarele calde in pustie, cand pastea magarii tatalui sau Tibeon. 36.25 Iata fiii lui Ana: Dison si Oholibama, fata lui Ana. 36.26 Iata fiii lui Dison: Hemdan, Esban, Itran si Cheran. 36.27 Iata fiii lui Eter: Bilhan, Zaavan si Acan. 36.28 Iata fiii lui Disan: Ut si Aran. 36.29 Iata capeteniile Horitilor: capetenia Lotan, capetenia Sobal, capetenia Tibeon, capetenia Ana~ 36.30 capetenia Dison, capetenia Eter, capetenia Disan. Acestia sunt capeteniile Horitilor, capeteniile pe care le-au avut in tara lui Seir. 36.31 Iata imparatii care au imparatit in tara Edom, inainte de a imparati un imparat peste copiii lui Israel. 36.32 Bela, fiul lui Beor, a imparatit peste Edom; si numele cetatii lui era Dinhaba. 36.33 Bela a murit; si in locul lui a imparatit Iobab, fiul lui Zerah din Botra. 36.34 Iobab a murit; si in locul lui, a imparatit Husam, din tara Temanitilor. 36.35 Husam a murit; si, in locul lui, a imparatit Hadad, fiul lui Bedad. El a batut pe Madian in campia Moabului. Numele cetatii lui era Avit. 36.36 Hadad a murit; si, in locul lui, a imparatit Samla, din Masreca. 36.37 Samla a murit; si, in locul lui, a imparatit Saul, din Rehobot pe Raul. 36.38 Saul a murit; si, in locul lui a imparatit Baal-Hanan, fiul lui Acbor. 36.39 Baal-Hanan, fiul lui Acbor, a murit; si, in locul lui a imparatit Hadar. Numele cetatii lui era Pau; si numele nevestei lui era Mehetabeel, fata lui Matred, fata lui Mezahab. 36.40 Iata numele capeteniilor iesite din Esau, dupa semintiile lor, dupa tinuturile lor, si dupa numele lor: capetenia Timna, capetenia Alva, capetenia Ietet~ 36.41 capetenia Oholibama, capetenia Ela, capetenia Pinon~ 36.42 capetenia Chenaz, capetenia Teman, capetenia Mibtar~ 36.43 capetenia Magdiel, capetenia Iram. Acestia sunt capeteniile lui Edom, dupa locuintele lor, in tara, pe care o aveau. Acesta este Esau, tatal Edomitilor.
37.1 Iacov a locuit in tara Canaan, unde locuise ca strain tatal sau. 37.2 Iata istoria lui Iacov. Iosif, la varsta de saptesprezece ani, pastea oile cu fratii lui; baiatul acesta era cu fiii Bilhei si cu fiii Zilpei, nevestele tatalui sau. Si Iosif spunea tatalui lor vorbele lor cele rele. 37.3 Israel iubea pe Iosif mai mult decat pe toti ceilalti fii ai sai, pentru ca il nascuse la batranete; si i-a facut o haina pestrita. 37.4 Fratii lui au vazut ca tatal lor il iubea mai mult decat pe ei toti, si au inceput sa-l urasca. Nu puteau sa-i spuna nici o vorba prieteneasca. 37.5 Iosif a visat un vis, si l-a istorisit fratilor sai, care l-au urat si mai mult. 37.6 El le-a zis: Ia ascultati ce vis am visat! 37.7 Noi eram la legatul snopilor in mijlocul campului; si iata ca snopul meu s-a ridicat si a stat in picioare; iar snopii vostri l-au inconjurat, si s-au aruncat cu fata la pamant inaintea lui. 37.8 Fratii lui i-au zis: Doar n-ai sa imparatesti tu peste noi? Doar n-ai sa ne carmuiesti tu pe noi? Si l-au urat si mai mult, din pricina visurilor lui si din pricina cuvintelor lui. 37.9 Iosif a mai visat un alt vis, si l-a istorisit fratilor sai. El a zis: Am mai visat un vis! Soarele, luna, si unsprezece stele se aruncau cu fata la pamant inaintea mea. 37.10 L-a istorisit tatalui sau si fratilor sai. Tatal sau l-a mustrat, si i-a zis: Ce inseamna visul acesta, pe care l-ai visat? Nu cumva vom veni, eu, mama ta si fratii tai, sa ne aruncam cu fata la pamant inaintea ta? 37.11 Fratii sai au inceput sa-l pizmuiasca; dar tatal sau a tinut minte lucrurile acestea. 37.12 Fratii lui Iosif se dusesera la Sihem, ca sa pasca oile tatalui lor. 37.13 Israel a zis lui Iosif: Fratii tai pasc oile la Sihem! Vino, caci vreau sa te trimit la ei. Iata-ma, sunt gata, a raspuns el. 37.14 Israel i-a zis: Du-te, rogu-te, si vezi daca fratii tai sunt sanatosi, si daca oile sunt bine; si adu-mi vesti. L-a trimis astfel din valea Hebronului si Iosif a ajuns la Sihem. 37.15 Pe cand ratacea pe camp, l-a intalnit un om. Omul acela l-a intrebat: Ce cauti? 37.16 Caut pe fratii mei, a raspuns Iosif; spune-mi, te rog, unde pasc ei oile? 37.17 Si omul acela a zis: Au plecat de aici; caci i-am auzit spunand: Haidem la Dotan. Iosif s-a dus dupa fratii sai, si i-a gasit la Dotan. 37.18 Ei l-au zarit de departe, si pana sa se apropie de ei, s-au sfatuit sa-l omoare. 37.19 Ei au zis unul catre altul: Iata ca vine fauritorul de visuri! 37.20 Veniti acum, sa-l omoram si sa-l aruncam intr-una din aceste gropi; vom spune ca l-a mancat o fiara salbatica, si vom vedea ce se va alege de visurile lui. 37.21 Ruben a auzit lucrul acesta, si l-a scos din mainile lor. El a zis: Sa nu-i luam viata! 37.22 Ruben le-a zis: Sa nu varsati sange; ci mai bine aruncati-l in groapa aceasta care este in pustie, si nu puneti mana pe el. Caci avea de gand sa-l scape din mainile lor, si sa-l aduca inapoi la tatal sau. 37.23 Cand a ajuns Iosif la fratii sai, acestia l-au dezbracat de haina lui, de haina cea pestrita, pe care o avea pe el. 37.24 L-au luat si l-au aruncat in groapa. Groapa aceasta era goala: nu era apa in ea. 37.25 Apoi au sezut sa manance. Ridicandu-si ochii, au vazut o ceata de Ismaeliti venind din Galaad; camilele lor erau incarcate cu tamaie, cu leac alinator si smirna, pe care le duceau in Egipt. 37.26 Atunci Iuda a zis fratilor sai: Ce vom castiga sa ucidem pe fratele nostru si sa-i ascundem sangele? 37.27 Veniti mai bine sa-l vindem Ismaelitilor, si sa nu punem mana pe el, caci este fratele nostru, carne din carnea noastra. Si fratii lui l-au ascultat. 37.28 La trecerea negustorilor madianiti, au tras si au scos pe Iosif afara din groapa, si l-au vandut cu douazeci de sicli de argint Ismaelitilor, care l-au dus in Egipt. 37.29 Ruben s-a intors la groapa; si iata ca Iosif nu mai era in groapa. El si-a rupt hainele~ 37.30 s-a intors la fratii sai, si a zis: Baiatul nu mai este! Ce ma voi face eu? 37.31 Ei au luat atunci haina lui Iosif; si junghiind un tap, i-au muiat haina in sange. 37.32 Au trimis tatalui lor haina cea pestrita, punand sa-i spuna: Iata ce am gasit! Vezi daca este haina fiului tau sau nu. 37.33 Iacov a cunoscut-o, si a zis: Este haina fiului meu! O fiara salbatica l-a mancat! Da, Iosif a fost facut bucati! 37.34 Si si-a rupt hainele, si-a pus un sac pe coapse, si a jelit multa vreme pe fiul sau. 37.35 Toti fiii si toate fiicele lui au venit ca sa-l mangaie; dar el nu voia sa primeasca nici o mangaiere, ci zicea: Plangand ma voi pogori la fiul meu in locuinta mortilor. Si plangea astfel pe fiul sau. 37.36 Madianitii l-au vandut in Egipt lui Potifar, un dregator al lui Faraon, si anume capetenia strajerilor.
38.1 In vremea aceea, Iuda a parasit pe fratii sai, si a tras la un om din Adulam, numit Hira. 38.2 Acolo, Iuda a vazut pe fata unui Canaanit, numit Sua; a luat-o de nevasta, si s-a culcat cu ea. 38.3 Ea a ramas insarcinata, si a nascut un fiu, pe care l-a numit Er. 38.4 A ramas iarasi insarcinata, si a mai nascut un fiu, caruia i-a pus numele Onan. 38.5 A mai nascut iarasi un fiu, caruia i-a pus numele Sela; Iuda era la Czib, cand a nascut ea. 38.6 Iuda a luat intaiului sau nascut Er, o nevasta numita Tamar. 38.7 Er, intaiul nascut al lui Iuda, era rau inaintea Domnului; si Domnul l-a omorat. 38.8 Atunci Iuda a zis lui Onan: Du-te la nevasta fratelui tau, ia-o de nevasta, ca cumnat, si ridica samanta fratelui tau. 38.9 Onan, stiind ca samanta aceasta n-are sa fie a lui, varsa samanta pe pamant ori de cate ori se culca cu nevasta fratelui sau, ca sa nu dea samanta fratelui sau. 38.10 Ce facea el n-a placut Domnului, care l-a omorat si pe el. 38.11 Atunci Iuda a zis nurorii sale Tamar: Ramai vaduva in casa tatalui tau, pana va creste fiul meu Sela. Zicea asa ca sa nu moara si Sela ca fratii lui. Tamar s-a dus, si a locuit in casa tatalui ei. 38.12 Au trecut multe zile, si fata lui Sua, nevasta lui Iuda, a murit. Dupa ce au trecut zilele de jale, Iuda s-a suit la Timna, la cei ce-i tundeau oile, el si prietenul sau Hira, Adulamitul. 38.13 Au dat de veste Tamarei despre lucrul acesta, si i-au zis: Iata ca socrul tau se suie la Timna, ca sa-si tunda oile. 38.14 Atunci ea si-a lepadat hainele de vaduva, s-a acoperit cu o marama, s-a imbracat in alte haine, si a sezut jos la intrarea in Enaim, pe drumul care duce la Timna; caci vedea ca Sela se facuse mare, si ea nu-i fusese data de nevasta. 38.15 Iuda a vazut-o, si a luat-o drept curva, pentru ca isi acoperise fata. 38.16 S-a abatut la ea din drum, si a zis: Lasa-ma sa ma culc cu tine! Caci n-a cunoscut-o ca era nora sa. Ea a zis: Ce-mi dai ca sa te culci cu mine? 38.17 El a raspuns: Am sa-ti trimit un ied din turma mea. Ea a zis: Imi dai un zalog, pana il vei trimite? 38.18 El a raspuns: Ce zalog sa-ti dau? Ea a zis: Inelul tau, lantul tau, si toiagul pe care-l ai in mana. El i le-a dat. Apoi s-a culcat cu ea; si ea a ramas insarcinata de la el. 38.19 Ea s-a sculat, si a plecat; si-a scos mahrama si s-a imbracat iarasi in hainele de vaduva. 38.20 Iuda a trimis iedul prin prietenul sau Adulamitul, ca sa scoata zalogul din mainile femeii. Dar acesta n-a gasit-o. 38.21 A intrebat pe oamenii locului, si a zis: Unde este curva aceea, care statea aici la Enaim, pe drum? Ei au raspuns: N-a fost nici o curva aici. 38.22 Adulamitul s-a intors la Iuda, si i-a spus: N-am gasit-o; si chiar oamenii de acolo au zis: N-a fost nici o curva aici. 38.23 Iuda a zis: Tina ce a luat, numai sa nu ne facem de ras. Iata, am trimis iedul acesta, si n-ai gasit-o. 38.24 Cam dupa trei luni, au venit si au spus lui Iuda: Tamar, nora ta, a curvit, si a ramas chiar insarcinata in urma curvirii ei. Si Iuda a zis: Scoateti-o afara ca sa fie arsa. 38.25 Dupa ce au scos-o afara, ea a trimis sa spuna socrului sau: De la omul acela, ale cui sunt lucrurile acestea, am ramas eu insarcinata; vezi, te rog, al cui este inelul acesta, lanturile acestea, si toiagul acesta. 38.26 Iuda le-a cunoscut, si a zis: Ea este mai putin vinovata decat mine, fiindca n-am dat-o de nevasta fiului meu Sela. Si nu s-a mai impreunat cu ea de atunci. 38.27 Cand i-a venit vremea sa nasca, iata ca in pantecele ei erau doi gemeni. 38.28 Si in timpul nasterii, unul a scos mana inainte; moasa i-a apucat mana, si a legat-o cu un fir rosu, zicand: Acesta a iesit cel dintai. 38.29 Dar el a tras mana inapoi, si a iesit fratele sau. Atunci moasa a zis: Ce spartura ai facut! De aceea i-a pus numele Peret (Spartura). 38.30 In urma a iesit fratele lui, care avea firul rosu la mana; de aceea i-au pus numele Zerah (Caramiziu).
39.1 Iosif a fost dus in Egipt; si Potifar, dregatorul lui Faraon, capetenia strajerilor, un Egiptean, l-a cumparat de la Ismaelitii care-l adusesera acolo. 39.2 Domnul a fost cu Iosif, asa ca toate ii mergeau bine; el locuia in casa stapanului sau, Egipteanul. 39.3 Stapanul lui a vazut ca Domnul era cu el, si ca Domnul facea sa-i mearga bine ori de ce se apuca. 39.4 Iosif a capatat mare trecere inaintea stapanului sau, care l-a luat in slujba lui, l-a pus mai mare peste casa lui, si i-a incredintat tot ce avea. 39.5 De indata ce Potifar l-a pus mai mare peste casa lui si peste tot ce avea, Domnul a binecuvantat casa Egipteanului, din pricina lui Iosif; si binecuvantarea Domnului a fost peste tot ce avea el, fie acasa, fie la camp. 39.6 Egipteanul a lasat pe mainile lui Iosif tot ce avea, si n-avea alta grija decat sa manance si sa bea. Dar Iosif era frumos la statura, si placut la chip. 39.7 Dupa catava vreme, s-a intamplat ca nevasta stapanului sau a pus ochii pe Iosif, si a zis: Culca-te cu mine! 39.8 El n-a voit, si a zis nevestei stapanului sau: Vezi ca stapanul meu nu-mi cere socoteala de nimic din casa, si mi-a dat pe mana tot ce are. 39.9 El nu este mai mare decat mine in casa aceasta, si nu mi-a oprit nimic, afara de tine, pentru ca esti nevasta lui. Cum as putea sa fac eu un rau atat de mare si sa pacatuiesc impotriva lui Dumnezeu? 39.10 Macar ca ea vorbea in toate zilele lui Iosif, el n-a voit sa se culce si sa se impreune cu ea. 39.11 Intr-o zi, cand intrase in casa, ca sa-si faca lucrul, si cand nu era acolo nici unul din oamenii casei~ 39.12 ea l-a apucat de haina, zicand: Culca-te cu mine! El i-a lasat haina in mana, si a fugit afara din casa. 39.13 Cand a vazut ea ca-i lasase haina in mana, si fugise afara~ 39.14 a chemat oamenii din casa, si le-a zis: Vedeti, ne-a adus un Evreu ca sa-si bata joc de noi! Omul acesta a venit la mine ca sa se culce cu mine, dar eu am tipat in gura mare. 39.15 Si, cand a vazut ca ridic glasul si strig, si-a lasat haina langa mine si a fugit afara. 39.16 Si a pus haina lui Iosif langa ea pana s-a intors acasa stapanul lui. 39.17 Atunci i-a vorbit astfel: Robul acela evreu, pe care ni l-ai adus, a venit la mine ca sa-si bata joc de mine. 39.18 Si cum am ridicat glasul si am tipat, si-a lasat haina langa mine, si a fugit afara. 39.19 Dupa ce a auzit cuvintele nevestei sale, care-i zicea: Iata ce mi-a facut robul tau, stapanul lui Iosif s-a maniat foarte tare. 39.20 A luat pe Iosif, si l-a aruncat in temnita in locul unde erau inchisi intemnitatii imparatului; si astfel Iosif a stat acolo, in temnita. 39.21 Domnul a fost cu Iosif, si Si-a intins bunatatea peste el. L-a facut sa capete trecere inaintea mai marelui temnitei. 39.22 Si mai marele temnitei a pus sub privegherea lui pe toti intemnitatii care erau in temnita. Si nimic nu se facea acolo decat prin el. 39.23 Mai marele temnitei nu se mai ingrijea de nimic din ce avea Iosif in mana, pentru ca Domnul era cu el. Si Domnul ii dadea izbanda in tot ce facea.
40.1 Dupa catava vreme, s-a intamplat ca paharnicul si pitarul imparatului Egiptului au suparat pe stapanul lor, imparatul Egiptului. 40.2 Faraon s-a maniat pe cei doi dregatori ai sai: pe mai marele paharnicilor si pe mai marele pitarilor. 40.3 Si i-a pus sub paza in casa capeteniei strajerilor, in temnita, in locul unde fusese inchis Iosif. 40.4 Capetenia strajerilor i-a pus sub privegherea lui Iosif, care facea de slujba langa ei; si au stat mai multa vreme in temnita. 40.5 Paharnicul si pitarul imparatului Egiptului, care erau inchisi in temnita, au visat intr-o noapte amandoi cate un vis, si anume fiecare cate un vis, care putea sa capete o talmacire deosebita. 40.6 Iosif, cand a venit dimineata la ei, s-a uitat la ei; si i-a vazut tristi. 40.7 Atunci a intrebat pe dregatorii lui Faraon, care erau cu el in temnita stapanului sau, si le-a zis: Pentru ce aveti o fata asa de posomorata azi? 40.8 Ei i-au raspuns: Am visat un vis, si nu este nimeni care sa-l talmaceasca. Iosif le-a zis: Talmacirile sunt ale lui Dumnezeu. Istorisiti-mi dar visul vostru. 40.9 Mai marele paharnicilor si-a istorisit lui Iosif visul, si i-a zis: In visul meu, se facea ca inaintea mea era o vita. 40.10 Vita aceasta avea trei mladite. Cand a inceput sa dea lastari, i s-a deschis floarea, si ciorchinele au facut struguri copti. 40.11 Paharul lui Faraon era in mana mea. Eu am luat strugurii, i-am stors in paharul lui Faraon, si am pus paharul in mana lui Faraon. 40.12 Iosif i-a zis: Iata talmacirea visului. Cele trei mladite sunt trei zile. 40.13 Peste trei zile Faraon te va scoate din temnita, te va pune iarasi in slujba ta, si vei pune iarasi paharul in mana lui Faraon, cum obisnuiai mai inainte, cand erai paharnicul lui. 40.14 Dar adu-ti aminte si de mine, cand vei fi fericit, si arata, rogu-te, bunatate fata de mine; pune o vorba buna pentru mine la Faraon, si scoate-ma din casa aceasta. 40.15 Caci am fost luat cu sila din tara Evreilor, si chiar aici n-am facut nimic ca sa fiu aruncat in temnita. 40.16 Mai marele pitarilor, vazand ca Iosif daduse o talmacire imbucuratoare, a zis: Iata, si in visul meu, se facea ca port trei cosuri cu paine alba pe capul meu. 40.17 In cosul de deasupra de tot erau tot felul de bucate pentru Faraon: prajituri coapte in cuptor; si pasarile mancau din cosul care era deasupra de tot pe capul meu. 40.18 Iosif a raspuns, si a zis: Iata-i talmacirea. Cele trei cosuri sunt trei zile. 40.19 Peste trei zile, Faraon iti va lua capul, te va spanzura de un lemn, si carnea ti-o vor manca pasarile. 40.20 A treia zi, era ziua nasterii lui Faraon. El a dat un ospat tuturor slujitorilor sai; si a scos afara din temnita pe mai marele paharnicilor si pe mai marele pitarilor, in fata slujitorilor sai: 40.21 pe mai marele paharnicilor l-a pus iarasi in slujba lui de paharnic, ca sa puna paharul in mana lui Faraon; 40.22 iar pe mai marele pitarilor l-a spanzurat, dupa talmacirea pe care le-o daduse Iosif. 40.23 Mai marele paharnicilor nu s-a mai gandit insa la Iosif. L-a uitat.
41.1 Dupa doi ani, Faraon a visat un vis. I se parea ca statea langa rau (Nil). 41.2 Si iata ca sapte vaci frumoase la vedere si grase la trup s-au suit din rau, si au inceput sa pasca prin mlastini. 41.3 Dupa ele s-au mai suit din rau alte sapte vaci urate la vedere si slabe la trup, si s-au asezat langa ele pe marginea raului. 41.4 Vacile urate la vedere si slabe la trup au mancat pe cele sapte vaci frumoase la vedere si grase la trup. Si Faraon s-a trezit. 41.5 A adormit din nou, si a visat un al doilea vis. Se facea ca sapte spice de grau grase si frumoase au crescut pe acelasi pai. 41.6 Si dupa ele au rasarit alte sapte spice slabe si arse de vantul de rasarit. 41.7 Spicele slabe au inghitit pe cele sapte spice grase si pline. Si Faraon s-a trezit. Iata visul. 41.8 Dimineata, Faraon s-a tulburat, si a trimis sa cheme pe toti magii si pe toti inteleptii Egiptului. Le-a istorisit visurile lui. Dar nimeni n-a putut sa le talmaceasca lui Faraon. 41.9 Atunci mai marele paharnicilor a luat cuvantul, si a zis lui Faraon: Mi-aduc aminte astazi de greseala mea. 41.10 Faraon se maniase pe slujitorii lui; si ma aruncase in temnita, in casa capeteniei strajerilor, pe mine si pe mai marele pitarilor. 41.11 Amandoi am visat cate un vis in aceeasi noapte; si anume, fiecare din noi a visat un vis, care a primit o talmacire deosebita. 41.12 Era acolo cu noi un tanar Evreu, rob al capeteniei strajerilor. I-am istorisit visurile noastre, si el ni le-a talmacit, si ne-a spus intocmai ce inseamna visul fiecaruia. 41.13 Lucrurile s-au intamplat intocmai dupa talmacirea pe care ne-o daduse el. Pe mine Faraon m-a pus iarasi in slujba mea, iar pe mai marele pitarilor l-a spanzurat. 41.14 Faraon a trimis sa cheme pe Iosif. L-au scos in graba din temnita. Iosif s-a ras, si-a schimbat hainele, si s-a dus la Faraon. 41.15 Faraon a zis lui Iosif: Am visat un vis. Nimeni nu l-a putut talmaci; si am aflat ca tu talmacesti un vis, indata dupa ce l-ai auzit. 41.16 Iosif a raspuns lui Faraon: Nu eu! Dumnezeu este Acela care va da un raspuns prielnic lui Faraon! 41.17 Faraon a inceput sa istoriseasca atunci lui Iosif: In visul meu, se facea ca stateam pe malul raului. 41.18 Si deodata sapte vaci grase la trup si frumoase la chip s-au suit din rau, si au inceput sa pasca prin mlastini. 41.19 Dupa ele s-au suit alte sapte vaci, slabe, foarte urate la chip, si sfrijite: n-am mai vazut altele asa de urate in toata tara Egiptului. 41.20 Vacile cele sfrijite si slabe au mancat pe cele sapte vaci dintai, care erau grase. 41.21 Le-au inghitit, fara sa se poata cunoaste ca intrasera in pantecele lor; ba inca infatisarea lor era tot asa de urata ca mai inainte. Si m-am desteptat. 41.22 Am mai vazut in vis sapte spice pline si frumoase, care cresteau pe acelasi pai. 41.23 Si dupa ele au rasarit sapte spice goale, slabe, arse de vantul de rasarit. 41.24 Spicele slabe au inghitit pe cele sapte spice frumoase. Am spus aceste lucruri magilor, dar nimeni nu mi le-a putut talmaci. 41.25 Iosif a zis lui Faraon: Ce a visat Faraon inseamna un singur lucru: Dumnezeu a aratat mai dinainte lui Faraon ce are sa faca. 41.26 Cele sapte vaci frumoase inseamna sapte ani; si cele sapte spice frumoase inseamna sapte ani: este un singur vis. 41.27 Cele sapte vaci sfrijite si urate, care se suiau dupa cele dintai, inseamna sapte ani; si cele sapte spice goale, arse de vantul de rasarit, vor fi sapte ani de foamete. 41.28 Astfel, dupa cum am spus lui Faraon, Dumnezeu a aratat lui Faraon, ce are sa faca. 41.29 Iata, vor fi sapte ani de mare belsug in toata tara Egiptului. 41.30 Dupa ei vor veni sapte ani de foamete, asa ca se va uita tot belsugul acesta in tara Egiptului, si foametea va topi tara. 41.31 Foametea aceasta care va urma va fi asa de mare ca nu se va mai cunoaste belsugul in tara. 41.32 Cat priveste faptul ca Faraon a visat visul de doua ori, inseamna ca lucrul este hotarat din partea lui Dumnezeu, si ca Dumnezeu se va grabi sa-l aduca la indeplinire. 41.33 Acum, Faraon sa aleaga un om priceput si intelept, si sa-l puna in fruntea tarii Egiptului. 41.34 Faraon sa puna prefecti in tara, ca sa ridice o cincime din roadele Egiptului in timpul celor sapte ani de belsug. 41.35 Sa se stranga toate bucatele din acesti ani buni care au sa vina; sa se faca, la indemana lui Faraon, gramezi de grau, provizii in cetati, si sa le pazeasca. 41.36 Bucatele acestea vor fi provizia tarii, pentru cei sapte ani de foamete, care vor veni in tara Egiptului, pentru ca tara sa nu fie prapadita de foamete. 41.37 Cuvintele acestea au placut lui Faraon si tuturor slujitorilor lui. 41.38 Si Faraon a zis slujitorilor sai: Am putea noi oare sa gasim un om ca acesta, care sa aiba in el Duhul lui Dumnezeu? 41.39 Si Faraon a zis lui Iosif: Fiindca Dumnezeu ti-a facut cunoscut toate aceste lucruri, nu este nimeni care sa fie atat de priceput si atat de intelept ca tine. 41.40 Te pun mai mare peste casa mea, si tot poporul meu va asculta de poruncile tale. Numai scaunul meu de domnie ma va ridica mai presus de tine. 41.41 Faraon a zis lui Iosif: Uite, iti dau stapanire peste toata tara Egiptului. 41.42 Faraon si-a scos inelul din deget, si l-a pus in degetul lui Iosif; l-a imbracat cu haine de in subtire, si i-a pus un lant de aur la gat. 41.43 L-a suit in carul care venea dupa al lui, si strigau inaintea lui: In genunchi! Astfel i-a dat Faraon stapanire peste toata tara Egiptului. 41.44 Si a mai zis lui Iosif: Eu sunt Faraon! Dar fara tine nimeni nu va ridica mana nici piciorul in toata tara Egiptului. 41.45 Faraon a pus lui Iosif numele: Tafnat-Paeneah (Descoperitor de taine), si i-a dat de nevasta pe Asnat, fata lui Poti-Fera, preotul lui On. Si Iosif a pornit sa cerceteze tara Egiptului. 41.46 Iosif era in varsta de treizeci de ani cand s-a infatisat inaintea lui Faraon, imparatul Egiptului, si a plecat de la Faraon si a strabatut toata tara Egiptului. 41.47 In timpul celor sapte ani de rod, pamantul a dat bucate din belsug. 41.48 Iosif a strans toate bucatele din acesti sapte ani de belsug in tara Egiptului. A facut provizii in cetati, punand in fiecare cetate bucatele de pe campul de primprejur. 41.49 Iosif a strans grau, ca nisipul marii, atat de mult, ca au incetat sa-l mai masoare, pentru ca era fara masura. 41.50 Inaintea anilor de foamete, i s-au nascut lui Iosif doi fii, pe care i-a nascut Asnat, fata lui Poti-Fera, preotul lui On. 41.51 Iosif a pus intaiului nascut numele Manase (Uitare); caci, a zis el, Dumnezeu m-a facut sa uit toate necazurile mele si toata casa tatalui meu. 41.52 Si celui de al doilea i-a pus numele Efraim (Rodire); caci, a zis el, Dumnezeu m-a facut roditor in tara intristarii mele. 41.53 Cei sapte ani de belsug care au fost in tara Egiptului, au trecut. 41.54 Si au inceput sa vina cei sapte ani de foamete, asa cum vestise Iosif. In toata tarile era foamete; dar in toata tara Egiptului era paine. 41.55 Cand a flamanzit, in sfarsit, toata tara Egiptului, poporul a strigat la Faraon sa-i dea paine. Faraon a spus tuturor Egiptenilor: Duceti-va la Iosif, si faceti ce va va spune el. 41.56 Foametea bantuia in toata tara. Iosif a deschis toate locurile cu provizii, si a vandut grau Egiptenilor. Foametea crestea din ce in ce mai mult in tara Egiptului. 41.57 Si din toate tarile venea lumea in Egipt, ca sa cumpere grau de la Iosif; caci in toate tarile era foamete mare.
42.1 Cand a auzit Iacov ca este grau in Egipt, a zis fiilor sai: Pentru ce stati si va uitati unii la altii? 42.2 Si a zis: Iata, aud ca este grau in Egipt; pogorati-va, si cumparati-ne grau de acolo, ca sa traim si sa nu murim. 42.3 Zece frati ai lui Iosif s-au pogorat in Egipt, ca sa cumpere grau. 42.4 Iacov n-a trimis cu ei pe Beniamin, fratele lui Iosif, de teama sa nu i se intample vreo nenorocire. 42.5 Fiii lui Israel au venit sa cumpere si ei grau, impreuna cu cei ce veneau pentru acelasi lucru; caci in Canaan era foamete. 42.6 Iosif era mai mare in tara; el vindea grau la tot poporul din tara. Fratii lui Iosif au venit, si s-au aruncat cu fata la pamant inaintea lui. 42.7 Iosif, cum a vazut pe fratii sai, i-a cunoscut; dar s-a facut ca le este strain, le-a vorbit aspru, si le-a zis: De unde veniti? Ei au raspuns: Venim din tara Canaan, ca sa cumparam merinde. 42.8 Iosif a cunoscut pe fratii sai, dar ei nu l-au cunoscut. 42.9 Iosif si-a adus aminte de visurile, pe care le visase cu privire la ei, si le-a zis: Voi sunteti iscoade; ati venit numai ca sa cercetati locurile slabe ale tarii. 42.10 Ei i-au raspuns: Nu, domnul meu; robii tai au venit sa cumpere hrana. 42.11 Noi toti suntem fiii aceluiasi om; suntem oameni de treaba, robii tai nu sunt iscoade. 42.12 El le-a zis: Ba nu; ati venit sa cercetati locurile slabe ale tarii. 42.13 Ei au raspuns: Noi, robii tai, suntem doisprezece frati, fii ai aceluiasi om, din tara Canaan; si iata, cel mai tanar este azi cu tatal nostru, iar unul nu mai este in viata. 42.14 Iosif le-a zis: V-am spus ca sunteti iscoade. 42.15 Iata cum veti fi incercati. Pe viata lui Faraon ca nu veti iesi de aici pana nu va veni fratele vostru cel tanar! 42.16 Trimiteti pe unul din voi sa aduca pe fratele vostru; iar voi, ramaneti la opreala. Cuvintele voastre vor fi puse astfel la incercare, si voi sti daca adevarul este cu voi sau nu; altfel, pe viata lui Faraon ca sunteti niste iscoade. 42.17 Si i-a aruncat pe toti, trei zile in temnita. 42.18 A treia zi, Iosif le-a zis: Faceti lucrul acesta, si veti trai. Eu ma tem de Dumnezeu! 42.19 Daca sunteti oameni de treaba, sa ramana unul din fratii vostri inchis in temnita voastra; iar ceilalti plecati, luati grau ca sa va hraniti familiile~ 42.20 si aduceti-mi pe fratele vostru cel tanar, pentru ca vorbele voastre sa fie puse astfel la incercare si sa scapati de moarte. Si asa au facut. 42.21 Ei au zis atunci unul catre altul: Da; am fost vinovati fata de fratele nostru; caci am vazut nelinistea sufletului lui, cand ne ruga, si nu l-am ascultat! Pentru aceea vine peste noi necazul acesta. 42.22 Ruben a luat cuvantul, si le-a zis: Nu va spuneam eu sa nu faceti o astfel de nelegiuire fata de baiatul acesta? Dar n-ati ascultat. Acum iata ca ni se cere socoteala pentru sangele lui. 42.23 Ei nu stiau ca Iosif ii intelegea, caci vorbea cu ei printr-un talmaci. 42.24 Iosif a plecat la o parte de la ei, ca sa planga. In urma s-a intors, si le-a vorbit; apoi a luat dintre ei pe Simeon, si a pus sa-l lege cu lanturi in fata lor. 42.25 Iosif a poruncit sa li se umple sacii cu grau, sa puna argintul fiecaruia in sacul lui, si sa li se dea merinde pentru drum. Si asa s-a facut. 42.26 Ei si-au incarcat graul pe magari, si au plecat. 42.27 Unul din ei si-a deschis sacul ca sa dea nutret magarului in locul unde au mas peste noapte. A vazut argintul la gura sacului~ 42.28 si a zis fratilor sai: Argintul meu mi s-a dat inapoi, si iata-l in sacul meu. Atunci li s-a taiat inima; si au zis unul altuia, tremurand: Ce ne-a facut Dumnezeu? 42.29 S-au intors la tatal lor Iacov, in tara Canaan, si i-au istorisit tot ce li se intamplase. Ei au zis: 42.30 Omul acela, care este domnul tarii, ne-a vorbit aspru, si ne-a luat drept iscoade. 42.31 Noi i-am spus: Suntem oameni de treaba, nu suntem iscoade. 42.32 Suntem doisprezece frati, fii ai tatalui nostru; unul nu mai este, si cel mai tanar este azi cu tatal nostru in tara Canaan. 42.33 Si omul acela, care este domnul tarii, ne-a zis: Iata cum voi cunoaste daca sunteti oameni de treaba. Lasati la mine pe unul din fratii vostri, luati merinde pentru familiile voastre, plecati~ 42.34 si aduceti-mi pe fratele vostru cel tanar. Voi sti astfel ca nu sunteti iscoade, ci sunteti oameni de treaba; apoi va voi da inapoi pe fratele vostru, si veti putea sa strabateti tara in voie. 42.35 Cand si-au golit sacii, iata ca legatura cu argintul fiecaruia era in sacul lui. Ei si tatal lor au vazut legaturile cu argintul, si s-au temut. 42.36 Tatal lor Iacov le-a zis: Voi ma lipsiti de copii: Iosif nu mai este, Simeon nu mai este, si voiti sa luati si pe Beniamin. Toate acestea pe mine ma lovesc! 42.37 Ruben a zis tatalui sau: Sa-mi omori pe amandoi fiii mei, daca nu-ti voi aduce inapoi pe Beniamin; da-l in mana mea, si ti-l voi aduce inapoi. 42.38 Iacov a zis: Fiul meu nu se poate pogori impreuna cu voi; caci fratele lui a murit, si el a ramas singur; daca i s-ar intampla vreo nenorocire in calatoria pe care o faceti, cu durere imi veti pogori perii mei cei albi in locuinta mortilor.
43.1 Foametea bantuia greu in tara. 43.2 Cand au ispravit de mancat graul, pe care-l adusesera din Egipt, Iacov a zis fiilor sai: Duceti-va iarasi, si cumparati-ne ceva merinde. 43.3 Iuda i-a raspuns: Omul acela ne-a spus curat: Sa nu-mi mai vedeti fata, daca fratele vostru nu va fi cu voi. 43.4 Daca vrei deci sa trimiti pe fratele nostru cu noi, ne vom pogori, si-ti vom cumpara merinde. 43.5 Dar daca nu vrei sa-l trimiti, nu ne vom pogori, caci omul acela ne-a spus: Sa nu-mi mai vedeti fata, daca fratele vostru nu va fi cu voi! 43.6 Israel a zis atunci: Pentru ce mi-ati facut un astfel de rau, si ati spus omului aceluia ca mai aveti un frate? 43.7 Ei au raspuns: Omul acela ne-a intrebat despre noi si familia noastra, si a zis: Mai traieste tatal vostru? Mai aveti vreun frate? Si noi am raspuns la intrebarile acestea. Puteam noi sa stim ca are sa zica: Aduceti pe fratele vostru? 43.8 Iuda a zis tatalui sau Israel: Trimite copilul cu mine, ca sa ne sculam si sa plecam, si vom trai si nu vom muri, noi, tu si copiii nostri. 43.9 Raspund eu pentru el; ai sa-l ceri inapoi din mana mea. Daca nu-l voi aduce inapoi la tine, si daca nu-l voi pune inaintea ta, vinovat sa fiu fata de tine pentru totdeauna. 43.10 Caci daca n-am mai fi zabovit, de doua ori ne-am fi intors pana acum. 43.11 Israel, tatal lor, le-a zis: Fiindca trebuie, faceti asa. Luati-va in saci ceva din cele mai bune roade ale tarii, ca sa duceti un dar omului aceluia, si anume: putin leac alinator, si putina miere, mirodenii, smirna, fisticuri si migdale. 43.12 Luati cu voi argint indoit, si duceti inapoi argintul, pe care vi-l pusesera la gura sacilor: poate ca a fost o greseala. 43.13 Luati si pe fratele vostru, sculati-va si intoarceti-va la omul acela. 43.14 Dumnezeul Cel Atotputernic sa va faca sa capatati trecere inaintea omului aceluia, si sa lase sa se intoarca impreuna cu voi pe celalalt frate al vostru si pe Beniamin! Iar eu, daca trebuie sa fiu lipsit de copiii mei, lipsit sa fiu! 43.15 Au luat darul; au luat cu ei argint indoit, precum si pe Beniamin; s-au sculat, s-au pogorat in Egipt, si s-au infatisat inaintea lui Iosif. 43.16 Cum a vazut Iosif pe Beniamin cu ei, a zis economului sau: Baga pe oamenii acestia in casa, taie vite si gateste; caci oamenii acestia au sa manance cu mine la amiaza. 43.17 Omul acela a facut ce-i poruncise Iosif, si a dus pe oamenii aceia in casa lui Iosif. 43.18 Ei s-au temut cand au vazut ca-i baga in casa lui Iosif, si au zis: Ne baga inauntru din pricina argintului pus in sacii nostri data trecuta; vor sa se napusteasca peste noi, ca sa ne ia robi, si sa puna mana pe magarii nostri. 43.19 S-au apropiat de economul casei lui Iosif, si au intrat in vorba cu el la usa casei; 43.20 si au zis: Domnule, noi ne-am mai pogorat odata aici, ca sa cumparam merinde. 43.21 Apoi, cand am ajuns la locul unde trebuia sa ramanem peste noapte, ne-am deschis sacii; si iata ca argintul fiecaruia era la gura sacului sau, argintul nostru, dupa greutatea lui: si l-am adus inapoi cu noi. 43.22 Am adus si alt argint, ca sa cumparam merinde. Nu stim cine a pus argintul in sacii nostri. 43.23 Economul a raspuns: Fiti pe pace! Nu va temeti de nimic. Dumnezeul vostru, Dumnezeul tatalui vostru, v-a pus pe ascuns o comoara in saci. Argintul vostru a trecut prin mainile mele. Si le-a adus si pe Simeon. 43.24 Omul acesta i-a bagat in casa lui Iosif; le-a dat apa de si-au spalat picioarele; a dat si nutret magarilor lor. 43.25 Ei si-au pregatit darul pana la venirea lui Iosif, la amiaza; caci aflasera ca au sa manance la el. 43.26 Cand a ajuns Iosif acasa, i-au dat darul, pe care i-l adusesera, si s-au aruncat cu fata la pamant inaintea lui. 43.27 El i-a intrebat de sanatate; si a zis: Batranul vostru tata, de care ati vorbit, este sanatos? Mai traieste? 43.28 Ei au raspuns: Robul tau, tatal nostru, este sanatos; traieste inca. Si s-au plecat si s-au aruncat cu fata la pamant. 43.29 Iosif a ridicat ochii; si, aruncand o privire spre fratele sau Beniamin, fiul mamei sale, a zis: Acesta este fratele vostru cel tanar, despre care mi-ati vorbit? Si a adaugat: Dumnezeu sa aiba mila de tine, fiule! 43.30 Iosif a ispravit repede, caci i se rupea inima pentru fratele sau, si simtea nevoie sa planga; a intrat degraba intr-o odaie, si a plans acolo. 43.31 Dupa ce s-a spalat pe fata, a iesit din odaie; si, silindu-se sa se stapaneasca, a zis: Aduceti de mancare! 43.32 Au adus de mancare lui Iosif deoparte, si fratilor lui de o parte; Egiptenilor, care mancau cu el, le-au adus de asemenea mancare de o parte; caci Egiptenii nu puteau sa manance cu Evreii, fiindca lucrul acesta pentru ei este o uraciune. 43.33 Fratii lui Iosif s-au asezat la masa in fata lui: de la intaiul nascut, dupa dreptul lui de intai nascut, si pana la cel mai tanar, asezati dupa varsta; si se uitau unii la altii cu mirare. 43.34 Iosif a pus sa le dea din bucatele care erau inaintea lui; iar Beniamin a capatat de cinci ori mai mult decat ceilalti. Si au baut, si s-au inveselit impreuna cu el.
44.1 Iosif a dat urmatoarea porunca economului casei lui: Umple cu merinde sacii oamenilor acestora, cat vor putea sa duca, si pune argintul fiecaruia la gura sacului sau. 44.2 Sa pui si paharul meu, paharul de argint, la gura sacului celui mai tanar, impreuna cu argintul cuvenit pentru pretul graului lui. Economul a facut cum ii poruncise Iosif. 44.3 Dimineata, cum s-a crapat de ziua, au dat drumul oamenilor acestora impreuna cu magarii lor. 44.4 Dar abia iesisera din cetate, si nu se departasera deloc de ea, cand Iosif a zis economului sau: Scoala-te, alearga dupa oamenii aceia; si, cand ii vei ajunge, sa le spui: Pentru ce ati rasplatit binele cu rau? 44.5 De ce ati furat paharul din care bea domnul meu, si de care se slujeste pentru ghicit? Rau ati facut ca v-ati purtat astfel. 44.6 Economul i-a ajuns, si le-a spus aceste cuvinte. 44.7 Ei i-au raspuns: Domnule, pentru ce vorbesti astfel? Sa fereasca Dumnezeu pe robii tai sa fi savarsit o asemenea fapta! 44.8 Iata, noi ti-am adus din tara Canaanului argintul, pe care l-am gasit la gura sacilor nostri; cum am fi putut sa furam argint sau aur din casa domnului tau? 44.9 Sa moara acela dintre robii tai la care se va gasi paharul, si noi insine sa fim robi ai domnului nostru! 44.10 El a zis: Fie dupa cuvintele voastre! Acela la care se va gasi paharul, sa fie robul meu; iar voi veti fi nevinovati. 44.11 Indata, si-a pogorat fiecare sacul la pamant. Fiecare si-a deschis sacul. 44.12 Economul i-a scotocit, incepand cu cel mai in varsta si sfarsind cu cel mai tanar; si paharul a fost gasit in sacul lui Beniamin. 44.13 Ei si-au rupt hainele, si-a incarcat fiecare magarul, si s-au intors in cetate. 44.14 Iuda si fratii lui au ajuns la casa lui Iosif, pe cand era el inca acolo, si s-au aruncat cu fata la pamant inaintea lui. 44.15 Iosif le-a zis: Ce fapta ati facut? Nu stiti ca un om ca mine are putere sa ghiceasca? 44.16 Iuda a raspuns: Ce sa mai spunem domnului nostru? Cum sa mai vorbim? Cum sa ne mai indreptatim? Dumnezeu a dat pe fata nelegiuirea robilor tai. Iata-ne robi ai domnului nostru: noi, si acela la care s-a gasit paharul. 44.17 Dar Iosif a zis: Sa ma fereasca Dumnezeu sa fac asa ceva! Omul la care s-a gasit paharul, va fi robul meu; dar voi, suiti-va inapoi in pace la tatal vostru. 44.18 Atunci Iuda s-a apropiat de Iosif, si a zis: Te rog, domnul meu, da voie robului tau sa spuna o vorba domnului meu, si sa nu te manii pe robul tau! Caci tu esti ca Faraon. 44.19 Domnul meu a intrebat pe robii sai, zicand: Mai traieste tatal vostru, si mai aveti vreun frate? 44.20 Noi am raspuns domnului meu: Avem un tata batran, si un frate tanar, copil facut la batranetea lui; baiatul acesta avea un frate care a murit, si care era de la aceeasi mama; el a ramas singur, si tatal lui il iubeste. 44.21 Tu ai spus robilor tai: Aduceti-l la mine ca sa-l vad cu ochii mei. 44.22 Noi am raspuns domnului meu: Baiatul nu poate parasi pe tatal sau; daca-l va parasi, tatal sau are sa moara. 44.23 Tu ai spus robilor tai: Daca nu se va pogori si fratele vostru impreuna cu voi, sa nu-mi mai vedeti fata. 44.24 Cand ne-am suit la tatal meu, robul tau, i-am spus cuvintele domnului meu. 44.25 Tatal nostru a zis: Duceti-va iarasi sa ne cumparati ceva merinde. 44.26 Noi am raspuns: Nu putem sa ne ducem; dar daca fratele nostru cel tanar va fi cu noi, ne vom duce; caci nu putem vedea fata omului aceluia, decat daca fratele nostru cel tanar va fi cu noi. 44.27 Robul tau, tatal nostru, ne-a zis: Voi stiti ca nevasta mea mi-a nascut doi fii. 44.28 Unul a iesit de la mine, si cred ca a fost sfasiat negresit de fiare, caci nu l-am mai vazut pana astazi. 44.29 Daca-mi mai luati si pe acesta, si i se va intampla vreo nenorocire, cu durere imi veti pogori batranetile in locuinta mortilor. 44.30 Acum, daca ma voi intoarce la robul tau, tatal meu, fara sa avem cu noi baiatul de sufletul caruia este nedezlipit sufletul lui~ 44.31 el are sa moara, cand va vedea ca baiatul nu este; si robii tai vor pogori cu durere in locuinta mortilor batranetile robului tau, tatal nostru. 44.32 Caci robul tau s-a pus chezas pentru copil, si a zis tatalui meu: Daca nu-l voi aduce inapoi la tine, vinovat sa fiu pentru totdeauna fata de tatal meu. 44.33 Ingaduie, dar, te rog, robului tau sa ramana in locul baiatului, ca rob al domnului meu; iar baiatul sa se suie inapoi cu fratii sai. 44.34 Cum ma voi putea sui eu la tatal meu, daca baiatul nu este cu mine? Ah! sa nu vad mahnirea tatalui meu!
45.1 Iosif nu s-a mai putut stapani inaintea tuturor celor ce-l inconjurau. Si a strigat: Scoateti afara pe toata lumea. Si n-a mai ramas nimeni cu Iosif, cand s-a facut cunoscut fratilor sai. 45.2 A izbucnit intr-un plans asa de tare ca l-au auzit Egiptenii si casa lui Faraon. 45.3 Iosif a zis fratilor sai: Eu sunt Iosif! Mai traieste tatal meu? Dar fratii lui nu i-au putut raspunde, asa de incremeniti ramasesera inaintea lui. 45.4 Iosif a zis fratilor sai: Apropiati-va de mine. Si ei s-au apropiat. El a zis: Eu sunt fratele vostru Iosif, pe care l-ati vandut ca sa fie dus in Egipt. 45.5 Acum, nu va intristati si nu fiti mahniti ca m-ati vandut ca sa fiu adus aici, caci ca sa va scap viata m-a trimis Dumnezeu inaintea voastra. 45.6 Iata sunt doi ani de cand bantuie foametea in tara; si inca cinci ani, nu va fi nici aratura, nici seceris. 45.7 Dumnezeu m-a trimis inaintea voastra ca sa va ramana samanta vie in tara, si ca sa va pastreze viata printr-o mare izbavire. 45.8 Asa ca nu voi m-ati trimis aici, ci Dumnezeu; El m-a facut ca un tata al lui Faraon, stapan peste toata casa lui, si carmuitorul intregii tari a Egiptului. 45.9 Grabiti-va de va suiti la tatal meu, si spuneti-i: Asa a vorbit fiul tau Iosif: Dumnezeu m-a pus domn peste tot Egiptul; pogoara-te la mine si nu zabovi! 45.10 Vei locui in tinutul Gosen, si vei fi langa mine, tu, fiii tai, si fiii fiilor tai, oile tale si boii tai, si tot ce este al tau. 45.11 Acolo te voi hrani, caci vor mai fi inca cinci ani de foamete; si astfel nu vei pieri, tu, casa ta, si tot ce este al tau. 45.12 Voi vedeti cu ochii vostri, si fratele meu Beniamin vede cu ochii lui ca eu insumi va vorbesc. 45.13 Istorisiti tatalui meu toata slava pe care o am in Egipt, si tot ce ati vazut; si aduceti aici cat mai curand pe tatal meu. 45.14 El s-a aruncat pe gatul fratelui sau Beniamin, si a plans; si Beniamin a plans si el pe gatul lui. 45.15 A imbratisat de asemenea pe toti fratii lui, plangand. Dupa aceea, fratii lui au stat de vorba cu el. 45.16 S-a raspandit vestea in casa lui Faraon ca au venit fratii lui Iosif; lucrul acesta a placut lui Faraon si slujitorilor lui. 45.17 Faraon a zis lui Iosif: Spune fratilor tai: Iata ce sa faceti: Incarcati-va dobitoacele, si plecati in tara Canaanului; 45.18 luati pe tatal vostru si familiile voastre, si veniti la mine. Eu va voi da ce este mai bun in tara Egiptului, si veti manca grasimea tarii. 45.19 Ai porunca sa le spui: Asa sa faceti! Luati-va din tara Egiptului care pentru pruncii vostri si pentru nevestele voastre; aduceti pe tatal vostru, si veniti. 45.20 Sa nu va para rau de ceea ce veti lasa; caci tot ce este mai bun in tara Egiptului va fi pentru voi. 45.21 Fiii lui Israel au facut asa. Iosif le-a dat care, dupa porunca lui Faraon; le-a dat si merinde pentru drum. 45.22 Le-a dat la toti haine de schimb, iar lui Beniamin i-a dat trei sute de sicli de argint si cinci haine de schimb. 45.23 Tatalui sau i-a trimis zece magari incarcati cu ce era mai bun in Egipt, si zece magarite incarcate cu grau, paine si merinde, pentru ca sa aiba pe drum. 45.24 Apoi a dat drumul fratilor sai, care au plecat; si le-a zis: Sa nu va certati pe drum. 45.25 Ei au iesit din Egipt, si au ajuns in tara Canaanului, la tatal lor Iacov. 45.26 Si i-au spus: Iosif tot mai traieste, si chiar el carmuieste toata tara Egiptului. Dar inima lui Iacov a ramas rece, pentru ca nu-i credea. 45.27 Cand i-au istorisit insa tot ce le spusese Iosif, si a vazut carele pe care le trimisese Iosif ca sa-l duca, duhul tatalui lor, Iacov, s-a inviorat. 45.28 Si Israel a zis: Destul! Fiul meu Iosif tot mai traieste! Vreau sa ma duc sa-l vad inainte de moarte.
46.1 Israel a plecat, cu tot ce avea. A ajuns la Beer-Seba, si a adus jertfe Dumnezeului tatalui sau Isaac. 46.2 Dumnezeu a vorbit lui Israel, intr-o vedenie noaptea, si a zis: Iacove! Iacove! Israel a raspuns: Iata-ma! 46.3 Si Dumnezeu a zis: Eu sunt Dumnezeu, Dumnezeul tatalui tau. Nu te teme sa te pogori in Egipt, caci acolo te voi face sa ajungi un neam mare. 46.4 Eu insumi Ma voi pogori cu tine in Egipt, si Eu insumi te voi scoate iarasi de acolo; iar Iosif iti va inchide ochii. 46.5 Iacov a parasit Beer-Seba; si fiii lui Israel au pus pe tatal lor Iacov, cu copilasii si nevestele lor, in carele pe care le trimisese Faraon ca sa-l duca. 46.6 Si-au luat si turmele si averile, pe care le agonisisera in tara Canaanului. Si Iacov s-a dus in Egipt, cu toata familia lui. 46.7 A luat cu el in Egipt pe fiii lui si pe fiii fiilor lui, pe fiicele lui si pe fiicele fiilor lui, si pe toata familia lui. 46.8 Iata numele fiilor lui Israel, care au venit in Egipt. Iacov si fiii lui. Intaiul nascut al lui Iacov: Ruben. 46.9 Fiii lui Ruben: Enoh, Palu, Hetron si Carmi. 46.10 Fiii lui Simeon: Iemuel, Iamin, Ohad, Iachin si Tohar; si Saul, fiu dintr-o femeie Canaanita. 46.11 Fiii lui Levi: Gherson, Chehat, si Merari. 46.12 Fiii lui Iuda: Er, Onan, Sela, Peret si Zarah; dar Er si Onan au murit in tara Canaanului. Fiii lui Peret au fost: Hetron si Hamul. 46.13 Fiii lui Isahar: Tola, Puva, Iov si Simron. 46.14 Fiii lui Zabulon: Sered, Elon si Iahleel. 46.15 Acestia sunt fiii, pe care i-a nascut lui Iacov Lea in Padan-Aram, impreuna cu fiica sa Dina. Fiii si fiicele lui alcatuiau in totul treizeci si trei de insi. 46.16 Fiii lui Gad: Tifion, Haggi, Suni, Etbon, Eri, Arodi si Areeli. 46.17 Fiii lui Aser: Imna, Isva, Isvi si Beria; si Serah, sora lor. Si fiii lui Beria: Heber si Malchiel. 46.18 Acestia sunt fiii Zilpei, pe care o daduse Laban fetei sale Lea; pe acestia i-a nascut ea lui Iacov. In totul saisprezece insi. 46.19 Fiii Rahelei, nevasta lui Iacov: Iosif si Beniamin. 46.20 Lui Iosif i s-au nascut, in tara Egiptului: Manase si Efraim, pe care i-a nascut Asnat fata lui Poti-Fera, preotul lui On. 46.21 Fiii lui Beniamin; Bela, Becher, Asbel, Ghera, Naaman, Ehi, Ros, Mupim, Hupim si Ard. 46.22 Acestia sunt fiii Rahelei, pe care i-a nascut lui Iacov. In totul patrusprezece insi. 46.23 Fiii lui Dan: Husim. 46.24 Fiii lui Neftali: Iahteel, Guni, Ieter si Silem. 46.25 Acestia sunt fiii Bilhei, pe care o daduse Laban fetei sale Rahela; si pe acestia i-a nascut ea lui Iacov. In totul, sapte insi. 46.26 Sufletele care au venit cu Iacov in Egipt si care iesisera din el, erau in totul saizeci si sase, fara sa numaram nevestele fiilor lui Iacov. 46.27 Si Iosif avea doi fii, care i se nascusera in Egipt. Toate sufletele din familia lui Iacov, care au venit in Egipt, erau in numar de saptezeci. 46.28 Iacov a trimis pe Iuda inainte la Iosif, ca sa-i dea de stire sa-i iasa inainte in Gosen. 46.29 Si au venit in tinutul Gosen. Iosif si-a pregatit carul si s-a suit ca sa se duca in Gosen, in intampinarea tatalui sau Israel. Cum l-a vazut, s-a aruncat pe gatul lui, si a plans multa vreme pe gatul lui. 46.30 Israel a zis lui Iosif: Acum pot sa mor, fiindca ti-am vazut fata, si tu tot mai traiesti. 46.31 Iosif a zis fratilor sai si familiei tatalui sau: Ma duc sa instiintez pe Faraon, si sa-i spun: Fratii mei si familia tatalui meu, care erau in tara Canaan, au venit la mine. 46.32 Oamenii acestia sunt pastori, caci cresc vite; ei si-au adus oile si boii, si tot ce este al lor. 46.33 Si, cand va va chema Faraon si va va intreba: Cu ce va indeletniciti? 46.34 voi sa raspundeti: Robii tai au crescut vite, din tineretea noastra pana acum, atat noi cat si parintii nostri. In felul acesta, veti locui in tinutul Gosen, caci toti pastorii sunt o uraciune pentru Egipteni.
47.1 Iosif s-a dus sa instiinteze pe Faraon, si i-a spus: Fratii mei si tatal meu au sosit din tara Canaan, cu oile si boii, si cu tot avutul lor; si sunt in tinutul Gosen. 47.2 A luat pe cinci din fratii lui, si i-a adus inaintea lui Faraon. 47.3 Faraon a intrebat pe fratii lui Iosif: Cu ce va indeletniciti? Ei au raspuns lui Faraon: Robii tai sunt pastori, cum erau si parintii nostri. 47.4 Si au mai zis lui Faraon: Noi am venit ca sa locuim o vreme aici in tara, pentru ca nu mai este pasune pentru oile robilor tai, si este o mare foamete in tara Canaanului; ingaduie dar robilor tai sa locuiasca in tinutul Gosen. 47.5 Faraon a zis lui Iosif: Tatal tau si fratii tai au venit la tine. 47.6 Tara Egiptului este deschisa inaintea ta; aseaza pe tatal tau si pe fratii tai in cea mai buna parte a tarii. Sa locuiasca in tinutul Gosen; si daca gasesti printre ei oameni destoinici, pune-i in fruntea turmelor mele. 47.7 Iosif a adus pe tatal sau Iacov, si l-a infatisat inaintea lui Faraon. Si Iacov a binecuvantat pe Faraon. 47.8 Faraon a intrebat pe Iacov: Care este numarul zilelor anilor vietii tale? 47.9 Iacov a raspuns lui Faraon: Zilele anilor calatoriei mele sunt o suta treizeci de ani. Zilele anilor vietii mele au fost putine la numar si rele, si n-au atins zilele anilor vietii parintilor mei, in timpul calatoriei lor. 47.10 Iacov a binecuvantat iarasi pe Faraon, si a plecat dinaintea lui Faraon. 47.11 Iosif a asezat pe tatal sau si pe fratii sai, si le-a dat o mosie in tara Egiptului, in cea mai buna parte a tarii, in tinutul lui Ramses, cum poruncise Faraon. 47.12 Iosif a hranit cu paine pe tatal sau, pe fratii sai, si pe toata familia tatalui sau, dupa numarul copiilor. 47.13 Nu mai era paine in toata tara, caci foametea era foarte mare; tara Egiptului si tara Canaanului tanjeau, din pricina foametei. 47.14 Iosif a strans tot argintul, care se gasea in tara Egiptului si in tara Canaanului, in schimbul graului, pe care-l cumparau oamenii, si astfel a facut ca tot argintul acesta sa intre in casa lui Faraon. 47.15 Cand s-a sfarsit argintul din tara Egiptului si din tara Canaanului, toti Egiptenii au venit la Iosif, si au zis: Da-ne paine! Pentru ce sa murim in fata ta? Caci argint nu mai avem. 47.16 Iosif a zis: Dati vitele voastre, si va voi da paine in schimbul vitelor voastre, daca nu mai aveti argint. 47.17 Si-au adus vitele la Iosif, si Iosif le-a dat paine in schimbul cailor, in schimbul turmelor de oi si de boi, si in schimbul magarilor. Le-a dat astfel paine in anul acela in schimbul tuturor turmelor lor. 47.18 Dupa ce a trecut anul acela, au venit la Iosif in anul urmator, si i-au zis: Nu putem sa ascundem domnului nostru faptul ca argintul s-a sfarsit, si turmele de vite au trecut in stapanirea domnului nostru; nu mai raman inaintea domnului nostru decat trupurile si pamanturile noastre. 47.19 Pentru ce sa murim sub ochii tai, noi si pamanturile noastre? Cumpara-ne impreuna cu pamanturile noastre in schimbul painii, si vom fi ai domnului nostru, noi si pamanturile noastre. Da-ne samanta sa semanam, ca sa traim si sa nu murim, si sa nu ne ramana pamanturile pustii. 47.20 Iosif a cumparat pentru Faraon toate pamanturile Egiptului; caci Egiptenii si-au vandut fiecare ogorul, pentru ca ii silea foametea. Si tara a ajuns in stapanirea lui Faraon. 47.21 Cat despre popor, l-a mutat in cetati, de la o margine hotarelor Egiptului pana la cealalta. 47.22 Numai pamanturile preotilor nu le-a cumparat, pentru ca era o lege a lui Faraon, data in folosul preotilor, care traiau din venitul pe care li-l dadea Faraon: de aceea ei nu si-au vandut pamanturile. 47.23 Iosif a zis poporului: V-am cumparat azi cu pamanturile voastre, pentru Faraon; iata, va dau samanta, ca sa puteti semana pamantul. 47.24 La vremea roadelor, veti da a cincea parte lui Faraon; iar celelalte patru parti va vor ramane voua, ca sa semanati ogoarele, si sa va hraniti impreuna cu copiii vostri si cu cei ce sunt in casele voastre. 47.25 Ei au zis: Tu ne-ai scapat viata! Sa capatam trecere inaintea domnului nostru, si vom fi robi ai lui Faraon. 47.26 Iosif a facut din aceasta o lege, care a ramas in picioare pana in ziua de azi, si dupa care, a cincea parte din venitul pamanturilor Egiptului este a lui Faraon; numai pamanturile preotilor nu sunt ale lui Faraon. 47.27 Israel a locuit in tara Egiptului, in tinutul Gosen. Ei s-au instarit, au crescut si s-au inmultit foarte mult. 47.28 Iacov a trait saptesprezece ani in tara Egiptului; si zilele anilor vietii lui Iacov au fost de o suta patruzeci si sapte de ani. 47.29 Cand s-a apropiat Israel de clipa mortii, a chemat pe fiul sau Iosif, si i-a zis: Daca am capatat trecere inaintea ta, pune, rogu-te, mana sub coapsa mea, si poarta-te cu bunatate si credinciosie fata de mine: sa nu ma ingropi in Egipt. 47.30 Ci cand ma voi culca langa parintii mei, sa ma scoti afara din Egipt, si sa ma ingropi in mormantul lor. Iosif a raspuns: Voi face dupa cuvantul tau. 47.31 Iacov a zis: Jura-mi. Si Iosif i-a jurat. Apoi Israel s-a plecat cu fata pe capataiul patului.
48.1 Dupa aceea, au venit si au spus lui Iosif: Tatal tau este bolnav. Si Iosif a luat cu el pe cei doi fii ai sai, Manase si Efraim. 48.2 Au dat de stire lui Iacov, si i-au spus: Iata ca fiul tau Iosif vine la tine. Si Israel si-a adunat puterile, si s-a asezat pe pat. 48.3 Iacov a zis lui Iosif: Dumnezeul Cel Atotputernic mi S-a aratat la Luz, in tara Canaan, si m-a binecuvantat. 48.4 El mi-a zis: Te voi face sa cresti, te voi inmulti, si voi face din tine o ceata de popoare; voi da tara aceasta semintei tale dupa tine, ca s-o stapaneasca pentru totdeauna. 48.5 Acum, cei doi fii, care ti s-au nascut in tara Egiptului, inainte de venirea mea la tine in Egipt, vor fi ai mei; Efraim si Manase vor fi ai mei, ca si Ruben si Simeon. 48.6 Dar copiii, pe care i-ai nascut dupa ei, vor fi ai tai; ei vor purta numele fratilor lor in partea lor de mostenire. 48.7 La intoarcerea mea din Padan, Rahela a murit pe drum langa mine, in tara Canaan, la o departare bunicica de Efrata; si am ingropat-o acolo, pe drumul care duce la Efrata, sau Betleem. 48.8 Israel s-a uitat la fiii lui Iosif, si a zis: Cine sunt acestia? 48.9 Iosif a raspuns tatalui sau: Sunt fiii mei, pe care mi i-a dat Dumnezeu aici. Israel a zis: Apropie-i, te rog, de mine, ca sa-i binecuvantez. 48.10 Ochii lui Israel erau ingreuiati de batranete, asa ca nu mai putea sa vada. Iosif i-a apropiat de el; si Israel i-a sarutat, si i-a imbratisat. 48.11 Israel a zis lui Iosif: Nu credeam ca am sa-ti mai vad fata, si iata ca Dumnezeu m-a facut sa-ti vad si samanta. 48.12 Iosif i-a dat la o parte de langa genunchii tatalui sau, si s-a aruncat cu fata la pamant inaintea lui. 48.13 Apoi Iosif i-a luat pe amandoi, pe Efraim cu mana dreapta, la stanga lui Israel, si pe Manase cu mana stanga, la dreapta lui Israel, si i-a adus aproape de el. 48.14 Israel si-a intins mana dreapta si a pus-o pe capul lui Efraim, care era cel mai tanar, iar mana stanga a pus-o pe capul lui Manase; inadins si-a incrucisat mainile astfel, caci Manase era cel dintai nascut. 48.15 A binecuvantat pe Iosif, si a zis: Dumnezeul, inaintea caruia au umblat parintii mei, Avraam si Isaac, Dumnezeul, care m-a calauzit de cand m-am nascut, pana in ziua aceasta~ 48.16 Ingerul, care m-a izbavit de orice rau, sa binecuvanteze pe copiii acestia! Ei sa poarte numele meu si numele parintilor mei, Avraam si Isaac, si sa se inmulteasca foarte mult in mijlocul tarii! 48.17 Lui Iosif nu i-a venit bine cand a vazut ca tatal sau isi pune mana dreapta pe capul lui Efraim; de aceea a apucat mana tatalui sau, ca s-o ia de pe capul lui Efraim, si s-o indrepte pe al lui Manase. 48.18 Si Iosif a zis tatalui sau: Nu asa, tata, caci acela este cel intai nascut; pune-ti mana dreapta pe capul lui. 48.19 Tatal sau n-a vrut, ci a zis: Stiu, fiule, stiu; si el va ajunge un popor, si el va fi mare; dar fratele lui cel mai mic va fi mai mare decat el; si samanta lui va ajunge o ceata de neamuri. 48.20 El i-a binecuvantat in ziua aceea, si a zis: Numele tau il vor intrebuinta Israelitii cand vor binecuvanta, zicand: Dumnezeu sa Se poarte cu tine cum S-a purtat cu Efraim si cu Manase! Si a pus astfel pe Efraim inaintea lui Manase. 48.21 Israel a zis lui Iosif: Iata ca in curand am sa mor! Dar Dumnezeu va fi cu voi, si va va aduce inapoi in tara parintilor vostri. 48.22 Iti dau, mai mult decat fratilor tai, o parte, pe care am luat-o din mana Amoritilor cu sabia mea si cu arcul meu.
49.1 Iacov a chemat pe fiii sai, si a zis: Strangeti-va, si va voi vesti ce vi se va intampla in vremurile care vor veni. 49.2 Strangeti-va, si ascultati, fii ai lui Iacov! Ascultati pe tatal vostru Israel! 49.3 Ruben, tu, intaiul meu nascut, Puterea mea si parga tariei mele, Intaiul in vrednicie, si intaiul in putere~ 49.4 Navalnic ca apele, tu nu vei mai avea intaietatea! Caci te-ai suit in patul tatalui tau, Mi-ai spurcat patul, suindu-te in el. 49.5 Simeon si Levi sunt frati; Sabiile lor sunt niste unelte de silnicie. 49.6 Nu vreau sa intre sufletul meu la sfaturile lor, Nu vreau sa se uneasca duhul meu cu adunarea lor! Caci, in mania lor, au ucis oameni, Si, in rautatea lor, au taiat vinele taurilor. 49.7 Blestemata sa fie mania lor, pentru ca a fost prea turbata, Si furia lor, caci a fost prea salbatica! Ii voi imparti in Iacov, Si-i voi risipi in Israel. 49.8 Iudo, tu vei primi laudele fratilor tai; Mana ta va apuca de ceafa pe vrajmasii tai. Fiii tatalui tau se vor inchina pana la pamant inaintea ta. 49.9 Iuda este un pui de leu. Tu te-ai intors de la macel, fiule! Iuda isi pleaca genunchii, se culca intocmai ca un leu, Ca o leoaica: cine-l va scula? 49.10 Toiagul de domnie nu se va departa din Iuda, Nici toiagul de carmuire dintre picioarele lui, Pana va veni Silo, Si de El vor asculta popoarele. 49.11 El isi leaga magarul de vita, Si de cel mai bun butuc de vita manzul magaritei lui; Isi spala haina in vin, Si mantaua in sangele strugurilor. 49.12 Are ochii rosii de vin, Si dintii albi de lapte. 49.13 Zabulon va locui pe tarmul marilor, Langa limanul corabiilor, Si hotarul lui se va intinde inspre Sidon. 49.14 Isahar este un magar osos, Care se culca in grajduri. 49.15 Vede ca locul unde se odihneste este placut, Si ca tinutul lui este maret; Isi pleaca umarul sub povara, Si se supune birului. 49.16 Dan va judeca pe poporul sau, Ca una din semintiile lui Israel. 49.17 Dan va fi un sarpe pe drum, O naparca pe carare, Muscand calcaiele calului, Facand sa cada calaretul pe spate. 49.18 In ajutorul Tau, nadajduiesc, Doamne! 49.19 Peste Gad vor da iures cete inarmate, dar si el va da iures peste ele si le va urmari. 49.20 Aser da o hrana minunata; El va da bucate alese imparatilor. 49.21 Neftali este o cerboaica sloboda: Rosteste cuvinte frumoase. 49.22 Iosif este vlastarul unui pom roditor, Vlastarul unui pom roditor sadit langa un izvor; Ramurile lui se inalta deasupra zidului. 49.23 Arcasii l-au atatat, au aruncat sageti, Si l-au urmarit cu ura lor. 49.24 Dar arcul lui a ramas tare, Si mainile lui au fost intarite De mainile Puternicului lui Iacov: Si a ajuns astfel pastorul, stanca lui Israel. 49.25 Aceasta este lucrarea Dumnezeului tatalui tau, care te va ajuta; Aceasta este lucrarea Celui Atotputernic, care te va binecuvanta Cu binecuvantarile cerurilor de sus, Cu binecuvantarile apelor de jos, Cu binecuvantarile tatelor si ale pantecelui mamei. 49.26 Binecuvantarile tatalui tau Intrec binecuvantarile parintilor mei, si se inalta Pana in crestetul dealurilor vesnice: Ele sa vina peste capul lui Iosif, Peste crestetul capului domnului fratilor sai! 49.27 Beniamin este un lup care sfasie; Dimineata, mananca prada, Iar seara, imparte prada rapita. 49.28 Acestia sunt toti cei ce alcatuiesc cele douasprezece semintii ale lui Israel. Si acestea sunt lucrurile, pe care li le-a spus tatal lor, cand i-a binecuvantat. I-a binecuvantat, pe fiecare cu o binecuvantare deosebita. 49.29 Apoi le-a dat porunca urmatoare: Eu am sa fiu adaugat la poporul meu; deci sa ma ingropati impreuna cu parintii mei, in pestera care este in ogorul Hetitului Efron~ 49.30 in pestera din ogorul Macpela, care este fata in fata cu Mamre, in tara Canaan. Acesta este ogorul, pe care l-a cumparat Avraam de la Hetitul Efron, ca mosie de inmormantare. 49.31 Acolo au ingropat pe Avraam si pe Sara, nevasta lui; acolo au ingropat pe Isaac si pe Rebeca, nevasta lui; si acolo am ingropat eu pe Lea. 49.32 Ogorul si pestera care se afla acolo au fost cumparate de la fiii lui Het. 49.33 Cand a ispravit Iacov de dat porunci fiilor sai, si-a tras picioarele in pat, si-a dat duhul, si a fost adaugat la poporul sau.
50.1 Iosif s-a aruncat pe fata tatalui sau, l-a plans, si l-a sarutat. 50.2 A poruncit doctorilor, care erau in slujba lui, sa imbalsameze pe tatal sau; si doctorii au imbalsamat pe Israel. 50.3 Patruzeci de zile au trecut astfel si au fost intrebuintate cu imbalsamarea lui. Si Egiptenii l-au plans saptezeci de zile. 50.4 Dupa ce au trecut zilele de jale, Iosif a vorbit oamenilor din casa lui Faraon, si le-a zis: Daca am capatat trecere inaintea voastra, spuneti, va rog, lui Faraon, ce va spun eu. 50.5 Tatal meu m-a pus sa jur, zicand: Iata, in curand eu am sa mor! Sa ma ingropi in mormantul, pe care mi l-am sapat in tara Canaan. As vrea dar sa ma sui acolo, ca sa ingrop pe tatal meu; si dupa aceea ma voi intoarce. 50.6 Faraon a raspuns: Suie-te, si ingroapa pe tatal tau, dupa juramantul pe care te-a pus sa-l faci. 50.7 Iosif s-a suit, ca sa ingroape pe tatal sau. Impreuna cu el s-au suit toti slujitorii lui Faraon, batranii casei lui, toti batranii tarii Egiptului~ 50.8 toata casa lui Iosif, fratii sai, si casa tatalui sau; n-au lasat in tinutul Gosen decat pruncii, oile si boii. 50.9 Impreuna cu Iosif mai erau care si calareti, asa ca alaiul era foarte mare. 50.10 Cand au ajuns la aria lui Atad, care este dincolo de Iordan, au facut plangere mare si jalnica; si Iosif a tinut in cinstea tatalui sau un bocet de sapte zile. 50.11 Locuitorii tarii, Canaanitii, au fost martori la bocetul acesta din aria lui Atad, si au zis: Iata un mare bocet printre Egipteni! De aceea s-a dat acestei arii numele Abel-Mitraim (Jalea Egiptenilor); ea este dincolo de Iordan. 50.12 Astfel au implinit fiii lui Iacov poruncile tatalui lor. 50.13 L-au dus in tara Canaan si l-au ingropat in pestera din ogorul Macpela, pe care-l cumparase Avraam de la Hetitul Efron, ca mosie de inmormantare, si care este fata in fata cu Mamre. 50.14 Iosif, dupa ce a ingropat pe tatal sau, s-a intors in Egipt, impreuna cu fratii sai si cu toti cei ce se suisera cu el, ca sa ingroape pe tatal sau. 50.15 Cand au vazut fratii lui Iosif ca tatal lor a murit, au zis: Daca va prinde Iosif ura pe noi, si ne va intoarce tot raul, pe care i l-am facut? 50.16 Si au trimis sa spuna lui Iosif: Tatal tau a dat porunca aceasta inainte de moarte: 50.17 Asa sa vorbiti lui Iosif: Oh! iarta nelegiuirea fratilor tai si pacatul lor, caci ti-au facut rau! Iarta acum pacatul robilor Dumnezeului tatalui tau! Iosif a plans cand a auzit cuvintele acestea. 50.18 Fratii lui au venit si s-au aruncat ei insisi cu fata la pamant inaintea lui, si i-au zis: Suntem robii tai. 50.19 Iosif le-a zis: Fiti fara teama; caci sunt eu oare in locul lui Dumnezeu? 50.20 Voi, negresit, v-ati gandit sa-mi faceti rau: dar Dumnezeu a schimbat raul in bine, ca sa implineasca ceea ce se vede azi, si anume, sa scape viata unui popor in mare numar. 50.21 Fiti dar fara teama, caci eu va voi hrani, pe voi si pe copiii vostri. Si i-a mangaiat, si le-a imbarbatat inimile. 50.22 Iosif a locuit in Egipt, el si casa tatalui sau; si a trait o suta zece ani. 50.23 Iosif a vazut pe fiii lui Efraim pana la al treilea neam; si fiii lui Machir, fiul lui Manase, s-au nascut pe genunchii lui. 50.24 Iosif a zis fratilor sai: Eu am sa mor! Dar Dumnezeu va va cerceta, si va va face sa va suiti din tara aceasta in tara, pe care a jurat ca o va da lui Avraam, lui Isaac si lui Iacov. 50.25 Iosif a pus pe fiii lui Israel sa jure, zicand: Cand va va cerceta Dumnezeu, sa luati si oasele mele de aici. 50.26 Iosif a murit, in varsta de o suta zece ani. L-au imbalsamat, si l-au pus intr-un sicriu in Egipt.
1.1 Iata numele fiilor lui Israel, intrati in Egipt; au intrat cu Iacov fiecare cu familia lui: 1.2 Ruben, Simeon, Levi, Iuda~ 1.3 Isahar, Zabulon, Beniamin~ 1.4 Dan, Neftali, Gad si Aser. 1.5 Sufletele iesite din coapsele lui Iacov erau saptezeci de toate. Iosif era atunci in Egipt. 1.6 Iosif a murit, si toti fratii lui, si toata varsta aceea de oameni. 1.7 Fiii lui Israel s-au inmultit, s-au marit, au crescut si au ajuns foarte puternici. Si s-a umplut tara de ei. 1.8 Peste Egipt s-a ridicat un nou imparat, care nu cunoscuse pe Iosif. 1.9 El a zis poporului sau: Iata ca poporul copiilor lui Israel este mai mare si mai puternic decat noi. 1.10 Veniti sa ne aratam dibaci fata de el, ca sa nu creasca, pentru ca nu cumva, daca se va intampla un razboi, sa se uneasca si el cu vrajmasii nostri, sa ne bata si sa iasa apoi din tara. 1.11 Si au pus peste ei ispravnicei, ca sa-i asupreasca prin munci grele. Astfel a zidit el cetatile Pitom si Ramses, ca sa slujeasca de hambare lui Faraon. 1.12 Dar cu cat il asupreau mai mult, cu atat se inmultea si crestea; si s-au scarbit de copiii lui Israel. 1.13 Atunci Egiptenii au adus pe copiii lui Israel la o aspra robie. 1.14 Le-au facut viata amara prin lucrari grele de lut si caramizi, si prin tot felul de lucrari de pe camp: in toate muncile acestea pe care-i sileau sa le faca, erau fara nici un pic de mila. 1.15 Imparatul Egiptului a poruncit moaselor Evreilor, numite una Sifra, si cealalta Pua~ 1.16 si le-a zis: Cand veti implini slujba de moase pe langa femeile Evreilor, si le veti vedea pe scaunul de nastere, daca este baiat, sa-l omorati; iar daca este fata, s-o lasati sa traiasca. 1.17 Dar moasele s-au temut de Dumnezeu, si n-au facut ce le poruncise imparatul Egiptului: ci au lasat pe copiii de parte barbateasca sa traiasca. 1.18 Imparatul Egiptului a chemat pe moase, si le-a zis: Pentru ce ati facut lucrul acesta, si ati lasat pe copiii de parte barbateasca sa traiasca? 1.19 Moasele au raspuns lui Faraon: Pentru ca femeile Evreilor nu sunt ca Egiptencele; ele sunt vanjoase si nasc inainte de venirea moasei. 1.20 Dumnezeu a facut bine moaselor; si poporul s-a inmultit si a ajuns foarte mare la numar. 1.21 Pentru ca moasele se temusera de Dumnezeu, Dumnezeu le-a facut case. 1.22 Atunci Faraon a dat urmatoarea porunca la tot poporul lui: Sa aruncati in rau pe orice baiat care se va naste, si sa lasati pe toate fetele sa traiasca.
2.1 Un om din casa lui Levi luase de nevasta pe o fata a lui Levi. 2.2 Femeia aceasta a ramas insarcinata, si a nascut un fiu. A vazut ca este frumos, si l-a ascuns trei luni. 2.3 Ne mai putand sa-l ascunda, a luat un sicrias de papura, pe care l-a uns cu lut si cu smoala; a pus copilul in el, si l-a asezat intre trestii, pe malul raului. 2.4 Sora copilului pandea la o departare oarecare, ca sa vada ce are sa i se intample. 2.5 Fata lui Faraon s-a pogorat la rau, sa se scalde; si fetele care o insoteau se plimbau pe marginea raului. Ea a zarit sicriasul in mijlocul trestiilor, si a trimis pe roaba ei sa-l ia. 2.6 L-a deschis si a vazut copilul: era un baietas care plangea. I-a fost mila de el, si a zis: Este un copil de al Evreilor! 2.7 Atunci sora copilului a zis fetei lui Faraon: Sa ma duc sa-ti chem o doica dintre femeile Evreilor, ca sa-ti alapteze copilul? 2.8 Du-te, i-a raspuns fata lui Faraon. Si fata s-a dus si a chemat pe mama copilului. 2.9 Fata lui Faraon i-a zis: Ia copilul acesta, alapteaza-mi-l, si iti voi plati. Femeia a luat copilul, si l-a alaptat. 2.10 Copilul a crescut, si ea l-a adus fetei lui Faraon; si el i-a fost fiu. I-a pus numele Moise (Scos); caci, a zis ea, l-am scos din ape. 2.11 In vremea aceea, Moise, crescand mare, a iesit pe la fratii sai, si a fost martor la muncile lor grele. A vazut pe un Egiptean, care batea pe un Evreu, unul dintre fratii lui. 2.12 S-a uitat in toate partile, si, vazand ca nu este nimeni, a omorat pe Egiptean si l-a ascuns in nisip. 2.13 A iesit si in ziua urmatoare; si iata ca doi Evrei se certau. A zis celui ce n-avea dreptate: Pentru ce lovesti pe semenul tau? 2.14 Si omul acela a raspuns: Cine te-a pus pe tine mai mare si judecator peste noi? Nu cumva ai de gand sa ma omori si pe mine, cum ai omorat pe Egipteanul acela? Moise s-a temut si a zis: Nu mai incape indoiala ca faptul este cunoscut. 2.15 Faraon a aflat ce se petrecuse, si cauta sa omoare pe Moise. Dar Moise a fugit dinaintea lui Faraon, si a locuit in tara Madian. A sezut langa o fantana. 2.16 Preotul din Madian avea sapte fete. Ele au venit sa scoata apa, si au umplut jgheaburile ca sa adape turma tatalui lor. 2.17 Dar au venit pastorii, si le-au luat la goana. Atunci Moise s-a sculat, le-a ajutat, si le-a adapat turma. 2.18 Cand s-au intors ele la tatal lor Reuel, el a zis: Pentru ce va intoarceti asa de curand azi? 2.19 Ele au raspuns: Un Egiptean ne-a scapat din mana pastorilor, si chiar ne-a scos apa, si a adapat turma. 2.20 Si el a zis fetelor: Unde este? Pentru ce ati lasat acolo pe omul acela! Chemati-l sa manance paine! 2.21 Moise s-a hotarat sa locuiasca la omul acela, care i-a dat de nevasta pe fiica sa Sefora. 2.22 Ea a nascut un fiu, caruia el i-a pus numele Ghersom (Sunt strain aici); caci, a zis el, locuiesc ca strain intr-o tara straina. 2.23 Dupa multa vreme, imparatul Egiptului a murit; si copiii lui Israel gemeau inca din pricina robiei, si scoteau strigate deznadajduite. Strigatele acestea, pe care li le smulgea robia, s-au suit pana la Dumnezeu. 2.24 Dumnezeu a auzit gemetele lor, si Si-a adus aminte de legamantul Sau facut cu Avraam, Isaac, si Iacov. 2.25 Dumnezeu a privit spre copiii lui Israel, si a luat cunostinta de ei.
3.1 Moise pastea turma socrului sau Ietro, preotul Madianului. Odata a manat turma pana dincolo de pustie, si a ajuns la muntele lui Dumnezeu, la Horeb. 3.2 Ingerul Domnului i S-a aratat intr-o flacara de foc, care iesea din mijlocul unui rug. Moise s-a uitat; si iata ca rugul era tot un foc, si rugul nu se mistuia deloc. 3.3 Moise a zis: Am sa ma intorc sa vad ce este aceasta vedenie minunata, si pentru ce nu se mistuie rugul. 3.4 Domnul a vazut ca el se intoarce sa vada; si Dumnezeu l-a chemat din mijlocul rugului, si a zis: Moise! Moise! El a raspuns: Iata-ma! 3.5 Dumnezeu a zis: Nu te apropia de locul acesta; scoate-ti incaltamintele din picioare, caci locul pe care calci este un pamant sfant. 3.6 Si a adaugat: Eu sunt Dumnezeul tatalui tau, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac si Dumnezeul lui Iacov. Moise si-a ascuns fata, caci se temea sa priveasca pe Dumnezeu. 3.7 Domnul a zis: Am vazut asuprirea poporului Meu, care este in Egipt, si am auzit strigatele pe care le scoate din pricina asupritorilor lui; caci ii cunosc durerile. 3.8 M-am pogorat ca sa-l izbavesc din mana Egiptenilor, si sa-l scot din tara aceasta si sa-l duc intr-o tara buna si intinsa, intr-o tara unde curge lapte si miere, si anume, in locurile, pe care le locuiesc Canaanitii, Hetitii, Amoritii, Ferezitii, Hevitii si Iebusitii. 3.9 Iata ca strigatele Israelitilor au ajuns pana la Mine, si am vazut chinul cu care ii chinuiesc Egiptenii. 3.10 Acum, vino, Eu te voi trimite la Faraon, si vei scoate din Egipt pe poporul Meu, pe copiii lui Israel. 3.11 Moise a zis lui Dumnezeu: Cine sunt eu, ca sa ma duc la Faraon, si sa scot din Egipt pe copiii lui Israel? 3.12 Dumnezeu a zis: Eu voi fi negresit cu tine; si iata care va fi pentru tine semnul ca Eu te-am trimis: dupa ce vei scoate pe popor din Egipt, veti sluji lui Dumnezeu pe muntele acesta. 3.13 Moise a zis lui Dumnezeu: Iata, cand ma voi duce la copiii lui Israel, si le voi spune: Dumnezeul parintilor vostri m-a trimis la voi; si ma vor intreba: Care este Numele Lui? ce le voi raspunde? 3.14 Dumnezeu a zis lui Moise: Eu sunt Cel ce sunt. Si a adaugat: Vei raspunde copiilor lui Israel astfel: Cel ce se numeste Eu sunt, m-a trimis la voi. 3.15 Dumnezeu a mai zis lui Moise: Asa sa vorbesti copiilor lui Israel: Domnul, Dumnezeul parintilor vostri, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac si Dumnezeul lui Iacov, m-a trimis la voi. Acesta este Numele Meu pentru vesnicie, acesta este Numele Meu din neam in neam. 3.16 Du-te, strange pe batranii lui Israel, si spune-le: Mi s-a aratat Domnul, Dumnezeul parintilor vostri, Dumnezeul lui Avraam, lui Isaac si lui Iacov. El a zis: V-am vazut, si am vazut ce vi se face in Egipt~ 3.17 si am zis: Va voi scoate din suferinta Egiptului, si va voi duce in tara Canaanitilor, Hetitilor, Amoritilor, Ferezitilor, Hevitilor si Iebusitilor, intr-o tara unde curge lapte si miere. 3.18 Ei vor asculta de glasul tau; si te vei duce, tu si batranii lui Israel, la imparatul Egiptului, si ii veti spune: Domnul, Dumnezeul Evreilor, s-a intalnit cu noi. Da-ne voie sa mergem cale de trei zile in pustie, ca sa aducem jertfe Domnului, Dumnezeului nostru. 3.19 Stiu ca imparatul Egiptului n-are sa va lase sa plecati decat silit de o mana puternica. 3.20 Eu Imi voi intinde mana, si voi lovi Egiptul cu tot felul de minuni, pe care le voi face in mijlocul lui. Dupa aceea, are sa va lase sa plecati. 3.21 Voi face chiar ca poporul acesta sa capete trecere inaintea Egiptenilor; si, cand veti pleca, nu veti pleca cu mainile goale. 3.22 Fiecare femeie va cere de la vecina ei si de la cea care locuieste in casa ei, vase de argint, vase de aur, si haine, pe care le veti pune pe fiii si fiicele voastre. Si veti jefui astfel pe Egipteni.
4.1 Moise a raspuns, si a zis: Iata ca n-au sa ma creada, nici n-au sa asculte de glasul meu. Ci vor zice: Nu ti s-a aratat Domnul! 4.2 Domnul i-a zis: Ce ai in mana? El a raspuns: Un toiag. 4.3 Domnul a zis: Arunca-l la pamant. El l-a aruncat la pamant, si toiagul s-a prefacut intr-un sarpe. Moise fugea de el. 4.4 Domnul a zis lui Moise: Intinde-ti mana, si apuca-l de coada. El a intins mana si l-a apucat; si sarpele s-a prefacut iarasi intr-un toiag in mana lui. 4.5 Iata, a zis Domnul, ce vei face, ca sa creada ca ti s-a aratat Domnul, Dumnezeul parintilor lor: Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac si Dumnezeul lui Iacov. 4.6 Domnul i-a mai zis: Baga-ti mana in san. El si-a bagat mana in san; apoi a scos-o, si iata ca mana i se acoperise de lepra, si se facuse alba ca zapada. 4.7 Domnul a zis: Baga-ti din nou mana in san. El si-a bagat din nou mana in san; apoi a scos-o din san; si iata ca mana se facuse iarasi cum era carnea lui. 4.8 Daca nu te vor crede, a zis Domnul, si nu vor asculta de glasul celui dintai semn, vor crede glasul celui de al doilea semn. 4.9 Daca nu vor crede nici aceste doua semne, si nu vor asculta de glasul tau, sa iei apa din rau, si s-o torni pe pamant; si apa, pe care o vei lua din rau, se va preface in sange pe pamant. 4.10 Moise a zis Domnului: Ah! Doamne, eu nu sunt un om cu vorbirea usoara; si cusurul acesta nu-i nici de ieri, nici de alaltaieri, nici macar de cand vorbesti Tu robului Tau; caci vorba si limba mi-este incurcata. 4.11 Domnul i-a zis: Cine a facut gura omului? Si cine face pe om mut sau surd, cu vedere sau orb? Oare nu Eu, Domnul? 4.12 Du-te, dar; Eu voi fi cu gura ta, si te voi invata ce vei avea de spus. 4.13 Moise a zis: Ah! Doamne, trimite pe cine vei vrea sa trimiti. 4.14 Atunci Domnul S-a maniat pe Moise, si a zis: Nu-i oare acolo fratele tau Aaron, Levitul? Stiu ca el vorbeste usor. Iata ca el insusi vine inaintea ta; si, cand te va vedea, se va bucura in inima lui. 4.15 Tu ii vei vorbi, si vei pune cuvintele in gura lui; si Eu voi fi cu gura ta si cu gura lui; si va voi invata ce veti avea de facut. 4.16 El va vorbi poporului pentru tine, iti va sluji drept gura, si tu vei tine pentru el locul lui Dumnezeu. 4.17 Ia in mana toiagul acesta, cu care vei face semnele. 4.18 Moise a plecat; si, cand s-a intors la socrul sau Ietro, i-a zis: Lasa-ma, te rog, sa plec si sa ma intorc la fratii mei, care sunt in Egipt, ca sa vad daca mai traiesc. Ietro a zis lui Moise: Du-te in pace! 4.19 Domnul a zis lui Moise, in Madian: Du-te, intoarce-te in Egipt: caci toti cei ce umblau sa-ti ia viata, au murit. 4.20 Moise si-a luat nevasta si copiii, i-a pus calare pe magari, si s-a intors in tara Egiptului. Si-a luat in mana toiagul lui Dumnezeu. 4.21 Domnul a zis lui Moise: Plecand ca sa te intorci in Egipt, vezi, toate minunile pe care ti le pun in mana, sa le faci inaintea lui Faraon. Eu ii voi impietri inima, si nu va lasa pe popor sa plece. 4.22 Tu vei zice lui Faraon: Asa vorbeste Domnul: Israel este fiul Meu, intaiul Meu nascut. 4.23 Iti spun: Lasa pe fiul Meu sa plece, ca sa-Mi slujeasca; daca nu vrei sa-l lasi sa plece, voi ucide pe fiul tau, pe intaiul tau nascut. 4.24 In timpul calatoriei, intr-un loc unde a ramas Moise peste noapte, l-a intalnit Domnul, si a vrut sa-l omoare. 4.25 Sefora a luat o piatra ascutita, a taiat preputul fiului sau, si l-a aruncat la picioarele lui Moise, zicand: Tu esti un sot de sange pentru mine. 4.26 Si Domnul l-a lasat. Atunci a zis ea: Sot de sange! din pricina taierii imprejur. 4.27 Domnul a zis lui Aaron: Du-te inaintea lui Moise in pustie. Aaron a plecat: a intalnit pe Moise la muntele lui Dumnezeu, si l-a sarutat. 4.28 Moise a facut cunoscut lui Aaron toate cuvintele Domnului, care-l trimisese, si toate semnele, pe care-i poruncise sa le faca. 4.29 Moise si Aaron si-au vazut de drum, si au adunat pe toti batranii copiilor lui Israel. 4.30 Aaron a istorisit toate cuvintele pe care le spusese Domnul lui Moise; si Moise a facut semnele inaintea poporului. 4.31 Poporul a crezut. Astfel au aflat ca Domnul cercetase pe copiii lui Israel, ca le vazuse suferinta; si s-au plecat si s-au aruncat cu fata la pamant.
5.1 Moise si Aaron s-au dus apoi la Faraon, si i-au zis: Asa vorbeste Domnul, Dumnezeul lui Israel: Lasa pe poporul Meu sa plece, ca sa praznuiasca in pustie un praznic in cinstea Mea. 5.2 Faraon a raspuns: Cine este Domnul, ca sa ascult de glasul Lui, si sa las pe Israel sa plece? Eu nu cunosc pe Domnul, si nu voi lasa pe Israel sa plece. 5.3 Ei au zis: Ni S-a aratat Dumnezeul Evreilor. Da-ne voie sa facem un drum de trei zile in pustie, ca sa aducem jertfe Domnului, pentru ca sa nu ne bata cu ciuma sau cu sabie. 5.4 Si imparatul Egiptului le-a zis: Moise si Aaron, pentru ce abateti poporul de la lucrul lui? Plecati la lucrarile voastre. 5.5 Faraon a zis: Iata ca poporul acesta s-a inmultit acum in tara, si voi mai voiti sa-l faceti sa-si inceteze lucrarile? 5.6 Si chiar in ziua aceea, Faraon a dat urmatoarea porunca ispravniceilor norodului si logofetilor: 5.7 Sa nu mai dati poporului paie ca mai inainte pentru facerea caramizilor; ci sa se duca singuri sa stranga paie. 5.8 Totusi sa le cereti acelasi numar de caramizi, pe care le faceau mai inainte; sa nu le scadeti nimic din ele, caci sunt niste lenesi; de aceea striga mereu: Haidem sa aducem jertfe Dumnezeului nostru. 5.9 Sa se dea mult de lucru oamenilor acestora, ca sa aiba de lucru, si sa nu mai umble dupa naluci. 5.10 Ispravniceii poporului si logofetii au venit si au spus poporului: Asa vorbeste Faraon: Nu va mai dau paie; 5.11 duceti-va singuri de va luati paie de unde veti gasi; dar nu vi se scade nimic din lucrul vostru. 5.12 Poporul s-a raspandit in toata tara Egiptului, ca sa stranga miriste in loc de paie. 5.13 Ispravniceii ii sileau, zicand: Ispraviti-va lucrul, zi de zi, ca si atunci cand erau paie! 5.14 Au batut chiar pe logofetii copiilor lui Israel, pusi peste ei de ispravniceii lui Faraon. Pentru ce, li se zicea, n-ati ispravit ieri si azi, ca mai inainte, numarul de caramizi, care va fusese hotarat? 5.15 Logofetii copiilor lui Israel s-au dus sa se planga la Faraon, si i-au zis: Pentru ce te porti asa cu robii tai? 5.16 Robilor tai nu li se mai dau paie ca mai inainte, si totusi ni se spune: Faceti caramizi! Ba inca, robii tai sunt si batuti, ca si cand poporul tau ar fi vinovat. 5.17 Faraon a raspuns: Sunteti niste lenesi si niste trantori! De aceea ziceti: Haidem sa aducem jertfe Domnului! 5.18 Acum, duceti-va indata de lucrati; nu vi se vor da paie, si veti face acelasi numar de caramizi. 5.19 Logofetii copiilor lui Israel au vazut in ce stare nenorocita erau, cand li se zicea: Nu vi se scade nimic din numarul de caramizi; ci in fiecare zi sa faceti lucrul cuvenit unei zile. 5.20 Cand au iesit de la Faraon, au intalnit pe Moise si pe Aaron, care ii asteptau. 5.21 Si le-au zis: Sa va vada Domnul, si sa judece! Voi ne-ati facut urati lui Faraon si slujitorilor lui; ba inca le-ati dat sabia in mana ca sa ne omoare. 5.22 Moise s-a intors la Domnul, si a zis: Doamne, pentru ce ai facut un astfel de rau poporului acestuia? Pentru ce m-ai trimis? 5.23 De cand m-am dus la Faraon ca sa-i vorbesc in Numele Tau, el face si mai rau poporului acestuia; si n-ai izbavit pe poporul Tau.
6.1 Domnul a zis lui Moise: Vei vedea acum ce voi face lui Faraon: o mana puternica il va sili sa-i lase sa plece; da, o mana puternica il va sili sa-i izgoneasca din tara lui. 6.2 Dumnezeu a mai vorbit lui Moise, si i-a zis: Eu sunt Domnul. 6.3 Eu M-am aratat lui Avraam, lui Isaac si lui Iacov, ca Dumnezeul Cel Atotputernic; dar n-am fost cunoscut de el sub Numele Meu ca Domnul. 6.4 De asemenea Mi-am incheiat legamantul Meu cu ei, ca sa le dau tara Canaan, tara calatoriilor lor sfinte, in care au locuit ca straini. 6.5 Acum insa am auzit gemetele copiilor lui Israel, pe care-i tin Egiptenii in robie, si Mi-am adus aminte de legamantul Meu. 6.6 De aceea spune copiilor lui Israel: Eu sunt Domnul: Eu va voi izbavi din muncile cu care va apasa Egiptenii, va voi izbavi din robia lor, si va voi scapa cu brat intins si cu mari judecati. 6.7 Va voi lua ca popor al Meu; Eu voi fi Dumnezeul vostru, si veti cunoaste ca Eu, Domnul, Dumnezeul vostru, va izbavesc de muncile cu care va apasa Egiptenii. 6.8 Eu va voi aduce in tara, pe care am jurat ca o voi da lui Avraam, lui Isaac si lui Iacov; Eu va voi da-o in stapanire; Eu, Domnul. 6.9 Astfel a vorbit Moise copiilor lui Israel. Dar deznadejdea si robia aspra in care se aflau, i-au impiedicat sa asculte pe Moise. 6.10 Domnul a vorbit lui Moise, si a zis: 6.11 Du-te de vorbeste lui Faraon, imparatul Egiptului, sa lase pe copiii lui Israel sa iasa afara din tara lui. 6.12 Moise a raspuns in fata Domnului: Iata ca nici copiii lui Israel nu m-au ascultat: cum are sa m-asculte Faraon pe mine, care n-am o vorbire usoara? 6.13 Domnul a vorbit lui Moise si lui Aaron, si le-a dat porunci cu privire la copiii lui Israel si cu privire la Faraon, imparatul Egiptului, ca sa scoata din tara Egiptului pe copiii lui Israel. 6.14 Iata capeteniile familiilor lor. Fiii lui Ruben, intaiul nascut al lui Israel: Enoh, Palu, Hetron si Carmi. Acestea sunt familiile lui Ruben. 6.15 Fiii lui Simeon: Iemuel, Iamin, Ohad, Iachin si Tohar; si Saul, fiu nascut dintr-o femeie Canaanita. Acestea sunt familiile lui Simeon. 6.16 Iata numele fiilor lui Levi, dupa spita neamului lor: Gherson, Chehat si Merari. Anii vietii lui Levi au fost o suta treizeci si sapte de ani. 6.17 Fiii lui Gherson: Libni si Simei, si familiile lor. 6.18 Fiii lui Chehat: Amram, Itehar, Hebron si Uziel. Anii vietii lui Chehat au fost o suta treizeci si trei de ani. 6.19 Fiii lui Merari: Mahli si Musi. Acestea sunt familiile lui Levi, dupa spita neamului lor. 6.20 Amram a luat de nevasta pe matusa sa Iochebed; si ea i-a nascut pe Aaron si pe Moise. Anii vietii lui Amram au fost o suta treizeci si sapte de ani. 6.21 Fiii lui Itehar: Core, Nefeg si Zicri. 6.22 Fiii lui Uziel: Misael, Eltafan si Sitri. 6.23 Aaron a luat de nevasta pe Eliseba, fata lui Aminadab, sora lui Nahson; si ea i-a nascut pe Nadab, Abihu, Eleazar si Itamar. 6.24 Fiii lui Core: Asir, Elcana si Abiasaf. Acestea sunt familiile Coritilor. 6.25 Eleazar, fiul lui Aaron, a luat de nevasta pe una din fetele lui Putiel; si ea i-a nascut pe Fineas. Acestia sunt capeteniile familiilor Levitilor cu familiile lor. 6.26 Acestia sunt Aaron acela si Moise acela, carora le-a zis Domnul: Scoateti din tara Egiptului pe copiii lui Israel, dupa ostirile lor. 6.27 Ei sunt aceia care au vorbit lui Faraon, imparatul Egiptului, ca sa scoata din Egipt pe copiii lui Israel. Acestia sunt Moise acela si Aaron acela. 6.28 Cand a vorbit Domnul lui Moise in tara Egiptului~ 6.29 Domnul a zis lui Moise: Eu sunt Domnul. Spune lui Faraon, imparatul Egiptului, tot ce-ti spun. 6.30 Si Moise a raspuns inaintea Domnului: Iata ca eu nu vorbesc usor: cum are sa m-asculte Faraon?
7.1 Domnul a zis lui Moise: Iata ca te fac Dumnezeu pentru Faraon; si fratele tau Aaron va fi prorocul tau. 7.2 Tu vei spune tot ce-ti voi porunci Eu, iar fratele tau Aaron va vorbi lui Faraon, ca sa lase pe copiii lui Israel sa plece din tara lui. 7.3 Eu voi impietri inima lui Faraon, si Imi voi inmulti semnele si minunile in tara Egiptului. 7.4 Totusi Faraon n-are sa v-asculte. Apoi Imi voi intinde mana asupra Egiptului, si voi scoate din tara Egiptului ostile Mele, pe poporul Meu, pe copiii lui Israel, prin mari judecati. 7.5 Egiptenii vor cunoaste ca Eu sunt Domnul, cand Imi voi intinde mana asupra Egiptului, si cand voi scoate din mijlocul lor pe copiii lui Israel. 7.6 Moise si Aaron au facut ce le poruncise Domnul: asa au facut. 7.7 Moise era in varsta de optzeci de ani, iar Aaron de optzeci si trei de ani, cand au vorbit lui Faraon. 7.8 Domnul a zis lui Moise si lui Aaron: 7.9 Daca va va vorbi Faraon, si va va zice: Faceti o minune! sa zici lui Aaron: Ia-ti toiagul, si arunca-l inaintea lui Faraon. Si toiagul se va preface intr-un sarpe. 7.10 Moise si Aaron s-au dus la Faraon, si au facut cum poruncise Domnul. Aaron si-a aruncat toiagul inaintea lui Faraon si inaintea slujitorilor lui; si toiagul s-a prefacut intr-un sarpe. 7.11 Dar Faraon a chemat pe niste intelepti si pe niste vrajitori, si vrajitorii Egiptului au facut si ei la fel prin vrajitoriile lor. 7.12 Toti si-au aruncat toiegele, si s-au prefacut in serpi. Dar toiagul lui Aaron a inghitit toiegele lor. 7.13 Inima lui Faraon s-a impietrit, si n-a ascultat de Moise si de Aaron, dupa cum spusese Domnul. 7.14 Domnul a zis lui Moise: Faraon are inima impietrita: nu vrea sa lase poporul sa plece. 7.15 Du-te la Faraon dis-de-dimineata, cand are sa iasa sa se duca la apa, si sa te infatisezi inaintea lui pe malul raului. Sa-ti iei in mana toiagul, care a fost prefacut in sarpe~ 7.16 si sa zici lui Faraon: Domnul, Dumnezeul Evreilor, m-a trimis la tine, sa-ti spun: Lasa pe poporul Meu sa plece, ca sa-Mi slujeasca in pustie. Dar iata ca pana acum n-ai ascultat. 7.17 Acum, asa vorbeste Domnul: Iata cum vei cunoaste ca Eu sunt Domnul. Am sa lovesc apele raului cu toiagul din mana mea; si ele se vor preface in sange. 7.18 Pestii din rau vor pieri, raul se va imputi, asa ca le va fi greata Egiptenilor sa bea din apa raului. 7.19 Domnul a zis lui Moise: Spune lui Aaron: Ia-ti toiagul, si intinde-ti mana peste apele Egiptenilor, peste raurile lor, peste paraiele lor, peste iazurile lor, si peste toate baltile lor. Ele se vor preface in sange; si va fi sange in toata tara Egiptului, atat in vasele de lemn cat si in vasele de piatra. 7.20 Moise si Aaron au facut cum le poruncise Domnul. Aaron a ridicat toiagul, si a lovit apele raului, sub ochii lui Faraon si sub ochii slujitorilor lui; si toate apele raului s-au prefacut in sange. 7.21 Pestii din rau au pierit, raul s-a imputit, asa ca Egiptenii nu mai puteau sa bea apa raului, si a fost sange in toata tara Egiptului. 7.22 Dar vrajitorii Egiptului au facut si ei la fel prin vrajitoriile lor. Inima lui Faraon s-a impietrit, si n-a ascultat de Moise si de Aaron, dupa cum spusese Domnul. 7.23 Faraon s-a intors de la rau, si s-a dus acasa; dar nu si-a pus la inima aceste lucruri. 7.24 Toti Egiptenii au sapat in imprejurimile raului, ca sa gaseasca apa de baut; caci nu puteau sa bea din apa raului. 7.25 Au trecut sapte zile, dupa ce a lovit Domnul raul.
8.1 Domnul a zis lui Moise: Du-te la Faraon, si spune-i: Asa vorbeste Domnul: Lasa pe poporul Meu sa plece, ca sa-Mi slujeasca. 8.2 Daca nu vrei sa-l lasi sa plece, am sa aduc broaste pe toata intinderea tarii tale. 8.3 Raul va misuna de broaste; ele se vor sui, si vor intra in casa ta, in odaia ta de dormit si in patul tau, in casa slujitorilor tai si in casele poporului tau, in cuptoarele si in postavile de framantat painea. 8.4 Ba inca broastele se vor sui si pe tine, pe poporul tau, si pe toti slujitorii tai. 8.5 Domnul a zis lui Moise: Spune lui Aaron: Intinde-ti mana cu toiagul peste rauri, peste paraie si peste iazuri, si scoate broaste din ele peste tara Egiptului! 8.6 Aaron si-a intins mana peste apele Egiptului; si au iesit broastele si au acoperit tara Egiptului. 8.7 Dar si vrajitorii au facut la fel prin vrajitoriile lor: au scos si ei broaste peste toata tara Egiptului. 8.8 Faraon a chemat pe Moise, si pe Aaron, si a zis: Rugati-va Domnului, sa departeze broastele de la mine si de la poporul meu; si am sa las pe popor sa plece sa aduca jertfe Domnului. 8.9 Moise a zis lui Faraon: Hotaraste-mi, cand sa ma rog Domnului pentru tine, pentru slujitorii tai si pentru poporul tau, ca sa indeparteze broastele de la tine si din casele tale? Nu vor mai ramane decat in rau. 8.10 El a raspuns: Maine. Si Moise a zis: Asa va fi, ca sa stii ca nimeni nu este ca Domnul, Dumnezeul nostru. 8.11 Broastele se vor departa de la tine si din casele tale, de la slujitorii tai si de la poporul tau; nu vor mai ramane decat in rau. 8.12 Moise si Aaron au iesit de la Faraon. Si Moise a strigat catre Domnul cu privire la broastele cu care lovise pe Faraon. 8.13 Domnul a facut cum cerea Moise; si broastele au pierit in case, in curti si in ogoare. 8.14 Le-au strans gramezi, si tara s-a imputit. 8.15 Faraon, vazand ca are ragaz sa rasufle in voie, si-a impietrit inima, si n-a ascultat de Moise si de Aaron, dupa cum spusese Domnul. 8.16 Domnul a zis lui Moise: Spune lui Aaron: Intinde-ti toiagul, si loveste tarana pamantului, si se va preface in paduchi, in toata tara Egiptului. 8.17 Asa au facut. Aaron si-a intins mana cu toiagul, si a lovit tarana pamantului; si s-a prefacut in paduchi pe toti oamenii si pe toate dobitoacele. Toata tarana pamantului s-a prefacut in paduchi, in toata tara Egiptului. 8.18 Vrajitorii au cautat sa faca si ei paduchi prin vrajitoriile lor; dar n-au putut. Paduchii erau pe oameni si pe dobitoace. 8.19 Si vrajitorii au zis lui Faraon: Aici este degetul lui Dumnezeu! Dar inima lui Faraon s-a impietrit, si n-a ascultat de Moise si de Aaron, dupa cum spusese Domnul. 8.20 Domnul a zis lui Moise: Scoala-te dis-de-dimineata, si du-te inaintea lui Faraon, cand are sa iasa sa se duca la apa. Sa-i spui: Asa vorbeste Domnul: Lasa pe poporul Meu sa plece, ca sa-Mi slujeasca. 8.21 Daca nu vei lasa pe poporul Meu sa plece, am sa trimit muste cainesti impotriva ta, impotriva slujitorilor tai, impotriva poporului tau si impotriva caselor tale; casele Egiptenilor vor fi pline de muste, si pamantul va fi acoperit de ele. 8.22 Dar, in ziua aceea voi deosebi tinutul Gosen, unde locuieste poporul Meu, si acolo nu vor fi muste, pentru ca sa cunosti ca Eu, Domnul, sunt in mijlocul tinutului acestuia. 8.23 Voi face o deosebire intre poporul Meu si poporul tau. Semnul acesta va fi maine. 8.24 Domnul a facut asa. A venit un roi de muste cainesti in casa lui Faraon si a slujitorilor lui, si toata tara Egiptului a fost pustiita de muste cainesti. 8.25 Faraon a chemat pe Moise si pe Aaron, si le-a zis: Duceti-va de aduceti jertfe Dumnezeului vostru aici in tara. 8.26 Moise a raspuns: Nu este deloc potrivit sa facem asa; caci am aduce Domnului, Dumnezeului nostru, jertfe, care sunt o uraciune pentru Egipteni. Si daca am aduce, sub ochii lor, jertfe care sunt o uraciune pentru Egipteni, nu ne vor ucide ei oare cu pietre? 8.27 Vom face mai bine un drum de trei zile in pustie, si acolo vom aduce jertfe Domnului, Dumnezeului nostru, dupa cum ne va spune. 8.28 Faraon a zis: Va voi lasa sa plecati, ca sa aduceti jertfe Domnului, Dumnezeului vostru, in pustie; numai, sa nu va departati prea mult, daca plecati. Rugati-va pentru mine. 8.29 Moise a raspuns: Am sa ies de la tine, si am sa ma rog Domnului. Maine, mustele se vor departa de la Faraon, de la slujitorii lui, si de la poporul lui. Dar, sa nu ne mai insele Faraon, ne vrand sa lase pe popor sa plece, ca sa aduca jertfe Domnului. 8.30 Moise a iesit de la Faraon, si s-a rugat Domnului. 8.31 Domnul a facut cum cerea Moise; si mustele s-au departat de la Faraon, de la slujitorii lui, si de la poporul lui. N-a mai ramas una. 8.32 Dar Faraon, si de data aceasta, si-a impietrit inima, si n-a lasat pe popor sa plece.
9.1 Domnul a zis lui Moise: Du-te la Faraon, si spune-i: Asa vorbeste Domnul, Dumnezeul Evreilor: Lasa pe poporul Meu sa plece, ca sa-Mi slujeasca. 9.2 Daca nu vrei sa-l lasi sa plece, si daca-l mai opresti~ 9.3 iata, mana Domnului va fi peste turmele tale de pe camp; peste cai, peste magari, peste camile, peste boi si peste oi; si anume va fi o ciuma foarte mare. 9.4 Dar Domnul va face deosebire intre turmele lui Israel si turmele Egiptenilor, asa ca nu va pieri nimic din tot ce este al copiilor lui Israel. 9.5 Domnul a hotarat vremea, si a zis: Maine, va face Domnul lucrul acesta in tara. 9.6 Si Domnul a facut asa, chiar de a doua zi. Toate turmele Egiptenilor au pierit, dar n-a pierit nici o vita din turmele copiilor lui Israel. 9.7 Faraon a trimis sa vada ce se intamplase: si iata ca nici o vita din turmele lui Israel nu pierise. Dar inima lui Faraon s-a impietrit, si n-a lasat pe popor sa plece. 9.8 Domnul a zis lui Moise si lui Aaron: Umpleti-va mainile cu cenusa din cuptor, si Moise s-o arunce spre cer, sub ochii lui Faraon. 9.9 Ea se va preface intr-o tarana, care va acoperi toata tara Egiptului; si va da nastere, in toata tara Egiptului, pe oameni si pe dobitoace, la niste bube pricinuite de niste besici fierbinti. 9.10 Ei au luat cenusa din cuptor, si s-au infatisat inaintea lui Faraon; Moise a aruncat-o spre cer, si ea a dat nastere, pe oameni si pe dobitoace, la niste bube pricinuite de niste besici fierbinti. 9.11 Vrajitorii nu s-au putut arata inaintea lui Moise, din pricina bubelor; caci bubele erau pe vrajitori, ca si pe toti Egiptenii. 9.12 Domnul a impietrit inima lui Faraon, si Faraon n-a ascultat de Moise si de Aaron, dupa cum spusese Domnul lui Moise. 9.13 Domnul a zis lui Moise: Scoala-te dis-de-dimineata, du-te inaintea lui Faraon, si spune-i: Asa vorbeste Domnul, Dumnezeul Evreilor: Lasa pe poporul Meu sa plece, ca sa-Mi slujeasca. 9.14 Fiindca, de data aceasta, am sa trimit toate urgiile Mele impotriva inimii tale, impotriva slujitorilor tai si impotriva poporului tau, ca sa stii ca nimeni nu este ca Mine pe tot pamantul. 9.15 Daca Mi-as fi intins mana, si te-as fi lovit cu ciuma, pe tine si pe poporul tau, ai fi pierit de pe pamant. 9.16 Dar te-am lasat sa ramai in picioare, ca sa vezi puterea Mea, si Numele Meu sa fie vestit in tot pamantul. 9.17 Daca te mai ridici impotriva poporului Meu, si daca nu-l lasi sa plece~ 9.18 iata, maine, la ceasul acesta, voi face sa bata o piatra asa de mare, cum n-a mai fost in Egipt, din ziua intemeierii lui si pana azi. 9.19 Pune-ti dar la adapost turmele si tot ce ai pe camp. Piatra are sa bata pe toti oamenii si toate vitele de pe camp, care nu vor fi intrat in case; si vor pieri. 9.20 Aceia dintre slujitorii lui Faraon, care s-au temut de Cuvantul Domnului, si-au adunat in case robii si turmele. 9.21 Dar cei ce nu si-au pus la inima Cuvantul Domnului, si-au lasat robii si turmele pe camp. 9.22 Domnul a zis lui Moise: Intinde-ti mana spre cer; si are sa bata piatra in toata tara Egiptului pe oameni, pe vite, si pe toata iarba de pe camp in tara Egiptului! 9.23 Moise si-a intins toiagul spre cer; si Domnul a trimis tunete si piatra, de cadea foc pe pamant. Domnul a facut sa bata piatra peste tara Egiptului. 9.24 A batut piatra, si focul se amesteca cu piatra; piatra era asa de mare incat nu mai batuse piatra ca aceea in toata tara Egiptului de cand este el locuit de oameni. 9.25 Piatra a nimicit, in toata tara Egiptului, tot ce era pe camp, de la oameni pana la dobitoace; piatra a nimicit si toata iarba de pe camp, si a frant toti copacii de pe camp. 9.26 Numai in tinutul Gosen, unde erau copiii lui Israel, n-a batut piatra~ 9.27 Faraon a trimis sa cheme pe Moise si pe Aaron, si le-a zis: De data aceasta, am pacatuit; Domnul are dreptate, iar eu si poporul meu suntem vinovati. 9.28 Rugati-va Domnului, ca sa nu mai fie tunete si piatra; si va voi lasa sa plecati, si nu veti mai fi opriti. 9.29 Moise i-a zis: Cand voi iesi din cetate, voi ridica mainile spre Domnul, tunetele vor inceta si nu va mai bate piatra, ca sa stii ca al Domnului este pamantul! 9.30 Dar stiu ca tu si slujitorii tai tot nu va veti teme de Domnul Dumnezeu. 9.31 Inul si orzul se prapadisera, pentru ca orzul tocmai daduse in spic, iar inul era in floare; 9.32 graul si ovazul nu se stricasera, pentru ca erau tarzii. 9.33 Moise a plecat de la Faraon, si a iesit afara din cetate; si-a ridicat mainile spre Domnul, tunetele si piatra au incetat, si n-a mai cazut ploaia pe pamant. 9.34 Faraon, vazand ca ploaia, piatra si tunetele incetasera, n-a contenit sa pacatuiasca si si-a impietrit inima, el si slujitorii lui. 9.35 Lui Faraon i s-a impietrit inima si n-a lasat pe copiii lui Israel sa plece, dupa cum spusese Domnul prin Moise.
10.1 Domnul a zis lui Moise: Du-te la Faraon, caci i-am impietrit inima lui si a slujitorilor lui, ca sa fac semnele Mele in mijlocul lor~ 10.2 si ca sa istorisesti fiului tau si fiului fiului tau cum M-am purtat cu Egiptenii, si ce semne am facut in mijlocul lor. Si veti cunoaste ca Eu sunt Domnul. 10.3 Moise si Aaron s-au dus la Faraon, si i-au zis: Asa vorbeste Domnul, Dumnezeul Evreilor: Pana cand ai de gand sa nu vrei sa te smeresti inaintea Mea? Lasa pe poporul Meu sa plece, ca sa-Mi slujeasca. 10.4 Daca nu vrei sa lasi pe poporul Meu sa plece, iata, voi trimite maine niste lacuste pe toata intinderea tarii tale. 10.5 Ele vor acoperi fata pamantului, de nu se va mai putea vedea pamantul; vor manca ce a mai ramas nevatamat, vor manca ce v-a lasat piatra, vor manca toti copacii, care cresc pe campiile voastre~ 10.6 iti vor umple casele tale, casele tuturor slujitorilor tai si casele tuturor Egiptenilor. Parintii tai si parintii parintilor tai n-au vazut asa ceva de cand sunt ei pe pamant pana in ziua de azi. Moise a plecat si a iesit de la Faraon. 10.7 Slujitorii lui Faraon i-au zis: Pana cand are sa fie omul acesta o pacoste pentru noi? Lasa pe oamenii acestia sa plece, si sa slujeasca Domnului, Dumnezeului lor. Tot nu vezi ca piere Egiptul? 10.8 Au intors la Faraon pe Moise si Aaron. Duceti-va, le-a zis el, si slujiti Domnului, Dumnezeului vostru. Care si cine sunt cei ce vor merge? 10.9 Moise a raspuns: Vom merge cu copiii si cu batranii nostri, cu fiii si fiicele noastre, cu oile si boii nostri; caci avem sa tinem o sarbatoare in cinstea Domnului. 10.10 Faraon le-a zis: Asa sa fie Domnul cu voi, cum va voi lasa eu sa plecati, pe voi si pe copiii vostri! Luati seama, caci este rau ce aveti de gand sa faceti! 10.11 Nu, nu; ci duceti-va, voi barbatii, si slujiti Domnului, caci asa ati cerut. Si i-au izgonit dinaintea lui Faraon. 10.12 Domnul a zis lui Moise: Intinde-ti mana peste tara Egiptului, ca sa vina lacustele peste tara Egiptului, si sa manance toata iarba pamantului, tot ce a lasat piatra. 10.13 Moise si-a intins toiagul peste tara Egiptului; si Domnul a facut sa sufle un vant dinspre rasarit peste tara toata ziua si toata noaptea aceea. Dimineata, vantul dinspre rasarit adusese lacustele. 10.14 Lacustele au venit peste tara Egiptului, si s-au asezat pe toata intinderea Egiptului; erau in numar atat de mare cum nu mai fusese si nu va mai fi un astfel de roi de lacuste. 10.15 Au acoperit toata fata pamantului, de nu se mai vedea pamantul; au mancat toata iarba de pe pamant si tot rodul pomilor, tot ce lasase piatra; si n-a ramas nimic verde in copaci, nici in iarba de pe camp, in toata tara Egiptului. 10.16 Faraon a chemat indata pe Moise si pe Aaron, si a zis: Am pacatuit impotriva Domnului, Dumnezeului vostru, si impotriva voastra. 10.17 Dar iarta-mi pacatul numai de data aceasta; si rugati pe Domnul, Dumnezeul vostru, sa departeze de la mine si urgia aceasta de moarte! 10.18 Moise a iesit de la Faraon, si s-a rugat Domnului. 10.19 Domnul a facut sa sufle un vant foarte puternic dinspre apus, care a luat lacustele, si le-a aruncat in marea Rosie; n-a ramas o lacusta pe toata intinderea Egiptului. 10.20 Domnul a impietrit inima lui Faraon, si Faraon n-a lasat pe copiii lui Israel sa plece. 10.21 Domnul a zis lui Moise: Intinde-ti mana spre cer, si va fi intuneric peste tara Egiptului, asa de intuneric de sa se poata pipai. 10.22 Moise si-a intins mana spre cer; si a fost intuneric bezna in toata tara Egiptului, timp de trei zile. 10.23 Nici nu se vedeau unii pe altii, si nimeni nu s-a sculat din locul lui timp de trei zile. Dar, in locurile unde locuiau toti copiii lui Israel, era lumina. 10.24 Faraon a chemat pe Moise, si a zis: Duceti-va, si slujiti Domnului! Sa nu ramana in tara decat oile si boii vostri; copiii vostri vor putea merge si ei impreuna cu voi. 10.25 Moise a raspuns: Chiar sa ne dai tu insuti jertfele si arderile de tot, pe care le vom aduce Domnului, Dumnezeului nostru~ 10.26 si turmele noastre tot trebuie sa mearga cu noi, si sa nu ramana o unghie din ele; caci din ele vom lua ca sa slujim Domnului, Dumnezeului nostru; iar pana vom ajunge acolo, nu stim ce vom alege ca sa aducem Domnului. 10.27 Domnul a impietrit inima lui Faraon, si Faraon n-a vrut sa-i lase sa plece. 10.28 Faraon a zis lui Moise: Iesi de la mine! Sa nu cumva sa te mai arati inaintea mea, caci in ziua in care te vei arata inaintea mea, vei muri. 10.29 Da! a raspuns Moise, nu ma voi mai arata inaintea ta.
11.1 Domnul a zis lui Moise: Voi mai aduce o urgie asupra lui Faraon si asupra Egiptului. Dupa aceea, va va lasa sa plecati de aici. Cand va va lasa sa plecati de tot, chiar va va izgoni de aici. 11.2 Vorbeste cu poporul, ca atunci fiecare sa ceara de la vecinul sau si fiecare de la vecina ei, vase de argint si vase de aur. 11.3 Domnul a facut ca poporul sa capete trecere inaintea Egiptenilor. Chiar Moise era foarte bine vazut in tara Egiptului, inaintea slujitorilor lui Faraon si inaintea poporului. 11.4 Moise a zis: Asa vorbeste Domnul: Pe la miezul noptii, voi trece prin Egipt; 11.5 si toti intaii nascuti din tara Egiptului vor muri, de la intaiul nascut al lui Faraon, care sta pe scaunul lui de domnie, pana la intaiul-nascut al roabei care sta la rasnita, si pana la toti intaii-nascuti ai dobitoacelor. 11.6 In toata tara Egiptului vor fi tipete mari, asa cum n-au fost si nu vor mai fi. 11.7 Dar dintre toti copiii lui Israel, de la oameni pana la dobitoace, nici macar un caine nu va chelalai cu limba lui, ca sa stiti ce deosebire face Domnul intre Egipteni si Israel. 11.8 Atunci toti acesti slujitori ai tai se vor pogori la mine si se vor inchina pana la pamant inaintea mea, zicand: Iesi, tu si tot poporul care te urmeaza! Dupa aceea, voi iesi. Moise a iesit de la Faraon, aprins de manie. 11.9 Domnul a zis lui Moise: Faraon n-are s-asculte de voi, pentru ca sa se inmulteasca minunile Mele in tara Egiptului. 11.10 Moise si Aaron au facut toate aceste minuni inaintea lui Faraon; Domnul a impietrit inima lui Faraon, si Faraon n-a lasat pe copiii lui Israel sa plece din tara lui.
12.1 Domnul a zis lui Moise si lui Aaron in tara Egiptului: 12.2 Luna aceasta va fi pentru voi cea dintai luna; ea va fi pentru voi cea dintai luna a anului. 12.3 Vorbiti intregii adunari a lui Israel, si spuneti-i: In ziua a zecea a acestei luni, fiecare om sa ia un miel de fiecare familie, un miel de fiecare casa. 12.4 Daca sunt prea putini in casa pentru un miel, sa-l ia cu vecinul lui cel mai de aproape, dupa numarul sufletelor; sa faceti socoteala cat poate manca fiecare din mielul acesta. 12.5 Sa fie un miel fara cusur, de parte barbateasca, de un an; veti putea sa luati un miel sau un ied. 12.6 Sa-l pastrati pana in ziua a patrusprezecea a lunii acesteia; si toata adunarea lui Israel sa-l junghie seara. 12.7 Sa ia din sangele lui, si sa unga amandoi stalpii usii si pragul de sus al caselor unde il vor manca. 12.8 Carnea s-o manance chiar in noaptea aceea, fripta la foc; si anume s-o manance cu azime si cu verdeturi amare. 12.9 Sa nu-l mancati crud sau fiert in apa; ci sa fie fript la foc: atat capul, cat si picioarele si maruntaiele. 12.10 Sa nu lasati nimic din el pana a doua zi dimineata; si, daca va ramane ceva din el pe a doua zi dimineata, sa-l ardeti in foc. 12.11 Cand il veti manca, sa aveti mijlocul incins, incaltamintele in picioare, si toiagul in mana; si sa-l mancati in graba; caci sunt Pastele Domnului. 12.12 In noaptea aceea, Eu voi trece prin tara Egiptului, si voi lovi pe toti intaii-nascuti din tara Egiptului, de la oameni pana la dobitoace; si voi face judecata impotriva tuturor zeilor Egiptului; Eu, Domnul. 12.13 Sangele va va sluji ca semn pe casele unde veti fi. Eu voi vedea sangele, si voi trece pe langa voi, asa ca nu va va nimici nici o urgie, atunci cand voi lovi tara Egiptului. 12.14 Si pomenirea acestei zile s-o pastrati, si s-o praznuiti printr-o sarbatoare in cinstea Domnului; s-o praznuiti ca o lege vesnica pentru urmasii vostri. 12.15 Timp de sapte zile, veti manca azime. Din cea dintai zi veti scoate aluatul din casele voastre: caci oricine va manca paine dospita, din ziua intai pana in ziua a saptea, va fi nimicit din Israel. 12.16 In ziua dintai veti avea o adunare de sarbatoare sfanta; si in ziua a saptea, veti avea o adunare de sarbatoare sfanta. Sa nu faceti nici o munca in zilele acelea; veti putea numai sa pregatiti mancarea fiecarui ins. 12.17 Sa tineti sarbatoarea azimelor, caci chiar in ziua aceea voi scoate ostile voastre din tara Egiptului; sa tineti ziua aceea ca o lege vesnica pentru urmasii vostri. 12.18 In luna intai, din a patrusprezecea zi a lunii, seara, sa mancati azime, pana in seara zilei a douazeci si una a lunii. 12.19 Timp de sapte zile, sa nu se gaseasca aluat in casele voastre; caci oricine va manca paine dospita, va fi nimicit din adunarea lui Israel, fie strain, fie bastinas. 12.20 Sa nu mancati paine dospita; ci, in toate locuintele voastre, sa mancati azime. 12.21 Moise a chemat pe toti batranii lui Israel, si le-a zis: Duceti-va de luati un miel pentru familiile voastre, si junghiati Pastele. 12.22 Sa luati apoi un manunchi de isop, sa-l muiati in sangele din strachina, si sa ungeti pragul de sus si cei doi stalpi ai usii cu sangele din strachina. Nimeni din voi sa nu iasa din casa pana dimineata. 12.23 Cand va trece Domnul ca sa loveasca Egiptul, si va vedea sangele pe pragul de sus si pe cei doi stalpi ai usii, Domnul va trece pe langa usa, si nu va ingadui Nimicitorului sa intre in casele voastre ca sa va loveasca. 12.24 Sa paziti lucrul acesta ca o lege pentru voi si pentru copiii vostri in veac. 12.25 Cand veti intra in tara, pe care v-o va da Domnul, dupa fagaduinta Lui, sa tineti acest obicei sfant. 12.26 Si cand va vor intreba copiii vostri: Ce inseamna obiceiul acesta? 12.27 sa raspundeti: Este jertfa de Paste in cinstea Domnului, care a trecut pe langa casele copiilor lui Israel in Egipt, cand a lovit Egiptul, si ne-a scapat casele noastre. Poporul s-a plecat, si s-a inchinat pana la pamant. 12.28 Si copiii lui Israel au plecat, si au facut cum poruncise Domnul lui Moise si lui Aaron; asa au facut. 12.29 La miezul-noptii, Domnul a lovit pe toti intaii nascuti din tara Egiptului, de la intaiul-nascut al lui Faraon, care sedea pe scaunul lui de domnie, pana la intaiul-nascut al celui inchis in temnita, si pana la toti intaii-nascuti ai dobitoacelor. 12.30 Faraon s-a sculat noaptea, el si toti slujitorii lui, si toti Egiptenii; si au fost mari tipete in Egipt, caci nu era casa unde sa nu fie un mort. 12.31 In aceeasi noapte Faraon a chemat pe Moise si pe Aaron, si le-a zis: Sculati-va, iesiti din mijlocul poporului meu, voi si copiii lui Israel. Duceti-va sa slujiti Domnului, cum ati zis. 12.32 Luati-va si oile si boii, cum ati zis, duceti-va, si binecuvantati-ma. 12.33 Egiptenii zoreau poporul, si se grabeau sa-i scoata din tara, caci ziceau: Altfel, toti vom pieri. 12.34 Poporul si-a luat plamadeala (coca), inainte de a se dospi. Si-au invelit postavile cu plamadeala in haine, si le-au pus pe umeri. 12.35 Copiii lui Israel au facut ce spusese Moise, si au cerut Egiptenilor vase de argint, vase de aur si haine. 12.36 Domnul a facut ca poporul sa capete trecere inaintea Egiptenilor, care le-au implinit cererea. Si astfel au jefuit pe Egipteni. 12.37 Copiii lui Israel au plecat din Ramses spre Sucot, in numar de aproape sase sute de mii de oameni care mergeau pe jos, afara de copii. 12.38 O multime de oameni de tot soiul s-au suit impreuna cu ei; aveau si turme insemnate de oi si boi. 12.39 Cu plamadeala, pe care o luasera din Egipt si care nu se dospise inca, au facut turte fara aluat; caci fusesera izgoniti de Egipteni, fara sa mai poata zabovi, si fara sa-si ia merinde cu ei. 12.40 Sederea copiilor lui Israel in Egipt a fost de patru sute treizeci de ani. 12.41 Si, dupa patru sute treizeci de ani, tocmai in ziua aceea, toate ostile Domnului au iesit din tara Egiptului. 12.42 Noaptea aceea trebuie praznuita in cinstea Domnului, pentru ca atunci i-a scos din tara Egiptului; noaptea aceea trebuie praznuita in cinstea Domnului de toti copiii lui Israel si de urmasii lor. 12.43 Domnul a zis lui Moise si lui Aaron: Iata porunca privitoare la Paste: nici un strain sa nu manance din ele. 12.44 Sa tai imprejur pe orice rob cumparat cu bani, si apoi sa manance din ele. 12.45 Veneticul si simbriasul sa nu manance. 12.46 Sa nu le manance decat intr-o singura casa; sa nu luati deloc carne afara din casa, si sa nu zdrobiti nici un os. 12.47 Toata adunarea lui Israel sa faca Pastele. 12.48 Daca un strain, care va locui la tine, va vrea sa faca Pastele Domnului, orice parte barbateasca din casa lui va trebui taiata imprejur; apoi se va apropia sa le faca, si va fi ca si bastinasul; dar nici un netaiat imprejur sa nu manance din ele. 12.49 Aceeasi lege va fi pentru bastinas ca si pentru strainul, care va locui in mijlocul vostru. 12.50 Toti copiii lui Israel au facut cum poruncise Domnul lui Moise si lui Aaron; asa au facut. 12.51 Si chiar in ziua aceea, Domnul a scos din tara Egiptului pe copiii lui Israel, dupa ostile lor.
13.1 Domnul a vorbit lui Moise, si a zis: 13.2 Pune-Mi deoparte ca sfant pe orice intai-nascut, pe orice intai nascut dintre copiii lui Israel, atat dintre oameni cat si dintre dobitoace: este al Meu. 13.3 Moise a zis poporului: Aduceti-va aminte de ziua aceasta, cand ati iesit din Egipt, din casa robiei; caci cu mana puternica v-a scos Domnul de acolo. Sa nu mancati paine dospita. 13.4 Astazi iesiti, in luna spicelor. 13.5 Cand te va duce Domnul in tara Canaanitilor, Hetitilor, Amoritilor, Hevitilor si Iebusitilor, pe care a jurat parintilor tai ca ti-o va da, tara unde curge lapte si miere, sa tii urmatoarea slujba in luna aceasta. 13.6 Timp de sapte zile, sa mananci azime; si in ziua a saptea, sa fie o sarbatoare in cinstea Domnului. 13.7 In timpul celor sapte zile, sa mancati azime; sa nu se vada la tine nimic dospit, nici aluat, pe toata intinderea tarii tale. 13.8 Sa spui atunci fiului tau: Aceasta este spre pomenirea celor ce a facut Domnul pentru mine, cand am iesit din Egipt. 13.9 Sa-ti fie ca un semn pe mana si ca un semn de aducere aminte pe frunte intre ochii tai, pentru ca legea Domnului sa fie totdeauna in gura ta; caci cu mana puternica te-a scos Domnul din Egipt. 13.10 Sa tii porunca aceasta la vremea hotarata, din an in an. 13.11 Cand te va aduce Domnul in tara Canaanitilor, cum a jurat tie si parintilor tai, si cand ti-o va da~ 13.12 sa inchini Domnului pe orice intai-nascut, chiar pe orice intai-nascut din vitele, pe care le vei avea: orice parte barbateasca este a Domnului. 13.13 Sa rascumperi cu un miel pe orice intai-nascut al magaritei; iar daca nu-l vei rascumpara, sa-i frangi gatul. Sa rascumperi de asemenea pe orice intai-nascut de parte barbateasca dintre fiii tai. 13.14 Si cand te va intreba fiul tau intr-o zi: Ce inseamna lucrul acesta? sa-i raspunzi: Prin mana Lui cea atotputernica, Domnul ne-a scos din Egipt, din casa robiei; 13.15 si, fiindca Faraon se incapatana si nu voia sa ne lase sa plecam, Domnul a omorat pe toti intaii-nascuti din tara Egiptului, de la intaii-nascuti ai oamenilor pana la intaii-nascuti ai dobitoacelor. Iata de ce aduc jertfa Domnului pe orice intai-nascut de parte barbateasca, si rascumpar pe orice intai-nascut dintre fiii mei. 13.16 Sa-ti fie ca un semn pe mana si ca un semn de aducere aminte pe frunte intre ochi; caci prin mana Lui atotputernica ne-a scos Domnul din Egipt. 13.17 Dupa ce a lasat Faraon pe popor sa plece, Dumnezeu nu l-a dus pe drumul care da in tara Filistenilor, macar ca era mai aproape; caci a zis Dumnezeu: S-ar putea sa-i para rau poporului vazand razboiul, si sa se intoarca in Egipt. 13.18 Ci Dumnezeu a pus pe popor sa faca un ocol pe drumul care duce spre pustie, spre marea Rosie. Copiii lui Israel au iesit inarmati din tara Egiptului. 13.19 Moise a luat cu el oasele lui Iosif; caci Iosif pusese pe fiii lui Israel sa jure, zicand: Cand va va cerceta Dumnezeu, sa luati cu voi oasele mele de aici. 13.20 Au plecat din Sucot, si au tabarat la Etam, la marginea pustiei. 13.21 Domnul mergea inaintea lor, ziua intr-un stalp de nor, ca sa-i calauzeasca pe drum, iar noaptea intr-un stalp de foc, ca sa-i lumineze, pentru ca sa mearga si ziua si noaptea. 13.22 Stalpul de nor nu se departa dinaintea poporului in timpul zilei, nici stalpul de foc in timpul noptii.
14.1 Domnul a vorbit lui Moise, si a zis: 14.2 Spune copiilor lui Israel sa se intoarca, si sa tabarasca inaintea Pihahirotului, intre Migdol si mare, fata in fata cu Baal-Tefon: in dreptul locului acestuia sa tabarati, langa mare. 14.3 Faraon va zice despre copiii lui Israel: S-au ratacit prin tara; ii inchide pustia. 14.4 Eu voi impietri inima lui Faraon, si-i va urmari; dar Faraon si toata oastea lui vor face sa se arate slava Mea, si Egiptenii vor sti ca Eu sunt Domnul. Copiii lui Israel au facut asa. 14.5 S-a dat de stire imparatului Egiptului ca poporul a luat fuga. Atunci inima lui Faraon si inima slujitorilor lui s-a schimbat fata de popor. Ei au zis: Ce am facut de am lasat pe Israel sa plece si sa nu ne mai slujeasca? 14.6 Faraon si-a pregatit carul de razboi, si si-a luat oamenii de razboi cu el. 14.7 A luat sase sute de care de lupta cu oameni alesi, si toate carele Egiptului; in toate erau luptatori. 14.8 Domnul a impietrit inima lui Faraon, imparatul Egiptului, si Faraon a urmarit pe copiii lui Israel. Copiii lui Israel iesisera gata de lupta. 14.9 Egiptenii i-au urmarit; si toti caii, carele lui Faraon, calaretii lui si ostirea lui, i-au ajuns tocmai cand erau tabarati langa mare langa Pi-Hahirot, fata in fata cu Baal-Tefon. 14.10 Faraon se apropia. Copiii lui Israel si-au ridicat ochii, si iata ca Egiptenii veneau dupa ei. Si copiii lui Israel s-au inspaimantat foarte tare, si au strigat catre Domnul dupa ajutor. 14.11 Ei au zis lui Moise: Nu erau oare morminte in Egipt, ca sa nu mai fi fost nevoie sa ne aduci sa murim in pustie? Ce ne-ai facut de ne-ai scos din Egipt? 14.12 Nu-ti spuneam noi in Egipt: Lasa-ne sa slujim ca robi Egiptenilor, caci vrem mai bine sa slujim ca robi Egiptenilor decat sa murim in pustie? 14.13 Moise a raspuns poporului: Nu va temeti de nimic, stati pe loc, si veti vedea izbavirea, pe care v-o va da Domnul in ziua aceasta; caci pe Egiptenii acestia, pe care-i vedeti azi, nu-i veti mai vedea niciodata. 14.14 Domnul Se va lupta pentru voi; dar voi, stati linistiti. 14.15 Domnul a zis lui Moise: Ce rost au strigatele acestea? Spune copiilor lui Israel sa porneasca inainte. 14.16 Tu, ridica-ti toiagul, intinde ti mana spre mare, si despic-o; si copiii lui Israel vor trece prin mijlocul marii ca pe uscat. 14.17 Eu voi impietri inima Egiptenilor, ca sa intre in mare dupa ei. Si Faraon si toata oastea lui, carele si calaretii lui, vor face sa se arate slava Mea. 14.18 Si vor sti Egiptenii ca Eu sunt Domnul cand Faraon, carele si calaretii lui, vor face sa se arate slava Mea. 14.19 Ingerul lui Dumnezeu, care mergea inaintea taberei lui Israel, Si-a schimbat locul, si a mers inapoia lor, si stalpul de nor care mergea inaintea lor, si-a schimbat locul, si a stat inapoia lor. 14.20 El s-a asezat intre tabara Egiptenilor si tabara lui Israel. Norul acesta pe o parte era intunecos, iar pe cealalta lumina noaptea. Si toata noaptea cele doua tabere nu s-au apropiat una de alta. 14.21 Moise si-a intins mana spre mare. Si Domnul a pus marea in miscare printr-un vant dinspre rasarit, care a suflat cu putere toata noaptea; el a uscat marea, si apele s-au despartit in doua. 14.22 Copiii lui Israel au trecut prin mijlocul marii ca pe uscat, si apele stateau ca un zid la dreapta si la stanga lor. 14.23 Egiptenii i-au urmarit; si toti caii lui Faraon, carele si calaretii lui au intrat dupa ei in mijlocul marii. 14.24 In straja diminetii, Domnul, din stalpul de foc si de nor, S-a uitat spre tabara Egiptenilor, si a aruncat invalmaseala in tabara Egiptenilor. 14.25 A scos rotile carelor si le-a ingreuiat mersul. Egiptenii au zis atunci: Haidem sa fugim dinaintea lui Israel, caci Domnul Se lupta pentru el impotriva Egiptenilor. 14.26 Domnul a zis lui Moise: Intinde-ti mana spre mare; si apele au sa se intoarca peste Egipteni, peste carele lor si peste calaretii lor. 14.27 Moise si-a intins mana spre mare. Si inspre dimineata, marea si-a luat iarasi repeziciunea cursului, si la apropierea ei Egiptenii au luat-o la fuga; dar Domnul a napustit pe Egipteni in mijlocul marii. 14.28 Apele s-au intors, si au acoperit carele, calaretii si toata oastea lui Faraon, care intrasera in mare dupa copiii lui Israel; nici unul macar n-a scapat. 14.29 Dar copiii lui Israel au trecut prin mijlocul marii ca pe uscat, in timp ce apele stateau ca un zid la dreapta si la stanga lor. 14.30 In ziua aceea, Domnul a izbavit pe Israel din mana Egiptenilor; si Israel a vazut pe Egipteni morti pe tarmul marii. 14.31 Israel a vazut mana puternica, pe care o indreptase Domnul impotriva Egiptenilor. Si poporul s-a temut de Domnul, si a crezut in Domnul si in robul Sau Moise.
15.1 Atunci Moise si copiii lui Israel au cantat Domnului cantarea aceasta. Ei au zis: Voi canta Domnului, caci Si-a aratat slava: A napustit in mare pe cal si pe calaret. 15.2 Domnul este taria mea si temeiul cantarilor mele de lauda: El m-a scapat. El este Dumnezeul meu: pe El Il voi lauda; El este Dumnezeul tatalui meu: pe El Il voi preamari. 15.3 Domnul este un razboinic viteaz: Numele Lui este Domnul. 15.4 El a aruncat in mare carele lui Faraon si oastea lui; Luptatorii lui alesi au fost inghititi in marea Rosie. 15.5 I-au acoperit valurile, Si s-au pogorat in fundul apelor, ca o piatra. 15.6 Dreapta Ta, Doamne, si-a facut vestita taria; Mana Ta cea dreapta, Doamne, a zdrobit pe vrajmasi. 15.7 Prin marimea maretiei Tale, Tu trantesti la pamant pe vrajmasii Tai; Iti dezlantui mania, Si ea-i mistuie ca pe o trestie. 15.8 La suflarea narilor Tale, s-au ingramadit apele, S-au ridicat talazurile ca un zid, Si s-au inchegat valurile in mijlocul marii. 15.9 Vrajmasul zicea: Ii voi urmari, ii voi ajunge, Voi imparti prada de razboi; Imi voi razbuna pe ei, Voi scoate sabia, si-i voi nimici cu mana mea! 15.10 Dar Tu ai suflat cu suflarea Ta: Si marea i-a acoperit; Ca plumbul s-au afundat In adancimea apelor. 15.11 Cine este ca Tine intre dumnezei, Doamne? Cine este ca Tine minunat in sfintenie, Bogat in fapte de lauda, Si facator de minuni? 15.12 Tu Ti-ai intins mana dreapta: Si i-a inghitit pamantul. 15.13 Prin indurarea Ta, Tu ai calauzit, Si ai izbavit pe poporul acesta; Iar prin puterea Ta il indrepti Spre locasul sfinteniei Tale. 15.14 Popoarele vor afla lucrul acesta, si se vor cutremura: Apuca groaza pe Filisteni~ 15.15 Se inspaimanta capeteniile Edomului, Si un tremur apuca pe razboinicii lui Moab; Toti locuitorii Canaanului lesina de la inima. 15.16 Ii va apuca teama si spaima; Iar vazand maretia bratului Tau, Vor sta muti ca o piatra, Pana va trece poporul Tau, Doamne! Pana va trece Poporul, pe care Ti l-ai rascumparat. 15.17 Tu ii vei aduce si-i vei aseza pe muntele mostenirii Tale, In locul, pe care Ti l-ai pregatit ca locas, Doamne, La Templul, pe care mainile Tale l-au intemeiat, Doamne! 15.18 Si Domnul va imparati in veac si in veci de veci. 15.19 Caci caii lui Faraon, carele si calaretii lui au intrat in mare, Si Domnul a adus peste ei apele marii; Dar copiii lui Israel au mers ca pe uscat prin mijlocul marii. 15.20 Maria, prorocita, sora lui Aaron, a luat in mana o timpana, si toate femeile au venit dupa ea, cu timpane si jucand. 15.21 Maria raspundea copiilor lui Israel: Cantati Domnului, caci si-a aratat slava: a napustit in mare pe cal si pe calaret. 15.22 Moise a pornit pe Israel de la marea Rosie. Au apucat inspre pustia Sur; si, dupa trei zile de mers in pustie, n-au gasit apa. 15.23 Au ajuns la Mara; dar n-au putut sa bea apa din Mara, pentru ca era amara. De aceea locul acela a fost numit Mara (Amaraciune). 15.24 Poporul a cartit impotriva lui Moise, zicand: Ce avem sa bem? 15.25 Moise a strigat catre Domnul; si Domnul i-a aratat un lemn, pe care l-a aruncat in apa. Si apa s-a facut dulce. Acolo a dat Domnul poporului legi si porunci, si acolo l-a pus la incercare. 15.26 El a zis: Daca vei asculta cu luare aminte glasul Domnului, Dumnezeului tau, daca vei face ce este bine inaintea Lui, daca vei asculta de poruncile Lui, si daca vei pazi toate legile Lui, nu te voi lovi cu nici una din bolile cu care am lovit pe Egipteni; caci Eu sunt Domnul, care te vindeca. 15.27 Au ajuns la Elim, unde erau douasprezece izvoare de apa si saptezeci de finici. Si au tabarat acolo, langa apa.
16.1 Toata adunarea copiilor lui Israel a plecat din Elim; si au ajuns in pustia Sin, care este intre Elim si Sinai, in a cincisprezecea zi a lunii a doua dupa iesirea lor din tara Egiptului. 16.2 Si toata adunarea copiilor lui Israel a cartit in pustia aceea impotriva lui Moise si Aaron. 16.3 Copiii lui Israel le-au zis: Cum de n-am murit loviti de mana Domnului in tara Egiptului, cand sedeam langa oalele noastre cu carne, cand mancam paine de ne saturam? Caci ne-ati adus in pustia aceasta ca sa faceti sa moara de foame toata multimea aceasta. 16.4 Domnul a zis lui Moise: Iata ca voi face sa va ploaie paine din ceruri. Poporul va iesi afara, si va strange, cat ii trebuie pentru fiecare zi, ca sa-l pun la incercare, si sa vad daca va umbla sau nu dupa legea Mea. 16.5 In ziua a sasea, cand vor pregati ce au adus acasa, vor avea de doua ori mai mult decat vor strange in fiecare zi. 16.6 Moise si Aaron au zis tuturor copiilor lui Israel: Asta seara, veti intelege ca Domnul este Acela, care v-a scos din tara Egiptului. 16.7 Si maine dimineata, veti vedea slava Domnului; pentru ca v-a auzit cartirile impotriva Domnului; caci ce suntem noi, ca sa cartiti impotriva noastra? 16.8 Moise a zis: Domnul va va da asta seara carne de mancat, si maine dimineata va va da paine sa va saturati, pentru ca a auzit Domnul cartirile, pe care le-ati rostit impotriva Lui; caci ce suntem noi? Cartirile voastre nu se indreapta impotriva noastra, ci impotriva Domnului. 16.9 Moise a zis lui Aaron: Spune intregii adunari a copiilor lui Israel: Apropiati-va inaintea Domnului; caci v-a auzit cartirile. 16.10 Si, pe cand vorbea Aaron intregii adunari a lui Israel, s-au uitat inspre pustie, si iata ca slava Domnului s-a aratat in nor. 16.11 Domnul, vorbind lui Moise, a zis: 16.12 Am auzit cartirile copiilor lui Israel. Spune-le: Intre cele doua seri aveti sa mancati carne, si dimineata va veti satura de paine; si veti sti ca Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru. 16.13 Seara, au venit niste prepelite si au acoperit tabara; si, dimineata, s-a asezat un strat gros de roua in jurul taberei. 16.14 Cand s-a luat roua aceasta, pe fata pustiei era ceva marunt ca niste graunte, marunt ca bobitele de gheata alba pe pamant. 16.15 Copiii lui Israel s-au uitat la ea, si au zis unul catre altul: Ce este aceasta? caci nu stiau ce este. Moise le-a zis: Este painea, pe care v-o da Domnul ca hrana. 16.16 Iata ce a poruncit Domnul: Fiecare din voi sa stranga cat ii trebuie pentru hrana, si anume un omer de cap, dupa numarul sufletelor voastre; fiecare sa ia din ea pentru cei din cortul lui. 16.17 Israelitii au facut asa; si au strans unii mai mult, altii mai putin. 16.18 In urma o masurau cu omerul, si cine stransese mai mult, n-avea nimic de prisos, iar cine stransese mai putin, nu ducea lipsa deloc. Fiecare strangea tocmai cat ii trebuia pentru hrana. 16.19 Moise le-a zis: Nimeni sa nu lase ceva din ea pana a doua zi dimineata. 16.20 N-au ascultat de Moise, si s-au gasit unii, care au lasat ceva din ea pana dimineata; dar a facut viermi si s-a imputit. Moise s-a maniat pe oamenii aceia. 16.21 Astfel, in toate diminetile, fiecare strangea cat ii trebuia pentru hrana; si, cand venea caldura soarelui, se topea. 16.22 In ziua a sasea, au strans hrana indoit, si anume doi omeri de fiecare. Toti fruntasii adunarii au venit si au spus lui Moise lucrul acesta. 16.23 Si Moise le-a zis: Domnul a poruncit asa. Maine este ziua de odihna, Sabatul inchinat Domnului; coaceti ce aveti de copt, fierbeti ce aveti de fiert, si pastrati pana a doua zi dimineata tot ce va ramane! 16.24 Au lasat-o pana a doua zi dimineata, cum poruncise Moise; si nu s-a imputit, si n-a facut viermi. 16.25 Moise a zis: Mancati-o azi, caci este ziua Sabatului; azi nu veti gasi mana pe camp. 16.26 Veti strange timp de sase zile; dar in ziua a saptea, care este Sabatul, nu va fi. 16.27 In ziua a saptea, unii din popor au iesit sa stranga mana, si n-au gasit. 16.28 Atunci Domnul a zis lui Moise: Pana cand aveti de gand sa nu paziti poruncile si legile Mele? 16.29 Vedeti ca Domnul v-a dat Sabatul; de aceia va da in ziua a sasea hrana pentru doua zile. Fiecare sa ramana la locul lui, si, in ziua a saptea, nimeni sa nu iasa din locul in care se gaseste. 16.30 Si poporul s-a odihnit in ziua a saptea. 16.31 Casa lui Israel a numit hrana aceasta mana. Ea semana cu bobul de coriandru; era alba, si avea un gust de turta cu miere. 16.32 Moise a zis: Iata ce a poruncit Domnul: Sa se pastreze un omer plin cu mana pentru urmasii vostri, ca sa vada si ei painea pe care v-am dat-o s-o mancati in pustie, dupa ce v-am scos din tara Egiptului. 16.33 Si Moise a zis lui Aaron: Ia un vas, pune in el un omer plin cu mana, si aseaza-l inaintea Domnului, ca sa fie pastrat pentru urmasii vostri. 16.34 Dupa porunca data de Domnul lui Moise, Aaron l-a pus inaintea chivotului marturiei, ca sa fie pastrat. 16.35 Copiii lui Israel au mancat mana patruzeci de ani, pana la sosirea lor intr-o tara locuita; au mancat mana pana la sosirea lor la hotarele tarii Canaanului. 16.36 Omerul este a zecea parte dintr-o efa.
17.1 Toata adunarea copiilor lui Israel a plecat din pustia Sin, dupa calatoriile zilnice, pe care poruncise Domnul sa le faca; si au tabarat la Refidim. Acolo poporul n-a gasit apa de baut. 17.2 Atunci poporul a cautat cearta cu Moise. Ei au zis: Da-ne apa sa bem! Moise le-a raspuns: Pentru ce cautati cearta cu mine? Pentru ce ispititi pe Domnul? 17.3 Poporul statea acolo, chinuit de sete, si cartea impotriva lui Moise. El zicea: Pentru ce ne-ai scos din Egipt, ca sa ne faci sa murim de sete aici cu copiii si turmele noastre? 17.4 Moise a strigat catre Domnul, si a zis: Ce sa fac cu poporul acesta? Inca putin, si au sa ma ucida cu pietre. 17.5 Domnul a zis lui Moise: Treci inaintea poporului, si ia cu tine vreo cativa din batranii lui Israel; ia-ti in mana si toiagul cu care ai lovit raul, si porneste! 17.6 Iata, Eu voi sta inaintea ta pe stanca Horebului; vei lovi stanca, si va tasni apa din ea, si poporul va bea. Moise a facut asa, in fata batranilor lui Israel. 17.7 El a numit locul acela Masa si Meriba (Ispita si cearta), caci copiii lui Israel se certasera, si ispitisera pe Domnul, zicand: Este oare Domnul in mijlocul nostru, sau nu este? 17.8 Amalec a venit sa bata pe Israel la Refidim. 17.9 Atunci Moise a zis lui Iosua: Alege niste barbati, si iesi de lupta impotriva lui Amalec. Iar eu voi sta maine pe varful dealului cu toiagul lui Dumnezeu in mana. 17.10 Iosua a facut ce-i spusese Moise, si a iesit sa lupte impotriva lui Amalec. Iar Moise, Aaron si Hur s-au suit pe varful dealului. 17.11 Cand isi ridica Moise mana, era mai tare Israel; si cand isi lasa mana in jos, era mai tare Amalec. 17.12 Mainile lui Moise fiind trudite, ei au luat o piatra, au pus-o sub el, si el a sezut pe ea. Aaron si Hur ii sprijineau mainile, unul deoparte, iar altul de alta; si mainile lui au ramas intinse pana la asfintitul soarelui. 17.13 Si Iosua a biruit pe Amalec si poporul lui, cu taisul sabiei. 17.14 Domnul a zis lui Moise: Scrie lucrul acesta in carte, ca sa se pastreze aducerea aminte, si spune lui Iosua ca voi sterge pomenirea lui Amalec de sub ceruri. 17.15 Moise a zidit un altar, si i-a pus numele Domnul, steagul meu. 17.16 El a zis: Pentru ca si-a ridicat mana impotriva scaunului de domnie al Domnului, Domnul va purta razboi impotriva lui Amalec, din neam in neam!
18.1 Ietro, preotul Madianului, socrul lui Moise, a aflat tot ce facuse Dumnezeu pentru Moise si poporul Sau Israel; a aflat ca Domnul scosese pe Israel din Egipt. 18.2 Ietro, socrul lui Moise, a luat pe Sefora, nevasta lui Moise, care fusese trimisa acasa. 18.3 A luat si pe cei doi fii ai Seforei; unul se numea Ghersom (Strain), caci Moise zisese: Locuiesc ca strain intr-o tara straina~ 18.4 iar celalalt se numea Eliezer (Ajutorul lui Dumnezeu), caci zisese: Dumnezeul tatalui meu mi-a ajutat, si m-a scapat de sabia lui Faraon. 18.5 Ietro, socrul lui Moise, a venit cu fiii si nevasta lui Moise in pustie unde tabara el, la muntele lui Dumnezeu. 18.6 A trimis vorba lui Moise sa-i spuna: Eu, socrul tau Ietro, vin la tine cu nevasta ta si cu cei doi fii ai tai. 18.7 Moise a iesit inaintea socrului sau, s-a aruncat cu fata la pamant, si l-a sarutat. S-au intrebat unul pe altul de sanatate, si au intrat in cortul lui Moise. 18.8 Moise a istorisit socrului sau tot ce facuse Domnul impotriva lui Faraon si impotriva Egiptului, din pricina lui Israel, toate suferintele care venisera peste ei pe drum, si cum ii izbavise Domnul din ele. 18.9 Ietro s-a bucurat pentru tot binele, pe care-l facuse Domnul lui Israel, si pentru ca-l izbavise din mana Egiptenilor. 18.10 Si Ietro a zis: Binecuvantat sa fie Domnul, care v-a izbavit din mana Egiptenilor si din mana lui Faraon, El, care a izbavit poporul din mana Egiptenilor! 18.11 Cunosc acum ca Domnul este mai mare decat toti dumnezeii; caci in lucrul in care s-au purtat cu trufie, El a fost mai presus de ei. 18.12 Ietro, socrul lui Moise, a adus lui Dumnezeu o ardere de tot si o jertfa de mancare. Aaron si toti batranii lui Israel au venit si au luat parte la masa cu socrul lui Moise, inaintea lui Dumnezeu. 18.13 A doua zi, Moise s-a asezat sa judece poporul; si poporul a stat inaintea lui de dimineata pana seara. 18.14 Socrul lui Moise a vazut tot ce facea el pentru popor, si a zis: Ce faci tu acolo cu poporul acela? De ce stai singur, si tot poporul sta inaintea ta, de dimineata pana seara? 18.15 Moise a raspuns socrului sau: Poporul vine la mine ca sa ceara sfat lui Dumnezeu. 18.16 Cand au vreo treaba, vin la mine; eu judec intre ei, si fac cunoscut poruncile lui Dumnezeu si legile Lui. 18.17 Socrul lui Moise i-a zis: Ce faci tu nu este bine. 18.18 Te istovesti singur, si vei istovi si poporul acesta, care este cu tine; caci lucrul este mai presus de puterile tale si nu-l vei putea face singur. 18.19 Acum asculta glasul meu; am sa-ti dau un sfat, si Dumnezeu va fi cu tine! Fii talmaciul poporului inaintea lui Dumnezeu, si du pricinile inaintea lui Dumnezeu. 18.20 Invata-i poruncile si legile; si arata-le calea, pe care trebuie s-o urmeze si ce trebuie sa faca. 18.21 Alege din tot poporul oameni destoinici, tematori de Dumnezeu, oameni de incredere, vrajmasi ai lacomiei; pune-i peste popor drept capetenii peste o mie, capetenii peste o suta, capetenii peste cinci zeci si capetenii peste zece. 18.22 Ei sa judece poporul in tot timpul; sa aduca inaintea ta toate pricinile insemnate, iar pricinile cele mai mici, sa le judece ei insisi. In felul acesta iti vei usura sarcina, caci o vor purta si ei impreuna cu tine. 18.23 Daca vei face lucrul acesta, si daca Dumnezeu iti va porunci asa, vei putea face fata lucrurilor, si tot poporul acesta va ajunge fericit la locul lui. 18.24 Moise a ascultat sfatul socrului sau, si a facut tot ce spusese el. 18.25 Moise a ales oameni destoinici din tot Israelul, si i-a pus capetenii ale poporului, capetenii peste o mie, capetenii peste o suta, capetenii peste cincizeci si capetenii peste zece. 18.26 Ei judecau poporul in tot timpul; aduceau inaintea lui Moise pricinile grele, iar toate pricinile mici le judecau ei insisi. 18.27 Apoi Moise a trimis pe socrul sau in tara lui.
19.1 In luna a treia dupa iesirea lor din tara Egiptului, copiii lui Israel au ajuns in ziua aceea in pustia Sinai. 19.2 Dupa ce au plecat de la Refidim, au ajuns in pustia Sinai, si au tabarat in pustie. Israel a tabarat acolo, in fata muntelui. 19.3 Moise s-a suit la Dumnezeu. Si Domnul l-a chemat de pe munte, zicand: Asa sa vorbesti casei lui Iacov, si sa spui copiilor lui Israel: 19.4 Ati vazut ce am facut Egiptului, si cum v-am purtat pe aripi de vultur si v-am adus aici la Mine. 19.5 Acum, daca veti asculta glasul meu, si daca veti pazi legamantul Meu, veti fi ai Mei dintre toate popoarele, caci tot pamantul este al Meu; 19.6 Imi veti fi o imparatie de preoti si un neam sfant. Acestea sunt cuvintele pe care le vei spune copiilor lui Israel. 19.7 Moise a venit de a chemat pe batranii poporului, si le-a pus inainte toate cuvintele acestea, cum ii poruncise Domnul. 19.8 Tot poporul a raspuns: Vom face tot ce a zis Domnul! Moise a spus Domnului cuvintele poporului. 19.9 Si Domnul a zis lui Moise: Iata, voi veni la tine intr-un nor gros, pentru ca sa auda poporul cand iti voi vorbi, si sa aiba totdeauna incredere in tine. Moise a spus Domnului cuvintele poporului. 19.10 Si Domnul a zis lui Moise: Du-te la popor, sfinteste-i azi si maine, si pune-i sa-si spele hainele. 19.11 Sa fie gata pentru a treia zi; caci a treia zi Domnul Se va pogori, in fata intregului popor, pe muntele Sinai. 19.12 Sa hotarasti poporului anumite margini de jur imprejur, si sa spui: Sa nu cumva sa va suiti pe munte sau sa va atingeti de poalele lui. Oricine se va atinge de munte, va fi pedepsit cu moartea. 19.13 Nici o mana sa nu se atinga de el; ci pe oricine se va atinge, sa-l omoare cu pietre, sau sa-l strapunga cu sageti: dobitoc sau om, nu va trai. Cand va suna trambita, ei vor inainta spre munte. 19.14 Moise s-a pogorat de pe munte la popor: a sfintit poporul, si ei si-au spalat hainele. 19.15 Si a zis poporului: Fiti gata in trei zile; sa nu va apropiati de vreo femeie. 19.16 A treia zi dimineata, au fost tunete, fulgere, si un nor gros pe munte; trambita rasuna cu putere, si tot poporul din tabara a fost apucat de spaima. 19.17 Moise a scos poporul din tabara, spre intampinarea lui Dumnezeu, si s-au asezat la poalele muntelui. 19.18 Muntele Sinai era tot numai fum, pentru ca Domnul Se pogorase pe el in mijlocul focului. Fumul acesta se inalta ca fumul unui cuptor, si tot muntele se cutremura cu putere. 19.19 Trambita rasuna tot mai puternic. Moise vorbea, si Dumnezeu ii raspundea cu glas tare. 19.20 Domnul S-a pogorat pe muntele Sinai, si anume pe varful muntelui. Domnul a chemat pe Moise pe varful muntelui. Si Moise s-a suit sus. 19.21 Domnul a zis lui Moise: Pogoara-te si porunceste poporului cu tot dinadinsul sa nu dea buzna spre Domnul, ca sa se uite, pentru ca nu cumva sa piara un mare numar dintre ei. 19.22 Preotii, care se apropie de Domnul, sa se sfinteasca si ei, ca nu cumva sa-i loveasca Domnul cu moartea. 19.23 Moise a zis Domnului: Poporul nu va putea sa se suie pe muntele Sinai, caci ne-ai oprit cu tot dinadinsul, zicand: Hotaraste anumite margini in jurul muntelui, si sfinteste-l. 19.24 Domnul i-a zis: Du-te, pogoara-te, si suie-te apoi iarasi cu Aaron; dar preotii si poporul sa nu dea buzna sa se suie la Domnul, ca nu cumva sa-i loveasca cu moartea. 19.25 Moise s-a pogorat la popor, si i-a spus aceste lucruri.
20.1 Atunci Dumnezeu a rostit toate aceste cuvinte, si a zis: 20.2 Eu sunt Domnul, Dumnezeul tau, care te-a scos din tara Egiptului, din casa robiei. 20.3 Sa nu ai alti dumnezei afara de Mine. 20.4 Sa nu-ti faci chip cioplit, nici vreo infatisare a lucrurilor care sunt sus in ceruri, sau jos pe pamant, sau in apele mai de jos decat pamantul. 20.5 Sa nu te inchini inaintea lor, si sa nu le slujesti; caci Eu, Domnul, Dumnezeul tau, sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc nelegiuirea parintilor in copii pana la al treilea si la al patrulea neam al celor ce Ma urasc~ 20.6 si Ma indur pana la al miilea neam de cei ce Ma iubesc si pazesc poruncile Mele. 20.7 Sa nu iei in desert Numele Domnului, Dumnezeului tau; caci Domnul nu va lasa nepedepsit pe cel ce va lua in desert Numele Lui. 20.8 Adu-ti aminte de ziua de odihna, ca s-o sfintesti. 20.9 Sa lucrezi sase zile, si sa-ti faci lucrul tau. 20.10 Dar ziua a saptea este ziua de odihna inchinata Domnului, Dumnezeului tau: sa nu faci nici o lucrare in ea, nici tu, nici fiul tau, nici fiica ta, nici robul tau, nici roaba ta, nici vita ta, nici strainul care este in casa ta. 20.11 Caci in sase zile a facut Domnul cerurile, pamantul si marea, si tot ce este in ele, iar in ziua a saptea S-a odihnit: de aceea a binecuvantat Domnul ziua de odihna si a sfintit-o. 20.12 Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta, pentru ca sa ti se lungeasca zilele in tara, pe care ti-o da Domnul, Dumnezeul tau. 20.13 Sa nu ucizi. 20.14 Sa nu preacurvesti. 20.15 Sa nu furi. 20.16 Sa nu marturisesti stramb impotriva aproapelui tau. 20.17 Sa nu poftesti casa aproapelui tau; sa nu poftesti nevasta aproapelui tau, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici magarul lui, nici vreun alt lucru, care este al aproapelui tau. 20.18 Tot poporul auzea tunetele si sunetul trambitei si vedea flacarile muntelui, care fumega. La privelistea aceasta, poporul tremura, si statea in departare. 20.19 Ei au zis lui Moise: Vorbeste-ne tu insuti, si te vom asculta: dar sa nu ne mai vorbeasca Dumnezeu, ca sa nu murim. 20.20 Moise a zis poporului: Nu va spaimantati; caci Dumnezeu a venit tocmai ca sa va puna la incercare, si ca sa aveti frica Lui inaintea ochilor vostri, pentru ca sa nu pacatuiti. 20.21 Poporul statea in departare; iar Moise s-a apropiat de norul in care era Dumnezeu. 20.22 Domnul a zis lui Moise: Asa sa vorbesti copiilor lui Israel: Ati vazut ca v-am vorbit din ceruri. 20.23 Sa nu faceti dumnezei de argint si dumnezei de aur, ca sa-i puneti alaturi de Mine; sa nu va faceti alti dumnezei. 20.24 Sa-Mi ridici un altar de pamant, pe care sa-ti aduci arderile-de-tot si jertfele de multumire, oile si boii. In orice loc in care Imi voi aduce aminte de Numele Meu, voi veni la tine, si te voi binecuvanta. 20.25 Daca-Mi vei ridica un altar de piatra, sa nu-l zidesti din pietre cioplite; caci cum iti vei pune dalta in piatra, o vei pangari. 20.26 Sa nu te sui la altarul Meu pe trepte, ca sa nu ti se descopere goliciunea inaintea lui.
21.1 Iata legile, pe care le vei pune inaintea lor. 21.2 Daca vei cumpara un rob evreu, sa slujeasca sase ani ca rob; dar in al saptelea, sa iasa slobod, fara sa plateasca nimic ca despagubire. 21.3 Daca a intrat singur, sa iasa singur; daca era insurat, sa iasa si nevasta sa impreuna cu el. 21.4 Daca stapanul lui i-a dat o nevasta, si a avut fii si fiice cu ea, nevasta si copiii sa fie ai stapanului lui, iar el sa iasa singur. 21.5 Daca robul va zice: Eu iubesc pe stapanul meu, pe nevasta mea si copiii mei, si nu vreau sa ies slobod~ 21.6 atunci stapanul lui sa-l duca inaintea lui Dumnezeu, sa-l apropie de usa sau de stalpul usii, si stapanul lui sa-i gaureasca urechea cu o sula, si robul sa ramana pentru totdeauna in slujba lui. 21.7 Daca un om isi va vinde fata ca roaba, ea sa nu iasa cum ies robii. 21.8 Daca nu va placea stapanului ei, care o luase de nevasta, el sa-i inlesneasca rascumpararea; dar nu va avea dreptul s-o vanda unor straini, daca nu-si va tine cuvantul. 21.9 Daca o da de nevasta fiului sau, sa se poarte cu ea dupa dreptul fiicelor. 21.10 Daca-i va lua o alta nevasta, nu va scadea nimic pentru cea dintai din hrana, din imbracaminte, si din dreptul ei de sotie. 21.11 Daca nu-i face aceste trei lucruri, ea va putea iesi, fara nici o despagubire, fara sa dea bani. 21.12 Cine va lovi pe altul cu o lovitura de moarte, sa fie pedepsit cu moartea. 21.13 Daca nu i-a intins laturi, si daca Dumnezeu l-a facut sa-i cada in mana, iti voi hotari un loc unde va putea sa fuga. 21.14 Dar daca lucreaza cineva cu rautate impotriva aproapelui sau, folosindu-se de viclenie ca sa-l omoare, chiar si de la altarul Meu sa-l smulgi, ca sa fie omorat. 21.15 Cine va lovi pe tatal sau sau pe mama sa, sa fie pedepsit cu moartea. 21.16 Cine va fura un om, si-l va vinde sau il va tine in mainile lui, sa fie pedepsit cu moartea. 21.17 Cine va blestema pe tatal sau sau pe mama sa, sa fie pedepsit cu moartea. 21.18 Daca se vor certa doi oameni, si unul din ei va lovi pe celalalt cu o piatra sau cu pumnul, fara sa-i pricinuiasca moartea, dar silindu-l sa stea in pat~ 21.19 cel ce l-a lovit sa nu fie pedepsit, daca celalalt se va scula si se va plimba afara, sprijinit pe un toiag. Numai sa-l despagubeasca pentru incetarea lucrului lui si sa-l ingrijeasca pana la vindecare. 21.20 Daca un om va lovi cu batul pe robul sau, fie barbat fie femeie, si robul moare sub mana lui, stapanul sa fie pedepsit. 21.21 Dar daca mai traieste o zi sau doua, stapanul sa nu fie pedepsit; caci este argintul lui. 21.22 Daca se cearta doi oameni, si lovesc pe o femeie insarcinata, si o fac doar sa nasca inainte de vreme, fara alta nenorocire, sa fie pedepsiti cu o gloaba, pusa de barbatul femeii, si pe care o vor plati dupa hotararea judecatorilor. 21.23 Dar daca se intampla o nenorocire, vei da viata pentru viata~ 21.24 ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mana pentru mana, picior pentru picior~ 21.25 arsura pentru arsura, rana pentru rana, vanataie pentru vanataie. 21.26 Daca un om loveste ochiul robului sau, fie barbat fie femeie, si-l face sa-si piarda ochiul, sa-i dea drumul, ca despagubire pentru ochiul lui. 21.27 Si daca face sa cada un dinte robului sau, fie barbat fie femeie, ca despagubire pentru dintele lui, sa-i dea drumul. 21.28 Daca un bou va impunge si va omori pe un barbat sau pe o femeie, boul sa fie ucis cu pietre, carnea sa nu i se manance, iar stapanul boului sa nu fie pedepsit. 21.29 Dar daca boul avea obicei mai inainte sa impunga, si stapanul fusese instiintat de lucrul acesta, si nu l-a inchis, boul sa fie ucis cu pietre, daca va ucide un barbat sau o femeie, si stapanul lui sa fie pedepsit cu moartea. 21.30 Daca i se pune stapanului un pret pentru rascumpararea vietii lui, va plati tot ce i se va cere. 21.31 Cand boul va impunge pe un baiat sau pe o fata, i se va face dupa legea aceasta; 21.32 dar daca boul impunge pe un rob, fie barbat fie femeie, sa se dea trei sicli de argint stapanului robului, si boul sa fie ucis cu pietre. 21.33 Daca un om descopera o groapa, sau daca un om sapa o groapa si n-o acopera, si cade in ea un bou sau un magar~ 21.34 stapanul gropii sa plateasca stapanului lor pretul vitei in argint, iar vita moarta sa fie a lui. 21.35 Daca boul unui om impunge boul unui alt om, si boul acesta moare, vor vinde boul cel viu si pretul lui il vor imparti; vor imparti si boul mort. 21.36 Dar daca se stia ca boul avea obicei mai inainte sa impunga, si stapanul lui nu l-a inchis, stapanul acesta sa dea bou pentru bou, iar boul cel mort sa-l ia el.
22.1 Daca un om fura un bou sau o oaie, si-l taie sau il vinde, sa dea cinci boi pentru boul furat si patru oi pentru oaia furata. 22.2 Daca hotul este prins spargand, si e lovit si moare, cel ce l-a lovit nu va fi vinovat de omor fata de el; 22.3 dar daca a rasarit soarele, va fi vinovat de omor fata de el. Hotul trebuie sa dea inapoi ce este dator sa dea; daca n-are nimic, sa fie vandut rob, ca despagubire pentru furtul lui; 22.4 daca ceea ce a furat, fie bou, fie magar, sau oaie, se gaseste inca viu in mainile lui, sa dea indoit inapoi. 22.5 Daca cineva face stricaciune intr-un ogor sau intr-o vie, si isi lasa vita sa pasca pe ogorul altuia, sa dea ca despagubire cel mai bun rod din ogorul si via lui. 22.6 Daca izbucneste un foc si intalneste maracini in cale, si arde graul in snopi sau in picioare, sau campul, cel ce a pus foc sa fie silit sa dea o despagubire deplina. 22.7 Daca un om da altuia bani sau unelte spre pastrare, si le fura cineva din casa acestuia din urma, hotul trebuie sa intoarca indoit, daca va fi gasit. 22.8 Daca hotul nu se gaseste, stapanul casei sa se infatiseze inaintea lui Dumnezeu, ca sa spuna ca n-a pus mana pe avutul aproapelui sau. 22.9 In orice pricina de inselaciune cu privire la un bou, un magar, o oaie, o haina, sau un lucru pierdut, despre care se va zice: Uite-l! pricina amandoror partilor sa mearga pana la Dumnezeu; acela, pe care-l va osandi Dumnezeu, trebuie sa intoarca indoit aproapelui sau. 22.10 Daca un om da altuia un magar, un bou, o oaie, sau un dobitoc, oarecare sa i-l pastreze, si dobitocul moare, isi strica un madular, sau e luat cu sila de la el, fara sa fi vazut cineva~ 22.11 sa se faca un juramant in Numele Domnului intre cele doua parti; si cel ce a pastrat dobitocul, va marturisi ca n-a pus mana pe avutul aproapelui sau; stapanul dobitocului va primi juramantul acesta, si celalalt nu va fi dator sa i-l inlocuiasca. 22.12 Dar daca dobitocul a fost furat de la el, va fi dator fata de stapanul lui sa i-l inlocuiasca. 22.13 Daca dobitocul a fost sfasiat de fiare salbatice, il va aduce ca dovada, si nu va fi dator sa-i inlocuiasca dobitocul sfasiat. 22.14 Daca un om imprumuta altuia o vita, si vita isi strica un madular sau moare in lipsa stapanului ei, va trebui s-o plateasca. 22.15 Daca stapanul e de fata, nu i-o va plati. Daca vita a fost data cu chirie, pretul chiriei va fi de ajuns. 22.16 Daca un om inseala pe o fata nelogodita, si se culca cu ea, ii va plati zestrea si o va lua de nevasta. 22.17 Daca tatal nu vrea sa i-o dea, el va plati in argint pretul zestrei cuvenite fetelor. 22.18 Pe vrajitoare sa n-o lasi sa traiasca. 22.19 Oricine se culca cu un dobitoc, sa fie pedepsit cu moartea. 22.20 Cine aduce jertfe altor dumnezei decat Domnului singur, sa fie nimicit cu desavarsire. 22.21 Sa nu chinuiesti pe strain, si sa nu-l asupresti, caci si voi ati fost straini in tara Egiptului. 22.22 Sa nu asupresti pe vaduva, nici pe orfan. 22.23 Daca-i asupresti, si ei striga la Mine dupa ajutor, Eu le voi auzi strigatele; 22.24 mania Mea se va aprinde, si va voi nimici cu sabia; nevestele voastre vor ramane vaduve, si copiii vostri vor ramane orfani. 22.25 Daca imprumuti bani vreunuia din poporul Meu, saracului care este cu tine, sa nu fii fata de el ca un camatar, si sa nu ceri camata de la el. 22.26 Daca iei zalog haina aproapelui tau, sa i-o dai inapoi inainte de apusul soarelui; 22.27 caci este singura lui invelitoare, este haina cu care isi inveleste trupul: cu ce are sa se culce? Daca striga spre Mine dupa ajutor, Eu il voi auzi, caci Eu sunt milostiv. 22.28 Sa nu hulesti pe Dumnezeu, si sa nu blestemi pe mai marele poporului tau. 22.29 Sa nu pregeti sa-Mi aduci parga secerisului tau si a culesului viei tale. Sa-Mi dai pe intaiul nascut din fiii tai. 22.30 Sa-Mi dai si intaiul nascut al vacii tale si al oii tale; sa ramana sapte zile cu mama sa, iar in ziua a opta sa Mi-l aduci. 22.31 Sa-Mi fiti niste oameni sfinti. Sa nu mancati carne sfasiata de fiare pe camp, ci s-o aruncati la caini.
23.1 Sa nu raspandesti zvonuri neadevarate. Sa nu te unesti cu cel rau, ca sa faci o marturisire mincinoasa pentru el. 23.2 Sa nu te iei dupa multime ca sa faci rau; si la judecata sa nu marturisesti trecand de partea celor multi, ca sa abati dreptatea. 23.3 Sa nu partinesti pe sarac la judecata. 23.4 Daca intalnesti boul vrajmasului tau sau magarul lui ratacit, sa i-l aduci acasa. 23.5 Daca vezi magarul vrajmasului tau cazut sub povara lui, sa nu treci pe langa el, ci sa-i ajuti sa ia povara de pe magar. 23.6 La judecata, sa nu te atingi de dreptul saracului. 23.7 Fereste-te de o invinuire nedreapta, si sa nu omori pe cel nevinovat si pe cel drept; caci nu voi ierta pe cel vinovat. 23.8 Sa nu primesti daruri; caci darurile orbesc pe cei ce au ochii deschisi, si sucesc hotararile celor drepti. 23.9 Sa nu asupresti pe strain; stiti ce simte strainul, caci si voi ati fost straini in tara Egiptului. 23.10 Timp de sase ani, sa semeni pamantul, si sa-i strangi rodul. 23.11 Dar in al saptelea, sa-i dai ragaz, si sa-l lasi sa se odihneasca; din rodul lui sa manance saracii poporului tau, iar ce va mai ramane, sa manance fiarele de pe camp. Tot asa sa faci cu via si maslinii tai. 23.12 Timp de sase zile, sa-ti faci lucrarea. Dar in ziua a saptea sa te odihnesti, pentru ca boul si magarul tau sa aiba odihna, pentru ca fiul roabei tale si strainul sa aiba ragaz si sa rasufle. 23.13 Sa paziti tot ce v-am spus, si sa nu rostiti numele altor dumnezei: numele lor sa nu se auda iesind din gura voastra. 23.14 De trei ori pe an, sa praznuiesti sarbatori in cinstea Mea. 23.15 Sa tii sarbatoarea azimelor; timp de sapte zile, la vremea hotarata, in luna spicelor, sa mananci azime, cum ti-am poruncit; caci in luna aceasta ai iesit din Egipt; si sa nu vii cu mainile goale inaintea Mea. 23.16 Sa tii sarbatoarea secerisului, a celor dintai roade din munca ta, din ceea ce vei semana pe camp; si sa tii sarbatoarea strangerii roadelor, la sfarsitul anului, cand vei strange de pe camp rodul muncii tale. 23.17 De trei ori pe an toata partea barbateasca sa se infatiseze inaintea Domnului, Dumnezeu. 23.18 Sa n-aduci cu paine dospita sangele jertfei Mele; si grasimea praznicului Meu sa nu ramana toata noaptea pana dimineata. 23.19 Sa aduci in casa Domnului, Dumnezeului tau, parga celor dintai roade ale pamantului. 23.20 Iata, Eu trimit un Inger inaintea ta, ca sa te ocroteasca pe drum, si sa te duca in locul, pe care l-am pregatit. 23.21 Fii cu ochii in patru inaintea Lui, si asculta glasul Lui; sa nu te impotrivesti Lui, pentru ca nu va va ierta pacatele, caci Numele Meu este in El. 23.22 Dar daca vei asculta glasul Lui, si daca vei face tot ce-ti voi spune, Eu voi fi vrajmasul vrajmasilor tai si potrivnicul potrivnicilor tai. 23.23 Ingerul Meu va merge inaintea ta, si te va duce la Amoriti, Hetiti, Fereziti, Canaaniti, Heviti si Iebusiti, si-i voi nimici. 23.24 Sa nu te inchini inaintea dumnezeilor lor, si sa nu le slujesti; sa nu te iei dupa popoarele acestea, in purtarea lor, ci sa le nimicesti cu desavarsire, si sa le darami capistele. 23.25 Voi sa slujiti Domnului, Dumnezeului vostru, si El va va binecuvanta painea si apele, si voi departa boala din mijlocul tau. 23.26 Nu va fi in tara ta nici femeie care sa-si lepede copilul, nici femeie stearpa. Numarul zilelor tale il voi face sa fie deplin. 23.27 Voi trimite groaza Mea inaintea ta, voi pune pe fuga pe toate popoarele la care vei ajunge, si voi face ca toti vrajmasii tai sa dea dosul inaintea ta. 23.28 Voi trimite viespile bondaresti inaintea ta, si vor izgoni dinaintea ta pe Heviti, Canaaniti si Hetiti. 23.29 Nu-i voi izgoni intr-un singur an dinaintea ta, pentru ca tara sa n-ajunga o pustie si sa nu se inmulteasca impotriva ta fiarele de pe camp. 23.30 Ci le voi izgoni incetul cu incetul dinaintea ta, pana vei creste la numar si vei putea sa intri in stapanirea tarii. 23.31 Iti voi intinde hotarele de la marea Rosie pana la marea Filistenilor, si de la pustie pana la Rau (Eufrat). Caci voi da in mainile voastre pe locuitorii tarii, si-i vei izgoni dinaintea ta. 23.32 Sa nu faci legamant cu ei, nici cu dumnezeii lor. 23.33 Ei sa nu locuiasca in tara ta, ca sa nu te faca sa pacatuiesti impotriva Mea; caci atunci ai slujii dumnezeilor lor, si aceasta ar fi o cursa pentru tine.
24.1 Dumnezeu a zis lui Moise: Suie-te la Domnul, tu si Aaron, Nadab si Abihu, si saptezeci de batrani ai lui Israel, si sa va inchinati de departe, aruncandu-va cu fata la pamant. 24.2 Numai Moise sa se apropie de Domnul; ceilalti sa nu se apropie si poporul sa nu se suie cu el. 24.3 Moise a venit si a spus poporului toate cuvintele Domnului si toate legile. Tot poporul a raspuns intr-un glas: Vom face tot ce a zis Domnul. 24.4 Moise a scris toate cuvintele Domnului. Apoi s-a sculat dis-de-dimineata, a zidit un altar la poalele muntelui, si a ridicat douasprezece pietre pentru cele douasprezece semintii ale lui Israel. 24.5 A trimis pe niste tineri dintre copiii lui Israel, sa aduca Domnului arderi-de-tot, si sa junghie tauri ca jertfe de multumire. 24.6 Moise a luat jumatate din sange, si l-a pus in strachini, iar cealalta jumatate a stropit-o pe altar. 24.7 A luat cartea legamantului, si a citit-o in fata poporului. Ei au zis: Vom face si vom asculta tot ce a zis Domnul. 24.8 Moise a luat sangele, si a stropit poporul, zicand: Iata sangele legamantului, pe care l-a facut Domnul cu voi pe temeiul tuturor acestor cuvinte. 24.9 Moise s-a suit impreuna cu Aaron, Nadab si Abihu, si cu saptezeci de batrani ai lui Israel. 24.10 Ei au vazut pe Dumnezeul lui Israel; sub picioarele Lui era un fel de lucrare de safir straveziu, intocmai ca cerul in curatia lui. 24.11 El nu Si-a intins mana impotriva alesilor copiilor lui Israel. Ei au vazut pe Dumnezeu, si totusi au mancat si au baut. 24.12 Domnul a zis lui Moise: Suie-te la Mine pe munte, si ramai acolo. Eu iti voi da niste table de piatra cu Legea si poruncile, pe care le-am scris pentru invatatura lor. 24.13 Moise s-a sculat, impreuna cu Iosua, care-i slujea: si Moise s-a suit pe muntele lui Dumnezeu. 24.14 El a zis batranilor: Asteptati-ne aici, pana ne vom intoarce la voi. Iata, Aaron si Hur vor ramane cu voi; daca va avea cineva vreo neintelegere, sa mearga la ei. 24.15 Moise s-a suit pe munte, si norul a acoperit muntele. 24.16 Slava Domnului s-a asezat pe muntele Sinai, si norul l-a acoperit timp de sase zile. In ziua a saptea, Domnul a chemat pe Moise din mijlocul norului. 24.17 Infatisarea slavei Domnului era ca un foc mistuitor pe varful muntelui, inaintea copiilor lui Israel. 24.18 Moise a intrat in mijlocul norului, si s-a suit pe munte. Moise a ramas pe munte patruzeci de zile si patruzeci de nopti.
25.1 Domnul a vorbit lui Moise, si a zis: 25.2 Vorbeste copiilor lui Israel: Sa-Mi aduca un dar; sa-l primiti pentru Mine de la orice om care-l va da cu tragere de inima. 25.3 Iata ce veti primi de la ei ca dar: aur, argint si arama; 25.4 materii vopsite in albastru, purpuriu, caramiziu, panza de in subtire si par de capra; 25.5 piei de berbeci vopsite in rosu si piei de vitel de mare; lemn de salcam; 25.6 untdelemn pentru sfesnic, mirodenii pentru untdelemnul ungerii si pentru tamaia mirositoare; 25.7 pietre de onix si alte pietre pentru efod (umarar) si pieptar. 25.8 Sa-Mi faca un locas sfant, si Eu voi locui in mijlocul lor. 25.9 Sa faceti cortul si toate vasele lui dupa chipul pe care ti-l voi arata. 25.10 Sa faca un chivot de lemn de salcam; lungimea lui sa fie de doua coturi si jumatate, latimea de un cot si jumatate, si inaltimea de un cot si jumatate. 25.11 Sa-l poleiesti cu aur curat, sa-l poleiesti pe dinauntru si pe din afara, si sa-i faci un chenar de aur de jur imprejur. 25.12 Sa torni pentru el patru verigi de aur, si sa le pui la cele patru colturi ale lui: doua verigi deoparte si doua verigi de cealalta parte. 25.13 Sa faci niste drugi de lemn de salcam, si sa-i poleiesti cu aur. 25.14 Sa vari drugii in verigile de pe laturile chivotului, ca sa slujeasca la ducerea chivotului; 25.15 drugii vor ramane in verigile chivotului, si nu vor fi scosi din ele. 25.16 Sa pui in chivot marturia, pe care ti-o voi da. 25.17 Sa faci un capac al ispasirii de aur curat; lungimea lui sa fie de doi coti si jumatate, si latimea lui de un cot si jumatate. 25.18 Sa faci doi heruvimi de aur, sa-i faci de aur batut, la cele doua capete ale capacului ispasirii; 25.19 sa faci un heruvim la un capat si un heruvim la celalalt capat; sa faceti heruvimii acestia iesind din capacul ispasirii la cele doua capete ale lui. 25.20 Heruvimii sa fie cu aripile intinse pe deasupra, acoperind cu aripile lor capacul ispasirii, si cu fetele intoarse una spre alta; heruvimii sa aiba fata intoarsa spre capacul ispasirii. 25.21 Sa pui capacul ispasirii pe chivot, si in chivot sa pui marturia, pe care ti-o voi da. 25.22 Acolo Ma voi intalni cu tine; si de la inaltimea capacului ispasirii, dintre cei doi heruvimi asezati pe chivotul marturiei, iti voi da toate poruncile Mele pentru copiii lui Israel. 25.23 Sa faci o masa de lemn de salcam; lungimea ei sa fie de doi coti, latimea de un cot, si inaltimea de un cot si jumatate. 25.24 S-o poleiesti cu aur curat, si sa-i faci un chenar de aur de jur imprejur. 25.25 Sa-i faci imprejur un pervaz de un lat de mana; peste el sa pui un chenar de aur de jur imprejur. 25.26 Sa faci pentru masa patru verigi de aur, si sa pui verigile in cele patru colturi, care vor fi la cele patru picioare ale ei. 25.27 Verigile sa fie langa pervaz, si in ele se vor vari drugii ca sa duca masa. 25.28 Drugii sa-i faci din lemn de salcam, si sa-i acoperi cu aur; si ei vor sluji la ducerea mesei. 25.29 Sa-i faci farfurii, catui, potire si cesti, ca sa slujeasca la jertfele de bautura: sa le faci de aur curat. 25.30 Sa pui pe masa painile pentru punerea inainte, ca sa fie necurmat inaintea Mea. 25.31 Sa faci un sfesnic de aur curat: sfesnicul acesta sa fie facut din aur batut: piciorul, fusul, potirasele, gamalioarele si florile lui sa fie dintr-o bucata. 25.32 Din laturile lui sa iasa sase brate; trei brate ale sfesnicului dintr-o parte, si trei brate ale sfesnicului din cealalta parte. 25.33 Pe un brat sa fie trei potirase in chip de floare de migdal, cu gamalioarele si florile lor, si pe celalalt brat trei potirase in chip de floare de migdal, cu gamalioarele si florile lor; tot asa sa fie si cele sase brate care ies din sfesnic. 25.34 Pe fusul sfesnicului, sa fie patru potirase in chip de floare cu migdal, cu gamalioarele si florile lor. 25.35 Sa fie o gamalioara sub cele doua brate care ies din fusul sfesnicului, o gamalioara sub alte doua brate, si o gamalioara sub alte doua brate; tot asa sa fie si sub cele sase brate, care ies din sfesnic. 25.36 Gamalioarele si bratele sfesnicului sa fie dintr-o singura bucata; totul sa fie de aur batut, de aur curat. 25.37 Sa faci cele sapte candele, care vor fi puse deasupra, asa ca sa lumineze in fata. 25.38 Mucarile si cenusarele lui sa fie de aur curat. 25.39 Se va intrebuinta un talant de aur curat pentru facerea sfesnicului cu toate uneltele lui. 25.40 Vezi sa faci dupa chipul, care ti s-a aratat pe munte.
26.1 Cortul sa-l faci din zece covoare de in subtire rasucit, si din materii vopsite in albastru, purpuriu si caramiziu; pe el sa faci heruvimi lucrati cu maiestrie. 26.2 Lungimea unui covor sa fie de doua zeci si opt de coti, iar latimea unui covor sa fie de patru coti; toate covoarele sa aiba aceeasi masura. 26.3 Cinci din aceste covoare sa fie prinse impreuna, iar celelalte cinci covoare sa fie de asemenea prinse impreuna. 26.4 La marginea covorului cu care se sfarseste cea dintai impreunare de covoare, sa faci niste chiotori albastre; tot asa sa faci si la marginea covorului cu care se sfarseste a doua impreunare de covoare. 26.5 La cel dintai covor sa faci cincizeci de chiotori, iar la marginea covorului cu care se sfarseste a doua impreunare de covoare sa faci tot cincizeci de chiotori. Chiotorile acestea sa se potriveasca unele cu altele si sa vina fata in fata. 26.6 Apoi sa faci cincizeci de copci de aur, si cu copcile acestea sa prinzi covoarele unul de altul, asa incat cortul sa alcatuiasca un intreg. 26.7 Sa mai faci niste covoare de par de capra, ca sa slujeasca de acoperis peste cort; sa faci unsprezece covoare de acestea. 26.8 Lungimea fiecarui covor sa fie de treizeci de coti, si latimea fiecarui covor sa fie de patru coti; toate cele unsprezece covoare sa aiba aceeasi masura. 26.9 Pe cinci din aceste covoare sa le legi impreuna deosebit, si pe celelalte sase deosebit, iar pe al saselea covor sa-l indoiesti in fata cortului. 26.10 Sa pui apoi cincizeci de chiotori la marginea covorului cu care se sfarseste cea dintai impreunare de covoare, si cincizeci de chiotori la marginea covorului cu care se sfarseste a doua impreunare de covoare. 26.11 Sa faci cincizeci de copci de arama, si sa pui copcile in chiotori. Sa impreuni astfel acoperisul cortului, asa incat sa alcatuiasca un intreg. 26.12 Fiindca va mai trece ceva din covoarele acoperisului cortului, jumatate din ce trece dintr-un covor, sa acopere partea dinapoi a cortului; 26.13 iar ce mai trece din lungimea celorlalte covoare ale acoperisului cortului, sa cada cate un cot deoparte, si un cot de cealalta parte, peste cele doua laturi ale cortului, asa incat sa le acopere. 26.14 Sa mai faci apoi pentru acoperisul cortului o invelitoare de piei de berbeci vopsite in rosu, si peste ea o invelitoare de piei de vitel de mare. 26.15 Apoi sa faci niste scanduri pentru cort; scandurile acestea sa fie de lemn de salcam, puse in picioare. 26.16 Lungimea fiecarei scanduri sa fie de zece coti, si latimea fiecarei scanduri sa fie de un cot si jumatate. 26.17 Fiecare scandura sa aiba doua urechi unite una cu alta; asa sa faci la toate scandurile cortului. 26.18 Sa faci douazeci de scanduri pentru cort, inspre latura de miazazi. 26.19 Sub cele douazeci de scanduri, sa pui patruzeci de picioare de argint, cate doua picioare sub fiecare scandura pentru cele doua urechi ale ei. 26.20 Pentru a doua latura a cortului, latura de miaza noapte, de asemenea sa faci douazeci de scanduri~ 26.21 impreuna cu cele patruzeci de picioare de argint ale lor: cate doua picioare sub fiecare scandura. 26.22 Pentru fundul cortului, inspre latura de apus, sa faci sase scanduri. 26.23 Sa mai faci doua scanduri pentru unghiurile din fundul cortului; 26.24 sa fie cate doua la un loc, incepand de jos, si bine legate la varf cu un cerc; amandoua aceste scanduri, care sunt puse in cele doua unghiuri, sa fie la fel. 26.25 Vor fi astfel opt scanduri, cu picioarele lor de argint, adica saisprezece picioare, cate doua picioare sub fiecare scandura. 26.26 Sa faci apoi cinci drugi de lemn de salcam pentru scandurile uneia din partile cortului~ 26.27 cinci drugi pentru scandurile din a doua parte a cortului, si cinci drugi pentru scandurile din partea din fundul cortului dinspre apus. 26.28 Drugul de la mijloc sa ajunga de la un capat la celalalt al scandurilor. 26.29 Sa poleiesti scandurile cu aur, si verigile in care vor intra drugii, sa le faci de aur, iar drugii sa-i poleiesti tot cu aur. 26.30 Cortul sa-l faci dupa chipul care ti s-a aratat pe munte. 26.31 Sa faci apoi o perdea albastra, purpurie si caramizie, si de in subtire rasucit; sa fie lucrata cu maiestrie, si sa aiba pe ea heruvimi. 26.32 S-o prinzi de patru stalpi de salcam, poleiti cu aur; stalpii acestia sa aiba niste carlige de aur, si sa stea pe patru picioare de argint. 26.33 Sa atarni perdeaua de copci, si in dosul perdelei sa vari chivotul marturiei: perdeaua sa faca despartirea intre Locul sfant si Locul prea sfant. 26.34 Sa pui capacul ispasirii pe chivotul marturiei, in Locul prea sfant. 26.35 Masa s-o pui dincoace de perdea, si sfesnicul in fata mesei, in partea dinspre miazazi a cortului; iar masa s-o pui inspre partea de miaza noapte. 26.36 La intrarea cortului sa mai faci o perdea albastra, purpurie si caramizie, si de in subtire rasucit; aceasta sa fie o lucrare de cusatura la gherghef. 26.37 Pentru perdeaua aceasta sa faci cinci stalpi de salcam si sa-i imbraci cu aur; stalpii acestia sa aiba carlige de aur, si sa torni pentru ei cinci picioare de arama.
27.1 Altarul sa-l faci din lemn de salcam; lungimea lui sa fie de cinci coti, si latimea lui de cinci coti. Altarul sa fie in patru colturi, si inaltimea lui sa fie de cinci coti. 27.2 In cele patru colturi, sa faci niste coarne care sa fie dintr-o bucata cu altarul; si sa-l acoperi cu arama. 27.3 Sa faci pentru altar oale de scos cenusa, lopeti, lighene, furculite si tigai pentru carbuni; toate uneltele lui sa le faci de arama. 27.4 Sa faci altarului un gratar de arama, in chip de retea, si sa pui patru verigi de arama la cele patru colturi ale retelei. 27.5 Gratarul sa-l pui sub streasina altarului, incepand de jos, asa ca gratarul sa vina pana la jumatatea altarului. 27.6 Sa faci apoi niste drugi pentru altar, drugi de lemn de salcam, si sa-i acoperi cu arama. 27.7 Sa vari drugii in verigi; si drugii sa fie de amandoua partile altarului, cand il vor purta. 27.8 Sa-l faci din scanduri si gol pe dinauntru. Sa fie facut asa cum ti s-a aratat pe munte. 27.9 Curtea cortului s-o faci astfel. Inspre partea de miazazi, pentru alcatuirea curtii, sa fie niste panze de in subtire rasucit, pe o lungime de o suta de coti pentru aceasta intaie latura~ 27.10 cu douazeci de stalpi, care sa stea pe douazeci de picioare de arama; carligele stalpilor si betele lor de legatura, sa fie de argint. 27.11 Inspre partea de miaza noapte sa fie de asemenea niste panze, pe o lungime de o suta de coti, cu douazeci de stalpi si cu cele douazeci de picioare ale lor de arama; carligele stalpilor si betele lor de legatura, sa fie de argint. 27.12 Inspre partea de apus, sa fie pentru latimea curtii niste panze de cincizeci de coti, cu zece stalpi si cele zece picioare ale lor. 27.13 Inspre partea de rasarit, pe langa cei cincizeci de coti pentru latimea curtii~ 27.14 sa mai fie cincisprezece coti de panza pentru o aripa, cu trei stalpi si cele trei picioare ale lor~ 27.15 si cincisprezece coti de panza pentru a doua aripa, cu trei stalpi si cele trei picioare ale lor. 27.16 Pentru poarta curtii cortului, sa fie o perdea lata de douazeci de coti, albastra, purpurie si caramizie, si de in subtire rasucit, lucrata la gherghef, cu patru stalpi si cele patru picioare ale lor. 27.17 Toti stalpii curtii de jur imprejur sa aiba bete de legatura de argint, carlige de argint, si picioare de arama. 27.18 Lungimea curtii sa fie de o suta de coti, latimea de cincizeci de coti de fiecare parte, si inaltimea de cinci coti; panzele sa fie de in subtire rasucit, iar picioarele sa fie de arama. 27.19 Toate uneltele randuite pentru slujba cortului, toti tarusii lui, si toti tarusii curtii, sa fie de arama. 27.20 Sa poruncesti copiilor lui Israel sa-ti aduca pentru sfesnic untdelemn curat de masline fara drojdii, ca sa arda in candele necurmat. 27.21 Aaron si fiii sai sa-l pregateasca in cortul intalnirii, dincoace de perdeaua care este inaintea chivotului marturiei, pentru ca sa arda de seara pana dimineata inaintea Domnului. Aceasta este o lege vesnica pentru urmasii lor, si pe care copiii lui Israel vor trebui s-o tina.
28.1 Apropie de tine pe fratele tau Aaron si pe fiii sai, si ia-i dintre copiii lui Israel si pune-i deoparte in slujba Mea ca preoti: pe Aaron si pe fiii lui Aaron: Nadab, Abihu, Eleazar si Itamar. 28.2 Fratelui tau Aaron, sa-i faci haine sfinte, ca sa-i slujeasca de cinste si podoaba. 28.3 Vorbeste cu toti cei destoinici, carora le-am dat un duh de pricepere, sa faca vesmintele lui Aaron, ca sa fie sfintit, si sa-Mi implineasca slujba de preot. 28.4 Iata vesmintele pe care le vor face: un pieptar, un efod, o mantie, o tunica lucrata la gherghef, o mitra si un brau. Sa faca fratelui tau Aaron si fiilor sai, vesminte sfinte, ca sa-Mi implineasca slujba de preot. 28.5 Sa intrebuinteze aur, materii vopsite in albastru, in purpuriu, in caramiziu si subtire. 28.6 Efodul sa-l faca de aur, de fir albastru, purpuriu si caramiziu, si de in subtire rasucit; sa fie lucrat cu maiestrie. 28.7 Sa aiba doi umerari uniti cu el; la cele doua capete ale lui, sa fie legat de ei. 28.8 Braul sa fie de aceeasi lucratura ca efodul si prins pe el; sa fie de aur, de fir albastru, purpuriu si caramiziu, si de in subtire rasucit. 28.9 Sa iei apoi doua pietre de onix, si sa sapi pe ele numele fiilor lui Israel: 28.10 sase din numele lor pe o piatra, si alte sase pe a doua piatra, dupa sirul nasterilor. 28.11 Pe cele doua pietre sa sapi numele fiilor lui Israel, cum se face sapatura pe pietre si pe peceti; sa le legi intr-o ferecatura de aur. 28.12 Amandoua aceste pietre sa le pui pe umerarii efodului, ca aducere aminte de fiii lui Israel; si Aaron le va purta numele inaintea Domnului, pe cei doi umeri ai lui, ca aducere aminte de ei. 28.13 Sa faci apoi niste ferecaturi de aur~ 28.14 si doua lantisoare de aur curat, pe care sa le impletesti in chip de sfori; si lanturile acestea, impletite astfel, sa le pui in ferecaturi. 28.15 Sa faci apoi pieptarul judecatii, lucrat cu maiestrie, sa-l faci din aceeasi lucratura ca efodul; sa-l faci de aur, de fir albastru, purpuriu si caramiziu, si de in subtire rasucit. 28.16 Sa fie in patru colturi si indoit; lungimea lui sa fie de o palma, si latimea tot de o palma. 28.17 In el sa tesi o tesatura de pietre, si anume patru randuri de pietre: in randul intai, un sardonix, un topaz, si un smarald; 28.18 in al doilea rand, un rubin, un safir, si un diamant; 28.19 in al treilea rand, un opal, un agat, si un ametist; 28.20 in al patrulea rand, un hrisolit, un onix, si un iaspis. Aceste pietre sa fie legate in ferecatura lor de aur. 28.21 Sa fie douasprezece, dupa numele fiilor lui Israel, sapate ca niste peceti, fiecare cu numele uneia din cele douasprezece semintii. 28.22 Pentru pieptar sa faci niste lantisoare de aur curat, impletite ca niste sfori. 28.23 Sa faci pentru pieptar doua verigi de aur, si aceste doua verigi de aur sa le pui la cele doua capete ale pieptarului. 28.24 Cele doua lanturi de aur impletite sa le prinzi de cele doua verigi de la cele doua capete ale pieptarului. 28.25 Iar celelalte doua capete ale celor doua lanturi impletite sa le prinzi de cele doua ferecaturi, si sa le pui peste umerarii efodului, in partea dinainte. 28.26 Sa mai faci doua verigi de aur, si sa le pui la celelalte doua capete de jos ale pieptarului, pe marginea dinauntru care este indreptata spre efod. 28.27 Si sa mai faci alte doua verigi de aur, pe care sa le pui jos la cei doi umerari ai efodului pe partea dinainte a lui, tocmai acolo unde se imbuca efodul cu umerarii, deasupra braului efodului. 28.28 Pieptarul cu verigile lui, sa-l lege de verigile efodului cu o sfoara albastra, pentru ca pieptarul sa stea teapan deasupra braului efodului, si sa nu poata sa se miste de pe efod. 28.29 Cand va intra Aaron in sfantul locas, va purta pe inima lui numele fiilor lui Israel, sapate pe pieptarul judecatii, ca sa pastreze totdeauna aducerea aminte de ei inaintea Domnului. 28.30 Sa pui in pieptarul judecatii Urim si Tumim, care sa fie pe inima lui Aaron, cand se va infatisa el inaintea Domnului. Astfel, Aaron va purta necurmat pe inima lui judecata copiilor lui Israel, cand se va infatisa inaintea Domnului. 28.31 Mantia de sub efod s-o faci intreaga de materie albastra. 28.32 La mijloc, sa aiba o gura pentru intrarea capului; si gura aceasta sa aiba de jur imprejur o tivitura tesuta, ca gura unei platose, ca sa nu se rupa. 28.33 Pe margine, de jur imprejurul tiviturii, sa pui niste rodii de culoare albastra, purpurie si caramizie, presarate cu clopotei de aur: 28.34 un clopotel de aur si o rodie, un clopotel de aur si o rodie, pe toata marginea mantiei de jur imprejur. 28.35 Aaron se va imbraca cu ea ca sa faca slujba; cand va intra in locasul sfant inaintea Domnului, si cand va iesi din el, se va auzi sunetul clopoteilor, asa ca el nu va muri. 28.36 Sa faci si o tabla de aur curat, si sa sapi pe ea, cum se sapa pe o pecete: Sfintenie Domnului. 28.37 S-o legi cu o sfoara albastra de mitra, in partea dinainte a mitrei. 28.38 Ea sa fie pe fruntea lui Aaron; si Aaron va purta faradelegile savarsite de copiii lui Israel cand isi aduc toate darurile lor sfinte; ea va fi necurmat pe fruntea lui inaintea Domnului, pentru ca ei sa fie placuti inaintea Lui. 28.39 Tunica s-o faci de in subtire; sa faci o mitra de in subtire, si sa faci un brau lucrat la gherghef. 28.40 Fiilor lui Aaron sa le faci tunici, sa le faci braie, si sa le faci scufii, spre cinste si podoaba. 28.41 Sa imbraci cu ele pe fratele tau Aaron, si pe fiii lui impreuna cu el. Sa-i ungi, sa-i inchini in slujba, sa-i sfintesti, si-Mi vor sluji ca preoti. 28.42 Fa-le izmene de in, ca sa-si acopere goliciunea, de la brau pana la glezne. 28.43 Aaron si fiii lui le vor purta, cand vor intra in cortul intalnirii, sau cand se vor apropia de altar, ca sa faca slujba in locasul sfant; astfel ei nu se vor face vinovati, si nu vor muri. Aceasta este o lege vesnica pentru Aaron si pentru urmasii lui dupa el.
29.1 Iata ce vei face pentru ca sa-i sfintesti si sa-Mi implineasca slujba de preoti. Ia un vitel si doi berbeci fara cusur. 29.2 Fa, cu faina aleasa de grau, niste azime, turte nedospite, framantate cu untdelemn, si placinte nedospite, stropite cu untdelemn. 29.3 Sa le pui intr-un cos, si sa le aduci impreuna cu vitelul si cei doi berbeci. 29.4 Sa aduci apoi pe Aaron si pe fiii lui la usa cortului intalnirii, si sa-i speli cu apa. 29.5 Sa iei vesmintele; sa imbraci pe Aaron cu tunica, cu mantia efodului, cu efodul si cu pieptarul, si sa-l incingi cu braul efodului. 29.6 Sa-i pui mitra pe cap, si pe mitra sa pui tabla sfinteniei. 29.7 Sa iei untdelemnul pentru ungere, sa i-l torni pe cap, si sa-l ungi. 29.8 Sa aduci apoi pe fiii lui, si sa-i imbraci cu tunicile. 29.9 Sa incingi pe Aaron si pe fiii lui cu un brau, si sa pui scufiile pe capetele fiilor lui Aaron. Preotia va fi a lor printr-o lege vesnica. Astfel sa inchini pe Aaron si pe fiii lui in slujba Mea. 29.10 Sa aduci vitelul inaintea cortului intalnirii, si Aaron si fiii lui sa-si puna mainile pe capul vitelului. 29.11 Sa junghii vitelul inaintea Domnului, la usa cortului intalnirii. 29.12 Sa iei cu degetul tau din sangele vitelului, sa pui pe coarnele altarului, iar celalalt sange sa-l versi la picioarele altarului. 29.13 Sa iei toata grasimea care acopera maruntaiele si prapurul ficatului, cei doi rarunchi cu grasimea care-i acopera, si sa le arzi pe altar. 29.14 Dar carnea vitelului, pielea si baliga lui sa le arzi in foc, afara din tabara: aceasta este o jertfa pentru pacat. 29.15 Sa iei pe unul din cei doi berbeci; si Aaron si fiii lui sa-si puna mainile pe capul berbecului. 29.16 Sa junghii berbecul; sa-i iei sangele, si sa-l stropesti pe altar de jur imprejur. 29.17 Apoi sa tai berbecul in bucati, si sa-i speli maruntaiele si picioarele, si sa le pui langa celelalte bucati si langa capul lui. 29.18 Berbecul sa-l arzi de tot pe altar; aceasta este o ardere-de-tot pentru Domnul, este o jertfa mistuita de foc, de un miros placut Domnului. 29.19 Sa iei apoi pe celalalt berbec; si Aaron si fiii lui sa-si puna mainile pe capul berbecului. 29.20 Sa junghii berbecul; sa iei din sangele lui, sa pui pe varful urechii drepte a lui Aaron si pe varful urechii drepte a fiilor lui, pe degetul cel mare al mainii lor drepte si pe degetul cel mare al piciorului lor drept, iar celalalt sange sa-l stropesti pe altar de jur imprejur. 29.21 Sa iei din sangele de pe altar si din untdelemnul pentru ungere, si sa stropesti pe Aaron si vesmintele lui, pe fiii lui si vesmintele lor. Astfel vor fi inchinati, Aaron si vesmintele lui, fiii si vesmintele lor in slujba Domnului. 29.22 Sa iei apoi grasimea berbecului, coada, grasimea care acopera maruntaiele, prapurul ficatului, cei doi rarunchi cu grasimea care-i acopera si spata dreapta, caci acesta este un berbec de inchinare in slujba Domnului; 29.23 din cos sa iei din azimele, puse inaintea Domnului, o turta de paine, o turta cu untdelemn si o placinta. 29.24 Toate acestea sa le pui in mainile lui Aaron si in mainile fiilor lui, si sa le legeni intr-o parte si intr-alta, ca un dar leganat inaintea Domnului. 29.25 Sa le iei apoi din mainile lor, si sa le arzi pe altar, deasupra arderii-de-tot; aceasta este o jertfa mistuita de foc inaintea Domnului, de un miros placut Domnului. 29.26 Sa iei si pieptul berbecului care va sluji la inchinarea lui Aaron in slujba Domnului, si sa-l legeni intr-o parte si in alta, ca un dar leganat inaintea Domnului: aceasta va fi partea ta. 29.27 Sa sfintesti pieptul leganat si spata ridicata din berbecul care va sluji la inchinarea lui Aaron si a fiilor lui in slujba Domnului, pieptul leganandu-l intr-o parte si intr-alta, spata infatisand-o inaintea Domnului prin ridicare. 29.28 Ele vor fi ale lui Aaron si ale fiilor lui, printr-o lege vesnica, pe care o vor tine copiii lui Israel; caci este o jertfa adusa prin ridicare; si, in jertfele de multumire ale copiilor lui Israel, jertfa adusa prin ridicare va fi a Domnului. 29.29 Vesmintele sfinte ale lui Aaron vor fi dupa el ale fiilor lui, care le vor pune cand vor fi unsi si cand vor fi inchinati in slujba. 29.30 Vor fi purtate timp de sapte zile de acela din fiii lui, care ii va urma in slujba preotiei, si care va intra in cortul intalnirii, ca sa faca slujba in sfantul locas. 29.31 Sa iei apoi berbecul pentru inchinarea in slujba Domnului, si sa pui sa-i fiarba carnea intr-un loc sfant. 29.32 Aaron si fiii lui sa manance, la usa cortului intalnirii, carnea berbecului si painea din cos. 29.33 Sa manance astfel tot ce a slujit la facerea ispasirii, ca sa fie inchinati in slujba si sfintiti; nimeni altul sa nu manance din ele, caci sunt lucruri sfinte. 29.34 Daca va ramane ceva din carnea intrebuintata pentru inchinarea in slujba si din paine pana dimineata, sa arzi in foc ce va ramane; sa nu se manance, caci este un lucru sfant. 29.35 Sa urmezi, cu privire la Aaron si la fiii lui, toate poruncile, pe care ti le-am dat. In sapte zile sa-i inchini in slujba. 29.36 In fiecare zi sa mai aduci un vitel ca jertfa pentru pacat, pentru ispasire; sa curatesti altarul, facand ispasirea aceasta, si sa-l ungi ca sa-l sfintesti. 29.37 Timp de sapte zile, sa faci ispasire pentru altar, si sa-l sfintesti; si astfel altarul va fi prea sfant, si oricine se va atinge de altar, va fi sfintit. 29.38 Iata ce sa jertfesti pe altar: doi miei de un an, in fiecare zi, necurmat. 29.39 Un miel sa-l jertfesti dimineata, iar celalalt miel seara. 29.40 Impreuna cu cel dintai miel, sa aduci a zecea parte dintr-o efa de floare de faina, framantata intr-un sfert de hin de untdelemn de masline fara drojdii, si o jertfa de bautura de un sfert de hin de vin. 29.41 Pe al doilea miel sa-l jertfesti seara, si sa aduci impreuna cu el o jertfa de mancare si o jertfa de bautura ca cele de dimineata; aceasta este o jertfa mistuita de foc, de un miros placut Domnului. 29.42 Aceasta este arderea de tot necurmata, care va fi adusa de urmasii vostri, la usa cortului intalnirii, inaintea Domnului; acolo Ma voi intalni cu voi, si iti voi vorbi. 29.43 Acolo Ma voi intalni cu copiii lui Israel, si locul acela va fi sfintit de slava Mea. 29.44 Voi sfinti cortul intalnirii si altarul; voi sfinti pe Aaron si pe fiii lui, ca sa fie in slujba Mea ca preoti. 29.45 Eu voi locui in mijlocul copiilor lui Israel, si voi fi Dumnezeul lor. 29.46 Ei vor cunoaste ca Eu sunt Domnul Dumnezeul lor, care i-am scos din tara Egiptului, ca sa locuiesc in mijlocul lor. Eu sunt Domnul, Dumnezeul lor.
30.1 Sa faci apoi un altar pentru arderea tamaiei, si anume sa-l faci din lemn de salcam. 30.2 Lungimea lui sa fie de un cot, iar latimea tot de un cot; sa fie in patru colturi, si inaltimea lui sa fie de doi coti. Coarnele altarului sa fie dintr-o bucata cu el. 30.3 Sa-i poleiesti cu aur curat, atat partea de sus, cat si paretii lui de jur imprejur si coarnele; si sa-i faci o cununa de aur de jur imprejur. 30.4 Dedesubtul cununii sa-i faci doua verigi de aur de amandoua laturile, in cele doua unghiuri, pentru punerea drugilor, care vor sluji la ducerea lui. 30.5 Drugii sa-i faci din lemn de salcam, si sa-i poleiesti cu aur. 30.6 Sa asezi altarul in fata perdelei dinauntru, care este inaintea chivotului marturiei, in fata capacului ispasirii, care este deasupra marturiei, si unde Ma voi intalni cu tine. 30.7 Aaron va arde pe el tamaie mirositoare; va arde tamaie in fiecare dimineata, cand va pregati candelele; 30.8 va arde si seara cand va aseza candelele. Astfel se va arde necurmat din partea voastra tamaie inaintea Domnului din neam in neam. 30.9 Sa nu aduceti pe altar altfel de tamaie, nici ardere de tot, nici jertfa de mancare, si sa nu turnati pe el nici o jertfa de bautura. 30.10 Numai o data in fiecare an, Aaron va face ispasire pe coarnele altarului. Ispasirea aceasta o va face odata pe an cu sangele dobitocului adus ca jertfa pentru ispasirea pacatului, printre urmasii vostri. Acesta va fi un lucru prea sfant inaintea Domnului. 30.11 Domnul a vorbit lui Moise, si a zis: 30.12 Cand vei socoti pe copiii lui Israel si le vei face numaratoarea, fiecare din ei sa dea Domnului un dar in bani, pentru rascumpararea sufletului lui, ca sa nu fie loviti de nici o urgie, cu prilejul acestei numaratori. 30.13 Iata ce vor da toti cei ce vor fi cuprinsi in numaratoarea aceasta: o jumatate de siclu, dupa siclul sfantului locas, care este de douazeci de ghere; o jumatate de siclu va fi darul ridicat pentru Domnul. 30.14 Orice om cuprins in numaratoare, de la varsta de douazeci de ani in sus, va plati darul ridicat pentru Domnul. 30.15 Bogatul sa nu plateasca mai mult, si saracul sa nu plateasca mai putin de o jumatate de siclu, ca dar ridicat pentru Domnul, pentru rascumpararea sufletelor. 30.16 Sa ridici de la copiii lui Israel argintul pentru rascumparare, si sa-l intrebuintezi pentru slujba cortului intalnirii; aceasta va fi pentru copiii lui Israel o aducere aminte inaintea Domnului pentru rascumpararea sufletelor lor. 30.17 Domnul a vorbit lui Moise, si a zis: 30.18 Sa faci un lighean de arama, cu piciorul lui de arama, pentru spalat; sa-l asezi intre cortul intalnirii si altar, si sa torni apa in el~ 30.19 ca sa-si spele in el Aaron si fiii lui mainile si picioarele. 30.20 Cand vor intra in cortul intalnirii, se vor spala cu apa aceasta, ca sa nu moara; si se vor spala si cand se vor apropia de altar, ca sa faca slujba si ca sa aduca Domnului jertfe arse de foc. 30.21 Isi vor spala mainile si picioarele ca sa nu moara. Aceasta va fi o lege necurmata pentru Aaron, pentru fiii lui si pentru urmasii lor. 30.22 Domnul a vorbit lui Moise, si a zis: 30.23 Ia din cele mai bune mirodenii, cinci sute de sicli de smirna foarte curata, jumatate, adica doua sute cincizeci de sicli, de scortisoara mirositoare, doua sute cincizeci de sicli de trestie mirositoare~ 30.24 cinci sute de sicli de casia, dupa siclul sfantului locas, si un hin de untdelemn de maslin. 30.25 Cu ele sa faci un untdelemn pentru ungerea sfanta, o amestecatura mirositoare, facuta dupa mestesugul facatorului de mir; acesta va fi untdelemnul pentru ungerea sfanta. 30.26 Cu el sa ungi cortul intalnirii si chivotul marturiei~ 30.27 masa si toate uneltele ei, sfesnicul si uneltele lui, altarul tamaierii~ 30.28 altarul arderilor de tot cu toate uneltele lui si ligheanul cu piciorul lui. 30.29 Sa sfintesti aceste lucruri, si ele vor fi prea sfinte; oricine se va atinge de ele, va fi sfintit. 30.30 Sa ungi de asemenea pe Aaron si pe fiii lui, si sa-i sfintesti, ca sa fie in slujba Mea ca preoti. 30.31 Sa vorbesti copiilor lui Israel, si sa le spui: Acesta Imi va fi untdelemnul pentru ungerea sfanta, printre urmasii vostri. 30.32 Sa nu se unga cu el trupul nici unui om, si sa nu faceti un alt untdelemn ca el dupa aceeasi intocmire; el este sfant, si voi sa-l priviti ca sfant. 30.33 Oricine va face un untdelemn ca el, sau va unge cu el pe altul, va fi nimicit din poporul lui. 30.34 Domnul a zis lui Moise: Ia mirodenii, stacte, onice mirositoare, halvan, si tamaie curata, in aceeasi masura. 30.35 Cu ele sa faci tamaie, o amestecatura mirositoare, alcatuita dupa mestesugul facatorului de mir; sa fie sarata, curata si sfanta. 30.36 S-o pisezi marunt, si s-o pui inaintea marturiei, in cortul intalnirii, unde Ma voi intalni cu tine. Acesta va fi pentru voi un lucru prea sfant. 30.37 Tamaie ca aceasta, in aceeasi intocmire, sa nu va faceti, ci s-o priviti ca sfanta, si pastrata pentru Domnul. 30.38 Oricine va face tamaie ca ea, ca s-o miroase, va fi nimicit din poporul lui.
31.1 Domnul a vorbit lui Moise, si a zis: 31.2 Sa stii ca am ales pe Betaleel, fiul lui Uri, fiul lui Hur, din semintia lui Iuda. 31.3 L-am umplut cu Duhul lui Dumnezeu, i-am dat un duh de intelepciune, pricepere, si stiinta pentru tot felul de lucrari~ 31.4 i-am dat putere sa nascoceasca tot felul de lucrari mestesugite, sa lucreze in aur, in argint si in arama~ 31.5 sa sape in pietre si sa le lege, sa lucreze in lemn, si sa faca tot felul de lucrari. 31.6 Si iata ca i-am dat ca ajutor pe Oholiab, fiul lui Ahisamac, din semintia lui Dan. Am dat pricepere in mintea tuturor celor ce sunt iscusiti, ca sa faca tot ce ti-am poruncit: 31.7 cortul intalnirii, chivotul marturiei, capacul ispasirii care va fi deasupra lui, si toate uneltele cortului; 31.8 masa cu uneltele ei, sfesnicul de aur curat cu toate uneltele lui, altarul tamaierii; 31.9 altarul arderilor de tot cu toate uneltele lui, ligheanul cu piciorul lui; 31.10 vesmintele pentru slujba, vesmintele sfinte ale preotului Aaron, vesmintele fiilor lui pentru slujbele preotesti; 31.11 untdelemnul pentru ungere, si tamaia mirositoare pentru sfantul locas. Le vor face dupa toate poruncile, pe care ti le-am dat. 31.12 Domnul a vorbit lui Moise, si a zis: 31.13 Vorbeste copiilor lui Israel, si spune-le: Sa nu care cumva sa nu tineti sabatele Mele, caci acesta va fi intre Mine si voi, si urmasii vostri, un semn dupa care se va cunoaste ca Eu sunt Domnul, care va sfintesc. 31.14 Sa tineti Sabatul, caci el va fi pentru voi ceva sfant. Cine il va calca, va fi pedepsit cu moartea; cine va face vreo lucrare in ziua aceasta, va fi nimicit din mijlocul poporului sau. 31.15 Sa lucrezi sase zile; dar a saptea este Sabatul, ziua de odihna, inchinata Domnului. Cine va face vreo lucrare in ziua Sabatului, va fi pedepsit cu moartea. 31.16 Copiii lui Israel sa pazeasca Sabatul, praznuindu-l, ei si urmasii lor, ca un legamant necurmat. 31.17 Aceasta va fi intre Mine si copiii lui Israel un semn vesnic; caci in sase zile a facut Domnul cerurile si pamantul, iar in ziua a saptea S-a odihnit si a rasuflat. 31.18 Cand a ispravit Domnul de vorbit cu Moise pe muntele Sinai, i-a dat cele doua table ale marturiei, table de piatra, scrise cu degetul lui Dumnezeu.
32.1 Poporul, vazand ca Moise zaboveste sa se pogoare de pe munte, s-a strans in jurul lui Aaron, si i-a zis: Haide! fa-ne un dumnezeu care sa mearga inaintea noastra; caci Moise, omul acela care ne-a scos din tara Egiptului, nu stim ce s-a facut. 32.2 Aaron le-a raspuns: Scoateti cerceii de aur din urechile nevestelor, fiilor si fiicelor voastre, si aduceti-i la mine. 32.3 Si toti si-au scos cerceii de aur din urechi, si i-au adus lui Aaron. 32.4 El i-a luat din mainile lor, a batut aurul cu dalta, si a facut un vitel turnat. Si ei au zis: Israele! iata dumnezeul tau, care te-a scos din tara Egiptului. 32.5 Cand a vazut Aaron lucrul acesta, a zidit un altar inaintea lui, si a strigat: Maine, va fi o sarbatoare in cinstea Domnului! 32.6 A doua zi, s-au sculat dis-de-dimineata, si au adus arderi de tot si jertfe de multumire. Poporul a sezut de a mancat si a baut; apoi s-au sculat sa joace. 32.7 Domnul a zis lui Moise: Scoala si pogoara-te; caci poporul tau, pe care l-ai scos din tara Egiptului, s-a stricat. 32.8 Foarte curand s-au abatut de la calea, pe care le-o poruncisem Eu; si-au facut un vitel turnat, s-au inchinat pana la pamant inaintea lui, i-au adus jertfe, si au zis: Israele! iata dumnezeul tau, care te-a scos din tara Egiptului! 32.9 Domnul a zis lui Moise: Vad ca poporul acesta este un popor incapatanat. 32.10 Acum, lasa-Ma; mania Mea are sa se aprinda impotriva lor: si-i voi mistui; dar pe tine te voi face stramosul unui neam mare. 32.11 Moise s-a rugat Domnului, Dumnezeului sau, si a zis: Pentru ce sa se aprinda, Doamne, mania Ta impotriva poporului Tau, pe care l-ai scos din tara Egiptului cu mare putere si cu mana tare? 32.12 Pentru ce sa zica Egiptenii: Spre nenorocirea lor i-a scos, ca sa-i omoare prin munti, si ca sa-i stearga de pe fata pamantului? Intoarce-Te din iuteala maniei Tale si lasa-Te de raul acesta, pe care vrei sa-l faci poporului Tau. 32.13 Adu-ti aminte de Avraam, de Isaac si de Israel, robii Tai, carora le-ai spus, jurandu-Te pe Tine insuti: Voi inmulti samanta voastra ca stelele cerului, voi da urmasilor vostri toata tara aceasta, de care am vorbit, si ei o vor stapani in veac. 32.14 Si Domnul S-a lasat de raul, pe care spusese ca vrea sa-l faca poporului Sau. 32.15 Moise s-a intors si s-a pogorat de pe munte, cu cele doua table ale marturiei in mana. Tablele erau scrise pe amandoua partile, pe o parte si pe alta. 32.16 Tablele erau lucrarea lui Dumnezeu, si scrisul era scrisul lui Dumnezeu, sapat pe table. 32.17 Iosua a auzit glasul poporului, care scotea strigate, si a zis lui Moise: In tabara este un strigat de razboi! 32.18 Moise a raspuns: Strigatul aceasta nu-i nici strigat de biruitori, nici strigat de biruiti; ce aud eu, este glasul unor oameni care canta! 32.19 Si, pe cand se apropia de tabara, a vazut vitelul si jocurile. Moise s-a aprins de manie, a aruncat tablele din mana, si le-a sfaramat de piciorul muntelui. 32.20 A luat vitelul, pe care-l facusera ei, si l-a ars in foc; l-a prefacut in cenusa, a presarat cenusa pe fata apei, si a dat-o copiilor lui Israel s-o bea. 32.21 Moise a zis lui Aaron: Ce ti-a facut poporul acesta, de ai adus asupra lui un pacat atat de mare? 32.22 Aaron a raspuns: Sa nu se aprinda de manie domnul meu! Tu singur stii ca poporul acesta este pornit la rau. 32.23 Ei mi-au zis: Fa-ne un dumnezeu, care sa mearga inaintea noastra; caci Moise, omul acela care ne-a scos din tara Egiptului, nu stim ce s-a facut! 32.24 Eu le-am zis: Cine are aur, sa-l scoata! Si mi l-au dat; l-am aruncat in foc, si din el a iesit vitelul acesta. 32.25 Moise a vazut ca poporul era fara frau, caci Aaron il facuse sa fie fara frau, spre batjocura vrajmasilor sai; 32.26 s-a asezat la usa taberei, si a zis: Cine este pentru Domnul, sa vina la mine! Si toti copiii lui Levi s-au strans la el. 32.27 El le-a zis: Asa vorbeste Domnul, Dumnezeul lui Israel: Fiecare din voi sa se incinga cu sabia; mergeti si strabateti tabara de la o poarta la alta, si fiecare sa omoare pe fratele, pe prietenul si pe ruda sa. 32.28 Copiii lui Levi au facut dupa porunca lui Moise; si aproape trei mii de oameni au pierit in ziua aceea din popor. 32.29 Moise a zis: Predati-va azi in slujba Domnului, chiar cu jertfa fiului si fratelui vostru, pentru ca binecuvantarea Lui sa vina astazi peste voi! 32.30 A doua zi, Moise a zis poporului: Ati facut un pacat foarte mare. Am sa ma sui acum la Domnul: poate ca voi capata iertare pentru pacatul vostru. 32.31 Moise s-a intors la Domnul, si a zis: Ah! poporul acesta a facut un pacat foarte mare! Si-au facut un dumnezeu de aur. 32.32 Iarta-le acum pacatul! Daca nu, atunci, sterge-ma din cartea Ta, pe care ai scris-o! 32.33 Domnul a zis lui Moise: Pe cel ce a pacatuit impotriva Mea, pe acela il voi sterge din cartea Mea. 32.34 Du-te dar, si du poporul unde ti-am spus. Iata, Ingerul Meu va merge inaintea ta, dar in ziua razbunarii Mele, ii voi pedepsi pentru pacatul lor! 32.35 Domnul a lovit cu urgie poporul, pentru ca facuse vitelul faurit de Aaron.
33.1 Domnul a zis lui Moise: Du-te, si porneste de aici cu poporul, pe care l-ai scos din tara Egiptului; suie-te in tara, pe care am jurat ca o voi da lui Avraam, lui Isaac si lui Iacov, zicand: Semintei tale o voi da! 33.2 Voi trimite inaintea ta un inger, si voi izgoni pe Canaaniti, Amoriti, Hetiti, Fereziti, Heviti si Iebusiti. 33.3 Suie-te in tara aceasta unde curge lapte si miere. Dar Eu nu Ma voi sui in mijlocul tau, ca sa nu te prapadesc pe drum, caci esti un popor incapatanat. 33.4 Cand a auzit poporul aceste triste cuvinte, toti s-au intristat; si nimeni nu si-a pus podoabele pe el. 33.5 Si Domnul a zis lui Moise: Spune copiilor si lui Israel: Voi sunteti un popor incapatanat; numai o clipa daca M-as sui in mijlocul tau, te-as prapadi. Arunca-ti acum podoabele de pe tine, si voi vedea ce-ti voi face. 33.6 Copiii lui Israel si-au scos de pe ei podoabele, si au plecat de la muntele Horeb. 33.7 Moise a luat cortul lui si l-a intins afara din tabara, la o departare oare care; l-a numit cortul intalnirii. Si toti cei ce intrebau pe Domnul, se duceau la cortul intalnirii, care era afara din tabara. 33.8 Cand se ducea Moise la cort, tot poporul se scula in picioare; fiecare statea la usa cortului sau, si urmarea cu ochii pe Moise, pana intra el in cort. 33.9 Si cand intra Moise in cort, stalpul de nor se pogora si se oprea la usa cortului, si Domnul vorbea cu Moise. 33.10 Tot poporul vedea stalpul de nor oprindu-se la usa cortului; tot poporul se scula si se arunca cu fata la pamant la usa cortului lui. 33.11 Domnul vorbea cu Moise fata in fata, cum vorbeste un om cu prietenul lui. Apoi Moise se intorcea in tabara, dar tanarul lui slujitor, Iosua, fiul lui Nun, nu iesea deloc din mijlocul cortului. 33.12 Moise a zis Domnului: Iata, Tu imi zici: Du pe poporul acesta! Si nu-mi arati pe cine vei trimite cu mine. Insa, Tu ai zis: Eu te cunosc pe nume, si ai capatat trecere inaintea Mea! 33.13 Acum, daca am capatat trecere inaintea Ta, arata-mi caile Tale; atunci Te voi cunoaste, si voi avea trecere inaintea Ta. Si gandeste-Te ca neamul aceasta este poporul Tau! 33.14 Domnul a raspuns: Voi merge Eu insumi cu tine, si iti voi da odihna. 33.15 Moise i-a zis: Daca nu mergi Tu insuti cu noi, nu ne lasa sa plecam de aici. 33.16 Cum se va sti ca am capatat trecere inaintea Ta, eu si poporul Tau? Oare nu cand vei merge Tu cu noi, si cand prin aceasta vom fi deosebiti, eu si poporul Tau, de toate popoarele de pe fata pamantului? 33.17 Domnul a zis lui Moise: Voi face si ceea ce-mi ceri acum, caci ai capatat trecere inaintea Mea, si te cunosc pe nume! 33.18 Moise a zis: Arata-mi slava Ta! 33.19 Domnul a raspuns: Voi face sa treaca pe dinaintea ta toata frumusetea Mea, si voi chema Numele Domnului inaintea ta; Eu Ma indur de cine vreau sa Ma indur, si am mila de cine vreau sa am mila! 33.20 Domnul a zis: Fata nu vei putea sa Mi-o vezi, caci nu poate omul sa Ma vada si sa traiasca! 33.21 Domnul a zis: Iata un loc langa Mine; vei sta pe stanca. 33.22 Si cand va trece slava Mea, te voi pune in crapatura stancii, si te voi acoperi cu mana Mea, pana voi trece. 33.23 Iar cand Imi voi trage mana la o parte de la tine, Ma vei vedea pe dinapoi; dar Fata Mea nu se poate vedea.
34.1 Domnul a zis lui Moise: Taie doua table de piatra ca cele dintai, si Eu voi scrie pe ele cuvintele care erau pe tablele dintai pe care le-ai sfaramat. 34.2 Fii gata dis-de-dimineata si suie-te de dimineata pe muntele Sinai; sa stai acolo inaintea Mea, pe varful muntelui. 34.3 Nimeni sa nu se suie cu tine, si nimeni sa nu se arate pe tot muntele; si nici boi, nici oi sa nu pasca pe langa muntele acesta. 34.4 Moise a taiat doua table de piatra ca si cele dintai; s-a sculat dis-de-dimineata, si s-a suit pe muntele Sinai, dupa cum ii poruncise Domnul; si a luat in mana cele doua table de piatra. 34.5 Domnul S-a pogorat intr-un nor, a stat acolo langa el, si a rostit Numele Domnului. 34.6 Si Domnul a trecut pe dinaintea lui, si a strigat: Domnul, Dumnezeu este un Dumnezeu plin de indurare si milostiv, incet la manie, plin de bunatate si credinciosie~ 34.7 care Isi tine dragostea pana in mii de neamuri de oameni, iarta faradelegea, razvratirea si pacatul, dar nu socoteste pe cel vinovat drept nevinovat, si pedepseste faradelegea parintilor in copii si in copiii copiilor lor pana la al treilea si al patrulea neam! 34.8 Indata Moise s-a plecat pana la pamant si s-a inchinat. 34.9 El a zis: Doamne, daca am capatat trecere inaintea Ta, Te rog sa mergi in mijlocul nostru, Doamne; poporul acesta este in adevar un popor incapatanat, dar iarta-ne faradelegile si pacatele noastre, si ia-ne in stapanirea Ta! 34.10 Domnul a raspuns: Iata, Eu fac un legamant. Voi face, in fata intregului popor, minuni care n-au avut loc in nici o tara si la nici un neam; tot poporul care este in jurul tau, va vedea lucrarea Domnului, si prin tine voi face lucruri infricosate. 34.11 Ia seama la ceea ce-ti poruncesc azi. Iata, voi izgoni dinaintea ta pe Amoriti, Canaaniti, Hetiti, Fereziti, Heviti si Iebusiti. 34.12 Sa nu cumva sa faci legamant cu locuitorii tarii unde ai sa intri, ca sa nu fie o cursa pentru tine, daca vor locui in mijlocul tau. 34.13 Dimpotriva sa le daramati altarele, sa le sfaramati stalpii idolesti si sa le trantiti la pamant idolii. 34.14 Sa nu te inchini inaintea unui alt dumnezeu; caci Domnul se numeste gelos, este un Dumnezeu gelos. 34.15 Fereste-te sa faci legamant cu locuitorii tarii, ca nu cumva, curvind inaintea dumnezeilor lor, si, aducandu-le jertfe, sa te pofteasca si pe tine, si sa mananci din jertfele lor~ 34.16 ca nu cumva sa iei din fetele lor neveste fiilor tai, si astfel, fetele lor, curvind inaintea dumnezeilor lor, sa tarasca si pe fiii tai sa curveasca inaintea dumnezeilor lor. 34.17 Sa nu-ti faci un dumnezeu turnat. 34.18 Sa tii sarbatoarea azimelor: timp de sapte zile, la vremea hotarata, in luna spicelor, sa mananci azime, cum ti-am poruncit, caci in luna spicelor ai iesit din Egipt. 34.19 Orice intai nascut este al Meu, chiar orice intai nascut de parte barbateasca din turmele de vaci sau de oi. 34.20 Sa rascumperi cu un miel pe intaiul nascut al magaritei; iar daca nu-l rascumperi, sa-i frangi gatul. Sa rascumperi pe orice intai nascut al fiilor tai; si sa nu te infatisezi cu mainile goale inaintea Mea. 34.21 Sase zile sa lucrezi, iar in ziua a saptea sa te odihnesti; sa te odihnesti, chiar in vremea aratului si seceratului. 34.22 Sa tii sarbatoarea saptamanilor, a celor dintai roade din secerisul graului, si sarbatoarea strangerii roadelor la sfarsitul anului. 34.23 De trei ori pe an, toti cei de parte barbateasca sa se infatiseze inaintea Domnului Dumnezeu, Dumnezeul lui Israel. 34.24 Caci voi izgoni neamurile dinaintea ta, si-ti voi intinde hotarele; si nimeni nu-ti va pofti tara, in timpul cand te vei sui de trei ori pe an, ca sa te infatisezi inaintea Domnului, Dumnezeului tau. 34.25 Sa n-aduci cu paine dospita sangele dobitocului jertfit in cinstea Mea; si carnea din jertfa praznicului Pastelor sa nu fie tinuta in timpul noptii pana dimineata. 34.26 Sa aduci in casa Domnului, Dumnezeului tau, parga celor dintai roade ale pamantului. Iedul sa nu-l fierbi in laptele mamei lui. 34.27 Domnul a zis lui Moise: Scrie-ti cuvintele acestea, caci pe temeiul acestor cuvinte inchei legamant cu tine si cu Israel! 34.28 Moise a stat acolo cu Domnul patruzeci de zile si patruzeci de nopti. N-a mancat deloc paine, si n-a baut deloc apa. Si Domnul a scris pe table cuvintele legamantului, cele zece porunci. 34.29 Moise s-a pogorat de pe muntele Sinai, cu cele doua table ale marturiei in mana. Cand se pogora de pe munte, nu stia ca pielea fetei lui stralucea, pentru ca vorbise cu Domnul. 34.30 Aaron si toti copiii lui Israel s-au uitat la Moise, si iata ca pielea fetei lui stralucea; si se temeau sa se apropie de el. 34.31 Moise i-a chemat; Aaron si toti fruntasii adunarii s-au intors la el, si el le-a vorbit. 34.32 Dupa aceea, toti copiii lui Israel s-au apropiat, si el le-a dat toate poruncile, pe care le primise de la Domnul, pe muntele Sinai. 34.33 Cand a incetat sa le vorbeasca, si-a pus o marama pe fata. 34.34 Cand intra Moise inaintea Domnului, ca sa-I vorbeasca, isi scotea marama pana ce iesea; iar cand iesea, spunea copiilor lui Israel ce i se poruncise. 34.35 Copiii lui Israel se uitau la fata lui Moise, si vedeau ca pielea fetei lui stralucea; si Moise isi punea iarasi marama pe fata pana ce intra ca sa vorbeasca cu Domnul.
35.1 Moise a strans toata adunarea copiilor lui Israel, si le-a zis: Iata lucrurile, pe care a poruncit Domnul sa le faceti. 35.2 Sase zile sa lucrati, dar ziua a saptea sa va fie sfanta; acesta este Sabatul, ziua de odihna, inchinata Domnului. Cine va face vreo lucrare in ziua aceea, sa fie pedepsit cu moartea. 35.3 Sa n-aprinzi foc, in nici una din locuintele voastre, in ziua Sabatului. 35.4 Moise a vorbit intregii adunari a copiilor lui Israel, si a zis: Iata ce a poruncit Domnul. 35.5 Luati din ce aveti si aduceti un prinos Domnului. Fiecare sa aduca prinos Domnului ce-l lasa inima: aur, argint, si arama; 35.6 materii vopsite in albastru, in purpuriu, in caramiziu, in subtire si par de capra; 35.7 piei de berbeci vopsite in rosu si piei de vitel de mare; lemn de salcam~ 35.8 untdelemn pentru sfesnic, mirodenii pentru untdelemnul ungerii si pentru tamaia mirositoare; 35.9 pietre de onix si alte pietre pentru impodobirea efodului si a pieptarului. 35.10 Toti cei iscusiti dintre voi sa vina si sa faca tot ce a poruncit Domnul: 35.11 locasul, cortul si acoperisul lui, copcile, scandurile, drugii, stalpii si picioarele lui; 35.12 chivotul si drugii lui, capacul ispasirii si perdeaua dinauntru pentru acoperirea chivotului; 35.13 masa si drugii ei, cu toate uneltele ei, si painile pentru punerea inaintea Domnului; 35.14 sfesnicul cu uneltele lui, candelele lui, si untdelemnul pentru sfesnic; 35.15 altarul pentru tamaie si drugii lui, untdelemnul pentru ungere si tamaia mirositoare, si perdeaua usii de afara de la intrarea cortului; 35.16 altarul pentru arderile de tot, gratarul lui de arama, drugii lui, si toate uneltele lui, ligheanul cu piciorul lui~ 35.17 panzele curtii, stalpii ei, picioarele ei, si perdeaua de la poarta curtii; 35.18 tarusii cortului, tarusii curtii, si funiile lor; 35.19 vesmintele preotesti pentru slujba sfantului locas, vesmintele sfinte ale preotului Aaron, si vesmintele fiilor lui pentru slujbele preotesti. 35.20 Toata adunarea copiilor lui Israel a iesit dinaintea lui Moise. 35.21 Toti cei cu tragere de inima si bunavointa au venit si au adus un prinos Domnului pentru lucrarea cortului intalnirii, pentru toata slujba lui, si pentru vesmintele sfinte. 35.22 Au venit indata barbatii si femeile, toti cei cu tragere de inima, si au adus belciuge de nas, inele, cercei, bratari, salbe si tot felul de lucruri de aur; fiecare a adus prinosul de aur, pe care-l inchinase Domnului. 35.23 Toti cei ce aveau stofe (materii) vopsite in albastru, in purpuriu, in caramiziu, in subtire si par de capra, piei de berbeci vopsite in rosu, si piei de vitel de mare, le-au adus. 35.24 Toti cei ce puteau aduce prin ridicare un prinos de argint si de arama, au adus prinosul Domnului. Toti cei ce aveau lemn de salcam bun pentru lucrarile randuite pentru slujba, l-au adus. 35.25 Toate femeile iscusite au tors cu mainile lor, si au adus lucrul lor, si anume: tort vopsit in albastru, in purpuriu, in caramiziu si in subtire. 35.26 Toate femeile cu tragere de inima si iscusite au tors par de capra. 35.27 Fruntasii poporului au adus pietre de onix si alte pietre pentru efod si pieptar; 35.28 mirodenii si untdelemn, pentru sfesnic, pentru untdelemnul ungerii si pentru tamaia mirositoare. 35.29 Toti copiii lui Israel, barbati si femei, pe care-i tragea inima sa ajute la lucrul poruncit de Domnul prin Moise, au adus Domnului daruri de buna voie. 35.30 Moise a zis copiilor lui Israel: Sa stiti ca Domnul a ales pe Betaleel, fiul lui Uri, fiul lui Hur, din semintia lui Iuda. 35.31 L-a umplut cu Duhul lui Dumnezeu, duh de intelepciune, pricepere, si stiinta, pentru tot felul de lucrari. 35.32 I-a dat putere sa nascoceasca planuri, sa lucreze in aur, in argint si in arama~ 35.33 sa sape in pietre si sa le lege, sa lucreze lemnul cu mestesug, si sa faca tot felul de lucrari mestesugite. 35.34 I-a dat si darul sa invete pe altii, atat lui cat si lui Oholiab, fiul lui Ahisamac, din semintia lui Dan. 35.35 I-a umplut cu pricepere, ca sa faca toate lucrarile de sapatura in piatra, de cioplitura mestesugita, de lucrat la gherghef si de tesut materii vopsite in albastru, in purpuriu, in caramiziu si in subtire, sa faca tot felul de lucrari si nascociri de planuri.
36.1 Betaleel, Oholiab, si toti barbatii iscusiti in care pusese Domnul intelepciune si pricepere, ca sa stie sa faca lucrarile randuite pentru slujba sfantului locas, au facut totul dupa cum poruncise Domnul. 36.2 Moise a chemat pe Betaleel, Oholiab, si pe toti barbatii iscusiti in mintea carora pusese Domnul pricepere, si anume pe toti cei cu tragere de inima la lucrul acesta ca sa-l faca. 36.3 Ei au luat dinaintea lui Moise toate prinoasele, pe care le adusesera copiii lui Israel ca sa faca lucrarile randuite pentru slujba sfantului locas. Chiar si dupa ce se incepuse lucrarea, tot se mai aduceau lui Moise, in fiecare dimineata, daruri de buna voie. 36.4 Atunci toti barbatii iscusiti, prinsi la toate lucrarile sfantului locas, si-au lasat fiecare lucrul pe care-l faceau~ 36.5 si au venit de au spus lui Moise: Poporul aduce mult mai mult decat trebuie pentru facerea lucrarilor, pe care a poruncit Domnul sa le facem. 36.6 Moise a pus sa strige in tabara ca nimeni, fie barbat fie femeie, sa nu mai aduca daruri pentru sfantul locas. Au oprit astfel pe popor sa mai aduca daruri. 36.7 Materialul adus era de ajuns pentru toate lucrarile care trebuiau facute, ba inca mai si trecea. 36.8 Toti barbatii iscusiti si lucratorii au facut cortul din zece covoare de in subtire si rasucit din fir albastru, purpuriu si caramiziu; pe ele au tesut heruvimi lucrati cu maiestrie. 36.9 Lungimea unui covor era de douazeci si opt de coti; iar latimea unui covor era de patru coti. Toate covoarele aveau aceeasi masura. 36.10 Cinci din aceste covoare au fost prinse la un loc; celelalte cinci de asemenea au fost prinse la un loc. 36.11 Au facut chiotori albastre la marginea covorului cu care se sfarsea cea dintai impreunare; tot asa au facut si la marginea covorului cu care se sfarsea a doua impreunare de covoare. 36.12 Au facut cincizeci de chiotori la cel dintai covor, si cincizeci de chioturi la marginea covorului cu care se sfarsea a doua impreunare de covoare; chiotorile acestea erau una in fata alteia. 36.13 Au facut cincizeci de copci de aur, si au prins covoarele unul de altul cu copcile, asa incat cortul alcatuia un intreg. 36.14 Au facut niste covoare din par de capra, ca sa slujeasca de acoperis pentru cort: unsprezece covoare de acestea au facut. 36.15 Lungimea unui covor era de treizeci de coti, si latimea unui covor era de patru coti: cele unsprezece covoare aveau aceeasi masura. 36.16 Au prins impreuna deoparte cinci din aceste covoare, iar pe celelalte sase de alta parte. 36.17 Au facut cincizeci de chiotori la marginea covorului cu care se sfarsea o impreunare de covoare, si cincizeci de chioturi la marginea covorului cu care se sfarsea a doua impreunare de covoare. 36.18 Au mai facut si cincizeci de copci de arama, cu care sa se impreune acoperisul cortului, ca sa alcatuiasca un intreg. 36.19 Au facut pentru acoperisul cortului o invelitoare de piei de berbeci vopsite in rosu, si o invelitoare de piei de vitel de mare, care trebuia pusa pe deasupra. 36.20 Scandurile pentru cort, le-au facut din lemn de salcam, asezate in picioare. 36.21 Lungimea unei scanduri era de zece coti, si latimea unei scanduri era de un cot si jumatate. 36.22 Fiecare scandura avea doua urechi, unite una cu alta; tot asa au facut la toate scandurile cortului. 36.23 Au facut douazeci de scanduri pentru cort, inspre partea de miaza-zi. 36.24 Au pus patruzeci de picioare de argint sub cele douazeci de scanduri, cate doua picioare sub fiecare scandura, pentru cele doua urechi ale ei. 36.25 Au facut apoi douazeci de scanduri pentru a doua latura a cortului, latura dinspre miazanoapte~ 36.26 cu cele patruzeci de picioare de argint ale lor, cate doua picioare sub fiecare scandura. 36.27 Au facut apoi sase scanduri pentru fundul cortului, inspre apus. 36.28 Au facut doua scanduri pentru cele doua unghiuri ale cortului in partea din fund; 36.29 acestea erau facute din doua bucati, incepand de la partea de jos, si bine legate la varf printr-un cerc; la fel au facut pentru amandoua scandurile din cele doua unghiuri. 36.30 Erau astfel opt scanduri, cu picioarele lor de argint, adica saisprezece picioare, cate doua picioare sub fiecare scandura. 36.31 Au facut cinci drugi din lemn de salcam pentru scandurile uneia din laturile cortului~ 36.32 cinci drugi pentru scandurile celei de a doua laturi a cortului, si cinci drugi pentru scandurile laturii cortului din fundul dinspre apus; 36.33 drugul de la mijloc l-au facut asa ca sa treaca prin mijlocul scandurilor, de la un capat la celalalt. 36.34 Au poleit scandurile cu aur, si verigile lor de aur le-au facut asa ca sa se poata petrece drugii prin ele; si drugii i-au poleit cu aur. 36.35 Perdeaua dinauntru au facut-o de fir albastru, purpuriu si caramiziu, si de in subtire rasucit; au lucrat-o cu maiestrie; si au facut heruvimi pe ea. 36.36 Au facut patru stalpi de salcam pentru ea, si i-au poleit cu aur; carligele lor erau de aur, si au turnat pentru stalpii acestia patru picioare de argint. 36.37 Pentru usa cortului au facut o perdea de fir albastru, purpuriu si caramiziu, si de in subtire rasucit; aceasta era o lucrare facuta la gherghef. 36.38 Au facut cei cinci stalpi ai ei cu carligele lor, iar capataiele si betele lor de legatura le-au poleit cu aur; cele cinci picioare ale lor erau de arama.
37.1 Apoi Betaleel a facut chivotul din lemn de salcam; lungimea lui era de doi coti si jumatate, latimea de un cot si jumatate si inaltimea tot de un cot si jumatate. 37.2 L-a poleit cu aur curat pe dinauntru si pe din afara, si i-a facut un chenar de jur imprejur. 37.3 A turnat pentru el patru verigi de aur, pe care le-a pus la cele patru colturi ale lui: doua verigi de o parte si doua verigi de cealalta parte. 37.4 A facut niste drugi de lemn de salcam, si i-a poleit cu aur. 37.5 A varat drugii in verigile de la cele doua laturi ale chivotului, ca sa duca chivotul. 37.6 A facut si capacul ispasirii de aur curat; lungimea lui era de doi coti si jumatate, si latimea de un cot si jumatate. 37.7 A facut doi heruvimi de aur batut, la cele doua capete ale capacului ispasirii; 37.8 un heruvim la un capat, si un heruvim la celalalt capat; heruvimii i-a facut pe capacul ispasirii la cele doua capete ale lui. 37.9 Heruvimii erau cu aripile intinse deasupra, acoperind capacul ispasirii cu aripile lor, si uitandu-se unul la altul. Heruvimii stateau cu fata intoarsa spre capacul ispasirii. 37.10 A facut masa din lemn de salcam; lungimea ei era de doi coti, latimea de un cot si inaltimea de un cot si jumatate. 37.11 A poleit-o cu aur curat, si i-a facut un chenar de jur imprejur. 37.12 I-a facut imprejur un pervaz de un lat de mana, pe care a facut un chenar de jur imprejur. 37.13 A turnat pentru masa patru verigi de aur, si a pus verigile in cele patru colturi, care erau la cele patru picioare ale ei. 37.14 Verigile erau langa pervaz, si in ele erau varati drugii pentru ducerea mesei. 37.15 A facut drugii de lemn de salcam, si i-a poleit cu aur; ei slujeau la ducerea mesei. 37.16 A facut apoi uneltele, care trebuiau puse pe masa, farfuriile, catuile, potirele, si cestile ei, care slujeau la jertfele de bautura; le-a facut din aur curat. 37.17 A facut sfesnicul de aur curat; a facut sfesnicul de aur curat, batut; piciorul, fusul, potirasele, gamalioarele, si florile lui erau dintr-o bucata cu el. 37.18 Din amandoua partile lui ieseau sase brate: trei brate dintr-o latura, si trei brate din cealalta latura. 37.19 Pe un brat erau trei potirase in chip de floare de migdal, cu gamalioarele si florile lor, si pe un alt brat alte trei potirase in chip de floare de migdal, cu gamalioarele si florile lor; asa era la toate cele sase brate, care ieseau din sfesnic. 37.20 Pe fusul sfesnicului erau patru potirase in chip de floare de migdal, cu gamalioarele si florile lor. 37.21 Era o gamalioara sub doua brate care ieseau din sfesnic, o gamalioara sub alte doua brate, si o gamalioara sub alte doua brate; asa era la toate cele sase brate care ieseau din sfesnic. 37.22 Gamalioarele si bratele sfesnicului erau dintr-o bucata cu el, batut in intregime dintr-o bucata de aur curat. 37.23 A facut apoi cele sapte candele ale lui, mucarile si cenusarele lui, toate de aur curat. 37.24 A intrebuintat un talant de aur curat pentru facerea sfesnicului cu toate uneltele lui. 37.25 Apoi a facut altarul pentru tamaie din lemn de salcam; lungimea lui era de un cot, si latimea de un cot; era in patru muchii, si inaltimea lui era de doi coti. Coarnele erau dintr-o bucata cu el. 37.26 L-a poleit cu aur curat, atat partea de sus cat si laturile de jur imprejur si coarnele. Si i-a facut o cununa de jur imprejur. 37.27 Sub cununa a facut doua verigi de aur, pe care le-a pus in cele doua unghiuri din cele doua laturi, ca sa se vare in ele drugii, care slujeau la ducerea lui. 37.28 A facut niste drugi din lemn de salcam, si i-a poleit cu aur. 37.29 A facut untdelemnul pentru ungerea sfanta, si tamaia mirositoare, curata, alcatuita dupa mestesugul facatorului de mir.
38.1 A facut altarul pentru arderile de tot din lemn de salcam; lungimea lui era de cinci coti, si latimea de cinci coti; era in patru muchii, si inaltimea lui era de trei coti. 38.2 La cele patru colturi i-a facut niste coarne dintr-o bucata cu el, si l-a poleit cu arama. 38.3 A facut toate uneltele altarului: oalele pentru cenusa, lopetile, lighenele, furculitele si tigaile pentru carbuni; toate uneltele acestea le-a facut din arama. 38.4 A facut pentru altar un gratar de arama, ca o retea, pe care a pus-o sub pervazul altarului, incepand de jos, asa ca venea pana la jumatatea altarului. 38.5 A turnat apoi patru verigi, pe care le-a pus in cele patru colturi ale gratarului de arama, ca sa vare drugii in ele. 38.6 A facut drugii din lemn de salcam, si i-a poleit cu arama. 38.7 A varat drugii in verigile de pe laturile altarului ca sa-l duca. L-a facut din scanduri, gol pe dinauntru. 38.8 A facut ligheanul de arama, cu piciorul lui de arama, din oglinzile femeilor, care slujeau la usa cortului intalnirii. 38.9 Apoi a facut curtea. Inspre partea de miazazi, pentru curte, erau niste panze de in subtire rasucit, pe o lungime de o suta de coti~ 38.10 cu douazeci de stalpi asezati pe douazeci de picioare de arama; carligele stalpilor si betele lor de legatura erau de argint. 38.11 Inspre partea de miazanoapte, erau o suta de coti de panza, cu douazeci de stalpi si cu cele douazeci de picioare de arama ale lor; carligele stalpilor si betele lor de legatura erau de argint. 38.12 Inspre partea de sus, erau cinci zeci de coti de panza, cu zece stalpi si cele zece picioare ale lor; carligele stalpilor si betele lor de legatura erau de argint. 38.13 Inspre partea de rasarit, pe cei cincizeci de coti latime, erau: 38.14 pentru o aripa, cincisprezece coti de panza, cu trei stalpi si cele trei picioare ale lor~ 38.15 si pentru a doua aripa, care era in fata ei, de cealalta parte a portii curtii, cincisprezece coti de panza cu trei stalpi si cele trei picioare ale lor. 38.16 Toate panzele de jur imprejurul curtii erau de in subtire rasucit. 38.17 Picioarele stalpilor erau de arama, carligele stalpilor si betele lor de legatura erau de argint, si capataiele lor erau poleite cu argint. Toti stalpii curtii erau legati intre ei cu bete de argint. 38.18 Perdeaua de la poarta curtii cortului era o lucratura facuta la gherghef din fir albastru, purpuriu, caramiziu, si din in subtire rasucit; avea o lungime de douazeci de coti, si inaltimea era de cinci coti, ca latimea panzelor curtii; 38.19 cei patru stalpi ai ei si cele patru picioare ale lor erau de arama; carligele si betele lor de legatura erau de argint; iar capataiele erau poleite cu argint. 38.20 Toti tarusii din jurul cortului si curtii erau de arama. 38.21 Iata socoteala locasului cortului intalnirii, facuta dupa porunca lui Moise, prin ingrijirea Levitilor, sub carmuirea lui Itamar, fiul preotului Aaron. 38.22 Betaleel, fiul lui Uri, fiul lui Hur, din semintia lui Iuda, a facut tot ce poruncise lui Moise Domnul. 38.23 El a avut ca ajutor pe Oholiab, fiul lui Ahisamac, din semintia lui Dan, mester la sapat in pietre, la cioplit cu mestesug, si la lucrat pe gherghef in materiile vopsite in albastru, in purpuriu, in caramiziu, si in in subtire. 38.24 Tot aurul intrebuintat la lucru pentru toate lucrarile sfantului locas, aur iesit din daruri, se suia la douazeci si noua de talanti si sapte sute treizeci de sicli, dupa siclul cortului. 38.25 Argintul celor iesiti la numaratoare, din adunare, se suia la o suta de talanti si o mie sapte sute saptezeci si cinci de sicli, dupa siclul sfantului locas: 38.26 Cate o jumatate de siclu de cap, o jumatate de siclu, dupa siclul sfantului locas, pentru fiecare om cuprins in numaratoare, de la varsta de douazeci de ani in sus, adica pentru sase sute trei mii cinci sute cincizeci de oameni. 38.27 Din cei o suta de talanti de argint s-au turnat picioarele sfantului locas si picioarele perdelei dinauntru, adica o suta de picioare la cei o suta de talanti, cate un talant de picior. 38.28 Si cu cei o mie sapte sute saptezeci si cinci de sicli s-au facut carligele si betele de legatura dintre stalpi, si le-au poleit capataiele. 38.29 Arama daruita se suia la saptezeci de talanti si doua mii patru sute de sicli. 38.30 Din ea au facut picioarele de la usa cortului intalnirii; altarul de arama cu gratarul lui, si toate uneltele altarului; 38.31 picioarele stalpilor curtii, de jur imprejur, si picioarele stalpilor de la poarta curtii; si toti tarusii din jurul cortului si ai curtii.
39.1 Cu materiile vopsite in albastru, in purpuriu si in caramiziu, au facut vesmintele preotilor pentru slujba sfantului locas, si au facut vesminte sfinte lui Aaron, cum poruncise lui Moise Domnul. 39.2 Au facut efodul de aur, de fir albastru, purpuriu si caramiziu, si de in subtire rasucit. 39.3 Au intins niste placi de aur, si le-au taiat in fire subtiri, pe care le-au tesut in materiile vopsite in albastru, in purpuriu si in caramiziu, si in in subtire; era lucrat cu maiestrie. 39.4 I-au facut niste umerari care se impreunau cu el, asa ca la cele doua capete ale lui, efodul era legat cu ei. 39.5 Braul era de aceeasi lucratura ca efodul si prins de el; era de aur, de fir albastru, purpuriu si caramiziu, si de in subtire rasucit, cum poruncise lui Moise Domnul. 39.6 Au pregatit pietrele de onix, le-au prins in legaturi de aur si au sapat pe ele numele fiilor lui Israel, cum se sapa pecetile. 39.7 Le-au pus pe umerarii efodului, ca pietre de aducere aminte pentru fiii lui Israel, cum poruncise lui Moise Domnul. 39.8 Au facut apoi pieptarul, lucrat cu maiestrie, din aceeasi lucratura ca efodul: de aur, de fir albastru, purpuriu si caramiziu, si de in subtire rasucit. 39.9 Era in patru colturi. Pieptarul l-au facut indoit; lungimea lui era de o palma, si latimea de o palma; era indoit. 39.10 Au pus in el patru siruri de pietre: in sirul intai era: un sardonix, un topaz si un smarald; 39.11 in al doilea sir: un rubin, un safir si un diamant; 39.12 in al treilea sir: un opal, un agat si un ametist; 39.13 iar in al patrulea sir: un hrisolit, un onix si un iaspis. Pietrele acestea erau legate in ferecaturile lor de aur. 39.14 Erau douasprezece, dupa numele fiilor lui Israel; erau sapate ca niste peceti, fiecare cu numele uneia din cele douasprezece semintii. 39.15 Pe pieptar au facut apoi niste lantisoare de aur curat, impletite ca niste sfori. 39.16 Au facut doua ferecaturi de aur si doua verigi de aur, si au pus cele doua verigi la cele doua capete ale pieptarului. 39.17 Apoi cele doua lantisoare impletite, de aur, le-au varat in cele doua verigi de la cele doua capete ale pieptarului; 39.18 iar celelalte doua capete ale celor doua lantisoare le-au agatat de cele doua ferecaturi si le-au pus pe umerarii efodului in partea dinainte. 39.19 Au mai facut doua verigi de aur, pe care le-au pus la cele doua capete de jos ale pieptarului, pe marginea dinauntru dinspre efod. 39.20 Apoi au facut alte doua verigi de aur, pe care le-au pus la cei doi umerari ai efodului, jos, pe partea dinainte a lui, tocmai acolo unde se impreuna efodul cu umerarii, deasupra braului efodului. 39.21 Au legat pieptarul cu verigile lui de verigile efodului cu o sfoara albastra, asa ca pieptarul sa stea teapan deasupra braului efodului, si sa nu se poata misca de pe efod, cum poruncise lui Moise Domnul. 39.22 Au facut mantia de sub efod, tesuta toata cu mestesug din materie albastra. 39.23 La mijlocul mantiei, sus, era o gura ca gura unei platose; gura aceasta era tivita de jur imprejur, ca sa nu se rupa. 39.24 Pe marginea mantiei au facut niste rodii de culoare albastra, purpurie si caramizie, din fir rasucit; 39.25 au facut si niste clopotei de aur curat, si clopoteii i-au pus intre rodii, de jur imprejurul mantiei: 39.26 venea un clopotel si o rodie, un clopotel si o rodie pe toata marginea dimprejurul mantiei, pentru slujba, cum poruncise lui Moise Domnul. 39.27 Au facut si tunicile de in subtire tesute cu maiestrie, pentru Aaron si fiii lui; 39.28 mitra de in subtire, si scufiile de in subtire care slujeau ca podoaba; izmenele de in subtire rasucit; 39.29 braul de in subtire rasucit, lucrat la gherghef, si de culoare albastra, purpurie si caramizie, cum poruncise lui Moise Domnul. 39.30 Au facut apoi si placa de aur curat, cununa imparateasca sfanta, si au sapat pe ea, cum se sapa pe o pecete: Sfant Domnului. 39.31 Au legat-o de mitra sus, cu o sfoara albastra, cum poruncise lui Moise Domnul. 39.32 Astfel au fost ispravite toate lucrarile locasului cortului intalnirii. Copiii lui Israel au facut tot ce poruncise lui Moise Domnul: asa au facut. 39.33 Au adus locasul la Moise: cortul si toate uneltele lui, copcile, scandurile, drugii, stalpii si picioarele lui; 39.34 invelitoarea de piei de berbec vopsite in rosu, invelitoarea de piei de vitel de mare, si perdeaua de despartire; 39.35 chivotul marturiei si drugii lui, si capacul ispasirii; 39.36 masa cu toate uneltele ei, si painile pentru punerea inaintea Domnului; 39.37 sfesnicul de aur curat, candelele lui asezate in rand si toate uneltele lui, si untdelemnul pentru sfesnic; 39.38 altarul de aur, curat, untdelemnul pentru ungere si tamaia mirositoare, si perdeaua de la usa cortului; 39.39 altarul de arama, gratarul lui de arama, drugii lui si toate uneltele lui; ligheanul cu piciorul lui; 39.40 panzele curtii, stalpii ei si picioarele lor, perdeaua de la poarta curtii, funiile ei, tarusii ei, si toate uneltele pentru slujba locasului cortului intalnirii; 39.41 vesmintele pentru slujba, pentru facut slujba in Locul sfant, vesmintele sfinte pentru preotul Aaron, si vesmintele fiilor lui pentru slujbele preotesti. 39.42 Copiii lui Israel au facut toate aceste lucrari dupa toate poruncile pe care le daduse lui Moise Domnul. 39.43 Moise a cercetat toate lucrarile; si iata, le facusera cum poruncise Domnul, asa le facusera. Si Moise i-a binecuvantat.
40.1 Domnul a vorbit lui Moise, si a zis: 40.2 In ziua intai a lunii intai, sa intinzi locasul cortului intalnirii. 40.3 Sa pui in el chivotul marturiei, si inaintea chivotului sa atarni perdeaua dinauntru. 40.4 Apoi sa aduci masa, si sa pui pe ea cele randuite. Dupa aceea, sa aduci sfesnicul, si sa-i asezi candelele. 40.5 Altarul de aur pentru tamaie sa-l asezi inaintea chivotului marturiei, si sa atarni perdeaua la usa cortului. 40.6 Sa asezi altarul pentru arderile de tot inaintea usii locasului cortului intalnirii. 40.7 Ligheanul sa-l asezi intre cortul intalnirii si altar, si sa pui apa in el. 40.8 Sa asezi curtea de jur imprejur, si sa pui perdeaua la poarta curtii. 40.9 Sa iei untdelemnul pentru ungere, sa ungi cu el cortul si tot ce cuprinde el, si sa-l sfintesti, cu toate uneltele lui; si va fi sfant. 40.10 Sa ungi altarul pentru arderile de tot si toate uneltele lui, si sa sfintesti altarul; si altarul va fi prea sfant. 40.11 Sa ungi ligheanul cu piciorul lui, si sa-l sfintesti. 40.12 Apoi sa aduci pe Aaron si pe fiii lui la usa cortului intalnirii, si sa-i speli cu apa. 40.13 Sa imbraci pe Aaron cu vesmintele sfinte, sa-l ungi, si sa-l sfintesti, ca sa-Mi faca slujba de preot. 40.14 Sa chemi si pe fiii lui, sa-i imbraci cu tunicile~ 40.15 si sa-i ungi cum ai uns pe tatal lor, ca sa-Mi faca slujba de preoti. In puterea acestei ungeri, ei vor avea pururea dreptul preotiei, printre urmasii lor. 40.16 Moise a facut intocmai cum ii poruncise Domnul; asa a facut. 40.17 In ziua intai a lunii intai a anului al doilea, cortul era asezat. 40.18 Moise a asezat cortul; i-a pus picioarele, a asezat scandurile si verigile, si a ridicat stalpii. 40.19 A intins invelitoarea care slujea de acoperis deasupra cortului, si pe deasupra a pus invelitoarea acoperisului cortului, cum poruncise lui Moise Domnul. 40.20 Apoi a luat marturia, si a pus-o in chivot; a pus drugii la chivot, si a asezat capacul ispasirii deasupra chivotului. 40.21 A adus chivotul in cort; a atarnat perdeaua despartitoare inaintea lui, si a acoperit astfel chivotul marturiei, cum poruncise lui Moise Domnul. 40.22 A asezat masa in cortul intalnirii, in partea de miazanoapte a cortului, dincoace de perdeaua dinauntru; 40.23 si a pus pe ea painile, inaintea Domnului, cum poruncise lui Moise Domnul. 40.24 Apoi a asezat sfesnicul in cortul intalnirii, in fata mesei, in partea de miazazi a cortului; 40.25 si i-a asezat candelele, inaintea Domnului, cum poruncise lui Moise Domnul. 40.26 Apoi a asezat altarul de aur in cortul intalnirii in fata perdelei dinauntru; 40.27 a ars pe el tamaie mirositoare, cum poruncise lui Moise Domnul. 40.28 A asezat perdeaua la usa cortului. 40.29 A asezat altarul pentru arderile de tot la usa locasului cortului intalnirii; si a adus pe el arderea de tot si jertfa de mancare, cum poruncise lui Moise Domnul. 40.30 A asezat ligheanul intre cortul intalnirii si altar, si a pus in el apa pentru spalat. 40.31 Moise, Aaron si fiii lui si-au spalat mainile si picioarele in el; 40.32 cand intrau in cortul intalnirii si se apropiau de altar, se spalau, cum poruncise lui Moise Domnul. 40.33 Apoi a ridicat curtea imprejurul cortului si altarului, si a pus perdeaua la poarta curtii. Astfel a ispravit Moise lucrarea. 40.34 Atunci norul a acoperit cortul intalnirii, si slava Domnului a umplut cortul. 40.35 Moise nu putea sa intre in cortul intalnirii, pentru ca norul statea deasupra lui, si slava Domnului umplea cortul. 40.36 Cat au tinut calatoriile lor, copiii lui Israel porneau numai cand se ridica norul deasupra cortului. 40.37 Si cand nu se ridica norul, nu porneau, pana ce nu se ridica. 40.38 Norul Domnului era deasupra cortului ziua; iar noaptea, era un foc, inaintea intregii case a lui Israel, in timpul tuturor calatoriilor lor.
1.1 Domnul a chemat pe Moise; i-a vorbit din cortul intalnirii, si a zis: 1.2 Vorbeste copiilor lui Israel, si spune-le: Cand cineva dintre voi va aduce un dar Domnului, sa-l aduca din vite, fie din cireada fie din turma. 1.3 Daca darul lui va fi o ardere de tot din cireada, sa-l aduca din partea barbateasca fara cusur; si anume sa-l aduca la usa cortului intalnirii, inaintea Domnului, ca sa fie placut Domnului. 1.4 Sa-si puna mana pe capul dobitocului adus ca ardere de tot, si va fi primit de Domnul, ca sa faca ispasire pentru el. 1.5 Sa junghie vitelul inaintea Domnului; si preotii, fiii lui Aaron, sa aduca sangele, si sa-l stropeasca de jur imprejur pe altarul de la usa cortului intalnirii. 1.6 Sa jupoaie vitelul adus ca ardere de tot, si sa-l taie in bucati. 1.7 Fiii preotului Aaron sa faca foc pe altar si sa puna lemne pe foc. 1.8 Preotii, fiii lui Aaron, sa aseze bucatile, capul si grasimea, pe lemnele puse pe focul de pe altar. 1.9 Sa spele cu apa maruntaiele si picioarele; si preotul sa le arda toate pe altar. Aceasta este o ardere de tot, o jertfa mistuita de foc, de un miros placut Domnului. 1.10 Daca darul lui va fi o ardere de tot din turma, de miei sau capre, sa aduca o parte barbateasca fara cusur. 1.11 Sa-l junghie in partea de miazanoapte a altarului, inaintea Domnului; si preotii, fiii lui Aaron, sa-i stropeasca sangele pe altar de jur imprejur. 1.12 El sa-l taie in bucati; si preotul sa le puna, impreuna cu capul si grasimea, pe lemnele din focul de pe altar. 1.13 Sa spele cu apa maruntaiele si picioarele, si preotul sa le aduca pe toate, si sa le arda pe altar. Aceasta este o ardere de tot, o jertfa mistuita de foc, de un miros placut Domnului. 1.14 Daca darul adus de el Domnului va fi o ardere de tot din pasari, sa-l aduca din turturele sau din pui de porumbel. 1.15 Preotul sa aduca pasarea pe altar; sa-i despice capul cu unghia, si s-o arda pe altar, iar sangele sa i se scurga pe un perete al altarului. 1.16 Sa scoata gusa cu penele ei, si s-o arunce langa altar, spre rasarit, in locul unde se strange cenusa. 1.17 Sa-i franga aripile, fara sa le dezlipeasca; si preotul sa arda pasarea pe altar, pe lemnele de pe foc. Aceasta este o ardere de tot, o jertfa mistuita de foc, de un miros placut Domnului.
2.1 Cand va aduce cineva Domnului un dar ca jertfa de mancare, darul lui sa fie din floarea fainii: sa toarne untdelemn peste ea, si sa adauge si tamaie. 2.2 S-o aduca preotilor, fiilor lui Aaron; preotul sa ia un pumn din aceasta floare a fainii, stropita cu untdelemn, impreuna cu toata tamaia, si s-o arda pe altar ca jertfa de aducere aminte. Acesta este un dar de mancare de un miros placut Domnului. 2.3 Ce va ramane din darul acesta de mancare, sa fie al lui Aaron si al fiilor lui; acesta este un lucru prea sfant intre jertfele de mancare, mistuite de foc inaintea Domnului. 2.4 Daca vei aduce ca jertfa de mancare un dar din ceea ce se coace in cuptor, sa aduci niste turte nedospite, facute din floare de faina, framantate cu untdelemn, si niste placinte nedospite, stropite cu untdelemn. 2.5 Daca darul tau, adus ca jertfa de mancare, va fi o turta coapta in tigaie, sa fie facuta din floarea fainii, nedospita si framantata cu untdelemn. 2.6 S-o frangi in bucati, si sa torni untdelemn pe ea; acesta este un dar adus ca jertfa de mancare. 2.7 Daca darul tau adus ca jertfa de mancare va fi o turta coapta pe gratar, sa fie facuta din floarea fainii, framantata cu untdelemn. 2.8 Darul de mancare facut din aceste lucruri sa-l aduci Domnului; si anume, sa fie dat preotului, care-l va aduce pe altar. 2.9 Preotul va lua din darul de mancare partea care trebuie adusa ca aducere aminte, si o va arde pe altar. Acesta este un dar adus ca jertfa de mancare, de un miros placut Domnului. 2.10 Ce va ramane din darul acesta de mancare, sa fie al lui Aaron si al fiilor lui; acesta este un lucru prea sfant intre darurile mistuite de foc inaintea Domnului. 2.11 Nici unul din darurile, pe care le veti aduce ca jertfa de mancare inaintea Domnului, sa nu fie facut cu aluat; caci nu trebuie sa ardeti nimic cu aluat sau cu miere, ca jertfa de mancare mistuita de foc inaintea Domnului. 2.12 Ca jertfa de mancare din cele dintai roade, veti putea sa le aduceti Domnului; dar ca dar de mancare de un miros placut, sa nu fie aduse pe altar. 2.13 Toate darurile tale de mancare sa le sarezi cu sare; sa nu lasi sa lipseasca niciodata de pe darurile tale de mancare sarea, care este semnul legamantului Dumnezeului tau; la toate darurile tale de mancare sa aduci sare. 2.14 Daca vei aduce Domnului un dar ca jertfa de mancare din cele dintai roade, sa aduci ca dar de mancare din cele dintai roade ale tale, spice coapte de curand, prajite la foc si boabe noi pisate. 2.15 Sa torni untdelemn pe ele, si sa adaugi si tamaie; acesta este un dar de mancare. 2.16 Preotul sa arda ca aducere aminte o parte din boabele pisate si din untdelemn, cu toata tamaia. Acesta este un dar adus ca jertfa de mancare, mistuita de foc inaintea Domnului.
3.1 Cand cineva va aduce Domnului un dar ca jertfa de multumire: Daca il va aduce din cireada, fie parte barbateasca, fie parte femeiasca, s-o aduca fara cusur, inaintea Domnului. 3.2 Sa puna mana pe capul dobitocului, sa-l junghie la usa cortului intalnirii; si preotii, fiii lui Aaron, sa stropeasca sangele pe altar de jur imprejur. 3.3 Din aceasta jertfa de multumire, sa aduca drept jertfa mistuita de foc inaintea Domnului: grasimea care acopera maruntaiele si toata grasimea care tine de maruntaie; 3.4 cei doi rarunchi, si grasimea de pe ei si de pe coapse, si prapurul de pe ficat, pe care-l va dezlipi de langa rarunchi. 3.5 Fiii lui Aaron sa le arda pe altar, deasupra arderii de tot care va fi pe lemnele de pe foc. Aceasta este o jertfa mistuita de foc, de un miros placut Domnului. 3.6 Daca darul pe care-l aduce ca jertfa de multumire Domnului, va fi din turma, fie parte barbateasca fie parte femeiasca, s-o aduca fara cusur. 3.7 Daca va aduce jertfa un miel, sa-l aduca inaintea Domnului. 3.8 Sa-si puna mana pe capul dobitocului, si sa-l junghie inaintea cortului intalnirii; fiii lui Aaron sa-i stropeasca sangele pe altar de jur imprejur. 3.9 Din aceasta jertfa de multumire, sa aduca o jertfa mistuita de foc inaintea Domnului, si anume: grasimea, coada intreaga, pe care o va desface de la osul spinarii, grasimea care acopera maruntaiele si toata grasimea care tine de maruntaie~ 3.10 cei doi rarunchi si grasimea de pe ei, de pe coapse, si prapurul ficatului, pe care-l va dezlipi de langa rarunchi. 3.11 Preotul sa le arda pe altar. Aceasta este mancarea unei jertfe mistuite de foc inaintea Domnului. 3.12 Daca darul lui va fi o capra, s-o aduca inaintea Domnului. 3.13 Sa-si puna mana pe capul vitei, si s-o junghie inaintea cortului intalnirii; si fiii lui Aaron sa-i stropeasca sangele pe altar de jur imprejur. 3.14 Apoi din ea, sa aduca drept jertfa mistuita de foc inaintea Domnului: grasimea care acopera maruntaiele si toata grasimea care tine de ele~ 3.15 cei doi rarunchi si grasimea de pe ei, de pe coapse, si prapurul ficatului, pe care-l va dezlipi de langa rarunchi. 3.16 Preotul sa le arda pe altar. Aceasta este mancarea unei jertfe mistuite de foc, de un miros placut Domnului. Toata grasimea este a Domnului. 3.17 Aceasta este o lege vesnica pentru urmasii vostri, in toate locurile unde veti locui: cu nici un chip sa nu mancati nici grasime, nici sange.
4.1 Domnul a vorbit lui Moise, si a zis: 4.2 Vorbeste copiilor lui Israel, si spune: Cand va pacatui cineva fara voie impotriva vreuneia din poruncile Domnului, facand lucruri care nu trebuie facute; si anume: 4.3 Daca a pacatuit preotul care a primit ungerea, si prin aceasta a adus vina asupra poporului, sa aduca Domnului un vitel fara cusur, ca jertfa de ispasire pentru pacatul pe care l-a facut. 4.4 Sa aduca vitelul la usa cortului intalnirii, inaintea Domnului, sa-si puna mana pe capul vitelului, si sa-l junghie inaintea Domnului. 4.5 Preotul, care a primit ungerea, sa ia din sangele vitelului, si sa-l aduca in cortul intalnirii: 4.6 sa-si inmoaie degetul in sange, si sa stropeasca de sapte ori inaintea Domnului, in fata perdelei dinauntru a sfantului locas. 4.7 Apoi preotul sa unga cu sange coarnele altarului pentru tamaia mirositoare, care este inaintea Domnului in cortul intalnirii; iar tot celalalt sange al vitelului sa-l verse la picioarele altarului pentru arderile de tot, care este la usa cortului intalnirii. 4.8 Sa ia toata grasimea vitelului adus ca jertfa de ispasire, si anume: grasimea care acopera maruntaiele si toata grasimea care tine de ele~ 4.9 cei doi rarunchi, si grasimea de pe ei, de pe coapse, si prapurul ficatului, pe care-l va dezlipi de langa rarunchi. Preotul sa ia aceste parti~ 4.10 cum se iau de la vitelul adus ca jertfa de multumire, si sa le arda pe altarul pentru arderile de tot. 4.11 Dar pielea vitelului, toata carnea lui, cu capul, picioarele, maruntaiele si baliga lui~ 4.12 adica tot vitelul care a mai ramas, sa-l scoata afara din tabara, intr-un loc curat, unde se arunca cenusa, si sa-l arda cu lemne pe foc; sa fie ars pe gramada de cenusa. 4.13 Daca toata adunarea lui Israel a pacatuit fara voie si fara sa stie, facand impotriva uneia din poruncile Domnului lucruri care nu trebuie facute, si facandu-se astfel vinovata~ 4.14 si daca pacatul savarsit s-a descoperit, adunarea sa aduca un vitel ca jertfa de ispasire, si anume sa-l aduca inaintea cortului intalnirii. 4.15 Batranii adunarii sa-si puna mainile pe capul vitelului inaintea Domnului, si sa junghie vitelul inaintea Domnului. 4.16 Preotul care a primit ungerea, sa aduca din sangele vitelului in cortul intalnirii; 4.17 sa-si inmoaie degetul in sange, si sa stropeasca cu el de sapte ori inaintea Domnului, in fata perdelei dinauntru. 4.18 Sa unga cu sangele acesta coarnele altarului care este inaintea Domnului in cortul intalnirii; si sa verse tot sangele care a mai ramas la picioarele altarului pentru arderile de tot, care este la usa cortului intalnirii. 4.19 Toata grasimea vitelului s-o ia si s-o arda pe altar. 4.20 Cu vitelul acesta sa faca intocmai cum a facut cu vitelul adus ca jertfa de ispasire; sa faca la fel. Astfel sa faca preotul ispasire pentru ei, si li se va ierta. 4.21 Vitelul ramas, sa-l scoata apoi afara din tabara, si sa-l arda ca si pe vitelul dintai. Aceasta este o jertfa de ispasire pentru adunare. 4.22 Daca o capetenie a pacatuit, facand fara voie impotriva uneia din poruncile Domnului, Dumnezeului sau, lucruri care nu trebuie facute si s-a facut astfel vinovat~ 4.23 si ajunge sa descopere pacatul pe care l-a facut, sa aduca jertfa un tap fara cusur! 4.24 Sa-si puna mana pe capul tapului, si sa-l junghie in locul unde se junghie arderile de tot inaintea Domnului. Aceasta este o jertfa de ispasire. 4.25 Preotul sa ia cu degetul din sangele jertfei de ispasire, sa unga cu el coarnele altarului pentru arderile de tot, iar celalalt sange sa-l verse la picioarele altarului pentru arderile de tot. 4.26 Toata grasimea s-o arda pe altar, cum a ars grasimea de la jertfa de multumire. Astfel va face preotul pentru capetenia aceea ispasirea pacatului lui, si i se va ierta. 4.27 Daca cineva din poporul de rand a pacatuit fara voie, facand impotriva uneia din poruncile Domnului lucruri care nu trebuie facute si s-a facut astfel vinovat~ 4.28 si ajunge sa descopere pacatul pe care l-a facut, sa aduca jertfa o iada fara cusur, pentru pacatul pe care l-a facut. 4.29 Sa-si puna mana pe capul jertfei de ispasire, si s-o junghie in locul unde se junghie arderile de tot. 4.30 Preotul sa ia cu degetul din sangele jertfei, sa unga coarnele altarului pentru arderile de tot, iar tot celalalt sange sa-l verse la picioarele altarului. 4.31 Preotul sa ia toata grasimea, cum se ia grasimea jertfei de multumire, si s-o arda pe altar, si ea va fi de un miros placut Domnului. Astfel va face preotul ispasirea pentru omul acesta, si i se va ierta. 4.32 Daca va aduce ca jertfa de ispasire un miel, sa aduca o parte femeiasca fara cusur. 4.33 Sa-si puna mana pe capul jertfei, si s-o junghie ca jertfa de ispasire in locul unde se junghie arderile de tot. 4.34 Preotul sa ia cu degetul din sangele jertfei, sa unga cu el coarnele altarului pentru arderile de tot, iar tot celalalt sange sa-l verse la picioarele altarului. 4.35 Preotul sa ia toata grasimea, cum se ia grasimea mielului adus ca jertfa de multumire, si s-o arda pe altar, peste jertfele mistuite de foc inaintea Domnului. Astfel va face preotul pentru omul acesta ispasirea pacatului pe care l-a savarsit, si i se va ierta.
5.1 Cand cineva, fiind pus sub juramant ca martor, va pacatui, nespunand ce a vazut sau ce stie, si va cadea astfel sub vina~ 5.2 sau cand cineva, fara sa stie, se va atinge de ceva necurat, fie de hoitul unei fiare salbatice necurate, fie de hoitul unei vite de casa necurate, fie de hoitul unei taratoare necurate, si va baga apoi de seama si se va face astfel vinovat; 5.3 sau cand cineva, fara sa ia seama, se va atinge de vreo spurcaciune omeneasca, de orice spurcaciune care face pe cineva necurat, si va baga de seama mai tarziu, si se va face astfel vinovat; 5.4 sau cand cineva, vorbind cu usurinta, jura ca are sa faca ceva rau sau bine, si nebagand de seama la inceput, baga de seama mai tarziu, si se va face astfel vinovat: 5.5 Cand cineva, deci, se va face vinovat de unul din aceste lucruri, trebuie sa-si marturiseasca pacatul. 5.6 Apoi sa aduca lui Dumnezeu ca jertfa de vina, pentru pacatul pe care l-a facut, o parte femeiasca din turma, si anume, o oaie sau o capra, ca jertfa ispasitoare. Si preotul sa faca pentru el ispasirea pacatului lui. 5.7 Daca nu va putea sa aduca o oaie sau o capra, sa aduca Domnului ca jertfa de vina pentru pacatul lui doua turturele sau doi pui de porumbel, unul ca jertfa de ispasire, iar celalalt ca ardere de tot. 5.8 Sa le aduca preotului, care va jertfi intai pe cea care are sa slujeasca drept jertfa de ispasire. Preotul sa-i franga cu unghia capul de la grumaz, fara sa-l desparta; 5.9 sa stropeasca un perete al altarului cu sangele jertfei de ispasire, iar celalalt sange sa-l stoarca la picioarele altarului: aceasta este o jertfa de ispasire. 5.10 Cealalta pasare s-o pregateasca drept ardere de tot, dupa randuielile asezate. Astfel va face preotul pentru omul acesta ispasirea pacatului pe care l-a facut, si i se va ierta. 5.11 Daca nu poate sa aduca nici doua turturele sau doi pui de porumbel, sa aduca pentru pacatul lui, ca dar, a zecea parte dintr-o efa de floarea fainii, si anume ca dar de ispasire; sa nu puna untdelemn pe ea, si sa n-adauge nici tamaie, caci este un dar de ispasire. 5.12 S-o aduca la preot, si preotul sa ia din ea un pumn plin, ca aducere aminte, si s-o arda pe altar, ca si pe darurile de mancare mistuite de foc inaintea Domnului: acesta este un dar de ispasire. 5.13 Astfel va face preotul pentru omul acela ispasirea pacatului pe care l-a facut fata de unul din aceste lucruri, si i se va ierta. Cealalta parte care va mai ramane din darul acesta, sa fie a preotului, ca si la darul de mancare. 5.14 Domnul a vorbit lui Moise, si a zis: 5.15 Cand cineva va face o nelegiuire si va pacatui fara voie fata de lucrurile inchinate Domnului, sa aduca Domnului ca jertfa de vina pentru pacatul lui un berbec fara cusur din turma, dupa pretuirea ta, in sicli de argint, dupa siclul sfantului locas. 5.16 Sa mai adauge a cincea parte la pretul lucrului, cu care a inselat sfantul locas, si sa-l incredinteze preotului. Si preotul sa faca ispasire pentru el cu berbecul adus ca jertfa pentru vina, si i se va ierta. 5.17 Cand va pacatui cineva facand, fara sa stie, impotriva uneia din poruncile Domnului, lucruri care nu trebuie facute, si se va face vinovat, purtandu-si astfel vina~ 5.18 sa aduca preotului ca jertfa pentru vina un berbec fara cusur, luat din turma, dupa pretuirea ta. Si preotul sa faca pentru el ispasirea greselii pe care a facut-o fara sa stie; si i se va ierta. 5.19 Aceasta este o jertfa pentru vina. Omul acesta se facuse vinovat fata de Domnul.
6.1 Domnul a vorbit lui Moise, si a zis: 6.2 Cand va pacatui cineva si va savarsi o nelegiuire fata de Domnul, tagaduind aproapelui sau un lucru incredintat lui, sau dat in pastrarea lui, sau luat cu sila, sau va insela pe aproapele lui~ 6.3 tagaduind ca a gasit un lucru pierdut, sau facand un juramant stramb cu privire la un lucru oarecare pe care-l face omul si pacatuieste; 6.4 cand va pacatui astfel si se va face vinovat, sa dea inapoi lucrul luat cu sila sau luat prin inselaciune, sau incredintat lui, sau lucrul pierdut pe care l-a gasit~ 6.5 sau lucru pentru care a facut un juramant stramb ori care ar fi sa-l dea inapoi intreg, sa mai adauge a cincea parte din pretul lui, si sa-l dea in mana stapanului lui, chiar in ziua cand isi va aduce jertfa lui pentru vina. 6.6 Iar ca jertfa pentru vina, sa aduca Domnului pentru pacatul lui un berbec fara cusur, luat din turma, dupa pretuirea ta, si sa-l dea preotului. 6.7 Si preotul va face pentru el ispasirea inaintea Domnului, si i se va ierta, ori care ar fi greseala, de care se va fi facut vinovat. 6.8 Domnul a vorbit lui Moise, si a zis: 6.9 Da urmatoarea porunca lui Aaron si fiilor sai, si zi: Iata legea arderii de tot. Arderea de tot sa ramana pe vatra altarului toata noaptea pana dimineata, si in felul acesta focul sa arda pe altar. 6.10 Preotul sa se imbrace cu tunica de in, sa-si acopere goliciunea cu izmenele, sa ia cenusa facuta de focul, care va mistui arderea de tot de pe altar, si s-o verse langa altar. 6.11 Apoi sa se dezbrace de vesmintele lui si sa se imbrace cu altele, ca sa scoata cenusa afara din tabara, intr-un loc curat. 6.12 Focul sa arda pe altar si sa nu se stinga deloc: in fiecare dimineata, preotul sa aprinda lemne pe altar, sa aseze arderea de tot pe ele, si sa arda deasupra grasimea jertfelor de multumire. 6.13 Focul sa arda necurmat pe altar si sa nu se stinga deloc. 6.14 Iata legea darului adus ca jertfa de mancare. Fiii lui Aaron s-o aduca inaintea Domnului, inaintea altarului. 6.15 Preotul sa ia un pumn din floarea fainii si din untdelemn, cu toata tamaia adaugata la darul de mancare, si s-o arda pe altar ca aducere aminte de un miros placut Domnului. 6.16 Aaron si fiii lui sa manance ce va mai ramane din darul de mancare; s-o manance fara aluat, intr-un loc sfant, in curtea cortului intalnirii. 6.17 Sa n-o coaca cu aluat. Aceasta este partea pe care le-am dat-o Eu din darurile Mele de mancare mistuite de foc. Ea este un lucru prea sfant, ca si jertfa de ispasire si ca si jertfa pentru vina. 6.18 Toata partea barbateasca dintre copiii lui Aaron sa manance din ea. Aceasta este o lege vesnica pentru urmasii vostri, cu privire la darurile de mancare mistuite de foc inaintea Domnului: oricine se va atinge de ele va fi sfintit. 6.19 Domnul a vorbit lui Moise, si a zis: 6.20 Iata darul pe care il vor face Domnului Aaron si fiii lui, in ziua cand vor primi ungerea: a zecea parte dintr-o efa de floarea fainii, ca dar de mancare vesnic, jumatate dimineata si jumatate seara. 6.21 Sa fie pregatita in tigaie cu untdelemn, si s-o aduci prajita; s-o aduci coapta si taiata in bucati, ca un dar de mancare de un miros placut Domnului. 6.22 Preotul dintre fiii lui Aaron, care va fi uns in locul lui, sa aduca darul acesta ca jertfa de mancare. Aceasta este o lege vesnica inaintea Domnului: sa fie arsa intreaga. 6.23 Orice dar de mancare al unui preot sa fie ars in intregime: sa nu se manance. 6.24 Domnul a vorbit lui Moise, si a zis: 6.25 Vorbeste lui Aaron si fiilor lui, si zi: Iata legea jertfei de ispasire. Vita pentru jertfa de ispasire sa fie junghiata inaintea Domnului in locul unde se junghie arderea de tot: ea este un lucru prea sfant. 6.26 Preotul care va aduce jertfa de ispasire, acela s-o manance; si anume sa fie mancata intr-un loc sfant, in curtea cortului intalnirii. 6.27 Oricine se va atinge de carnea ei va fi sfintit. Daca va sari sange din ea pe vreun vesmant, locul stropit cu sange sa fie spalat intr-un loc sfant. 6.28 Vasul de pamant in care se va fierbe, sa se sparga; daca s-a fiert intr-un vas de arama, vasul sa fie frecat si spalat cu apa. 6.29 Toata partea barbateasca dintre preoti sa manance din ea: ea este un lucru prea sfant. 6.30 Dar sa nu se manance nici o jertfa de ispasire din al carei sange se va aduce in cortul intalnirii pentru facerea ispasirii in sfantul locas: ci aceea sa fie arsa in foc.
7.1 Iata legea jertfei pentru vina: ea este un lucru prea sfant. 7.2 In locul unde se junghie arderea de tot, sa se junghie si vita care slujeste ca jertfa pentru vina. Sangele ei sa se stropeasca pe altar de jur imprejur. 7.3 Sa i se aduca toata grasimea, coada, grasimea care acopera maruntaiele~ 7.4 cei doi rarunchi si grasimea de pe ei, de pe coapse, si prapurul ficatului, care va fi dezlipit de langa rarunchi. 7.5 Preotul sa le arda pe altar ca jertfa mistuita de foc inaintea Domnului. Aceasta este o jertfa pentru vina. 7.6 Toata partea barbateasca dintre preoti sa manance din ea; si anume s-o manance intr-un loc sfant, caci este un lucru prea sfant. 7.7 Cu jertfa pentru vina este ca si cu jertfa de ispasire; aceeasi lege este pentru amandoua aceste jertfe: vita jertfita va fi a preotului care va face ispasirea. 7.8 Preotul care va aduce arderea de tot a cuiva, sa aiba pentru el pielea arderii de tot pe care a adus-o. 7.9 Orice jertfa de mancare, coapta in cuptor, gatita pe gratar sau in tigaie, sa fie a preotului care a adus-o. 7.10 Iar orice jertfa de mancare, framantata cu untdelemn si uscata, sa fie a tuturor fiilor lui Aaron, a unuia ca si a celuilalt. 7.11 Iata legea jertfei de multumire, care se va aduce Domnului. 7.12 Daca cineva o aduce ca jertfa de lauda, sa aduca, impreuna cu jertfa de multumire, niste turte nedospite, framantate cu untdelemn, niste placinte nedospite, stropite cu untdelemn, si niste turte din floarea de faina, prajite si framantate cu untdelemn. 7.13 Pe langa aceste turte, sa aduca si paine dospita pentru darul lui de mancare, impreuna cu jertfa lui de lauda si de multumire. 7.14 Din toate acele daruri sa aduca Domnului cate o bucata, ca dar ridicat; ea sa fie a preotului care stropeste sangele jertfei de multumire. 7.15 Carnea jertfei de lauda si de multumire sa fie mancata chiar in ziua in care este adusa; sa nu se lase nimic din ea pana dimineata. 7.16 Daca aduce cineva o jertfa pentru implinirea unei juruinte, sau ca dar de buna voie, jertfa sa fie mancata chiar in ziua cand o va aduce; iar ce va ramane din ea, sa se manance a doua zi. 7.17 Ce va mai ramane din carnea vitei pana a treia zi, sa fie ars in foc. 7.18 Daca s-ar intampla sa manance cineva a treia zi din carnea jertfei lui de multumire, jertfa lui nu va fi primita, si nu se va tine in seama celui ce a adus-o: ci va fi un lucru uracios, si oricine va manca din ea isi va purta vina. 7.19 Nici carnea care s-a atins de ceva necurat nu trebuie mancata: ci trebuie arsa in foc. Orice om curat poate sa manance carne; 7.20 dar acela care, gasindu-se in stare de necuratenie, va manca din carnea jertfei de multumire, care este a Domnului, sa fie nimicit din poporul sau. 7.21 Si cine se va atinge de ceva necurat, fie de vreo spurcaciune omeneasca, fie de un dobitoc necurat, fie de o alta spurcaciune, si va manca din carnea jertfei de multumire care este a Domnului, sa fie nimicit din poporul sau. 7.22 Domnul a vorbit lui Moise, si a zis: 7.23 Vorbeste copiilor lui Israel, si spune: Sa nu mancati grasime de bou, de miel sau de capra. 7.24 Grasimea unui dobitoc mort sau sfasiat de fiara va putea sa fie intrebuintata la orice altceva, numai sa n-o mancati. 7.25 Caci cine va manca din grasimea dobitoacelor din care se aduc Domnului jertfe mistuite de foc, va fi nimicit din poporul sau. 7.26 Sa nu mancati sange, nici de pasare, nici de vita, in toate locurile in care veti locui. 7.27 Cine va manca vreun fel de sange, va fi nimicit din poporul sau! 7.28 Domnul a vorbit lui Moise, si a zis: 7.29 Vorbeste copiilor lui Israel, si spune-le: Cine va aduce Domnului jertfa lui de multumire, sa aduca Domnului darul lui, luat din jertfa lui de multumire. 7.30 Sa aduca cu mainile lui ceea ce trebuie mistuit de foc inaintea Domnului; si anume sa aduca grasimea cu pieptul, pieptul ca sa-l legene intr-o parte si intr-alta, ca dar leganat inaintea Domnului. 7.31 Preotul sa arda grasimea pe altar, iar pieptul sa fie al lui Aaron si al fiilor lui. 7.32 Din jertfele voastre de multumire, sa dati preotului si spata dreapta, aducand-o ca dar luat prin ridicare. 7.33 Spata aceea dreapta sa fie partea aceluia dintre fiii lui Aaron, care va aduce sangele si grasimea jertfei de multumire. 7.34 Caci Eu iau din jertfele de multumire, aduse de copiii lui Israel, pieptul care va fi leganat intr-o parte si intr-alta, ca dar leganat, si spata, care va fi adusa ca dar luat prin ridicare, si le dau preotului Aaron si fiilor lui, printr-o lege vesnica, pe care o vor pazi totdeauna copiii lui Israel. 7.35 Acesta este dreptul, pe care li-l va da ungerea lui Aaron si a fiilor lui asupra jertfelor mistuite de foc inaintea Domnului, din ziua cand vor fi infatisati ca sa fie in slujba Mea ca preoti. 7.36 Iata ce porunceste Domnul sa le dea copiii lui Israel din ziua ungerii lor; aceasta va fi o lege vesnica printre urmasii lor. 7.37 Aceasta este legea arderii de tot, a darului de mancare, a jertfei de ispasire, a jertfei pentru vina, a inchinarii in slujba Domnului, si a jertfei de multumire. 7.38 Domnul a dat-o lui Moise pe muntele Sinai, in ziua cand a poruncit copiilor lui Israel sa-si aduca darurile inaintea Domnului, in pustia Sinai.
8.1 Domnul a vorbit lui Moise, si a zis: 8.2 Ia pe Aaron si pe fiii lui impreuna cu el, vesmintele, untdelemnul pentru ungere, vitelul pentru jertfa de ispasire, cei doi berbeci si cosul cu azimele~ 8.3 si cheama toata adunarea la usa cortului intalnirii. 8.4 Moise a facut cum ii poruncise Domnul; si adunarea s-a strans la usa cortului intalnirii. 8.5 Moise a zis adunarii: Iata ce a poruncit Domnul sa se faca. 8.6 Moise a adus pe Aaron si pe fiii lui, si i-a spalat cu apa. 8.7 A pus tunica pe Aaron, l-a incins cu braul, l-a imbracat cu mantia, si a pus pe el efodul, pe care l-a strans cu braul efodului cu care l-a imbracat. 8.8 I-a pus pieptarul, si a pus in pieptar Urim si Tumim. 8.9 I-a pus mitra pe cap, iar pe partea dinainte a mitrei a asezat placa de aur, cununa imparateasca sfanta, cum poruncise lui Moise Domnul. 8.10 Moise a luat untdelemnul pentru ungere, a uns sfantul locas si toate lucrurile, care erau in el, si le-a sfintit. 8.11 A stropit cu el altarul de sapte ori, si a uns altarul si toate uneltele lui, si ligheanul cu piciorul lui, ca sa le sfinteasca. 8.12 Din untdelemnul pentru ungere a turnat pe capul lui Aaron, si l-a uns, ca sa-l sfinteasca. 8.13 Moise a adus si pe fiii lui Aaron; i-a imbracat cu tunicile, i-a incins cu braiele, si le-a legat scufiile, cum poruncise lui Moise Domnul. 8.14 A apropiat apoi vitelul adus ca jertfa de ispasire; si Aaron si fiii lui si-au pus mainile pe capul vitelului adus ca jertfa de ispasire. 8.15 Moise l-a junghiat, a luat sange, si a uns cu degetul coarnele altarului de jur imprejur, si a curatit altarul; celalalt sange l-a turnat la picioarele altarului, si l-a sfintit astfel, facand ispasire pentru el. 8.16 A luat apoi toata grasimea care acopera maruntaiele, prapurul ficatului, cei doi rarunchi cu grasimea lor, si le-a ars pe altar. 8.17 Iar cealalta parte care a mai ramas din vitel si anume: pielea, carnea si baliga, le-a ars in foc, afara din tabara, cum poruncise lui Moise Domnul. 8.18 A apropiat apoi berbecul pentru arderea de tot; si Aaron si fiii lui si-au pus mainile pe capul berbecului. 8.19 Moise l-a junghiat, si a stropit sangele pe altar de jur imprejur. 8.20 A taiat berbecul in bucati, si a ars capul, bucatile si grasimea. 8.21 A spalat cu apa maruntaiele si picioarele, si a ars tot berbecul pe altar: aceasta a fost arderea de tot, o jertfa mistuita de foc, de un miros placut Domnului, cum poruncise lui Moise Domnul. 8.22 A adus apoi celalalt berbec, adica berbecul pentru inchinarea in slujba Domnului; si Aaron si fiii lui si-au pus mainile pe capul berbecului. 8.23 Moise a junghiat berbecul, a luat din sangele lui, si a pus pe marginea urechii drepte a lui Aaron, pe degetul cel mare al mainii drepte si pe degetul cel mare de la piciorul lui cel drept. 8.24 A adus pe fiii lui Aaron, a pus sange pe marginea urechii lor drepte, pe degetul cel mare al mainii drepte si pe degetul cel mare de la piciorul lor cel drept, iar sangele ramas l-a stropit pe altar de jur imprejur. 8.25 A luat grasimea, coada, toata grasimea care acopera maruntaiele, prapurul ficatului, cei doi rarunchi cu grasimea lor, si spata dreapta; 8.26 a luat de asemenea din cosul cu azime, pus inaintea Domnului, o turta fara aluat, o turta de paine facuta cu untdelemn si o placinta, si le-a pus pe grasime si pe spata dreapta. 8.27 Toate aceste lucruri le-a pus in mainile lui Aaron si in mainile fiilor sai, si le-a leganat intr-o parte si intr-alta, ca dar leganat inaintea Domnului. 8.28 Apoi Moise le-a luat din mainile lor, si le-a ars pe altar, deasupra arderii de tot; aceasta a fost jertfa de inchinare in slujba Domnului, o jertfa mistuita de foc, de un miros placut Domnului. 8.29 Moise a luat pieptul berbecului de inchinare in slujba Domnului si l-a leganat intr-o parte si intr-alta ca dar leganat inaintea Domnului; aceasta a fost partea lui Moise, cum poruncise lui Moise Domnul. 8.30 Moise a luat din untdelemnul pentru ungere si din sangele de pe altar; a stropit cu el pe Aaron si vesmintele lui, pe fiii lui Aaron si vesmintele lor; si a sfintit astfel pe Aaron si vesmintele lui, pe fiii lui Aaron si vesmintele lor impreuna cu el. 8.31 Moise a zis lui Aaron si fiilor lui: Fierbeti carnea la usa cortului intalnirii; acolo s-o mancati, impreuna cu painea care este in cos pentru jertfa de inchinare in slujba Domnului, cum am poruncit, zicand: Aaron si fiii lui s-o manance. 8.32 Iar partea care va mai ramane din carne si din paine, s-o ardeti in foc. 8.33 Timp de sapte zile, sa nu iesiti deloc din usa cortului intalnirii, pana se vor implini zilele pentru inchinarea voastra in slujba Domnului; caci sapte zile se vor intrebuinta pentru inchinarea voastra in slujba Domnului. 8.34 Ce s-a facut azi, Domnul a poruncit sa se faca si de acum incolo ca ispasire pentru voi. 8.35 Sa ramaneti dar sapte zile la usa cortului intalnirii, zi si noapte, si sa paziti poruncile Domnului, ca sa nu muriti; caci asa mi s-a poruncit. 8.36 Aaron si fiii lui au facut toate cele poruncite de Domnul prin Moise.
9.1 In ziua a opta, Moise a chemat pe Aaron si pe fiii lui, si pe batranii lui Israel. 9.2 Si a zis lui Aaron: Ia un vitel pentru jertfa de ispasire, si un berbec pentru arderea de tot, amandoi fara cusur, si adu-i inaintea Domnului. 9.3 Sa vorbesti copiilor lui Israel, si sa le spui: Luati un tap, pentru jertfa de ispasire, un vitel si un miel de un an si fara cusur, pentru arderea de tot; 9.4 un taur si un berbec, pentru jertfa de multumire, ca sa-i jertfiti inaintea Domnului, si un dar de mancare, framantat cu untdelemn. Caci azi vi se va arata Domnul. 9.5 Ei au adus inaintea cortului intalnirii tot ce poruncise Moise; si toata adunarea s-a apropiat, si a stat inaintea Domnului. 9.6 Moise a zis: Sa faceti ce a poruncit Domnul; si vi se va arata slava Domnului. 9.7 Moise a zis lui Aaron: Apropie-te de altar; adu-ti jertfa ta de ispasire si arderea ta de tot, si fa ispasire pentru tine si pentru popor; adu si jertfa poporului si fa ispasire pentru el, cum a poruncit Domnul. 9.8 Aaron s-a apropiat de altar, si a junghiat vitelul pentru jertfa lui de ispasire. 9.9 Fiii lui Aaron i-au adus sangele la el; el si-a muiat degetul in sange, a uns coarnele altarului, iar celalalt sange l-a turnat la picioarele altarului. 9.10 A ars pe altar grasimea, rarunchii, si prapurul ficatului de la vitelul pentru jertfa de ispasire, cum poruncise lui Moise Domnul. 9.11 Iar carnea si pielea le-a ars in foc afara din tabara. 9.12 A junghiat apoi arderea de tot. Fiii lui Aaron i-au adus sangele la el, si el l-a stropit pe altar de jur imprejur. 9.13 I-au adus si arderea de tot taiata in bucati, cu cap cu tot, si le-a ars pe altar. 9.14 A spalat maruntaiele si picioarele, si le-a ars pe altar, deasupra arderii de tot. 9.15 In urma, a adus jertfa pentru popor. A luat tapul pentru jertfa de ispasire a poporului, l-a junghiat, si l-a adus jertfa de ispasire, ca si pe cea dintai jertfa. 9.16 A adus apoi arderea de tot, si a jertfit-o, dupa randuielile asezate. 9.17 A adus si jertfa de mancare, a umplut un pumn din ea, si a ars-o pe altar, afara de arderea de tot de dimineata. 9.18 A junghiat apoi taurul si berbecul, ca jertfa de multumire pentru popor. Fiii lui Aaron au adus sangele la el, si el a stropit pe altar de jur imprejur. 9.19 I-au adus apoi grasimea taurului si a berbecului, coada, grasimea care acopera maruntaiele, rarunchii, si prapurul ficatului; 9.20 au pus grasimile acestea deasupra piepturilor, si el a ars grasimile pe altar. 9.21 Aaron a leganat intr-o parte si intr-alta, ca dar leganat inaintea Domnului, piepturile si spata dreapta, cum poruncise lui Moise Domnul. 9.22 Aaron si-a ridicat mainile spre popor, si l-a binecuvantat. Apoi, dupa ce a adus jertfa de ispasire, arderea de tot si jertfa de multumire, s-a pogorat. 9.23 Moise si Aaron au intrat in cortul intalnirii. Cand au iesit din el, au binecuvantat poporul. Si slava Domnului s-a aratat intregului popor. 9.24 Un foc a iesit dinaintea Domnului, si a mistuit pe altar arderea de tot si grasimile. Tot poporul a vazut lucrul acesta; au scos strigate de bucurie, si s-au aruncat cu fata la pamant.
10.1 Fiii lui Aaron, Nadab si Abihu, si-au luat fiecare cadelnita, au pus foc in ea, si au pus tamaie pe foc; si au adus astfel inaintea Domnului foc strain, lucru pe care El nu li-l poruncise. 10.2 Atunci a iesit un foc dinaintea Domnului, i-a mistuit si au murit inaintea Domnului. 10.3 Moise a zis lui Aaron: Aceasta este ce a spus Domnul, cand a zis: Voi fi sfintit de cei ce se apropie de Mine, si voi fi proslavit in fata intregului popor. Aaron a tacut. 10.4 Si Moise a chemat pe Misael si Eltafan, fiii lui Uziel, unchiul lui Aaron, si le-a zis: Apropiati-va, scoateti pe fratii vostri din sfantul locas, si duceti-i afara din tabara. 10.5 Ei s-au apropiat, si i-au scos afara din tabara, imbracati in tunicile lor, cum zisese Moise. 10.6 Moise a zis lui Aaron, lui Eleazar si lui Itamar, fiii lui Aaron: Sa nu va descoperiti capetele, si sa nu va rupeti hainele, ca nu cumva sa muriti, si sa Se manie Domnul impotriva intregii adunari. Lasati pe fratii vostri, pe toata casa lui Israel, sa planga arderea care a venit de la Domnul. 10.7 Voi sa nu iesiti din usa cortului intalnirii, ca sa nu muriti; caci untdelemnul ungerii Domnului este peste voi. Ei au facut cum zisese Moise. 10.8 Domnul a vorbit lui Aaron, si a zis: 10.9 Tu si fiii tai impreuna cu tine, sa nu beti vin, nici bautura ametitoare, cand veti intra in cortul intalnirii, ca sa nu muriti: aceasta va fi o lege vesnica printre urmasii vostri~ 10.10 ca sa puteti deosebi ce este sfant de ce nu este sfant, ce este necurat de ce nu este curat~ 10.11 si sa puteti invata pe copiii lui Israel toate legile, pe care li le-a dat Domnul prin Moise. 10.12 Moise a zis lui Aaron, lui Eleazar si lui Itamar, cei doi fii care mai ramasesera lui Aaron: Luati partea din darul de mancare ramasa din jertfele mistuite de foc inaintea Domnului, si mancati-o fara aluat langa altar: caci este un lucru prea sfant. 10.13 S-o mancati intr-un loc sfant; acesta este dreptul tau si dreptul fiilor tai, ca parte din darurile de mancare mistuite de foc inaintea Domnului; caci asa mi-a fost poruncit. 10.14 Sa mancati de asemenea intr-un loc curat, tu, fiii tai si fiicele tale impreuna cu tine, pieptul care a fost leganat intr-o parte si alta, si spata care a fost adusa ca jertfa prin ridicare; caci ele va sunt date, ca un drept cuvenit tie si ca un drept cuvenit fiilor tai, din jertfele de multumire ale copiilor lui Israel. 10.15 Impreuna cu grasimile randuite sa fie mistuite de foc, ei vor aduce spata adusa ca jertfa prin ridicare, si pieptul care se leagana intr-o parte si alta inaintea Domnului; ele vor fi ale tale si ale fiilor tai impreuna cu tine, printr-o lege vesnica, asa cum a poruncit Domnul. 10.16 Moise a cautat tapul adus ca jertfa de ispasire; si iata ca fusese ars. Atunci s-a maniat pe Eleazar si Itamar, fiii care mai ramasesera lui Aaron, si a zis: 10.17 Pentru ce n-ati mancat jertfa de ispasire intr-un loc sfant? Ea este un lucru prea sfant; si Domnul v-a dat-o, ca sa purtati nelegiuirea adunarii, si sa faceti ispasire pentru ea inaintea Domnului. 10.18 Iata ca sangele jertfei n-a fost dus inauntrul sfantului locas; trebuia s-o mancati in sfantul locas, cum am poruncit. 10.19 Aaron a raspuns lui Moise: Iata, ei si-au adus azi jertfa de ispasire si arderea lor de tot inaintea Domnului; si, dupa cele ce mi s-au intamplat, daca as fi mancat azi jertfa de ispasire, ar fi fost bine oare inaintea Domnului? 10.20 Moise a auzit si a fost multumit cu aceste cuvinte.
11.1 Domnul a vorbit lui Moise si lui Aaron, si le-a zis: 11.2 Vorbiti copiilor lui Israel, si spuneti-le: Iata dobitoacele pe care le veti manca dintre toate dobitoacele de pe pamant. 11.3 Sa mancati orice dobitoc care are unghia despicata, copita despartita si rumega. 11.4 Dar sa nu mancati din cele ce rumega numai, sau care au numai unghia despicata. Astfel, sa nu mancati camila, care rumega, dar n-are unghia despicata: s-o priviti ca necurata. 11.5 Sa nu mancati iepurele de casa, care rumega, dar n-are unghia despicata: sa-l priviti ca necurat. 11.6 Sa nu mancati iepurele, care rumega, dar n-are unghia despicata: sa-l priviti ca necurat. 11.7 Sa nu mancati porcul, care are unghia despicata si copita despartita, dar nu rumega; sa-l priviti ca necurat. 11.8 Sa nu mancati din carnea lor, si sa nu va atingeti de trupurile lor moarte: sa le priviti ca necurate. 11.9 Iata vietuitoarele, pe care sa le mancati dintre toate cele ce sunt in ape. Sa mancati din toate cele ce au aripi (inotatoare) si solzi, si care sunt in ape, fie in mari, fie in rauri. 11.10 Dar sa priviti ca o uraciune pe toate cele ce n-au aripi si solzi, din tot ce misuna in ape si tot ce traieste in ape, fie in mari, fie in rauri. 11.11 Sa le priviti ca o uraciune, sa nu mancati din carnea lor, si trupurile lor moarte sa le priviti ca o uraciune. 11.12 Sa priviti ca o uraciune pe toate cele care n-au aripi si solzi in ape. 11.13 Iata dintre pasari, cele pe care le veti privi ca o uraciune, si din care sa nu mancati: vulturul, gripsorul si vulturul de mare; 11.14 sorecarul, soimul si tot ce este din neamul lui; 11.15 corbul si toate soiurile lui; 11.16 strutul, bufnita, pescarelul, coroiul si tot ce tine de neamul lui; 11.17 huhurezul, heretele si cocostarcul; 11.18 lebada, pelicanul si corbul de mare; 11.19 barza, batlanul, si ce este din neamul lui, pupaza si liliacul. 11.20 Sa priviti ca o uraciune orice taratoare care zboara si umbla pe patru picioare. 11.21 Dar, dintre toate taratoarele care zboara si umbla pe patru picioare, sa mancati pe cele ce au fluierul picioarelor dinapoi mai lung, ca sa poata sari pe pamant. 11.22 Iata pe care sa le mancati: lacusta, lacusta solam, lacusta hargol si lacusta hagab, dupa soiurile lor. 11.23 Pe toate celelalte taratoare care zboara si care au patru picioare sa le priviti ca o uraciune. 11.24 Ele va vor face necurati: oricine se va atinge de trupurile lor moarte, va fi necurat pana seara~ 11.25 si oricine va purta trupurile lor moarte, sa-si spele hainele, si va fi necurat pana seara. 11.26 Sa priviti ca necurat orice dobitoc cu unghia despicata, dar care n-are copita despartita si nu rumega: oricine se va atinge de el va fi necurat. 11.27 Sa priviti ca necurate toate acele dobitoace cu patru picioare, care umbla pe labele lor: oricine se va atinge de trupurile lor moarte, va fi necurat pana seara; 11.28 si oricine le va purta trupurile moarte, isi va spala hainele si va fi necurat pana seara. Sa le priviti ca necurate. 11.29 Iata, din vietatile care se tarasc pe pamant, cele pe care le veti privi ca necurate: cartita, soarecele si soparla, dupa soiurile lor; 11.30 ariciul, broasca, broasca testoasa, melcul si cameleonul. 11.31 Sa le priviti ca necurate dintre toate taratoarele: oricine se va atinge de ele moarte, va fi necurat pana seara. 11.32 Orice lucru pe care va cadea ceva din trupurile lor moarte, va fi necurat, fie vas de lemn, fie haina, fie piele, fie sac, fie orice alt lucru care se intrebuinteaza la ceva; sa fie pus in apa, si va ramane necurat pana seara; dupa aceea va fi curat. 11.33 Tot ce se va gasi intr-un vas de pamant in care va cadea ceva din aceste trupuri moarte, va fi necurat, si veti sparge vasul. 11.34 Orice lucru de mancare, pe care va cadea ceva din apa aceasta, va fi necurat; si orice bautura care se intrebuinteaza la baut, oricare ar fi vasul in care se va gasi, va fi necurata. 11.35 Orice lucru, pe care va cadea ceva din trupurile lor moarte, va fi necurat; cuptorul si vatra sa se darame: vor fi necurate, si le veti privi ca necurate. 11.36 Numai izvoarele si fantanile, care alcatuiesc gramezi de ape, vor ramane curate; dar cine se va atinge de trupurile lor moarte, va fi necurat. 11.37 Daca se intampla sa cada ceva din trupurile lor moarte pe o samanta care trebuie semanata, ea va ramane curata. 11.38 Dar daca se pusese apa pe samanta, si cade pe ea ceva din trupurile lor moarte, va fi necurata. 11.39 Daca moare una din vitele care va slujesc ca hrana, cine se va atinge de trupul ei mort, va fi necurat pana seara; 11.40 cine va manca din trupul ei mort, isi va spala hainele si va fi necurat pana seara; si cine va purta trupul ei mort, isi va spala hainele si va fi necurat pana seara. 11.41 Pe orice taratoare care se taraste pe pamant, s-o priviti ca necurata; sa nu se manance. 11.42 Din toate taratoarele care se tarasc pe pamant, din toate cele ce se tarasc pe pantece, sa nu mancati; nici din toate cele ce umbla pe patru picioare sau pe un mare numar de picioare; ci sa le priviti ca o uraciune. 11.43 Sa nu va faceti uraciosi prin toate aceste taratoare care se tarasc; sa nu va faceti necurati prin ele, sa nu va spurcati prin ele. 11.44 Caci Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru; voi sa va sfintiti, si fiti sfinti, caci Eu sunt sfant; sa nu va faceti necurati prin toate aceste taratoare care se tarasc pe pamant. 11.45 Caci Eu sunt Domnul, care v-am scos din tara Egiptului, ca sa fiu Dumnezeul vostru, si sa fiti sfinti; caci Eu sunt sfant. 11.46 Aceasta este legea privitoare la dobitoacele, pasarile, toate vietuitoarele care se misca in ape, si toate vietatile care se tarasc pe pamant~ 11.47 ca sa faceti deosebire intre ce este necurat si ce este curat, intre dobitocul care se mananca si dobitocul care nu se mananca.
12.1 Domnul a vorbit lui Moise, si a zis: 12.2 Vorbeste copiilor lui Israel, si spune-le: Cand o femeie va ramane insarcinata, si va naste un copil de parte barbateasca, sa fie necurata sapte zile; sa fie necurata ca in vremea sorocului ei. 12.3 In ziua a opta, copilul sa fie taiat imprejur. 12.4 Femeia sa mai ramana inca treizeci si trei de zile, ca sa se curete de sangele ei; sa nu se atinga de nici un lucru sfant, si sa nu se duca la sfantul locas, pana nu se vor implini zilele curatirii ei. 12.5 Daca naste o fata, sa fie necurata doua saptamani, ca pe vremea cand i-a venit sorocul; si sa ramana saizeci si sase de zile ca sa se curateasca de sangele ei. 12.6 Cand se vor implini zilele curatirii ei, pentru un fiu sau pentru o fiica, sa aduca preotului, la usa cortului intalnirii, un miel de un an pentru arderea de tot, si un pui de porumbel sau o turturea pentru jertfa de ispasire. 12.7 Preotul sa le jertfeasca inaintea Domnului, si sa faca ispasire pentru ea; si astfel, ea va fi curatita de curgerea sangelui ei. Aceasta este legea pentru femeia care naste un baiat sau o fata. 12.8 Daca nu poate sa aduca un miel, sa ia doua turturele sau doi pui de porumbel, unul pentru arderea de tot, altul pentru jertfa de ispasire. Preotul sa faca ispasire pentru ea, si va fi curata.
13.1 Domnul a vorbit lui Moise si lui Aaron, si a zis: 13.2 Cand un om va avea pe pielea trupului o umflatura, o pecingine, sau o pata alba, care va semana cu o rana de lepra pe pielea trupului lui, trebuie adus la preotul Aaron, sau la unul din fiii lui, care sunt preoti. 13.3 Preotul sa cerceteze rana de pe pielea trupului. Daca parul din rana s-a facut alb, si daca rana se arata mai adanca decat pielea trupului, este o rana de lepra: preotul care va face cercetarea, sa declare pe omul acela necurat. 13.4 Daca pe pielea trupului va fi o pata alba, care nu se arata mai adanca decat pielea, si daca parul nu s-a facut alb, preotul sa inchida sapte zile pe cel cu rana. 13.5 A saptea zi preotul sa-l cerceteze iarasi. Daca i se pare ca rana a stat pe loc si nu s-a intins pe piele, preotul sa-l inchida a doua oara inca sapte zile. 13.6 Preotul sa-l cerceteze a doua oara in ziua a saptea. Daca rana a mai scazut si nu s-a intins pe piele, preotul va spune ca omul acesta este curat: este o pecingine; el sa-si spele hainele, si va fi curat. 13.7 Dar daca pecinginea s-a intins pe piele, dupa ce s-a aratat el preotului si dupa ce acesta l-a declarat curat, sa se mai supuna inca odata cercetarii preotului. 13.8 Preotul il va cerceta. Daca pecinginea s-a intins pe piele, preotul il va declara necurat: este lepra. 13.9 Cand se va arata o rana de lepra pe un om, sa-l aduca la preot. 13.10 Preotul sa-l cerceteze. Si daca are pe piele o umflatura alba, daca umflatura aceasta a facut ca parul sa albeasca, si in umflatura este si o urma de carne vie~ 13.11 atunci pe pielea trupului omului acestuia este o lepra invechita: preotul sa-l declare necurat; sa nu-l inchida, caci este necurat. 13.12 Daca lepra va face o spuzeala pe piele, si va acoperi toata pielea celui cu rana, din cap pana in picioare, pretutindeni pe unde-si va arunca preotul privirile~ 13.13 preotul sa-l cerceteze; si daca va vedea ca lepra a acoperit tot trupul, sa declare curat pe cel cu rana: fiindca s-a facut toata alba, el este curat. 13.14 Dar in ziua cand se va vedea in el carne vie, va fi necurat; 13.15 cand preotul va vedea carnea vie, sa-l declare necurat: carnea vie este necurata, este lepra. 13.16 Daca se schimba carnea vie si se face alba, sa se duca la preot; 13.17 preotul sa-l cerceteze, si daca rana s-a facut alba, preotul sa declare curat pe cel cu rana: el este curat. 13.18 Cand un om va avea pe pielea trupului sau o buba care a fost tamaduita~ 13.19 si pe locul unde era buba se va arata o umflatura alba sau o pata de un alb rosiatic, omul acela sa se arate preotului. 13.20 Preotul sa-l cerceteze. Daca pata pare mai adanca decat pielea, si daca parul s-a facut alb, preotul sa-l declare necurat: este o rana de lepra, care a dat in buba. 13.21 Daca preotul vede ca nu este par alb in pata, ca ea nu este mai adanca decat pielea, si ca a mai scazut, sa inchida pe omul acela sapte zile. 13.22 Daca s-a intins pata pe piele, preotul sa-l declare necurat: este o rana de lepra. 13.23 Dar daca pata a ramas pe loc si nu s-a intins, este semnul ranii uscate unde a fost buba; preotul sa-l declare curat. 13.24 Cand un om va avea pe pielea trupului o arsura pricinuita de foc, si se va arata pe urma arsurii o pata alba sau de un alb rosiatic~ 13.25 preotul sa-l cerceteze. Daca parul din pata s-a facut alb, si ea pare mai adanca decat pielea, este lepra, care a dat in arsura; preotul sa declare pe omul acela necurat: este o rana de lepra. 13.26 Daca preotul vede ca nu este par alb in pata, ca ea nu este mai adanca decat pielea, si ca a mai scazut, sa inchida pe omul acela sapte zile. 13.27 Preotul sa-l cerceteze a saptea zi. Si daca pata s-a intins pe piele, preotul sa-l declare necurat: este o rana de lepra. 13.28 Dar daca pata a ramas pe loc, nu s-a intins pe piele, si a mai scazut, este o rana pricinuita de umflatura arsurii; preotul sa-l declare curat, caci este semnul ranii vindecate a arsurii. 13.29 Cand un barbat sau o femeie va avea o rana pe cap sau la barba~ 13.30 preotul sa cerceteze rana. Daca pare mai adanca decat pielea si are par galbui si subtire, preotul sa declare pe omul acela necurat: este raie de cap, este lepra de cap sau de barba. 13.31 Daca preotul vede ca rana raiei nu pare mai adanca decat pielea, si n-are par negru, sa inchida sapte zile pe cel cu rana de raie la cap. 13.32 Preotul sa cerceteze rana a saptea zi. Daca raia nu s-a intins, daca n-are par galbui, si daca nu pare mai adanca decat pielea~ 13.33 cel cu raia la cap sa se rada, dar sa nu rada locul unde este raia; si preotul sa-l inchida a doua oara sapte zile. 13.34 Preotul sa cerceteze raia a saptea zi. Daca raia nu s-a intins pe piele, si nu pare mai adanca decat pielea, preotul sa-l declare curat; el sa-si spele hainele, si va fi curat. 13.35 Dar daca raia s-a intins pe piele, dupa ce a fost declarat curat~ 13.36 preotul sa-l cerceteze. Si daca raia s-a intins pe piele, preotul n-are sa mai caute sa vada daca are par galbui: este necurat. 13.37 Daca i se pare ca raia a stat pe loc, si ca din ea a crescut par negru, raia este vindecata: este curat, si preotul sa-l declare curat. 13.38 Cand un barbat sau o femeie va avea pete pe pielea trupului, si anume pete albe~ 13.39 preotul sa-l cerceteze. Daca pe pielea trupului lui sunt pete de un alb galbui, acestea nu sunt decat niste pete care au facut spuzeala pe piele: este curat. 13.40 Cand unui om ii va cadea parul de pe cap, este plesuv: este curat. 13.41 Daca i-a cazut parul de pe cap numai in partea dinainte, este plesuv in partea dinainte: este curat. 13.42 Dar daca in partea plesuva dinainte sau dinapoi este o rana de un alb rosiatic, este lepra, care a facut spuzeala in partea plesuva dinainte sau dinapoi. 13.43 Preotul sa-l cerceteze. Daca in partea plesuva dinapoi sau dinainte este o umflatura de rana de un alb rosiatic, asemanatoare cu lepra de pe pielea trupului~ 13.44 este lepros, este necurat: preotul sa-l declare necurat; rana lui este pe cap. 13.45 Leprosul, atins de aceasta rana, sa-si poarte hainele sfasiate, si sa umble cu capul gol; sa-si acopere barba, si sa strige: Necurat! Necurat! 13.46 Cata vreme va avea rana, va fi necurat: este necurat. Sa locuiasca singur; locuinta lui sa fie afara din tabara. 13.47 Cand se va arata o rana de lepra pe o haina, fie haina de lana, fie haina de in~ 13.48 in urzeala sau in batatura de in sau de lana, pe o piele sau pe vreun lucru de piele~ 13.49 si rana va fi verzuie sau rosiatica pe haina sau pe piele, in urzeala sau in batatura, sau pe vreun lucru de piele, este o rana de lepra, si trebuie aratata preotului. 13.50 Preotul sa cerceteze rana, si sa inchida sapte zile lucrul cu rana. 13.51 Sa cerceteze a saptea zi rana. Daca rana s-a intins pe haina, in urzeala sau in batatura, pe piele sau pe lucrul acela de piele, este o rana de lepra invechita: lucrul acela este necurat. 13.52 Sa arda haina, urzeala sau batatura de lana sau de in, sau lucrul de piele pe care se gaseste rana, caci este o lepra invechita: sa fie ars in foc. 13.53 Dar daca preotul vede ca rana nu s-a intins pe haina, pe urzeala sau pe batatura, sau pe lucrul acela de piele~ 13.54 sa porunceasca sa se spele partea atinsa de rana, si sa-l inchida a doua oara sapte zile. 13.55 Preotul sa cerceteze rana, dupa ce se va spala. Si daca rana nu si-a schimbat infatisarea si nu s-a intins, lucrul acela este necurat: sa fie ars in foc, caci o parte din fata sau din dos a fost roasa. 13.56 Daca preotul vede ca rana a mai scazut, dupa ce a fost spalata, s-o rupa din haina sau din piele, din urzeala sau din batatura. 13.57 Si daca se mai iveste pe haina, in urzeala sau in batatura, sau pe lucrul de piele, inseamna ca este o spuzeala de lepra: lucrul atins de rana sa fie ars in foc. 13.58 Haina, urzeala sau batatura, sau vreun lucru de piele, care a fost spalat, si unde a pierit rana, sa se mai spele a doua oara, si va fi curat. 13.59 Aceasta este legea privitoare la rana leprei, cand loveste hainele de lana sau de in, urzeala sau batatura, sau un lucru oarecare de piele, si dupa care vor fi declarate curate sau necurate.
14.1 Domnul a vorbit lui Moise, si a zis: 14.2 Iata care va fi legea cu privire la cel lepros, in ziua curatirii lui. Sa-l aduca inaintea preotului. 14.3 Preotul sa iasa afara din tabara, si sa cerceteze pe cel lepros. Daca leprosul este tamaduit de rana leprei~ 14.4 preotul sa porunceasca sa se ia, pentru cel ce trebuie curatit, doua pasari vii si curate, lemn de cedru, carmaz si isop. 14.5 Preotul sa porunceasca sa se junghie una din aceste pasari intr-un vas de pamant, in apa curgatoare. 14.6 Sa ia pasarea cea vie, lemnul de cedru, carmazul si isopul, si sa le inmoaie, impreuna cu pasarea cea vie, in sangele pasarii junghiate in apa curgatoare. 14.7 Sa stropeasca de sapte ori pe cel ce trebuie curatit de lepra. Apoi sa-l declare curat, si sa dea drumul pasarii celei vii pe camp. 14.8 Cel ce se curata, trebuie sa-si spele hainele, sa-si rada tot parul, si sa se scalde in apa; si va fi curat. In urma va putea sa intre in tabara, dar sa ramana sapte zile afara din cort. 14.9 In ziua a saptea, sa-si rada tot parul, capul, barba si sprancenele: tot parul sa si-l rada; sa-si spele hainele si sa-si scalde trupul in apa, si va fi curat. 14.10 A opta zi, sa ia doi miei fara cusur, si o oaie de un an fara cusur, trei zecimi dintr-o efa de floarea fainii, ca dar de mancare framantat cu untdelemn, si un log (pahar) de untdelemn. 14.11 Preotul care face curatirea sa aduca inaintea Domnului pe omul care se curata si toate lucrurile acestea, la usa cortului intalnirii. 14.12 Preotul sa ia unul din miei, si sa-l aduca jertfa pentru vina, impreuna cu logul de untdelemn; sa le legene intr-o parte si intr-alta inaintea Domnului, ca dar leganat. 14.13 Sa junghie mielul in locul unde se junghie jertfele de ispasire si arderile de tot, adica in locul sfant; caci, la jertfa pentru vina, ca si la jertfa de ispasire, dobitocul pentru jertfa va fi al preotului: el este un lucru prea sfant. 14.14 Preotul sa ia din sangele jertfei de ispasire; sa puna pe marginea urechii drepte a celui ce se curata, pe degetul cel mare de la mana dreapta a lui, si pe degetul cel mare de la piciorul drept. 14.15 Preotul sa ia untdelemn din log, si sa toarne in palma mainii stangi. 14.16 Preotul sa-si inmoaie degetul mainii drepte in untdelemnul din palma mainii stangi, si sa stropeasca din untdelemn de sapte ori cu degetul inaintea Domnului. 14.17 Din untdelemnul care-i mai ramane in mana, preotul sa puna pe (moalele) marginea urechii drepte a celui ce se curata, pe degetul cel mare al mainii drepte si pe degetul cel mare al piciorului drept, deasupra sangelui de la jertfa pentru vina. 14.18 Iar untdelemnul care-i mai ramane in mana, preotul sa-l puna pe capul celui ce se curata; si preotul sa faca ispasire pentru el inaintea Domnului. 14.19 Apoi preotul sa aduca jertfa de ispasire; si sa faca ispasire pentru cel ce se curata de intinaciunea lui. In urma sa junghie arderea de tot. 14.20 Preotul sa aduca pe altar arderea de tot si darul de mancare; si sa faca ispasire pentru omul acesta, si va fi curat. 14.21 Daca este sarac si nu poate sa aduca toate aceste lucruri, atunci sa ia un singur miel, care sa fie adus ca jertfa pentru vina, dupa ce a fost leganat intr-o parte si intr-alta, ca dar leganat, si sa faca ispasire pentru el. Sa ia o zecime din floarea fainii, framantata cu untdelemn, pentru darul de mancare, si un log de untdelemn. 14.22 Sa ia si doua turturele sau doi pui de porumbel, dupa mijloacele lui, unul ca jertfa de ispasire, celalalt ca ardere de tot. 14.23 In ziua a opta, sa aduca pentru curatirea lui toate aceste lucruri la preot, la usa cortului intalnirii, inaintea Domnului. 14.24 Preotul sa ia mielul pentru jertfa de vina, si logul cu untdelemn; si sa le legene intr-o parte si intr-alta, ca dar leganat, inaintea Domnului. 14.25 Sa junghie mielul jertfei pentru vina. Preotul sa ia din sangele jertfei pentru vina; sa puna pe marginea urechii drepte a celui ce se curata, pe degetul cel mare al mainii drepte si pe degetul cel mare al piciorului drept. 14.26 Preotul sa toarne untdelemn in palma mainii stangi. 14.27 Preotul sa stropeasca de sapte ori cu degetul de la mana dreapta inaintea Domnului din untdelemnul care este in mana stanga a lui. 14.28 Iar din untdelemnul din mana lui, preotul sa puna pe marginea urechii drepte a celui ce se curata, pe degetul cel mare al mainii drepte, si pe degetul cel mare al piciorului drept, in locul unde a pus din sangele jertfei pentru vina. 14.29 Ce mai ramane din untdelemn in mana, preotul sa-l puna pe capul celui ce se curata, ca sa faca ispasire pentru el inaintea Domnului. 14.30 Apoi sa aduca una din turturele sau un pui de porumbel, cum va putea~ 14.31 unul ca jertfa de ispasire, si altul ca ardere de tot, impreuna cu darul de mancare; si preotul sa faca ispasire inaintea Domnului pentru cel ce se curata. 14.32 Aceasta este legea pentru curatirea celui ce are o rana de lepra, si nu poate sa aduca tot ce este randuit pentru curatirea lui. 14.33 Domnul a vorbit lui Moise si lui Aaron, si a zis: 14.34 Dupa ce veti intra in tara Canaanului, pe care v-o dau in stapanire, daca voi trimite o rana de lepra pe vreo casa din tara pe care o veti stapani~ 14.35 cel cu casa sa se duca sa spuna preotului, si sa zica: Mi se pare ca este ceva ca o rana in casa mea. 14.36 Preotul, inainte de a intra ca sa cerceteze rana, sa porunceasca sa se desarte casa, ca nu cumva tot ce este in ea sa se faca necurat. Dupa aceea sa intre preotul si sa cerceteze casa. 14.37 Preotul sa cerceteze rana. Daca vede ca pe zidurile casei sunt niste gropisoare verzui sau rosiatice, parand mai adanci decat zidul~ 14.38 sa iasa din casa, si, cand va ajunge la usa, sa puna sa incuie casa sapte zile. 14.39 In ziua a saptea, preotul sa se intoarca in ea. Si daca va vedea ca rana s-a intins pe zidurile casei~ 14.40 sa porunceasca sa se scoata pietrele atinse de rana, si sa le arunce afara din cetate intr-un loc necurat. 14.41 Sa puna sa razuiasca toata partea dinauntru a casei, si tencuiala razuita sa se arunce afara din cetate, intr-un loc necurat. 14.42 Sa ia alte pietre si sa le puna in locul celor dintai; si sa se ia alta tencuiala ca sa se tencuiasca din nou casa. 14.43 Daca rana se va intoarce si va izbucni din nou in casa, dupa ce au scos pietrele, dupa ce au razuit si tencuit din nou casa~ 14.44 preotul sa se intoarca in ea. Si daca vede ca rana s-a intins in casa, este o lepra invechita in casa: casa este necurata. 14.45 Sa darame casa, lemnele, si toata tencuiala casei; si sa scoata aceste lucruri afara din cetate, intr-un loc necurat. 14.46 Cine va intra in casa in tot timpul cand era inchisa, va fi necurat pana seara. 14.47 Cine se va culca in casa, sa-si spele hainele. Cine va manca in casa, de asemenea sa-si spele hainele. 14.48 Daca preotul, care s-a intors in casa, vede ca rana nu s-a intins, dupa ce a fost tencuita din nou casa, sa declare casa curata, caci rana este vindecata. 14.49 Pentru curatirea casei sa ia doua pasari, lemn de cedru, carmaz si isop. 14.50 Sa junghie una din pasari intr-un vas de pamant, intr-o apa curgatoare. 14.51 Sa ia lemnul de cedru, isopul, carmazul si pasarea cea vie; sa le inmoaie in sangele pasarii junghiate si in apa curgatoare, si sa stropeasca de sapte ori casa. 14.52 Sa curete casa cu sangele pasarii, cu apa curgatoare, cu pasarea cea vie, cu lemnul de cedru, cu isopul si carmazul. 14.53 Sa dea drumul pasarii celei vii afara din cetate, pe camp. Sa faca astfel ispasire pentru casa, si ea va fi curata. 14.54 Aceasta este legea pentru orice rana de lepra si pentru raia de cap~ 14.55 pentru lepra de pe haine si de pe case~ 14.56 pentru umflaturi, pentru pecingini si pentru pete: 14.57 ea arata cand un lucru este necurat, si cand este curat. Aceasta este legea pentru lepra.
15.1 Domnul a vorbit lui Moise si lui Aaron, si a zis: 15.2 Vorbiti copiilor lui Israel, si spuneti-le: Orice om care are o scurgere din trupul lui, prin chiar faptul acesta este necurat. 15.3 Din pricina scurgerii lui este necurat: fie ca trupul lui lasa sa se faca scurgerea, fie ca o opreste, este necurat. 15.4 Orice pat in care se va culca, va fi necurat; si orice lucru pe care va sedea, va fi necurat. 15.5 Cine se va atinge de patul lui, sa-si spele hainele, sa se scalde in apa, si va fi necurat pana seara. 15.6 Cine va sedea pe lucrul pe care a sezut el, sa-si spele hainele, sa se scalde in apa, si sa fie necurat pana seara. 15.7 Cine se va atinge de trupul lui, sa-si spele hainele, sa se scalde in apa, si va fi necurat pana seara. 15.8 Daca omul acela scuipa pe un om curat, acesta sa-si spele hainele, sa se scalde in apa, si va fi necurat pana seara. 15.9 Orice sa pe care va calari el, va fi necurata. 15.10 Cine se va atinge de vreun lucru care a fost sub el, va fi necurat pana seara; si cine va ridica lucrul acela, sa-si spele hainele, sa se scalde in apa, si va fi necurat pana seara. 15.11 Cine va fi atins de cel cu scurgerea, si nu-si va spala mainile in apa, sa-si spele hainele, sa se scalde in apa, si va fi necurat pana seara. 15.12 Orice vas de pamant care va fi atins de el, sa fie spart, si orice vas de lemn sa fie spalat in apa. 15.13 Dupa ce va fi curatit de scurgerea lui, omul acela sa numere sapte zile pentru curatirea lui; sa-si spele hainele, sa-si scalde trupul in apa curgatoare, si va fi curat. 15.14 In ziua a opta, sa ia doua turturele sau doi pui de porumbel, sa se duca inaintea Domnului, la usa cortului intalnirii, si sa-i dea preotului. 15.15 Preotul sa-i aduca, unul ca jertfa de ispasire, si celalalt ca ardere de tot; si preotul sa faca ispasire pentru el inaintea Domnului, pentru scurgerea lui. 15.16 Omul care va avea o scurgere a semintei in somn sa-si scalde tot trupul in apa, si va fi necurat pana seara. 15.17 Orice haina si orice piele care vor fi atinse de scurgerea lui, vor fi spalate cu apa, si vor fi necurate pana seara. 15.18 Daca o femeie s-a culcat cu un astfel de om, sa se scalde amandoi in apa, si vor fi necurati pana seara. 15.19 Femeia care va avea o scurgere, si anume o scurgere de sange din trupul ei, sa ramana sapte zile in necuratia ei. Oricine se va atinge de ea, va fi necurat pana seara. 15.20 Orice pat in care se va culca ea in timpul necuratiei ei, va fi necurat; si orice lucru pe care va sedea ea, va fi necurat. 15.21 Oricine se va atinge de patul ei, sa-si spele hainele, sa se scalde in apa, si va fi necurat pana seara. 15.22 Oricine se va atinge de un lucru pe care a sezut ea, sa-si spele hainele, sa se scalde in apa, si va fi necurat pana seara. 15.23 Daca este ceva pe patul sau pe lucrul pe care a sezut ea, cine se va atinge de lucrul acela, va fi necurat pana seara. 15.24 Daca se culca cineva cu ea, si vine peste el necuratia femeii aceleia, el va fi necurat timp de sapte zile, si orice pat in care se va culca, va fi necurat. 15.25 Femeia care va avea o scurgere de sange timp de mai multe zile, afara de soroacele ei obisnuite, sau a carei scurgere va tine mai mult ca de obicei, va fi necurata tot timpul scurgerii ei, ca pe vremea cand ii vine sorocul. 15.26 Orice pat in care se va culca in timpul cat va tine scurgerea aceasta, va fi ca si patul din timpul cand ea este la scurgerea de la soroc; si orice lucru pe care va sedea, va fi necurat ca atunci cand este ea la scurgerea de la soroc. 15.27 Oricine se va atinge de ele, va fi necurat; sa-si spele hainele, sa se scalde in apa, si va fi necurat pana seara. 15.28 Dupa ce va fi curatita de scurgerea ei, sa numere sapte zile, si apoi va fi curata. 15.29 A opta zi, sa ia doua turturele sau doi pui de porumbel, si sa-i duca preotului, la usa cortului intalnirii. 15.30 Preotul sa aduca unul ca jertfa de ispasire, si altul ca ardere de tot; si preotul sa faca ispasire pentru ea inaintea Domnului, pentru scurgerea care o facea necurata. 15.31 Asa sa departati pe copiii lui Israel de necuratiile lor, ca sa nu moara din pricina necuratiilor lor, daca pangaresc cortul Meu, care este in mijlocul lor. 15.32 Aceasta este legea pentru cel ce are o scurgere sau este intinat printr-o lepadare de samanta in somn~ 15.33 pentru cea care este la curgerea de la soroc, pentru barbatul sau femeia care are o scurgere, si pentru barbatul care se culca cu o femeie necurata.
16.1 Domnul a vorbit lui Moise, dupa moartea celor doi fii ai lui Aaron, morti cand s-au infatisat inaintea Domnului. 16.2 Domnul a zis lui Moise: Vorbeste fratelui tau Aaron, si spune-i sa nu intre in tot timpul in sfantul locas, dincolo de perdeaua dinauntru, inaintea capacului ispasirii, care este pe chivot, ca sa nu moara; caci deasupra capacului ispasirii Ma voi arata in nor. 16.3 Iata cum sa intre Aaron in sfantul locas. Sa ia un vitel pentru jertfa de ispasire si un berbec pentru arderea de tot. 16.4 Sa se imbrace cu tunica sfintita de in, si sa-si puna pe trup izmenele de in; sa se incinga cu braul de in, si sa-si acopere capul cu mitra de in; acestea sunt vesmintele sfintite, cu care se va imbraca el dupa ce isi va spala trupul in apa. 16.5 Sa ia, de la adunarea copiilor lui Israel, doi tapi pentru jertfa de ispasire, si un berbec pentru arderea de tot. 16.6 Aaron sa-si aduca vitelul lui pentru jertfa de ispasire, si sa faca ispasire, pentru el si pentru casa lui. 16.7 Sa ia cei doi tapi, si sa-i puna inaintea Domnului, la usa cortului intalnirii. 16.8 Aaron sa arunce sorti pentru cei doi tapi: un sort pentru Domnul, si un sort pentru Azazel. 16.9 Aaron sa ia tapul care a iesit la sorti pentru Domnul, si sa-l aduca jertfa de ispasire. 16.10 Iar tapul care a iesit la sorti pentru Azazel, sa fie pus viu inaintea Domnului, ca sa slujeasca pentru facerea ispasirii, si sa i se dea drumul in pustie pentru Azazel. 16.11 Aaron sa-si aduca vitelul lui pentru jertfa de ispasire, si sa faca ispasire pentru el si pentru casa lui. Sa-si junghie vitelul pentru jertfa lui de ispasire. 16.12 Sa ia o cadelnita plina cu carbuni aprinsi de pe altarul dinaintea Domnului, si doi pumni de tamaie mirositoare pisata marunt; sa duca aceste lucruri dincolo de perdeaua dinauntru; 16.13 sa puna tamaia pe foc inaintea Domnului, pentru ca norul de fum de tamaie sa acopere capacul ispasirii de pe chivotul marturiei, si astfel nu va muri. 16.14 Sa ia din sangele vitelului si sa stropeasca cu degetul pe partea dinainte a capacului ispasirii spre rasarit; sa stropeasca din sange de sapte ori cu degetul lui inaintea capacului ispasirii. 16.15 Sa junghie tapul adus ca jertfa de ispasire pentru popor, si sa-i duca sangele dincolo de perdeaua dinauntru. Cu sangele acesta sa faca intocmai cum a facut cu sangele vitelului, sa stropeasca cu el spre capacul ispasirii si inaintea capacului ispasirii. 16.16 Astfel sa faca ispasire pentru sfantul locas, pentru necuratiile copiilor lui Israel si pentru toate calcarile de lege, prin care au pacatuit ei. Sa faca la fel pentru cortul intalnirii, care este cu ei in mijlocul necuratiilor lor. 16.17 Sa nu fie nimeni in cortul intalnirii cand va intra Aaron sa faca ispasirea in sfantul locas, pana va iesi din ei. Sa faca ispasire pentru el si pentru casa lui, si pentru toata adunarea lui Israel. 16.18 Dupa ce va iesi, sa se duca la altarul care este inaintea Domnului, si sa faca ispasire pentru altar; sa ia din sangele vitelului si tapului, si sa puna pe coarnele altarului de jur imprejur. 16.19 Sa stropeasca pe altar cu degetul lui de sapte ori din sange, si astfel sa-l curete si sa-l sfinteasca de necuratiile copiilor lui Israel. 16.20 Cand va ispravi de facut ispasirea pentru sfantul locas, pentru cortul intalnirii si pentru altar, sa aduca tapul cel viu. 16.21 Aaron sa-si puna amandoua mainile pe capul tapului celui viu, si sa marturiseasca peste el toate faradelegile copiilor lui Israel si toate calcarile lor de lege cu care au pacatuit ei; sa le puna pe capul tapului, apoi sa-l izgoneasca in pustie, printr-un om care va avea insarcinarea aceasta. 16.22 Tapul acela va duce asupra lui toate faradelegile lor intr-un pamant pustiit; in pustie, sa-i dea drumul. 16.23 Aaron sa intre in cortul intalnirii; sa-si lepede vesmintele de in, pe care le imbracase la intrarea in sfantul locas, si sa le puna acolo. 16.24 Sa-si spele trupul cu apa intr-un loc sfant, si sa-si ia din nou vesmintele. Apoi sa iasa afara, sa-si aduca arderea lui de tot si arderea de tot a poporului, si sa faca ispasire pentru el si pentru popor. 16.25 Iar grasimea jertfei de ispasire s-o arda pe altar. 16.26 Cel ce va izgoni tapul pentru Azazel, sa-si spele hainele, si sa-si scalde trupul in apa; dupa aceea, sa intre iarasi in tabara. 16.27 Sa scoata afara din tabara vitelul ispasitor si tapul ispasitor, al caror sange a fost dus in sfantul locas pentru facerea ispasirii, si sa le arda in foc pieile, carnea si baliga. 16.28 Cel ce le va arde, sa-si spele hainele si sa-si scalde trupul in apa; dupa aceea, sa intre iarasi in tabara. 16.29 Aceasta sa va fie o lege vesnica: in luna a saptea, in a zecea zi a lunii, sa va smeriti sufletele, sa nu faceti nici o lucrare, nici bastinasul, nici strainul care locuieste in mijlocul vostru. 16.30 Caci in ziua aceasta se va face ispasire pentru voi, ca sa va curatiti: veti fi curatiti de toate pacatele voastre inaintea Domnului. 16.31 Aceasta sa fie pentru voi o zi de Sabat, o zi de odihna, in care sa va smeriti sufletele. Aceasta sa fie o lege vesnica. 16.32 Ispasirea sa fie facuta de preotul care a primit ungerea si care a fost inchinat in slujba Domnului, ca sa urmeze tatalui sau in slujba preotiei; sa se imbrace cu vesmintele de in, cu vesmintele sfintite. 16.33 Sa faca ispasire pentru Locul prea sfant, sa faca ispasire pentru cortul intalnirii si pentru altar, si sa faca ispasire pentru preoti si pentru tot poporul adunarii. 16.34 Aceasta sa fie pentru voi o lege vesnica: odata pe an sa se faca ispasire pentru copiii lui Israel, pentru pacatele lor. Aaron a facut intocmai cum poruncise lui Moise Domnul.
17.1 Domnul a vorbit lui Moise, si a zis: 17.2 Vorbeste lui Aaron si fiilor lui, si tuturor copiilor lui Israel, si spune-le: Iata ce a poruncit Domnul. 17.3 Daca cineva din casa lui Israel junghie in tabara sau afara din tabara un bou, un miel sau o capra~ 17.4 si nu-l aduce la usa cortului intalnirii, ca sa-l aduca dar Domnului inaintea cortului Domnului, sangele acesta va fi pus in socoteala omului aceluia: a varsat sange; omul acela va fi nimicit din mijlocul poporului sau. 17.5 De aceea copiii lui Israel, in loc sa-si junghie jertfele pe camp, trebuie sa le aduca la preot, inaintea Domnului, la usa cortului intalnirii, si sa le aduca Domnului ca jertfe de multumire. 17.6 Preotul sa le stropeasca sangele pe altarul Domnului, la usa cortului intalnirii; si sa arda grasimea, care va fi de un miros placut Domnului. 17.7 Sa nu-si mai aduca jertfele lor la idolii cu care curvesc. Aceasta va fi o lege vesnica pentru ei si pentru urmasii lor. 17.8 Sa le spui dar: Daca un om din casa lui Israel sau dintre strainii care locuiesc in mijlocul lor, aduce o ardere de tot sau vreo alta jertfa~ 17.9 si n-o aduce la usa cortului intalnirii, ca s-o aduca jertfa Domnului, omul acela sa fie nimicit din poporul lui. 17.10 Daca un om din casa lui Israel sau din strainii care locuiesc in mijlocul lor, mananca sange de orice fel, Imi voi intoarce Fata impotriva celui ce mananca sangele, si-l voi nimici din mijlocul poporului sau. 17.11 Caci viata trupului este in sange. Vi l-am dat ca sa-l puneti pe altar, ca sa slujeasca de ispasire pentru sufletele noastre, caci prin viata din el face sangele ispasire. 17.12 De aceea am zis copiilor lui Israel: Nimeni dintre voi sa nu manance sange, si nici strainul care locuieste in mijlocul vostru sa nu manance sange. 17.13 Daca vreunul din copiii lui Israel sau din strainii care locuiesc in mijlocul lor vaneaza o fiara sau o pasare care se mananca, sa-i verse sangele si sa-l acopere cu tarana. 17.14 Caci viata oricarui trup sta in sangele lui, care este in el. De aceea am zis copiilor lui Israel: Sa nu mancati sangele nici unui trup; caci viata oricarui trup este sangele lui: oricine va manca din el, va fi nimicit. 17.15 Oricine, fie bastinas, fie strain, care va manca dintr-o fiara moarta sau sfasiata, sa-si spele hainele, sa se scalde in apa, si va fi necurat pana seara; apoi va fi curat. 17.16 Daca nu-si spala hainele, si nu-si scalda trupul, isi va purta faradelegea lui.
18.1 Domnul a vorbit lui Moise, si a zis: 18.2 Vorbeste copiilor lui Israel si spune-le: Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru. 18.3 Sa nu faceti ce se face in tara Egiptului unde ati locuit, si sa nu faceti ce se face in tara Canaanului unde va duc Eu: sa nu va luati dupa obiceiurile lor. 18.4 Sa impliniti poruncile Mele, si sa tineti legile Mele: sa le urmati. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru. 18.5 Sa paziti legile si poruncile Mele: omul care le va implini, va trai prin ele. Eu sunt Domnul! 18.6 Nici unul din voi sa nu se apropie de ruda lui de sange, ca sa-i descopere goliciunea. Eu sunt Domnul. 18.7 Sa nu descoperi goliciunea tatalui tau, nici goliciunea mamei tale. Ti-este mama: sa nu-i descoperi goliciunea. 18.8 Sa nu descoperi goliciunea nevestei tatalui tau. Este goliciunea tatalui tau. 18.9 Sa nu descoperi goliciunea surorii tale, fata tatalui tau, sau fata mamei tale, nascuta in casa sau afara din casa. 18.10 Sa nu descoperi goliciunea fetei fiului tau sau a fetei tale. Caci este goliciunea ta. 18.11 Sa nu descoperi goliciunea fetei nevestei tatalui tau, nascuta din tatal tau. Ti-este sora. 18.12 Sa nu descoperi goliciunea surorii tatalui tau. Este ruda de aproape cu tatal tau. 18.13 Sa nu descoperi goliciunea surorii mamei tale. Este ruda de aproape cu mama ta. 18.14 Sa nu descoperi goliciunea fratelui tatalui tau. Sa nu te apropii de nevasta lui. Ti-este matusa. 18.15 Sa nu descoperi goliciunea nurorii tale. Este nevasta fiului tau: sa nu-i descoperi goliciunea. 18.16 Sa nu descoperi goliciunea nevestei fratelui tau. Este goliciunea fratelui tau. 18.17 Sa nu descoperi goliciunea unei femei si a fetei ei. Sa nu iei pe fata fiului ei, nici pe fata fetei ei, ca sa le descoperi goliciunea. Iti sunt rude de aproape: este o nelegiuire. 18.18 Sa nu iei pe sora nevestei tale, ca sa-i faci in necaz, descoperindu-i goliciunea alaturi de nevasta ta, cat timp ea este inca in viata. 18.19 Sa nu te apropii de o femeie in timpul necuratiei ei, cand este la soroc, ca sa-i descoperi goliciunea. 18.20 Sa nu te impreuni cu nevasta semenului tau, ca sa te pangaresti cu ea. 18.21 Sa nu dai pe nici unul din copiii tai ca sa fie adus jertfa lui Moloh, si sa nu pangaresti Numele Dumnezeului tau. Eu sunt Domnul. 18.22 Sa nu te culci cu un barbat cum se culca cineva cu o femeie. Este o uraciune. 18.23 Sa nu te culci cu o vita, ca sa te pangaresti cu ea. Femeia sa nu se apropie de o vita, ca sa curveasca cu ea. Este o mare miselie. 18.24 Sa nu va spurcati cu nici unul din aceste lucruri, caci prin toate aceste lucruri s-au spurcat neamurile pe care le voi izgoni dinaintea voastra. 18.25 Tara a fost spurcata prin ele; Eu ii voi pedepsi faradelegea, si pamantul va varsa din gura lui pe locuitorii lui. 18.26 Paziti dar legile si poruncile Mele, si nu faceti nici una din aceste spurcaciuni, nici bastinasul, nici strainul care locuieste in mijlocul vostru. 18.27 Caci toate aceste spurcaciuni le-au facut oamenii din tara aceasta, care au fost inaintea voastra in ea; si astfel tara a fost pangarita. 18.28 Luati seama ca nu cumva sa va verse si pe voi tara din gura ei, daca o spurcati, cum a varsat pe neamurile care erau in ea inaintea voastra. 18.29 Caci toti cei ce vor face vreuna din aceste spurcaciuni, vor fi nimiciti din mijlocul poporului lor. 18.30 Paziti poruncile Mele, si nu faceti nici unul din obiceiurile urate care se faceau inaintea voastra, ca sa nu va spurcati cu ele. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.
19.1 Domnul a vorbit lui Moise, si a zis: 19.2 Vorbeste intregii adunari a copiilor lui Israel, si spune-le: Fiti sfinti, caci Eu sunt sfant, Eu, Domnul, Dumnezeul vostru. 19.3 Fiecare din voi sa cinsteasca pe mama sa si pe tatal sau, si sa pazeasca Sabatele Mele. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru. 19.4 Sa nu va intoarceti spre idoli, si sa nu va faceti dumnezei turnati. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru. 19.5 Cand veti aduce Domnului o jertfa de multumire, s-o aduceti asa ca sa fie primita. 19.6 Jertfa sa fie mancata in ziua cand o veti jertfi, sau a doua zi; ce va mai ramane pana a treia zi, sa se arda in foc. 19.7 Daca va manca cineva din ea a treia zi, faptul acesta va fi un lucru urat: jertfa nu va fi primita. 19.8 Cine va manca din ea, isi va purta vina pacatului sau, caci necinsteste ce a fost inchinat Domnului: omul acela va fi nimicit din poporul lui. 19.9 Cand veti secera holdele tarii, sa lasi nesecerat un colt din campul tau, si sa nu strangi spicele ramase pe urma seceratorilor. 19.10 Nici sa nu culegi strugurii ramasi dupa cules in via ta, si sa nu strangi boabele care vor cadea din ei. Sa le lasi saracului si strainului. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru. 19.11 Sa nu furati, si sa nu mintiti, nici sa nu va inselati unii pe altii. 19.12 Sa nu jurati stramb pe Numele Meu, caci ai necinsti astfel Numele Dumnezeului tau. Eu sunt Domnul. 19.13 Sa nu asupresti pe aproapele tau, si sa nu storci nimic de la el prin sila. Sa nu opresti pana a doua zi plata celui tocmit cu ziua. 19.14 Sa nu vorbesti de rau pe un surd, si sa nu pui inaintea unui orb nimic care sa-l poata face sa cada; ci sa te temi de Dumnezeul tau. Eu sunt Domnul. 19.15 Sa nu faceti nedreptate la judecata: sa nu cauti la fata saracului, si sa nu partinesti pe nimeni din cei mari, ci sa judeci pe aproapele tau dupa dreptate. 19.16 Sa nu umbli cu barfe in poporul tau. Sa nu te ridici impotriva vietii aproapelui tau. Eu sunt Domnul. 19.17 Sa nu urasti pe fratele tau in inima ta; sa mustri pe aproapele tau, dar sa nu te incarci cu un pacat din pricina lui. 19.18 Sa nu te razbuni, si sa nu tii necaz pe copiii poporului tau. Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti. Eu sunt Domnul. 19.19 Sa paziti legile Mele. Sa nu impreuni vite de doua soiuri deosebite; sa nu semeni in ogorul tau doua feluri de seminte; si sa nu porti o haina tesuta din doua feluri de fire. 19.20 Cand un om se va culca cu o femeie, roaba logodita cu un alt barbat, si ea n-a fost rascumparata de tot sau slobozita, sa fie pedepsiti amandoi, dar nu pedepsiti cu moartea, pentru ca ea nu era sloboda. 19.21 El sa aduca Domnului pentru vina lui, la usa cortului intalnirii, un berbec ca jertfa pentru vina. 19.22 Preotul sa faca ispasire pentru el inaintea Domnului, pentru pacatul pe care l-a facut, cu berbecul adus ca jertfa pentru vina; si pacatul pe care l-a facut, ii va fi iertat. 19.23 Cand veti intra in tara, si veti sadi tot felul de pomi roditori, roadele lor sa le priviti ca netaiate imprejur; timp de trei ani sa fie netaiate imprejur pentru voi; sa nu mancati din ele. 19.24 In al patrulea an, toate roadele sa fie inchinate Domnului, spre lauda Lui. 19.25 In al cincilea an, sa mancati roadele, ca ele sa vi se inmulteasca din ce in ce mai mult: Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru. 19.26 Sa nu mancati nimic cu sange. Sa nu ghiciti dupa varcolaci, nici dupa nori. 19.27 Sa nu va taiati rotund colturile parului, si sa nu-ti razi colturile barbii. 19.28 Sa nu va faceti taieturi in carne pentru un mort, si sa nu va faceti slove sapate pe voi. Eu sunt Domnul. 19.29 Sa nu-ti necinstesti fata, dand-o sa fie curva, pentru ca nu cumva tara sa ajunga un loc de curvie, si sa se umple de faradelegi. 19.30 Sa paziti Sabatele Mele, si sa cinstiti locasul Meu cel sfant. Eu sunt Domnul. 19.31 Sa nu va duceti la cei ce cheama duhurile mortilor, nici la vrajitori: sa nu-i intrebati, ca sa nu va spurcati cu ei. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru. 19.32 Sa te scoli inaintea perilor albi, si sa cinstesti pe batran. Sa te temi de Dumnezeul tau. Eu sunt Domnul. 19.33 Daca un strain vine sa locuiasca impreuna cu voi in tara voastra, sa nu-l asupriti. 19.34 Sa va purtati cu strainul care locuieste intre voi ca si cu un bastinas din mijlocul vostru; sa-l iubiti ca pe voi insiva, caci si voi ati fost straini in tara Egiptului. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru. 19.35 Sa nu faceti nedreptate la judecata, nici in masurile de lungime, nici in greutati, nici in masurile de incapere. 19.36 Sa aveti cumpene drepte, greutati drepte, efe drepte, si hine drepte. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru, care v-am scos din tara Egiptului. 19.37 Sa paziti toate legile Mele si toate poruncile Mele, si sa le impliniti. Eu sunt Domnul.
20.1 Domnul a vorbit lui Moise, si a zis: 20.2 Spune copiilor lui Israel: Daca un om dintre copiii lui Israel sau dintre strainii care locuiesc in Israel, da lui Moloh pe unul din copiii lui, omul acela sa fie pedepsit cu moartea: poporul din tara sa-l ucida cu pietre. 20.3 Si Eu Imi voi intoarce Fata impotriva omului aceluia, si-l voi nimici din mijlocul poporului sau, pentru ca a dat lui Moloh pe unul din copiii sai, a spurcat locasul Meu cel sfant, si a necinstit Numele Meu cel sfant. 20.4 Daca poporul tarii inchide ochii fata de omul acela, care da lui Moloh copii de ai sai, si nu-l omoara~ 20.5 Imi voi intoarce Eu Fata impotriva omului aceluia si impotriva familiei lui, si-l voi nimici din mijlocul poporului lui, impreuna cu toti cei ce curvesc ca el cu Moloh. 20.6 Daca cineva se duce la cei ce cheama pe morti si la ghicitori, ca sa curveasca dupa ei, Imi voi intoarce Fata impotriva omului aceluia, si-l voi nimici din mijlocul poporului lui. 20.7 Voi, sa va sfintiti, si sa fiti sfinti, caci Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru. 20.8 Sa paziti legile Mele, si sa le impliniti. Eu sunt Domnul, care va sfintesc. 20.9 Daca un om oarecare blestema pe tatal sau sau pe mama sa, sa fie pedepsit cu moartea; a blestemat pe tatal sau sau pe mama sa: sangele lui sa cada asupra lui. 20.10 Daca un om preacurveste cu o femeie maritata, daca preacurveste cu nevasta aproapelui sau, omul acela si femeia aceea preacurvari sa fie pedepsiti cu moartea. 20.11 Daca un om se culca cu nevasta tatalui sau, si descopera astfel goliciunea tatalui sau, omul acela si femeia aceea sa fie pedepsiti cu moartea; sangele lor sa cada asupra lor. 20.12 Daca un om se culca cu nora sa, amandoi sa fie pedepsiti cu moartea; au facut o amestecatura de sange: sangele lor sa cada asupra lor. 20.13 Daca un om se culca cu un om cum se culca cineva cu o femeie, amandoi au facut un lucru scarbos; sa fie pedepsiti cu moartea, sangele lor sa cada asupra lor. 20.14 Daca un om ia de nevasta pe fata si pe mama ei, este o nelegiuire: sa-i arda in foc, pe el si pe ele, ca nelegiuirea aceasta sa nu fie in mijlocul vostru. 20.15 Daca un om se culca cu o vita, sa fie pedepsit cu moartea; si vita s-o omorati. 20.16 Daca o femeie se apropie de o vita, ca sa curveasca cu ea, sa ucizi si pe femeie si pe vita; sa fie omorate: sangele lor sa cada asupra lor. 20.17 Daca un om ia pe sora sa, fata tatalui sau sau fata mamei lui, daca ii vede goliciunea ei si ea ii vede pe a lui, este o miselie; sa fie nimiciti sub ochii copiilor poporului lor; el a descoperit goliciunea surorii lui, isi va lua pedeapsa pentru pacatul lui. 20.18 Daca un om se culca cu o femeie care este la sorocul femeilor, si-i descopera goliciunea, daca-i descopera scurgerea, si ea isi descopera scurgerea sangelui ei, amandoi sa fie nimiciti din mijlocul poporului lor. 20.19 Sa nu descoperi goliciunea surorii mamei tale, nici a surorii tatalui tau, caci inseamna sa descoperi pe ruda ta de aproape: amandoi acestia isi vor lua pedeapsa pacatului. 20.20 Daca un om se culca cu matusa sa, a descoperit goliciunea unchiului sau; isi vor lua pedeapsa pacatului lor: vor muri fara copii. 20.21 Daca un om ia pe nevasta fratelui sau, este o necuratie; a descoperit goliciunea fratelui sau: nu vor avea copii. 20.22 Sa paziti toate legile Mele si toate poruncile Mele, si sa le impliniti, pentru ca tara in care va duc sa va asez, sa nu va verse din gura ei. 20.23 Sa nu traiti dupa obiceiurile neamurilor, pe care le voi izgoni dinaintea voastra; caci ele au facut toate aceste lucruri, si Mi-este scarba de ele. 20.24 V-am spus: Voi le veti stapani tara; Eu va voi da-o in stapanire: este o tara in care curge lapte si miere. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru, care v-am pus de o parte dintre popoare. 20.25 Sa faceti deosebire intre dobitoacele curate si necurate, intre pasarile curate si necurate, ca sa nu va spurcati prin dobitoacele, prin pasarile, prin toate taratoarele de pe pamant, pe care v-am invatat sa le deosebiti ca necurate. 20.26 Voi sa-Mi fiti sfinti, caci Eu sunt sfant, Eu, Domnul; Eu v-am pus de o parte dintre popoare, ca sa fiti ai Mei. 20.27 Dar daca un om sau o femeie cheama duhul unui mort, sau se indeletniceste cu ghicirea, sa fie pedepsiti cu moartea; sa-i ucideti cu pietre: sangele lor sa cada asupra lor.
21.1 Domnul a zis lui Moise: Vorbeste preotilor, fiilor lui Aaron, si spune-le: Un preot sa nu se atinga de un mort din poporul sau, ca sa nu se faca necurat; 21.2 afara de rudele lui cele mai de aproape, de mama lui, de tatal lui, de fiul lui, de fratele lui~ 21.3 si de sora sa care-i inca fecioara, sta langa el si nu este maritata, afara de acestia, sa nu se atinga de nici un alt mort. 21.4 Ca unul care este fruntas in poporul lui, sa nu se faca necurat, atingandu-se de un mort. 21.5 Preotii sa nu-si faca un loc plesuv in cap, pentru un mort, sa nu-si rada colturile barbii, si sa nu-si faca taieturi in carne. 21.6 Sa fie sfinti pentru Dumnezeul lor, si sa nu necinsteasca Numele Dumnezeului lor; caci ei aduc Domnului jertfele mistuite de foc, mancarea Dumnezeului lor: de aceea sa fie sfinti. 21.7 Sa nu-si ia de nevasta o curva sau o spurcata, nici o femeie lasata de barbatul ei, caci ei sunt sfinti pentru Dumnezeul lor. 21.8 Sa-l socotesti ca sfant, caci el aduce mancarea Dumnezeului tau; el sa fie sfant pentru tine, caci Eu sunt sfant, Eu, Domnul, care va sfintesc. 21.9 Daca fata unui preot se necinsteste curvind, necinsteste pe tatal ei: sa fie arsa in foc. 21.10 Preotul care este mare preot intre fratii lui, pe capul caruia a fost turnat untdelemnul pentru ungere, si care a fost inchinat in slujba Domnului si imbracat in vesminte sfintite, sa nu-si descopere capul, si sa nu-si sfasie vesmintele. 21.11 Sa nu se duca la nici un mort; sa nu se faca necurat, si sa nu se atinga nici chiar de tatal sau sau de mama sa. 21.12 Sa nu iasa din sfantul locas, si sa nu necinsteasca sfantul locas al Dumnezeului sau; caci untdelemnul ungerii Dumnezeului sau este o cununa pe el. Eu sunt Domnul. 21.13 Femeia pe care o va lua el de nevasta, sa fie fecioara. 21.14 Sa nu ia nici o vaduva, nici o femeie despartita de barbat, nici o femeie spurcata sau curva; ci femeia pe care o va lua de nevasta din poporul sau, sa fie fecioara. 21.15 Sa nu-si necinsteasca samanta in poporul lui; caci Eu sunt Domnul, care-l sfintesc. 21.16 Domnul a vorbit lui Moise, si a zis: 21.17 Vorbeste lui Aaron, si spune-i: Nici un om din neamul tau si din urmasii tai care va avea o meteahna trupeasca, sa nu se apropie ca sa aduca mancarea Dumnezeului lui. 21.18 Nici un om care va avea o meteahna trupeasca nu va putea sa se apropie: si anume nici un om orb, schiop, cu nasul carn sau cu un madular mai lung; 21.19 nici un om cu piciorul frant sau cu mana franta; 21.20 nici un om ghebos sau pipernicit, cu albeata in ochi, care are raie, pecingine sau bosit. 21.21 Nici un om din neamul preotului Aaron, care va avea vreo meteahna trupeasca, sa nu se apropie ca sa aduca Domnului jertfele mistuite de foc; are o meteahna trupeasca: sa nu se apropie ca sa aduca mancarea Dumnezeului lui. 21.22 Din mancarea Dumnezeului lui, fie lucruri prea sfinte, fie lucruri sfinte, va putea sa manance. 21.23 Dar sa nu se duca la perdeaua dinauntru, si sa nu se apropie de altar, caci are o meteahna trupeasca; sa nu-Mi necinsteasca locasurile Mele cele sfinte, caci Eu sunt Domnul, care ii sfintesc. 21.24 Astfel a vorbit Moise lui Aaron si fiilor sai, si tuturor copiilor lui Israel.
22.1 Domnul a vorbit lui Moise, si a zis: 22.2 Vorbeste lui Aaron si fiilor lui, ca sa se fereasca de lucrurile sfinte, care Imi sunt inchinate de copiii lui Israel, si sa nu necinsteasca Numele Meu cel sfant. Eu sunt Domnul. 22.3 Spune-le: Orice om dintre urmasii vostri si din neamul vostru, care se va apropia de lucrurile sfinte pe care le inchina Domnului copiii lui Israel, si care va avea pe el o necuratie, omul acela sa fie nimicit dinaintea Mea. Eu sunt Domnul. 22.4 Orice om din neamul lui Aaron, care va avea lepra sau scurgere de samanta, sa nu manance din lucrurile sfinte pana nu va fi curat. Tot asa si cel ce se va atinge de cineva spurcat prin atingerea de vreun mort, de cel ce va avea o lepadare de samanta in somn~ 22.5 cel ce se va atinge de o taratoare si se va spurca, sau un om atins de vreo necuratie oarecare si care se va fi facut necurat prin ea. 22.6 Cine se va atinge de aceste lucruri, va fi necurat pana seara; sa nu manance din lucrurile sfinte, decat dupa ce isi va scalda trupul in apa; 22.7 dupa asfintitul soarelui, va fi curat; si in urma va manca din lucrurile sfinte, caci aceasta este hrana lui. 22.8 Sa nu manance dintr-o vita moarta sau sfasiata, ca sa nu se spurce cu ea. Eu sunt Domnul. 22.9 Sa pazeasca poruncile Mele, ca sa nu-si ia pedeapsa pentru pacatul lor si sa nu moara, pentru ca au necinstit lucrurile sfinte. Eu sunt Domnul, care ii sfintesc. 22.10 Nici un strain sa nu manance din lucrurile sfinte; cel ce locuieste la un preot ca oaspete, si cel tocmit cu ziua, sa nu manance din lucrurile sfinte. 22.11 Dar robul cumparat de preot cu pret de argint, va putea sa manance, tot asa si cel nascut in casa lui; ei sa manance din hrana lui. 22.12 Fata unui preot, maritata dupa un strain, sa nu manance din lucrurile sfinte aduse jertfa prin ridicare. 22.13 Dar fata unui preot, care va fi ramas vaduva sau despartita de barbat, fara sa aiba copii, si care se va intoarce in casa tatalui sau, ca atunci cand era fata, va putea sa manance din hrana tatalui ei. Dar nici un strain sa nu manance din ea. 22.14 Daca un om mananca dintr-un lucru sfant, fara sa bage de seama, sa dea preotului pretul lucrului sfant, adaugand inca o cincime la el. 22.15 Preotii sa nu necinsteasca lucrurile sfinte aduse de copiii lui Israel, pe care le-au adus ei Domnului ca jertfa prin ridicare; 22.16 ei vor face sa apese astfel asupra lor pacatul de care s-ar face vinovati mancand din lucrurile sfinte: caci Eu sunt Domnul, care ii sfintesc. 22.17 Domnul a vorbit lui Moise, si a zis: 22.18 Vorbeste lui Aaron si fiilor lui, si tuturor copiilor lui Israel, si spune-le: Orice om din casa lui Israel sau dintre strainii din Israel, care va aduce o ardere de tot Domnului, fie pentru implinirea unei juruinte, fie ca dar de buna voie~ 22.19 sa ia o parte barbateasca fara cusur din boi, miei sau capre, pentru ca jertfa sa fie primita. 22.20 Sa nu aduceti nici una care sa aiba vreun cusur, caci n-ar fi primita. 22.21 Daca un om aduce Domnului din boi sau din oi o jertfa de multumire, fie pentru implinirea unei juruinte, fie ca dar de buna voie, vita pentru jertfa sa fie fara cusur, ca sa fie primita; sa n-aiba nici un cusur in ea. 22.22 Sa n-aduceti nici una care sa fie oarba, sluta, sau ciuntita, care sa aiba bube, raie sau pecingine; din acestea sa n-aduceti pe altar ca jertfa mistuita de foc inaintea Domnului. 22.23 Ca dar de buna voie vei putea sa jertfesti un bou sau un miel cu un madular prea lung sau prea scurt; dar, ca dar pentru implinirea unei juruinte, nu va fi primit. 22.24 Sa n-aduceti Domnului un dobitoc cu boasele frante, stricate, smulse sau taiate; sa nu-l aduceti ca jertfa in tara voastra. 22.25 Nici sa nu luati de la strain vreunul din aceste dobitoace, ca sa-l aduceti ca mancare Dumnezeului vostru; caci sunt slutite, au metehne: si n-ar fi primite. 22.26 Domnul a zis lui Moise: 22.27 Vitelul, mielul sau iedul, dupa nastere, sa mai ramana sapte zile cu mama sa, si apoi, de la a opta zi inainte, va fi primit sa fie adus Domnului ca jertfa mistuita de foc. 22.28 Vaca, oaia sau capra, sa n-o junghiati ca jertfa in aceeasi zi cu fatul lor. 22.29 Cand veti aduce Domnului o jertfa de multumire, s-o aduceti asa ca sa fie primita. 22.30 Vita sa se manance in aceeasi zi; sa nu lasati nimic din ea pana a doua zi dimineata. Eu sunt Domnul. 22.31 Sa paziti poruncile Mele, si sa le impliniti. Eu sunt Domnul. 22.32 Sa nu necinstiti Numele Meu cel sfant, ca sa fiu sfintit in mijlocul copiilor lui Israel. Eu sunt Domnul, care va sfintesc~ 22.33 si care v-am scos din tara Egiptului, ca sa fiu Dumnezeul vostru. Eu sunt Domnul.
23.1 Domnul a vorbit lui Moise, si a zis: 23.2 Vorbeste copiilor lui Israel, si spune-le: Iata sarbatorile Domnului, pe care le veti vesti ca adunari sfinte, iata sarbatorile Mele: 23.3 Sase zile sa lucrati; dar ziua a saptea este Sabatul, ziua de odihna, cu o adunare sfanta. Sa nu faceti nici o lucrare in timpul ei: este Sabatul Domnului, in toate locuintele voastre. 23.4 Iata sarbatorile Domnului, cu adunari sfinte, pe care le veti vesti la vremurile lor hotarate. 23.5 In luna intaia, in a patrusprezecea zi a lunii, intre cele doua seri, vor fi Pastele Domnului. 23.6 Si in a cinsprezecea zi a lunii acesteia, va fi sarbatoarea azimelor in cinstea Domnului; sapte zile sa mancati azime. 23.7 In ziua intaia, sa aveti o adunare sfanta: atunci sa nu faceti nici o lucrare de sluga. 23.8 Sapte zile sa aduceti Domnului jertfe mistuite de foc. In ziua a saptea sa fie o adunare sfanta: atunci sa nu faceti nici o lucrare de sluga. 23.9 Domnul a vorbit lui Moise, si a zis: 23.10 Vorbeste copiilor lui Israel, si spune-le: Cand veti intra in tara pe care v-o dau, si cand veti secera semanaturile, sa aduceti preotului un snop, ca parga a secerisului vostru. 23.11 El sa legene snopul intr-o parte si intr-alta inaintea Domnului, ca sa fie primit: preotul sa-l legene intr-o parte si intr-alta, a doua zi dupa Sabat. 23.12 In ziua cand veti legana snopul, sa aduceti, ca ardere de tot Domnului, un miel de un an fara cusur; 23.13 sa adaugati la el doua zecimi de efa din floarea fainii, framantata cu untdelemn, ca dar de mancare mistuit de foc, de un miros placut Domnului; si sa aduceti o jertfa de bautura de un sfert de hin de vin. 23.14 Sa nu mancati nici paine, nici spice prajite sau pisate, pana in ziua aceasta, cand veti aduce un dar de mancare Dumnezeului vostru. Aceasta este o lege vesnica pentru urmasii vostri, in toate locurile in care veti locui. 23.15 De a doua zi dupa Sabat, din ziua cand veti aduce snopul ca sa fie leganat intr-o parte si intr-alta, sa numarati sapte saptamani intregi. 23.16 Sa numarati cincizeci de zile pana in ziua care vine dupa al saptelea Sabat; si atunci sa aduceti Domnului un nou dar de mancare. 23.17 Sa aduceti din locuintele voastre doua paini, ca sa fie leganate intr-o parte si intr-alta; sa fie facute cu doua zecimi de efa din floarea fainii, si coapte cu aluat: acestea sunt cele dintai roade pentru Domnul. 23.18 Afara de aceste paini, sa aduceti ca ardere de tot Domnului sapte miei de un an fara cusur, un vitel si doi berbeci; sa adaugati la ei darul de mancare si jertfa de bautura obisnuite, ca dar de mancare mistuit de foc, de un miros placut Domnului. 23.19 Sa aduceti si un tap ca jertfa de ispasire, si doi miei de un an ca jertfa de multumire. 23.20 Preotul sa legene aceste dobitoace intr-o parte si intr-alta ca dar leganat inaintea Domnului, impreuna cu painea adusa ca parga si cu cei doi miei: ele sa fie inchinate Domnului, si sa fie ale preotului. 23.21 In aceeasi zi, sa vestiti sarbatoarea, si sa aveti o adunare sfanta: atunci sa nu faceti nici o lucrare de sluga. Aceasta este o lege vesnica pentru urmasii vostri, in toate locurile in care veti locui. 23.22 Cand veti secera semanaturile din tara voastra, sa lasi nesecerat un colt din campul tau, si sa nu strangi ce ramane de pe urma seceratorilor. Sa lasi saracului si strainului aceste spice. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru. 23.23 Domnul a vorbit lui Moise, si a zis: 23.24 Vorbeste copiilor lui Israel, si spune-le: In luna a saptea, in cea dintai zi a lunii, sa aveti o zi de odihna, vestita cu sunet de trambite, si o adunare sfanta. 23.25 Atunci sa nu faceti nici o lucrare de sluga, si sa aduceti Domnului jertfe mistuite de foc. 23.26 Domnul a vorbit lui Moise, si a zis: 23.27 In ziua a zecea a acestei a saptea luni, va fi ziua ispasirii: atunci sa aveti o adunare sfanta, sa va smeriti sufletele, si sa aduceti Domnului jertfe mistuite de foc. 23.28 Sa nu faceti nici o lucrare in ziua aceea, caci este ziua ispasirii, cand trebuie facuta ispasire pentru voi inaintea Domnului, Dumnezeului vostru. 23.29 Oricine nu se va smeri in ziua aceea, va fi nimicit din poporul lui. 23.30 Pe oricine va face in ziua aceea vreo lucrare oarecare, il voi nimici din mijlocul poporului lui. 23.31 Sa nu faceti nici o lucrare atunci. Aceasta este o lege vesnica pentru urmasii vostri, in toate locurile in care veti locui. 23.32 Aceasta sa fie pentru voi o zi de Sabat, o zi de odihna, si sa va smeriti sufletele in ziua aceasta; din seara zilei a noua pana in seara urmatoare, sa praznuiti Sabatul vostru. 23.33 Domnul a vorbit lui Moise, si a zis: 23.34 Vorbeste copiilor lui Israel si spune-le: In a cincisprezecea zi a acestei a saptea luni, va fi sarbatoarea corturilor, in cinstea Domnului, timp de sapte zile. 23.35 In ziua intai sa fie o adunare sfanta: sa nu faceti nici o lucrare de sluga in timpul ei. 23.36 Timp de sapte zile, sa aduceti Domnului jertfe mistuite de foc. A opta zi, sa aveti o adunare sfanta, si sa aduceti Domnului jertfe mistuite de foc; aceasta sa fie o adunare de sarbatoare: sa nu faceti nici o lucrare de sluga in timpul ei. 23.37 Acestea sunt sarbatorile Domnului, in care veti vesti adunari sfinte, ca sa se aduca Domnului jertfe mistuite de foc, arderi de tot, daruri de mancare, jertfe de vite si jertfe de bautura, fiecare lucru la ziua hotarata. 23.38 Afara de aceasta sa paziti Sabatele Domnului, si sa va aduceti darurile voastre Domnului, sa aduceti toate jertfele facute pentru implinirea unei juruinte si toate darurile voastre facute de buna voie. 23.39 In a cincisprezecea zi a lunii acesteia a saptea, cand veti strange roadele tarii, sa praznuiti o sarbatoare in cinstea Domnului, timp de sapte zile: cea dintai zi sa fie o zi de odihna, si a opta sa fie tot o zi de odihna. 23.40 In ziua intai sa luati poame din pomii cei frumosi, ramuri de finici, ramuri de copaci stufosi si de salcii de rau, si sa va bucurati inaintea Domnului, Dumnezeului vostru, sapte zile. 23.41 In fiecare an sa praznuiti sarbatoarea aceasta in cinstea Domnului, timp de sapte zile. Aceasta este o lege vesnica pentru urmasii vostri. In luna a saptea s-o praznuiti. 23.42 Sapte zile sa locuiti in corturi; toti bastinasii din Israel sa locuiasca in corturi~ 23.43 pentru ca urmasii vostri sa stie ca am facut pe copiii lui Israel sa locuiasca in corturi, dupa ce i-am scos din tara Egiptului. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru. 23.44 Asa a spus Moise copiilor lui Israel care sunt sarbatorile Domnului.
24.1 Domnul a vorbit lui Moise, si a zis: 24.2 Porunceste copiilor lui Israel sa-ti aduca pentru sfesnic untdelemn curat de masline tescuite, ca sa tina candelele aprinse neincetat. 24.3 Aaron sa-l pregateasca dincoace de perdeaua dinauntru, care este inaintea marturiei, in cortul intalnirii, pentru ca sa arda neincetat de seara pana dimineata in fata Domnului. Aceasta este o lege vesnica pentru urmasii vostri. 24.4 Sa aseze candelele in sfesnicul de aur curat, ca sa arda neincetat inaintea Domnului. 24.5 Sa iei floare de faina, si sa faci din ea douasprezece turte; fiecare turta sa fie facuta din doua zecimi de efa. 24.6 Sa le pui in doua siruri, cate sase in fiecare sir, pe masa de aur curat, inaintea Domnului. 24.7 Peste fiecare sir sa pui tamaie curata, care sa fie pe paine ca aducere aminte, ca un dar de mancare mistuit de foc inaintea Domnului. 24.8 In fiecare zi de Sabat sa se puna aceste paini inaintea Domnului, neincetat: acesta este un legamant vesnic pe care-l vor tine copiii lui Israel. 24.9 Painile acestea sa fie ale lui Aaron si ale fiilor lui, si sa le manance intr-un loc sfant; caci ele sunt pentru ei un lucru prea sfant, o parte din darurile de mancare mistuite de foc inaintea Domnului. Aceasta este o lege vesnica. 24.10 Fiul unei femei israelite si al unui barbat egiptean, venind in mijlocul copiilor lui Israel, s-a certat in tabara cu un barbat israelit. 24.11 Fiul femeii israelite a hulit si a blestemat Numele lui Dumnezeu. L-au adus la Moise. Mama sa se numea Selomit, fata lui Dibri, din semintia lui Dan. 24.12 L-au aruncat in temnita, pana va spune Moise ce va porunci Domnul. 24.13 Domnul a vorbit lui Moise, si a zis: 24.14 Scoate din tabara pe cel ce a hulit; toti cei ce l-au auzit, sa-si puna mainile pe capul lui, si toata adunarea sa-l ucida cu pietre. 24.15 Sa vorbesti copiilor lui Israel, si sa le spui: Oricine va blestema pe Dumnezeul lui, isi va lua pedeapsa pentru pacatul lui. 24.16 Cine va blestema Numele Domnului, va fi pedepsit cu moartea: toata adunarea sa-l ucida cu pietre. Fie strain, fie bastinas, sa moara, pentru ca a hulit Numele lui Dumnezeu. 24.17 Cine va da unui om o lovitura de moarte, sa fie pedepsit cu moartea. 24.18 Cine va da unui dobitoc o lovitura de moarte, sa-l inlocuiasca: viata pentru viata. 24.19 Daca cineva raneste pe aproapele lui, sa i se faca asa cum a facut si el: 24.20 frantura pentru frantura, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte; sa i se faca aceeasi rana pe care a facut-o el aproapelui sau. 24.21 Cine va ucide un dobitoc, sa-l inlocuiasca; dar cine va ucide un om, sa fie pedepsit cu moartea. 24.22 Sa aveti aceeasi lege pentru strain ca si pentru bastinas; caci Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru. 24.23 Moise a vorbit copiilor lui Israel; au scos afara din tabara pe cel ce hulise, si l-au ucis cu pietre. Copiii lui Israel au facut dupa porunca pe care o daduse lui Moise Domnul.
25.1 Domnul a vorbit cu Moise pe muntele Sinai, si a zis: 25.2 Vorbeste copiilor lui Israel, si spune-le: Cand veti intra in tara pe care v-o dau, pamantul sa se odihneasca, sa tina un Sabat in cinstea Domnului. 25.3 Sase ani sa-ti semeni ogorul, sase ani sa-ti tai via, si sa strangi roadele. 25.4 Dar anul al saptelea sa fie un Sabat, o vreme de odihna pentru pamant, un Sabat tinut in cinstea Domnului: in anul acela sa nu-ti semeni ogorul, si sa nu-ti tai via. 25.5 Sa nu seceri ce va iesi din grauntele cazute de la seceris, si sa nu culegi strugurii din via ta netaiata: acesta sa fie un an de odihna pentru pamant. 25.6 Ceea ce va iesi de la sine din pamant in timpul Sabatului lui, sa va slujeasca de hrana, tie, robului si roabei tale, celui tocmit de tine cu ziua si strainului care locuieste cu tine~ 25.7 vitelor tale si fiarelor din tara ta; tot venitul pamantului sa slujeasca de hrana. 25.8 Sa numeri sapte saptamani de ani, de sapte ori sapte ani, si zilele acestor sapte saptamani de ani vor face patruzeci si noua de ani. 25.9 In a zecea zi a lunii a saptea, sa pui sa sune cu trambita rasunatoare; in ziua ispasirii, sa sunati cu trambita in toata tara voastra. 25.10 Si sa sfintiti astfel anul al cincizecilea, sa vestiti slobozenia in tara pentru toti locuitorii ei: acesta sa fie pentru voi anul de veselie; fiecare din voi sa se intoarca la mosia lui, si fiecare din voi sa se intoarca in familia lui. 25.11 Anul al cincizecilea sa fie pentru voi anul de veselie; atunci sa nu semanati, sa nu secerati ce vor aduce ogoarele de la ele, si sa nu culegeti via netaiata. 25.12 Caci este anul de veselie: sa-l priviti ca ceva sfant. Sa mancati ce va vor da ogoarele voastre. 25.13 In anul acesta de veselie, fiecare din voi sa se intoarca la mosia lui. 25.14 Daca vindeti ceva aproapelui vostru, sau daca cumparati ceva de la aproapele vostru, nici unul din voi sa nu insele pe fratele lui. 25.15 Sa cumperi de la aproapele tau, socotind anii de la anul de veselie, si el sa-ti vanda socotind anii de rod. 25.16 Cu cat vor fi mai multi ani, cu atat sa ridici pretul; si cu cat vor fi mai putini ani, cu atat sa-l scazi; caci el iti vinde numai numarul secerisurilor. 25.17 Nici unul din voi sa nu insele deci pe aproapele lui, si sa te temi de Dumnezeul tau; caci Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru. 25.18 Impliniti legile Mele, paziti poruncile Mele si impliniti-le; si veti locui fara frica in tara. 25.19 Tara isi va da roadele, veti manca din ele si va veti satura, si veti locui fara frica in ea. 25.20 Daca veti zice: Ce vom manca in anul al saptelea, fiindca nu vom semana si nu vom strange roadele? 25.21 Eu va voi da binecuvantarea Mea in anul al saselea, si pamantul va da roade pentru trei ani. 25.22 Cand veti semana in anul al optulea, veti manca tot din vechile roade; pana la al noualea an, pana la noile roade, veti manca tot din cele vechi. 25.23 Pamanturile sa nu se vanda de veci; caci tara este a Mea, iar voi sunteti la Mine ca niste straini si venetici. 25.24 De aceea in toata tara pe care o veti stapani, sa dati dreptul de rascumparare pentru pamanturi. 25.25 Daca fratele tau saraceste si vinde o bucata din mosia lui, cel ce are dreptul de rascumparare, ruda lui cea mai de aproape, sa vina si sa rascumpere ce a vandut fratele sau. 25.26 Daca un om n-are pe nimeni care sa aiba dreptul de rascumparare, si-i sta in putinta lui singur sa faca rascumpararea~ 25.27 sa socoteasca anii de la vanzare, sa dea inapoi cumparatorului ce prisoseste, si sa se intoarca la mosia lui. 25.28 Daca n-are cu ce sa-i dea inapoi, lucrul vandut sa ramana in mainile cumparatorului pana la anul de veselie; la anul de veselie, el sa se intoarca la mosia lui, si cumparatorul sa iasa din ea. 25.29 Daca un om vinde o casa de locuit intr-o cetate inconjurata cu ziduri, sa aiba drept de rascumparare pana la implinirea unui an de la vanzare; dreptul lui de rascumparare sa tina un an. 25.30 Dar daca aceasta casa, asezata intr-o cetate inconjurata cu ziduri, nu este rascumparata inainte de implinirea unui an intreg, ea va ramane de veci cumparatorului si urmasilor lui; iar in anul de veselie sa nu iasa din ea. 25.31 Casele din sate, care nu sunt inconjurate cu ziduri, sa fie privite ca tarini de pamant: ele vor putea fi rascumparate, si cumparatorul va iesi din ele in anul de veselie. 25.32 Cat priveste cetatile Levitilor si casele pe care le vor avea ei in aceste cetati, Levitii sa aiba un drept necurmat de rascumparare. 25.33 Cine va cumpara de la Leviti o casa, sa iasa in anul de veselie din casa vanduta lui si din cetatea in care o avea; caci casele din cetatile Levitilor sunt averea lor in mijlocul copiilor lui Israel. 25.34 Ogoarele asezate in jurul cetatilor Levitilor nu se vor putea vinde; caci ei le vor stapani de veci. 25.35 Daca fratele tau saraceste, si nu mai poate munci langa tine, sa-l sprijinesti, fie ca strain, fie ca venetic, ca sa traiasca impreuna cu tine. 25.36 Sa nu iei de la el nici dobanda nici camata: sa te temi de Dumnezeul tau, si fratele tau sa traiasca impreuna cu tine. 25.37 Sa nu-i imprumuti banii tai cu dobanda, si sa nu-i imprumuti merindele tale pe camata. 25.38 Eu sunt Domnul, Dumnezeul tau, care v-am scos din tara Egiptului, ca sa va dau tara Canaanului, ca sa fiu Dumnezeul vostru. 25.39 Daca fratele tau saraceste langa tine, si se vinde tie, sa nu-l pui sa-ti faca munca de rob. 25.40 Ci sa fie la tine ca un om tocmit cu ziua, ca un venetic; sa stea in slujba ta pana la anul de veselie. 25.41 Atunci sa iasa de la tine, el si copiii lui care vor fi cu el, si sa se intoarca in familia lui, la mosia parintilor lui. 25.42 Caci ei sunt slujitorii Mei, pe care i-am scos din tara Egiptului; sa nu fie vanduti cum se vand robii. 25.43 Sa nu-l stapanesti cu asprime, si sa te temi de Dumnezeul tau. 25.44 Daca vrei sa ai robi si roabe, sa-i iei de la neamurile care va inconjoara; de la ele sa cumparati robi si roabe. 25.45 Veti putea sa-i cumparati si dintre copiii strainilor care vor locui la tine, si din familiile lor, pe care le vor naste in tara voastra; ei vor fi averea voastra. 25.46 Ii puteti lasa mostenire copiilor vostri dupa voi, ca pe o mosie; si puteti sa-i tineti astfel robi pe veci. Dar cat despre fratii vostri, copiii lui Israel, nici unul din voi sa nu stapaneasca pe fratele sau cu asprime. 25.47 Daca un strain, sau un venetic se imbogateste, si fratele tau saraceste langa el, si se vinde strainului care locuieste la tine sau vreunuia din familia strainului~ 25.48 el sa aiba dreptul de rascumparare, dupa ce se va fi vandut: unul din fratii lui sa poata sa-l rascumpere. 25.49 Unchiul lui, sau fiul unchiului lui, sau una din rudele lui de aproape, va putea sa-l rascumpere; sau, daca are mijloace, sa se rascumpere singur. 25.50 Sa faca socoteala cu cel ce l-a cumparat, din anul cand s-a vandut pana in anul de veselie; si pretul de platit va atarna de numarul anilor, care vor fi pretuiti ca ai unui om tocmit cu plata. 25.51 Daca mai sunt inca multi ani pana la anul de veselie, isi va plati rascumpararea dupa pretul anilor acelora si sa-l scada din pretul cu care a fost cumparat; 25.52 daca mai raman putini ani pana la anul de veselie, sa le faca socoteala, si sa-si plateasca rascumpararea dupa acesti ani. 25.53 Sa fie la el ca unul tocmit cu anul; si acela la care va fi, sa nu se poarte cu asprime cu el sub ochii tai. 25.54 Iar daca nu este rascumparat in nici unul din aceste feluri, sa iasa de la el in anul de veselie, el si copiii lui care vor fi impreuna cu el. 25.55 Caci copiii lui Israel sunt robii Mei; ei sunt robii Mei, pe care i-am scos din tara Egiptului. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.
26.1 Sa nu va faceti idoli, sa nu va ridicati nici chip cioplit, nici stalp de aducere aminte; sa nu puneti in tara voastra nici o piatra impodobita cu chipuri, ca sa va inchinati inaintea ei; caci Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru. 26.2 Sa paziti Sabatele Mele, si sa cinstiti locasul Meu cel sfant. Eu sunt Domnul. 26.3 Daca veti urma legile Mele, daca veti pazi poruncile Mele si le veti implini~ 26.4 va voi trimite ploi la vreme, pamantul isi va da roadele, si pomii de pe camp isi vor da roadele. 26.5 Abia veti treiera graul, si veti incepe culesul viei, si culesul viei va tine pana la semanatura; veti avea paine din belsug, veti manca si va veti satura si veti locui fara frica in tara voastra. 26.6 Voi da pace in tara, si nimeni nu va va tulbura somnul; voi face sa piara din tara fiarele salbatice, si sabia nu va trece prin tara voastra. 26.7 Veti urmari pe vrajmasii vostri, si ei vor cadea ucisi de sabie inaintea voastra. 26.8 Cinci din voi vor urmari o suta, si o suta din voi vor urmari zece mii, si vrajmasii vostri vor cadea ucisi de sabie inaintea voastra. 26.9 Eu Ma voi intoarce spre voi, va voi face sa cresteti, va voi inmulti, si Imi voi tine legamantul Meu cu voi. 26.10 Veti manca din roadele cele vechi, si veti scoate afara pe cele vechi, ca sa faceti loc celor noi. 26.11 Imi voi aseza locasul Meu in mijlocul vostru, si sufletul Meu nu va va uri. 26.12 Voi umbla in mijlocul vostru; Eu voi fi Dumnezeul vostru, si voi veti fi poporul Meu. 26.13 Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru, care v-am scos din tara Egiptului, care v-am scos din robie; Eu am rupt legaturile jugului vostru, si v-am facut sa mergeti cu capul ridicat. 26.14 Dar daca nu Ma ascultati si nu impliniti toate aceste porunci~ 26.15 daca nesocotiti legile Mele, si daca sufletul vostru uraste randuielile Mele, asa incat sa nu impliniti toate poruncile Mele si sa rupeti legamantul Meu~ 26.16 iata ce va voi face atunci. Voi trimite peste voi groaza, lingoarea si frigurile, care vor face sa vi se stinga ochii, si sa piara viata din voi. Samanta o veti semana in zadar, caci o vor manca vrajmasii vostri. 26.17 Imi voi intoarce Fata impotriva voastra, si veti fi batuti si veti fugi dinaintea vrajmasilor vostri; cei ce va urasc va vor subjuga, si veti fugi fara sa fiti urmariti chiar. 26.18 Daca, cu toate acestea, nu Ma veti asculta, va voi pedepsi de sapte ori mai mult pentru pacatele voastre. 26.19 Voi frange mandria puterii voastre, voi face ca deasupra voastra cerul sa fie de fier, si pamantul de arama. 26.20 Vi se va istovi puterea fara folos: pamantul vostru nu-si va da roadele, si pomii de pe pamant nu-si vor da roadele. 26.21 Daca si dupa aceasta va veti impotrivi, si nu veti voi sa Ma ascultati, va voi lovi de sapte ori mai mult pentru pacatele voastre. 26.22 Voi trimite impotriva voastra fiarele de pe camp, care va vor lasa fara copii, va vor nimici vitele, si va vor imputina; asa ca va vor ramane drumurile pustii. 26.23 Daca pedepsele acestea nu va vor indrepta, si daca va veti impotrivi Mie~ 26.24 Ma voi impotrivi si Eu voua, si va voi lovi de sapte ori mai mult pentru pacatele voastre. 26.25 Voi face sa vina impotriva voastra sabie, care va razbuna calcarea legamantului Meu; si cand va veti strange in cetatile voastre, voi trimite ciuma in mijlocul vostru, si veti fi dati in mainile vrajmasului. 26.26 Cand va voi trimite lipsa de paine, zece femei va vor coace paine intr-un singur cuptor, si vi se va da painea cu cantarul; veti manca, dar nu va veti satura. 26.27 Daca, cu toate acestea, nu Ma veti asculta, si daca va veti impotrivi Mie~ 26.28 Ma voi impotrivi si Eu voua cu manie, si va voi pedepsi de sapte ori mai mult pentru pacatele voastre. 26.29 Veti manca pana si carnea fiilor vostri, veti manca pana si carnea fiicelor voastre. 26.30 Va voi nimici inaltimile pentru jertfa, va voi darama stalpii inchinati soarelui, voi arunca trupurile voastre moarte peste trupurile moarte ale idolilor vostri, si sufletul Meu va va uri. 26.31 Va voi lasa cetatile pustii, va voi pustii locasurile sfinte, si nu voi mai mirosi mirosul placut al tamaii voastre. 26.32 Voi pustii tara, asa ca vrajmasii vostri care o vor locui vor ramane incremeniti vazand-o. 26.33 Va voi imprastia printre neamuri, si voi scoate sabia dupa voi. Tara voastra va fi pustiita, si cetatile voastre vor ramane pustii. 26.34 Atunci tara se va bucura de Sabatele ei, tot timpul cat va fi pustiita si cat veti fi in tara vrajmasilor vostri; atunci tara se va odihni, si se va bucura de Sabatele ei. 26.35 Tot timpul cat va fi pustiita, va avea odihna pe care n-o avusese in anii vostri de Sabat, cand o locuiati. 26.36 In inima acelora dintre voi care vor mai ramane in viata, in tara vrajmasilor lor, voi baga frica; si ii va urmari pana si fosnetul unei frunze suflate de vant; vor fugi ca de sabie, si vor cadea fara sa fie urmariti. 26.37 Se vor pravali unii peste altii ca inaintea sabiei, fara sa fie urmariti. Nu veti putea sa stati in picioare in fata vrajmasilor vostri; 26.38 veti pieri printre neamuri, si va va manca tara vrajmasilor vostri. 26.39 Iar pe aceia dintre voi care vor mai ramane in viata, ii va apuca durerea pentru faradelegile lor, in tara vrajmasilor lor; ii va apuca durerea si pentru faradelegile parintilor lor. 26.40 Isi vor marturisi faradelegile lor si faradelegile parintilor lor, calcarile de lege pe care le-au savarsit fata de Mine, si impotrivirea cu care Mi s-au impotrivit, pacate din pricina carora 26.41 si Eu M-am impotrivit lor, si i-am adus in tara vrajmasilor lor. Si atunci inima lor netaiata imprejur se va smeri, si vor plati datoria faradelegilor lor. 26.42 Atunci Imi voi aduce aminte de legamantul Meu cu Iacov, Imi voi aduce aminte de legamantul Meu cu Isaac si de legamantul Meu cu Avraam, si Imi voi aduce aminte de tara. 26.43 Tara insa va trebui sa fie parasita de ei, si se va bucura de Sabatele ei in timpul cand va ramane pustiita departe de ei; si ei vor plati datoria faradelegilor lor, pentru ca au nesocotit poruncile Mele, si pentru ca sufletul lor a urat legile Mele. 26.44 Dar, si cand vor fi in tara vrajmasilor lor, nu-i voi lepada de tot, si nu-i voi uri pana acolo incat sa-i nimicesc de tot, si sa rup legamantul Meu cu ei; caci Eu sunt Domnul, Dumnezeul lor. 26.45 Ci Imi voi aduce aminte spre binele lor de vechiul legamant, prin care i-am scos din tara Egiptului, in fata neamurilor, ca sa fiu Dumnezeul lor. Eu sunt Domnul. 26.46 Acestea sunt randuielile, poruncile si legile, pe care le-a statornicit Domnul intre El si copiii lui Israel, pe muntele Sinai, prin Moise.
27.1 Domnul a vorbit lui Moise, si a zis: Vorbeste copiilor lui Israel, si spune-le: 27.2 Cand se vor face juruinte Domnului, daca e vorba de oameni, ei sa fie ai Domnului, dupa pretuirea ta. 27.3 Iar pretuirea pe care o vei face unui barbat de la douazeci pana la saizeci de ani, sa fie de cincizeci de sicli de argint, dupa siclul sfantului locas: 27.4 daca este femeie, pretuirea sa fie de treizeci de sicli. 27.5 De la cinci pana la douazeci de ani, pretuirea sa fie de douazeci de sicli pentru un baiat, si de zece sicli pentru o fata. 27.6 De la o luna pana la cinci ani, pretuirea sa fie de cinci sicli de argint pentru un baiat, si de trei sicli de argint pentru o fata. 27.7 De la saizeci de ani in sus, pretuirea sa fie de cincisprezece sicli pentru un barbat, si de zece sicli pentru o femeie. 27.8 Daca cel ce a facut juruinta este prea sarac ca sa plateasca pretuirea aceasta facuta de tine, sa-l aduca la preot, sa-l pretuiasca; si preotul sa faca o pretuire potrivit cu mijloacele omului aceluia. 27.9 Daca este vorba de dobitoacele care pot fi aduse ca jertfa Domnului, orice dobitoc care se va da Domnului, va fi ceva sfant. 27.10 Sa nu-l schimbe, si sa nu puna unul rau in locul unuia bun, nici unul bun in locul unuia rau; daca s-ar intampla sa se inlocuiasca un dobitoc cu altul, si unul si celalalt va fi sfant. 27.11 Daca este vorba de dobitoacele necurate, care nu pot fi aduse ca jertfa Domnului, sa aduca dobitocul la preot~ 27.12 care-i va face pretuirea dupa cum va fi bun sau rau, si va ramane la pretuirea preotului. 27.13 Daca vrea sa-l rascumpere, sa mai adauge o cincime la pretuirea lui. 27.14 Daca cineva isi inchina Domnului casa, harazind-o Domnului ca un dar sfant, preotul sa-i faca pretuirea dupa cum va fi buna sau rea, si sa ramana la pretuirea facuta de preot. 27.15 Daca cel ce si-a inchinat Domnului casa, vrea s-o rascumpere, sa adauge o cincime la pretul pretuirii ei, si va fi a lui. 27.16 Daca cineva inchina Domnului un ogor din mosia lui, pretuirea ta sa fie dupa catimea de samanta pe care o da, si anume cincizeci de sicli de argint pentru un omer de samanta de orz. 27.17 Daca isi inchina Domnului ogorul, cu incepere chiar din anul de veselie, sa ramana la pretuirea ta; 27.18 dar daca isi inchina Domnului ogorul dupa anul de veselie, atunci preotul sa-i socoteasca pretul dupa numarul anilor care mai raman pana la anul de veselie, si sa-l scada din pretuirea ta. 27.19 Daca cel ce si-a inchinat Domnului ogorul, vrea sa-l rascumpere, atunci sa mai adauge o cincime la argintul pretuit de tine, si ogorul sa ramana al lui. 27.20 Daca nu-si rascumpara ogorul, si-l vinde altui om, nu va mai putea fi rascumparat. 27.21 Si cand va iesi cumparatorul din el la anul de veselie, ogorul acela sa fie inchinat Domnului, ca ogor harazit Lui; sa fie mosia preotului. 27.22 Daca cineva inchina Domnului un ogor cumparat de el, care nu face parte din mosia lui~ 27.23 preotul sa-i socoteasca pretul dupa cat face pretuirea pana la anul de veselie, si omul acela sa plateasca in aceeasi zi pretul hotarat de tine, ca lucru inchinat Domnului. 27.24 In anul de veselie, ogorul sa se intoarca la acela de la care fusese cumparat si din mosia caruia facea parte. 27.25 Toate pretuirile sa se faca in sicli sfantului locas: siclul are douazeci de ghere. 27.26 Nimeni nu va putea sa inchine Domnului pe intaiul nascut din vita lui, care chiar este al Domnului ca intai nascut; fie bou, fie miel, este al Domnului. 27.27 Daca este vorba insa de un dobitoc necurat, sa-l rascumpere cu pretul pretuit de tine, mai adaugand inca o cincime; daca nu este rascumparat, sa fie vandut dupa pretuirea ta. 27.28 Tot ce va darui un om Domnului prin fagaduinta, din ce are, nu va putea nici sa se vanda, nici sa se rascumpere: fie om, fie dobitoc, fie un ogor din mosia lui; tot ce va fi daruit Domnului prin fagaduinta, va fi un lucru prea sfant pentru Domnul. 27.29 Nici un om inchinat Domnului prin fagaduinta nu va putea fi rascumparat, ci va fi omorat. 27.30 Orice zeciuiala din pamant, fie din roadele pamantului, fie din rodul pomilor, este a Domnului; este un lucru inchinat Domnului. 27.31 Daca vrea cineva sa rascumpere ceva din zeciuiala lui, sa mai adauge o cincime. 27.32 Orice zeciuiala din cirezi si din turme, din tot ce trece sub toiag, sa fie o zeciuiala inchinata Domnului. 27.33 Sa nu se cerceteze daca dobitocul este bun sau rau, si sa nu se schimbe; daca se inlocuieste un dobitoc cu un altul, si unul si celalalt va fi sfant, si nu vor putea fi rascumparati. 27.34 Acestea sunt poruncile, pe care le-a dat lui Moise Domnul pentru copiii lui Israel, pe muntele Sinai.
1.1 Domnul a vorbit lui Moise in pustia Sinai, in cortul intalnirii, in cea dintai zi a lunii a doua, in al doilea an dupa iesirea lor din tara Egiptului. El a zis: 1.2 Faceti numaratoarea intregii adunari a copiilor lui Israel, dupa familiile lor, dupa casele parintilor lor, numarand pe cap numele tuturor barbatilor~ 1.3 de la varsta de douazeci de ani in sus, pe toti cei din Israel care sunt in stare sa poarte armele; sa le faceti numaratoarea dupa cetele lor, tu si Aaron. 1.4 Sa fie cu voi cate un barbat de fiecare semintie, capetenie a casei parintilor sai. 1.5 Iata numele barbatilor care vor fi impreuna cu voi. Pentru Ruben: Elitur, fiul lui Sedeur; 1.6 pentru Simeon: Selumiel, fiul lui Turisadai; 1.7 pentru Iuda: Nahson, fiul lui Aminadab; 1.8 pentru Isahar: Netaneel, fiul lui Tuar; 1.9 pentru Zabulon: Eliab, fiul lui Helon; 1.10 pentru fiii lui Iosif, pentru Efraim: Elisama, fiul lui Amihud; pentru Manase: Gamliel, fiul lui Pedahtur; 1.11 pentru Beniamin: Abidan, fiul lui Ghideoni; 1.12 pentru Dan: Ahiezer, fiul lui Amisadai; 1.13 pentru Aser: Paguiel, fiul lui Ocran; 1.14 pentru Gad: Eliasaf, fiul lui Deuel; 1.15 pentru Neftali: Ahira, fiul lui Enan. 1.16 Acestia sunt cei ce au fost alesi de adunare, mai marii semintiilor parintilor lor, capeteniile miilor lui Israel. 1.17 Moise si Aaron au luat pe barbatii acestia care fusesera chemati pe nume~ 1.18 si au strans toata adunarea, in cea dintai zi a lunii a doua. I-au trecut in cartile care cuprindeau spita neamului, dupa familiile lor, dupa casele parintilor lor, numarand pe cap numele barbatilor de la varsta de douazeci de ani in sus. 1.19 Moise a facut numaratoarea in pustia Sinai, cum ii poruncise Domnul. 1.20 Au trecut in cartile neamului pe fiii lui Ruben, intaiul nascut al lui Israel, dupa familiile lor, dupa casele parintilor lor, numarand pe cap numele tuturor barbatilor, de la varsta de douazeci de ani in sus, pe toti cei in stare sa poarte armele: 1.21 barbatii din semintia lui Ruben iesiti la numaratoare, au fost patruzeci si sase de mii cinci sute. 1.22 Au trecut in cartile neamului pe fiii lui Simeon, dupa familiile lor, dupa casele parintilor lor; le-au facut numaratoarea, numarand pe cap numele tuturor barbatilor de la varsta de douazeci de ani in sus, toti cei in stare sa poarte armele: 1.23 barbatii din semintia lui Simeon iesiti la numaratoare, au fost cincizeci si noua de mii trei sute. 1.24 Au trecut in cartile neamului pe fiii lui Gad, dupa familiile lor, dupa casele parintilor lor, numarand numele barbatilor de la varsta de douazeci de ani in sus, pe toti cei in stare sa poarte armele: 1.25 barbatii din semintia lui Gad iesiti la numaratoare, au fost patruzeci si cinci de mii sase sute cincizeci. 1.26 Au trecut in cartile neamului pe fiii lui Iuda, dupa familiile lor, dupa casele parintilor lor, numarand numele barbatilor de la varsta de douazeci de ani in sus, pe toti cei in stare sa poarte armele: 1.27 barbatii din semintia lui Iuda iesiti la numaratoare, au fost saptezeci si patru de mii sase sute. 1.28 Au trecut in cartile neamului pe fiii lui Isahar, dupa familiile lor, dupa casele parintilor lor, numarand numele barbatilor de la varsta de douazeci de ani in sus, pe toti cei in stare sa poarte armele: 1.29 barbatii din semintia lui Isahar, iesiti la numaratoare, au fost cincizeci si patru de mii patru sute. 1.30 Au trecut in cartile neamului pe fiii lui Zabulon, dupa familiile lor, dupa casele parintilor lor, numarand numele barbatilor de la varsta de douazeci de ani in sus, pe toti cei in stare sa poarte armele: 1.31 barbatii din semintia lui Zabulon iesiti la numaratoare, au fost cincizeci si sapte de mii patru sute. 1.32 Au trecut in cartile neamului dintre fiii lui Iosif, pe fiii lui Efraim, dupa familiile lor, dupa casele parintilor lor, numarand numele barbatilor de la varsta de douazeci de ani in sus, pe toti cei in stare sa poarte armele: 1.33 barbatii din semintia lui Efraim iesiti la numaratoare, au fost patruzeci de mii cinci sute. 1.34 Au trecut in cartile neamului pe fiii lui Manase, dupa familiile lor, dupa casele parintilor lor, numarand numele barbatilor de la varsta de douazeci de ani in sus, pe toti cei in stare sa poarte armele: 1.35 barbatii din semintia lui Manase iesiti la numaratoare, au fost treizeci si doua de mii doua sute. 1.36 Au trecut in cartile neamului pe fiii lui Beniamin, dupa familiile lor, dupa casele parintilor lor, numarand numele barbatilor de la varsta de douazeci de ani in sus, pe toti cei in stare sa poarte armele: 1.37 barbatii din semintia lui Beniamin iesiti la numaratoare, au fost treizeci si cinci de mii patru sute. 1.38 Au trecut in cartile neamului pe fiii lui Dan, dupa familiile lor, dupa casele parintilor lor, numarand numele barbatilor de la varsta de douazeci de ani in sus, pe toti cei in stare sa poarte armele: 1.39 barbatii din semintia lui Dan iesiti la numaratoare, au fost saizeci si doua de mii sapte sute. 1.40 Au trecut in cartile neamului pe fiii lui Aser, dupa familiile lor, dupa casele parintilor lor, numarand numele barbatilor de la varsta de douazeci de ani in sus, pe toti cei in stare sa poarte armele: 1.41 barbatii din semintia lui Aser, iesiti la numaratoare, au fost patruzeci si una de mii cinci sute. 1.42 Au trecut in cartile neamului pe fiii lui Neftali, dupa familiile lor, dupa casele parintilor lor, numarand numele barbatilor de la varsta de douazeci de ani in sus, pe toti cei in stare sa poarte armele: 1.43 barbatii din semintia lui Neftali iesiti la numaratoare, au fost cincizeci si trei de mii patru sute. 1.44 Acestia sunt aceia a caror numaratoare a fost facuta de Moise si Aaron, si de cei doisprezece barbati, mai mari ai lui Israel; era cate un barbat pentru fiecare din casele parintilor lor. 1.45 Toti aceia dintre copiii lui Israel iesiti la numaratoare, dupa casele parintilor lor, de la varsta de douazeci de ani in sus, toti aceia din Israel care erau in stare sa poarte armele~ 1.46 toti cei iesiti la numaratoare, au fost sase sute trei mii cinci sute cinci zeci. 1.47 Levitii, dupa semintia parintilor lor, n-au intrat in numaratoarea aceasta. 1.48 Domnul a vorbit lui Moise, si a zis: 1.49 Sa nu faci numaratoarea semintiei lui Levi, si sa nu-i numeri capetele in mijlocul celorlalti copii ai lui Israel. 1.50 Da in grija Levitilor cortul intalnirii, toate uneltele lui si tot ce tine de el. Ei vor duce cortul si toate uneltele lui, vor face slujba in el, si vor tabari in jurul cortului. 1.51 Cand va porni cortul, Levitii sa-l desfaca; si cand se va opri cortul, Levitii sa-l intinda; iar strainul care se va apropia de el, sa fie pedepsit cu moartea. 1.52 Copiii lui Israel sa tabarasca fiecare in tabara lui, fiecare langa steagul lui, dupa cetele lor. 1.53 Dar Levitii sa tabarasca in jurul cortului intalnirii, pentru ca sa nu izbucneasca mania Mea impotriva adunarii copiilor lui Israel; si Levitii sa aiba paza cortului intalnirii. 1.54 Copiii lui Israel au facut intocmai dupa toate poruncile, pe care le daduse lui Moise Domnul; asa au facut.
2.1 Domnul a vorbit lui Moise si lui Aaron, si a zis: 2.2 Copiii lui Israel au sa tabarasca fiecare langa steagul lui, sub semnele casei parintilor lui; sa tabarasca in fata si imprejurul cortului intalnirii. 2.3 La rasarit, tabara lui Iuda, cu steagul ei, si cu ostirile sale. Acolo sa tabarasca mai marele fiilor lui Iuda, Nahson, fiul lui Aminadab~ 2.4 cu ostirea lui, alcatuita din saptezeci si patru de mii sase sute de oameni, iesiti la numaratoare. 2.5 Langa el sa tabarasca semintia lui Isahar, si mai marele fiilor lui Isahar, Netaneel, fiul lui Tuar~ 2.6 cu ostirea lui, alcatuita din cincizeci si patru de mii patru sute de oameni, iesiti la numaratoare; 2.7 apoi semintia lui Zabulon, si mai marele fiilor lui Zabulon, Eliab, fiul lui Helon~ 2.8 cu ostirea lui, alcatuita din cincizeci si sapte de mii patru sute de oameni, iesiti la numaratoare. 2.9 Toti cei din tabara lui Iuda, iesiti la numaratoare, sunt o suta optzeci si sase de mii patru sute de barbati, dupa ostirea lor. Ei sa porneasca cei dintai. 2.10 La miazazi, tabara lui Ruben, cu steagul ei, si cu ostirile ei. Acolo sa tabarasca mai marele fiilor lui Ruben, Elitur, fiul lui Sedeur~ 2.11 cu ostirea lui, alcatuita din patruzeci si sase de mii cinci sute de barbati, iesiti la numaratoare. 2.12 Langa el sa tabarasca semintia lui Simeon si mai marele fiilor lui Simeon, Selumiel, fiul lui Turisadai~ 2.13 cu ostirea lui, alcatuita din cincizeci si noua de mii trei sute de oameni, iesiti la numaratoare; 2.14 apoi semintia lui Gad, si mai marele fiilor lui Gad, Elisa, fiul lui Deuel~ 2.15 cu ostirea lui, alcatuita din patruzeci si cinci de mii sase sute cincizeci de oameni, iesiti la numaratoare. 2.16 Toti cei din tabara lui Ruben, iesiti la numaratoare, sunt o suta cincizeci si unu de mii patru sute cincizeci de oameni, dupa ostirile lor. Ei sa porneasca in al doilea rand. 2.17 Apoi va porni cortul intalnirii, impreuna cu tabara Levitilor, asezata in mijlocul celorlalte tabere. Pe drum vor tine sirul in care au tabarat, fiecare la randul lui, dupa steagul lui. 2.18 La apus, tabara lui Efraim, cu steagul sau, si cu ostirile sale. Acolo sa tabarasca mai marele fiilor lui Efraim, Elisama, fiul lui Amihud~ 2.19 cu ostirea lui, alcatuita din patruzeci de mii cinci sute de oameni, iesiti la numaratoare. 2.20 Langa el sa tabarasca semintia lui Manase si mai marele fiilor lui Manase, Gamliel, fiul lui Pedahtur~ 2.21 cu ostirea lui, alcatuita din treizeci si doua de mii doua sute de oameni, iesiti la numaratoare; 2.22 apoi semintia lui Beniamin si mai marele fiilor lui Beniamin, Abidan, fiul lui Ghideoni~ 2.23 cu ostirea lui, alcatuita din treizeci si cinci de mii patru sute de oameni, iesiti la numaratoare. 2.24 Toti cei din tabara lui Efraim, iesiti la numaratoare, sunt o suta opt mii o suta de oameni, dupa ostirile lor. Ei sa porneasca in al treilea rand. 2.25 La miaza noapte, tabara lui Dan, cu steagul ei, si cu ostirile ei. Acolo sa tabarasca mai marele fiilor lui Dan, Ahiezer, fiul lui Amisadai~ 2.26 cu ostirea lui, alcatuita din saizeci si doua de mii sapte sute de oameni, iesiti la numaratoare. 2.27 Langa el sa tabarasca semintia lui Aser si mai marele fiilor lui Aser. Paguiel, fiul lui Ocran~ 2.28 cu ostirea lui, alcatuita din patruzeci si unu de mii cinci sute de oameni, iesiti la numaratoare; 2.29 apoi semintia lui Neftali, si mai marele fiilor lui Neftali, Ahira, fiul lui Enan~ 2.30 cu ostirea lui, alcatuita din cincizeci si trei de mii patru sute de oameni, iesiti la numaratoare. 2.31 Toti cei din tabara lui Dan, iesiti la numaratoare, sunt o suta cincizeci si sapte de mii sase sute de oameni. Ei sa porneasca cei din urma, dupa steagul lor. 2.32 Acestia sunt copiii lui Israel iesiti la numaratoare, dupa casele parintilor lor. Toti cei iesiti la numaratoare, si care au alcatuit taberele, dupa ostirile lor, au fost sase sute trei mii cinci sute cincizeci. 2.33 Levitii, dupa porunca pe care o daduse lui Moise Domnul, n-au intrat la numaratoare in mijlocul copiilor lui Israel. 2.34 Si copiii lui Israel au facut intocmai dupa toate poruncile, pe care le daduse lui Moise Domnul. Asa tabarau ei, dupa steagurile lor; si astfel porneau la drum, fiecare dupa familia lui, dupa casa parintilor lui.
3.1 Iata samanta lui Aaron si a lui Moise, pe vremea cand a vorbit Domnul cu Moise, pe muntele Sinai. 3.2 Iata numele fiilor lui Aaron: Nadab, intaiul nascut, Abihu, Eleazar si Itamar. 3.3 Acestea sunt numele fiilor lui Aaron, care au primit ungerea preoteasca, si care au fost inchinati in slujba preotiei. 3.4 Nadab si Abihu au murit inaintea Domnului, cand au adus inaintea Domnului foc strain, in pustia Sinai; ei n-aveau fii. Eleazar si Itamar au implinit slujba preotiei, in fata tatalui lor Aaron. 3.5 Domnul a vorbit lui Moise, si a zis: 3.6 Apropie semintia lui Levi, si pune-o inaintea preotului Aaron, ca sa fie in slujba lui. 3.7 Ei sa aiba grija de tot ce este dat in paza lui si de tot ce este poruncit intregii adunari, inaintea cortului intalnirii: sa faca slujba cortului. 3.8 Sa aiba grija de toate uneltele cortului intalnirii, si de tot ce este poruncit copiilor lui Israel: ei sa faca slujba cortului. 3.9 Sa dai pe Leviti lui Aaron si fiilor lui; ei sa-i fie dati lui in totul, din partea copiilor lui Israel. 3.10 Pe Aaron si pe fiii lui sa-i pui sa pazeasca slujba preotiei lor; iar strainul care se va apropia, sa fie pedepsit cu moartea. 3.11 Domnul a vorbit lui Moise, si a zis: 3.12 Iata ca am luat pe Leviti din mijlocul copiilor lui Israel, in locul tuturor intailor nascuti, care se nasc intai dintre copiii lui Israel; si Levitii vor fi ai Mei. 3.13 Caci orice intai nascut este al Meu; in ziua cand am lovit pe toti intaii nascuti din tara Egiptului, Mi-am inchinat Mie pe toti intaii nascuti din Israel, atat din oameni cat si din dobitoace: ei vor fi ai Mei. Eu sunt Domnul. 3.14 Domnul a vorbit lui Moise, in pustia Sinai, si a zis: 3.15 Fa numaratoarea copiilor lui Levi, dupa casele parintilor lor, dupa familiile lor; si anume, fa numaratoarea tuturor celor de parte barbateasca, de la varsta de o luna in sus. 3.16 Moise le-a facut numaratoarea, dupa porunca Domnului, intocmai cum poruncise. 3.17 Iata care sunt fiii lui Levi, dupa numele lor: Gherson, Chehat si Merari. 3.18 Iata numele fiilor lui Gherson, dupa familiile lor: Libni si Simei. 3.19 Iata fiii lui Chehat, dupa familiile lor: Amram, Itehar, Hebron si Uziel; 3.20 si fiii lui Merari, dupa familiile lor: Mahli si Musi. Acestea sunt familiile lui Levi, dupa casele parintilor lor. 3.21 Din Gherson se pogoara familia lui Libni si familia lui Simei, alcatuind familiile Ghersonitilor. 3.22 Cei iesiti la numaratoare, cand au numarat pe toti barbatii de la varsta de o luna in sus, au fost sapte mii cinci sute. 3.23 Familiile Ghersonitilor tabarau inapoia cortului la apus. 3.24 Capetenia casei parintesti a Ghersonitilor era Elisaf, fiul lui Lael. 3.25 In ce priveste cortul intalnirii, in grija fiilor lui Gherson era dat: cortul si acoperisul cortului, invelitoarea acoperisului cortului si perdeaua de la usa cortului intalnirii; 3.26 apoi panzele curtii si perdeaua de la poarta curtii cortului de jur imprejurul cortului si altarului, si toate funiile pentru slujba cortului. 3.27 Din Chehat se pogoara familia Amramitilor, familia Iteharitilor, familia Hebronitilor si familia Uzielitilor, alcatuind familiile Chehatitilor. 3.28 Numarand pe toti barbatii de la varsta de o luna in sus, s-au gasit opt mii sase sute de barbati, insarcinati cu ingrijirea sfantului locas. 3.29 Familiile fiilor lui Chehat tabarau in partea de miazazi a cortului. 3.30 Capetenia casei parintesti a familiilor Chehatitilor era Elitafan, fiul lui Uziel. 3.31 In grija lor au dat chivotul, masa, sfesnicul, altarele, uneltele sfantului locas, cu care isi faceau slujba, perdeaua dinauntru, si tot ce tine de ea. 3.32 Capetenia capeteniilor Levitilor era Eleazar, fiul preotului Aaron; el avea privegherea asupra celor insarcinati sa ingrijeasca de sfantul locas. 3.33 Din Merari se pogoara familia lui Mahli si familia lui Musi, alcatuind familiile Meraritilor. 3.34 Cei iesiti la numaratoare, cand au numarat pe toti barbatii de la varsta de o luna in sus, au fost sase sute de mii doua sute. 3.35 Capetenia casei parintesti a familiilor lui Merari era Turiel, fiul lui Abihail. Ei tabarau in partea de miazanoapte a cortului. 3.36 In paza si grija fiilor lui Merari au dat: scandurile cortului, drugii, stalpii si picioarele lor, toate uneltele si tot ce tine de ele; 3.37 apoi stalpii curtii de jur imprejur, picioarele lor, tarusii lor si funiile lor. 3.38 Moise, Aaron si fiii lui tabarau inaintea cortului, la rasarit, inaintea cortului intalnirii, spre rasaritul soarelui; ei aveau sa indeplineasca la sfantul locas, tot ce fusese poruncit copiilor lui Israel; iar strainul care se va apropia, sa fie pedepsit cu moartea. 3.39 Toti Levitii a caror numaratoare au facut-o Moise si Aaron, dupa porunca Domnului, dupa familiile lor, toti barbatii, de la varsta de o luna in sus, au fost douazeci si doua de mii. 3.40 Domnul a zis lui Moise: Fa numaratoarea tuturor intailor nascuti de parte barbateasca dintre copiii lui Israel, de la varsta de o luna in sus, si numara-i dupa numele lor. 3.41 Sa iei pe Leviti pentru Mine, Domnul, in locul tuturor intailor nascuti din copiii lui Israel, si vitele Levitilor in locul tuturor intailor nascuti din vitele copiilor lui Israel! 3.42 Moise a facut numaratoarea tuturor intailor nascuti dintre copiii lui Israel, dupa porunca pe care i-o daduse Domnul. 3.43 Toti intaii nascuti de parte barbateasca, a caror numaratoare au facut-o, numarandu-le numele, de la varsta de o luna in sus, au fost douazeci si doua de mii doua sute saptezeci si trei. 3.44 Domnul a vorbit lui Moise, si a zis: 3.45 Ia pe Leviti in locul tuturor intailor nascuti din copiii lui Israel, si vitele Levitilor in locul vitelor lor; si Levitii vor fi ai Mei. Eu sunt Domnul. 3.46 Pentru rascumpararea celor doua sute saptezeci si trei, care trec peste numarul Levitilor, dintre intaii nascuti ai copiilor lui Israel~ 3.47 sa iei cate cinci sicli de cap, dupa siclul sfantului locas, care este de douazeci de ghere. 3.48 Sa dai argintul acesta lui Aaron si fiilor lui, pentru rascumpararea celor ce trec peste numarul Levitilor. 3.49 Moise a luat argintul pentru rascumpararea celor ce treceau peste numarul celor rascumparati de Leviti; 3.50 a luat argintul intailor nascuti din copiii lui Israel: o mie trei sute saizeci si cinci de sicli, dupa siclul sfantului locas. 3.51 Si Moise a dat argintul de rascumparare lui Aaron si fiilor lui, dupa porunca Domnului, cum poruncise lui Moise Domnul.
4.1 Domnul a vorbit lui Moise si lui Aaron, si a zis: 4.2 Numara pe fiii lui Chehat dintre copiii lui Levi, dupa familiile lor, dupa casele parintilor lor~ 4.3 de la varsta de treizeci de ani in sus, pana la varsta de cincizeci de ani, pe toti cei destoinici sa faca vreo slujba la cortul intalnirii. 4.4 Iata slujbele fiilor lui Chehat, in cortul intalnirii: ele privesc Locul prea sfant. 4.5 La pornirea taberei, Aaron si fiii lui sa vina sa dea jos perdeaua dinauntru, si sa acopere cu ea chivotul marturiei; 4.6 sa puna deasupra ei o invelitoare de piele de vitel de mare, si sa intinda pe deasupra un covor facut in intregime din materie albastra; apoi sa puna drugii chivotului. 4.7 Sa intinda un covor albastru peste masa painilor pentru punerea inainte, si deasupra sa puna strachinile, catuile, cestile si potirele pentru jertfele de bautura; deasupra sa fie si painea care se pune necurmat inaintea Domnului; 4.8 peste toate aceste lucruri sa intinda un covor caramiziu, si sa-l acopere cu o invelitoare de piele de vitel de mare; apoi sa puna drugii mesei. 4.9 Sa ia un covor albastru, si sa acopere sfesnicul, candelele lui, mucarile lui, cenusarele lui si toate vasele lui pentru untdelemn, care se intrebuinteaza pentru slujba lui; 4.10 sa-l puna cu toate uneltele lui intr-o invelitoare de piele de vitel de mare; apoi sa-l puna pe targa. 4.11 Peste altarul de aur sa intinda un covor albastru, si sa-l acopere cu o invelitoare de piele de vitel de mare; apoi sa-i puna drugii. 4.12 Sa ia apoi toate uneltele intrebuintate pentru slujba in sfantul locas, si sa le puna intr-un covor albastru, si sa le acopere cu o invelitoare de piele de vitel de mare; apoi sa le puna pe targa. 4.13 Sa ia cenusa din altar, si sa intinda peste altar un covor de purpura; 4.14 sa puna deasupra toate uneltele pentru slujba lui, tigaile pentru carbuni, furculitele, lopetile, lighenele, toate uneltele altarului, si deasupra sa intinda o invelitoare de piele de vitel de mare; apoi sa-i puna drugii. 4.15 Dupa ce Aaron si fiii lui vor ispravi de acoperit sfantul locas si toate uneltele sfantului locas, fiii lui Chehat sa vina, la pornirea taberei, ca sa le duca; dar sa nu se atinga de lucrurile sfinte, ca sa nu moara. Acestea sunt lucrurile pe care au sa le duca fiii lui Chehat din cortul intalnirii. 4.16 Eleazar, fiul preotului Aaron, sa aiba sub privegherea lui untdelemnul pentru sfesnic, tamaia mirositoare, darul de paine de toate zilele si untdelemnul pentru ungere; sa aiba in grija lui tot cortul si tot ce cuprinde el, sfantul locas si uneltele lui. 4.17 Domnul a vorbit lui Moise si lui Aaron, si a zis: 4.18 Sa nu cumva sa puneti neamul familiilor Chehatitilor in primejdie sa fie nimicit din mijlocul Levitilor. 4.19 Iata ce sa faceti pentru ei, ca sa traiasca si sa nu moara cand se vor apropia de Locul prea sfant: Aaron si fiii lui sa vina, si sa puna pe fiecare din ei la slujba si sarcina lui. 4.20 Sa nu intre ei sa inveleasca lucrurile sfinte, ca sa nu moara. 4.21 Domnul a vorbit lui Moise, si a zis: 4.22 Numara si pe fiii lui Gherson, dupa casele parintilor lor, dupa familiile lor; 4.23 si anume, sa faci numaratoarea, incepand de la varsta de treizeci de ani in sus pana la varsta de cincizeci de ani, a tuturor celor ce sunt in stare sa implineasca vreo slujba in cortul intalnirii. 4.24 Iata slujbele familiilor Ghersonitilor, slujba pe care vor trebui s-o faca si ce vor trebui sa duca. 4.25 Sa duca covoarele cortului si cortul intalnirii, invelitoarea lui si invelitoarea de piele de vitel de mare, care se pune deasupra, perdeaua de la usa cortului intalnirii; 4.26 panzele curtii si perdeaua de la usa portii curtii, de jur imprejurul cortului si altarului, funiile lor si toate uneltele care tin de ele. Si ei sa faca toata slujba privitoare la aceste lucruri. 4.27 In slujbele lor, fiii Ghersonitilor sa fie sub poruncile lui Aaron si fiilor lui, pentru tot ce vor duce si pentru toata slujba pe care vor trebui s-o faca; in grija lor sa dati tot ce au de dus. 4.28 Acestea sunt slujbele familiilor fiilor Ghersonitilor in cortul intalnirii, si ce au ei de pazit sub carmuirea lui Itamar, fiul preotului Aaron. 4.29 Sa faci numaratoarea fiilor lui Merari, dupa familiile lor, dupa casele parintilor lor; 4.30 si anume, sa faci numaratoarea, incepand de la varsta de treizeci de ani in sus pana la varsta de cinci zeci de ani, a tuturor celor ce sunt in stare sa faca vreo slujba in cortul intalnirii. 4.31 Iata ce este dat in grija lor si ce au ei de dus, pentru toate slujbele din cortul intalnirii: scandurile cortului, drugii lui, stalpii lui, picioarele lui; 4.32 stalpii curtii de jur imprejur, picioarele lor, tarusii lor, funiile lor, toate uneltele care tin de ei si tot ce este randuit pentru slujba lor. Sa spuneti pe nume lucrurile care sunt date in grija lor si pe care le au ei de purtat. 4.33 Acestea sunt slujbele familiilor fiilor lui Merari, toate slujbele pe care au sa le faca ei in cortul intalnirii, sub carmuirea lui Itamar, fiul preotului Aaron. 4.34 Moise, Aaron si mai marii adunarii au facut numaratoarea fiilor Chehatitilor, dupa familiile lor si dupa casele parintilor lor~ 4.35 si anume a tuturor acelora care, de la varsta de treizeci de ani in sus, pana la varsta de cincizeci de ani, erau in stare sa faca vreo slujba in cortul intalnirii. 4.36 Cei iesiti la numaratoare, dupa familiile lor, au fost doua mii sapte sute cinci zeci. 4.37 Acestia sunt cei iesiti la numaratoare din familiile Chehatitilor, toti cei ce faceau vreo slujba in cortul intalnirii; Moise si Aaron le-au facut numaratoarea, dupa porunca Domnului data prin Moise. 4.38 Fiii lui Gherson iesiti la numaratoare, dupa familiile lor si dupa casele parintilor lor~ 4.39 de la varsta de treizeci de ani in sus pana la varsta de cincizeci de ani, si anume toti cei ce erau in stare sa faca vreo slujba in cortul intalnirii~ 4.40 cei iesiti la numaratoare, dupa familiile lor, dupa casele parintilor lor, au fost doua mii sase sute treizeci. 4.41 Acestia sunt cei iesiti la numaratoare din familiile fiilor lui Gherson, toti cei ce faceau vreo slujba in cortul intalnirii; Moise si Aaron le-au facut numaratoarea dupa porunca Domnului. 4.42 Cei iesiti la numaratoare dintre familiile fiilor lui Merari, dupa familiile lor, dupa casele parintilor lor~ 4.43 de la varsta de treizeci de ani in sus pana la varsta de cincizeci de ani, toti cei ce erau in stare sa faca vreo slujba in cortul intalnirii~ 4.44 cei iesiti la numaratoare, dupa familiile lor, au fost trei mii doua sute. 4.45 Acestia sunt cei iesiti la numaratoare din familiile fiilor lui Merari; Moise si Aaron le-au facut numaratoarea dupa porunca Domnului data prin Moise. 4.46 Toti aceia dintre Leviti a caror numaratoare au facut-o Moise, Aaron si mai marii lui Israel, dupa familiile lor si dupa casele parintilor lor~ 4.47 de la varsta de treizeci de ani in sus pana la varsta de cinci zeci de ani, toti cei ce erau in stare sa faca vreo slujba si sa duca cortul intalnirii~ 4.48 toti cei iesiti la numaratoare, au fost opt mii cinci sute optzeci. 4.49 Le-au facut numaratoarea dupa porunca Domnului data prin Moise, aratand fiecaruia slujba pe care trebuia s-o faca si ce trebuia sa duca; le-au facut numaratoarea dupa porunca pe care o daduse lui Moise Domnul.
5.1 Domnul a vorbit lui Moise, si a zis: 5.2 Porunceste copiilor lui Israel sa izgoneasca din tabara pe orice lepros, si pe oricine are o lepadare de samanta, sau este intinat prin atingerea de un mort. 5.3 Fie barbati fie femei, sa-i scoateti afara din tabara; sa-i scoateti afara, ca sa nu spurce tabara in mijlocul careia Imi am Eu locuinta. 5.4 Copiii lui Israel au facut asa, si i-au scos afara din tabara; cum poruncise lui Moise Domnul, asa au facut copiii lui Israel. 5.5 Domnul a vorbit lui Moise, si a zis: 5.6 Spune copiilor lui Israel: Cand un barbat sau o femeie va pacatui impotriva aproapelui sau, facand o calcare de lege fata de Domnul, si se va face astfel vinovat~ 5.7 sa-si marturiseasca pacatul, si sa dea inapoi in intregime pretul lucrului castigat prin mijloace necinstite, adaugand a cincea parte; sa-l dea aceluia fata de care s-a facut vinovat. 5.8 Daca nu este nimeni care sa aiba drept sa ia inapoi lucrul castigat prin mijloace necinstite, lucrul acela sa se intoarca la Domnul, la preot, afara de berbecul adus ca jertfa de ispasire cu care se va face ispasire pentru cel vinovat. 5.9 Orice dar ridicat din lucrurile inchinate Domnului de copiii lui Israel, sa fie al preotului, caruia ii sunt aduse. 5.10 Lucrurile inchinate Domnului vor fi ale preotului: tot ce i se va da preotului, al lui sa fie. 5.11 Domnul a vorbit lui Moise, si a zis: 5.12 Vorbeste copiilor lui Israel, si spune-le: Daca pacatuieste nevasta cuiva fata de barbatul ei, si-i este necredincioasa; 5.13 daca altul se culca cu ea, si lucrul este ascuns de barbatul ei; daca ea s-a pangarit in ascuns, fara sa fie vreun martor impotriva ei, si fara sa fie prinsa asupra faptului; 5.14 si daca barbatul este apucat de un duh de gelozie si are banuieli asupra nevestei lui, care s-a pangarit, sau daca este cuprins de un duh de gelozie si are banuieli asupra nevestei lui, care nu s-a pangarit; 5.15 omul acela sa-si aduca nevasta la preot, si, ca dar de mancare pentru ea, sa aduca a zecea parte dintr-o efa de floare de faina de orz; sa nu toarne untdelemn pe ea, si sa nu puna tamaie pe ea, caci acesta este un dar de mancare adus pentru gelozie, un dar de descoperire, care descopera o faradelege. 5.16 Preotul s-o apropie, si s-o puna sa stea in picioare inaintea Domnului. 5.17 Preotul sa ia apa sfanta intr-un vas de pamant; sa ia tarana de pe podeaua cortului si s-o puna in apa. 5.18 Preotul sa puna pe femeie sa stea in picioare inaintea Domnului; sa descopere capul femeii, si sa-i puna in maini darul de mancare adus pentru descoperire, darul de mancare adus pentru gelozie; preotul sa aiba in mana apele amare aducatoare de blestem. 5.19 Preotul sa puna pe femeie sa jure, si sa-i zica: Daca nici un om nu s-a culcat cu tine, si daca, fiind sub puterea barbatului tau, nu te-ai abatut de la el ca sa te pangaresti cu altul, sa nu-ti faca nici un rau aceste ape amare aducatoare de blestem! 5.20 Dar daca, fiind sub puterea barbatului tau, te-ai abatut de la el si te-ai pangarit, si daca un alt om decat barbatul tau s-a culcat cu tine, 5.21 si preotul sa puna pe femeie sa jure cu un juramant de blestem, si sa-i zica: Domnul sa te faca sa ajungi de blestem si de urgie in mijlocul poporului tau, facand sa ti se usuce coapsa si sa ti se umfle pantecele~ 5.22 si apele acestea aducatoare de blestem sa intre in maruntaiele tale, ca sa faca sa ti se umfle pantecele si sa ti se usuce coapsa! Si femeia sa zica: Amin! Amin! 5.23 Preotul sa scrie blestemele acestea intr-o carte, apoi sa le stearga cu apele cele amare. 5.24 Si sa dea femeii sa bea apele amare aducatoare de blestem; si apele aducatoare de blestem vor intra in ea si-i vor pricinui amaraciunea. 5.25 Preotul sa ia din mainile femeii darul de mancare adus pentru gelozie, sa legene darul intr-o parte si intr-alta inaintea Domnului, si sa-l aduca pe altar. 5.26 Apoi preotul sa ia un pumn din darul acesta, ca aducere aminte, si sa-l arda pe altar. Dupa aceea, sa dea femeii sa bea apele. 5.27 Dupa ce ii va da sa bea apele, daca ea s-a pangarit si a fost necredincioasa barbatului ei, apele aducatoare de blestem vor intra in ea, si-i vor pricinui amaraciunea; pantecele i se va umfla, coapsa i se va usca, si femeia aceasta va fi de blestem in mijlocul poporului ei. 5.28 Dar daca femeia nu s-a pangarit si este curata, va ramane neatinsa, si va avea copii. 5.29 Aceasta este legea asupra geloziei, pentru imprejurarea cand o femeie, care este sub puterea barbatului ei, se abate si se pangareste~ 5.30 si pentru imprejurarea cand un barbat, apucat de un duh de gelozie, are banuieli asupra nevestei lui: preotul s-o puna sa stea in picioare inaintea Domnului, si sa-i faca intocmai dupa legea aceasta. 5.31 Barbatul va fi scutit de vina, dar femeia aceea isi va lua pedeapsa nelegiuirii ei.
6.1 Domnul a vorbit lui Moise, si a zis: 6.2 Vorbeste copiilor lui Israel, si spune-le: Cand un barbat sau o femeie se va desparti de ceilalti, facand o juruinta de nazireat, ca sa se inchine Domnului~ 6.3 sa se fereasca de vin si de bautura imbatatoare; sa nu bea nici otet facut din vin, nici otet facut din vreo bautura imbatatoare; sa nu bea nici o bautura stoarsa din struguri, si sa nu manance struguri proaspeti nici uscati. 6.4 In tot timpul nazireatului lui, sa nu manance nimic care vine din vita, de la samburi pana la pielita strugurelui. 6.5 In tot timpul nazireatului, briciul sa nu treaca pe capul lui; pana la implinirea zilelor pentru care s-a inchinat Domnului, va fi sfant; sa-si lase parul sa creasca in voie. 6.6 In tot timpul cat s-a fagaduit Domnului prin juramant, sa nu se apropie de un mort; 6.7 sa nu se pangareasca nici la moartea tatalui sau, nici a mamei sale, nici a fratelui sau, nici a surorii sale, caci poarta pe cap inchinarea Dumnezeului lui. 6.8 In tot timpul nazireatului, sa fie inchinat Domnului. 6.9 Daca moare cineva de moarte napraznica langa el, si capul lui inchinat se face astfel necurat, sa-si rada capul in ziua curatirii, si anume sa si-l rada a saptea zi. 6.10 In ziua a opta, sa aduca preotului doua turturele sau doi pui de porumbel, la usa cortului intalnirii. 6.11 Preotul sa jertfeasca pe unul ca jertfa de ispasire, iar pe celalalt ca ardere de tot, si sa faca pentru el ispasirea pacatului lui, facut cu prilejul mortului. Nazireul sa-si sfinteasca apoi capul chiar in ziua aceea. 6.12 Sa inchine din nou Domnului zilele nazireatului lui dinainte, si sa aduca un miel de un an ca jertfa pentru vina; zilele dinainte nu vor fi socotite, pentru ca nazireatul lui a fost pangarit. 6.13 Iata legea nazireului. In ziua cand se va implini vremea nazireatului lui, sa fie adus la usa cortului intalnirii. 6.14 Ca dar, sa aduca Domnului: un miel de un an fara cusur, pentru arderea de tot, o oaie de un an si fara cusur pentru jertfa de ispasire, si un berbec fara cusur, pentru jertfa de multumire; 6.15 un cos cu azime, turte facute din floarea fainii, framantata cu untdelemn, si placinte fara aluat, stropite cu untdelemn, impreuna cu darul de mancare si jertfa de bautura obisnuite. 6.16 Preotul sa aduca aceste lucruri inaintea Domnului si sa aduca jertfa lui de ispasire si arderea de tot; 6.17 sa pregateasca berbecul ca jertfa de multumire Domnului, impreuna cu cosul cu azime, si sa pregateasca si darul lui de mancare si jertfa lui de bautura. 6.18 Nazireul sa-si rada, la usa cortului intalnirii, capul inchinat Domnului; sa ia parul capului sau inchinat Domnului, si sa-l puna pe focul care este sub jertfa de multumire. 6.19 Preotul sa ia spata dreapta fiarta a berbecului, o turta nedospita din cos, si o placinta nedospita; si sa le puna in mainile Nazireului, dupa ce acesta si-a ras capul inchinat Domnului. 6.20 Preotul sa le legene intr-o parte si intr-alta inaintea Domnului: acesta este un lucru sfant, care este al preotului, impreuna cu pieptul leganat si spata adusa ca jertfa prin ridicare. Apoi, nazireul va putea sa bea vin. 6.21 Aceasta este legea pentru cel ce a facut juruinta de nazireat: acesta este darul lui, care trebuie adus Domnului pentru nazireatul lui, afara de ce-i vor ingadui mijloacele lui. Sa implineasca tot ce este poruncit pentru juruinta pe care a facut-o, dupa legea nazireatului. 6.22 Domnul a vorbit lui Moise, si a zis: 6.23 Vorbeste lui Aaron si fiilor lui, si spune-le: Asa sa binecuvantati pe copiii lui Israel, si sa le ziceti: 6.24 Domnul sa te binecuvanteze, si sa te pazeasca! 6.25 Domnul sa faca sa lumineze Fata Lui peste tine, si sa Se indure de tine! 6.26 Domnul sa-Si inalte Fata peste tine, si sa-ti dea pacea! 6.27 Astfel sa puna Numele Meu peste copiii lui Israel, si Eu ii voi binecuvanta.
7.1 Cand a ispravit Moise de asezat cortul, l-a uns si l-a sfintit impreuna cu toate uneltele lui, precum si altarul cu toate uneltele lui; le-a uns si le-a sfintit. 7.2 Atunci mai marii lui Israel, capeteniile caselor parintilor lor, si-au adus darurile lor: acestia erau mai marii semintiilor, care luasera parte la numaratoare. 7.3 Ei si-au adus ca dar inaintea Domnului: sase care acoperite si doisprezece boi, adica un car la doua capetenii, si un bou de fiecare capetenie; si le-au adus inaintea cortului. 7.4 Domnul a vorbit lui Moise, si a zis: 7.5 Ia de la ei aceste lucruri, si sa le intrebuintezi pentru slujba cortului intalnirii; sa le dai Levitilor, fiecaruia dupa cum cere slujba lui. 7.6 Moise a luat carele si boii, si le-a dat Levitilor. 7.7 A dat doua care si patru boi fiilor lui Gherson, dupa cum cereau slujbele lor; 7.8 a dat patru care si opt boi fiilor lui Merari, dupa cum cereau slujbele lor, sub carmuirea lui Itamar, fiul preotului Aaron. 7.9 Dar n-a dat nici unul fiilor lui Chehat, pentru ca, dupa cum cereau slujbele lor, ei trebuiau sa duca lucrurile sfinte pe umeri. 7.10 Capeteniile si-au adus darurile pentru tarnosirea altarului, in ziua cand l-au uns; capeteniile si-au adus darurile inaintea altarului. 7.11 Domnul a zis lui Moise: Capeteniile sa vina unul cate unul, si anume fiecare in cate o zi deosebita, ca sa-si aduca darul pentru tarnosirea altarului. 7.12 Cel ce si-a adus darul in ziua intai, a fost Nahson, fiul lui Aminadab, din semintia lui Iuda. 7.13 El a adus: o farfurie de argint in greutate de o suta treizeci de sicli, un lighean de argint de saptezeci de sicli, dupa siclul sfantului locas, amandoua pline cu floare de faina, framantata cu untdelemn, pentru darul de mancare; 7.14 o catuie de aur de zece sicli, plina cu tamaie~ 7.15 un vitel, un berbec, un miel de un an, pentru arderea de tot; 7.16 un tap, pentru jertfa de ispasire; 7.17 si, pentru jertfa de multumire, doi boi, cinci berbeci, cinci tapi, cinci miei de un an. Acesta a fost darul lui Nahson, fiul lui Aminadab. 7.18 A doua zi, si-a adus darul Netaneel, fiul lui Tuar, capetenia lui Isahar. 7.19 El a adus: o farfurie de argint in greutate de o suta treizeci de sicli, un lighean de argint de saptezeci de sicli, dupa siclul sfantului locas, amandoua pline cu floare de faina, framantata cu untdelemn, pentru darul de mancare; 7.20 o catuie de aur de zece sicli, plina cu tamaie; 7.21 un vitel, un berbec, un miel de un an, pentru arderea de tot; 7.22 un tap, pentru jertfa de ispasire; 7.23 si, pentru jertfa de multumire, doi boi, cinci berbeci, cinci tapi, cinci miei de un an. Acesta a fost darul lui Netaneel, fiul lui Tuar. 7.24 A treia zi, capetenia fiilor lui Zabulon, Eliab, fiul lui Helon~ 7.25 a adus: o farfurie de argint in greutate de o suta treizeci de sicli, un lighean de argint de saptezeci de sicli, dupa siclul sfantului locas, amandoua pline cu floare de faina, framantata cu untdelemn, pentru darul de mancare; 7.26 o catuie de aur de zece sicli, plina cu tamaie; 7.27 un vitel, un berbec, un miel de un an, pentru arderea de tot; 7.28 un tap, pentru jertfa de ispasire; 7.29 si, pentru jertfa de multumire, doi boi, cinci berbeci, cinci tapi, cinci miei de un an. Acesta a fost darul lui Eliab, fiul lui Helon. 7.30 A patra zi, capetenia fiilor lui Ruben, Elitur, fiul lui Sedeur~ 7.31 a adus: o farfurie de argint in greutate de o suta treizeci de sicli, un lighean de argint de saptezeci de sicli, dupa siclul sfantului locas, amandoua pline cu floare de faina, framantata cu untdelemn, pentru darul de mancare; 7.32 o catuie de aur de zece sicli plina cu tamaie; 7.33 un vitel, un berbec, un miel de un an, pentru arderea de tot; 7.34 un tap pentru jertfa de ispasire; 7.35 si, pentru jertfa de multumire, doi boi, cinci berbeci, cinci tapi, cinci miei de un an. Acesta a fost darul lui Elitur, fiul lui Sedeur. 7.36 A cincea zi, capetenia fiilor lui Simeon, Selumiel, fiul lui Turisadai~ 7.37 a adus: o farfurie de argint in greutate de o suta treizeci de sicli, un lighean de argint de saptezeci de sicli, dupa siclul sfantului locas, amandoua pline cu floare de faina, framantata cu untdelemn, pentru darul de mancare; 7.38 o catuie de aur de zece sicli, plina cu tamaie; 7.39 un vitel, un berbec, un miel de un an, pentru arderea de tot; 7.40 un tap, pentru jertfa de ispasire; 7.41 si, pentru jertfa de multumire, doi boi, cinci berbeci, cinci tapi, cinci miei de un an. Acesta a fost darul de mancare al lui Selumiel, fiul lui Turisadai. 7.42 A sasea zi, capetenia fiilor lui Gad, Eliasaf, fiul lui Deuel~ 7.43 a adus: o farfurie de argint in greutate de o suta treizeci de sicli, un lighean de argint de saptezeci de sicli, dupa siclul sfantului locas, amandoua pline cu floare de faina framantata cu untdelemn, pentru darul de mancare; 7.44 o catuie de aur de zece sicli, plina cu tamaie; 7.45 un vitel, un berbec, un miel de un an, pentru arderea de tot; 7.46 un tap, pentru jertfa de ispasire; 7.47 si, pentru jertfa de multumire, doi boi, cinci berbeci, cinci tapi, cinci miei de un an. Acesta a fost darul lui Eliasaf, fiul lui Deuel. 7.48 A saptea zi, capetenia fiilor lui Efraim, Elisama, fiul lui Amihud~ 7.49 a adus: o farfurie de argint in greutate de o suta treizeci de sicli, un lighean de argint de saptezeci de sicli, dupa siclul sfantului locas, amandoua pline cu floare de faina, framantata cu untdelemn, pentru darul de mancare; 7.50 o catuie de aur de zece sicli, plina cu tamaie; 7.51 un vitel, un berbec, un miel de un an, pentru arderea de tot: 7.52 un tap, pentru jertfa de ispasire: 7.53 si, pentru jertfa de multumire, doi boi, cinci berbeci, cinci tapi, cinci miei de un an. Acesta a fost darul lui Elisama, fiul lui Amihud. 7.54 A opta zi, capetenia fiilor lui Manase, Gamliel, fiul lui Pedahtur~ 7.55 a adus: o farfurie de argint in greutate de o suta treizeci de sicli, un lighean de argint de saptezeci de sicli, dupa siclul sfantului locas, amandoua pline cu floare de faina, framantata cu untdelemn, pentru darul de mancare; 7.56 o catuie de aur de zece sicli, plina cu tamaie; 7.57 un vitel, un berbec, un miel de un an, pentru arderea de tot; 7.58 un tap pentru jertfa de ispasire; 7.59 si, pentru jertfa de multumire, doi boi, cinci berbeci, cinci tapi, cinci miei de un an. Acesta a fost darul lui Gamliel, fiul lui Pedahtur. 7.60 A noua zi, capetenia fiilor lui Beniamin, Abidan, fiul lui Ghideoni~ 7.61 a adus: o farfurie de argint in greutate de o suta treizeci de sicli, un lighean de argint de saptezeci de sicli, dupa siclul sfantului locas, amandoua pline cu floare de faina, framantata cu untdelemn, pentru darul de mancare; 7.62 o catuie de aur de zece sicli, plina cu tamaie; 7.63 un vitel, un berbec, un miel de un an, pentru arderea de tot; 7.64 un tap, pentru jertfa de ispasire; 7.65 si, pentru jertfa de multumire, doi boi, cinci berbeci, cinci tapi, cinci miei de un an. Acesta a fost darul lui Abidan, fiul lui Ghideoni. 7.66 A zecea zi, capetenia fiilor lui Dan, Ahiezer, fiul lui Amisadai~ 7.67 a adus: o farfurie de argint in greutate de o suta treizeci de sicli, un lighean de argint de saptezeci de sicli, dupa siclul sfantului locas, amandoua pline cu floare de faina, framantata cu untdelemn, pentru darul de mancare; 7.68 o catuie de aur, plina cu tamaie; 7.69 un vitel, un berbec, un miel de un an, pentru arderea de tot; 7.70 un tap, pentru jertfa de ispasire; 7.71 si pentru jertfa de multumire, doi boi, cinci berbeci, cinci tapi, cinci miei de un an. Acesta a fost darul lui Ahiezer, fiul lui Amisadai. 7.72 A unsprezecea zi, capetenia fiilor lui Aser, Paguiel, fiul lui Ocran~ 7.73 a adus: o farfurie de argint in greutate de o suta treizeci de sicli, un lighean de argint de saptezeci de sicli, dupa siclul sfantului locas, amandoua pline cu floare de faina, framantata cu untdelemn, pentru darul de mancare; 7.74 o catuie de aur de zece sicli, plina cu tamaie; 7.75 un vitel, un berbec, un miel de un an, pentru arderea de tot; 7.76 un tap, pentru jertfa de ispasire; 7.77 si, pentru jertfa de multumire, doi boi, cinci berbeci, cinci tapi, cinci miei de un an. Acesta a fost darul lui Paguiel, fiul lui Ocran. 7.78 A douasprezecea zi, capetenia fiilor lui Neftali, Ahira, fiul lui Enan~ 7.79 a adus: o farfurie de argint in greutate de o suta treizeci de sicli, un lighean de argint de saptezeci de sicli, dupa siclul sfantului locas, amandoua pline cu floare de faina, framantata cu untdelemn, pentru darul de mancare; 7.80 o catuie de aur de zece sicli, plina cu tamaie; 7.81 un vitel, un berbec, un miel de un an, pentru arderea de tot; 7.82 un tap, pentru jertfa de ispasire; 7.83 si, pentru jertfa de multumire, doi boi, cinci berbeci, cinci tapi, cinci miei de un an. Acesta a fost darul lui Ahira, fiul lui Enan. 7.84 Acestea au fost darurile aduse de capeteniile lui Israel pentru tarnosirea altarului, in ziua cand l-au uns. Au fost douasprezece farfurii de argint, douasprezece lighene de argint, douasprezece catuii de aur; 7.85 fiecare farfurie de argint cantarea o suta treizeci de sicli, si fiecare lighean cantarea saptezeci de sicli, asa ca argintul acestor unelte se ridica in totul la doua mii patru sute de sicli, dupa siclul sfantului locas. 7.86 Au fost douasprezece catui de aur pline cu tamaie, cate zece sicli catuia, dupa siclul sfantului locas; aurul catuiilor se ridica in totul la o suta douazeci de sicli. 7.87 Toate dobitoacele pentru arderea de tot au fost doisprezece vitei, doisprezece berbeci, doisprezece miei de un an, cu darurile de mancare obisnuite, doisprezece tapi, pentru jertfa de ispasire. 7.88 Toate dobitoacele pentru jertfa de multumire: douazeci si patru de boi, saizeci de berbeci, saizeci de tapi, saizeci de miei de un an. Acestea au fost darurile aduse pentru tarnosirea altarului, dupa ce l-au uns. 7.89 Cand intra Moise in cortul intalnirii ca sa vorbeasca cu Domnul, auzea glasul care-i vorbea de pe capacul ispasirii care era asezat pe chivotul marturiei, intre cei doi heruvimi. Si vorbea cu Domnul.
8.1 Domnul a vorbit lui Moise, si a zis: 8.2 Vorbeste lui Aaron, si spune-i: Cand vei aseza candelele in sfesnic, cele sapte candele vor trebui sa lumineze in partea dinainte a sfesnicului. 8.3 Aaron a facut asa; a asezat candelele in partea dinainte a sfesnicului, cum poruncise lui Moise Domnul. 8.4 Sfesnicul era de aur batut; atat piciorul cat si florile lui, erau de aur batut. Moise facuse sfesnicul dupa chipul, pe care i-l aratase Domnul. 8.5 Domnul a vorbit lui Moise, si a zis: 8.6 Ia pe Leviti din mijlocul copiilor lui Israel, si curata-i. 8.7 Iata cum sa-i curatesti: Stropeste-i cu apa ispasitoare; sa lase sa treaca briciul peste tot trupul lor, sa-si spele hainele, si sa se curateasca. 8.8 Sa ia apoi un vitel, cu darul de mancare obisnuit, facut din floare de faina, framantata cu untdelemn; si sa mai iei un alt vitel pentru jertfa de ispasire. 8.9 Sa apropii pe Leviti inaintea cortului intalnirii, si sa strangi toata adunarea copiilor lui Israel. 8.10 Sa apropii pe Leviti inaintea Domnului; si copiii lui Israel sa-si puna mainile pe Leviti. 8.11 Aaron sa legene pe Leviti intr-o parte si intr-alta inaintea Domnului, ca un dar leganat din partea copiilor lui Israel; si sa fie inchinati astfel in slujba Domnului. 8.12 Levitii sa-si puna mainile pe capul viteilor, si sa aduci unul ca jertfa de ispasire, si altul ca ardere de tot, ca sa faci ispasire pentru Leviti. 8.13 Sa pui pe Leviti in picioare inaintea lui Aaron si inaintea fiilor lui, si sa-i legeni intr-o parte si intr-alta, ca un dar leganat Domnului. 8.14 Asa sa desparti pe Leviti din mijlocul copiilor lui Israel; si Levitii vor fi ai Mei. 8.15 Dupa aceea, Levitii sa vina sa faca slujba in cortul intalnirii. Astfel sa-i curatesti si sa-i legeni intr-o parte si intr-alta, ca un dar leganat. 8.16 Caci ei Imi sunt dati cu totul din mijlocul copiilor lui Israel: Eu i-am luat pentru Mine in locul intailor nascuti, din toti intaii nascuti ai copiilor lui Israel. 8.17 Caci orice intai nascut al copiilor lui Israel este al Meu, atat din oameni cat si din dobitoace; Mie Mi i-am inchinat in ziua cand am lovit pe toti intaii nascuti in tara Egiptului. 8.18 Si Eu am luat pe Leviti in locul tuturor intailor nascuti ai copiilor lui Israel. 8.19 Am dat pe Leviti in totul lui Aaron si fiilor lui, din mijlocul copiilor lui Israel, ca sa faca slujba pentru copiii lui Israel in cortul intalnirii, sa faca ispasire pentru copiii lui Israel, si astfel copiii lui Israel sa nu fie loviti cu nici o urgie, cand se vor apropia de sfantul locas. 8.20 Moise, Aaron si toata adunarea copiilor lui Israel, au facut cu Levitii tot ce poruncise lui Moise Domnul despre Leviti; asa au facut copiii lui Israel cu ei. 8.21 Levitii s-au curatit, si si-au spalat hainele. Aaron i-a leganat intr-o parte si intr-alta, ca un dar leganat inaintea Domnului, si a facut ispasire pentru ei, ca sa-i curateasca. 8.22 Dupa aceea, Levitii au venit sa-si faca slujba in cortul intalnirii, in fata lui Aaron si a fiilor lui. Intocmai cum poruncise lui Moise Domnul cu privire la Leviti, asa s-a facut cu ei. 8.23 Domnul a vorbit lui Moise, si a zis: 8.24 Iata legea privitoare la Leviti. De la varsta de douazeci si cinci de ani in sus, orice Levit va intra in slujba cortului intalnirii ca sa indeplineasca o slujba acolo. 8.25 De la varsta de cincizeci de ani incolo, sa iasa din slujba, si sa nu mai slujeasca. 8.26 Va putea sa ajute pe fratii lui in cortul intalnirii, sa pazeasca ce le este dat in grija; dar sa nu mai faca slujba. Asa sa faci cu Levitii in ce priveste slujbele lor.
9.1 Domnul a vorbit lui Moise, in pustia Sinai, in luna intai a anului al doilea, dupa iesirea lor din tara Egiptului. Si a zis: 9.2 Copiii lui Israel sa praznuiasca Pastele la vremea hotarata. 9.3 Sa le praznuiti la vremea hotarata, in a patrusprezecea zi a lunii acesteia, seara; sa le praznuiti dupa toate legile, si dupa toate poruncile privitoare la ele. 9.4 Moise a vorbit copiilor lui Israel, sa praznuiasca Pastele. 9.5 Si au praznuit Pastele in a patrusprezecea zi a lunii intai, seara, in pustia Sinai; copiii lui Israel au facut intocmai dupa toate poruncile, pe care le daduse lui Moise Domnul. 9.6 S-a intamplat ca niste oameni, fiind necurati din pricina ca se atinsesera de un mort, nu puteau praznui Pastele in ziua aceea. Ei s-au infatisat in aceeasi zi inaintea lui Moise si inaintea lui Aaron. 9.7 Si oamenii aceia au zis lui Moise: Noi suntem necurati din pricina unui mort; de ce sa fim nevoiti sa nu ne aducem la vremea hotarata darul cuvenit Domnului in mijlocul copiilor lui Israel? 9.8 Moise le-a raspuns: Asteptati sa vad ce va porunceste Domnul. 9.9 Si Domnul a vorbit lui Moise, si a zis: 9.10 Vorbeste copiilor lui Israel, si spune-le: Daca cineva dintre voi sau dintre urmasii vostri este necurat din pricina unui mort, sau este intr-o calatorie lunga, totusi sa praznuiasca Pastele in cinstea Domnului. 9.11 Si, sa le praznuiasca in luna a doua, in ziua a patrusprezecea, seara; sa le manance cu azime si ierburi amare. 9.12 Sa nu lase din ele nimic pana a doua zi dimineata, si sa nu franga nici un os din ele. Sa le praznuiasca dupa toate poruncile privitoare la Paste. 9.13 Daca cineva nu este necurat, nici nu este in calatorie, si totusi nu praznuieste Pastele, sufletul acela sa fie nimicit din poporul lui; pentru ca n-a adus darul cuvenit Domnului la vremea hotarata, omul acela sa-si ia pedeapsa pentru pacatul lui. 9.14 Daca un strain, care locuieste intre voi, praznuieste Pastele Domnului, sa se tina de legile si poruncile privitoare la Paste. Aceeasi lege sa fie intre voi, pentru strain ca si pentru bastinas. 9.15 In ziua cand a fost asezat cortul, norul a acoperit locasul cortului intalnirii; si, de seara pana dimineata deasupra cortului era ca infatisarea unui foc. 9.16 Totdeauna era asa: ziua, norul acoperea cortul, iar noaptea avea infatisarea unui foc. 9.17 Cand se ridica norul de pe cort, porneau si copiii lui Israel; si acolo unde se oprea norul, tabarau si copiii lui Israel. 9.18 Copiii lui Israel porneau dupa porunca Domnului si tabarau dupa porunca Domnului; tabarau atata vreme cat ramanea norul deasupra cortului. 9.19 Cand norul ramanea mai multa vreme deasupra cortului, copiii lui Israel ascultau de porunca Domnului, si nu porneau. 9.20 Cand norul ramanea mai putine zile deasupra cortului, ei tabarau dupa porunca Domnului, si porneau dupa porunca Domnului. 9.21 Daca norul se oprea de seara pana dimineata, si se ridica dimineata, atunci porneau si ei. Daca norul se ridica dupa o zi si o noapte, atunci porneau si ei. 9.22 Daca norul se oprea deasupra cortului doua zile, sau o luna, sau un an, copiii lui Israel ramaneau tabarati, si nu porneau; si cand se ridica, porneau si ei. 9.23 Tabarau dupa porunca Domnului, si porneau dupa porunca Domnului; ascultau de porunca Domnului, de porunca Domnului data prin Moise.
10.1 Domnul a vorbit lui Moise, si a zis: 10.2 Fa-ti doua trambite de argint; sa le faci de argint batut. Ele sa-ti slujeasca pentru chemarea adunarii si pentru pornirea taberelor. 10.3 Cand se va suna cu ele, toata adunarea sa se stranga la tine, la usa cortului intalnirii. 10.4 Cand se va suna numai cu o trambita, sa se stranga la tine capeteniile, mai marii peste miile lui Israel. 10.5 Cand veti suna cu valva, sa porneasca cei ce tabarasc la rasarit; 10.6 cand veti suna a doua oara cu valva, sa porneasca cei ce tabarasc la miaza-zi: pentru plecarea lor, sa se sune cu valva. 10.7 Cand va fi vorba de strangerea adunarii, sa sunati, dar sa nu sunati cu valva. 10.8 Din trambite sa sune fiii lui Aaron, preotii. Aceasta sa fie o lege vesnica pentru voi si pentru urmasii vostri. 10.9 Cand veti merge la razboi, in tara voastra, impotriva vrajmasului care va lupta impotriva voastra, sa sunati cu valva din trambite, si Domnul, Dumnezeul vostru, Isi va aduce aminte de voi, si veti fi izbaviti de vrajmasii vostri. 10.10 In zilele voastre de bucurie, la sarbatorile voastre, si la lunile noi ale voastre, sa sunati din trambite, cand va veti aduce arderile de tot si jertfele de multumire; si ele vor face ca Dumnezeul vostru sa-Si aduca aminte de voi. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru. 10.11 In ziua a douasprezecea a lunii a doua a anului al doilea, s-a ridicat norul de pe cortul intalnirii. 10.12 Si copiii lui Israel au pornit din pustia Sinai dupa taberele lor. Norul s-a oprit in pustia Paran. 10.13 Aceasta intaie plecare au facut-o dupa porunca Domnului data prin Moise. 10.14 Intai a pornit steagul taberei fiilor lui Iuda, impreuna cu ostirile lui. Peste ostirea lui Iuda era mai mare Nahson, fiul lui Aminadab; 10.15 peste ostirea semintiei fiilor lui Isahar era Netaneel, fiul lui Tuar; 10.16 peste ostirea semintiei fiilor lui Zabulon, era Eliab, fiul lui Helon. 10.17 Cand a fost desfacut cortul, au pornit intai fiii lui Gherson si fiii lui Merari, ducand cortul. 10.18 Apoi a pornit steagul taberei lui Ruben, impreuna cu ostirile lui. Peste ostirea lui Ruben era mai mare Elitur, fiul lui Sedeur; 10.19 peste ostirea semintiei fiilor lui Simeon, era Selumiel, fiul lui Turisadai; 10.20 peste ostirea semintiei fiilor lui Gad era Eliasaf, fiul lui Deuel. 10.21 Apoi au pornit Chehatitii, ducand sfantul locas; pana la venirea lor ceilalti intinsesera cortul. 10.22 Apoi a pornit steagul taberei fiilor lui Efraim, impreuna cu ostirile lui. Peste ostirea lui Efraim era mai mare Elisama, fiul lui Amihud; 10.23 peste ostirea semintiei fiilor lui Manase era Gamliel, fiul lui Pedahtur; 10.24 peste ostirea semintiei fiilor lui Beniamin era Abidan, fiul lui Ghideoni. 10.25 Apoi a pornit steagul taberei fiilor lui Dan, impreuna cu ostirile lui: ei erau coada tuturor taberelor. Peste ostirea lui Dan era mai mare Ahiezer, fiul lui Amisadai; 10.26 peste ostirea semintiei fiilor lui Aser era Paguiel, fiul lui Ocran; 10.27 peste ostirea semintiei fiilor lui Neftali era Ahira, fiul lui Enan. 10.28 Acesta a fost sirul in care au pornit copiii lui Israel, dupa ostirile lor; asa au plecat. 10.29 Moise a zis lui Hobab, fiul lui Reuel, Madianitul, socrul lui Moise: Noi plecam spre locul despre care Domnul a zis: Eu vi-l voi da. Vino cu noi, si iti vom face bine, caci Domnul a fagaduit ca va face bine lui Israel. 10.30 Hobab i-a raspuns: Nu pot sa merg; ci ma voi duce in tara mea si in locul meu de nastere. 10.31 Si Moise a zis: Nu ne parasi, te rog; fiindca tu cunosti locurile unde putem sa tabaram in pustie; deci tu sa ne fii calauza. 10.32 Si daca vii cu noi, te vom face sa te bucuri de binele, pe care ni-l va face Domnul. 10.33 Ei au plecat de la muntele Domnului, si au mers trei zile; chivotul legamantului Domnului a pornit inaintea lor, si a facut un drum de trei zile, ca sa le caute un loc de odihna. 10.34 Norul Domnului era deasupra lor in timpul zilei, cand porneau din tabara. 10.35 Cand pornea chivotul, Moise zicea: Scoala-Te, Doamne, ca sa se imprastie vrajmasii Tai, si sa fuga dinaintea Fetei Tale cei ce Te urasc! 10.36 Iar cand il asezau, zicea: Intoarce-Te, Doamne, la zecile de mii ale miilor lui Israel!
11.1 Poporul a cartit in gura mare impotriva Domnului, zicand ca-i merge rau. Cand a auzit Domnul, S-a maniat. S-a aprins intre ei focul Domnului si a mistuit o parte din marginea taberei. 11.2 Poporul a strigat catre Moise. Moise s-a rugat Domnului, si focul s-a stins. 11.3 Locului aceluia i-au pus numele Tabeera (Ardere), pentru ca se aprinsese focul Domnului printre ei. 11.4 Adunaturii de oameni, care se aflau in mijlocul lui Israel, i-a venit pofta, ba chiar si copiii lui Israel au inceput sa planga, si sa zica: Cine ne va da carne sa mancam? 11.5 Ne aducem aminte de pestii pe care-i mancam in Egipt, si care nu ne costau nimic, de castraveti, de pepeni, de praji, de ceapa si de usturoi. 11.6 Acum ni s-a uscat sufletul: nu mai este nimic! Ochii nostri nu vad decat mana aceasta. 11.7 Mana semana cu grauntele de coriandru, si la vedere era ca bedeliumul. 11.8 Poporul se risipea si o strangea, o macina la rasnita, sau o pisa intr-o piua; o fierbea in oala, si facea turte din ea. Mana avea gustul unei turte facute cu untdelemn. 11.9 Cand cadea roua noaptea in tabara, cadea si mana. 11.10 Moise a auzit pe popor plangand, fiecare in familia lui si la usa cortului lui. Mania Domnului s-a aprins cu tarie. Moise s-a intristat~ 11.11 si a zis Domnului: Pentru ce mahnesti Tu pe robul Tau, si pentru ce n-am capatat eu trecere inaintea Ta, de ai pus peste mine sarcina acestui popor intreg? 11.12 Oare eu am zamislit pe poporul acesta? Oare eu l-am nascut, ca sa-mi zici: Poarta-l la sanul tau, cum poarta doica pe copil, pana in tara pe care ai jurat parintilor lui ca i-o vei da? 11.13 De unde sa iau carne, ca sa dau la tot poporul acesta? Caci ei plang la mine, zicand: Da-ne carne ca sa mancam! 11.14 Eu singur nu pot sa port pe tot poporul acesta, caci este prea greu pentru mine. 11.15 Decat sa Te porti asa cu mine, mai bine omoara-ma, Te rog, daca mai am vreo trecere inaintea Ta, ca sa nu-mi mai vad nenorocirea. 11.16 Domnul a zis lui Moise: Aduna la Mine saptezeci de barbati, dintre batranii lui Israel, din cei pe care-i cunosti ca batrani ai poporului si cu putere asupra lor; adu-i la cortul intalnirii, si sa se infatiseze acolo impreuna cu tine. 11.17 Eu Ma voi pogori, si iti voi vorbi acolo; voi lua din duhul care este peste tine, si-l voi pune peste ei ca sa poarte impreuna cu tine sarcina poporului, si sa n-o porti tu singur. 11.18 Sa spui poporului: Sfintiti-va pentru maine, si aveti sa mancati carne, fiindca ati plans in auzul Domnului, si ati zis: Cine ne va da carne sa mancam? Caci noi o duceam bine in Egipt! Domnul va va da carne, si veti manca. 11.19 Aveti sa mancati carne, nu o zi, nici doua zile, nici cinci zile, nici zece zile, nici doua zeci de zile~ 11.20 ci o luna intreaga, pana va va iesi pe nari, si va veti scarbi de ea, pentru ca n-ati ascultat de Domnul care este in mijlocul vostru, si pentru ca ati plans inaintea Lui, zicand: Pentru ce am iesit noi oare din Egipt? 11.21 Moise a zis: Sase sute de mii de oameni care merg pe jos alcatuiesc poporul in mijlocul caruia sunt eu, si Tu zici: Le voi da carne, si vor manca o luna intreaga! 11.22 Putem taia oare atatea oi si atatia boi, ca sa ajunga? Sau nu cumva avem sa prindem toti pestii marii, ca sa le ajunga? 11.23 Domnul a raspuns lui Moise: Nu cumva s-a scurtat oare mana Domnului? Vei vedea acum daca ceea ce ti-am spus se va intampla sau nu. 11.24 Moise a iesit, si a spus poporului cuvintele Domnului. A adunat saptezeci de barbati din batranii poporului, si i-a pus in jurul cortului. 11.25 Domnul S-a pogorat in nor, si a vorbit lui Moise; a luat din duhul care era peste el, si l-a pus peste cei saptezeci de batrani. Si de indata ce duhul s-a asezat peste ei, au inceput sa proroceasca; dar dupa aceea n-au mai prorocit. 11.26 Doi oameni, unul numit Eldad, si altul Medad, ramasesera in tabara, si duhul s-a asezat si peste ei; caci erau dintre cei scrisi, macar ca nu se dusesera la cort. Si au inceput sa proroceasca si ei in tabara. 11.27 Un tanar a alergat si a dat de stire lui Moise, zicand: Eldad si Medad prorocesc in tabara. 11.28 Si Iosua, fiul lui Nun, care slujea lui Moise din tineretea lui, a luat cuvantul, si a zis: Domnule Moise, opreste-i. 11.29 Moise i-a raspuns: Esti gelos pentru mine? Sa dea Dumnezeu ca tot poporul Domnului sa fie alcatuit din proroci, si Domnul sa-Si puna Duhul Lui peste ei! 11.30 Apoi Moise s-a intors in tabara, el si batranii lui Israel. 11.31 Domnul a facut sa sufle de peste mare un vant, care a adus prepelite, si le-a raspandit peste tabara cale cam de o zi intr-o parte si cale cam de o zi de cealalta parte in jurul taberei. Aveau o inaltime de aproape doi coti de la fata pamantului. 11.32 In tot timpul zilei aceleia si toata noaptea, si toata ziua urmatoare, poporul s-a sculat si a strans prepelite; cel ce stransese cel mai putin avea zece omeri. Ei si le-au intins in jurul taberei. 11.33 Pe cand carnea era inca in dintii lor, fara sa fie mestecata, Domnul S-a aprins de manie impotriva poporului; si Domnul a lovit poporul cu o urgie foarte mare. 11.34 Au pus locului aceluia numele Chibrot-Hataava (Mormintele lacomiei), pentru ca acolo au ingropat pe poporul apucat de pofta. 11.35 De la Chibrot-Hataava, poporul a plecat la Haterot, si s-a oprit la Haterot.
12.1 Maria si Aaron au vorbit impotriva lui Moise din pricina femeii etiopiene pe care o luase el de nevasta; caci luase o femeie etiopiana. 12.2 Si au zis: Oare numai prin Moise vorbeste Domnul? Nu vorbeste oare si prin noi? Si Domnul a auzit-o. 12.3 Moise insa era un om foarte bland, mai bland decat orice om de pe fata pamantului. 12.4 Deodata Domnul a zis lui Moise, lui Aaron si Mariei: Duceti-va, catesitrei la cortul intalnirii. Si s-au dus catesitrei. 12.5 Domnul S-a pogorat in stalpul de nor, si a stat la usa cortului. A chemat pe Aaron si pe Maria, si ei s-au apropiat amandoi. 12.6 Si a zis: Ascultati bine ce va spun! Cand va fi printre voi un proroc, Eu, Domnul, Ma voi descoperi lui intr-o vedenie sau ii voi vorbi intr-un vis. 12.7 Nu tot asa este insa cu robul Meu Moise. El este credincios in toata casa Mea. 12.8 Eu ii vorbesc gura catre gura, Ma descopar lui nu prin lucruri grele de inteles, ci el vede chipul Domnului. Cum de nu v-ati temut deci sa vorbiti impotriva robului Meu, impotriva lui Moise? 12.9 Domnul S-a aprins de manie impotriva lor. Si a plecat. 12.10 Norul s-a departat de pe cort. Si iata ca Maria era plina de lepra, alba ca zapada. Aaron s-a intors spre Maria; si iata ca ea avea lepra. 12.11 Atunci Aaron a zis lui Moise: Ah, domnul meu, nu ne face sa purtam pedeapsa pacatului pe care l-am facut ca niste nechibzuiti, si de care ne-am facut vinovati! 12.12 Sa nu fie Maria ca un copii nascut mort, a carui carne este pe jumatate putreda cand iese din pantecele mamei lui! 12.13 Moise a strigat catre Domnul, zicand: Dumnezeule, Te rog, vindec-o! 12.14 Si Domnul a zis lui Moise: Daca ar fi scuipat-o tatal ei in obraz, n-ar fi fost ea oare de ocara timp de sapte zile? Sa fie inchisa deci sapte zile afara din tabara; dupa aceea, sa fie primita in tabara. 12.15 Maria a fost inchisa sapte zile afara din tabara. Si poporul n-a pornit, pana ce a intrat din nou Maria in tabara. 12.16 Dupa aceea, poporul a plecat din Haterot, si a tabarat in pustia Paran.
13.1 Domnul a vorbit lui Moise, si a zis: 13.2 Trimite niste oameni sa iscodeasca tara Canaanului, pe care o dau copiilor lui Israel. Sa trimiti cate un om pentru fiecare din semintiile parintilor lor, toti sa fie dintre fruntasii lor. 13.3 Moise i-a trimis din pustia Paran, dupa porunca Domnului; toti oamenii acestia erau capetenii ale copiilor lui Israel. 13.4 Iata numele lor: pentru semintia lui Ruben: Samua, fiul lui Zacur; 13.5 pentru semintia lui Simeon: Safat, fiul lui Hori; 13.6 pentru semintia lui Iuda: Caleb, fiul lui Iefune; 13.7 pentru semintia lui Isahar: Igual, fiul lui Iosif; 13.8 pentru semintia lui Efraim: Hosea, fiul lui Nun; 13.9 pentru semintia lui Beniamin: Palti, fiul lui Rafu; 13.10 pentru semintia lui Zabulon: Gadiel, fiul lui Sodi; 13.11 pentru semintia lui Iosif, semintia lui Manase: Gadi, fiul lui Susi; 13.12 pentru semintia lui Dan: Amiel, fiul lui Ghemali; 13.13 pentru semintia lui Aser: Setur, fiul lui Micael; 13.14 pentru semintia lui Neftali: Nahbi, fiul lui Vofsi; 13.15 pentru semintia lui Gad: Gheuel, fiul lui Machi. 13.16 Acestea sunt numele barbatilor, pe care i-a trimis Moise sa iscodeasca tara. Lui Hosea, fiul lui Nun, Moise i-a pus numele Iosua. 13.17 Moise i-a trimis sa iscodeasca tara Canaanului. El le-a zis: Mergeti de aici spre miazazi, si apoi sa va suiti pe munte. 13.18 Vedeti tara, vedeti cum este ea, cum este poporul care o locuieste, daca este tare sau slab, daca este mic sau mare la numar; 13.19 vedeti cum este tara in care locuieste: daca este buna sau rea; cum sunt cetatile in care locuieste: daca sunt deschise sau intarite; 13.20 cum este pamantul: daca este gras sau sterp, daca sunt sau nu copaci pe el. Fiti cu inima, si luati cu voi roade din tara. Era pe vremea cand incep sa se coaca strugurii. 13.21 Ei s-au suit, si au iscodit tara, de la pustia Tin pana la Rehob, pe drumul care duce la Hamat. 13.22 S-au suit pe la miazazi, si au mers pana la Hebron, unde se aflau Ahiman, Sesai si Talmai, copiii lui Anac. Hebronul fusese zidit cu sapte ani inainte de cetatea Toan din Egipt. 13.23 Au ajuns pana la valea Escol; acolo au taiat o ramura de vita cu un strugur, si l-au dus cate doi cu ajutorul unei prajini, au luat si rodii si smochine. 13.24 Locul acela l-au numit valea Escol (Strugure), din pricina strugurelui pe care l-au taiat de acolo copiii lui Israel. 13.25 S-au intors de la iscodirea tarii dupa patruzeci de zile implinite~ 13.26 Au plecat si au ajuns la Moise si la Aaron, si la toata adunarea copiilor lui Israel, la Cades, in pustia Paran. Le-au adus stiri, lor si intregii adunari, si le-au aratat roadele tarii. 13.27 Iata ce au istorisit lui Moise: Ne-am dus in tara in care ne-ai trimis. Cu adevarat, este o tara in care curge lapte si miere, si iata-i roadele. 13.28 Dar poporul care locuieste in tara aceasta este puternic, cetatile sunt intarite si foarte mari. Ba inca am vazut acolo si pe fiii lui Anac. 13.29 Amalecitii locuiesc tinutul de la miaza-zi; Iebusitii si Amoritii locuiesc muntele; si Canaanitii si Hetitii locuiesc langa mare si de-a lungul Iordanului. 13.30 Caleb a potolit poporul, care cartea impotriva lui Moise. El a zis: Haidem sa ne suim, si sa punem mana pe tara, caci vom fi biruitori! 13.31 Dar barbatii care fusesera impreuna cu el au zis: Nu putem sa ne suim impotriva poporului acestuia, caci este mai tare decat noi. 13.32 Si au innegrit inaintea copiilor lui Israel tara pe care o iscodisera. Ei au zis: Tara pe care am strabatut-o, ca s-o iscodim, este o tara care mananca pe locuitorii ei; toti aceia pe care i-am vazut acolo sunt oameni de statura inalta. 13.33 Apoi am mai vazut in ea pe uriasi, pe copiii lui Anac, care se trag din neamul uriasilor: inaintea noastra si fata de ei parca eram niste lacuste.
14.1 Toata adunarea a ridicat glasul si a inceput sa tipe. Si poporul a plans in noaptea aceea. 14.2 Toti copiii lui Israel au cartit impotriva lui Moise si Aaron, si toata adunarea le-a zis: De ce n-om fi murit noi in tara Egiptului, sau de ce n-om fi murit in pustia aceasta? 14.3 Pentru ce ne duce Domnul in tara aceasta, in care vom cadea ucisi de sabie, iar nevestele noastre si copilasii nostri vor fi de jaf? Nu este oare mai bine sa ne intoarcem in Egipt? 14.4 Si au zis unul altuia: Sa ne alegem o capetenie, si sa ne intoarcem in Egipt. 14.5 Moise si Aaron au cazut cu fata la pamant, in fata intregii adunari a copiilor lui Israel care era stransa laolalta. 14.6 Si, dintre cei ce iscodisera tara, Iosua, fiul lui Nun, si Caleb, fiul lui Iefune, si-au rupt hainele~ 14.7 si au vorbit astfel intregii adunari a copiilor lui Israel: Tara pe care am strabatut-o noi ca s-o iscodim, este o tara foarte buna, minunata. 14.8 Daca Domnul va fi binevoitor cu noi, ne va duce in tara aceasta, si ne-o va da: este o tara in care curge lapte si miere. 14.9 Numai, nu va razvratiti impotriva Domnului, si nu va temeti de oamenii din tara aceea, caci ii vom manca. Ei nu mai au nici un sprijin: Domnul este cu noi, nu va temeti de ei! 14.10 Toata adunarea vorbea sa-i ucida cu pietre, cand slava Domnului s-a aratat peste cortul intalnirii, inaintea tuturor copiilor lui Israel. 14.11 Si Domnul a zis lui Moise: Pana cand Ma va nesocoti poporul acesta? Pana cand nu va crede el in Mine, cu toate minunile pe care le fac in mijlocul lui? 14.12 De aceea, il voi lovi cu ciuma, si-l voi nimici, dar pe tine te voi face un neam mai mare si mai puternic decat el. 14.13 Moise a zis Domnului: Egiptenii vor auzi lucrul acesta, ei, din mijlocul carora ai scos pe poporul acesta prin puterea Ta. 14.14 Si vor spune locuitorilor tarii aceleia. Ei stiau ca Tu, Domnul, esti in mijlocul poporului acestuia; ca Te aratai in chip vazut, Tu, Domnul; ca norul Tau sta peste el; ca Tu mergi inaintea lui ziua intr-un stalp de nor, si noaptea intr-un stalp de foc. 14.15 Daca omori pe poporul acesta ca pe un singur om, neamurile, care au auzit vorbindu-se de Tine, vor zice: 14.16 Domnul n-avea putere sa duca pe poporul acesta in tara pe care jurase ca i-o va da: de aceea l-a omorat in pustie! 14.17 Acum, sa se arate puterea Domnului in marimea ei, cum ai spus cand ai zis: 14.18 Domnul este incet la manie si bogat in bunatate, iarta faradelegea si razvratirea; dar nu tine pe cel vinovat drept nevinovat, si pedepseste faradelegea parintilor in copii pana la al treilea si la al patrulea neam. 14.19 Iarta dar faradelegea poporului acestuia, dupa marimea indurarii Tale, cum ai iertat poporului acestuia din Egipt pana aici. 14.20 Si Domnul a spus: Iert cum ai cerut. 14.21 Dar cat este de adevarat ca Eu sunt viu si ca slava Domnului va umple tot pamantul~ 14.22 atat este de adevarat ca toti cei ce au vazut cu ochii lor slava Mea, si minunile pe care le-am facut in Egipt si in pustie, si totusi M-au ispitit de zece ori acum, si n-au ascultat glasul Meu~ 14.23 toti aceia nu vor vedea tara pe care am jurat parintilor lor ca le-o voi da, si anume, toti cei ce M-au nesocotit, n-o vor vedea. 14.24 Iar pentru ca robul Meu Caleb a fost insufletit de un alt duh, si a urmat in totul calea Mea, il voi face sa intre in tara in care s-a dus, si urmasii lui o vor stapani. 14.25 Amalecitii si Canaanitii locuiesc valea aceasta: deci maine, intoarceti-va, si plecati in pustie, pe calea care duce spre Marea Rosie. 14.26 Domnul a vorbit lui Moise si lui Aaron, si a zis: 14.27 Pana cand voi lasa aceasta rea adunare sa carteasca impotriva Mea? Am auzit cartirile copiilor lui Israel, care carteau impotriva Mea. 14.28 Spune-le: Pe viata Mea! zice Domnul, ca va voi face intocmai cum ati vorbit in auzul urechilor Mele. 14.29 Trupurile voastre moarte vor cadea in pustia aceasta. Voi toti, a caror numaratoare s-a facut, numarandu-va de la varsta de douazeci de ani in sus, si care ati cartit impotriva Mea~ 14.30 nu veti intra in tara pe care jurasem ca va voi da-o s-o locuiti, afara de Caleb, fiul lui Iefune, si Iosua, fiul lui Nun. 14.31 Pe copilasii vostri insa, despre care ati zis ca vor fi de jaf, ii voi face sa intre in ea, ca sa cunoasca tara pe care ati nesocotit-o voi. 14.32 Iar cat despre voi, trupurile voastre moarte vor cadea in pustie. 14.33 Si copiii vostri vor rataci patruzeci de ani in pustie, si vor ispasi astfel pacatele voastre, pana ce toate trupurile voastre moarte vor cadea in pustie. 14.34 Dupa cum in patruzeci de zile ati iscodit tara, tot asa, patruzeci de ani veti purta pedeapsa faradelegilor voastre; adica un an de fiecare zi: si veti sti atunci ce inseamna sa-Mi trag Eu mana de la voi. 14.35 Eu, Domnul, am vorbit! In adevar, asa voi face acestei rele adunari, care s-a unit impotriva Mea; vor fi nimiciti in pustia aceasta si in ea vor muri. 14.36 Barbatii pe care ii trimisese Moise sa iscodeasca tara, si care, la intoarcerea lor, facusera ca toata adunarea sa carteasca impotriva lui, innegrind tara; 14.37 oamenii acestia, care innegrisera tara, au murit acolo inaintea Domnului, loviti de o moarte napraznica. 14.38 Numai Iosua, fiul lui Nun, si Caleb, fiul lui Iefune, au ramas cu viata dintre oamenii aceia care se dusesera sa iscodeasca tara. 14.39 Moise a spus aceste lucruri tuturor copiilor lui Israel; si poporul a fost intr-o mare jale. 14.40 S-au sculat dis-de-dimineata a doua zi, si s-au suit pe varful muntelui, zicand: Iata-ne! suntem gata sa ne suim in locul de care a vorbit Domnul, caci am pacatuit. 14.41 Moise a zis: Pentru ce calcati porunca Domnului? Nu veti izbuti. 14.42 Nu va suiti, caci Domnul nu este in mijlocul vostru! Nu cautati sa fiti batuti de vrajmasii vostri. 14.43 Caci Amalecitii si Canaanitii sunt inaintea voastra, si veti cadea ucisi de sabie; o data ce v-ati abatut de la Domnul, Domnul nu va fi cu voi. 14.44 Ei s-au indaratnicit si s-au suit pe varful muntelui; dar chivotul legamantului si Moise n-au iesit din mijlocul taberei. 14.45 Atunci s-au pogorat Amalecitii si Canaanitii, care locuiau pe muntele acela, i-au batut, si i-au taiat in bucati pana la Horma.
15.1 Domnul a vorbit lui Moise, si a zis: 15.2 Vorbeste copiilor lui Israel, si spune-le: Cand veti intra in tara pe care v-o dau ca sa va asezati locuintele in ea~ 15.3 si veti aduce Domnului o jertfa mistuita de foc, fie o ardere de tot, fie o jertfa adusa pentru implinirea unei juruinte sau ca dar de bunavoie, sau la sarbatorile voastre, ca sa faceti din cirezile sau turmele voastre un miros placut Domnului, 15.4 cel ce isi va aduce darul sau Domnului sa aduca Domnului ca dar de mancare a zecea parte dintr-o efa de floare de faina framantata intr-un sfert de hin de untdelemn; 15.5 iar vin pentru jertfa de bautura la arderea de tot sau la jertfa, sa aduca un sfert de hin de fiecare miel. 15.6 Pentru un berbec, sa aduci ca dar de mancare doua zecimi de efa din floarea fainii framantata intr-o treime de hin de untdelemn~ 15.7 si sa faci o jertfa de bautura de o treime de hin de vin, ca dar de mancare de un miros placut Domnului. 15.8 Daca aduci un vitel, fie ca ardere de tot, fie ca jertfa pentru implinirea unei juruinte, sau ca jertfa de multumire Domnului~ 15.9 sa aduci ca dar de mancare, impreuna cu vitelul, trei zecimi de efa din floarea fainii, framantata intr-o jumatate de hin de untdelemn~ 15.10 si sa faci o jertfa de bautura de o jumatate de hin de vin: aceasta este o jertfa mistuita de foc, de un miros placut Domnului. 15.11 Asa sa se faca pentru fiecare bou, pentru fiecare berbec, pentru fiecare miel sau ied. 15.12 Dupa numarul vitelor, asa sa faceti pentru fiecare, dupa numarul lor. 15.13 Asa sa faca lucrurile acestea orice bastinas, cand va aduce o jertfa mistuita de foc, de un miros placut Domnului. 15.14 Daca un strain care locuieste la voi, sau care se va gasi in viitor in mijlocul vostru, aduce o jertfa mistuita de foc, de un miros placut Domnului, s-o aduca in acelasi fel ca voi. 15.15 Sa fie o singura lege pentru toata adunarea, atat pentru voi cat si pentru strainul care locuieste in mijlocul vostru; aceasta sa fie o lege necurmata printre urmasii vostri: cu strainul sa fie ca si cu voi, inaintea Domnului. 15.16 O singura lege si o singura porunca sa fie atat pentru voi cat si pentru strainul care locuieste printre voi. 15.17 Domnul a vorbit lui Moise, si a zis: 15.18 Vorbeste copiilor lui Israel, si spune-le: Cand veti intra in tara in care va voi duce~ 15.19 si cand veti manca paine din tara aceea, sa luati intai un dar ridicat pentru Domnul. 15.20 Ca dar ridicat sa aduceti o turta din parga plamadelii voastre; s-o aduceti cum aduceti darul care se ia intai din arie. 15.21 Din parga plamadelii voastre sa luati intai un dar ridicat pentru Domnul din neam in neam. 15.22 Daca pacatuiti fara voie, si nu paziti toate poruncile pe care le-a facut cunoscut lui Moise Domnul~ 15.23 tot ce v-a poruncit Domnul prin Moise, din ziua cand a dat Domnul porunci si mai tarziu din neam in neam; 15.24 daca pacatul a fost facut fara voie, si fara sa stie adunarea, toata adunarea sa aduca un vitel ca ardere de tot de un miros placut Domnului, impreuna cu darul sau de mancare si cu jertfa sa de bautura, dupa randuielile asezate; sa mai aduca si un tap ca jertfa de ispasire. 15.25 Preotul sa faca ispasire pentru toata adunarea copiilor lui Israel si li se va ierta; caci au pacatuit fara voie, si si-au adus darul lor, o jertfa mistuita de foc in cinstea Domnului si o jertfa de ispasire inaintea Domnului, pentru pacatul pe care l-au savarsit fara voie. 15.26 Se va ierta intregii adunari a copiilor lui Israel, si strainului care locuieste in mijlocul lor, caci tot poporul a pacatuit fara voie. 15.27 Daca unul singur a pacatuit fara voie, sa aduca o capra de un an ca jertfa pentru pacat. 15.28 Preotul sa faca ispasire pentru cel ce a pacatuit fara voie inaintea Domnului; cand va face ispasire pentru el, i se va ierta. 15.29 Atat pentru bastinasul dintre copiii lui Israel, cat si pentru strainul care locuieste in mijlocul lor, sa fie aceeasi lege, cand va pacatui fara voie. 15.30 Dar daca cineva, fie bastinas fie strain, pacatuieste cu voie, huleste pe Domnul: acela va fi nimicit din mijlocul poporului sau~ 15.31 caci a nesocotit cuvantul Domnului, si a calcat porunca Lui; va fi nimicit si isi va lua astfel pedeapsa pentru nelegiuirea lui. 15.32 Cand erau copiii lui Israel in pustie, au gasit pe un om strangand lemne in ziua Sabatului. 15.33 Cei ce-l gasisera strangand lemne, l-au adus la Moise, la Aaron si la toata adunarea. 15.34 L-au aruncat in temnita, caci nu se spusese ce trebuiau sa-i faca. 15.35 Domnul a zis lui Moise: Omul acesta sa fie pedepsit cu moartea, toata adunarea sa-l ucida cu pietre afara din tabara. 15.36 Toata adunarea l-a scos afara din tabara si l-a ucis cu pietre; si a murit, cum poruncise lui Moise Domnul. 15.37 Domnul a zis lui Moise: 15.38 Vorbeste copiilor lui Israel, si spune-le sa-si faca, din neam in neam, un ciucure la colturile vesmintelor lor, si sa puna un fir albastru peste ciucurele acesta din colturile vesmintelor. 15.39 Cand veti avea ciucurele acesta, sa va uitati la el, si sa va aduceti aminte de toate poruncile Domnului, ca sa le impliniti si sa nu urmati dupa poftele inimilor voastre si dupa poftele ochilor vostri, ca sa va lasati tarati la curvie. 15.40 Sa va aduceti astfel aminte de poruncile Mele, sa le impliniti, si sa fiti sfinti pentru Dumnezeul vostru. 15.41 Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru, care v-am scos din tara Egiptului, ca sa fiu Dumnezeul vostru.
16.1 Core, fiul lui Itehar, fiul lui Chehat, fiul lui Levi, s-a rasculat impreuna cu Datan si Abiram, fiii lui Eliab, si On, fiul lui Pelet, catesitrei fiii lui Ruben. 16.2 S-au rasculat impotriva lui Moise, impreuna cu doua sute cincizeci de oameni din copiii lui Israel, din fruntasii adunarii, din cei ce erau chemati la sfat, si care erau oameni cu nume. 16.3 Ei s-au adunat impotriva lui Moise si Aaron, si le-au zis: Destul! caci toata adunarea, toti sunt sfinti, si Domnul este in mijlocul lor. Pentru ce va ridicati voi mai presus de adunarea Domnului? 16.4 Cand a auzit Moise lucrul acesta, a cazut cu fata la pamant. 16.5 A vorbit lui Core si la toata ceata lui, si a zis: Maine, Domnul va arata cine este al Lui si cine este sfant, si-l va lasa sa se apropie de El; va lasa sa se apropie de El pe acela pe care-l va alege. 16.6 Iata ce sa faceti. Luati cadelnite, Core si toata ceata lui. 16.7 Maine, puneti foc in ele, si puneti tamaie pe el inaintea Domnului. Acela pe care-l va alege Domnul, va fi sfant. Destul, copiii lui Levi. 16.8 Moise a zis lui Core: Ascultati dar, copiii lui Levi! 16.9 Prea putin lucru este oare pentru voi ca Dumnezeul lui Israel v-a ales din adunarea lui Israel, lasandu-va sa va apropiati de El, ca sa fiti intrebuintati la slujba cortului Domnului, si sa va infatisati inaintea adunarii ca sa-i slujiti? 16.10 V-a lasat sa va apropiati de El, pe tine, si pe toti fratii tai, pe copiii lui Levi, si acum mai voiti si preotia! 16.11 De aceea te aduni tu si ceata ta impotriva Domnului! Caci cine este Aaron, ca sa cartiti impotriva lui? 16.12 Moise a trimis sa cheme pe Datan si pe Abiram, fiii lui Eliab. Dar ei au zis: Nu ne suim. 16.13 N-ajunge ca ne-ai scos dintr-o tara, unde curge lapte si miere, ca sa ne faci sa murim in pustie, de vrei sa mai si stapanesti peste noi? 16.14 Ce bine ne-ai mai dus intr-o tara unde curge lapte si miere, si ce bine ne-ai mai dat in stapanire ogoare si vii! Crezi ca poti sa iei ochii oamenilor? Nu ne suim! 16.15 Moise s-a maniat foarte tare, si a zis Domnului: Nu cauta la darul lor. Nu le-am luat nici macar un magar, si n-am facut rau nici unuia din ei. 16.16 Moise a zis lui Core: Tu si toata ceata ta, maine sa fiti inaintea Domnului, tu si ei, impreuna cu Aaron. 16.17 Luati-va fiecare cadelnita lui, puneti tamaie in ea, si aduceti fiecare inaintea Domnului cadelnita lui: doua sute cincizeci de cadelnite; tu si Aaron, sa va luati si voi fiecare cadelnita lui. 16.18 Si-au luat fiecare cadelnita, au pus foc in ea, au pus tamaie in foc, si au stat la usa cortului intalnirii, impreuna cu Moise si Aaron. 16.19 Si Core a chemat toata adunarea impotriva lui Moise si Aaron, la usa cortului intalnirii. Atunci slava Domnului s-a aratat intregii adunari. 16.20 Si Domnul a vorbit lui Moise si lui Aaron, si a zis: 16.21 Despartiti-va din mijlocul acestei adunari, si-i voi topi intr-o clipa. 16.22 Ei au cazut cu fetele la pamant, si au zis: Dumnezeule, Dumnezeul duhurilor oricarui trup! Un singur om a pacatuit, si sa Te manii impotriva intregii adunari? 16.23 Domnul a vorbit lui Moise, si a zis: 16.24 Vorbeste adunarii, si spune-i: Dati-va la o parte din preajma locuintei lui Core, Datan si Abiram! 16.25 Moise s-a sculat, si s-a dus la Datan si Abiram; si batranii lui Israel au mers dupa el. 16.26 A vorbit adunarii, si a zis: Departati-va de corturile acestor oameni rai, si nu va atingeti de nimic din ce este al lor, ca sa nu pieriti o data cu pedepsirea lor pentru toate pacatele lor. 16.27 Ei s-au departat din preajma locuintei lui Core, Datan si Abiram. Datan si Abiram au iesit afara, si au stat la usa corturilor lor, cu nevestele, copiii si pruncii lor. 16.28 Moise a zis: Iata cum veti cunoaste ca Domnul m-a trimis sa fac toate aceste lucruri, si sa nu lucrez din capul meu. 16.29 Daca oamenii acestia vor muri cum mor toti oamenii si daca vor avea aceeasi soarta ca toti oamenii, nu m-a trimis Domnul; 16.30 dar daca Domnul va face un lucru ne mai auzit, daca pamantul isi va deschide gura ca sa-i inghita cu tot ce au, asa incat se vor pogori de vii in locuinta mortilor, atunci veti sti ca oamenii acestia au hulit pe Domnul. 16.31 Pe cand ispravea el de spus toate aceste vorbe, pamantul de sub ei s-a despicat in doua. 16.32 Pamantul si-a deschis gura, si i-a inghitit, pe ei si casele lor, impreuna cu toti oamenii lui Core si toate averile lor. 16.33 Si s-au pogorat astfel de vii in locuinta mortilor, ei si tot ce aveau; pamantul i-a acoperit de tot, si au pierit din mijlocul adunarii. 16.34 Tot Israelul, care era in jurul lor, cand au tipat ei, a fugit; caci ziceau: Sa fugim ca sa nu ne inghita pamantul! 16.35 Un foc a iesit de la Domnul, si a mistuit pe cei doua sute cinci zeci de oameni care aduceau tamaia. 16.36 Domnul a vorbit lui Moise, si a zis: 16.37 Spune lui Eleazar, fiul preotului Aaron, sa scoata cadelnitele din foc si sa lepede focul din ele, caci sunt sfintite. 16.38 Cu cadelnitele acestor oameni care au pacatuit si au ispasit pacatul cu viata lor, sa se faca niste placi intinse, cu care sa se acopere altarul. Fiindca au fost aduse inaintea Domnului si sunt sfintite, sa slujeasca de aducere aminte copiilor lui Israel. 16.39 Preotul Eleazar a luat cadelnitele de arama, pe care le adusesera cei arsi, si a facut din ele niste placi pentru acoperirea altarului. 16.40 Acesta este un semn de aducere aminte pentru copiii lui Israel, pentru ca nici un strain, care nu este din neamul lui Aaron, sa nu se apropie sa aduca tamaie inaintea Domnului, si sa nu i se intample ca lui Core si cetei lui, dupa cum spusese Domnul prin Moise. 16.41 A doua zi, toata adunarea copiilor lui Israel a cartit impotriva lui Moise si impotriva lui Aaron, zicand: Voi ati omorat pe poporul Domnului! 16.42 Pe cand se strangea adunarea impotriva lui Moise si impotriva lui Aaron, si pe cand isi indreptau privirile spre cortul intalnirii, iata ca l-a acoperit norul, si s-a aratat slava Domnului. 16.43 Atunci Moise si Aaron au venit inaintea cortului intalnirii. 16.44 Si Domnul a vorbit lui Moise, si a zis: 16.45 Dati-va la o parte din mijlocul acestei adunari, si-i voi topi intr-o clipa! Ei au cazut cu fetele la pamant; 16.46 si Moise a zis lui Aaron: Ia cadelnita, pune foc in ea de pe altar, pune tamaie in ea, du-te repede la adunare, si fa ispasire pentru ei; caci a izbucnit mania Domnului, si a inceput urgia. 16.47 Aaron a luat cadelnita, cum zisese Moise, si a alergat in mijlocul adunarii; si iata ca incepuse urgia printre popor. El a tamaiat si a facut ispasire pentru norod. 16.48 S-a asezat intre cei morti si intre cei vii, si urgia a incetat. 16.49 Patrusprezece mii sapte sute de insi au murit de urgia aceasta, afara de cei ce murisera din pricina lui Core. 16.50 Aaron s-a intors la Moise, la usa cortului intalnirii. Urgia incetase.
17.1 Domnul a vorbit lui Moise, si a zis: 17.2 Vorbeste copiilor lui Israel, si ia de la ei un toiag, dupa casele parintilor lor, adica douasprezece toiege din partea capeteniilor lor, dupa casele parintilor lor. Sa scrii numele fiecaruia pe toiagul lui; 17.3 si sa scrii numele lui Aaron pe toiagul lui Levi; caci va fi cate un toiag de fiecare capetenie a caselor parintilor lor. 17.4 Sa le pui in cortul intalnirii, inaintea marturiei, unde Ma intalnesc cu voi. 17.5 Barbatul pe care-l voi alege, va fi acela al carui toiag va inflori, si voi pune capat dinaintea Mea cartirilor pe care le ridica impotriva voastra copiii lui Israel. 17.6 Moise a vorbit copiilor lui Israel; si toate capeteniile lor i-au dat cate un toiag, fiecare capetenie cate un toiag, dupa casele parintilor lor, adica douasprezece toiege. Toiagul lui Aaron era in mijlocul toiegelor lor. 17.7 Moise a pus toiegele inaintea Domnului, in cortul marturiei. 17.8 A doua zi, cand a intrat Moise in cortul marturiei, iata ca toiagul lui Aaron, care era pentru casa lui Levi, inverzise, facuse muguri, inflorise, si copsese migdale. 17.9 Moise a luat dinaintea Domnului toate toiegele, si le-a dus tuturor copiilor lui Israel, ca sa le vada si sa-si ia fiecare toiagul lui. 17.10 Domnul a zis lui Moise: Pune toiagul lui Aaron inapoi inaintea marturiei, si sa fie pastrat ca un semn pentru cei razvratiti, ca sa pui astfel capat inaintea Mea cartirilor lor, si sa nu moara. 17.11 Moise a facut asa; a facut intocmai dupa porunca pe care i-o daduse Domnul. 17.12 Copiii lui Israel au zis lui Moise: Iata ca murim, pierim, pierim cu totii! 17.13 Oricine se apropie de cortul Domnului, moare. Va trebui oare sa murim cu totii?
18.1 Domnul a zis lui Aaron: Tu si fiii tai, si casa tatalui tau cu tine, sa purtati pedeapsa faradelegilor facute in sfantul locas; tu si fiii tai impreuna cu tine, sa purtati pedeapsa faradelegilor facute in implinirea slujbei voastre preotesti. 18.2 Apropie de asemenea de tine, pe fratii tai, semintia lui Levi, semintia tatalui tau, ca sa fie legati de tine si sa-ti slujeasca, atunci cand tu, si fiii tai impreuna cu tine, veti fi inaintea cortului intalnirii. 18.3 Ei sa pazeasca ce le vei porunci tu si cele privitoare la tot cortul; dar sa nu se apropie nici de uneltele sfantului locas, nici de altar, ca sa nu muriti, si ei si voi. 18.4 Ei sa se alipeasca de tine, si sa pazeasca tot ce priveste cortul intalnirii pentru toata slujba cortului. Nici un strain sa nu se apropie de voi. 18.5 Sa paziti cele privitoare la sfantul locas si altar, ca sa nu mai fie manie impotriva copiilor lui Israel. 18.6 Iata ca am luat pe fratii vostri Levitii, din mijlocul copiilor lui Israel, ca unii care sunt dati Domnului: ei va sunt incredintati voua in dar, ca sa faca slujba cortului intalnirii. 18.7 Tu, si fiii tai, impreuna cu tine, sa paziti slujbele preotiei voastre in tot ce priveste altarul si tot ce este dincolo de perdeaua dinauntru: aceasta este slujba pe care o veti face. Va dau in dar slujba preotiei. Strainul care se va apropia, va fi omorat. 18.8 Domnul a zis lui Aaron: Iata, din toate lucrurile pe care Mi le inchina copiii lui Israel, iti dau pe cele care Imi sunt aduse prin ridicare; ti le dau, tie si fiilor tai, ca drept al ungerii, printr-o lege vesnica. 18.9 Iata ce va fi al tau dintre lucrurile prea sfinte care nu sunt mistuite de foc: toate darurile din jertfele lor de mancare, toate jertfele lor de ispasire, si toate jertfele pentru vina, pe care Mi le vor aduce; lucrurile acestea prea sfinte sa fie ale tale si ale fiilor tai. 18.10 Sa le mancati intr-un loc prea sfant; orice barbat sa manance din ele; sa le priviti ca sfinte. 18.11 Iata ce va mai fi al tau: toate darurile pe care le vor aduce copiii lui Israel prin ridicare si leganandu-le intr-o parte si in alta, ti le dau tie, fiilor tai si fiicelor tale impreuna cu tine, printr-o lege vesnica. Oricine va fi curat in casa ta sa manance din ele. 18.12 Iti dau cele dintai roade pe care le vor aduce Domnului: tot ce va fi mai bun din untdelemn, tot ce va fi mai bun din must si grau. 18.13 Cele dintai roade ale pamantului lor, pe care le vor aduce Domnului, sa fie ale tale. Oricine va fi curat in casa ta sa manance din ele. 18.14 Tot ce va fi inchinat Domnului prin fagaduinta in Israel, sa fie al tau. 18.15 Orice intai nascut din orice trup, pe care-l vor aduce Domnului, atat din oameni cat si din dobitoace, sa fie al tau. Numai, sa lasi sa se rascumpere intaiul nascut al omului, si sa lasi sa se rascumpere si intaiul nascut al unui dobitoc necurat. 18.16 Sa lasi sa se rascumpere intaii nascuti ai oamenilor, de la varsta de o luna, dupa pretuirea ta, cu pretul de cinci sicli de argint, dupa siclul sfantului locas, care este de douazeci de ghere. 18.17 Dar sa nu lasi sa se rascumpere intaiul nascut al vacii, nici intaiul nascut al oii, nici intaiul nascut al caprei: acestea sunt lucruri sfinte. Sangele lor sa-l stropesti pe altar, si sa le arzi grasimea: aceasta va fi o jertfa mistuita de foc, de un miros placut Domnului. 18.18 Carnea lor sa fie a ta, ca si pieptul care se leagana intr-o parte si in alta si ca si spata dreapta. 18.19 Iti dau tie, fiilor tai si fiicelor tale impreuna cu tine, printr-o lege vesnica, toate darurile sfinte pe care le vor aduce Domnului copiii lui Israel prin ridicare. Acesta este un legamant de necalcat si pe vecie inaintea Domnului, pentru tine si pentru samanta ta impreuna cu tine. 18.20 Domnul a zis lui Aaron: Tu sa n-ai nici o mostenire in tara lor, si sa n-ai nici o parte de mosie in mijlocul lor. Eu sunt mostenirea si partea ta de mosie, in mijlocul copiilor lui Israel. 18.21 Fiilor lui Levi le dau ca mostenire orice zeciuiala in Israel, pentru slujba pe care o fac ei, pentru slujba cortului intalnirii. 18.22 Copiii lui Israel sa nu se mai apropie de cortul intalnirii, ca sa nu se faca vinovati de vreun pacat si sa moara. 18.23 Ci Levitii sa faca slujba cortului intalnirii, si sa ramana incarcati cu faradelegile lor. Ei sa n-aiba nici o mostenire in mijlocul copiilor lui Israel: aceasta sa fie o lege vesnica printre urmasii vostri. 18.24 Levitilor le dau de mostenire zeciuielile pe care le vor aduce copiii lui Israel Domnului prin ridicare; de aceea zic cu privire la ei: Sa n-aiba nici o mostenire in mijlocul copiilor lui Israel. 18.25 Domnul a vorbit lui Moise, si a zis: 18.26 Sa vorbesti Levitilor, si sa le spui: Cand veti primi de la copiii lui Israel zeciuiala pe care v-o dau din partea lor, ca mostenire a voastra, sa luati intai din ea un dar pentru Domnul, si anume: a zecea parte din zeciuiala; 18.27 si darul vostru vi se va socoti ca graul care se ia intai din arie si ca mustul care se ia intai din teasc. 18.28 Astfel sa luati si voi intai un dar pentru Domnul, din toate zeciuielile pe care le veti primi de la copiii lui Israel, si sa dati preotului Aaron darul pe care-l veti lua intai din ele pentru Domnul. 18.29 Din toate darurile care vi se vor da, sa luati intai toate darurile pentru Domnul; din tot ce va fi mai bun, sa luati intai partea inchinata Domnului. 18.30 Sa le spui: Dupa ce veti lua din ele partea cea mai buna, zeciuiala va fi socotita Levitilor ca venitul de la arie si ca venitul de la teasc. 18.31 Sa-l mancati intr-un loc oarecare, voi si casa voastra; caci aceasta este plata voastra pentru slujba pe care o faceti in cortul intalnirii. 18.32 Nu va veti face vinovati pentru aceasta de nici un pacat, daca veti lua din ele pentru Domnul ce este mai bun, nici nu veti pangari darurile sfinte ale copiilor lui Israel, si nu veti muri.
19.1 Domnul a vorbit lui Moise si lui Aaron, si a zis: 19.2 Iata ce porunceste legea pe care a dat-o Domnul, zicand: Vorbeste copiilor lui Israel sa-ti aduca o vaca rosie, fara pata, fara vreun cusur trupesc, si care sa nu fi fost pusa la jug. 19.3 S-o dati preotului Eleazar; el s-o scoata din tabara, si sa fie junghiata inaintea lui. 19.4 Preotul Eleazar sa ia cu degetul din sangele vacii, si sa stropeasca de sapte ori inaintea cortului intalnirii. 19.5 Vaca sa fie arsa sub ochii lui; sa-i arda pielea, carnea si sangele, impreuna cu baliga. 19.6 Preotul sa ia lemn de cedru, isop si carmaz, si sa le arunce in mijlocul flacarilor care vor mistui vaca. 19.7 Preotul sa-si spele hainele, si sa-si scalde trupul in apa; apoi sa intre iarasi in tabara, si sa fie necurat pana seara. 19.8 Cel ce va arde vaca, sa-si spele hainele in apa, si sa-si scalde trupul in apa; si sa fie necurat pana seara. 19.9 Un om curat sa stranga cenusa vacii, si s-o puna intr-un loc curat afara din tabara; s-o pastreze pentru adunarea copiilor lui Israel, ca sa faca apa de curatire. Aceasta este o apa de ispasire. 19.10 Cel ce va strange cenusa vacii, sa-si spele hainele, si sa fie necurat pana seara. Aceasta sa fie o lege vesnica atat pentru copiii lui Israel cat si pentru strainul care locuieste in mijlocul lor. 19.11 Cine se va atinge de vreun mort, de vreun trup omenesc mort, sa fie necurat timp de sapte zile. 19.12 Sa se curete cu apa aceasta a treia zi si a saptea zi, si va fi curat; dar, daca nu se curata a treia zi si a saptea zi, nu va fi curat. 19.13 Cine se va atinge de un mort, de trupul unui om mort, si nu se va curati, pangareste cortul Domnului; acela sa fie nimicit din Israel. Fiindca nu s-a stropit peste el apa de curatire, este necurat, si necuratia lui este inca peste el. 19.14 Iata legea cand va muri un om intr-un cort: oricine va intra in cort, si oricine se va afla in cort, va fi necurat sapte zile. 19.15 De asemenea, orice vas descoperit, care nu va avea un capac bine strans pe el, va fi necurat. 19.16 Oricine se va atinge, pe camp, de un om ucis de sabie, sau de un mort, sau de oase omenesti, sau de vreun mormant, va fi necurat timp de sapte zile. 19.17 Pentru cel necurat, sa se ia cenusa de la jertfa de ispasire care a fost arsa, si sa toarne peste ea apa de izvor intr-un vas. 19.18 Un om curat sa ia isop, si sa-l inmoaie in apa; sa stropeasca apoi cu el cortul, toate uneltele, oamenii care sunt acolo, pe cel ce s-a atins de oase omenesti, sau de vreun om ucis, sau de vreun mort, sau de vreun mormant. 19.19 Cel curat sa stropeasca pe cel necurat, a treia zi si a saptea zi, si sa-l curete in ziua a saptea. Sa-si spele hainele, si sa se scalde in apa; si seara, va fi curat. 19.20 Un om care va fi necurat, si nu se va curati, va fi nimicit din mijlocul adunarii, caci a spurcat sfantul locas al Domnului; fiindca n-a fost stropita peste el apa de curatire, este necurat. 19.21 Aceasta sa fie o lege vesnica pentru ei. Cel ce va stropi pe altul cu apa de curatire, sa-si spele hainele, si cel ce se va atinge de apa de curatire, sa fie necurat pana seara. 19.22 Orice lucru de care se va atinge cel necurat, va fi necurat; si cine se va atinge de el, sa fie necurat pana seara.
20.1 Toata adunarea copiilor lui Israel a ajuns in pustia Tin in luna intai. Si poporul s-a oprit la Cades. Acolo a murit si a fost ingropata Maria. 20.2 Adunarea n-avea apa. Si s-au rasculat impotriva lui Moise si impotriva lui Aaron. 20.3 Poporul a cautat cearta cu Moise. Ei au zis: Ce bine ar fi fost sa fi murit noi, cand au murit fratii nostri inaintea Domnului! 20.4 Pentru ce ati adus adunarea Domnului in pustia aceasta, ca sa murim in ea, noi si vitele noastre? 20.5 Pentru ce ne-ati scos din Egipt, si ne-ati adus in acest loc rau, unde nu este nici loc de semanat, nici smochin, nici vita, nici rodiu, nici apa de baut? 20.6 Moise si Aaron au plecat de la adunare si s-au dus la usa cortului intalnirii. Au cazut cu fata la pamant, si li s-a aratat slava Domnului. 20.7 Domnul a vorbit lui Moise, si a zis: 20.8 Ia toiagul, si cheama adunarea, tu si fratele tau Aaron. Sa vorbiti stancii acesteia in fata lor, si ea va da apa. Sa le scoti astfel apa din stanca, si sa adapi adunarea si vitele lor. 20.9 Moise a luat toiagul dinaintea Domnului, cum ii poruncise Domnul. 20.10 Moise si Aaron au chemat adunarea inaintea stancii. Si Moise le-a zis: Ascultati, razvratitilor! Vom putea noi oare sa va scoatem apa din stanca aceasta? 20.11 Apoi Moise a ridicat mana, si a lovit stanca de doua ori cu toiagul. Si a iesit apa din belsug, asa incat a baut si adunarea, si au baut si vitele. 20.12 Atunci Domnul a zis lui Moise: Pentru ca n-ati crezut in Mine, ca sa Ma sfintiti inaintea copiilor lui Israel, nu voi veti duce adunarea aceasta in tara pe care i-o dau. 20.13 Acestea sunt apele Meriba (Cearta), unde s-au certat copiii lui Israel cu Domnul care a fost sfintit intre ei. 20.14 De la Cades, Moise a trimis niste soli la imparatul Edomului, ca sa-i spuna: Asa vorbeste fratele tau Israel. Tu stii toate suferintele prin care am trecut. 20.15 Parintii nostri s-au pogorat in Egipt, si am locuit acolo multa vreme. Dar Egiptenii ne-au chinuit, pe noi si pe parintii nostri. 20.16 Am strigat catre Domnul, si El ne-a auzit glasul. A trimis un Inger, si ne-a scos din Egipt. Si iata ca suntem la Cades, cetate care se afla la marginea tinutului tau. 20.17 Lasa-ne sa trecem prin tara ta; nu vom trece nici prin ogoare, nici prin vii, si nici nu vom bea apa din fantani; vom merge pe drumul imparatesc, fara sa ne abatem la dreapta sau la stanga, pana vom trece de tinutul tau. 20.18 Edom i-a raspuns: Sa nu cumva sa treci pe la mine, caci altfel iti voi iesi inainte cu sabia. 20.19 Copiii lui Israel i-au zis: Vom merge pe drumul cel mare; si, daca vom bea din apa ta, eu si turmele mele, iti voi plati pretul; nu-ti cer altceva decat sa trec cu picioarele! 20.20 El a raspuns: Sa nu cumva sa treci! Si Edom i-a iesit inainte cu multa gloata si cu mana tare. 20.21 Astfel Edom n-a vrut sa lase pe Israel sa treaca prin tinutul lui. Si Israel s-a abatut de la el. 20.22 Toata adunarea copiilor lui Israel a plecat de la Cades, si a ajuns la muntele Hor. 20.23 Domnul a zis lui Moise si lui Aaron, langa muntele Hor, la hotarele tarii lui Edom: 20.24 Aaron are sa fie adaugat la poporul lui; caci nu va intra in tara pe care o dau copiilor lui Israel, pentru ca v-ati impotrivit poruncii Mele, la apele Meriba. 20.25 Ia pe Aaron si pe fiul sau Eleazar, si suie-i pe muntele Hor. 20.26 Dezbraca pe Aaron de vesmintele lui, si imbraca pe fiul sau Eleazar cu ele. Acolo va fi adaugat Aaron la poporul lui si va muri. 20.27 Moise a facut ce-i poruncise Domnul. S-au suit pe muntele Hor, in fata intregii adunari. 20.28 Moise a dezbracat pe Aaron de vesmintele lui, si a imbracat cu ele pe fiul sau Eleazar. Aaron a murit acolo, pe varful muntelui. Moise si Eleazar s-au pogorat de pe munte. 20.29 Toata adunarea a vazut ca Aaron murise, si toata casa lui Israel a plans pe Aaron treizeci de zile.
21.1 Imparatul Aradului, un Canaanit, care locuia la miazazi, a auzit ca Israel vine pe drumul Atarim. El s-a luptat impotriva lui Israel si a luat mai multi prinsi de razboi. 21.2 Atunci Israel a facut Domnului o juruinta, si a zis: Daca vei da pe poporul acesta in mainile mele, ii voi nimici cu desavarsire cetatile. 21.3 Domnul a auzit glasul lui Israel, si a dat pe Canaaniti in mainile lui. Israelitii i-au nimicit cu desavarsire, pe ei si cetatile lor; si locul acela l-au numit Horma (Nimicire deplina). 21.4 Au plecat de la muntele Hor pe drumul care duce spre Marea Rosie, ca sa ocoleasca tara Edomului. Poporul si-a pierdut rabdarea pe drum 21.5 si a vorbit impotriva lui Dumnezeu si impotriva lui Moise: Pentru ce ne-ati scos din Egipt, ca sa murim in pustie? Caci nu este nici paine, nici apa, si ni s-a scarbit sufletul de aceasta hrana proasta. 21.6 Atunci Domnul a trimis impotriva poporului niste serpi infocati, care au muscat poporul, asa incat au murit multi oameni in Israel. 21.7 Poporul a venit la Moise, si a zis: Am pacatuit, caci am vorbit impotriva Domnului, si impotriva ta. Roaga-te Domnului, ca sa departeze de la noi acesti serpi. Moise s-a rugat pentru popor. 21.8 Domnul a zis lui Moise: Fa-ti un sarpe infocat, si spanzura-l de o prajina; oricine este muscat, si va privi spre el, va trai. 21.9 Moise a facut un sarpe de arama, si l-a pus intr-o prajina; si oricine era muscat de un sarpe, si privea spre sarpele de arama, traia. 21.10 Copiii lui Israel au plecat, si au tabarat la Obot. 21.11 Au plecat din Obot, si au tabarat la Iie-Abarim, in pustia din fata Moabului, spre rasaritul soarelui. 21.12 De acolo au plecat, si au tabarat in valea Zered. 21.13 De acolo au plecat si au tabarat dincolo de Arnon, care curge prin pustie, iesind din tinutul Amoritilor; caci Arnonul face hotarul Moabului, intre Moab si Amoriti. 21.14 De aceea se zice in cartea Razboaielor Domnului: Vaheb in Sufa, Suvoaiele Arnonului~ 21.15 Si scurgerile suvoaielor, Care se intind inspre Ar si se ating cu hotarul lui Moab. 21.16 De acolo s-au dus la Beer (Fantana). La aceasta fantana Domnul a zis lui Moise: Strange poporul, si le voi da apa. 21.17 Atunci a cantat Israel cantarea aceasta: Tasneste, fantana! Cantati in cinstea ei! 21.18 Fantana, pe care au sapat-o capeteniile, Pe care au sapat-o mai marii poporului, Cu toiagul de carmuire, cu toiegele lor! Din pustia aceasta s-au dus la Matana; 21.19 din Matana, la Nahaliel; din Nahaliel, la Bamot; 21.20 din Bamot, la valea din campia Moabului, in varful muntelui Pisga, care cauta spre pustie. 21.21 Israel a trimis soli la Sihon, imparatul Amoritilor, ca sa-i spuna: 21.22 Lasa-ma sa trec prin tara ta; nu vom intra nici in ogoare, nici in vii, si nu vom bea apa din fantani; vom tine drumul imparatesc, pana vom trece de tinutul tau. 21.23 Sihon n-a ingaduit lui Israel sa treaca prin tinutul lui. Sihon a strans tot poporul, si a iesit inaintea lui Israel, in pustie. A venit la Iahat, si s-a luptat impotriva lui Israel. 21.24 Israel l-a batut cu ascutisul sabiei si i-a cucerit tara de la Arnon pana la Iaboc, pana la hotarul copiilor lui Amon; caci hotarul copiilor lui Amon era intarit. 21.25 Israel a luat toate cetatile acelea, si s-a asezat in toate cetatile Amoritilor, in Hesbon si in toate satele de prin imprejurimi. 21.26 Caci Hesbonul era cetatea lui Sihon, imparatul Amoritilor. El pornise cu razboi impotriva imparatului dinainte al Moabului, si-i luase toata tara pana la Arnon. 21.27 De aceea zic poetii: Veniti la Hesbon! Sa se zideasca din nou si sa se intareasca cetatea lui Sihon. 21.28 Caci a iesit un foc din Hesbon, O flacara din cetatea lui Sihon, Si a mistuit pe Ar-Moab, Pe locuitorii inaltimilor Arnonului. 21.29 Vai de tine, Moab! Esti pierdut, poporul lui Chemos! El a facut pe fiii lui fugari, Si pe fetele lui le-a dat roabe Lui Sihon, imparatul Amoritilor. 21.30 Noi am aruncat cu sagetile asupra lor: Din Hesbon pana la Dibon totul este nimicit; Am pustiit pana la Nofah, Care se intinde pana la Medeba. 21.31 Israel s-a asezat astfel in tara Amoritilor. 21.32 Moise a trimis sa iscodeasca Iaezerul. Au luat satele care tineau de el, si au izgonit pe Amoritii care erau in ele. 21.33 Au schimbat apoi drumul, si s-au suit pe drumul care duce la Basan. Og, imparatul Basanului, le-a iesit inainte, cu tot poporul lui, ca sa lupte impotriva lor la Edrei. 21.34 Domnul a zis lui Moise: Nu te teme de el; caci il dau in mainile tale, pe el si tot poporul lui, si toata tara lui; sa-i faci cum ai facut lui Sihon, imparatul Amoritilor, care locuia la Hesbon. 21.35 Si ei l-au batut, pe el si pe fiii lui, si tot poporul lui, de n-au lasat sa scape unul macar, si au pus mana pe tara lui.
22.1 Copiii lui Israel au pornit, si au tabarat in sesurile Moabului, dincolo de Iordan, in fata Ierihonului. 22.2 Balac, fiul lui Tipor, a vazut tot ce facuse Israel Amoritilor. 22.3 Si Moab a ramas foarte ingrozit in fata unui popor atat de mare la numar; l-a apucat groaza in fata copiilor lui Israel. 22.4 Moab a zis batranilor lui Madian: Multimea aceasta are sa inghita tot ce este in jurul nostru, cum paste boul verdeata de pe camp. Balac, fiul lui Tipor, era pe atunci imparat al Moabului. 22.5 El a trimis soli la Balaam, fiul lui Beor, la Petor pe Rau (Eufrat), in tara fiilor poporului sau, ca sa-l cheme, si sa-i spuna: Iata, un popor a iesit din Egipt; acopera fata pamantului, si s-a asezat in fata mea. 22.6 Vino, te rog, sa-mi blestemi pe poporul acesta, caci este mai puternic decat mine; poate ca asa, il voi putea bate si-l voi izgoni din tara, caci stiu ca pe cine binecuvantezi tu este binecuvantat, si pe cine blestemi tu este blestemat. 22.7 Batranii lui Moab si batranii lui Madian au plecat, avand cu ei daruri pentru ghicitor. Au ajuns la Balaam, si i-au spus cuvintele lui Balac. 22.8 Balaam le-a zis: Ramaneti aici peste noapte, si va voi da raspuns, dupa cum imi va spune Domnul. Si capeteniile Moabului au ramas la Balaam. 22.9 Dumnezeu a venit la Balaam, si a zis: Cine sunt oamenii acestia pe care-i ai la tine? 22.10 Balaam a raspuns lui Dumnezeu: Balac, fiul lui Tipor, imparatul Moabului, i-a trimis sa-mi spuna: 22.11 Iata, un popor a iesit din Egipt, si acopera fata pamantului; vino dar, si blestema-l; poate ca asa il voi putea bate, si-l voi izgoni. 22.12 Dumnezeu a zis lui Balaam: Sa nu te duci cu ei; si nici sa nu blestemi poporul acela, caci este binecuvantat. 22.13 Balaam s-a sculat dimineata, si a zis capeteniilor lui Balac: Duceti-va inapoi in tara voastra, caci Domnul nu vrea sa ma lase sa merg cu voi. 22.14 Si mai marii Moabului s-au sculat, s-au intors la Balac, si i-au spus: Balaam n-a vrut sa vina cu noi. 22.15 Balac a trimis din nou mai multe capetenii mai cu vaza decat cele dinainte. 22.16 Au ajuns la Balaam, si i-au zis: Asa vorbeste Balac, fiul lui Tipor: Nu mai pune piedici, si vino la mine; 22.17 caci iti voi da multa cinste, si voi face tot ce-mi vei spune; numai vino, te rog, si blestema-mi poporul acesta! 22.18 Balaam, a raspuns si a zis slujitorilor lui Balac: Sa-mi dea Balac chiar si casa lui plina de argint si de aur, si tot n-as putea sa fac nici un lucru, fie mic fie mare, impotriva poruncii Domnului, Dumnezeului meu. 22.19 Totusi va rog, ramaneti aici la noapte, si voi vedea ce-mi va mai spune Domnul. 22.20 Dumnezeu a venit la Balaam in timpul noptii, si i-a zis: Fiindca oamenii acestia au venit sa te cheme, scoala-te, si du-te cu ei; dar sa faci numai ce-ti voi spune. 22.21 Balaam s-a sculat dimineata, a pus saua pe magarita, si a plecat cu capeteniile lui Moab. 22.22 Dumnezeu S-a aprins de manie, pentru ca plecase. Si Ingerul Domnului S-a asezat in drum, ca sa i se impotriveasca. Balaam era calare pe magarita lui, si cei doi slujitori ai lui erau cu el. 22.23 Magarita a vazut pe Ingerul Domnului stand in drum, cu sabia scoasa din teaca in mana, s-a abatut din drum, si a luat-o pe camp. Balaam si-a batut magarita ca s-o aduca la drum. 22.24 Ingerul Domnului S-a asezat intr-o carare dintre vii, si de fiecare parte a cararii era cate un zid. 22.25 Magarita a vazut pe Ingerul Domnului; s-a strans spre zid, si a strans piciorul lui Balaam de zid. Balaam a batut-o din nou. 22.26 Ingerul Domnului a trecut mai departe, si S-a asezat intr-un loc unde nu era chip sa te intorci nici la dreapta nici la stanga. 22.27 Magarita a vazut pe Ingerul Domnului, si s-a culcat sub Balaam. Balaam s-a aprins de manie, si a batut magarita cu un bat. 22.28 Domnul a deschis gura magaritei, si ea a zis lui Balaam: Ce ti-am facut, de m-ai batut de trei ori? 22.29 Balaam a raspuns magaritei: Pentru ca ti-ai batut joc de mine; daca as avea o sabie in mana, te-as ucide pe loc. 22.30 Magarita a zis lui Balaam: Nu sunt eu oare magarita ta, pe care ai calarit in tot timpul pana in ziua de azi? Am eu oare obicei sa-ti fac asa? Si el a raspuns: Nu. 22.31 Domnul a deschis ochii lui Balaam, si Balaam a vazut pe Ingerul Domnului stand in drum, cu sabia scoasa in mana. Si s-a plecat, si s-a aruncat cu fata la pamant. 22.32 Ingerul Domnului i-a zis: Pentru ce ti-ai batut magarita de trei ori? Iata, Eu am iesit ca sa-ti stau impotriva, caci drumul pe care mergi, este un drum care duce la pierzare, inaintea Mea. 22.33 Magarita M-a vazut, si s-a abatut de trei ori dinaintea Mea; daca nu s-ar fi abatut dinaintea Mea, pe tine te-as fi omorat, iar pe ea as fi lasat-o vie. 22.34 Balaam a zis Ingerului Domnului: Am pacatuit, caci nu stiam ca te-ai asezat inaintea mea in drum; si acum, daca nu gasesti ca e bine ce fac eu, ma voi intoarce. 22.35 Ingerul Domnului a zis lui Balaam: Du-te cu oamenii acestia; dar sa spui numai cuvintele pe care ti le voi spune Eu. Si Balaam a plecat inainte cu capeteniile lui Balac. 22.36 Balac a auzit ca vine Balaam, si i-a iesit inainte pana la cetatea Moabului, care este la hotarul Arnonului, la hotarul cel mai departat. 22.37 Balac a zis lui Balaam: N-am trimis eu oare la tine sa te cheme? Pentru ce n-ai venit la mine? Cum, nu pot eu oare sa-ti dau cinste? 22.38 Balaam a raspuns lui Balac: Iata ca am venit la tine; acum, imi va fi oare ingaduit sa spun ceva? Voi spune cuvintele pe care mi le va pune Dumnezeu in gura. 22.39 Balaam a mers cu Balac, si au ajuns la Chiriat-Hutot. 22.40 Balac a jertfit boi si oi, si a trimis din ei lui Balaam si capeteniilor care erau cu el. 22.41 Dimineata, Balac a luat pe Balaam, si l-a suit pe Bamot-Baal, de unde Balaam putea sa vada o parte din popor.
23.1 Balaam a zis lui Balac: Zideste-mi aici sapte altare, si pregateste-mi aici sapte vitei si sapte berbeci. 23.2 Balac a facut cum spusese Balaam; si Balac si Balaam au adus cate un vitel si cate un berbec pe fiecare altar. 23.3 Balaam a zis lui Balac: Stai langa arderea ta de tot, si eu ma voi departa de ea; poate ca Domnul imi va iesi inainte; si ce-mi va descoperi, iti voi spune. Si s-a dus pe un loc inalt. 23.4 Dumnezeu a venit inaintea lui Balaam; si Balaam I-a zis: Am ridicat sapte altare, si pe fiecare altar am adus cate un vitel si cate un berbec. 23.5 Domnul a pus cuvinte in gura lui Balaam, si a zis: Intoarce-te la Balac, si asa sa-i vorbesti. 23.6 Balaam s-a intors la Balac; si iata ca Balac statea langa arderea lui de tot, el si toate capeteniile Moabului. 23.7 Balaam si-a rostit prorocia, si a zis: Balac m-a adus din Aram (Mesopotamia). Imparatul Moabului m-a chemat din muntii Rasaritului, zicand: Vino, si blestema-mi pe Iacov! Vino, si defaima-mi pe Israel! 23.8 Cum sa blestem eu pe cel ce nu-l blestema Dumnezeu? Cum sa defaim eu pe cel ce nu-l defaima Domnul? 23.9 Il vad din varful stancilor, Il privesc de pe inaltimea dealurilor: Este un popor care locuieste deoparte, Si nu face parte dintre neamuri. 23.10 Cine poate sa numere pulberea lui Iacov, Si sa spuna numarul unui sfert din Israel? O, de as muri de moartea celor neprihaniti, Si sfarsitul meu sa fie ca al lor! 23.11 Balac a zis lui Balaam: Ce mi-ai facut? Te-am luat sa blestemi pe vrajmasul meu, si iata ca tu-l binecuvantezi! 23.12 El a raspuns, si a zis: Nu trebuie oare sa spun ce-mi pune Domnul in gura? 23.13 Balac i-a zis: Vino, te rog, cu mine in alt loc, de unde il poti vedea; caci aici nu vezi decat o parte din el, nu-l vezi intreg. Si de acolo sa mi-l blestemi. 23.14 L-a dus in campul Tofim, spre varful muntelui Pisga; a zidit sapte altare, si a adus cate un vitel si un berbec pe fiecare altar. 23.15 Balaam a zis lui Balac: Stai aici, langa arderea ta de tot, si eu ma voi duce inaintea lui Dumnezeu. 23.16 Domnul a venit inaintea lui Balaam; i-a pus cuvinte in gura, si a zis: Intoarce-te la Balac, si asa sa-i vorbesti. 23.17 Balaam s-a intors la el; si iata ca Balac statea langa arderea lui de tot, cu capeteniile Moabului. Balac i-a zis: Ce ti-a spus Domnul? 23.18 Balaam si-a rostit prorocia, si a zis: Scoala-te, Balac, si asculta! Ia aminte la mine, fiul lui Tipor! 23.19 Dumnezeu nu este un om ca sa minta, Nici un fiu al omului, ca sa-I para rau. Ce a spus, oare nu va face? Ce a fagaduit oare, nu va implini? 23.20 Iata ca am primit porunca sa binecuvantez. Da, El a binecuvantat, si eu nu pot intoarce. 23.21 El nu vede nici o faradelege in Iacov, Nu vede nici o rautate in Israel. Domnul, Dumnezeul lui, este cu el, El este Imparatul lui, veselia lui. 23.22 Dumnezeu i-a scos din Egipt, Taria Lui este pentru el ca a bivolului. 23.23 Descantecul nu poate face nimic impotriva lui Iacov, Nici vrajitoria impotriva lui Israel; Acum se poate spune despre Iacov si Israel: Ce lucruri mari a facut Dumnezeu! 23.24 Da, poporul acesta se scoala ca o leoaica, Si se ridica intocmai ca un leu; Nu se culca pana ce n-a mancat prada, Si n-a baut sangele celor ucisi. 23.25 Balac a zis lui Balaam: Nu-l blestema, dar macar nici nu-l binecuvanta! 23.26 Balaam a raspuns, si a zis lui Balac: Nu ti-am spus ca voi face tot ce va spune Domnul? 23.27 Balac a zis lui Balaam: Vino, te rog, te voi duce intr-un alt loc; poate ca Dumnezeu va gasi cu cale sa-mi blestemi de acolo pe poporul acesta! 23.28 Balac a dus pe Balaam pe varful muntelui Peor, care este cu fata spre pustie. 23.29 Balaam a zis lui Balac: Zideste-mi aici sapte altare, si pregateste-mi aici sapte vitei si sapte berbeci! 23.30 Balac a facut cum zisese Balaam, si a adus cate un vitel si cate un berbec pe fiecare altar.
24.1 Balaam a vazut ca Domnul gaseste cu cale sa binecuvanteze pe Israel, si n-a mai alergat ca in celelalte randuri la descantece; ci si-a intors fata spre pustie. 24.2 Balaam a ridicat ochii, si a vazut pe Israel tabarat in corturi, dupa semintiile lui. Atunci Duhul lui Dumnezeu a venit peste el. 24.3 Balaam si-a rostit prorocia, si a zis: Iata ce zice Balaam, fiul lui Beor, Omul cu ochii deschisi~ 24.4 Cel ce aude cuvintele lui Dumnezeu, Cel ce vede vedenia Celui Atotputernic, Cel ce cade cu fata la pamant, si ai carui ochi sunt deschisi: 24.5 Ce frumoase sunt corturile tale, Iacove! Locuintele tale, Israele! 24.6 Ele se intind ca niste vai, Ca niste gradini langa un rau, Ca niste copaci de aloe pe care i-a sadit Domnul, Ca niste cedri pe langa ape. 24.7 Apa curge din galetile lui, Si samanta lui este udata de ape mari. Imparatul lui se inalta mai presus de Agag, Si imparatia lui ajunge puternica. 24.8 Dumnezeu l-a scos din Egipt, Taria lui este ca a bivolului pentru el. El nimiceste neamurile care se ridica impotriva lui, Le sfarama oasele, si le prapadeste cu sagetile lui. 24.9 Indoaie genunchii, se culca intocmai ca un leu, Ca o leoaica: Cine-l va scula? Binecuvantat sa fie oricine te va binecuvanta, Si blestemat sa fie oricine te va blestema! 24.10 Balac s-a aprins de manie impotriva lui Balaam; a batut din maini, si a zis lui Balaam: Eu te-am chemat sa-mi blestemi vrajmasii, si iata ca de trei ori tu i-ai binecuvantat! 24.11 Fugi acum, si du-te acasa! Spusesem ca-ti voi da cinste, dar Domnul te-a impiedicat s-o primesti. 24.12 Balaam a raspuns lui Balac: Eh! n-am spus eu oare solilor pe care mi i-ai trimis~ 24.13 ca daca mi-ar da Balac chiar si casa lui plina cu argint si cu aur, tot n-as putea sa fac de la mine insumi nici bine nici rau impotriva poruncii Domnului, ci voi spune intocmai ce va zice Domnul? 24.14 Si acum iata ca ma duc la poporul meu. Vino, si-ti voi vesti ce va face poporul acesta poporului tau in vremurile care vor urma. 24.15 Balaam si-a rostit prorocia, si a zis: Asa zice Balaam, fiul lui Beor, Asa zice omul care are ochii deschisi~ 24.16 Asa zice cel ce aude cuvintele lui Dumnezeu, Cel ce cunoaste planurile Celui Preainalt, Cel ce vede vedenia Celui Atotputernic, Cel ce cade cu fata la pamant si ai carui ochi sunt deschisi: 24.17 Il vad, dar nu acum, Il privesc, dar nu de aproape. O stea rasare din Iacov, Un toiag de carmuire se ridica din Israel. El strapunge laturile Moabului, Si prapadeste pe toti copiii lui Set. 24.18 Se face stapan pe Edom, Se face stapan pe Seir, vrajmasii lui. Israel face fapte mari. 24.19 Cel ce se naste din Iacov domneste ca stapanitor, Si pierde pe cei ce scapa din cetati. 24.20 Balaam a vazut pe Amalec, si a rostit urmatoarea prorocie: Amalec este cel dintai dintre neamuri, Dar intr-o zi va fi nimicit. 24.21 Balaam a vazut pe Cheniti, si a rostit urmatoarea prorocie: Locuinta ta este tare de tot, Si cuibul tau este pus pe stanca. 24.22 Dar Cain va fi pustiit, Pana ce te va lua prins Asur. 24.23 Balaam a rostit urmatoarea prorocie: Vai! cine va mai putea trai cand va face Dumnezeu acest lucru? 24.24 Dar niste corabii vor veni din Chitim, Vor smeri pe Asur, vor smeri pe Eber, Si la urma vor fi nimicite si ele. 24.25 Balaam s-a sculat, a plecat, si s-a intors acasa. Balac a plecat si el acasa.
25.1 Israel locuia in Sitim; si poporul a inceput sa se dea la curvie cu fetele lui Moab. 25.2 Ele au poftit poporul la jertfele dumnezeilor lor; si poporul a mancat, si s-a inchinat pana la pamant inaintea dumnezeilor lor. 25.3 Israel s-a alipit de Baal-Peor, si Domnul S-a aprins de manie impotriva lui Israel. 25.4 Domnul a zis lui Moise: Strange pe toate capeteniile poporului, si spanzura pe cei vinovati inaintea Domnului in fata soarelui, pentru ca sa se intoarca de la Israel mania aprinsa a Domnului. 25.5 Moise a zis judecatorilor lui Israel: Fiecare din voi sa ucida pe aceia dintre ai lui care s-au lipit de Baal-Peor. 25.6 Si iata ca un barbat dintre copiii lui Israel a venit si a adus la fratii lui pe o Madianita, sub ochii lui Moise si sub ochii intregii adunari a copiilor lui Israel, pe cand plangeau la usa cortului intalnirii. 25.7 La vederea acestui lucru, Fineas, fiul lui Eleazar, fiul preotului Aaron, s-a sculat din mijlocul adunarii, si a luat o sulita in mana. 25.8 S-a luat dupa omul acela din Israel pana in cortul lui, i-a strapuns prin pantece pe amandoi: atat pe barbatul acela din Israel, cat si pe femeia aceea. Si a incetat astfel urgia care izbucnise printre copiii lui Israel. 25.9 Douazeci si patru de mii au murit loviti de urgia aceea. 25.10 Domnul a vorbit lui Moise, si a zis: 25.11 Fineas, fiul lui Eleazar, fiul preotului Aaron, a abatut mania Mea de la copiii lui Israel, prin ravna pe care a avut-o pentru Mine in mijlocul lor; si n-am nimicit, in mania Mea, pe copiii lui Israel. 25.12 De aceea sa spui ca inchei cu el un legamant de pace. 25.13 Acesta va fi pentru el si pentru samanta lui dupa el legamantul unei preotii vesnice, pentru ca a fost plin de ravna pentru Dumnezeul lui si a facut ispasire pentru copiii lui Israel. 25.14 Barbatul acela din Israel, care a fost ucis impreuna cu Madianita, se numea Zimri, fiul lui Salu; el era capetenia unei case parintesti a Simeonitilor. 25.15 Femeia care a fost ucisa, se numea Cozbi, fata lui Tur, capetenia semintiilor iesite dintr-o casa parinteasca din Madian. 25.16 Domnul a vorbit lui Moise, si a zis: 25.17 Priviti pe Madianiti ca vrajmasi, si ucideti-i; 25.18 caci si ei vi s-au aratat vrajmasi, amagindu-va prin viclesugurile lor, in fapta lui Peor, si in fapta Cozbiei, fata unei capetenii a lui Madian, sora lor, ucisa in ziua urgiei care a avut loc cu prilejul faptei lui Peor.
26.1 In urma acestei urgii, Domnul a zis lui Moise si lui Eleazar, fiul preotului Aaron: 26.2 Faceti numaratoarea intregii adunari a copiilor lui Israel, de la varsta de douazeci de ani in sus, dupa casele parintilor lor, a tuturor celor din Israel care sunt in stare sa poarte armele. 26.3 Moise si preotul Eleazar le-au vorbit in campia Moabului, langa Iordan, in fata Ierihonului. Si au zis: 26.4 Sa se faca numaratoarea, de la varsta de douazeci de ani in sus, cum poruncise lui Moise si copiilor lui Israel Domnul, cand au iesit din tara Egiptului. 26.5 Ruben, intaiul nascut al lui Israel. Fiii lui Ruben au fost: Enoh, din care se coboara familia Enohitilor; Palu, din care se coboara familia Paluitilor; 26.6 Hetron, din care se coboara familia Hetronitilor; Carmi, din care se pogoara familia Carmitilor. 26.7 Acestea sunt familiile Rubenitilor: cei iesiti la numaratoare au fost patruzeci si trei de mii sapte sute treizeci. 26.8 Fiii lui Palu au fost: Eliab. 26.9 Fiii lui Eliab au fost: Nemuel, Datan si Abiram. Datan acesta si Abiram acesta au fost din cei ce erau chemati la adunare, si care s-au rasculat impotriva lui Moise si Aaron, in adunarea lui Core, cand cu rascoala lor impotriva Domnului. 26.10 Pamantul si-a deschis gura, si i-a inghitit impreuna cu Core, cand au murit cei ce se adunasera, si cand a mistuit focul pe cei doua sute cinci zeci de oameni: ei au slujit poporului ca pilda. 26.11 Fiii lui Core, n-au murit. 26.12 Fiii lui Simeon, dupa familiile lor: din Nemuel se pogoara familia Nemuelitilor; din Iamin, familia Iaminitilor; din Iachin, familia Iachinitilor; 26.13 din Zerah, familia Zerahitilor; din Saul, familia Saulitilor. 26.14 Acestea sunt familiile Simeonitilor: douazeci si doua de mii doua sute. 26.15 Fiii lui Gad, dupa familiile lor: din Tefon se pogoara familia Tefonitilor; din Haghi, familia Haghitilor; din Suni, familia Sunitilor; 26.16 din Ozni, familia Oznitilor; din Eri, familia Eritilor; 26.17 din Arod, familia Aroditilor; din Areli, familia Arelitilor. 26.18 Acestea sunt familiile fiilor lui Gad, dupa cei iesiti la numaratoare: patruzeci de mii cinci sute. 26.19 Fiii lui Iuda: Er si Onan; dar Er si Onan au murit in tara Canaanului. 26.20 Iata fiii lui Iuda, dupa familiile lor: din Sela se pogoara familia Selanitilor; din Peret, familia Peretitilor; din Zerah, familia Zerahitilor. 26.21 Fiii lui Peret au fost: Hetron, din care se pogoara familia Hetronitilor; Hamul, din care se pogoara familia Hamulitilor. 26.22 Acestea sunt familiile lui Iuda, dupa numaratoarea lor: saptezeci si sase de mii cinci sute. 26.23 Fiii lui Isahar, dupa familiile lor: din Tola se pogoara familia Tolaitilor; din Puva, familia Puvitilor; 26.24 din Iasub, familia Iasubitilor; din Simron, familia Simronitilor. 26.25 Acestea sunt familiile lui Isahar, dupa numaratoarea lor: saizeci si patru de mii trei sute. 26.26 Fiii lui Zabulon, dupa familiile lor: din Sered se pogoara familia Sereditilor; din Elon, familia Elonitilor; din Iahleel, familia Iahleelitilor. 26.27 Acestea sunt familiile Zabulonitilor, dupa numaratoarea lor: saizeci de mii cinci sute. 26.28 Fiii lui Iosif, dupa familiile lor: Manase si Efraim. 26.29 Fiii lui Manase: din Machir se pogoara familia Machiritilor. Machir a nascut pe Galaad. Din Galaad se pogoara familia Galaaditilor. 26.30 Iata fiii lui Galaad: Iezer, din care se pogoara familia Iezeritilor; Helec, familia Helechitilor; 26.31 Asriel, familia Asrielitilor; Sihem, familia Sihemitilor; 26.32 Semida, familia Semidaitilor; Hefer, familia Heferitilor. 26.33 Telofhad, fiul lui Hefer, n-a avut fii, dar a avut fete. Iata numele fetelor lui Telofhad: Mahla, Noa, Hogla, Milca si Tirta. 26.34 Acestea sunt familiile lui Manase, dupa numaratoarea lor: cincizeci si doua de mii sapte sute. 26.35 Iata fiii lui Efraim, dupa familiile lor: din Sutelah se pogoara familia Sutelahitilor; din Becher, familia Becheritilor; din Tahan, familia Tahanitilor. 26.36 Iata fiii lui Sutelah: din Eran se pogoara familia Eranitilor. 26.37 Acestea sunt familiile fiilor lui Efraim, dupa numaratoarea lor: treizeci si doua de mii cinci sute. Acestia sunt fiii lui Iosif, dupa familiile lor. 26.38 Fiii lui Beniamin, dupa familiile lor: din Bela se pogoara familia Belaitilor; din Asbel, familia Asbelitilor; din Ahiram, familia Ahiramitilor; 26.39 din Sufam, familia Sufamitilor; din Hufam, familia Hufamitilor. 26.40 Fiii lui Bela au fost: Ard si Naaman. Din Ard se pogoara familia Arditilor; din Naaman, familia Naamanitilor. 26.41 Acestia sunt fiii lui Beniamin, dupa familiile lor si dupa numaratoarea lor: patruzeci si cinci de mii sase sute. 26.42 Iata fiii lui Dan, dupa familiile lor: din Suham se pogoara familia Suhamitilor. Acestea sunt familiile lui Dan, dupa familiile lor. 26.43 Toate familiile Suhamitilor, dupa numaratoarea lor: saizeci si patru de mii patru sute. 26.44 Fiii lui Aser, dupa familiile lor: din Imna se pogoara familia Imnitilor; din Isvi, familia Isvitilor; din Beria, familia Beriitilor. 26.45 Din fiii lui Beria se pogoara: din Heber, familia Heberitilor; din Malchiel, familia Malchielitilor. 26.46 Numele fetei lui Aser era Serah. 26.47 Acestea sunt familiile fiilor lui Aser, dupa numaratoarea lor: cinci zeci si trei de mii patru sute. 26.48 Fiii lui Neftali, dupa familiile lor: din Iahteel se pogoara familia Iahteelitilor; din Guni, familia Gunitilor; 26.49 din Ieter, familia Ieteritilor; din Silem, familia Silemitilor. 26.50 Acestea sunt familiile lui Neftali, dupa familiile lor si dupa numaratoarea lor: patruzeci si cinci de mii patru sute. 26.51 Acestia sunt cei iesiti la numaratoare dintre copiii lui Israel: sase sute una de mii sapte sute treizeci. 26.52 Domnul a vorbit lui Moise, si i-a zis: 26.53 Tara sa se imparta intre ei, ca sa fie mostenirea lor, dupa numarul numelor. 26.54 Celor ce sunt in numar mai mare sa le dai o parte mai mare, si celor ce sunt in numar mai mic sa le dai o parte mai mica; sa se dea fiecaruia partea lui dupa cei iesiti la numaratoare. 26.55 Dar impartirea tarii sa se faca prin sorti; s-o ia in stapanire dupa numele semintiilor parintilor lor. 26.56 Tara sa fie impartita prin sorti intre cei ce sunt in mare numar si intre cei ce sunt in mic numar. 26.57 Iata Levitii a caror numaratoare s-a facut dupa familiile lor: din Gherson se pogoara familia Ghersonitilor; din Chehat, familia Chehatitilor; din Merari, familia Meraritilor. 26.58 Iata familiile lui Levi: familia Libnitilor, familia Hebronitilor, familia Mahlitilor, familia Musitilor, familia Coritilor. Chehat a nascut pe Amram. 26.59 Numele nevestei lui Amram era Iochebed, fata lui Levi, care i s-a nascut lui Levi, in Egipt; ea a nascut lui Amram: pe Aaron, pe Moise, si pe Maria, sora lor. 26.60 Lui Aaron i s-au nascut: Nadab si Abihu, Eleazar si Itamar. 26.61 Nadab si Abihu au murit, cand au adus inaintea Domnului foc strain. 26.62 Cei iesiti la numaratoare, toti barbatii de la varsta de o luna in sus, au fost de douazeci si trei de mii. Ei n-au fost cuprinsi in numaratoarea copiilor lui Israel, pentru ca nu li s-a dat mostenire in mijlocul copiilor lui Israel. 26.63 Acestia sunt aceia dintre copiii lui Israel a caror numaratoare au facut-o Moise si preotul Eleazar in campia Moabului, langa Iordan, in fata Ierihonului. 26.64 Intre ei, nu era nici unul din copiii lui Israel a caror numaratoare o facuse Moise si preotul Aaron in pustia Sinai. 26.65 Caci Domnul zisese: Vor muri in pustie, si nu va ramane nici unul din ei, afara de Caleb, fiul lui Iefune, si Iosua, fiul lui Nun.
27.1 Fetele lui Telofhad, fiul lui Hefer, fiul lui Galaad, fiul lui Machir, fiul lui Manase, din familiile lui Manase, fiul lui Iosif, si ale caror nume erau: Mahla, Noa, Hogla, Milca si Tirta~ 27.2 s-au apropiat si s-au infatisat inaintea lui Moise, inaintea preotului Eleazar, inaintea mai marilor si inaintea intregii adunari, la usa cortului intalnirii. Ele au zis: 27.3 Tatal nostru a murit in pustie; el nu era in mijlocul cetei celor ce s-au razvratit impotriva Domnului, in mijlocul cetei lui Core, ci a murit pentru pacatul lui, si n-a avut fii. 27.4 Pentru ce sa se stinga numele tatalui nostru din mijlocul familiei lui, pentru ca n-a avut fii? Da-ne si noua deci o mostenire intre fratii tatalui nostru. 27.5 Moise a adus pricina lor inaintea Domnului. 27.6 Si Domnul a zis lui Moise: 27.7 Fetele lui Telofhad au dreptate. Sa le dai de mostenire o mosie intre fratii tatalui lor, si sa treci asupra lor mostenirea tatalui lor. 27.8 Iar copiilor lui Israel, sa le vorbesti si sa le spui: Cand un om va muri fara sa le lase fii, sa treceti mostenirea lui asupra fetei lui. 27.9 Daca n-are nici o fata, mostenirea lui s-o dati fratilor lui. 27.10 Daca n-are nici frati, mostenirea lui s-o dati fratilor tatalui sau. 27.11 Si daca nici tatal lui n-are frati, mostenirea lui s-o dati rudei celei mai apropiate din familia lui, si ea s-o stapaneasca. Aceasta sa fie o lege si un drept pentru copiii lui Israel, cum a poruncit lui Moise Domnul. 27.12 Domnul a zis lui Moise: Suie-te pe muntele acesta Abarim, si priveste tara pe care am dat-o copiilor lui Israel. 27.13 S-o privesti, dar si tu vei fi adaugat la poporul tau, cum a fost adaugat fratele tau Aaron; 27.14 pentru ca v-ati impotrivit poruncii Mele, in pustia Tin, cand cu cearta adunarii, si nu M-ati sfintit inaintea lor cu prilejul apelor. (Acestea sunt apele de cearta, la Cades, in pustia Tin.) 27.15 Moise a vorbit Domnului, si a zis: 27.16 Domnul, Dumnezeul duhurilor oricarui trup, sa randuiasca peste adunare un om 27.17 care sa iasa inaintea lor, si sa intre inaintea lor, care sa-i scoata afara si sa-i vare inauntru, pentru ca adunarea Domnului sa nu fie ca niste oi care n-au pastor. 27.18 Domnul a zis lui Moise: Ia-ti pe Iosua, fiul lui Nun, barbat in care este Duhul Meu, si sa-ti pui mana peste el. 27.19 Sa-l asezi inaintea preotului Eleazar si inaintea intregii adunari, si sa-i dai porunci sub ochii lor. 27.20 Sa-l faci partas la dregatoria ta, pentru ca toata adunarea copiilor lui Israel sa-l asculte. 27.21 Sa se infatiseze inaintea preotului Eleazar, care sa intrebe pentru el judecata lui Urim inaintea Domnului; si Iosua, toti copiii lui Israel, impreuna cu el, si toata adunarea, sa iasa dupa porunca lui Eleazar si sa intre dupa porunca lui. 27.22 Moise a facut cum ii poruncise Domnul. A luat pe Iosua, si l-a pus inaintea preotului Eleazar si inaintea intregii adunari. 27.23 Si-a pus mainile peste el, si i-a dat porunci, cum spusese Domnul prin Moise.
28.1 Domnul a vorbit lui Moise, si a zis: 28.2 Porunceste copiilor lui Israel, si spune-le: Sa aveti grija sa-Mi aduceti la vremea hotarata, darul Meu de mancare, hrana jertfelor Mele mistuite de foc, care Imi sunt de un placut miros. 28.3 Sa le spui: Iata jertfa mistuita de foc pe care o veti aduce Domnului: in fiecare zi, cate doi miei de un an fara cusur, ca ardere de tot necurmata. 28.4 Sa aduci un miel dimineata, si celalalt miel seara; 28.5 iar, ca dar de mancare, sa aduci a zecea parte dintr-o efa de floarea fainii, framantata intr-un sfert de hin de untdelemn de masline sfaramate. 28.6 Aceasta este arderea de tot necurmata, care a fost adusa la muntele Sinai; o jertfa mistuita de foc, de un miros placut Domnului. 28.7 Jertfa de bautura sa fie de un sfert de hin pentru fiecare miel; jertfa de bautura de vin s-o faci Domnului in locul sfant. 28.8 Al doilea miel sa-l aduci seara, ca un dar de mancare si o jertfa de bautura ca cele de dimineata; aceasta este o jertfa mistuita prin foc, de un miros placut Domnului. 28.9 In ziua Sabatului, sa aduceti doi miei de un an fara cusur, si ca dar de mancare, doua zecimi de efa din floarea fainii, framantata cu untdelemn, impreuna cu jertfa de bautura. 28.10 Aceasta este arderea de tot pentru fiecare zi de Sabat, afara de arderea de tot necurmata si jertfa ei de bautura. 28.11 La inceputul lunilor voastre, sa aduceti ca ardere de tot Domnului: doi vitei, un berbec, si sapte miei de un an fara cusur; 28.12 si, ca dar de mancare pentru fiecare vitel, trei zecimi de efa din floarea fainii, framantata cu untdelemn; ca dar de mancare pentru berbec, sa aduceti doua zecimi de efa din floarea fainii, framantata cu untdelemn; 28.13 ca dar de mancare pentru fiecare miel, sa aduceti o zecime de efa din floarea fainii, framantata cu untdelemn. Aceasta este o ardere de tot, o jertfa mistuita de foc, de un miros placut Domnului. 28.14 Jertfele de bautura sa fie de o jumatate de hin de vin pentru un vitel, a treia parte dintr-un hin pentru un berbec, si un sfert de hin pentru un miel. Aceasta este arderea de tot pentru inceputul lunii, in fiecare luna, in toate lunile anului. 28.15 Sa se aduca Domnului un tap, ca jertfa de ispasire, afara de arderea de tot necurmata si jertfa ei de bautura. 28.16 In luna intai, in ziua a patrusprezecea a lunii, vor fi Pastele Domnului. 28.17 Ziua a cincisprezecea a acestei luni sa fie o zi de sarbatoare. Timp de sapte zile sa se manance azime. 28.18 In ziua dintai, sa fie o adunare sfanta: sa nu faceti nici o lucrare de sluga in ea. 28.19 Sa aduceti ca ardere de tot Domnului o jertfa mistuita de foc: doi vitei, un berbec, si sapte miei de un an fara cusur. 28.20 Sa mai adaugati si darul lor de mancare din floarea fainii, framantata cu untdelemn, trei zecimi de efa pentru un vitel, doua zecimi pentru un berbec~ 28.21 si o zecime pentru fiecare din cei sapte miei. 28.22 Sa aduceti un tap ca jertfa de ispasire, ca sa faca ispasire pentru voi. 28.23 Sa aduceti aceste jertfe, afara de arderea de tot de dimineata, care este o ardere de tot necurmata. 28.24 sa le aduceti in fiecare zi, timp de sapte zile, ca hrana unei jertfe mistuite de foc, de un miros placut Domnului. Sa fie aduse afara de arderea de tot necurmata si jertfa ei de bautura. 28.25 In ziua a saptea sa aveti o adunare sfanta: sa nu faceti nici o lucrare de sluga in ea. 28.26 In ziua celor dintai roade, cand veti aduce Domnului un dar de mancare, la sarbatoarea incheierii saptamanilor (Cincizecimea), sa aveti o adunare sfanta; sa nu faceti nici o lucrare de sluga in ea. 28.27 Sa aduceti ca ardere de tot, de un miros placut Domnului: doi vitei, un berbec, si sapte miei de un an. 28.28 Sa mai adaugati darul lor de mancare din floarea fainii, framantata cu untdelemn, cate trei zecimi de fiecare vitel, doua zecimi pentru berbec~ 28.29 si o zecime pentru fiecare din cei sapte miei. 28.30 Sa aduceti si un tap, ca sa faca ispasire pentru voi. 28.31 Sa aduceti aceste jertfe, afara de arderea de tot necurmata si darul ei de mancare. Mieii sa fie fara cusur, si sa adaugati si jertfele lor de bautura.
29.1 In luna a saptea, in cea dintai zi a lunii, sa aveti o adunare sfanta: atunci sa nu faceti nici o lucrare de sluga. Ziua aceasta sa fie vestita intre voi cu sunet de trambita. 29.2 Sa aduceti ca ardere de tot, de un miros placut Domnului, un vitel, un berbec, si sapte miei de un an fara cusur. 29.3 Sa mai adaugati si darul lor de mancare din floarea fainii, framantata cu untdelemn, trei zecimi pentru vitel, doua zecimi pentru berbec~ 29.4 si o zecime pentru fiecare din cei sapte miei. 29.5 Sa aduceti si un tap ca jertfa de ispasire, ca sa faca ispasire pentru voi. 29.6 Sa aduceti aceste jertfe, afara de arderea de tot si darul ei de mancare din fiecare luna, afara de arderea de tot necurmata, darul ei de mancare, si jertfele de bautura, care se adauga la ele, dupa randuielile asezate. Acestea sunt niste jertfe mistuite de foc, de un miros placut Domnului. 29.7 In ziua a zecea a acestei luni a saptea, sa aveti o adunare sfanta, si sa va smeriti sufletele; atunci sa nu faceti nici o lucrare. 29.8 Sa aduceti ca ardere de tot, de un miros placut Domnului: un vitel, un berbec, si sapte miei de un an fara cusur. 29.9 Sa mai adaugati si darul lor de mancare din floarea fainii, framantata cu untdelemn, trei zecimi pentru vitel, doua zecimi pentru berbec~ 29.10 si o zecime pentru fiecare din cei sapte miei. 29.11 Sa aduceti si un tap ca jertfa de ispasire, afara de jertfa de ispasire, afara de arderea de tot necurmata cu darul ei de mancare, si jertfele de bautura obisnuite. 29.12 In ziua a cincisprezecea a lunii a saptea, sa aveti o adunare sfanta; atunci sa nu faceti nici o lucrare de sluga. Sa praznuiti o sarbatoare in cinstea Domnului, timp de sapte zile. 29.13 Sa aduceti ca ardere de tot, o jertfa mistuita de foc, de un miros placut Domnului: treisprezece vitei, doi berbeci, si patrusprezece miei de un an fara cusur. 29.14 Sa mai adaugati si darul lor de mancare din floarea fainii, framantata cu untdelemn, trei zecimi pentru fiecare din cei treisprezece vitei, doua zecimi pentru fiecare din cei doi berbeci~ 29.15 si o zecime pentru fiecare din cei patrusprezece miei. 29.16 Sa aduceti si un tap ca jertfa de ispasire, afara de arderea de tot necurmata, darul ei de mancare si jertfa sa de bautura. 29.17 A doua zi, sa aduceti doisprezece vitei, doi berbeci, si patrusprezece miei de un an fara cusur~ 29.18 impreuna cu darul lor de mancare si jertfele lor de bautura pentru vitei, berbeci si miei, dupa numarul lor, dupa randuielile asezate. 29.19 Sa aduceti si un tap ca jertfa de ispasire, afara de arderea de tot necurmata, darul ei de mancare si jertfele de bautura. 29.20 A treia zi, sa aduceti unsprezece vitei, doi berbeci, si patrusprezece miei de un an fara cusur~ 29.21 impreuna cu darul lor de mancare si jertfele lor de bautura pentru vitei, berbeci si miei, dupa numarul lor, dupa randuielile asezate. 29.22 Sa aduceti si un tap ca jertfa de ispasire, afara de arderea de tot necurmata, darul ei de mancare si jertfa de bautura. 29.23 A patra zi, sa aduceti zece vitei, doi berbeci, si patrusprezece miei de un an fara cusur~ 29.24 impreuna cu darul lor de mancare si jertfele lor de bautura pentru vitei, berbeci si miei, dupa numarul lor, dupa randuielile asezate. 29.25 Sa aduceti si un tap ca jertfa de ispasire, afara de arderea de tot necurmata, darul ei de mancare si jertfa de bautura. 29.26 In ziua a cincea, sa aduceti noua vitei, doi berbeci, si patrusprezece miei de un an fara cusur~ 29.27 impreuna cu darul lor de mancare si jertfele lor de bautura pentru vitei, berbeci si miei, dupa numarul lor, dupa randuielile asezate. 29.28 Sa aduceti si un tap ca jertfa de ispasire, afara de arderea de tot necurmata, darul ei de mancare si jertfa de bautura. 29.29 In ziua a sasea, sa aduceti opt vitei, doi berbeci si patrusprezece miei de un an fara cusur~ 29.30 impreuna cu darul lor de mancare si jertfele lor de bautura pentru vitei, berbeci si miei, dupa numarul lor, dupa randuielile asezate. 29.31 Sa aduceti si un tap ca jertfa de ispasire, afara de arderea de tot necurmata, darul ei de mancare si jertfele de bautura. 29.32 In ziua a saptea, sa aduceti sapte vitei, doi berbeci, si patrusprezece miei de un an fara cusur~ 29.33 impreuna cu darul lor de mancare si jertfele lor de bautura pentru vitei, berbeci si miei, dupa numarul lor, dupa randuielile asezate. 29.34 Sa aduceti si un tap ca jertfa de ispasire, afara de arderea de tot necurmata, darul ei de mancare si jertfa de bautura. 29.35 In ziua a opta, sa aveti o adunare de sarbatoare: atunci sa nu faceti nici o lucrare de sluga. 29.36 Sa aduceti ca ardere de tot o jertfa mistuita de foc, de un miros placut Domnului: un vitel, un berbec, si sapte miei de un an fara cusur~ 29.37 impreuna cu darul lor de mancare si jertfele lor de bautura pentru vitel, berbec si miei, dupa numarul lor, dupa randuielile asezate. 29.38 Sa aduceti si un tap ca jertfa de ispasire, afara de arderea de tot necurmata, darul ei de mancare si jertfa de bautura. 29.39 Acestea sunt jertfele pe care sa le aduceti Domnului la sarbatorile voastre, afara de arderile voastre de tot, de darurile voastre de mancare si de jertfele voastre de bautura, si de jertfele voastre de multumire, ca implinire a unei juruinte sau ca daruri de buna voie. 29.40 Moise a spus copiilor lui Israel tot ce-i poruncise Domnul.
30.1 Moise a vorbit capeteniilor semintiilor copiilor lui Israel, si a zis: Iata ce porunceste Domnul. 30.2 Cand un om va face o juruinta Domnului, sau un juramant prin care se va lega printr-o fagaduiala, sa nu-si calce cuvantul, ci sa faca potrivit cu tot ce i-a iesit din gura. 30.3 Cand o femeie va face o juruinta Domnului si se va lega printr-o fagaduiala, in tineretea ei si in casa tatalui ei~ 30.4 si tatal ei va afla de juruinta pe care a facut-o ea si de fagaduiala cu care s-a legat, daca nu-i zice nimic in ziua cand afla de juruinta ei, toate juruintele ei vor fi primite, si orice fagaduiala cu care s-a legat ea, va fi primita; 30.5 dar daca tatal ei nu-i da voie in ziua cand ia cunostinta de juruinta ei, toate juruintele ei si toate fagaduielile cu care se va fi legat ea, nu vor avea nici o tarie; si Domnul o va ierta, pentru ca nu i-a dat voie tatal ei. 30.6 Cand se va marita, dupa ce a facut juruinte sau dupa ce s-a legat printr-un cuvant iesit de pe buzele ei~ 30.7 si barbatul ei va lua cunostinta de lucrul acesta, si nu-i va zice nimic in ziua cand va lua cunostinta de ele, juruintele ei vor ramane in picioare; si fagaduielile cu care se va fi legat ea vor ramane in picioare; 30.8 dar daca barbatul ei nu-i da voie in ziua cand ia cunostinta de juruinta ei, el va desfiinta juruinta pe care a facut-o si cuvantul scapat de pe buzele ei, cu care s-a legat ea; si Domnul o va ierta. 30.9 Juruinta unei femei vaduve sau despartite de barbat, fagaduinta cu care se va fi legat ea, va ramane in picioare pentru ea. 30.10 Cand o femeie, fiind inca in casa barbatului ei, va face juruinte sau se va lega cu vreun juramant~ 30.11 si barbatul ei va afla de lucru acesta, daca nu-i zice nimic si n-o opreste, toate juruintele ei vor ramane in picioare, si toate fagaduintele prin care se va fi legat ea, vor ramane in picioare; 30.12 dar daca barbatul ei nu le primeste in ziua cand afla de ele, orice juruinta si orice fagaduiala iesite de pe buzele ei nu vor avea nici un pret, barbatul ei nu le-a primit; si Domnul o va ierta. 30.13 Barbatul ei poate intari si barbatul ei poate desfiinta orice juruinta, orice juramant cu care se leaga ea ca sa-si mahneasca sufletul. 30.14 Si anume, daca nu-i zice nimic zi de zi, dupa ce afla de lucrul acesta, el intareste astfel toate juruintele si toate fagaduielile cu care s-a legat ea; le intareste pentru ca nu i-a zis nimic in ziua cand a aflat de ele. 30.15 Dar daca nu le primeste, dupa ce a trecut ziua in care le-a aflat, va fi vinovat de pacatul nevestei lui. 30.16 Acestea sunt legile pe care le-a dat lui Moise Domnul, ca sa aiba putere intre un barbat si nevasta lui, intre un tata si fata lui, cand ea este in tinerete si acasa la tatal ei.
31.1 Domnul a vorbit lui Moise, si a zis: 31.2 Razbuna pe copiii lui Israel impotriva Madianitilor, apoi vei fi adaugat la poporul tau. 31.3 Moise a vorbit poporului si a zis: Inarmati dintre voi niste barbati pentru ostire, si sa mearga impotriva Madianului, ca sa aduca la indeplinire razbunarea Domnului impotriva Madianului. 31.4 Sa trimiteti la oaste cate o mie de oameni de semintie, din toate semintiile lui Israel. 31.5 Au luat dintre miile lui Israel cate o mie de oameni de semintie, adica douasprezece mii de oameni inarmati pentru oaste. 31.6 Moise a trimis la oaste pe acesti o mie de oameni de semintie, si a trimis cu ei pe fiul preotului Eleazar, Fineas, care ducea uneltele sfinte si trambitele rasunatoare. 31.7 Au inaintat impotriva Madianului, dupa porunca pe care o daduse lui Moise Domnul; si au omorat pe toti barbatii. 31.8 Impreuna cu toti ceilalti, au omorat si pe imparatii Madianului: Evi, Rechem, Tur, Hur si Reba, cei cinci imparati ai Madianului; au ucis cu sabia si pe Balaam, fiul lui Beor. 31.9 Copiii lui Israel au luat prinse pe femeile Madianitilor cu pruncii lor, si le-au jefuit toate vitele, toate turmele si toate bogatiile. 31.10 Le-au ars toate cetatile pe care le locuiau si toate ocoalele lor. 31.11 Au luat toata prada si toate jafurile de oameni si dobitoace; 31.12 si pe cei prinsi, prada si jafurile, le-au adus lui Moise, preotului Eleazar, si adunarii copiilor lui Israel, care erau tabarati in campia Moabului, langa Iordan, in fata Ierihonului. 31.13 Moise, preotul Eleazar, si toti mai marii adunarii, le-au iesit inainte, afara din tabara. 31.14 Si Moise s-a maniat pe capeteniile ostirii, pe capeteniile peste o mie si pe capeteniile peste o suta, care se intorceau de la razboi. 31.15 El le-a zis: Cum? Ati lasat cu viata pe toate femeile? 31.16 Iata, ele sunt acelea care, dupa cuvantul lui Balaam, au tarat pe copiii lui Israel sa pacatuiasca impotriva Domnului, in fapta lui Peor; si atunci a izbucnit urgia in adunarea Domnului. 31.17 Acum, dar, omorati pe orice prunc de parte barbateasca, si omorati pe orice femeie care a cunoscut pe un barbat culcandu-se cu el; 31.18 dar lasati cu viata pentru voi toti pruncii de parte femeiasca si pe toate fetele care n-au cunoscut impreunarea cu un barbat. 31.19 Iar voi, tabarati sapte zile afara din tabara; toti aceia dintre voi care au ucis pe cineva, si toti cei ce s-au atins de vreun mort, sa se curete a treia si a saptea zi, ei si cei prinsi de voi. 31.20 Sa curatiti de asemenea orice haina, orice lucru de piele, orice lucru de par de capra si orice unealta de lemn. 31.21 Preotul Eleazar a zis ostasilor, care se dusesera la razboi: Iata ce este poruncit prin legea pe care a dat-o lui Moise Domnul. 31.22 Aurul, argintul, arama, fierul, cositorul si plumbul~ 31.23 orice lucru care poate suferi focul, sa-l treceti prin foc ca sa se curateasca. Dar tot ce nu poate suferi focul, sa fie curatit cu apa de curatire; sa-l treceti prin apa. 31.24 Sa va spalati hainele in ziua a saptea si veti fi curati; apoi, veti putea intra in tabara. 31.25 Domnul a zis lui Moise: 31.26 Fa, impreuna cu preotul Eleazar si cu capeteniile caselor adunarii, socoteala prazii luate, fie oameni fie dobitoace. 31.27 Imparte prada intre luptatorii care s-au dus la oaste si intre toata adunarea. 31.28 Sa iei intai din partea ostasilor care s-au dus la oaste o dare pentru Domnul, si anume: unul din cinci sute, atat din oameni cat si din boi, magari si oi. 31.29 Sa le luati din jumatatea cuvenita lor, si sa le dai preotului Eleazar ca un dar ridicat pentru Domnul. 31.30 Si din jumatatea care se cuvine copiilor lui Israel sa iei unul din cincizeci, atat din oameni cat si din boi, magari si oi, din orice dobitoc; si sa le dai Levitilor, care pazesc cortul Domnului. 31.31 Moise si preotul Eleazar au facut ce poruncise lui Moise Domnul. 31.32 Prada de razboi, ramasa din jaful celor ce facusera parte din oaste, era de sase sute saptezeci si cinci de mii de oi~ 31.33 saptezeci si doua de mii de boi~ 31.34 saizeci si una de mii de magari~ 31.35 si treizeci si doua de mii de suflete, adica femei care nu cunoscusera impreunarea cu un barbat. 31.36 Jumatatea care alcatuia partea celor ce se dusesera la oaste, a fost de trei sute treizeci si sapte de mii cinci sute de oi~ 31.37 din care sase sute saptezeci si cinci au fost luati ca dare Domnului; 31.38 treizeci si sase de mii de boi, din care saptezeci si doi luati ca dare Domnului; 31.39 treizeci de mii cinci sute de magari, din care saizeci si unu luati ca dare Domnului; 31.40 si saisprezece mii de insi, din care treizeci si doi luati ca dare Domnului. 31.41 Moise a dat preotului Eleazar darea luata ca dar ridicat pentru Domnul, dupa cum ii poruncise Domnul. 31.42 Jumatatea cuvenita copiilor lui Israel, pe care a despartit-o Moise de a barbatilor care mersesera la oaste~ 31.43 si care era partea adunarii, a fost de trei sute treizeci si sapte de mii cinci sute de oi~ 31.44 treizeci si sase de mii de boi~ 31.45 treizeci de mii cinci sute de magari~ 31.46 si saisprezece mii de suflete. 31.47 Din aceasta jumatate care se cuvenea copiilor lui Israel, Moise a luat unul din cincizeci, atat din oameni cat si din dobitoace; si le-a dat Levitilor, care pazesc cortul Domnului, dupa cum ii poruncise Domnul. 31.48 Capeteniile ostirii, capeteniile peste o mie si capeteniile peste o suta, s-au apropiat de Moise~ 31.49 si i-au zis: Robii tai au facut socoteala ostasilor care erau sub poruncile noastre, si nu lipseste nici un om dintre noi. 31.50 Noi aducem deci, ca dar Domnului, fiecare ce a gasit ca scule de aur, si anume: lantisoare, bratari, inele, cercei si salbe, ca sa se faca ispasire pentru sufletele noastre inaintea Domnului. 31.51 Moise si preotul Eleazar au primit de la ei toate aceste scule lucrate in aur. 31.52 Tot aurul, pe care l-au adus Domnului capeteniile peste o mie si capeteniile peste o suta, ca dar ridicat, cantarea saisprezece mii sapte sute cincizeci de sicli. 31.53 Oamenii din oaste au pastrat fiecare pentru sine prada pe care o facuse. 31.54 Moise si preotul Eleazar au luat aurul de la capeteniile peste o mie si de la capeteniile peste o suta, si l-au adus in cortul intalnirii, ca aducere aminte pentru copiii lui Israel inaintea Domnului.
32.1 Fiii lui Ruben si fiii lui Gad aveau o mare multime de vite, si au vazut ca tara lui Iaezer si tara Galaadului erau un loc bun pentru vite. 32.2 Atunci fiii lui Gad, si fiii lui Ruben au venit la Moise, la preotul Eleazar si la mai marii adunarii, si le-au zis: 32.3 Atarot, Dibon, Iaezer, Nimra, Hesbon, Eleale, Sebam, Nebo si Beon~ 32.4 tara aceasta pe care a lovit-o Domnul inaintea adunarii lui Israel, este un loc bun pentru vite, si robii tai au vite. 32.5 Apoi au adaugat: Daca am capatat trecere inaintea ta, sa se dea tara aceasta in stapanirea robilor tai, si sa nu ne treci peste Iordan. 32.6 Moise a raspuns fiilor lui Gad si fiilor lui Ruben: Fratii vostri sa mearga oare la razboi, si voi sa ramaneti aici? 32.7 Pentru ce voiti sa muiati inima copiilor lui Israel si sa-i faceti sa nu treaca in tara pe care le-o da Domnul? 32.8 Asa au facut si parintii vostri cand i-am trimis din Cades-Barnea sa iscodeasca tara. 32.9 S-au suit pana la valea Escol, si, dupa ce au iscodit tara, au muiat inima copiilor lui Israel, si i-au facut sa nu intre in tara pe care le-o dadea Domnul. 32.10 Si Domnul S-a aprins de manie in ziua aceea, si a jurat zicand: 32.11 Oamenii acestia care s-au suit din Egipt, de la varsta de douazeci de ani in sus, nu vor vedea tara pe care am jurat ca o voi da lui Avraam, lui Isaac si lui Iacov, caci n-au urmat in totul calea Mea~ 32.12 afara de Caleb, fiul lui Iefune, Chenizitul, si Iosua, fiul lui Nun, care au urmat in totul calea Domnului. 32.13 Domnul S-a aprins de manie impotriva lui Israel, si i-a facut sa rataceasca in pustie timp de patruzeci de ani, pana la stingerea intregului leat de oameni care facusera rau inaintea Domnului. 32.14 Si iata ca voi luati locul parintilor vostri, ca niste odrasle de oameni pacatosi, ca sa faceti pe Domnul sa Se aprinda si mai tare de manie impotriva lui Israel. 32.15 Caci, daca va intoarceti de la El, El va lasa mai departe pe Israel sa rataceasca in pustie, si veti aduce pierderea poporului acestuia intreg. 32.16 Ei s-au apropiat de Moise, si au zis: Vom face aici ocoale pentru vitele noastre si cetati pentru pruncii nostri: 32.17 apoi ne vom inarma in graba si vom merge inaintea copiilor lui Israel, pana ii vom duce in locul care le este randuit; si pruncii nostri vor locui in aceste cetati intarite, din pricina locuitorilor tarii acesteia. 32.18 Nu ne vom intoarce in casele noastre mai inainte ca fiecare din copiii lui Israel sa fi pus stapanire pe mostenirea lui~ 32.19 si nu vom stapani nimic cu ei dincolo de Iordan, nici mai departe, pentru ca noi ne vom avea mostenirea noastra dincoace de Iordan, la rasarit. 32.20 Moise le-a zis: Daca faceti asa, daca va inarmati ca sa luptati inaintea Domnului~ 32.21 daca toti aceia dintre voi care se vor inarma trec Iordanul inaintea Domnului, pana ce va izgoni pe vrajmasii Lui dinaintea Lui~ 32.22 si daca va veti intoarce inapoi numai dupa ce tara va fi supusa inaintea Domnului, atunci veti fi fara vina inaintea Domnului si inaintea lui Israel, si tinutul acesta va fi mosia voastra inaintea Domnului. 32.23 Dar daca nu faceti asa, pacatuiti impotriva Domnului, si sa stiti ca pacatul vostru va va ajunge. 32.24 Ziditi cetati pentru pruncii vostri si ocoale pentru vitele voastre, si faceti ce ati spus cu gura voastra. 32.25 Fiii lui Gad si fiii lui Ruben au zis lui Moise: Robii tai vor face tot ce porunceste domnul nostru. 32.26 Pruncii nostri, nevestele, turmele noastre si toate vitele noastre, vor ramane in cetatile Galaadului; 32.27 iar robii tai, toti inarmati pentru razboi, vor merge sa se lupte inaintea Domnului, cum zice domnul nostru. 32.28 Moise a dat porunci cu privire la ei preotului Eleazar, lui Iosua, fiul lui Nun, si capilor de familie din semintiile copiilor lui Israel. 32.29 El le-a zis: Daca fiii lui Gad si fiii lui Ruben trec cu voi Iordanul, inarmati cu totii ca sa lupte inaintea Domnului, dupa ce tara va fi supusa inaintea voastra, sa le dati in stapanire tinutul Galaadului. 32.30 Dar daca nu vor merge inarmati impreuna cu voi, sa se aseze in mijlocul vostru in tara Canaanului. 32.31 Fiii lui Gad si fiii lui Ruben au raspuns: Vom face tot ce a spus robilor tai Domnul. 32.32 Vom trece inarmati inaintea Domnului in tara Canaanului; dar noi sa ne avem mostenirea noastra dincoace de Iordan. 32.33 Moise a dat fiilor lui Gad si fiilor lui Ruben, si la jumatate din semintia lui Manase, fiul lui Iosif, imparatia lui Sihon, imparatul Amoritilor, si imparatia lui Og, imparatul Basanului, tara cu cetatile ei, cu tinuturile cetatilor tarii de jur imprejur. 32.34 Fiii lui Gad au zidit Dibonul, Atarotul, Aroerul~ 32.35 Atrot-Sofan, Iaezer, Iogbeha~ 32.36 Bet-Nimra si Bet-Haran, cetati intarite, si au facut staule pentru turme. 32.37 Fiii lui Ruben au zidit Hesbonul, Eleale, Chiriataim~ 32.38 Nebo si Baal-Meon, ale caror nume au fost schimbate, si Sibma, si au pus alte nume cetatilor pe care le-au zidit. 32.39 Fiii lui Machir, fiul lui Manase, au mers impotriva Galaadului, si au pus mana pe el; au izgonit pe Amoritii care erau acolo. 32.40 Moise a dat Galaadului lui Machir, fiul lui Manase, care s-a asezat acolo. 32.41 Iair, fiul lui Manase, a pornit si el, si a luat targurile, si le-a numit targurile lui Iair. 32.42 Nobah a pornit si el si a luat Chenatul impreuna cu cetatile care tineau de el, si l-a numit Nobah, dupa numele lui.
33.1 Iata popasurile copiilor lui Israel care au iesit din tara Egiptului, dupa ostirile lor, sub povatuirea lui Moise si lui Aaron. 33.2 Moise a scris calatoriile lor din popas in popas, dupa porunca Domnului. Si iata popasurile lor, dupa calatoriile lor. 33.3 Au pornit din Ramses in luna intai, in ziua a cincisprezecea a lunii intai. A doua zi dupa Paste, copiii lui Israel au iesit gata de lupta in fata tuturor Egiptenilor~ 33.4 in timp ce Egiptenii isi ingropau pe toti intaii lor nascuti, pe care-i lovise Domnul dintre ei. Caci Domnul facuse chiar si pe dumnezeii lor sa simta puterea Lui. 33.5 Copiii lui Israel au pornit din Ramses si au tabarat la Sucot. 33.6 Au pornit din Sucot, si au tabarat la Etam, care este la marginea pustiei. 33.7 Au pornit din Etam, s-au intors inapoi la Pi-Hahirot, fata in fata cu Baal-Tefon, si au tabarat inaintea Migdolului. 33.8 Au pornit dinaintea Pi-Hahirotului, si au trecut prin mijlocul marii inspre pustie; au facut un drum de trei zile in pustia Etamului, si au tabarat la Mara. 33.9 Au pornit de la Mara, si au ajuns la Elim; la Elim erau douasprezece izvoare de apa si saptezeci de finici: acolo au tabarat. 33.10 Au pornit din Elim, si au tabarat langa marea Rosie. 33.11 Au pornit de la marea Rosie, si au tabarat in pustia Sin. 33.12 Au pornit din pustia Sin, si au tabarat la Dofca. 33.13 Au pornit din Dofca, si au tabarat la Alus. 33.14 Au pornit din Alus, si au tabarat la Refidim, unde poporul n-a gasit apa de baut. 33.15 Au pornit din Refidim, si au tabarat in pustia Sinai. 33.16 Au pornit din pustia Sinai, si au tabarat la Chibrot-Hataava. 33.17 Au pornit de la Chibrot-Hataava, si au tabarat la Haterot. 33.18 Au pornit din Haterot, si au tabarat la Ritma. 33.19 Au pornit de la Ritma, si au tabarat la Rimon-Peret. 33.20 Au pornit din Rimon-Peret, si au tabarat la Libna. 33.21 Au pornit din Libna, si au tabarat la Risa. 33.22 Au pornit din Risa, si au tabarat la Chehelata. 33.23 Au pornit din Chehelata, si au tabarat la muntele Safer. 33.24 Au pornit de la muntele Safer, si au tabarat la Harada. 33.25 Au pornit din Harada, si au tabarat la Machelot. 33.26 Au pornit din Machelot, si au tabarat la Tahat. 33.27 Au pornit din Tahat, si au tabarat la Tarah. 33.28 Au pornit din Tarah, si au tabarat la Mitca. 33.29 Au pornit din Mitca, si au tabarat la Hasmona. 33.30 Au pornit din Hasmona, si au tabarat la Moserot. 33.31 Au pornit din Moserot, si au tabarat la Bene-Iaacan. 33.32 Au pornit din Bene-Iaacan, si au tabarat la Hor-Ghidgad. 33.33 Au pornit din Hor-Ghidgad, si au tabarat la Iotbata. 33.34 Au pornit din Iotbata, si au tabarat la Abrona. 33.35 Au pornit din Abrona, si au tabarat la Etion-Gheber. 33.36 Au pornit din Etion-Gheber, si au tabarat in pustia Tin, adica la Cades. 33.37 Au pornit din Cades, si au tabarat la muntele Hor, la marginea tarii Edomului. 33.38 Preotul Aaron s-a suit pe muntele Hor, dupa porunca Domnului; si a murit acolo, in al patruzecilea an dupa iesirea copiilor lui Israel din tara Egiptului, in luna a cincea, in cea dintai zi a lunii. 33.39 Aaron era in varsta de o suta douazeci si trei de ani cand a murit pe muntele Hor. 33.40 Imparatul Aradului, Canaanitul, care locuia in partea de miazazi a tarii Canaanului, a aflat de sosirea copiilor lui Israel. 33.41 Au pornit de la muntele Hor, si au tabarat la Talmona. 33.42 Au pornit din Talmona, si au tabarat la Punon. 33.43 Au pornit din Punon, si au tabarat la Obot. 33.44 Au pornit din Obot, si au tabarat la Iie-Abarim, la hotarul Moabului. 33.45 Au pornit din Iie-Abarim, si au tabarat la Dibon-Gad: 33.46 Au pornit din Dibon-Gad, si au tabarat la Almon-Diblataim. 33.47 Au pornit din Almon-Diblataim, si au tabarat la muntii Abarim, inaintea muntelui Nebo. 33.48 Au pornit de la muntii Abarim, si au tabarat in campia Moabului, langa Iordan, in fata Ierihonului. 33.49 Au tabarat langa Iordan, de la Bet-Iesimot pana la Abel-Sitim, in campia Moabului. 33.50 Domnul a vorbit lui Moise in campia Moabului, langa Iordan in fata Ierihonului. Si a zis: 33.51 Vorbeste copiilor lui Israel, si spune-le: Dupa ce veti trece Iordanul si veti intra in tara Canaanului~ 33.52 sa izgoniti dinaintea voastra pe toti locuitorii tarii, sa le daramati toti idolii de piatra, sa le nimiciti toate icoanele turnate, si sa le nimiciti toate inaltimile pentru jertfe. 33.53 Sa luati tara in stapanire, si sa va asezati in ea; caci Eu v-am dat tara aceasta, ca sa fie mosia voastra. 33.54 Sa impartiti tara prin sorti, dupa familiile voastre. Celor ce sunt in numar mai mare, sa le dati o parte mai mare, si celor ce sunt in numar mai mic, sa le dati o parte mai mica. Fiecare sa stapaneasca ce-i va cadea la sorti; s-o luati in stapanire, dupa semintiile parintilor vostri. 33.55 Dar daca nu veti izgoni dinaintea voastra pe locuitorii tarii, aceia dintre ei pe care ii veti lasa, va vor fi ca niste spini in ochi si ca niste ghimpi in coaste: va vor fi vrajmasi in tara in care veti merge sa va asezati. 33.56 Si va voi face si voua cum hotarasem sa le fac lor.
34.1 Domnul a vorbit lui Moise, si a zis: 34.2 Da porunca aceasta copiilor lui Israel, si spune-le: Cand veti intra in tara Canaanului, tara aceasta va fi mostenirea voastra, tara Canaanului, ale carei hotare iata-le: 34.3 Hotarul din partea de miazazi va incepe din pustia Tin, langa Edom. Astfel, hotarul vostru de miaza zi va incepe de la marginea marii Sarate, spre rasarit; 34.4 se va intoarce la miaza zi de inaltimea Acrabim, va trece prin Tin, si se va intinde pana la miazazi de Cades-Barnea; va urma mai departe prin Hatar-Adar, si va trece spre Atmon: 34.5 de la Atmon, se va intoarce pana la paraul Egiptului, si va iesi la mare. 34.6 Hotarul vostru dinspre apus va fi Marea cea Mare (Mediterana): aceasta va fi hotarul vostru la apus. 34.7 Iata care va fi hotarul vostru spre miaza-noapte: incepand de la Marea cea Mare sa trageti hotarul pana la muntele Hor; 34.8 de la muntele Hor, sa-l trageti prin Hamat, si sa ajunga pana la Tedad; 34.9 sa urmeze mai departe prin Zifron, ca sa ajunga la Hatar-Enan: acesta sa va fie hotarul inspre miaza noapte. 34.10 Sa va trageti hotarul spre rasarit de la Hatar-Enan pana la Sefam; 34.11 sa se pogoare din Sefam spre Ribla, la rasarit de Ain; se va pogori, si se va intinde de-a lungul marii Chineret (Ghenezaret), la rasarit; 34.12 se va pogori iarasi spre Iordan, ca sa ajunga la marea Sarata. Aceasta va fi tara voastra, cu hotarele ei de jur imprejur. 34.13 Moise a dat porunca aceasta copiilor lui Israel, si a zis: Aceasta este tara pe care o veti imparti prin sorti, si pe care a poruncit Domnul s-o dea celor noua semintii si jumatate. 34.14 Caci semintia fiilor lui Ruben, dupa casele lor parintesti, si semintia fiilor lui Gad, dupa casele parintilor lor, precum si jumatate din semintia lui Manase si-au luat mostenirea. 34.15 Aceste doua semintii si jumatate si-au luat mostenirea dincoace de Iordan, in fata Ierihonului, inspre rasarit. 34.16 Domnul a vorbit lui Moise, si a zis: 34.17 Iata numele barbatilor care vor imparti tara intre voi: preotul Eleazar, si Iosua, fiul lui Nun. 34.18 Sa mai luati cate o capetenie din fiecare semintie, ca sa faca impartirea tarii. 34.19 Iata numele barbatilor acestora. Pentru semintia lui Iuda: Caleb, fiul lui Iefune; 34.20 pentru semintia fiilor lui Simeon: Samuel, fiul lui Amihud; 34.21 pentru semintia lui Beniamin: Elidad, fiul lui Chislon; 34.22 pentru semintia fiilor lui Dan: capetenia Buchi, fiul lui Iogli; 34.23 pentru fiii lui Iosif, pentru semintia fiilor lui Manase: capetenia Haniel, fiul lui Efod; 34.24 si pentru semintia fiilor lui Efraim: capetenia Chemuel, fiul lui Siftan; 34.25 pentru semintia fiilor lui Zabulon: capetenia Elitafan, fiul lui Parnac; 34.26 pentru semintia fiilor lui Isahar: capetenia Paltiel, fiul lui Azan; 34.27 pentru semintia fiilor lui Aser: capetenia Ahihud, fiul lui Selomi; 34.28 pentru semintia fiilor lui Neftali: capetenia Pedahel, fiul lui Amihud. 34.29 Acestia sunt aceia carora le-a poruncit Domnul sa imparta tara Canaanului intre copiii lui Israel.
35.1 Domnul a vorbit lui Moise, in campia Moabului, langa Iordan, in fata Ierihonului. Si a zis: 35.2 Porunceste copiilor lui Israel, sa dea Levitilor, din mostenirea pe care o vor avea, niste cetati in care sa poata locui. Sa mai dati Levitilor si un loc gol imprejurul acestor cetati. 35.3 Cetatile sa fie ale lor, ca sa locuiasca in ele; iar locurile goale sa fie pentru vitele lor, pentru averile lor si pentru toate dobitoacele lor. 35.4 Locurile goale din jurul cetatilor pe care le veti da Levitilor, sa aiba, incepand de la zidul cetatii in afara, o mie de coti de jur imprejur. 35.5 Sa masurati afara din cetate, doua mii de coti in partea de rasarit, doua mii de coti in partea de miazazi, doua mii de coti in partea de apus, si doua mii de coti in partea de miaza noapte, asa incat cetatea sa fie la mijloc. Acestea sa fie locurile goale din jurul cetatilor lor. 35.6 Dintre cetatile pe care le veti da Levitilor, sase sa fie cetati de scapare unde va putea sa fuga ucigasul, si afara de acestea, sa le mai dati alte patruzeci si doua de cetati. 35.7 Toate cetatile pe care le veti da Levitilor sa fie patruzeci si opt de cetati, impreuna cu locurile lor goale. 35.8 Cetatile pe care le veti da din mosiile copiilor lui Israel sa fie date mai multe de cei ce au mai multe, si mai putine de cei ce au mai putine; fiecare sa dea Levitilor din cetatile lui dupa mostenirea pe care o va avea. 35.9 Domnul a vorbit lui Moise, si a zis: 35.10 Vorbeste copiilor lui Israel si spune-le: Cand veti trece Iordanul si veti intra in tara Canaanului~ 35.11 sa va alegeti niste cetati care sa va fie cetati de scapare, unde sa poata scapa ucigasul care va omori pe cineva fara voie. 35.12 Aceste cetati sa va slujeasca drept cetati de scapare impotriva razbunatorului sangelui, pentru ca ucigasul sa nu fie omorat inainte de a se infatisa in fata adunarii ca sa fie judecat. 35.13 Din cetatile pe care le veti da, sase sa va fie cetati de scapare. 35.14 Sa dati trei cetati dincoace de Iordan, si trei cetati in tara Canaanului: acestea sa va fie cetati de scapare. 35.15 Aceste sase cetati sa fie cetati de scapare pentru copiii lui Israel, pentru strain si pentru cel ce locuieste in mijlocul vostru: acolo va putea sa scape orice om care va ucide pe cineva fara voie. 35.16 Daca un om loveste pe aproapele sau cu o unealta de fier, si acesta moare, este un ucigas: ucigasul sa fie pedepsit cu moartea. 35.17 Daca-l loveste cu o piatra pe care o tine in mana, de care poate muri, si moare, este un ucigas: ucigasul sa fie pedepsit cu moartea. 35.18 Daca-l loveste cu vreo unealta de lemn pe care o tine in mana, de care poate muri, si moare, este un ucigas; ucigasul sa fie pedepsit cu moartea. 35.19 Razbunatorul sangelui sa omoare pe ucigas; cand il va intalni, sa-l omoare. 35.20 Daca un om impinge pe aproapele sau din ura, sau daca-l pandeste si arunca ceva asupra lui si moare~ 35.21 sau daca-l loveste cu mana din vrajmasie, si moare, cel ce l-a lovit sa fie pedepsit cu moartea; este un ucigas: razbunatorul sangelui sa omoare pe ucigas, cand il va intalni. 35.22 Dar daca un om impinge pe aproapele lui fara veste si nu din vrajmasie, sau daca arunca ceva asupra lui fara sa-l fi pandit~ 35.23 sau daca arunca asupra lui din nebagare de seama o piatra care-i poate pricinui moartea, si moare, fara sa-l urasca si fara sa caute sa-i faca rau: 35.24 Iata legile dupa care va judeca adunarea intre cel ce l-a lovit si razbunatorul sangelui. 35.25 Adunarea va izbavi pe ucigas din mana razbunatorului sangelui, si-l va face sa se intoarca in cetatea de scapare unde fugise. Sa locuiasca acolo pana la moartea marelui preot care este uns cu untdelemn sfant. 35.26 Daca ucigasul iese din hotarul cetatii de scapare unde fugise~ 35.27 si daca razbunatorul sangelui il intalneste afara din hotarul cetatii de scapare si ucide pe ucigas, nu va fi vinovat de omor. 35.28 Caci ucigasul trebuia sa locuiasca in cetatea lui de scapare pana la moartea marelui preot; si dupa moartea marelui preot, putea sa se intoarca la mosia lui. 35.29 Iata poruncile de drept pentru voi si pentru urmasii vostri, in toate locurile in care veti locui. 35.30 Daca un om omoara pe cineva, ucigasul sa fie omorat, pe marturia martorilor. Un singur martor nu va fi de ajuns ca sa fie osandit cineva la moarte. 35.31 Sa nu primiti rascumparare pentru viata unui ucigas vinovat de moarte, ci sa fie pedepsit cu moartea. 35.32 Sa nu primiti rascumparare pentru cel ce trebuie sa fuga in cetatea lui de scapare, ca sa se intoarca sa locuiasca in tara pana la moartea preotului. 35.33 Sa nu pangariti tara unde veti fi, caci sangele celui nevinovat pangareste tara; si ispasirea sangelui varsat in tara nu se va putea face decat prin sangele celui ce-l va varsa. 35.34 Sa nu pangariti deci tara in care veti merge sa locuiti, si in mijlocul careia voi locui si Eu, caci Eu sunt Domnul, care locuieste in mijlocul copiilor lui Israel.
36.1 Capeteniile familiei lui Galaad, fiul lui Machir, fiul lui Manase, dintre familiile fiilor lui Iosif, s-au apropiat si au vorbit inaintea lui Moise si inaintea mai marilor peste casele parintesti ale copiilor lui Israel. 36.2 Ei au zis: Domnule, tie ti-a poruncit Domnul sa dai copiilor lui Israel tara ca mostenire prin sorti. Tu, domnule, ai primit de asemenea porunca de la Domnul ca mostenirea fratelui nostru Telofhad, s-o dai fetelor lui. 36.3 Dar daca ele se marita dupa unul din fiii altei semintii a copiilor lui Israel, mostenirea lor va fi stearsa din mostenirea parintilor nostri, si adaugata la a semintiei din care vor face parte; si astfel mostenirea care ne-a cazut noua la sorti se va micsora. 36.4 Si cand va veni anul de veselie pentru copiii lui Israel, mostenirea lor va ramane adaugata la a semintiei din care vor face parte, si va fi stearsa astfel din mostenirea semintiei parintilor nostri. 36.5 Moise a poruncit copiilor lui Israel din partea Domnului, si a zis: Semintia fiilor lui Iosif are dreptate. 36.6 Iata ce porunceste Domnul cu privire la fetele lui Telofhad: sa se marite dupa cine vor vrea, numai sa se marite intr-o familie din semintia parintilor lor. 36.7 Nici o mostenire a copiilor lui Israel sa nu treaca de la o semintie la alta, ci fiecare din copiii lui Israel sa se tina lipit de mostenirea semintiei parintilor lui. 36.8 Si orice fata, care are o mostenire in semintiile copiilor lui Israel, sa se marite dupa cineva dintr-o familie din semintia tatalui ei, pentru ca fiecare din copiii lui Israel sa-si aiba mostenirea parintilor sai. 36.9 Nici o mostenire sa nu treaca de la o semintie la alta, ci semintiile copiilor lui Israel sa se tina fiecare de mostenirea sa. 36.10 Fetele lui Telofhad au facut intocmai dupa porunca pe care o daduse lui Moise Domnul. 36.11 Mahla, Tirta, Hogla, Milca si Noa, fetele lui Telofhad, s-au maritat dupa fiii unchilor lor; 36.12 s-au maritat in familiile fiilor lui Manase, fiul lui Iosif, si mostenirea lor a ramas in semintia familiei tatalui lor. 36.13 Acestea sunt poruncile si legile pe care le-a dat Domnul prin Moise copiilor lui Israel, in campia Moabului, langa Iordan, in fata Ierihonului.
1.1 Iata cuvintele pe care le-a spus Moise intregului Israel, dincoace de Iordan, in pustie, intr-o campie, fata in fata cu Suf, intre Paran, Tofel, Laban, Haterot si Di-Zahab. 1.2 (De la Horeb pana la Cades-Barnea, pe drumul care duce la muntele Seir, este o departare de unsprezece zile). 1.3 In al patruzecilea an, in luna unsprezecea, in ziua intai a lunii, Moise a vorbit copiilor lui Israel si le-a spus tot ce-i poruncise Domnul sa le spuna. 1.4 Aceasta era dupa ce a batut pe Sihon, imparatul Amoritilor, care locuia la Hesbon, si pe Og, imparatul Basanului, care locuia la Astarot si la Edrei. 1.5 Dincoace de Iordan, in tara Moabului, Moise a inceput sa lamureasca legea aceasta si a zis: 1.6 Domnul, Dumnezeul nostru, ne-a vorbit la Horeb, zicand: Ati locuit destula vreme in muntele acesta. 1.7 Intoarceti-va, si plecati; duceti-va la muntele Amoritilor si in toate imprejurimile: in campie, pe munte, in vale, in partea de miaza-zi, pe tarmul marii, in tara Canaanitilor si in Liban, pana la raul cel mare, raul Eufrat. 1.8 Vedeti, v-am pus tara inainte; intrati si luati in stapanire tara pe care domnul a jurat parintilor vostri, Avraam, Isaac si Iacov, ca o va da lor si semintei lor dupa ei. 1.9 In vremea aceea, v-am spus: Eu nu va pot purta singur. 1.10 Domnul, Dumnezeul vostru, v-a inmultit, si azi sunteti foarte multi la numar, ca stelele cerului. 1.11 Domnul, Dumnezeul parintilor vostri, sa va mareasca de o mie de ori pe atat, si sa va binecuvanteze, dupa cum a fagaduit! 1.12 Cum as putea sa port eu singur pricinile voastre, povara voastra si certurile voastre? 1.13 Luati din semintiile voastre niste barbati intelepti, priceputi si cunoscuti, si-i voi pune in fruntea voastra. 1.14 Voi mi-ati raspuns, si ati zis: Ceea ce spui tu sa facem este un lucru bun. 1.15 Am luat atunci pe capeteniile semintiilor voastre, barbati intelepti si cunoscuti, si i-am pus in fruntea voastra drept capetenii peste o mie, capetenii peste o suta, capetenii peste cincizeci, si capetenii peste zece, ca dregatori in semintiile voastre. 1.16 Am dat, in acelasi timp, urmatoarea porunca judecatorilor vostri: Sa ascultati pe fratii vostri, si sa judecati dupa dreptate neintelegerile fiecaruia cu fratele lui sau cu strainul. 1.17 Sa nu cautati la fata oamenilor in judecatile voastre; sa ascultati pe cel mic ca si pe cel mare; sa nu va temeti de nimeni, caci Dumnezeu e Cel care face dreptate. Si cand veti gasi o pricina prea grea, s-o aduceti inaintea mea, ca s-o aud. 1.18 Asa v-am poruncit, in vremea aceea, tot ce aveati de facut. 1.19 Am plecat din Horeb, si am strabatut toata pustia aceea mare si grozava pe care ati vazut-o; am luat drumul care duce in muntele Amoritilor, cum ne poruncise Domnul, Dumnezeul nostru, si am ajuns la Cades-Barnea. 1.20 Si eu v-am zis: Ati ajuns la muntele Amoritilor pe care ni-l da Domnul, Dumnezeul nostru. 1.21 Iata ca Domnul, Dumnezeul tau, iti pune tara inainte; suie-te, ia-o in stapanire, cum ti-a spus Domnul Dumnezeul parintilor tai; nu te teme, si nu te inspaimanta. 1.22 Voi v-ati apropiat cu totii de mine, si ati zis: Sa trimitem niste oameni inaintea noastra, ca sa iscodeasca tara, si sa ne aduca raspuns cu privire la drumul pe care ne vom sui in ea si asupra cetatilor in care vom ajunge. 1.23 Parerea aceasta mi s-a parut buna; si am luat doisprezece oameni dintre voi, cate un om de fiecare semintie. 1.24 Ei au plecat, au trecut muntele, si au ajuns pana la valea Escol, si au iscodit tara. 1.25 Au luat in maini din roadele tarii si ni le-au adus; ne-au facut o dare de seama, si au zis: Buna tara ne da Domnul, Dumnezeul nostru. 1.26 Dar voi n-ati vrut sa va suiti in ea, si v-ati razvratit impotriva poruncii Domnului, Dumnezeului vostru. 1.27 Ati cartit in corturile voastre, si ati zis: Pentru ca ne uraste, de aceea ne-a scos Domnul din tara Egiptului, ca sa ne dea in mainile Amoritilor si sa ne nimiceasca. 1.28 Unde sa ne suim? Fratii nostri ne-au muiat inima, zicand: Poporul acela este un popor mai mare si mai inalt la statura decat noi; cetatile sunt mari si intarite pana la cer; ba inca, am vazut acolo si copii de ai lui Anac. 1.29 Eu v-am zis: Nu va spaimantati, si nu va fie frica de ei. 1.30 Domnul, Dumnezeul vostru, care merge inaintea voastra, se va lupta El insusi pentru voi, potrivit cu tot ce a facut pentru voi sub ochii vostri in Egipt. 1.31 Apoi in pustie, ai vazut ca Domnul, Dumnezeul tau, te-a purtat cum poarta un om pe fiul sau, pe tot drumul pe care l-ati facut pana la sosirea voastra in locul acesta. 1.32 Cu toate acestea, voi n-ati avut incredere in Domnul, Dumnezeul vostru~ 1.33 care mergea inaintea voastra pe drum, ca sa va caute un loc de poposire: noaptea intr-un foc, ca sa va arate drumul pe care trebuia sa mergeti, si ziua intr-un nor. 1.34 Domnul a auzit glasul cuvintelor voastre. S-a maniat, si a jurat, zicand: 1.35 Nici unul din barbatii care fac parte din acest neam rau nu va vedea tara aceea buna pe care am jurat ca o voi da parintilor vostri~ 1.36 afara de Caleb, fiul lui Iefune. El o va vedea, si tara in care a mers, o voi da lui si copiilor lui, pentru ca a urmat in totul calea Domnului. 1.37 Domnul S-a maniat si pe mine, din pricina voastra, si a zis: Nici tu nu vei intra in ea. 1.38 Iosua, fiul lui Nun, slujitorul tau, va intra in ea; intareste-l, caci el va pune pe Israel in stapanirea tarii aceleia. 1.39 Si pruncii vostri, despre care ati zis: Vor fi de jaf! si fiii vostri, care nu cunosc azi nici binele nici raul, ei vor intra in ea; da, lor le-o voi da, si ei o vor stapani. 1.40 Dar voi, intoarceti-va inapoi, si plecati in pustie, inspre marea Rosie. 1.41 Voi ati raspuns, si mi-ati zis: Am pacatuit impotriva Domnului; ne vom sui si ne vom bate, cum ne-a poruncit Domnul, Dumnezeul nostru. Si v-ati incins fiecare armele, si v-ati incumetat sa va suiti pe munte. 1.42 Domnul mi-a zis: Spune-le: Nu va suiti si nu va luptati, caci Eu nu sunt in mijlocul vostru; nu cautati sa fiti batuti de vrajmasii vostri. 1.43 Eu v-am spus, dar n-ati ascultat; ci v-ati razvratit impotriva poruncii Domnului, si v-ati suit semeti pe munte. 1.44 Atunci Amoritii, care locuiesc pe muntele acesta, v-au iesit inainte, si v-au urmarit ca albinele; v-au batut din Seir, pana la Horma. 1.45 La intoarcerea voastra, ati plans inaintea Domnului; dar Domnul nu v-a ascultat glasul, si n-a luat aminte la voi. 1.46 Si asa ati ramas la Cades, unde ati stat multa vreme.
2.1 Ne-am intors, si am plecat in pustie, pe drumul care duce la marea Rosie, cum imi poruncise Domnul; si am ocolit multa vreme munte Seir. 2.2 Domnul mi-a zis: 2.3 Va ajunge de cand ocoliti muntele acesta. Intoarceti-va spre miazanoapte. 2.4 Da urmatoarea porunca poporului: Acum aveti sa treceti prin hotarele fratilor vostri, copiii lui Esau, care locuiesc in Seir. Ei se vor teme de voi; dar sa va paziti bine. 2.5 Sa nu va incaierati cu ei; caci nu va voi da in tara lor nici macar o palma deloc: muntele Seir l-am dat in stapanire lui Esau. 2.6 Sa cumparati de la ei cu pret de argint, hrana pe care o veti manca, si sa cumparati de la ei cu pret de argint, chiar si apa pe care o veti bea. 2.7 Caci Domnul, Dumnezeul tau, te-a binecuvantat in tot lucrul mainilor tale si ti-a cunoscut calatoria in aceasta mare pustie. Iata, de patruzeci de ani de cand Domnul Dumnezeul tau este cu tine, si n-ai dus lipsa de nimic. 2.8 Am trecut pe departe de fratii nostri, copiii lui Esau, care locuiesc in Seir, si pe departe de drumul care duce in campie, departe de Elat si de Etion-Gheber; apoi ne-am intors si am apucat spre pustia Moabului. 2.9 Domnul mi-a zis: Nu face razboi cu Moab, si nu te apuca la lupta cu el; caci nu-ti voi da nimic sa stapanesti in tara lui: Arul l-am dat in stapanire copiilor lui Lot. 2.10 (Mai inainte aici locuiau Emimii: un popor mare, mult la numar si de statura inalta, ca Anachimii. 2.11 Ei treceau drept Refaimiti, ca si Anachimii; dar Moabitii ii numeau Emimi. 2.12 Seir era locuit alta data de Horiti; copiii lui Esau i-au izgonit, i-au nimicit dinaintea lor, si s-au asezat in tara pe care o stapaneste si pe care i-a dat-o Domnul.) 2.13 Acum sculati-va si treceti paraul Zered. Am trecut paraul Zered. 2.14 Vremea cat au tinut calatoriile noastre de la Cades-Barnea pana la trecerea paraului Zered a fost de treizeci si opt de ani, pana a pierit din mijlocul taberei tot neamul oamenilor de razboi, cum le jurase Domnul. 2.15 Mana Domnului a fost impotriva lor ca sa-i nimiceasca din mijlocul taberei, pana ce au pierit. 2.16 Dupa ce au pierit toti barbatii de razboi, murind in mijlocul poporului~ 2.17 Domnul mi-a vorbit si a zis: 2.18 Sa treci azi hotarul Moabului, la cetatea Ar~ 2.19 si sa te apropii de copiii lui Amon. Sa nu faci razboi cu ei, si sa nu te iei la lupta cu ei; caci nu-ti voi da nimic de stapanit in tara copiilor lui Amon: am dat-o in stapanire copiilor lui Lot. 2.20 Tara aceasta trecea de asemenea ca o tara a lui Refaim; mai inainte locuiau in ea Refaimitii; si Amonitii ii numeau Zamzumimi: 2.21 un popor mare, mult la numar si de statura inalta, ca Anachimii. Domnul i-a nimicit dinaintea Amonitilor, care i-au izgonit si s-au asezat in locul lor. 2.22 (Asa a facut Domnul si pentru copiii lui Esau care locuiesc in Seir, cand a nimicit pe Horiti dinaintea lor; ei i-au izgonit si s-au asezat in locul lor, pana in ziua de azi. 2.23 De asemenea, Avitii, care locuiau in sate pana la Gaza, au fost nimiciti de Caftoriti, iesiti din Caftor, care s-au asezat in locul lor.) 2.24 Sculati-va, plecati, si treceti paraul Arnon. Iata, iti dau in maini pe Sihon, imparatul Hesbonului, Amoritul, si tara lui. Incepe cucerirea, fa razboi cu el! 2.25 De azi incolo voi baga groaza si frica de tine in toate popoarele de sub cer; si, la auzul faimei tale, vor tremura si se vor ingrozi de tine. 2.26 Din pustia Chedemot, am trimis soli la Sihon, imparatul Hesbonului, cu vorbe de pace. Am trimis sa-i spuna: 2.27 Lasa-ma sa trec prin tara ta; voi tine drumul mare, fara sa ma abat nici la dreapta nici la stanga. 2.28 Sa-mi vinzi pe pret de argint hrana pe care o voi manca, si sa-mi dai cu pret de argint apa de care o voi bea; nu voi face altceva decat sa trec cu piciorul, 2.29 lucru pe care mi l-au ingaduit copiii lui Esau care locuiesc in Seir, si Moabitii care locuiesc in Ar ingaduieste-mi si tu lucrul acesta, pana voi trece Iordanul ca sa intru in tara pe care ne-o da Domnul, Dumnezeul nostru. 2.30 Dar Sihon, imparatul Hesbonului, n-a vrut sa ne lase sa trecem pe la el; caci Domnul, Dumnezeul tau, i-a facut duhul neinduplecat, si i-a impietrit inima, ca sa-l dea in mainile tale, cum vezi azi. 2.31 Domnul mi-a zis: Vezi, acum incep sa-ti dau pe Sihon si tara lui; incepe si tu dar sa-i iei in stapanire tara ca s-o mostenesti. 2.32 Sihon ne-a iesit inainte, cu tot poporul lui, ca sa lupte impotriva noastra, la Iahat. 2.33 Domnul, Dumnezeul nostru, ni l-a dat in maini, si l-am batut, pe el, si pe fiii lui, si pe tot poporul lui. 2.34 I-am luat atunci toate cetatile, si le-am nimicit cu desavarsire: barbati, femei si prunci i-am nimicit cu desavarsire, si n-am lasat sa scape nici unul macar. 2.35 Numai vitele le-am rapit pentru noi, precum si prada din cetatile pe care le luaseram. 2.36 De la Aroer, care este pe malurile paraului Arnon, si de la cetatea care este in vale, pana la Galaad, n-a fost nici o cetate prea tare pentru noi: Domnul, Dumnezeul nostru, ni le-a dat pe toate in mana. 2.37 Dar de tara copiilor lui Amon nu te-ai apropiat, de toate malurile paraului Iaboc, de cetatile de la munte, si de toate locurile pe care te-a oprit Domnul, Dumnezeul tau, sa le lovesti.
3.1 Ne-am intors, si ne-am suit pe drumul care duce la Basan. Og, imparatul Basanului, ne-a iesit inainte, cu tot poporul lui, ca sa lupte impotriva noastra la Edrei. 3.2 Domnul mi-a zis: Nu te teme de el; caci il dau in mainile tale, pe el si tot poporul lui, si tara lui; sa te porti cu el cum te-ai purtat cu Sihon, imparatul Amoritilor, care locuia la Hesbon. 3.3 Si Domnul, Dumnezeul nostru, a mai dat in mainile noastre si pe Og, imparatul Basanului, cu tot poporul lui; l-am batut si n-am lasat sa scape nici unul din oamenii lui. 3.4 I-am luat atunci toate cetatile, si n-a fost una care sa nu cada in stapanirea noastra: saizeci de cetati, tot tinutul Argob, imparatia lui Og din Basan. 3.5 Toate cetatile acestea erau intarite, cu ziduri inalte, cu porti si zavoare, afara de cetatile fara ziduri care erau foarte multe la numar. 3.6 Lo-am nimicit cu desavarsire, cum facusem cu Sihon, imparatul Hesbonului; am nimicit cu desavarsire toate cetatile impreuna cu barbatii, femeile si pruncii. 3.7 Iar toate vitele si prada din cetati le-am luat pentru noi. 3.8 Astfel in vremea aceea am cucerit de la cei doi imparati ai Amoritilor tara de dincoace de Iordan, de la paraul Arnon pana la muntele Hermon~ 3.9 (Sidonitii zic Hermonului Sirion, si Amoritii il numesc Senir)~ 3.10 toate cetatile din campie, tot Galaadul si tot Basanul pana la Salca si Edrei, cetati din imparatia lui Og in Basan. 3.11 (Numai Og, imparatul Basanului, mai ramasese din neamul Refaimitilor. Patul lui, un pat de fier, este la Raba, cetatea copiilor lui Amon. Lungimea lui este de noua coti, si latimea de patru coti, dupa cotul unui om.) 3.12 Atunci am luat in stapanire tara aceasta. Am dat Rubenitilor si Gaditilor tinutul de la Aroer, care este pe paraul Arnon, si jumatatea muntelui Galaad cu cetatile lui. 3.13 Am dat la jumatate din semintia lui Manase ce mai ramanea din Galaad si toata imparatia lui Og din Basan: tot tinutul Argob, cu tot Basanul, care purta numele de tara Refaimitilor. 3.14 Iair, fiul lui Manase, a luat tot tinutul Argob pana la hotarul Ghesuritilor si Maacatitilor, si a pus numele lui targurilor Basanului, numite si azi targurile lui Iair. 3.15 Am dat Galaadul lui Machir. 3.16 Rubenitilor si Gaditilor le-am dat o parte din Galaad pana la paraul Arnon, al carui mijloc slujeste ca hotar, si pana la paraul Iaboc, hotarul copiilor lui Amon; 3.17 le-am mai dat campia, marginita de Iordan, de la Chineret pana la marea campiei, Marea Sarata, la picioarele muntelui Pisga spre rasarit. 3.18 In vremea aceea, v-am dat porunca aceasta: Domnul, Dumnezeul vostru, va da in mana tara aceasta ca s-o stapaniti. Voi toti, cei buni de lupta, sa mergeti inarmati inaintea copiilor lui Israel. 3.19 Numai femeile voastre, pruncii si vitele voastre stiu ca aveti multe vite sa ramana in cetatile pe care vi le-am dat~ 3.20 pana ce Domnul va da odihna fratilor vostri ca si voua, si vor lua si ei in stapanire tara pe care le-o da Domnul, Dumnezeul vostru, dincolo de Iordan. Dupa aceea va veti intoarce fiecare in mostenirea pe care v-am dat-o. 3.21 In vremea aceea, am poruncit lui Iosua, si i-am zis: Ochii tai au vazut tot ce a facut Domnul, Dumnezeul vostru, acestor doi imparati: asa va face Domnul tuturor imparatiilor impotriva carora vei merge. 3.22 Nu te teme de ei; caci Domnul, Dumnezeul vostru, va lupta El insusi pentru voi. 3.23 In vremea aceea, m-am rugat Domnului, si am zis: 3.24 Stapane Doamne! Tu ai inceput sa arati robului Tau marirea Ta si mana Ta cea puternica; caci care este dumnezeul acela, in cer si pe pamant, care sa poata face lucrari ca ale Tale si sa aiba o putere ca a Ta? 3.25 Lasa-ma, Te rog, sa trec, si sa vad tara aceea buna de dincolo de Iordan, muntii aceia frumosi si Libanul! 3.26 Dar Domnul S-a maniat pe mine, din pricina voastra, si nu m-a ascultat. Domnul mi-a zis: Destul! Nu-Mi mai vorbi de lucrul acesta. 3.27 Suie-te pe varful muntelui Pisga, uita-te spre apus, spre miaza noapte, spre miaza zi si spre rasarit, si priveste-o doar cu ochii; caci nu vei trece Iordanul acesta. 3.28 Da porunci lui Iosua, intareste-l, si imbarbateaza-l; caci el va merge inaintea poporului acestuia si-l va pune in stapanirea tarii pe care o vei vedea. 3.29 Si am ramas astfel in vale, in dreptul Bet-Peorului.
4.1 Acum, Israele, asculta legile si poruncile pe care va invat sa le paziti. Impliniti-le, pentru ca sa traiti, si sa intrati in stapanirea tarii pe care v-o da Domnul, Dumnezeul parintilor vostri. 4.2 Sa n-adaugati nimic la cele ce va poruncesc eu, si sa nu scadeti nimic din ele; ci sa paziti poruncile Domnului, Dumnezeului vostru, asa cum vi le dau eu. 4.3 Ati vazut cu ochii vostri ce a facut Domnul cu prilejul faptei lui Baal-Peor: Domnul, Dumnezeul tau, a nimicit din mijlocul tau pe toti aceia care se dusesera dupa Baal-Peor. 4.4 Iar voi, care v-ati alipit de Domnul, Dumnezeul vostru, sunteti toti vii astazi. 4.5 Iata, v-am invatat legi si porunci, cum mi-a poruncit Domnul, Dumnezeul meu, ca sa le impliniti in tara pe care o veti lua in stapanire. 4.6 Sa le paziti si sa le impliniti; caci aceasta va fi intelepciunea si priceperea voastra inaintea popoarelor, care vor auzi vorbindu-se de toate aceste legi si vor zice: Acest neam mare este un popor cu totul intelept si priceput! 4.7 Care este, in adevar, neamul acela asa de mare incat sa fi avut pe dumnezeii lui asa de aproape cum avem noi pe Domnul, Dumnezeul nostru, ori de cate ori Il chemam? 4.8 Si care este neamul acela asa de mare incat sa aiba legi si porunci asa de drepte, cum este toata legea aceasta pe care v-o pun astazi inainte? 4.9 Numai, ia seama asupra ta, si vegheaza cu luare aminte asupra sufletului tau, in toate zilele vietii tale, ca nu cumva sa uiti lucrurile pe care ti le-au vazut ochii, si sa-ti iasa din inima; fa-le cunoscut copiilor tai si copiilor copiilor tai. 4.10 Adu-ti aminte de ziua cand te-ai infatisat inaintea Domnului, Dumnezeului tau, la Horeb, cand Domnul mi-a zis: Strange poporul la Mine! Caci vreau sa-i fac sa auda cuvintele Mele, ca sa invete sa se teama de Mine tot timpul cat vor trai pe pamant; si sa invete si pe copiii lor sa le pazeasca. 4.11 Voi v-ati apropiat si ati stat la poalele muntelui. Muntele era aprins, si flacarile se ridicau pana in inima cerului. Era intuneric, nori si negura deasa. 4.12 Si Domnul v-a vorbit din mijlocul focului; voi ati auzit sunetul cuvintelor Lui, dar n-ati vazut nici un chip, ci ati auzit doar un glas. 4.13 El Si-a vestit legamantul Sau, pe care v-a poruncit sa-l paziti, cele zece porunci; si le-a scris pe doua table de piatra. 4.14 In vremea aceea, Domnul mi-a poruncit sa va invat legi si porunci, ca sa le impliniti in tara pe care o veti lua in stapanire. 4.15 Fiindca n-ati vazut nici un chip in ziua cand v-a vorbit Domnul din mijlocul focului, la Horeb, vegheati cu luare aminte asupra sufletelor voastre~ 4.16 ca nu cumva sa va stricati, si sa va faceti un chip cioplit, sau o infatisare a vreunui idol, sau chipul vreunui om sau chipul vreunei femei~ 4.17 sau chipul vreunui dobitoc de pe pamant, sau chipul vreunei pasari care zboara in ceruri~ 4.18 sau chipul vreunui dobitoc care se taraste pe pamant, sau chipul vreunui peste care traieste in apele dedesubtul pamantului. 4.19 Vegheaza asupra sufletului tau, ca nu cumva, ridicandu-ti ochii spre cer, si vazand soarele, luna si stelele, toata ostirea cerurilor, sa fii tarat sa te inchini inaintea lor si sa le slujesti: caci acestea sunt lucruri pe care Domnul, Dumnezeul tau, le-a facut si le-a impartit ca sa slujeasca tuturor popoarelor, sub cerul intreg. 4.20 Dar pe voi, Domnul v-a luat, si v-a scos din cuptorul de fier al Egiptului, ca sa-I fiti un popor pus de o parte, cum sunteti azi. 4.21 Si Domnul S-a maniat pe mine, din pricina voastra: si a jurat ca eu sa nu trec Iordanul, si sa nu intru in tara aceea buna pe care ti-o da ca mostenire Domnul, Dumnezeul tau. 4.22 Eu voi muri deci in tara aceasta de aici, nu voi trece Iordanul; dar voi il veti trece, si veti stapani tara aceea buna. 4.23 Vegheati asupra voastra, ca sa nu dati uitarii legamantul pe care l-a incheiat cu voi Domnul, Dumnezeul vostru, si sa nu faceti vreun chip cioplit, nici vreo infatisare oarecare, pe care ti-a oprit Domnul, Dumnezeul tau, s-o faci. 4.24 Caci Domnul, Dumnezeul tau, este un foc mistuitor, un Dumnezeu gelos. 4.25 Cand vei avea copii, si copii din copiii tai, si vei fi de multa vreme in tara, daca va veti strica, daca va veti face chipuri cioplite, infatisari ale vreunui lucru, daca veti face ce este rau inaintea Domnului Dumnezeului vostru, ca sa-L maniati, 4.26 iau astazi martor impotriva voastra cerul si pamantul, ca veti pieri de o moarte repede din tara pe care o veti lua in stapanire dincolo de Iordan, si nu veti avea zile multe in ea, caci veti fi nimiciti de tot. 4.27 Domnul va va imprastia printre popoare, si nu veti ramane decat un mic numar in mijlocul neamurilor unde va va duce Domnul. 4.28 Si acolo veti sluji unor dumnezei, care sunt o lucrare facuta de maini omenesti, de lemn si de piatra, care nu pot nici sa vada, nici sa auda, nici sa manance, nici sa miroase. 4.29 Si daca de acolo vei cauta pe Domnul, Dumnezeul tau, Il vei gasi daca-L vei cauta din toata inima ta si din tot sufletul tau. 4.30 Si dupa ce ti se vor intampla toate aceste lucruri in stramtorarea ta, in zilele de pe urma, te vei intoarce la Domnul, Dumnezeul tau, si vei asculta glasul Lui; 4.31 caci Domnul, Dumnezeul tau, este un Dumnezeu plin de indurare, care nu te va parasi si nu te va nimici; El nu va uita legamantul pe care l-a incheiat prin juramant cu parintii tai. 4.32 Intreaba vremurile stravechi, care au fost inaintea ta, din ziua cand a facut Dumnezeu pe om pe pamant, si cerceteaza de la o margine a cerului la cealalta: a fost vreodata vreo intamplare asa de mare, si s-a auzit vreodata asa ceva? 4.33 A fost vreodata vreun popor care sa fi auzit glasul lui Dumnezeu vorbind din mijlocul focului, cum l-ai auzit tu, si sa fi ramas viu? 4.34 A fost vreodata vreun dumnezeu care sa fi cautat sa ia un neam din mijlocul altui neam, prin incercari, semne, minuni si lupte, cu mana tare si brat intins, si cu minuni infricosate, cum a facut cu voi Domnul, Dumnezeul vostru, in Egipt si sub ochii vostri? 4.35 Numai tu ai fost martor la aceste lucruri, ca sa cunosti ca numai Domnul este Dumnezeu si ca nu este alt Dumnezeu afara de El. 4.36 Din cer, te-a facut sa auzi glasul Lui, ca sa te invete; si, pe pamant, te-a facut sa vezi focul Lui cel mare, si ai auzit cuvintele Lui din mijlocul focului. 4.37 El a iubit pe parintii tai, si de aceea a ales samanta lor dupa ei; El insusi te-a scos din Egipt, prin puterea Lui cea mare. 4.38 El a izgonit dinaintea ta neamuri mai mari la numar si mai tari decat tine, ca sa te duca in tara lor, si sa ti-o dea in stapanire, cum vezi azi. 4.39 Sa stii dar in ziua aceasta, si pune-ti in inima ca numai Domnul este Dumnezeu, sus in cer si jos pe pamant, si ca nu este alt Dumnezeu afara de El. 4.40 Pazeste dar legile si poruncile Lui, pe care ti le dau azi, ca sa fii fericit, tu si copiii tai dupa tine, si sa ai zile multe in tara pe care ti-o da Domnul, Dumnezeul tau, pe vecie. 4.41 Atunci Moise a ales trei cetati dincoace de Iordan, la rasarit~ 4.42 pentru ca sa slujeasca de scapare ucigasului care ar fi omorat fara voie pe aproapele lui, fara sa-i fi fost vrajmas mai dinainte, si sa-si poata scapa astfel viata, fugind intr-una din aceste cetati. 4.43 Aceste cetati erau: Beter, in pustie, in campie, la Rubeniti; Ramot, in Galaad, la Gaditi, si Golan, in Basan, la Manasiti. 4.44 Aceasta este legea pe care a dat-o Moise copiilor lui Israel. 4.45 Iata invataturile, legile si poruncile pe care le-a dat Moise copiilor lui Israel, dupa iesirea lor din Egipt. 4.46 Aceasta era dincoace de Iordan, in vale, fata in fata cu Bet-Peor, in tara lui Sihon, imparatul Amoritilor, care locuia la Hesbon, si care a fost batut de Moise si copiii lui Israel, dupa iesirea lor din Egipt. 4.47 Ei au pus mana pe tara lui si pe tara lui Og, imparatul Basanului. Acesti doi imparati ai Amoritilor erau dincoace de Iordan, la rasarit. 4.48 Tinutul lor se intindea de la Aroer, care este pe malurile paraului Arnon, pana la muntele Sionului care este Hermonul~ 4.49 si cuprindea toata campia de dincoace de Iordan, la rasarit, pana la marea campiei, sub poalele muntelui Pisga.
5.1 Moise a chemat pe tot Israelul, si i-a zis: Asculta, Israele, legile si poruncile pe care vi le spun astazi in auzul vostru. Invatati-le, si impliniti-le cu scumpatate. 5.2 Domnul, Dumnezeul nostru, a incheiat cu noi un legamant la Horeb. 5.3 Nu cu parintii nostri a incheiat Domnul legamantul acesta, ci cu noi, care suntem toti vii astazi aici. 5.4 Domnul v-a vorbit fata in fata pe munte, din mijlocul focului. 5.5 Eu am stat atunci intre Domnul si voi, ca sa va vestesc cuvantul Domnului; caci va era frica de foc, si nu v-ati suit pe munte. El a zis: 5.6 Eu sunt Domnul, Dumnezeul tau, care te-am scos din tara Egiptului, din casa robiei. 5.7 Sa n-ai alti dumnezei afara de Mine. 5.8 Sa nu-ti faci chip cioplit, nici vreo infatisare a lucrurilor care sunt sus in ceruri, sau jos pe pamant, sau in ape sub pamant. 5.9 Sa nu te inchini inaintea lor, si sa nu le slujesti; caci Eu, Domnul, Dumnezeul tau, sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc faradelegea parintilor in copii pana la al treilea si la al patrulea neam al celor ce Ma urasc; 5.10 si Ma indur pana la al miilea neam de cei ce Ma iubesc si pazesc poruncile Mele. 5.11 Sa nu iei in desert Numele Domnului, Dumnezeului tau; caci Domnul nu va lasa nepedepsit pe cel ce va lua in desert Numele Lui. 5.12 Tine ziua de odihna, ca s-o sfintesti, cum ti-a poruncit Domnul, Dumnezeul tau. 5.13 Sase zile sa lucrezi, si sa-ti faci toate treburile. 5.14 Dar ziua a saptea este ziua de odihna a Domnului, Dumnezeului tau: sa nu faci nici o lucrare in ea, nici tu, nici fiul tau, nici fiica ta, nici robul tau, nici roaba ta, nici boul tau, nici magarul tau, nici vreunul din dobitoacele tale, nici strainul care este in locurile tale, pentru ca si robul si roaba ta sa se odihneasca intocmai ca tine. 5.15 Adu-ti aminte ca si tu ai fost rob in tara Egiptului, si Domnul, Dumnezeul tau, te-a scos din ea cu mana tare si cu brat intins: de aceea ti-a poruncit Domnul, Dumnezeul tau, sa tii ziua de odihna. 5.16 Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta, cum ti-a poruncit Domnul, Dumnezeul tau, ca sa ai zile multe si sa fii fericit in tara pe care ti-o da Domnul, Dumnezeul tau. 5.17 Sa nu ucizi. 5.18 Sa nu preacurvesti. 5.19 Sa nu furi. 5.20 Sa nu marturisesti stramb impotriva aproapelui tau. 5.21 Sa nu poftesti nevasta aproapelui tau; sa nu poftesti casa aproapelui tau, nici ogorul lui, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici magarul lui, nici un alt lucru care este al aproapelui tau. 5.22 Acestea sunt cuvintele pe care le-a rostit Domnul cu glas tare pe munte, din mijlocul focului din nori si din negura deasa, si le-a spus la toata adunarea voastra, fara sa adauge ceva. Le-a scris pe doua table de piatra, si mi le-a dat. 5.23 Cand ati auzit glasul acela din mijlocul intunericului, si pe cand tot muntele era aprins, capeteniile semintiilor voastre si batranii vostri s-au apropiat toti de mine~ 5.24 si ati zis: Iata ca Domnul, Dumnezeul nostru, ne-a aratat slava si marimea Lui si noi I-am auzit glasul din mijlocul focului; astazi, am vazut ca Dumnezeu a vorbit unor oameni, si totusi au ramas vii. 5.25 Si acum pentru ce sa murim? Caci acest foc mare ne va mistui; daca vom auzi si mai departe glasul Domnului, Dumnezeului nostru, vom muri. 5.26 Cine este, in adevar, omul acela, care sa fi auzit vreodata, ca noi, glasul Dumnezeului celui viu vorbind din mijlocul focului, si totusi sa fi ramas viu? 5.27 Apropie-te mai bine, tu, si asculta tot ce-ti va spune Domnul, Dumnezeul nostru; apoi sa ne spui tu insuti tot ce-ti va spune Domnul, Dumnezeul nostru, si noi vom asculta, si vom face. 5.28 Domnul a auzit cuvintele pe care mi le-ati spus. Si Domnul mi-a zis: Am auzit cuvintele pe care ti le-a spus poporul acesta: tot ce au zis este bine. 5.29 O! de ar ramane ei cu aceeasi inima ca sa se teama de Mine si sa pazeasca toate poruncile Mele, ca sa fie fericiti pe vecie, ei si copiii lor! 5.30 Du-te de spune-le: Intoarceti-va in corturile voastre. 5.31 Dar tu, ramai aici cu Mine, si-ti voi spune toate poruncile, legile si randuielile, pe care sa-i inveti sa le implineasca in tara pe care le-o dau in stapanire. 5.32 Luati seama dar, sa faceti asa cum v-a poruncit Domnul, Dumnezeul vostru; sa nu va abateti de la cele ce a poruncit El nici la dreapta, nici la stanga. 5.33 Sa urmati in totul calea pe care v-a poruncit Domnul Dumnezeul vostru, sa umblati, ca sa traiti si sa fiti fericiti, si sa aveti zile multe in tara pe care o veti lua in stapanire.
6.1 Iata poruncile, legile si randuielile pe care a poruncit Domnul, Dumnezeul vostru, sa va invat sa le impliniti in tara pe care o veti lua in stapanire; 6.2 ca sa te temi de Domnul, Dumnezeul tau, pazind, in toate zilele vietii tale, tu, fiul tau, si fiul fiului tau, toate legile si toate poruncile Lui pe care ti le dau, si sa ai zile multe. 6.3 Asculta-le dar, Israele, si cauta sa le implinesti, ca sa fii fericit si sa va inmultiti mult, cum ti-a spus Domnul, Dumnezeul parintilor tai, cand ti-a fagaduit tara in care curge lapte si miere. 6.4 Asculta, Israele! Domnul, Dumnezeul nostru, este singurul Domn. 6.5 Sa iubesti pe Domnul, Dumnezeul tau, cu toata inima ta, cu tot sufletul tau si cu toata puterea ta. 6.6 Si poruncile acestea, pe care ti le dau astazi, sa le ai in inima ta. 6.7 Sa le intiparesti in mintea copiilor tai, si sa vorbesti de ele cand vei fi acasa, cand vei pleca in calatorie, cand te vei culca si cand te vei scula. 6.8 Sa le legi ca un semn de aducere aminte la maini, si sa-ti fie ca niste fruntarii intre ochi. 6.9 Sa le scrii pe usiorii casei tale si pe portile tale. 6.10 Domnul, Dumnezeul tau, te va face sa intri in tara pe care a jurat parintilor tai, lui Avraam, lui Isaac si lui Iacov, ca ti-o va da. Vei stapani cetati mari si bune pe care nu tu le-ai zidit~ 6.11 case pline de tot felul de bunuri pe care nu tu le-ai umplut, puturi de apa sapate pe care nu tu le-ai sapat, vii si maslini pe care nu tu i-ai sadit. Cand vei manca si te vei satura~ 6.12 vezi sa nu uiti pe Domnul, care te-a scos din tara Egiptului, din casa robiei. 6.13 Sa te temi de Domnul, Dumnezeul tau, sa-I slujesti, si pe Numele Lui sa juri. 6.14 Sa nu va duceti dupa alti dumnezei, dintre dumnezeii popoarelor din jurul vostru; 6.15 caci Domnul, Dumnezeul tau, este un Dumnezeu gelos in mijlocul tau. Altfel, Domnul, Dumnezeul tau, S-ar aprinde de manie impotriva ta, si te-ar nimici de pe fata pamantului. 6.16 Sa nu ispititi pe Domnul, Dumnezeul vostru, cum L-ati ispitit la Masa. 6.17 Ci sa paziti poruncile Domnului, Dumnezeului vostru, poruncile Lui si legile lui pe care vi le-a dat. 6.18 Sa faci ce este placut si bine inaintea Domnului, ca sa fii fericit, si sa intri in stapanirea tarii aceleia bune, pe care Domnul a jurat parintilor tai ca ti-o va da~ 6.19 dupa ce va izgoni pe toti vrajmasii tai dinaintea ta, cum a spus Domnul. 6.20 Cand fiul tau te va intreba intr-o zi: Ce inseamna invataturile acestea, legile acestea si poruncile acestea, pe care vi le-a dat Domnul, Dumnezeul nostru? 6.21 sa raspunzi fiului tau: Noi eram robi ai lui Faraon in Egipt, si Domnul ne-a scos din Egipt cu mana Lui cea puternica. 6.22 Domnul a facut, sub ochii nostri, minuni si semne mari si nenorocite impotriva Egiptului, impotriva lui Faraon si impotriva intregii lui case; 6.23 si ne-a scos de acolo, ca sa ne aduca in tara pe care jurase parintilor nostri ca ne-o va da. 6.24 Domnul ne-a poruncit atunci sa implinim toate aceste legi si sa ne temem de Domnul, Dumnezeul nostru, ca sa fim totdeauna fericiti, si sa ne tina in viata, cum face astazi. 6.25 Vom avea parte de indurarea Lui, daca vom implini cu scumpatate toate aceste porunci inaintea Domnului, Dumnezeului nostru, cum ne-a poruncit El.
7.1 Cand Domnul, Dumnezeul tau, te va aduce in tara in care vei intra si o vei lua in stapanire, si va izgoni dinaintea ta multe neamuri: pe Hetiti, pe Ghirgasiti, pe Amoriti, pe Canaaniti, pe Fereziti, pe Heviti si pe Iebusiti, sapte neamuri mai mari la numar si mai puternice decat tine; 7.2 cand Domnul, Dumnezeul tau, ti le va da in maini, si le vei bate, sa le nimicesti cu desavarsire, sa nu inchei legamant cu ele, si sa n-ai mila de ele. 7.3 Sa nu te incuscresti cu popoarele acestea, sa nu mariti pe fetele tale dupa fiii lor, si sa nu iei pe fetele lor de neveste pentru fiii tai; 7.4 caci ar abate de la Mine pe fiii tai, si ar sluji astfel altor dumnezei; Domnul S-ar aprinde de manie impotriva voastra si te-ar nimici indata. 7.5 Dimpotriva, iata cum sa va purtati cu ele: sa le surpati altarele, sa le sfaramati stalpii idolesti, sa le taiati pomii inchinati dumnezeilor lor si sa ardeti in foc chipurile lor cioplite. 7.6 Caci tu esti un popor sfant pentru Domnul, Dumnezeul tau; Domnul Dumnezeul tau te-a ales, ca sa fii un popor al Lui dintre toate popoarele de pe fata pamantului. 7.7 Nu doar pentru ca intreceti la numar pe toate celelalte popoare S-a alipit Domnul de voi si v-a ales, caci voi sunteti cel mai mic dintre toate popoarele. 7.8 Ci, pentru ca Domnul va iubeste, pentru ca a vrut sa tina juramantul pe care l-a facut parintilor vostri, pentru aceea v-a scos Domnul cu mana Lui puternica, si v-a izbavit din casa robiei, din mana Lui Faraon, imparatul Egiptului. 7.9 Sa stii dar ca Domnul, Dumnezeul tau, este singurul Dumnezeu. El este un Dumnezeu credincios si Isi tine legamantul si indurarea pana la al miilea neam de oameni fata de cei ce-L iubesc si pazesc poruncile Lui. 7.10 Dar rasplateste indata pe cei ce-L urasc, si-i pierde; nu da nici o pasuire celui ce-L uraste, ci-i rasplateste indata. 7.11 De aceea pazeste poruncile, legile si randuielile pe care ti le dau azi, si implineste-le. 7.12 Daca veti asculta aceste porunci, daca le veti pazi si implini, Domnul, Dumnezeul tau, va tine fata de tine legamantul si indurarea cu care S-a jurat parintilor tai. 7.13 El te va iubi, te va binecuvanta si te va inmulti; va binecuvanta rodul trupului tau si rodul pamantului tau, graul tau, mustul si untdelemnul tau, rodul cirezilor tale de vite si rodul turmelor tale de oi, in tara pe care a jurat parintilor tai ca ti-o va da. 7.14 Vei fi binecuvantat mai mult decat toate popoarele; si la tine nu va fi nici barbat, nici femeie stearpa, nici vita stearpa in turmele tale. 7.15 Domnul va departa de tine orice boala; nu-ti va trimite nici una din acele molime rele din Egipt pe care le cunosti, ci va lovi cu ele pe toti cei ce te urasc. 7.16 Sa nimicesti toate popoarele pe care ti le va da in mana Domnul, Dumnezeul tau; sa n-arunci nici o privire de mila spre ele, si sa nu slujesti dumnezeilor lor, caci aceasta va fi o cursa pentru tine. 7.17 Poate ca vei zice in inima ta: Neamurile acestea sunt mai mari la numar decat mine; cum voi putea sa le izgonesc? 7.18 Sa nu te temi de ele. Adu-ti aminte ce a facut Domnul, Dumnezeul tau, lui Faraon si intregului Egipt; 7.19 adu-ti aminte de marile incercari pe care ti le-au vazut ochii, de minunile si semnele, de mana tare si de bratul intins, cu care te-a scos Domnul, Dumnezeul tau. Asa va face Domnul, Dumnezeul tau, tuturor popoarelor de care te temi. 7.20 Domnul, Dumnezeul tau, va trimite chiar si viespii bondaresti impotriva lor pana la deplina nimicire a celor ce vor scapa si se vor ascunde de tine. 7.21 Sa nu te inspaimanti de ei; caci Domnul, Dumnezeul tau, este in mijlocul tau, Dumnezeul cel mare si infricosat. 7.22 Si Domnul, Dumnezeul tau, va izgoni incetul cu incetul aceste neamuri dinaintea ta: nu le vei putea nimici indata, ca sa nu se inmulteasca fiarele campului impotriva ta. 7.23 Dar Domnul, Dumnezeul tau, le va da in mana ta; si le va pune cu totul pe fuga, pana vor fi nimicite. 7.24 Pe imparatii lor ii va da in mainile tale, si le vei sterge numele de sub ceruri; nici unul din aceste popoare nu va putea sa stea impotriva ta, pana le vei nimici. 7.25 Chipurile cioplite ale dumnezeilor lor sa le ardeti in foc. Sa nu poftesti si sa nu iei pentru tine argintul si aurul de pe ele, ca nu cumva aceste lucruri sa ajunga pentru tine o cursa; caci ele sunt o uraciune inaintea Domnului, Dumnezeului tau. 7.26 Sa nu aduci nici un lucru uracios in casa ta, ca sa nu fii nimicit cu desavarsire, tu si lucrul acela; sa-ti fie groaza de el sa-ti fie scarba de el, caci este un lucru blestemat.
8.1 Sa paziti si sa impliniti toate poruncile pe care vi le dau astazi, ca sa traiti, sa va inmultiti, si sa intrati in stapanirea tarii pe care a jurat Domnul ca o va da parintilor vostri. 8.2 Adu-ti aminte de tot drumul pe care te-a calauzit Domnul, Dumnezeul tau, in timpul acestor patruzeci de ani in pustie, ca sa te smereasca si sa te incerce, ca sa-ti cunoasca pornirile inimii si sa vada daca ai sa pazesti sau nu poruncile Lui. 8.3 Astfel, te-a smerit, te-a lasat sa suferi de foame, si te-a hranit cu mana, pe care nici tu n-o cunosteai si nici parintii tai n-o cunoscusera, ca sa te invete ca omul nu traieste numai cu paine, ci cu orice lucru care iese din gura Domnului traieste omul. 8.4 Haina nu ti s-a invechit pe tine, si nici nu ti s-au umflat picioarele, in timpul acestor patruzeci de ani. 8.5 Recunoaste dar in inima ta ca Domnul, Dumnezeul tau, te mustra cum mustra un om pe copilul lui. 8.6 Sa pazesti poruncile Domnului, Dumnezeului tau, ca sa umbli in caile Lui, si sa te temi de El. 8.7 Caci Domnul, Dumnezeul tau, are sa te duca intr-o tara buna, tara cu paraie de apa, cu izvoare si cu lacuri, care tasnesc din vai si munti; 8.8 tara cu grau, cu orz, cu vii, cu smochini si cu rodii; tara cu maslini si cu miere; 8.9 tara unde vei manca paine din belsug, unde nu vei duce lipsa de nimic; tara, ale carei pietre sunt de fier, si din ai carei munti vei scoate arama. 8.10 Cand vei manca si te vei satura, sa binecuvantezi pe Domnul, Dumnezeul tau, pentru tara cea buna pe care ti-a dat-o. 8.11 Vezi sa nu uiti pe Domnul, Dumnezeul tau, pana acolo incat sa nu pazesti poruncile, randuielile si legile Lui, pe care ti le dau azi. 8.12 Cand vei manca si te vei satura, cand vei zidi si vei locui in case frumoase~ 8.13 cand vei vedea inmultindu-ti-se cirezile de boi si turmele de oi, marindu-ti-se argintul si aurul, si crescandu-ti tot ce ai~ 8.14 ia seama sa nu ti se umfle inima de mandrie si sa nu uiti pe Domnul, Dumnezeul tau, care te-a scos din tara Egiptului, din casa robiei; 8.15 care te-a dus in acea pustie mare si grozava, unde erau serpi infocati si scorpioni, in locuri uscate si fara apa, care a facut sa-ti tasneasca apa din stanca cea mai tare~ 8.16 si care ti-a dat sa mananci in pustie mana aceea necunoscuta de parintii tai, ca sa te smereasca si sa te incerce, si sa-ti faca bine apoi. 8.17 Vezi sa nu zici in inima ta: Taria mea si puterea mainii mele mi-au castigat aceste bogatii. 8.18 Ci adu-ti aminte de Domnul, Dumnezeul tau, caci El iti va da putere sa le castigi, ca sa intareasca legamantul incheiat cu parintii vostri prin juramant, cum face astazi. 8.19 Daca vei uita pe Domnul, Dumnezeul tau, si vei merge dupa alti dumnezei, daca le vei sluji si te vei inchina inaintea lor, va spun hotarat azi ca veti pieri. 8.20 Veti pieri ca si neamurile pe care le-a pierdut Domnul dinaintea voastra, pentru ca nu veti asculta glasul Domnului, Dumnezeului vostru.
9.1 Asculta, Israele! Astazi vei trece Iordanul, ca sa te faci stapan pe niste neamuri mai mari si mai puternice decat tine, pe cetati mari si intarite pana la cer~ 9.2 pe un popor mare si inalt la statura, pe copiii lui Anac, pe care-i cunosti si despre care ai auzit zicandu-se: Cine va putea sa stea impotriva copiilor lui Anac! 9.3 Sa stii azi ca Domnul, Dumnezeul tau, va merge El insusi inaintea ta, ca un foc mistuitor; El ii va nimici, El ii va smeri inaintea ta; si tu ii vei izgoni, ii vei pierde curand, cum ti-a spus Domnul. 9.4 Cand ii va izgoni Domnul, Dumnezeul tau, dinaintea ta, sa nu zici in inima ta: Pentru bunatatea mea m-a facut Domnul sa intru in stapanirea tarii acesteia. Caci din pricina rautatii neamurilor acelora le izgoneste Domnul dinaintea ta. 9.5 Nu, nu pentru bunatatea ta, nici pentru curatia inimii tale intri tu in stapanirea tarii lor; ci din pricina rautatii acestor neamuri le izgoneste Domnul, Dumnezeul tau, dinaintea ta, si ca sa implineasca astfel cuvantul prin care Domnul S-a jurat parintilor tai, lui Avraam, lui Isaac si lui Iacov. 9.6 Sa stii dar ca nu din pricina bunatatii tale iti da Domnul, Dumnezeul tau, acea tara buna ca s-o stapanesti; caci tu esti un popor tare incapatanat. 9.7 Adu-ti aminte, si nu uita cum ai atatat mania Domnului, Dumnezeului tau, in pustie. Din ziua cand ai iesit din tara Egiptului pana la sosirea voastra in locul acesta, tot razvratiti impotriva Domnului ati fost! 9.8 La Horeb, atata ati atatat mania Domnului, incat Domnul S-a maniat pe voi si voia sa va nimiceasca. 9.9 Cand m-am suit pe munte, ca sa iau tablele de piatra, tablele legamantului pe care l-a facut Domnul cu voi, am ramas pe munte patruzeci de zile si patruzeci de nopti, fara sa mananc paine si fara sa beau apa; 9.10 si Domnul mi-a dat cele doua table de piatra, scrise cu degetul lui Dumnezeu, si cuprinzand toate cuvintele pe care vi le spusese Domnul pe munte, din mijlocul focului, in ziua cand tot poporul era adunat. 9.11 Dupa acele patruzeci de zile si patruzeci de nopti Domnul mi-a dat cele doua table de piatra, tablele legamantului. 9.12 Domnul mi-a zis atunci: Scoala-te si pogoara-te in graba de aici; caci poporul tau, pe care l-ai scos din Egipt, s-a stricat. S-au abatut curand de la calea pe care le-am aratat-o; si-au facut un chip turnat. 9.13 Domnul mi-a zis: Eu vad ca poporul acesta este un popor tare incapatanat. 9.14 Lasa-ma sa-i nimicesc si sa le sterg numele de sub ceruri; iar pe tine te voi face un neam mai puternic si mai mare la numar decat poporul acesta. 9.15 M-am intors si m-am pogorat de pe munte care era tot numai foc, cu cele doua table ale legamantului in amandoua mainile mele. 9.16 M-am uitat, si iata ca pacatuiserati impotriva Domnului, Dumnezeului vostru, va facuserati un vitel turnat, va departaserati curand de la calea pe care v-o aratase Domnul. 9.17 Am apucat atunci cele doua table, le-am aruncat din mainile mele, si le-am sfaramat sub ochii vostri. 9.18 M-am aruncat cu fata la pamant inaintea Domnului, ca mai inainte, patruzeci de zile si patruzeci de nopti, fara sa mananc si fara sa beau apa, din pricina tuturor pacatelor pe care le savarsiserati, facand ce este rau inaintea Domnului, ca sa-L maniati. 9.19 Caci ma ingrozisem la vederea maniei si urgiei de care era cuprins Domnul impotriva voastra, pana acolo incat voia sa va nimiceasca. Dar Domnul m-a ascultat si de data aceasta. 9.20 Domnul de asemenea era foarte maniat si pe Aaron, asa incat voia sa-l piarda, si eu m-am rugat atunci si pentru el. 9.21 Am luat vitelul pe care-l facuserati, isprava pacatului vostru, l-am ars in foc, l-am sfaramat pana s-a facut praf, si am aruncat praful acela in paraul care curgea din munte. 9.22 Apoi la Tabeera, la Masa, si la Chibrot-Hataava, voi iarasi ati atatat mania Domnului. 9.23 Si cand v-a trimis Domnul de la Cades-Barnea, zicand: Suiti-va, si luati in stapanire tara pe care v-o dau! voi v-ati razvratit impotriva poruncii Domnului, Dumnezeului vostru, n-ati avut credinta in El, si n-ati ascultat glasul Lui. 9.24 V-ati tot razvratit impotriva Domnului de cand va cunosc. 9.25 M-am aruncat cu fata la pamant inaintea Domnului: patruzeci de zile si patruzeci de nopti, m-am aruncat cu fata la pamant, pentru ca Domnul spusese ca vrea sa va nimiceasca. 9.26 M-am rugat Domnului, si am zis: Stapane Doamne, nu nimici pe poporul Tau, mostenirea Ta, pe care ai rascumparat-o, in marimea Ta, pe care ai scos-o din Egipt, prin mana Ta cea puternica. 9.27 Adu-ti aminte de robii tai, Avraam, Isaac si Iacov. Nu cauta la indaratnicia acestui popor, la rautatea lui si la pacatul lui~ 9.28 ca nu cumva tara din care ne-ai scos sa zica: Pentru ca Domnul n-avea putere sa-i duca in tara pe care le-o fagaduise si pentru ca-i ura, de aceea i-a scos ca sa-i omoare in pustie. 9.29 Totusi ei sunt poporul Tau si mostenirea Ta, pe care ai scos-o din Egipt cu mana Ta cea puternica si cu bratul Tau cel intins.
10.1 In vremea aceea, Domnul mi-a zis: Taie doua table de piatra ca cele dintai, si suie-te la Mine pe munte; fa si un chivot de lemn. 10.2 Eu voi scrie pe aceste doua table cuvintele care erau scrise pe tablele dintai pe care le-ai sfaramat, si sa le pui in chivot. 10.3 Am facut un chivot de lemn de salcam, am taiat doua table de piatra ca cele dintai, si m-am suit pe munte cu cele doua table in mana. 10.4 Domnul a scris pe table ce fusese scris pe cele dintai, cele zece porunci care va fusesera spuse pe munte, din mijlocul focului, in ziua adunarii; si Domnul mi le-a dat. 10.5 M-am intors apoi si m-am pogorat de pe munte, am pus tablele in chivotul pe care-l facusem, si ele au ramas acolo, cum imi poruncise Domnul. 10.6 Copiii lui Israel au plecat din Beerot-Bene-Iaacan la Mosera. Acolo a murit Aaron, si a fost ingropat; Eleazar, fiul lui, i-a urmat in slujba preotiei. 10.7 Apoi de-acolo au pornit la Gudgoda, si de la Gudgoda la Iotbata, tara unde sunt paraie de ape. 10.8 In vremea aceea, Domnul a despartit semintia lui Levi, si i-a poruncit sa duca chivotul legamantului Domnului, sa stea inaintea Domnului ca sa-I slujeasca, si sa binecuvanteze poporul in Numele Lui; lucru pe care l-a facut pana in ziua de azi. 10.9 De aceea Levi n-are nici parte de mosie, nici mostenire cu fratii lui: Domnul este mostenirea lui, cum i-a spus Domnul, Dumnezeul tau. 10.10 Eu am ramas pe munte, ca si mai inainte, patruzeci de zile si patruzeci de nopti. Domnul m-a ascultat si de data aceasta; Domnul n-a voit sa va nimiceasca. 10.11 Domnul mi-a zis: Scoala-te, du-te, si mergi in fruntea poporului. Sa se duca sa ia in stapanire tara pe care am jurat parintilor lor ca le-o voi da. 10.12 Acum, Israele, ce alta cere de la tine Domnul, Dumnezeul tau, decat sa te temi de Domnul, Dumnezeul tau, sa umbli in toate caile Lui, sa iubesti si sa slujesti Domnului, Dumnezeului tau, din toata inima ta si din tot sufletul tau~ 10.13 sa pazesti poruncile Domnului si legile Lui pe care ti le dau astazi, ca sa fii fericit? 10.14 Iata, ale Domnului, Dumnezeului tau, sunt cerurile si cerurile cerurilor, pamantul si tot ce cuprinde el. 10.15 Si numai de parintii tai S-a alipit Domnul ca sa-i iubeasca; si dupa ei, pe samanta lor, pe voi v-a ales El dintre toate popoarele, cum vedeti azi. 10.16 Sa va taiati dar inima imprejur, si sa nu va mai intepeniti gatul. 10.17 Caci Domnul, Dumnezeul vostru, este Dumnezeul dumnezeilor, Domnul domnilor, Dumnezeul cel mare, puternic si infricosat, care nu cauta la fata oamenilor si nu primeste daruri; 10.18 care face dreptate orfanului si vaduvei, care iubeste pe strain si-i da hrana si imbracaminte. 10.19 Sa iubiti pe strain, caci si voi ati fost straini in tara Egiptului. 10.20 Sa te temi de Domnul, Dumnezeul tau, sa-I slujesti, sa te alipesti de El, si pe Numele Lui sa juri. 10.21 El este slava ta, El este Dumnezeul tau. El a facut in mijlocul tau aceste lucruri mari si grozave pe care ti le-au vazut ochii. 10.22 Parintii tai s-au pogorat in Egipt in numar de saptezeci de insi; acum Domnul, Dumnezeul tau, a facut din tine o multime ca stelele cerului.
11.1 Sa iubesti dar pe Domnul, Dumnezeul tau, si sa pazesti totdeauna invataturile Lui, legile Lui, randuielile Lui si poruncile Lui. 11.2 Recunoasteti astazi ce n-au putut recunoaste si vedea copiii vostri pedepsele Domnului, Dumnezeului vostru, marimea Lui, mana Lui cea tare si bratul Lui cel intins~ 11.3 semnele Lui si faptele pe care le-a savarsit in mijlocul Egiptului impotriva lui Faraon, imparatul Egiptului, si impotriva intregii lui tari. 11.4 Recunoasteti ce a facut El ostirii Egiptului, cailor lui si carelor lui, cum a facut sa vina peste ei apele marii Rosii~ 11.5 cand va urmareau, si i-a nimicit pentru totdeauna; 11.6 ce v-a facut in pustie, pana la venirea voastra in locul acesta; ce a facut lui Datan si lui Abiram, fiii lui Eliab, fiul lui Ruben, cum pamantul si-a deschis gura si i-a inghitit, cu casele si corturile lor, si cu tot ce aveau in mijlocul intregului Israel. 11.7 Caci ati vazut cu ochii vostri toate lucrurile mari pe care le-a facut Domnul. 11.8 Astfel, sa paziti toate poruncile pe care vi le dau eu astazi, ca sa puteti pune mana pe tara in care veti trece ca s-o luati in stapanire~ 11.9 si sa aveti zile multe in tara pe care Domnul a jurat parintilor vostri ca le-o va da, lor si semintei lor, tara in care curge lapte si miere. 11.10 Caci tara in stapanirea careia vei intra, nu este ca tara Egiptului, din care ati iesit, unde iti aruncai samanta in ogoare si le udai cu piciorul ca pe o gradina de zarzavat. 11.11 Tara pe care o veti stapani este o tara cu munti si vai, care se adapa din ploaia cerului; 11.12 este o tara de care ingrijeste Domnul, Dumnezeul tau, si asupra careia Domnul, Dumnezeul tau, are neincetat ochii, de la inceputul pana la sfarsitul anului. 11.13 Daca veti asculta de poruncile mele pe care vi le dau astazi, daca veti iubi pe Domnul, Dumnezeul vostru, si daca-I veti sluji din toata inima voastra si din tot sufletul vostru~ 11.14 El va da tarii voastre ploaie la vreme, ploaie timpurie si ploaie tarzie, si-ti vei strange graul, mustul si untdelemnul; 11.15 de asemenea va da iarba in campiile tale pentru vite, si vei manca si te vei satura. 11.16 Vedeti sa nu vi se amageasca inima, si sa va abateti, ca sa slujiti altor dumnezei si sa va inchinati inaintea lor. 11.17 Caci atunci Domnul S-ar aprinde de manie impotriva voastra; ar inchide cerurile, si n-ar mai fi ploaie; pamantul nu si-ar mai da roadele, si ati pieri curand din tara aceea buna pe care v-o da Domnul. 11.18 Puneti-va dar in inima si in suflet aceste cuvinte pe care vi le spun. Sa le legati ca un semn de aducere aminte pe mainile voastre, si sa fie ca niste fruntarii intre ochii vostri. 11.19 Sa invatati pe copiii vostri in ele, si sa le vorbesti despre ele cand vei fi acasa, cand vei merge in calatorie, cand te vei culca si cand te vei scula. 11.20 Sa le scrii pe usiorii casei tale si pe portile tale. 11.21 Si atunci zilele voastre si zilele copiilor vostri, in tara pe care Domnul a jurat parintilor vostri ca le-o va da, vor fi tot atat de multe cat vor fi zilele cerurilor deasupra pamantului. 11.22 Caci daca veti pazi toate aceste porunci pe care vi le dau, si daca le veti implini, daca veti iubi pe Domnul, Dumnezeul vostru, veti umbla in toate caile Lui si va veti alipi de El~ 11.23 Domnul va izgoni dinaintea voastra pe toate aceste neamuri, si va veti face stapani pe toate aceste neamuri care sunt mai mari si mai puternice decat voi. 11.24 Orice loc pe care-l va calca talpa piciorului vostru, va fi al vostru: hotarul vostru se va intinde din pustie pana la Liban, si de la raul Eufrat pana la marea de apus. 11.25 Nimeni nu va putea sa stea impotriva voastra. Domnul, Dumnezeul vostru, va raspandi, cum v-a spus, frica si groaza de tine peste toata tara in care veti merge. 11.26 Iata, pun azi inaintea voastra binecuvantarea si blestemul: 11.27 binecuvantarea, daca veti asculta de poruncile Domnului, Dumnezeului vostru, pe care vi le dau in ziua aceasta; 11.28 blestemul, daca nu veti asculta de poruncile Domnului, Dumnezeului vostru, si daca va veti abate de la calea pe care v-o dau in ziua aceasta, si va veti duce dupa alti dumnezei pe care nu-i cunoasteti. 11.29 Si cand Domnul, Dumnezeul tau, te va aduce in tara pe care o vei lua in stapanire, sa rostesti binecuvantarea pe muntele Garizim, si blestemul pe muntele Ebal. 11.30 Muntii acestia sunt dincolo de Iordan, inapoia drumului care merge spre apus, in tara Canaanitilor care locuiesc in campie, fata in fata cu Ghilgal, langa stejarii More. 11.31 Caci veti trece Iordanul si veti intra in stapanirea tarii pe care v-o da Domnul, Dumnezeul vostru, ca s-o stapaniti, si sa locuiti in ea. 11.32 Sa paziti si sa impliniti toate legile si poruncile pe care vi le dau eu astazi.
12.1 Iata legile si poruncile pe care sa le paziti si sa le impliniti, cat veti trai, in tara pe care v-o da in stapanire Domnul, Dumnezeul parintilor vostri. 12.2 Sa nimiciti toate locurile in care slujesc dumnezeilor lor neamurile pe care le veti izgoni, fie pe munti inalti, fie pe dealuri, si sub orice copac verde. 12.3 Sa le surpati altarele, sa le sfaramati stalpii idolesti, sa le ardeti in foc copacii inchinati idolilor lor, sa daramati chipurile cioplite ale dumnezeilor lor, si sa faceti sa le piara numele din locurile acelea. 12.4 Voi sa nu faceti asa fata de Domnul, Dumnezeul vostru! 12.5 Ci sa-L cautati la locasul Lui, si sa mergeti la locul pe care-l va alege Domnul Dumnezeul vostru, din toate semintiile voastre, ca sa-Si aseze acolo Numele Lui. 12.6 Acolo sa va aduceti arderile voastre de tot, jertfele voastre, zeciuielile voastre, cele dintai roade, darurile aduse ca implinire a unei juruinte, darurile de buna voie, si intaii-nascuti din cirezile si turmele voastre. 12.7 Acolo sa mancati inaintea Domnului, Dumnezeului vostru, si sa va bucurati, impreuna cu familiile voastre, de toate bunurile cu care va va fi binecuvantat Domnul, Dumnezeul vostru. 12.8 Sa nu faceti dar cum facem noi acum aici, unde fiecare face ce-i place~ 12.9 fiindca n-ati ajuns inca in locul de odihna si in mostenirea pe care v-o da Domnul, Dumnezeul vostru. 12.10 Dar veti trece Iordanul, si veti locui in tara pe care v-o va da in stapanire Domnul, Dumnezeul vostru. El va va da odihna, dupa ce va va izbavi de toti vrajmasii vostri care va inconjoara, si veti locui fara frica. 12.11 Atunci va fi un loc, pe care-l va alege Domnul, Dumnezeul vostru, ca sa faca sa locuiasca Numele Lui acolo. Acolo sa aduceti tot ce va poruncesc, arderile voastre de tot, jertfele, zeciuielile, cele dintai roade, si darurile alese pe care le veti face Domnului pentru implinirea juruintelor voastre. 12.12 Acolo sa va bucurati inaintea Domnului, Dumnezeului vostru, voi, fiii vostri si fiicele voastre, robii si roabele voastre, si Levitul care va fi in locurile voastre, caci el n-are nici parte de mosie, nici mostenire cu voi. 12.13 Vezi sa n-aduci arderile tale de tot in toate locurile pe care le vei vedea; 12.14 ci sa-ti aduci arderile de tot in locul pe care-l va alege Domnul in una din semintiile tale, si acolo sa faci tot ce-ti poruncesc eu. 12.15 Totusi, cand vei dori, vei putea sa junghii vite si sa mananci carne in toate cetatile tale, cat iti va fi dat prin binecuvantarea Domnului, Dumnezeului tau; cel ce va fi necurat si cel ce va fi curat vor putea sa manance din ea, cum se mananca din caprioara si din cerb. 12.16 Numai sangele sa nu-l mancati, ci sa-l varsati pe pamant ca apa. 12.17 Nu vei putea sa mananci in cetatile tale zeciuiala din graul tau, din mustul tau si din untdelemnul tau, nici intaii nascuti din cirezile si turmele tale, nici vreunul din darurile aduse de tine pentru implinirea unei juruinte, nici darurile tale de buna voie, nici cele dintai roade ale tale. 12.18 Ci pe acestea sa le mananci inaintea Domnului, Dumnezeului tau, in locul pe care-l va alege Domnul, Dumnezeul tau, tu, fiul tau si fiica ta, robul si roaba ta, si Levitul care va fi in cetatile tale; si sa te bucuri inaintea Domnului, Dumnezeului tau, de toate bunurile pe care le vei avea. 12.19 Cat vei trai in tara ta, vezi sa nu cumva sa parasesti pe Levit. 12.20 Cand Domnul, Dumnezeul tau, iti va largi hotarele, cum ti-a fagaduit, si dorinta sa mananci carne te va face sa zici: As vrea sa mananc carne! vei putea sa mananci dupa dorinta ta. 12.21 Daca locul pe care-l va alege Domnul, Dumnezeul tau, ca sa-Si aseze acolo Numele, este departe de tine, vei putea sa tai vite din cireada si din turma, cum ti-am poruncit, si vei putea sa mananci din ele in cetatile tale, dupa dorinta ta. 12.22 Sa mananci din ele cum se mananca din caprioara si cerb; cel ce va fi necurat si cel ce va fi curat vor manca si ei amandoi. 12.23 Numai, vezi sa nu cumva sa mananci sangele, caci sangele este viata (sufletul); si sa nu mananci sufletul impreuna cu carnea. 12.24 Sa nu-l mananci, ci sa-l versi pe pamant ca apa. 12.25 Sa nu-l mananci, ca sa fii fericit, tu si copiii tai dupa tine, facand ce este placut inaintea Domnului. 12.26 Dar lucrurile pe care vei voi sa le inchini Domnului si darurile pe care le vei aduce pentru implinirea unei juruinte, sa te duci sa le aduci in locul pe care-l va alege Domnul. 12.27 Sa-ti aduci arderile de tot, carnea si sangele, pe altarul Domnului, Dumnezeului tau: in celelalte jertfe ale tale, sangele sa fie varsat pe altarul Domnului, Dumnezeului tau, iar carnea s-o mananci. 12.28 Pazeste si asculta toate aceste lucruri pe care ti le poruncesc, ca sa fii fericit, tu si copiii tai dupa tine, pe vecie, facand ce este bine si ce este placut inaintea Domnului, Dumnezeului tau. 12.29 Dupa ce Domnul, Dumnezeul tau, va nimici toate neamurile pe care le vei izgoni dinaintea ta, dupa ce le vei izgoni si te vei aseza in tara lor~ 12.30 vezi sa nu te lasi prins in cursa, calcand pe urmele lor, dupa ce vor fi nimicite dinaintea ta. Fereste-te sa nu cercetezi despre dumnezeii lor si sa zici: Cum slujeau neamurile acestea dumnezeilor lor? Si eu vreau sa fac la fel. 12.31 Tu sa nu faci asa fata de Domnul, Dumnezeul tau; caci ele slujeau dumnezeilor lor, facand toate uraciunile pe care le uraste Domnul, si ele chiar isi ardeau in foc fiii si fiicele lor in cinstea dumnezeilor lor. 12.32 Voi sa paziti si sa impliniti toate lucrurile pe care vi le poruncesc eu; sa n-adaugati nimic la ele, si sa nu scoateti nimic din ele.
13.1 Daca se va ridica in mijlocul tau un proroc sau un visator de vise care-ti va vesti un semn sau o minune~ 13.2 si se va implini semnul sau minunea aceea de care ti-a vorbit el zicand: Haidem dupa alti dumnezei, dumnezei pe care tu nu-i cunosti, si sa le slujim! 13.3 sa n-asculti cuvintele acelui proroc sau visator de vise, caci Domnul, Dumnezeul vostru, va pune la incercare ca sa stie daca iubiti pe Domnul, Dumnezeul vostru, din toata inima voastra si din tot sufletul vostru. 13.4 Voi sa mergeti dupa Domnul, Dumnezeul vostru, si de El sa va temeti; poruncile Lui sa le paziti; de glasul Lui sa ascultati; Lui sa-I slujiti, si de El sa va alipiti. 13.5 Prorocul sau visatorul acela de vise sa fie pedepsit cu moartea, caci a vorbit de razvratire impotriva Domnului, Dumnezeului vostru, care v-a scos din tara Egiptului si v-a izbavit din casa robiei, si a voit sa te abata de la calea in care ti-a poruncit Domnul, Dumnezeul tau, sa umbli. Sa scoti astfel raul din mijlocul tau. 13.6 Daca fratele tau, fiul mamei tale, sau fiul tau, sau fiica ta, sau nevasta care se odihneste la sanul tau, sau prietenul tau pe care-l iubesti ca pe tine insuti, te atata in taina, zicand: Haidem, si sa slujim altor dumnezei! dumnezei pe care nici tu, nici parintii tai nu i-ati cunoscut~ 13.7 dintre dumnezeii popoarelor care va inconjoara, langa tine sau departe de tine, de la o margine a pamantului pana la cealalta 13.8 sa nu te invoiesti si sa nu-l asculti; sa n-arunci spre el o privire de mila, sa nu-l cruti, si sa nu-l ascunzi. 13.9 Ci sa-l omori; intai mana ta sa se ridice asupra lui ca sa-l omoare, si apoi mana intregului popor; 13.10 sa-l ucizi cu pietre, si sa moara, pentru ca a cautat sa te abata de la Domnul, Dumnezeul tau, care te-a scos din tara Egiptului, din casa robiei. 13.11 Sa se faca asa, pentru ca tot Israelul sa auda si sa se teama, si sa nu se mai savarseasca o fapta asa de nelegiuita in mijlocul tau. 13.12 Daca vei auzi spunandu-se despre una din cetatile pe care ti le-a dat ca locuinta Domnul, Dumnezeul tau: 13.13 Niste oameni rai au iesit din mijlocul tau, si au amagit pe locuitorii din cetatea lor zicand: Haidem si sa slujim altor dumnezei! dumnezei pe care tu nu-i cunosti 13.14 sa faci cercetari, sa cauti si sa intrebi cu de-amanuntul. Daca este adevarat, daca lucrul este intemeiat, daca uraciunea aceasta a fost facuta in mijlocul tau~ 13.15 atunci sa treci prin ascutisul sabiei pe locuitorii din cetatea aceea, s-o nimicesti cu desavarsire impreuna cu tot ce va fi in ea, si sa-i treci chiar si vitele prin ascutisul sabiei. 13.16 Sa strangi toata prada in mijlocul pietei, si sa arzi de tot cu foc cetatea si toata prada ei, inaintea Domnului, Dumnezeului tau: sa ramana pentru totdeauna un morman de daramaturi, si niciodata sa nu fie zidita din nou. 13.17 Nimic din ce va fi blestemat ca sa fie nimicit cu desavarsire, sa nu se lipeasca de mana te, pentru ca Domnul sa Se intoarca din iutimea maniei Lui, sa Se indure de tine, sa te ierte, si sa te inmulteasca, dupa cum a jurat lucrul acesta parintilor tai~ 13.18 daca vei asculta de glasul Domnului, Dumnezeului tau, pazind toate poruncile Lui pe care ti le dau astazi, si facand ce este placut inaintea Domnului, Dumnezeului tau.
14.1 Voi sunteti copiii Domnului, Dumnezeului vostru. Sa nu va faceti crestaturi si sa nu va radeti intre ochi pentru un mort. 14.2 Caci tu esti un popor sfant pentru Domnul, Dumnezeul tau, si Domnul Dumnezeul tau te-a ales, ca sa fii un popor al Lui dintre toate popoarele de pe fata pamantului. 14.3 Sa nu mananci nici un lucru uracios. 14.4 Iata dobitoacele pe care sa le mancati: boul, oaia si capra; 14.5 cerbul, caprioara si bivolul; zimbrul, capra neagra, capra salbatica si girafa. 14.6 Sa mancati din orice dobitoc care are copita despicata, unghia despartita in doua si rumega. 14.7 Dar sa nu mancati din cele ce rumega numai, sau care au numai copita despicata si unghia despartita in doua. Astfel, sa nu mancati camila, iepurele si iepurele de casa, care rumega, dar n-au copita despicata: sa le priviti ca necurate. 14.8 Sa nu mancati porcul, care are copita despicata, dar nu rumega: sa-l priviti ca necurat. Sa nu mancati din carnea lor, si sa nu va atingeti de trupurile lor moarte. 14.9 Iata dobitoacele din care veti manca, din toate cele ce sunt in ape: sa mancati din toate cele ce au inotatoare si solzi. 14.10 Dar sa nu mancati din nici unul din cele ce n-au inotatoare si solzi: sa le priviti ca necurate. 14.11 Sa mancati orice pasare curata. 14.12 Dar iata pe acelea pe care nu le puteti manca: vulturul, gripsorul si vulturul de mare; 14.13 sorecarul, soimul, gaia si tot ce tine de neamul sau; 14.14 corbul si toate soiurile lui; 14.15 strutul, bufnita, pescarelul, coroiul si ce tine de neamul lui; 14.16 huhurezul, cocostarcul si lebada; 14.17 pelicanul, corbul de mare si heretele~ 14.18 barza, batlanul si ce tine de neamul lui, pupaza si liliacul. 14.19 Sa priviti ca necurata orice taratoare care zboara: sa nu mancati din ea. 14.20 Sa mancati orice pasare curata. 14.21 Sa nu mancati din nici o mortaciune; s-o dai strainului care va fi in cetatile tale, s-o manance, sau s-o vinzi unui strain; caci tu esti un popor sfant pentru Domnul, Dumnezeul tau. Sa nu fierbi iedul in laptele mamei lui. 14.22 Sa iei zeciuiala din tot ce-ti va aduce samanta, din ce-ti va aduce ogorul in fiecare an. 14.23 Si sa mananci inaintea Domnului Dumnezeului tau, in locul pe care-l va alege ca sa-Si aseze Numele acolo, zeciuiala din graul tau, din mustul tau si din untdelemnul tau, si intaii nascuti din cireada si turma ta, ca sa te inveti sa te temi totdeauna de Domnul, Dumnezeul tau. 14.24 Poate cand te va binecuvanta Domnul, Dumnezeul tau, drumul va fi prea lung ca sa-ti poti duce zeciuiala acolo, din pricina departarii tale de locul pe care-l va alege Domnul, Dumnezeul tau, ca sa-Si puna acolo Numele Lui. 14.25 Atunci, sa-ti prefaci zeciuiala in argint, sa strangi argintul acela in mana, si sa te duci la locul pe care-l va alege Domnul, Dumnezeul tau. 14.26 Acolo, sa cumperi cu argintul acela tot ce vei dori: boi, oi, vin si bauturi tari, tot ce-ti va placea, sa le mananci inaintea Domnului, Dumnezeului tau, si sa te bucuri tu si familia ta. 14.27 Sa nu parasesti pe Levitul care va fi in cetatile tale, caci n-are nici parte de mosie, nici mostenire cu tine. 14.28 Dupa trei ani, sa scoti toata zeciuiala din venitul tau din anul al treilea, si s-o pui in cetatile tale. 14.29 Atunci sa vina Levitul, care n-are nici parte, nici mostenire cu tine, strainul, orfanul si vaduva, care vor fi in cetatile tale, si sa manance si sa se sature, pentru ca Domnul, Dumnezeul tau, sa te binecuvanteze in toate lucrarile pe care le vei face cu mainile tale.
15.1 La fiecare sapte ani, sa dai iertare. 15.2 Si iata cum se va face iertarea. Cand se va vesti iertarea in cinstea Domnului, orice creditor care va fi imprumutat pe aproapele sau, sa-i ierte imprumutul, sa nu sileasca pe aproapele sau si pe fratele sau sa-i plateasca datoria. 15.3 Vei putea sa silesti pe strain sa-ti plateasca; dar sa ierti ce ai la fratele tau. 15.4 Totusi, la tine sa nu fie nici un sarac, caci Domnul te va binecuvanta in tara pe care ti-o va da de mostenire Domnul, Dumnezeul tau; 15.5 numai sa asculti de glasul Domnului, Dumnezeului tau, implinind cu scumpatate toate aceste porunci pe care ti le dau astazi. 15.6 Domnul, Dumnezeul tau, te va binecuvanta, cum ti-a spus, asa incat vei da cu imprumut multor neamuri, dar tu nu vei lua cu imprumut de la ele; tu vei stapani peste multe neamuri, dar ele nu vor stapani peste tine. 15.7 Daca va fi la tine vreun sarac dintre fratii tai, in vreuna din cetatile tale, in tara pe care ti-o da Domnul, Dumnezeul tau, sa nu-ti impietresti inima si sa nu-ti inchizi mana inaintea fratelui tau celui lipsit. 15.8 Ci sa-i deschizi mana, si sa-l imprumuti cu ce-i trebuie ca sa faca fata nevoilor lui. 15.9 Vezi sa nu fii asa de rau ca sa zici in inima ta: Ah! se apropie anul al saptelea, anul iertarii! Vezi sa n-ai un ochi fara mila pentru fratele tau cel lipsit si sa nu-i dai. Caci atunci el ar striga catre Domnul impotriva ta, si te-ai face vinovat de un pacat: 15.10 ci sa-i dai si sa nu dai cu parere de rau in inima; caci pentru aceasta te va binecuvanta Domnul, Dumnezeul tau, in toate lucrarile de care te vei apuca. 15.11 Totdeauna vor fi saraci in tara; de aceea iti dau porunca aceasta: Sa-ti deschizi mana fata de fratele tau, fata de sarac si fata de cel lipsit din tara ta. 15.12 Daca unul din fratii tai evrei, barbat sau femeie, se vinde tie, sa-ti slujeasca sase ani; dar in anul al saptelea, sa-i dai drumul de la tine si sa fie slobod. 15.13 Si cand ii vei da drumul ca sa se duca slobod de la tine, sa nu-i dai drumul cu mana goala; 15.14 sa-i dai daruri din cireada ta, din aria ta, din teascul tau, din ce vei avea, prin binecuvantarea Domnului, Dumnezeului tau. 15.15 Sa-ti aduci aminte ca si tu ai fost rob in tara Egiptului, si ca Domnul, Dumnezeul tau, te-a rascumparat: de aceea iti dau astazi porunca aceasta. 15.16 Daca insa robul tau iti va zice: Nu vreau sa ies de la tine, pentru ca te iubeste, pe tine si casa ta, si se simte bine la tine, 15.17 atunci sa iei o sula si sa-i gauresti urechea de usa, si sa-ti fie rob pentru totdeauna. Tot asa sa faci si cu roaba ta. 15.18 Sa nu-ti para rau cand il vei lasa sa plece slobod de la tine, caci ti-a slujit sase ani, ceea ce face de doua oricat simbria unui om tocmit cu plata; si Domnul, Dumnezeul tau, te va binecuvanta in tot ce vei face. 15.19 Sa inchini Domnului, Dumnezeului tau, pe orice intai nascut de parte barbateasca din cireada si turma ta. Sa nu muncesti cu intaiul nascut al vacii tale, sa nu tunzi pe intaiul nascut al oilor tale. 15.20 Sa-l mananci in fiecare an, tu si familia ta inaintea Domnului, Dumnezeului tau, in locul pe care-l va alege El. 15.21 Daca are vreun cusur, daca este schiop sau orb, sau are vreo meteahna trupeasca, sa nu-l aduci ca jertfa Domnului, Dumnezeului tau. 15.22 Sa-l mananci in cetatile tale: cel ce va fi necurat si cel ce va fi curat vor putea sa-l manance amandoi, cum se mananca acum caprioara sau cerbul. 15.23 Numai sangele sa nu i-l mananci, ci sa-l versi pe pamant ca apa.
16.1 Pazeste luna spicelor, si praznuieste sarbatoarea Pastelor in cinstea Domnului, Dumnezeului tau; caci in luna spicelor te-a scos Domnul, Dumnezeul tau, din Egipt, noaptea. 16.2 Sa jertfesti Pastele in cinstea Domnului, Dumnezeului tau, jertfele tale de oi si boi, in locul pe care-l va alege Domnul ca sa-Si aseze Numele acolo. 16.3 In timpul sarbatorii, sa nu mananci paine dospita, ci sapte zile sa mananci azime, painea intristarii, caci ai iesit in graba din tara Egiptului: asa sa faci, ca sa-ti aduci aminte toata viata ta de ziua cand ai iesit din tara Egiptului. 16.4 Sa nu se vada aluat la tine, pe toata intinderea tarii tale, timp de sapte zile; si nici o parte din vitele pe care le vei jertfi in seara celei dintai zile sa nu fie pastrata peste noapte pana dimineata. 16.5 Nu vei putea sa jertfesti Pastele in vreunul din locurile pe care ti le da Domnul, Dumnezeul tau, ca locuinta; 16.6 ci in locul pe care-l va alege Domnul, Dumnezeul tau, ca sa-Si aseze Numele in el, acolo sa jertfesti Pastele, seara, la apusul soarelui, pe vremea iesirii tale din Egipt. 16.7 Sa fierbi vita taiata, si s-o mananci in locul pe care-l va alege Domnul, Dumnezeul tau. Si dimineata, vei putea sa te intorci si sa te duci in corturile tale. 16.8 Sase zile, sa mananci azime, si a saptea zi sa fie o adunare de sarbatoare in cinstea Domnului, Dumnezeului tau: sa nu faci nici o lucrare in ea. 16.9 Sa numeri sapte saptamani; de cand vei incepe seceratul graului, sa incepi sa numeri sapte saptamani. 16.10 Apoi sa praznuiesti sarbatoarea saptamanilor, si sa aduci daruri de buna voie, dupa binecuvantarea pe care ti-o va da Domnul, Dumnezeul tau. 16.11 Sa te bucuri inaintea Domnului, Dumnezeului tau, in locul pe care-l va alege Domnul, Dumnezeul tau, ca sa locuiasca Numele Lui acolo, tu, fiul tau si fiica ta, robul si roaba ta, Levitul care va fi in cetatile tale, si strainul, orfanul si vaduva care vor fi in mijlocul tau. 16.12 Sa-ti aduci aminte ca ai fost rob in Egipt, si sa pazesti si sa implinesti legile acestea. 16.13 Sa praznuiesti sarbatoarea corturilor sapte zile, dupa ce iti vei strange roadele din arie si din teasc. 16.14 Sa te bucuri la sarbatoarea aceasta, tu, fiul tau si fiica ta, robul si roaba ta, si Levitul, strainul, orfanul si vaduva care vor fi in cetatile tale. 16.15 Sa praznuiesti sarbatoarea sapte zile in cinstea Domnului, Dumnezeului tau, in locul pe care-l va alege Domnul; caci Domnul, Dumnezeul tau, te va binecuvanta in toate roadele tale si in tot lucrul mainilor tale, si de aceea sa fii vesel. 16.16 De trei ori pe an, toti barbatii sa se infatiseze inaintea Domnului, Dumnezeului tau, in locul pe care-l va alege El: la sarbatoarea azimelor, la sarbatoarea saptamanilor, si la sarbatoarea corturilor. Sa nu se infatiseze cu mainile goale inaintea Domnului. 16.17 Fiecare sa dea ce va putea, dupa binecuvantarea pe care i-o va da Domnul, Dumnezeul tau. 16.18 Sa pui judecatori si dregatori in toate cetatile pe care ti le da Domnul, Dumnezeul tau, dupa semintiile tale; si ei sa judece poporul cu dreptate. 16.19 Sa n-atingi nici un drept, sa nu cauti la fata oamenilor, si sa nu iei daruri, caci darurile orbesc ochii inteleptilor si sucesc cuvintele celor drepti. 16.20 Sa urmezi cu scumpatate dreptatea, ca sa traiesti si sa stapanesti tara pe care ti-o da Domnul, Dumnezeul tau. 16.21 Sa nu-ti asezi nici un idol de lemn langa altarul pe care-l vei ridica Domnului, Dumnezeului tau. 16.22 Sa nu ridici nici stalpi idolesti, care sunt urati de Domnul, Dumnezeul tau.
17.1 Sa n-aduci jertfa Domnului, Dumnezeului tau, vreun bou, sau vreun miel care sa aiba vreun cusur sau vreo meteahna trupeasca; caci ar fi o uraciune inaintea Domnului, Dumnezeului tau. 17.2 Se va gasi poate in mijlocul tau, intr-una din cetatile pe care ti le da Domnul, Dumnezeul tau, un barbat sau o femeie care sa faca ce este rau inaintea Domnului, Dumnezeului tau, si care sa calce legamantul Lui; 17.3 care sa mearga dupa alti dumnezei ca sa le slujeasca si sa se inchine inaintea lor, dupa soare, luna sau toata ostirea cerurilor, asa cum eu n-am poruncit. 17.4 De indata ce vei lua cunostinta si vei afla lucrul acesta, sa faci cercetari amanuntite. Daca lucrul este adevarat, daca faptul este intemeiat, daca uraciunea aceasta a fost savarsita in Israel~ 17.5 atunci sa aduci la portile cetatii tale pe barbatul sau femeia care va fi vinovat de aceasta fapta rea, si sa ucizi cu pietre sau sa pedepsesti cu moartea pe barbatul acela sau pe femeia aceea. 17.6 Cel vinovat de moarte sa fie omorat pe marturia a doi sau trei martori; sa nu fie omorat pe marturia unui singur martor. 17.7 Intai mana martorilor sa se ridice asupra lui ca sa-l omoare, si apoi mana intregului popor. Sa scoti astfel raul din mijlocul tau. 17.8 Daca ti se va parea prea greu de judecat o pricina privitoare la un omor, la o neintelegere, sau la o ranire, si va da prilej la cearta inauntrul cetatii tale, sa te scoli si sa te sui la locul pe care-l va alege Domnul, Dumnezeul tau. 17.9 Sa te duci la preoti, Leviti, si la cel ce va implini atunci slujba de judecator; sa-i intrebi, si ei iti vor spune hotararea legii. 17.10 Sa faci cum iti vor spune ei in locul pe care-l va alege Domnul, si sa ai grija sa faci cum te vor invata ei. 17.11 Sa faci dupa legea pe care te vor invata si dupa hotararea pe care o vor rosti ei, sa nu te abati de la ce-ti vor spune ei, nici la dreapta nici la stanga. 17.12 Omul care, din mandrie, nu va asculta de preotul pus acolo ca sa slujeasca Domnului, Dumnezeului tau, sau care nu va asculta de judecator, omul acela sa fie pedepsit cu moartea. Sa scoti astfel raul din mijlocul lui Israel~ 17.13 pentru ca tot poporul sa auda si sa se teama, si sa nu se mai ingamfe. 17.14 Dupa ce vei intra in tara pe care ti-o da Domnul, Dumnezeul tau, si o vei stapani, dupa ce-ti vei aseza locuinta, si vei zice: Vreau sa pun peste mine un imparat, ca toate neamurile care ma inconjoara, 17.15 sa pui peste tine ca imparat pe acela pe care-l va alege Domnul, Dumnezeul tau, si anume sa iei un imparat din mijlocul fratilor tai; nu vei putea sa pui imparat pe un strain, care sa nu fie fratele tau. 17.16 Dar sa n-aiba multi cai, si sa nu intoarca pe popor in Egipt ca sa aiba multi cai; caci Domnul v-a zis: Sa nu va mai intoarceti pe drumul acela. 17.17 Sa n-aiba un mare numar de neveste, ca sa nu i se abata inima; si sa nu stranga mari gramezi de argint si aur. 17.18 Cand se va aseza pe scaunul de domnie al imparatiei lui, sa scrie pentru el, intr-o carte, o copie a acestei legi, pe care s-o ia de la preotii din neamul Levitilor. 17.19 Va trebui s-o aiba cu el si s-o citeasca in toate zilele vietii lui, ca sa invete sa se teama de Domnul, Dumnezeul lui, sa pazeasca si sa implineasca toate cuvintele din legea aceasta si toate poruncile acestea~ 17.20 pentru ca inima lui sa nu se inalte mai presus de fratii lui, si sa nu se abata de la poruncile acestea nici la dreapta nici la stanga, si sa aiba astfel multe zile in imparatia lui, el si copiii lui, in mijlocul lui Israel.
18.1 Preotii, Levitii, si toata semintia lui Levi, sa n-aiba nici parte de mosie, nici mostenire in Israel; sa se hraneasca din jertfele mistuite de foc in cinstea Domnului si din darurile aduse Domnului. 18.2 Sa n-aiba mostenire in mijlocul fratilor lor: Domnul va fi mostenirea lor, cum le-a spus. 18.3 Iata care va fi dreptul preotilor de la popor: cei ce vor aduce o jertfa, fie bou, fie miel, sa dea preotului spata, falcile si pantecele. 18.4 Sa-i dai cele dintai roade din graul tau, din mustul tau si din untdelemnul tau, si parga din lana oilor tale; 18.5 caci pe el l-a ales Domnul, Dumnezeul tau, dintre toate semintiile, ca sa faca slujba in Numele Domnului, el si fiii lui, in toate zilele. 18.6 Cand va pleca un Levit din una din cetatile tale, din locul unde locuieste el in Israel, ca sa se duca, dupa deplina dorinta a sufletului sau, in locul pe care-l va alege Domnul~ 18.7 si va face slujba in Numele Domnului, Dumnezeului tau, ca toti fratii lui Leviti care stau inaintea Domnului: 18.8 va primi ca hrana o parte la fel cu a lor, si, pe langa ea, se va bucura si de veniturile iesite din vanzarea averii lui parintesti. 18.9 Dupa ce vei intra in tara pe care ti-o da Domnul, Dumnezeul tau, sa nu te inveti sa faci dupa uraciunile neamurilor acelora. 18.10 Sa nu fie la tine nimeni care sa-si treaca pe fiul sau pe fiica lui prin foc, nimeni care sa aiba mestesugul de ghicitor, de cititor in stele, de vestitor al viitorului, de vrajitor~ 18.11 de descantator, nimeni care sa intrebe pe cei ce cheama duhurile sau dau cu ghiocul, nimeni care sa intrebe pe morti. 18.12 Caci oricine face aceste lucruri este o uraciune inaintea Domnului; si din pricina acestor lucruri va izgoni Domnul, Dumnezeul tau, pe aceste neamuri dinaintea ta. 18.13 Tu sa te tii in totul totului tot, numai de Domnul Dumnezeul tau. 18.14 Caci neamurile acelea pe care le vei izgoni, asculta de cei ce citesc in stele si de ghicitori; dar tie, Domnul, Dumnezeul tau, nu-ti ingaduie lucrul acesta. 18.15 Domnul, Dumnezeul tau, iti va ridica din mijlocul tau, dintre fratii tai, un proroc ca mine: sa ascultati de el! 18.16 Astfel el va raspunde la cererea pe care ai facut-o Domnului, Dumnezeului tau, la Horeb, in ziua adunarii poporului, cand ziceai: Sa nu mai aud glasul Domnului, Dumnezeului meu, si sa nu mai vad acest foc mare, ca sa nu mor. 18.17 Atunci Domnul mi-a zis: Ce au zis ei, este bine. 18.18 Le voi ridica din mijlocul fratilor lor un proroc ca tine, voi pune cuvintele Mele in gura lui, si el le va spune tot ce-i voi porunci Eu. 18.19 Si daca cineva nu va asculta de cuvintele Mele, pe care le va spune el in Numele Meu, Eu ii voi cere socoteala. 18.20 Dar prorocul care va avea indrazneala sa spuna in Numele Meu un cuvant pe care nu-i voi porunci sa-l spuna, sau care va vorbi in numele altor dumnezei, prorocul acela sa fie pedepsit cu moartea. 18.21 Poate ca vei zice in inima ta: Cum vom cunoaste cuvantul pe care nu-l va spune Domnul? 18.22 Cand ceea ce va spune prorocul acela in Numele Domnului nu va avea loc si nu se va intampla, va fi un cuvant pe care nu l-a spus Domnul. Prorocul acela l-a spus din indrazneala: sa n-ai teama de el.
19.1 Dupa ce Domnul, Dumnezeul tau, va nimici toate neamurile acelea a caror tara ti-o da Domnul, Dumnezeul tau, dupa ce le vei izgoni si vei locui in cetatile si in casele lor~ 19.2 sa desparti trei cetati in mijlocul tarii pe care ti-o da in stapanire Domnul, Dumnezeul tau. 19.3 Sa faci drumuri, si sa imparti in trei parti tinutul tarii pe care ti-o va da ca mostenire Domnul, Dumnezeul tau. Sa faci asa, pentru ca orice ucigas sa poata fugi in cetatile acestea. 19.4 Legea aceasta sa fie pentru ucigasul care va fugi acolo ca sa-si scape viata, cand va omori fara voie pe aproapele sau, fara sa-i fi fost vrajmas mai inainte. 19.5 Asa, de pilda, un om se va duce sa taie lemne in padure cu un alt om; ridica securea cu mana, ca sa taie copacul, fierul scapa din coada, loveste pe tovarasul sau, si-l omoara. Atunci el sa fuga intr-una din cetatile acestea ca sa-si scape viata; 19.6 pentru ca nu cumva razbunatorul sangelui, aprins de manie si urmarind pe ucigas, sa-l ajunga, fiind prea lung drumul, si sa loveasca de moarte pe cel ce nu era vinovat de moarte, fiindca mai inainte nu fusese vrajmas aproapelui sau. 19.7 De aceea iti dau porunca aceasta: Sa desparti trei cetati. 19.8 Cand Domnul, Dumnezeul tau, iti va largi hotarele, cum a jurat parintilor tai, si-ti va da toata tara pe care a fagaduit parintilor tai ca ti-o va da~ 19.9 numai sa pazesti si sa implinesti toate aceste porunci pe care ti le dau astazi, ca sa iubesti pe Domnul, Dumnezeul tau, si sa umbli totdeauna pe caile Lui atunci sa mai adaugi trei cetati la cele trei~ 19.10 pentru ca sa nu fie varsat sangele celui nevinovat in mijlocul tarii pe care ti-o da de mostenire Domnul, Dumnezeul tau, si astfel sa fii vinovat de omor. 19.11 Dar daca un om fuge intr-una din aceste cetati, dupa ce a intins laturi aproapelui sau din vrajmasie impotriva lui, dupa ce s-a aruncat asupra lui si l-a lovit asa incat i-a pricinuit moartea~ 19.12 batranii din cetatea lui sa trimita sa-l prinda si sa-l dea in mainile razbunatorului sangelui, ca sa moara. 19.13 Sa n-ai mila de el, si sa stergi din Israel sangele celui nevinovat, ca sa fii fericit. 19.14 Sa nu muti hotarele aproapelui tau, puse de stramosii tai, in mostenirea pe care vei avea-o in tara pe care ti-o da in stapanire Domnul, Dumnezeul tau. 19.15 Un singur martor nu va fi de ajuns impotriva unui om, ca sa adevereasca vreo nelegiuire sau vreun pacat oarecare; un fapt nu va putea fi intemeiat decat pe marturia a doi sau trei martori. 19.16 Cand un martor mincinos se va ridica impotriva cuiva ca sa-l invinuiasca de vreo nelegiuire~ 19.17 cei doi oameni cu pricina sa se infatiseze inaintea Domnului, inaintea preotilor si judecatorilor care vor fi atunci in slujba. 19.18 Judecatorii sa faca cercetari amanuntite. Daca se va afla ca martorul acela este un martor mincinos, si ca a facut o marturisire mincinoasa impotriva fratelui sau~ 19.19 atunci sa-i faceti cum avea el de gand sa faca fratelui sau. Sa scoti astfel raul din mijlocul tau. 19.20 In felul acesta, ceilalti vor auzi si se vor teme, si nu se va mai face o fapta asa de nelegiuita in mijlocul tau. 19.21 Sa n-ai nici o mila, ci sa ceri: viata pentru viata, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mana pentru mana, picior pentru picior.
20.1 Cand vei merge la razboi impotriva vrajmasilor tai, si vei vedea cai si care, si un popor mai mare la numar decat tine, sa nu te temi de ei, caci Domnul, Dumnezeul tau, care te-a scos din tara Egiptului, este cu tine. 20.2 La apropierea luptei, preotul sa vina si sa vorbeasca poporului. 20.3 Sa le spuna: Asculta, Israele! Voi astazi sunteti aproape de lupta impotriva vrajmasilor vostri. Sa nu vi se tulbure inima, fiti fara teama, nu va spaimantati, nu va ingroziti dinaintea lor. 20.4 Caci Domnul, Dumnezeul vostru, merge cu voi, ca sa bata pe vrajmasii vostri, ca sa va mantuiasca. 20.5 Mai marii ostirii sa vorbeasca apoi poporului si sa zica: Cine a zidit o casa noua, si nu s-a asezat inca in ea, sa plece si sa se intoarca acasa, ca sa nu moara in lupta si sa se aseze altul in ea. 20.6 Cine a sadit o vie, si n-a mancat inca din ea, sa plece si sa se intoarca acasa, ca sa nu moara in lupta si sa manance altul din ea. 20.7 Cine s-a logodit cu o femeie, si n-a luat-o inca, sa plece si sa se intoarca acasa, ca sa nu moara in lupta si s-o ia altul. 20.8 Mai marii ostirii sa vorbeasca mai departe poporului, si sa spuna: Cine este fricos si slab la inima, sa plece si sa se intoarca acasa, ca sa nu inmoaie inima fratilor lui. 20.9 Dupa ce mai marii ostirii vor ispravi de vorbit poporului, sa aseze pe capeteniile ostirii in fruntea poporului. 20.10 Cand te vei apropia de o cetate ca sa te bati impotriva ei, s-o imbii cu pace. 20.11 Daca primeste pacea si-ti deschide portile, tot poporul care se va afla in ea sa-ti dea bir si sa-ti fie supus. 20.12 Daca nu primeste pacea cu tine si vrea sa faca razboi cu tine, atunci s-o impresori. 20.13 Si dupa ce Domnul, Dumnezeul tau, o va da in mainile tale, sa treci prin ascutisul sabiei pe toti cei de parte barbateasca. 20.14 Dar sa iei pentru tine nevestele, copiii, vitele, si tot ce va mai fi in cetate, toata prada, si sa mananci toata prada vrajmasilor tai, pe care ti-i va da in mana Domnul, Dumnezeul tau. 20.15 Asa sa faci cu toate cetatile care vor fi foarte departe de tine, si care nu fac parte din cetatile neamurilor acestora. 20.16 Dar in cetatile popoarelor acestora, a caror tara ti-o da ca mostenire Domnul, Dumnezeul tau, sa nu lasi cu viata nimic care sufla. 20.17 Ci sa nimicesti cu desavarsire popoarele acelea, pe Hetiti, pe Amoriti, pe Canaaniti, pe Fereziti, pe Heviti, si Iebusiti, cum ti-a poruncit Domnul, Dumnezeul tau~ 20.18 ca sa nu va invete sa faceti dupa toate uraciunile pe care le fac ele pentru dumnezeii lor, si sa pacatuiti astfel impotriva Domnului, Dumnezeului vostru. 20.19 Daca vei impresura multe zile o cetate cu care esti in razboi, ca s-o cuceresti, pomii sa nu-i strici, taindu-i cu securea; sa mananci din ei si sa nu-i tai; caci pomul de pe camp este oare un om ca sa fie nimicit prin impresurare de tine? 20.20 Numai copacii pe care-i vei sti ca nu sunt pomi buni de mancat, vei putea sa-i strici si sa-i tai, si vei putea sa faci cu ei intarituri impotriva cetatii care este in razboi cu tine, pana va cadea.
21.1 Daca, in tara pe care ti-o da in stapanire Domnul, Dumnezeul tau, se gaseste intins in mijlocul unui camp un om ucis, fara sa se stie cine l-a lovit~ 21.2 batranii si judecatorii tai sa se duca sa masoare departarea de la trupul mort pana in cetatile de primprejur. 21.3 Cand se va hotari cetatea cea mai apropiata de trupul mort, batranii din cetatea aceea sa ia o vitea care sa nu fi fost pusa la munca si care sa nu fi tras la jug. 21.4 Sa duca viteaua aceea intr-o vale cu apa care nu seaca niciodata si unde nu se ara nici nu se seamana; si acolo, sa taie capul vitelei in vale. 21.5 Atunci sa se apropie preotii, fiii lui Levi; caci pe ei i-a ales Domnul, Dumnezeul tau, ca sa-I slujeasca si sa binecuvanteze in Numele Domnului, si ei trebuie sa hotarasca in orice cearta si in orice ranire. 21.6 Toti batranii din cetatea aceea cea mai apropiata de trupul mort sa-si spele mainile pe viteaua careia i-au taiat capul in vale. 21.7 Si, luand cuvantul, sa zica: Mainile noastre n-au varsat sangele acesta, si ochii nostri nu l-au vazut varsandu-se. 21.8 Iarta, Doamne, pe poporul Tau Israel, pe care l-ai rascumparat; nu pune sangele nevinovat in socoteala poporului Tau Israel. Si sangele acela nu-i va fi pus in socoteala. 21.9 Astfel trebuie sa curati din mijlocul tau sangele nevinovat, facand ce este placut inaintea Domnului. 21.10 Cand vei merge la razboi impotriva vrajmasilor tai, daca Domnul ii da in mainile tale, si vei lua prinsi din ei~ 21.11 poate ca printre cei prinsi vei vedea o femeie frumoasa, si vei dori s-o iei de nevasta. 21.12 Atunci s-o aduci inauntrul casei tale. Ea sa-si rada capul si sa-si taie unghiile~ 21.13 sa-si lepede hainele pe care le purta cand a fost prinsa, sa locuiasca in casa ta, si sa planga pe tatal si pe mama ei o luna de zile. Dupa aceea, sa te duci la ea, sa-i fii barbat, si ea sa-ti fie nevasta. 21.14 Daca nu-ti va mai place, s-o lasi sa plece unde va voi, dar nu vei putea s-o vinzi pe argint, nici sa te porti cu ea ca cu o roaba, pentru ca ai injosit-o. 21.15 Daca un om, care are doua neveste, iubeste pe una si nu iubeste pe cealalta, si daca are copii cu ele, din care intaiul nascut este de la nevasta pe care n-o iubeste~ 21.16 cand isi va imparti averile intre fiii lui, nu va putea face intai nascut pe fiul aceleia pe care o iubeste, in locul fiului aceleia pe care n-o iubeste, si care este intaiul nascut. 21.17 Ci sa recunoasca de intai nascut pe fiul aceleia pe care n-o iubeste, si sa-i dea o parte indoita din averea lui; caci fiul acesta este cel dintai rod al puterii lui, si lui i se cuvine dreptul de intai nascut. 21.18 Daca un om are un fiu neascultator si indaratnic, care n-asculta nici de glasul tatalui sau, nici de glasul mamei lui, si nu-i asculta nici chiar dupa ce l-au pedepsit~ 21.19 tatal si mama sa-l ia, si sa-l duca la batranii cetatii lui si la poarta locului in care locuieste. 21.20 Sa spuna batranilor cetatii lui: Iata, fiul nostru este neascultator si indaratnic, n-asculta de glasul nostru, si este lacom si betiv. 21.21 Si toti oamenii din cetatea lui sa-l ucida cu pietre, si sa moara. Astfel sa curati raul din mijlocul tau, pentru ca tot Israelul s-auda si sa se teama. 21.22 Daca se va omori un om care a savarsit o nelegiuire vrednica de pedeapsa cu moartea, si l-ai spanzurat de un lemn~ 21.23 trupul lui mort sa nu stea noaptea pe lemn; ci sa-l ingropi in aceeasi zi, caci cel spanzurat este blestemat inaintea lui Dumnezeu, si sa nu spurci tara pe care ti-o da de mostenire Domnul, Dumnezeul tau.
22.1 Daca vezi ratacindu-se boul sau oaia fratelui tau, sa nu le ocolesti, ci sa le aduci la fratele tau. 22.2 Daca fratele tau nu locuieste langa tine, si nu-l cunosti, sa iei dobitocul la tine acasa, si sa ramana la tine pana ce-l cere fratele tau; si atunci sa i-l dai. 22.3 Tot asa sa faci si cu magarul lui, tot asa sa faci si cu haina lui, si tot asa sa faci cu orice lucru pierdut de el si gasit de tine: sa nu le ocolesti. 22.4 Daca vezi magarul fratelui tau sau boul lui cazut pe drum, sa nu-l ocolesti, ci sa-i ajuti sa-l ridice. 22.5 Femeia sa nu poarte imbracaminte barbateasca, si barbatul sa nu se imbrace cu haine femeiesti; caci oricine face lucrurile acestea este o uraciune inaintea Domnului, Dumnezeului tau. 22.6 Daca intalnesti pe drum un cuib de pasare, intr-un copac sau pe pamant, cu pui sau oua si mama lor sezand peste pui sau peste oua, sa nu iei si pe mama si pe puii ei~ 22.7 ci sa dai drumul mamei si sa nu iei decat puii, ca sa fii fericit si sa ai zile multe. 22.8 Cand zidesti o casa noua, sa-ti faci un palimar imprejurul acoperisului, ca sa nu aduci vina de sange asupra casei tale, daca s-ar intampla sa cada cineva de pe ea. 22.9 Sa nu semeni in via ta doua feluri de seminte, ca nu cumva sa intinezi si rodul semintei pe care ai semanat-o si rodul viei. 22.10 Sa nu ari cu un bou si un magar injugati impreuna. 22.11 Sa nu porti o haina tesuta din felurite fire, din lana si in unite impreuna. 22.12 Sa faci ciucuri la cele patru colturi ale hainei cu care te vei inveli. 22.13 Daca un om, care si-a luat o nevasta si s-a impreunat cu ea, o uraste 22.14 apoi, o invinuieste de lucruri nelegiuite si-i scoate nume rau, zicand: Am luat pe femeia aceasta, m-am apropiat de ea, si n-am gasit-o fecioara, 22.15 atunci tatal si mama fetei sa ia semnele fecioriei ei si sa le aduca inaintea batranilor cetatii, la poarta. 22.16 Tatal fetei sa spuna batranilor: Am dat pe fiica mea de nevasta omului acestuia, si el a inceput s-o urasca; 22.17 acum o invinuieste de lucruri nelegiuite, zicand: N-am gasit fecioara pe fiica ta. Dar iata semnele fecioriei fetei mele. Si sa desfaca haina ei inaintea batranilor cetatii. 22.18 Batranii cetatii sa ia atunci pe omul acela si sa-l pedepseasca; 22.19 si, pentru ca a scos nume rau unei fecioare din Israel, sa-l osandeasca la o gloaba de o suta sicli de argint, pe care sa-i dea tatalui fetei. Ea sa ramana nevasta lui, si el nu va putea s-o goneasca toata viata lui. 22.20 Dar daca faptul este adevarat, daca fata nu s-a gasit fecioara~ 22.21 sa scoata pe fata la usa casei tatalui ei; sa fie ucisa cu pietre de oamenii din cetate, si sa moara, pentru ca a savarsit o miselie in Israel, curvind in casa tatalui ei. Sa curati astfel raul din mijlocul tau. 22.22 Daca se va gasi un barbat culcat cu o femeie maritata, sa moara amandoi: si barbatul care s-a culcat cu femeia, si femeia. Sa curati astfel raul din mijlocul lui Israel. 22.23 Daca o fata fecioara este logodita, si o intalneste un om in cetate si se culca cu ea~ 22.24 sa-i aduceti pe amandoi la poarta cetatii, sa-i ucideti cu pietre, si sa moara amandoi: fata, pentru ca n-a tipat in cetate, si omul, pentru ca a necinstit pe nevasta aproapelui sau. Sa curati astfel raul din mijlocul tau. 22.25 Dar daca omul acela intalneste in camp pe fata logodita, o apuca cu sila si se culca cu ea, numai omul care s-a culcat cu ea sa fie pedepsit cu moartea. 22.26 Fetei sa nu-i faci nimic; ea nu este vinovata de o nelegiuire vrednica de pedeapsa cu moarte, caci e ca si cu un om care se arunca asupra aproapelui lui si-l omoara. 22.27 Fata logodita, pe care a intalnit-o omul acela pe camp, a putut sa strige fara sa fie cineva sa-i sara in ajutor. 22.28 Daca un om intalneste o fata fecioara nelogodita, o apuca cu sila si se culca cu ea, si se intampla sa fie prinsi~ 22.29 omul care s-a culcat cu ea sa dea tatalui fetei cincizeci de sicli de argint; si, pentru ca a necinstit-o, s-o ia de nevasta, si nu va putea s-o goneasca, toata viata lui. 22.30 Nimeni sa nu ia pe nevasta tatalui sau, si nici sa nu ridice invelitoarea tatalui sau.
23.1 Cel scopit sau famenul sa nu intre in adunarea Domnului. 23.2 Cel nascut din curvie sa nu intre in adunarea Domnului, nici chiar al zecilea neam al lui sa nu intre in adunarea Domnului. 23.3 Amonitul si Moabitul sa nu intre in adunarea Domnului, nici chiar al zecilea neam, pe vecie~ 23.4 pentru ca nu v-au iesit inainte cu paine si apa, pe drum, la iesirea voastra din Egipt, si pentru ca au adus, pe pret de argint, impotriva ta pe Balaam, fiul lui Beor, din Petor din Mesopotamia, ca sa te blesteme. 23.5 Dar Domnul, Dumnezeul tau, n-a voit sa asculte pe Balaam; si Domnul, Dumnezeul tau, a schimbat blestemul acela in binecuvantare, pentru ca tu esti iubit de Domnul, Dumnezeul tau. 23.6 Sa nu-ti pese nici de propasirea lor, nici de bunastarea lor, toata viata ta, pe vecie. 23.7 Sa nu urasti pe Edomit, caci este fratele tau; sa nu urasti pe Egiptean, caci ai fost strain in tara lui: 23.8 fiii care li se vor naste, in al treilea neam, sa intre in adunarea Domnului. 23.9 Cand vei iesi cu oastea impotriva vrajmasilor tai, fereste-te de orice lucru rau. 23.10 Daca va fi la tine cineva care sa nu fie curat, in urma vreunei intamplari din timpul noptii, sa iasa din tabara, si sa nu intre in tabara; 23.11 spre seara, sa se scalde in apa, si dupa asfintitul soarelui va putea sa se intoarca in tabara. 23.12 Sa ai un loc afara din tabara, si acolo sa iesi afara. 23.13 Intre uneltele tale sa ai o lopata, cu care sa sapi si sa-ti acoperi murdariile iesite din tine, cand vei iesi afara. 23.14 Caci Domnul Dumnezeul tau, merge in mijlocul taberei tale, ca sa te ocroteasca si sa-ti dea in mana pe vrajmasii tai dinaintea ta; tabara ta va trebui deci sa fie sfanta, pentru ca Domnul sa nu vada la tine nimic necurat, si sa nu Se abata de la tine. 23.15 Sa nu dai inapoi stapanului sau pe un rob care va fugi la tine dupa ce l-a parasit. 23.16 Sa ramana la tine, in mijlocul tau, in locul pe care-l va alege el, intr-una din cetatile tale, unde ii va placea: sa nu-l asupresti. 23.17 Sa nu fie nici o curva din fetele lui Israel, si sa nu fie nici un sodomit din fiii lui Israel. 23.18 Sa n-aduci in casa Domnului, Dumnezeului tau, castigul unei curve, nici pretul unui caine, ca implinire a unei juruinte oarecare; caci si unul si altul sunt o uraciune inaintea Domnului, Dumnezeului tau. 23.19 Sa nu ceri nici o dobanda de la fratele tau: nici pentru argint, nici pentru merinde, pentru nimic care se imprumuta cu dobanda. 23.20 De la strain vei putea sa iei dobanda, dar de la fratele tau sa nu iei, pentru ca Domnul, Dumnezeul tau, sa te binecuvanteze in tot ce vei face in tara pe care o vei lua in stapanire. 23.21 Daca faci o juruinta Domnului, Dumnezeului tau, sa nu pregeti s-o implinesti; caci Domnul, Dumnezeul tau, iti va cere socoteala, si te vei face vinovat de un pacat. 23.22 22. Daca te feresti sa faci o juruinta, nu faci un pacat. 23.23 Dar sa pazesti si sa implinesti ce-ti va iesi de pe buze, si anume juruintele pe care le vei face de buna voie Domnului, Dumnezeului tau, si pe care le vei rosti cu gura ta. 23.24 Daca intri in via aproapelui tau, vei putea sa mananci struguri, dupa plac, pana te vei satura; dar in vas sa nu iei. 23.25 Daca intri in holdele aproapelui tau, vei putea sa culegi spice cu mana, dar secera in holdele aproapelui tau, sa n-o pui.
24.1 Cand cineva isi va lua o nevasta si se va insura cu ea, si s-ar intampla ca ea sa nu mai aiba trecere inaintea lui, pentru ca a descoperit ceva rusinos in ea, sa-i scrie o carte de despartire, si, dupa ce-i va da-o in mana, sa-i dea drumul din casa lui. 24.2 Ea sa iasa de la el, sa plece, si va putea sa se marite dupa un alt barbat. 24.3 Daca si acesta din urma incepe s-o urasca, ii scrie o carte de despartire, si dupa ce i-o da in mana, ii da drumul din casa lui; sau, daca acest barbat din urma care a luat-o de nevasta, moare~ 24.4 atunci barbatul dintai, care ii daduse drumul, nu va putea s-o ia iarasi de nevasta, dupa ce s-a pangarit ea, caci lucrul acesta este o uraciune inaintea Domnului, si sa nu faci vinovata de pacat tara pe care ti-o da de mostenire Domnul, Dumnezeul tau. 24.5 Cand un om va fi insurat de curand, sa nu se duca la oaste, si sa nu se puna nici o sarcina peste el; sa fie scutit, din pricina familiei, timp de un an, si sa inveseleasca astfel pe nevasta pe care si-a luat-o. 24.6 Sa nu iei zalog cele doua pietre de rasnita, nici chiar piatra de rasnita de deasupra; caci ar insemna ca iei zalog insasi viata cuiva. 24.7 Daca se va gasi cineva care sa fi furat pe vreunul din fratii lui, pe vreunul din copiii lui Israel, si sa-l fi facut rob sau sa-l fi vandut, hotul acela sa fie pedepsit cu moartea. Sa curati astfel raul din mijlocul tau. 24.8 Ia seama bine si pazeste-te de rana leprei; si sa faceti tot ce va vor invata preotii dintre Leviti, sa aveti grija sa lucrati dupa poruncile pe care li le-am dat. 24.9 Adu-ti aminte ce a facut Domnul, Dumnezeul tau, Mariei, pe drum, la iesirea voastra din Egipt. 24.10 Daca ai vreo datorie la aproapele tau, sa nu intri in casa lui ca sa-i iei lucrul pus zalog; 24.11 ci sa stai afara, si cel pe care l-ai imprumutat sa-ti aduca afara lucrul pus zalog. 24.12 Daca omul acela este sarac, sa nu te culci cu lucrul luat zalog de la el la tine; 24.13 sa i-l dai inapoi la apusul soarelui, ca sa se culce in haina lui, si sa te binecuvanteze; si lucrul acesta ti se va socoti ca un lucru bun inaintea Domnului, Dumnezeului tau. 24.14 Sa nu nedreptatesti pe simbriasul sarac si nevoias, fie ca este unul din fratii tai, fie ca este unul din strainii care locuiesc in tara ta, in cetatile tale. 24.15 Sa-i dai plata pentru ziua lui inainte de apusul soarelui; caci e sarac, si o doreste mult. Altfel, ar striga catre Domnul impotriva ta, si te-ai face vinovat de un pacat. 24.16 Sa nu omori pe parinti pentru copii, si sa nu omori pe copii pentru parinti; fiecare sa fie omorat pentru pacatul lui. 24.17 Sa nu te atingi de dreptul strainului si al orfanului, si sa nu iei zalog haina vaduvei. 24.18 Sa-ti aduci aminte ca ai fost rob in Egipt, si ca Domnul, Dumnezeul tau, te-a rascumparat de acolo; de aceea iti dau aceste porunci ca sa le implinesti. 24.19 Cand iti vei secera ogorul, si vei uita un snop pe camp, sa nu te intorci sa-l iei: sa fie al strainului, al orfanului si al vaduvei, pentru ca Domnul, Dumnezeul tau, sa te binecuvanteze in tot lucrul mainilor tale. 24.20 Cand iti vei scutura maslinii, sa nu culegi a doua oara roadele ramase pe ramuri: ele sa fie ale strainului, ale orfanului si ale vaduvei. 24.21 Cand iti vei culege via, sa nu culegi a doua oara ciorchinele care raman pe urma ta: ele sa fie ale strainului, ale orfanului si ale vaduvei. 24.22 Adu-ti aminte ca ai fost rob in tara Egiptului; de aceea iti dau poruncile acestea, ca sa le implinesti.
25.1 Cand doi oameni vor avea o cearta intre ei, si se vor infatisa inaintea judecatii ca sa fie judecati, celui nevinovat sa-i dea drumul, iar pe cel vinovat sa-l osandeasca. 25.2 Daca cel vinovat este osandit sa fie batut, judecatorul sa puna sa-l intinda la pamant si sa-i dea in fata lui un numar de lovituri potrivit cu greutatea vinei lui. 25.3 Sa nu puna sa-i dea mai mult de patruzeci de lovituri, ca nu cumva, dandu-i mai multe lovituri decat atat, fratele tau sa fie injosit inaintea ta. 25.4 Sa nu legi gura boului, cand treiera graul. 25.5 Cand fratii vor locui impreuna, si unul din ei va muri fara sa lase copii, nevasta mortului sa nu se marite afara cu un strain, ci cumnatul ei sa se duca la ea, s-o ia de nevasta, si sa se insoare cu ea ca cumnat. 25.6 Intaiul nascut, pe care-l va naste, sa mosteneasca pe fratele cel mort si sa-i poarte numele, pentru ca numele acesta sa nu fie sters din Israel. 25.7 Daca omul acesta nu vrea sa ia pe cumnata sa, ea sa se suie la poarta cetatii, la batrani, si sa spuna: Cumnatul meu nu vrea sa ridice in Israel numele fratelui sau, nu vrea sa ma ia de nevasta dupa dreptul de cumnat. 25.8 Batranii cetatii sa-l cheme, si sa-i vorbeasca. Daca el staruie, si zice: Nu vreau s-o iau~ 25.9 atunci cumnata sa sa se apropie de el in fata batranilor, sa-i scoata incaltamintea din picior, si sa-l scuipe in fata. Si luand cuvantul, sa zica: Asa sa se faca omului care nu voieste sa ridice casa fratelui sau. 25.10 Si casa lui se va numi in Israel casa celui descaltat. 25.11 Cand doi oameni se vor certa unul cu altul, si nevasta unuia se va apropia sa scoata pe barbatul sau din mana celui ce-l loveste, daca intinde mana si apuca pe acesta din urma de partile rusinoase~ 25.12 sa-i tai mana: sa n-ai nici o mila de ea. 25.13 Sa n-ai in sacul tau doua feluri de greutati, una mare si alta mica. 25.14 Sa n-ai in casa doua feluri de efa, una mare si alta mica. 25.15 Ci sa ai o greutate adevarata si dreapta, sa ai o efa adevarata si dreapta, pentru ca sa ai zile multe in tara pe care ti-o da Domnul, Dumnezeul tau. 25.16 Caci oricine face aceste lucruri, oricine savarseste o nedreptate, este o uraciune inaintea Domnului, Dumnezeului tau. 25.17 Adu-ti aminte ce ti-a facut Amalec pe drum, la iesirea voastra din Egipt: 25.18 cum te-a intalnit pe drum, si, fara nici o teama de Dumnezeu, s-a aruncat asupra ta pe dinapoi, asupra tuturor celor ce se tarau la coada, cand erai obosit si sleit de puteri. 25.19 Cand iti va da Domnul, Dumnezeul tau, odihna, dupa ce te va izbavi de toti vrajmasii care te inconjoara, in tara pe care Domnul, Dumnezeul tau, ti-o da ca mostenire si spre stapanire, sa stergi pomenirea lui Amalec de sub ceruri: sa nu uiti lucrul acesta.
26.1 Cand vei intra in tara pe care ti-o da de mostenire Domnul, Dumnezeul tau, cand o vei stapani si te vei aseza in ea~ 26.2 sa iei cele dintai roade din toate roadele pe care le vei scoate din pamant, in tara pe care ti-o da Domnul Dumnezeul tau, sa le pui intr-un cos, si sa te duci la locul pe care-l va alege Domnul, Dumnezeul tau, ca sa faca sa locuiasca Numele Lui acolo. 26.3 Sa te duci la preotul care va fi in zilele acelea, si sa-i spui: Marturisesc astazi inaintea Domnului, Dumnezeului tau, ca am intrat in tara pe care Domnul a jurat parintilor nostri ca ne-o va da. 26.4 Preotul sa ia cosul din mana ta, si sa-l puna inaintea altarului Domnului, Dumnezeului tau. 26.5 Apoi sa iei iarasi cuvantul, si sa spui inaintea Domnului, Dumnezeului tau: Tatal meu era un Arameu pribeag, gata sa piara; s-a pogorat in Egipt cu putini insi, si s-a asezat acolo pentru o vreme. Acolo, a ajuns un neam mare, puternic si mare la numar. 26.6 Egiptenii ne-au chinuit, ne-au asuprit, si ne-au supus la grea robie. 26.7 Noi am strigat catre Domnul, Dumnezeul parintilor nostri. Domnul ne-a auzit glasul, si a vazut asuprirea, chinurile si necazurile noastre. 26.8 Si Domnul ne-a scos din Egipt, cu mana tare si cu brat intins, cu aratari infricosatoare, cu semne si minuni. 26.9 El ne-a adus in locul acesta, si ne-a dat tara aceasta, tara in care curge lapte si miere. 26.10 Acum iata, aduc cele dintai roade din roadele pamantului pe care mi l-ai dat Tu, Doamne! Sa le pui inaintea Domnului, Dumnezeului tau, si sa te inchini inaintea Domnului Dumnezeului tau. 26.11 Apoi sa te bucuri, cu Levitul si cu strainul care va fi in mijlocul tau, de toate bunurile pe care ti le-a dat Domnul, Dumnezeul tau, tie si casei tale. 26.12 Dupa ce vei ispravi de luat toata zeciuiala din roadele tale, in anul al treilea, anul zeciuielii, s-o dai Levitului, strainului, orfanului si vaduvei; si ei sa manance si sa se sature, in cetatile tale. 26.13 Sa spui inaintea Domnului, Dumnezeului tau: Am scos din casa mea ce este sfintit, si l-am dat Levitului, strainului, orfanului si vaduvei, dupa toate poruncile pe care mi le-ai dat Tu; n-am calcat, nici n-am uitat nici una din poruncile Tale. 26.14 N-am mancat nimic din aceste lucruri in timpul meu de jale, n-am indepartat nimic din ele pentru vreo intrebuintare necurata, si n-am dat nimic din ele cu prilejul unui mort; am ascultat de glasul Domnului, Dumnezeului meu, am lucrat dupa toate poruncile pe care mi le-ai dat. 26.15 Priveste din locasul Tau cel sfant, din ceruri, si binecuvanteaza pe poporul Tau Israel, si tara pe care ne-ai dat-o, cum ai jurat parintilor nostri, tara aceasta in care curge lapte si miere. 26.16 Astazi, Domnul, Dumnezeul tau, iti porunceste sa implinesti legile si poruncile acestea; sa le pazesti si sa le implinesti din toata inima ta si din tot sufletul tau. 26.17 Astazi, tu ai marturisit inaintea Domnului ca El va fi Dumnezeul tau, ca vei umbla in caile Lui, vei pazi legile, poruncile si randuielile Lui, si vei asculta de glasul Lui. 26.18 Si azi, Domnul ti-a marturisit ca vei fi un popor al Lui, cum ti-a spus, daca vei pazi toate poruncile Lui~ 26.19 si iti va da asupra tuturor neamurilor pe care le-a facut: intaietate in slava, in faima si in maretie, si vei fi un popor sfant pentru Domnul, Dumnezeul tau, cum ti-a spus.
27.1 Moise si batranii lui Israel au dat urmatoarea porunca poporului: Paziti toate poruncile pe care vi le dau astazi. 27.2 Dupa ce veti trece Iordanul, ca sa intrati in tara pe care ti-o da Domnul, Dumnezeul tau, sa ridici niste pietre mari, si sa le tencuiesti cu var. 27.3 Sa scrii pe pietrele acestea toate cuvintele din legea aceasta, dupa ce vei trece Iordanul, ca sa intri in tara pe care ti-o da Domnul, Dumnezeul tau, tara in care curge lapte si miere, cum ti-a spus Domnul, Dumnezeul parintilor tai. 27.4 Dupa ce veti trece Iordanul, sa ridicati pe muntele Ebal pietrele acestea, pe care va poruncesc azi sa le ridicati, si sa le tencuiti cu var. 27.5 Acolo, sa zidesti un altar Domnului, Dumnezeului tau, un altar de pietre, peste care sa nu treaca fierul; 27.6 din pietre intregi sa zidesti altarul Domnului, Dumnezeului tau. Sa aduci pe altarul acesta arderi de tot Domnului, Dumnezeului tau; 27.7 sa aduci jertfe de multumire, si sa mananci acolo si sa te bucuri inaintea Domnului, Dumnezeului tau. 27.8 Sa scrii pe aceste pietre toate cuvintele legii acesteia, sapandu-le foarte deslusit. 27.9 Moise si preotii din neamul Levitilor au vorbit intregului Israel, si au zis: Israele, ia aminte si asculta! Astazi, tu te-ai facut poporul Domnului, Dumnezeului tau. 27.10 Sa asculti de glasul Domnului, Dumnezeului tau, si sa implinesti poruncile si legile Lui pe care ti le dau astazi. 27.11 In aceeasi zi, Moise a mai dat urmatoarea porunca poporului: 27.12 Dupa ce veti trece Iordanul, Simeon, Levi, Iuda, Isahar, Iosif si Beniamin, sa stea pe muntele Garizim, ca sa binecuvanteze poporul; 27.13 iar Ruben, Gad, Aser, Zabulon, Dan si Neftali, sa stea pe muntele Ebal, ca sa rosteasca blestemul. 27.14 Si Levitii sa ia cuvantul, si sa spuna cu glas tare intregului Israel: 27.15 Blestemat sa fie omul care va face un chip cioplit sau un chip turnat, caci este o uraciune inaintea Domnului, un lucru iesit din maini de mester, si care-l va pune intr-un loc ascuns! Si tot poporul sa raspunda: Amin! 27.16 Blestemat sa fie cel ce va nesocoti pe tatal sau si pe mama sa! Si tot poporul sa raspunda: Amin! 27.17 Blestemat sa fie cel ce va muta hotarele aproapelui sau! Si tot poporul sa raspunda: Amin! 27.18 Blestemat sa fie cel ce va face pe un orb sa rataceasca pe drum! Si tot poporul sa raspunda: Amin! 27.19 Blestemat sa fie cel ce se atinge de dreptul strainului, orfanului si vaduvei! Si tot poporul sa raspunda: Amin! 27.20 Blestemat sa fie cel ce se va culca cu nevasta tatalui sau, caci ridica invelitoarea tatalui sau! Si tot poporul sa raspunda: Amin! 27.21 Blestemat sa fie cel ce se va culca cu vreo vita oarecare! Si tot poporul sa raspunda: Amin! 27.22 Blestemat sa fie cel ce se va culca cu sora sa, fiica tatalui sau sau fiica mamei sale! Si tot poporul sa raspunda: Amin! 27.23 Blestemat sa fie cel ce se va culca cu soacra sa! Si tot poporul sa raspunda: Amin! 27.24 Blestemat sa fie cel ce va lovi pe aproapele lui in ascuns! Si tot poporul sa raspunda: Amin! 27.25 Blestemat sa fie cel ce va primi un dar ca sa verse sangele celui nevinovat! Si tot poporul sa raspunda: Amin! 27.26 Blestemat sa fie cine nu va implini cuvintele legii acesteia, si cine nu le va face! Si tot poporul sa raspunda: Amin!
28.1 Daca vei asculta de glasul Domnului, Dumnezeului tau, pazind si implinind toate poruncile Lui pe care ti le dau astazi, Domnul, Dumnezeul tau, iti va da intaietate asupra tuturor neamurilor de pe pamant. 28.2 Iata toate binecuvantarile care vor veni peste tine si de care vei avea parte, daca vei asculta de glasul Domnului, Dumnezeului tau: 28.3 Vei fi binecuvantat in cetate, si vei fi binecuvantat la camp. 28.4 Rodul pantecelui tau, rodul pamantului tau, rodul turmelor tale, fatul vacilor si oilor tale, toate acestea vor fi binecuvantate. 28.5 Cosnita si postava ta vor fi binecuvantate. 28.6 Vei fi binecuvantat la venirea ta, si vei fi binecuvantat la plecarea ta. 28.7 Domnul iti va da biruinta asupra vrajmasilor tai care se vor ridica impotriva ta; pe un drum vor iesi impotriva ta, dar pe sapte drumuri vor fugi dinaintea ta. 28.8 Domnul va face ca binecuvantarea sa fie cu tine in granarele tale si in toate lucrurile pe care vei pune mana. Te va binecuvanta in tara pe care ti-o da Domnul, Dumnezeul tau. 28.9 Vei fi pentru Domnul un popor sfant, cum ti-a jurat El, daca vei pazi poruncile Domnului, Dumnezeului tau, si vei umbla pe caile Lui. 28.10 Toate popoarele vor vedea ca tu porti Numele Domnului, si se vor teme de tine. 28.11 Domnul te va coplesi cu bunatati, inmultind rodul trupului tau, rodul turmelor tale si rodul pamantului tau, in tara pe care Domnul a jurat parintilor tai ca ti-o va da. 28.12 Domnul iti va deschide comoara Lui cea buna, cerul, ca sa trimita tarii tale ploaie la vreme si ca sa binecuvanteze tot lucrul mainilor tale: vei da cu imprumut multor neamuri, dar tu nu vei lua cu imprumut. 28.13 Domnul te va face sa fii cap, nu coada; totdeauna vei fi sus, si niciodata nu vei fi jos, daca vei asculta de poruncile Domnului, Dumnezeului tau, pe care ti le dau astazi, daca le vei pazi si le vei implini~ 28.14 si nu te vei abate nici la dreapta nici la stanga de la toate poruncile pe care vi le dau astazi, ca sa va duceti dupa alti dumnezei si sa le slujiti. 28.15 Dar daca nu vei asculta de glasul Domnului, Dumnezeului tau, daca nu vei pazi si nu vei implini toate poruncile Lui si toate legile Lui, pe care ti le dau astazi, iata toate blestemele care vor veni peste tine si de care vei avea parte. 28.16 Vei fi blestemat in cetate, si vei fi blestemat pe camp. 28.17 Cosnita si postava ta vor fi blestemate. 28.18 Rodul trupului tau, rodul pamantului tau, fatul vacilor tale si fatul oilor tale, toate vor fi blestemate. 28.19 Vei fi blestemat la venirea ta, si vei fi blestemat la plecarea ta. 28.20 Domnul va trimite impotriva ta blestemul, tulburarea si amenintarea, in mijlocul tuturor lucrurilor de care te vei apuca, pana vei fi nimicit, pana vei pieri curand, din pricina rautatii faptelor tale, care te-a facut sa Ma parasesti. 28.21 Domnul va trimite peste tine ciuma, pana te va nimici in tara pe care o vei lua in stapanire. 28.22 Domnul te va lovi cu lingoare, cu friguri, cu obrinteala, cu caldura arzatoare, cu seceta, cu rugina in grau si cu taciune, care te vor urmari pana vei pieri. 28.23 Cerul deasupra capului tau va fi de arama, si pamantul sub tine va fi de fier. 28.24 Domnul va trimite tarii tale in loc de ploaie praf si pulbere, care va cadea din cer peste tine pana vei fi nimicit. 28.25 Domnul te va face sa fii batut de vrajmasii tai; pe un drum vei iesi impotriva lor, dar pe sapte drumuri vei fugi dinaintea lor; si vei fi o groaza pentru toate imparatiile pamantului. 28.26 Trupul tau mort va fi hrana tuturor pasarilor cerului si fiarelor pamantului; si nu va fi nimeni care sa le sperie. 28.27 Domnul te va bate cu buba rea a Egiptului, cu bube rele la sezut, cu raie si cu pecingine, de care nu vei putea sa te vindeci. 28.28 Domnul te va lovi cu nebunie, cu orbire, cu ratacire a mintii~ 28.29 si vei bajbai pe intuneric ziua in amiaza mare, ca orbul pe intuneric; nu vei avea noroc in treburile tale, si in toate zilele vei fi apasat, pradat, si nu va fi nimeni care sa-ti vina in ajutor. 28.30 Vei avea logodnica, si altul se va culca cu ea; vei zidi casa, si n-o vei locui; vei sadi vie, si nu vei manca din ea. 28.31 Boul tau va fi junghiat sub ochii tai, si nu vei manca din el; ti se va rapi magarul dinaintea ta, si nu ti se va da inapoi; oile tale vor fi date vrajmasilor tai, si nu va fi nimeni care sa-ti vina in ajutor. 28.32 Fiii tai si fiicele tale vor fi date ca roabe pe mana altui popor; ti se vor topi ochii de dor, uitandu-te toata ziua dupa ei, si mana ta va fi fara putere. 28.33 Un popor, pe care nu-l cunosti, va manca rodul pamantului tau si tot venitul lucrului tau, si in toate zilele vei fi apasat si zdrobit. 28.34 Privelistea pe care o vei avea sub ochi te va face sa innebunesti. 28.35 Domnul te va lovi cu o buba rea la genunchi si la coapse, si nu te vei putea vindeca de ea, te va lovi de la talpa piciorului pana in crestetul capului. 28.36 Domnul te va duce, pe tine si imparatul pe care-l vei pune peste tine, la un neam pe care nu l-ai cunoscut, nici tu, nici parintii tai. Si acolo, vei sluji altor dumnezei, de lemn si de piatra. 28.37 Si vei fi de pomina, de batjocura si de ras, printre toate popoarele la care te va duce Domnul. 28.38 Vei semana multa samanta pe campul tau, si vei strange putin; caci o vor manca toate lacustele. 28.39 Vei sadi vii si le vei lucra, dar vin nu vei bea, ba nici n-o vei culege, caci o vor manca viermii. 28.40 Vei avea maslini, pe toata intinderea tarii tale: si nu te vei unge cu untdelemn, caci maslinele vor cadea. 28.41 Vei naste fii si fiice; dar nu vor fi ai tai, caci se vor duce in robie. 28.42 Omizile iti vor manca toti pomii si rodul pamantului. 28.43 Strainul care va fi in mijlocul tau se va ridica tot mai sus peste tine, iar tu te vei pogori tot mai jos; 28.44 el iti va da cu imprumut, si tu nu-i vei da cu imprumut; el va fi fruntea si tu vei fi coada. 28.45 Toate blestemele acestea vor veni peste tine, te vor urmari si te vor ajunge pana vei fi nimicit, pentru ca n-ai ascultat de glasul Domnului, Dumnezeului tau, pentru ca n-ai pazit poruncile Lui si legile Lui, pe care ti le-a dat. 28.46 Ele vor fi vesnic ca niste semne si minuni pentru tine si samanta ta. 28.47 Pentru ca, in mijlocul belsugului tuturor lucrurilor, n-ai slujit Domnului, Dumnezeului tau, cu bucurie si cu draga inima~ 28.48 vei sluji in mijlocul foamei, setei, goliciunii si lipsei de toate, vrajmasilor tai, pe care-i va trimite Domnul impotriva ta. El iti va pune pe grumaz un jug de fier, pana te va nimici. 28.49 Domnul va aduce de departe, de la marginile pamantului, un neam care va cadea peste tine cu zbor de vultur, un neam a carui limba n-o vei intelege~ 28.50 un neam cu infatisarea salbatica, si care nu se va sfii de cel batran, nici nu va avea mila de copii. 28.51 El va manca rodul turmelor tale si rodul pamantului tau, pana vei fi nimicit; nu-ti va lasa nici grau, nici must, nici untdelemn, nici viteii de la vaci, nici mieii de la oi, pana te va face sa pieri. 28.52 Te va impresura in toate cetatile tale, pana iti vor cadea zidurile, aceste ziduri inalte si tari, in care iti pusesei increderea pe toata intinderea tarii tale; te va impresura in toate cetatile tale, in toata tara pe care ti-o da Domnul, Dumnezeul tau. 28.53 In stramtorarea si necazul in care te va aduce vrajmasul tau, vei manca rodul trupului tau, carnea fiilor si fiicelor tale, pe care ti-i va da Domnul, Dumnezeul tau. 28.54 Omul cel mai gingas si cel mai milos dintre voi se va uita rau la fratele sau, la nevasta care se odihneste pe sanul lui, la copiii pe care i-a crutat: 28.55 nu va da nici unuia din ei din carnea copiilor lui cu care se hraneste, fiindca nu-i va mai ramane nimic in mijlocul stramtorarii si necazului in care te va aduce vrajmasul tau in toate cetatile tale. 28.56 Femeia cea mai gingasa si cea mai miloasa dintre voi, care, de gingasa si miloasa ce era, nu stia sa calce mai usor cu piciorul pe pamant, va privi fara mila pe barbatul care se odihneste la sanul ei, pe fiul si pe fiica ei: 28.57 nu le va da nimic din pielita noului nascut, pielita iesita dintre picioarele ei si din copiii pe care-i va naste, caci, ducand lipsa de toate, ii va manca in ascuns, din pricina stramtorarii si necazului in care te va aduce vrajmasul tau in cetatile tale. 28.58 Daca nu vei pazi si nu vei implini toate cuvintele legii acesteia, scrise in cartea aceasta, daca nu te vei teme de acest Nume slavit si infricosat, adica de Domnul, Dumnezeul tau~ 28.59 Domnul te va lovi in chip minunat, pe tine si samanta ta, cu rani mari si indelungate, cu boli grele si necurmate. 28.60 Va aduce peste tine toate bolile Egiptului de care tremurai, si ele se vor lipi de tine. 28.61 Ba inca, Domnul va aduce peste tine, pana vei fi nimicit, toate felurile de boli si de rani care nu sunt pomenite in cartea legii acesteia. 28.62 Dupa ce ati fost atat de multi ca stelele cerului, nu veti mai ramane decat un mic numar, pentru ca n-ai ascultat de glasul Domnului, Dumnezeului tau. 28.63 Dupa cum Domnul Se bucura sa va faca bine si sa va inmulteasca, tot asa Domnul Se va bucura sa va piarda si sa va nimiceasca; si veti fi smulsi din tara pe care o vei lua in stapanire. 28.64 Domnul te va imprastia printre toate neamurile, de la o margine a pamantului pana la cealalta: si acolo, vei sluji altor dumnezei pe care nu i-ai cunoscut nici tu, nici parintii tai, dumnezei de lemn si de piatra. 28.65 Intre aceste neamuri, nu vei fi linistit, si nu vei avea un loc de odihna pentru talpa picioarelor tale. Domnul iti va face inima fricoasa, ochii lancezi, si sufletul indurerat. 28.66 Viata iti va sta nehotarata inainte, vei tremura zi si noapte, nu vei fi sigur de viata ta. 28.67 In groaza care-ti va umple inima si in fata lucrurilor pe care ti le vor vedea ochii, dimineata vei zice: O, de ar veni seara! si seara vei zice: O, de ar veni dimineata! 28.68 Si Domnul te va intoarce pe corabii in Egipt, si vei face drumul acesta despre care-ti spusesem: Sa nu-l mai vezi! Acolo, va veti vinde vrajmasilor vostri, ca robi si roabe: si nu va fi nimeni sa va cumpere.
29.1 Iata cuvintele legamantului pe care a poruncit lui Moise Domnul sa-l incheie cu copiii lui Israel in tara Moabului, afara de legamantul pe care-l incheiase cu ei la Horeb. 29.2 Moise a chemat pe tot Israelul si le-a zis: Ati vazut tot ce a facut Domnul sub ochii vostri, in tara Egiptului, lui Faraon, tuturor supusilor lui, si intregii lui tari: 29.3 marile incercari pe care ti le-au vazut ochii, minunile si semnele acelea mari 29.4 Dar Domnul nu v-a dat minte sa pricepeti, nici ochi sa vedeti, nici urechi sa auziti, pana in ziua de azi. 29.5 Totusi El zice: Eu v-am calauzit patruzeci de ani in pustie; hainele nu vi s-au invechit pe voi, si incaltamintea nu vi s-a invechit in picior: 29.6 paine n-ati mancat, si n-ati baut nici vin, nici bautura tare, ca sa cunoasteti ca Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru. 29.7 Ati ajuns in locul acesta; Sihon, imparatul Hesbonului, si Og, imparatul Basanului, ne-au iesit inainte, ca sa ne bata, si i-am batut. 29.8 Le-am luat tara, si am dat-o in stapanire Rubenitilor, Gaditilor si la jumatate din semintia Manasitilor. 29.9 Sa paziti dar cuvintele legamantului acestuia, si sa le impliniti, ca sa izbutiti in tot ce veti face. 29.10 Astazi stati inaintea Domnului, Dumnezeului vostru, voi toti, capeteniile semintiilor voastre, batranii vostri, mai marii ostirii voastre, toti barbatii din Israel~ 29.11 copiii vostri, nevestele voastre, si strainul care este in mijlocul taberei tale, de la cel ce-ti taie lemne, pana la cel ce-ti scoate apa. 29.12 Stai ca sa intri in legamant cu Domnul, Dumnezeul tau, in legamantul acesta incheiat cu juramant, si pe care Domnul, Dumnezeul tau, il incheie cu tine in ziua aceasta~ 29.13 ca sa te faca azi poporul Lui si El sa fie Dumnezeul tau, cum ti-a spus, si cum a jurat parintilor tai, Avraam, Isaac si Iacov. 29.14 Nu numai cu voi inchei legamantul acesta incheiat cu juramant~ 29.15 ci atat cu cei ce sunt aici printre noi, de fata in ziua aceasta inaintea Domnului, Dumnezeului nostru, cat si cu cei ce nu sunt aici printre noi in ziua aceasta. 29.16 Stiti cum am locuit in tara Egiptului si cum am trecut prin mijlocul neamurilor pe care le-ati strabatut. 29.17 Ati vazut uraciunile si idolii lor, lemnul si piatra, argintul si aurul, care erau la ele. 29.18 Sa nu fie intre voi nici barbat, nici femeie, nici familie, nici semintie, a caror inima sa se abata azi de la Domnul, Dumnezeul nostru, ca sa se duca sa slujeasca dumnezeilor neamurilor acelora. Sa nu fie printre voi nici o radacina care sa aduca otrava si pelin. 29.19 Nimeni, dupa ce a auzit cuvintele legamantului acestuia incheiat cu juramant, sa nu se laude in inima lui si sa zica: Voi avea pacea, chiar daca as urma dupa pornirile inimii mele, si chiar daca as adauga betia la sete. 29.20 Pe acela Domnul nu-l va ierta. Ci atunci mania si gelozia Domnului se vor aprinde impotriva omului aceluia, toate blestemele scrise in cartea aceasta vor veni peste el, si Domnul ii va sterge numele de sub ceruri. 29.21 Domnul il va desparti, spre pieirea lui, din toate semintiile lui Israel, si-i va face dupa toate blestemele legamantului scris in aceasta carte a legii. 29.22 Varsta de oameni care va veni, copiii vostri care se vor naste dupa voi si strainul care va veni dintr-o tara departata, la vederea urgiilor si bolilor cu care va lovi Domnul tara aceasta~ 29.23 la vederea pucioasei, sarii, si arderii intregului tinut, unde nu va fi nici samanta, nici rod, nici o iarba care sa creasca, intocmai ca la surparea Sodomei, Gomorei, Admei si Teboimului, pe care le-a nimicit Domnul, in mania si urgia Lui, 29.24 toate neamurile vor zice: Pentru ce a facut Domnul astfel tarii acesteia? Pentru ce aceasta manie aprinsa, aceasta mare urgie? 29.25 Si li se va raspunde: Pentru ca au parasit legamantul incheiat cu ei de Domnul, Dumnezeul parintilor lor, cand i-a scos din tara Egiptului; 29.26 pentru ca s-au dus sa slujeasca altor dumnezei si sa se inchine inaintea lor, dumnezei pe care ei nu-i cunosteau si pe care nu li-i daduse Domnul. 29.27 De aceea S-a aprins Domnul de manie impotriva acestei tari, si a adus peste ea toate blestemele scrise in cartea aceasta. 29.28 Domnul i-a smuls din tara lor cu manie, cu urgie, cu o mare iutime, si i-a aruncat intr-o alta tara, cum se vede azi. 29.29 Lucrurile ascunse sunt ale Domnului, Dumnezeului nostru, iar lucrurile descoperite sunt ale noastre si ale copiilor nostri, pe vecie, ca sa implinim toate cuvintele legii acesteia.
30.1 Cand se vor intampla toate aceste lucruri, binecuvantarea si blestemul pe care le pun inaintea ta, daca le vei pune la inima in mijlocul tuturor neamurilor intre care te va risipi Domnul, Dumnezeul tau~ 30.2 daca te vei intoarce la Domnul, Dumnezeul tau, si daca vei asculta de glasul Lui din toata inima ta si din tot sufletul tau, tu si copiii tai, potrivit cu tot ce-ti poruncesc azi~ 30.3 atunci Domnul, Dumnezeul tau, va aduce inapoi robii tai si va avea mila de tine, te va strange iarasi din mijlocul tuturor popoarelor la care te va imprastia Domnul, Dumnezeul tau. 30.4 Chiar daca ai fi risipit pana la cealalta margine a cerului, chiar si de acolo te va strange Domnul, Dumnezeul tau, si acolo Se va duce sa te caute. 30.5 Domnul, Dumnezeul tau, te va aduce in tara pe care o stapaneau parintii tai, si o vei stapani; iti va face bine, si te va inmulti mai mult decat pe parintii tai. 30.6 Domnul, Dumnezeul tau, iti va taia imprejur inima ta si inima semintei tale, si vei iubi pe Domnul Dumnezeul tau, din toata inima ta si din tot sufletul tau, ca sa traiesti. 30.7 Domnul, Dumnezeul tau, va face ca toate aceste blesteme sa cada peste vrajmasii tai, peste cei ce te vor uri si te vor prigoni. 30.8 Si tu, te vei intoarce la Domnul, vei asculta de glasul Lui, si vei implini toate aceste porunci pe care ti le dau astazi. 30.9 Domnul, Dumnezeul tau, te va umple de bunatati, facand sa propaseasca tot lucrul mainilor tale, rodul trupului tau, rodul turmelor tale si rodul pamantului tau; caci Domnul se va bucura din nou de fericirea ta, cum se bucura de fericirea parintilor tai~ 30.10 daca vei asculta de glasul Domnului, Dumnezeului tau, pazind poruncile si randuielile Lui scrise in cartea aceasta a legii, daca te vei intoarce la Domnul, Dumnezeul tau, din toata inima ta si din tot sufletul tau. 30.11 Porunca aceasta pe care ti-o dau eu azi, nu este mai presus de puterile tale, nici departe de tine. 30.12 Nu este in cer, ca sa zici: Cine se va sui pentru noi in cer si sa ne-o aduca, pentru ca s-o auzim si s-o implinim? 30.13 Nu este nici dincolo de mare, ca sa zici: Cine va trece pentru noi dincolo de mare si sa ne-o aduca, pentru ca s-o auzim si s-o implinim? 30.14 Dimpotriva, este foarte aproape de tine, in gura ta si in inima ta, ca s-o implinesti. 30.15 Iata, iti pun azi inainte viata si binele, moartea si raul. 30.16 Caci iti poruncesc azi sa iubesti pe Domnul, Dumnezeul tau, sa umbli pe caile Lui, si sa pazesti poruncile Lui, legile Lui si randuielile Lui, ca sa traiesti si sa te inmultesti, si ca Domnul, Dumnezeul tau sa te binecuvanteze in tara pe care o vei lua in stapanire. 30.17 Dar daca inima ta se va abate, daca nu vei asculta, si te vei lasa amagit sa te inchini inaintea altor dumnezei si sa le slujesti~ 30.18 va spun astazi ca veti pieri, si nu veti avea zile multe in tara pe care o veti lua in stapanire, dupa ce veti trece Iordanul. 30.19 Iau azi cerul si pamantul martori impotriva voastra ca ti-am pus inainte viata si moartea, binecuvantarea si blestemul. Alege viata, ca sa traiesti, tu si samanta ta~ 30.20 iubind pe Domnul, Dumnezeul tau, ascultand de glasul Lui, si lipindu-te de El: caci de aceasta atarna viata ta si lungimea zilelor tale, si numai asa vei putea locui in tara pe care a jurat Domnul ca o va da parintilor tai, lui Avraam, Isaac si Iacov.
31.1 Moise s-a dus si a mai spus urmatoarele cuvinte intregului Israel: 31.2 Astazi, le-a zis el, eu sunt in varsta de o suta douazeci de ani: nu voi mai putea merge in fruntea voastra si Domnul mi-a zis: Tu sa nu treci Iordanul! 31.3 Domnul, Dumnezeul tau, va merge El insusi inaintea ta, va nimici neamurile acestea dinaintea ta, si vei pune stapanire pe ele. Iosua va merge inaintea ta, cum a spus Domnul. 31.4 Domnul va face neamurilor acestora cum a facut lui Sihon si Og, imparatii Amoritilor si tarii lor, pe care i-a nimicit. 31.5 Domnul vi le va da in mana, si le veti face dupa poruncile pe care vi le-am dat. 31.6 Intariti-va si imbarbatati-va! Nu va temeti si nu va inspaimantati de ei, caci Domnul, Dumnezeul tau, va merge El insusi cu tine, nu te va parasi si nu te va lasa. 31.7 Moise a chemat pe Iosua, si i-a zis in fata intregului Israel: Intareste-te si imbarbateaza-te. Caci tu vei intra cu poporul acesta in tara pe care Domnul a jurat parintilor lor ca le-o va da, si tu ii vei pune in stapanirea ei. 31.8 Domnul insusi va merge inaintea ta, El insusi va fi cu tine, nu te va parasi si nu te va lasa; nu te teme, si nu te inspaimanta! 31.9 Moise a scris legea aceasta, si a incredintat-o preotilor, fiii lui Levi, care duceau chivotul legamantului Domnului, si tuturor batranilor lui Israel. 31.10 Moise le-a dat porunca aceasta: La fiecare sapte ani, pe vremea anului iertarii, la sarbatoarea corturilor~ 31.11 cand tot Israelul va veni sa se infatiseze inaintea Domnului, Dumnezeului tau, in locul pe care-l va alege El, sa citesti legea aceasta inaintea intregului Israel, in auzul lor. 31.12 Sa strangi poporul, barbatii, femeile, copiii si strainul care va fi in cetatile tale, ca sa auda, si sa invete sa se teama de Domnul, Dumnezeul vostru, sa pazeasca si sa implineasca toate cuvintele legii acesteia. 31.13 Pentru ca si copiii lor, care n-o vor cunoaste, s-o auda, si sa invete sa se teama de Domnul, Dumnezeul vostru, in tot timpul cat veti trai in tara pe care o veti lua in stapanire, dupa ce veti trece Iordanul. 31.14 Domnul a zis lui Moise: Iata ca se apropie clipa cand vei muri. Cheama pe Iosua, si infatisati-va in cortul intalnirii. Eu voi da poruncile Mele. Moise si Iosua s-au dus si s-au infatisat in cortul intalnirii. 31.15 Si Domnul S-a aratat in cort, intr-un stalp de nor: si stalpul de nor s-a oprit la usa cortului. 31.16 Domnul a zis lui Moise: Iata, tu vei adormi impreuna cu parintii tai. Si poporul acesta se va scula si va curvi dupa dumnezeii straini ai tarii in care intra. Pe Mine Ma va parasi, si va calca legamantul Meu, pe care l-am incheiat cu el. 31.17 In ziua aceea, Ma voi aprinde de manie impotriva lui. Ii voi parasi, si-Mi voi ascunde Fata de ei. El va fi prapadit, si-l vor ajunge o multime de rele si necazuri; si atunci va zice: Oare nu m-au ajuns aceste rele din pricina ca Dumnezeul meu nu este in mijlocul meu? 31.18 Si Eu Imi voi ascunde Fata in ziua aceea, din pricina tot raului pe care-l va face, intorcandu-se spre alti dumnezei. 31.19 Acum, scrieti-va cantarea aceasta. Invata pe copiii din Israel s-o cante, pune-le-o in gura, si cantarea aceasta sa-Mi fie martora impotriva copiilor lui Israel. 31.20 Caci voi duce pe poporul acesta in tara pe care am jurat parintilor lui ca i-o voi da, tara unde curge lapte si miere; el va manca, se va satura si se va ingrasa; apoi se va intoarce la alti dumnezei si le va sluji, iar pe Mine Ma va nesocoti si va calca legamantul Meu. 31.21 Cand va fi lovit atunci cu o multime de rele si necazuri, cantarea aceasta, care nu va fi uitata si pe care uitarea n-o va sterge din gura urmasilor, va sta ca martora impotriva acestui popor. Caci Eu ii cunosc pornirile, care se arata si azi, inainte chiar ca sa-l fi dus in tara pe care am jurat ca i-o voi da. 31.22 In ziua aceea, Moise a scris cantarea aceasta, si a invatat pe copiii lui Israel s-o cante. 31.23 Domnul a poruncit lui Iosua, fiul lui Nun, si a zis: Intareste-te si imbarbateaza-te, caci tu vei duce pe copiii lui Israel in tara pe care am jurat ca le-o voi da; si Eu insumi voi fi cu tine. 31.24 Dupa ce a ispravit Moise in totul de scris intr-o carte cuvintele legii acesteia~ 31.25 a dat urmatoarea porunca Levitilor, care duceau chivotul legamantului Domnului: 31.26 Luati cartea aceasta a legii, si puneti-o langa chivotul legamantului Domnului, Dumnezeului vostru, ca sa fie acolo ca martora impotriva ta. 31.27 Caci eu iti cunosc duhul tau de razvratire si incapatanarea ta cea mare. Daca va razvratiti voi impotriva Domnului cat traiesc eu inca in mijlocul vostru, cu cat mai razvratiti veti fi dupa moartea mea! 31.28 Strangeti inaintea mea pe toti batranii semintiilor voastre si pe capeteniile ostirii voastre; voi spune cuvintele acestea in fata lor, si voi lua martor impotriva lor cerul si pamantul. 31.29 Caci stiu ca dupa moartea mea va veti strica, si va veti abate de la calea pe care v-am aratat-o; si in cele din urma va va ajunge nenorocirea, daca veti face ce este rau inaintea Domnului, pana acolo incat sa-L maniati prin lucrul mainilor voastre. 31.30 Moise a rostit toate cuvintele cantarii acesteia, in fata intregii adunari a lui Israel:
32.1 Luati aminte ceruri, si voi vorbi; Asculta, pamantule, cuvintele gurii mele. 32.2 Ca ploaia sa curga invataturile mele, Ca roua sa cada cuvantul meu, Ca ploaia repede pe verdeata, Ca picaturile de ploaie pe iarba! 32.3 Caci voi vesti Numele Domnului. Dati slava Dumnezeului nostru! 32.4 El este Stanca; lucrarile Lui sunt desavarsite, Caci toate caile Lui sunt drepte; El este un Dumnezeu credincios si fara nedreptate, El este drept si curat. 32.5 Ei s-au stricat; Netrebnicia copiilor Lui, este rusinea lor! Neam indaratnic si stricat! 32.6 Pe Domnul il rasplatiti astfel! Popor nechibzuit si fara intelepciune! Nu este El oare Tatal tau, care te-a facut, Te-a intocmit, si ti-a dat fiinta? 32.7 Adu-ti aminte de zilele din vechime, Socoteste anii, varsta de oameni dupa varsta de oameni, Intreaba pe tatal tau, si te va invata, Pe batranii tai, si iti vor spune. 32.8 Cand Cel Preainalt a dat o mostenire neamurilor, Cand a despartit pe copiii oamenilor, A pus hotare popoarelor, Dupa numarul copiilor lui Israel~ 32.9 Caci partea Domnului, este poporul Lui, Iacov este partea Lui de mostenire. 32.10 El l-a gasit intr-un tinut pustiu, Intr-o singuratate plina de urlete infricosate; L-a inconjurat, l-a ingrijit, Si l-a pazit ca lumina ochiului Lui. 32.11 Ca vulturul care isi scutura cuibul, Zboara deasupra puilor, Isi intinde aripile, ii ia, Si-i poarta pe penele lui: 32.12 Asa a calauzit Domnul singur pe poporul Sau, Si nu era nici un dumnezeu strain cu El. 32.13 L-a suit pe inaltimile tarii, Si Israel a mancat roadele campului, I-a dat sa suga miere din stanca, Untdelemnul care iese din stanca cea mai tare~ 32.14 Untul de la vaci si laptele oilor, Cu grasimea mieilor, A berbecilor din Basan si a tapilor, Cu grasimea graului, Si ai baut vinul, sangele strugurelui. 32.15 Israel s-a ingrasat, si a azvarlit din picior; Te-ai ingrasat, te-ai ingrosat si te-ai latit! Si a parasit pe Dumnezeu, Ziditorul lui, A nesocotit Stanca mantuirii lui~ 32.16 L-au intaratat la gelozie prin dumnezei straini, L-au maniat prin uraciuni; 32.17 Au adus jertfe dracilor, unor idoli care nu sunt dumnezei, Unor dumnezei pe care nu-i cunosteau, Dumnezei noi, veniti de curand, De care nu se temusera parintii vostri. 32.18 Ai parasit Stanca cea care te-a nascut, Si ai uitat pe Dumnezeul, care te-a intocmit. 32.19 Domnul a vazut lucrul acesta, si S-a maniat, S-a suparat pe fiii si fiicele Lui. 32.20 El a zis: Imi voi ascunde Fata de ei, Si voi vedea care le va fi sfarsitul, Caci sunt un neam stricat, Sunt niste copii necredinciosi. 32.21 Mi-au intaratat gelozia prin ceea ce nu este Dumnezeu, M-au maniat prin idolii lor deserti; Si Eu ii voi intarata la gelozie printr-un popor care nu este un popor. Ii voi mania printr-un neam fara pricepere. 32.22 Caci focul maniei Mele s-a aprins, Si va arde pana in fundul locuintei mortilor, Va nimici pamantul si roadele lui, Va arde temeliile muntilor. 32.23 Voi ingramadi toate nenorocirile peste ei, Imi voi arunca toate sagetile impotriva lor. 32.24 Vor fi topiti de foame, stinsi de friguri, Si de boli cumplite; Voi trimite in ei dintii fiarelor salbatice Si otrava serpilor. 32.25 Afara, vor pieri de sabie, Si inauntru, vor pieri de groaza: Si tanarul si fata, Si copilul de tata ca si batranul. 32.26 Voiam sa zic: Ii voi lua cu o suflare, Le voi sterge pomenirea dintre oameni! 32.27 Dar Ma tem de ocarile vrajmasului, Ma tem ca nu cumva vrajmasii lor sa se amageasca, Si sa zica: Mana noastra cea puternica, Si nu Domnul a facut toate aceste lucruri. 32.28 Ei nu sunt un neam care si-a pierdut bunul simt, Si nu-i pricepere in ei. 32.29 Daca ar fi fost intelepti, ar intelege, Si s-ar gandi la ce li se va intampla. 32.30 Cum ar urmari unul singur o mie din ei, Si cum ar pune doi pe fuga zece mii, Daca nu i-ar fi vandut Stanca, Daca nu i-ar fi vandut Domnul? 32.31 Caci stanca lor nu este ca Stanca noastra, Vrajmasii nostri insisi sunt judecatori in aceasta privinta. 32.32 Ci vita lor este din sadul Sodomei Si din tinutul Gomorei; Strugurii lor sunt struguri otraviti, Bobitele lor sunt amare; 32.33 Vinul lor este venin de serpi, Este otrava cumplita de aspida. 32.34 Oare nu este ascuns lucrul acesta la Mine, Pecetluit in comorile Mele? 32.35 A Mea este razbunarea si Eu voi rasplati, Cand va incepe sa le alunece piciorul! Caci ziua nenorocirii lor este aproape, Si ceea ce-i asteapta nu va zabovi. 32.36 Domnul va judeca pe poporul Sau, Dar va avea mila de robii Sai, Vazand ca puterea le este sleita, Si ca nu mai este nici rob nici slobod. 32.37 El va zice: Unde sunt dumnezeii lor, Stanca aceea care le slujea de adapost~ 32.38 Dumnezeii aceia care mancau grasimea jertfelor lor, Care beau vinul jertfelor lor de bautura? Sa se scoale, sa va ajute, Si sa va ocroteasca! 32.39 Sa stiti dar ca Eu sunt Dumnezeu, Si ca nu este alt dumnezeu afara de Mine; Eu dau viata si Eu omor, Eu ranesc si Eu tamaduiesc, Si nimeni nu poate scoate pe cineva din mana Mea. 32.40 Caci Imi ridic mana spre cer, Si zic: Cat este de adevarat ca traiesc in veci~ 32.41 Atat este de adevarat ca atunci cand voi ascuti fulgerul sabiei Mele, Si voi pune mana sa fac judecata, Ma voi razbuna impotriva potrivnicilor Mei, Si voi pedepsi pe cei ce Ma urasc; 32.42 Sabia Mea le va inghiti carnea, Si-Mi voi imbata sagetile de sange, De sangele celor ucisi si prinsi, Din capetele fruntasilor vrajmasului. 32.43 Neamuri, cantati laudele poporului Lui! Caci Domnul razbuna sangele robilor Sai, El Se razbuna impotriva potrivnicilor Sai, Si face ispasire pentru tara Lui, pentru poporul Lui. 32.44 Moise a venit si a rostit toate cuvintele cantarii acesteia in fata poporului; Iosua, fiul lui Nun, era cu el. 32.45 Dupa ce a ispravit Moise de rostit toate cuvintele acestea inaintea intregului Israel~ 32.46 le-a zis: Puneti-va la inima toate cuvintele pe care va jur astazi sa le porunciti copiilor vostri, ca sa pazeasca si sa implineasca toate cuvintele legii acesteia. 32.47 Caci nu este un lucru fara insemnatate pentru voi; este viata voastra, si prin aceasta va veti lungi zilele in tara pe care o veti lua in stapanire, dupa ce veti trece Iordanul. 32.48 In aceeasi zi, Domnul a vorbit lui Moise, si a zis: 32.49 Suie-te pe muntele acesta Abarim, pe muntele Nebo in tara Moabului, in fata Ierihonului; si priveste tara Canaanului pe care o dau in stapanire copiilor lui Israel. 32.50 Tu vei muri pe muntele pe care te vei sui, si vei fi adaugat la poporul tau, dupa cum Aaron, fratele tau, a murit pe muntele Hor si a fost adaugat la poporul lui~ 32.51 pentru ca ati pacatuit impotriva Mea in mijlocul copiilor lui Israel, langa apele Meriba, la Cades, in pustia Tin, si nu M-ati sfintit in mijlocul copiilor lui Israel. 32.52 Tu vei vedea doar de departe tara dinaintea ta; dar nu vei intra in tara pe care o dau copiilor lui Israel.
33.1 Iata binecuvantarea cu care Moise, omul lui Dumnezeu, a binecuvantat pe copiii lui Israel, inainte de moartea lui. 33.2 El a zis: Domnul a venit din Sinai, Si a rasarit peste ei din Seir, A stralucit din muntele Paran, Si a iesit din mijlocul zecilor de mii de sfinti, Avand in dreapta Lui focul legii. 33.3 Da, El iubeste popoarele; Toti sfintii sunt in mana Ta. Ei au stat la picioarele Tale, Au primit cuvintele Tale. 33.4 Moise ne-a dat legea, Mostenirea adunarii lui Iacov. 33.5 El era imparat in Israel, Cand se adunau capeteniile poporului Si semintiile lui Israel. 33.6 Traiasca Ruben si sa nu moara, Si barbatii lui sa fie multi la numar! 33.7 Iata ce a zis despre Iuda: Asculta, Doamne, glasul lui Iuda, Si adu-l la poporul lui. Puternice sa-i fie mainile, Si sa-i fii in ajutor impotriva vrajmasilor lui! 33.8 Despre Levi a zis: Tumim si urim au fost incredintati barbatului sfant, Pe care l-ai ispitit la Masa, Si cu care Te-ai certat la apele Meriba. 33.9 Levi a zis despre tatal sau si despre mama sa: Nu i-am vazut! Si despre fratii lui: Nu va cunosc! Iar de copii n-a vrut sa mai stie. Caci ei pazesc Cuvantul Tau, Si tin legamantul Tau; 33.10 Ei invata pe Iacov poruncile Tale, Si pe Israel legea Ta; Ei pun tamaie sub narile Tale, Si ardere de tot pe altarul Tau. 33.11 Binecuvanteaza taria lui, Doamne! Primeste lucrarea mainilor lui! Frange salele potrivnicilor lui, Si vrajmasii lui sa nu se mai scoale! 33.12 Despre Beniamin a zis: El este preaiubitul Domnului, El va locui la adapost langa Dansul. Domnul il va ocroti totdeauna, Si se va odihni intre umerii Lui. 33.13 Despre Iosif a zis: Tara lui va primi de la Domnul, ca semn de binecuvantare, Cel mai bun dar al cerului, roua, Cele mai bune ape care sunt jos~ 33.14 Cele mai bune roade ale soarelui, Cele mai bune roade ale fiecarei luni~ 33.15 Cele mai bune roade din muntii cei vechi, Cele mai bune roade de pe dealurile cele vesnice~ 33.16 Cele mai bune roade ale pamantului si din tot ce cuprinde el. Bunavointa Celui ce S-a aratat in rug Sa vina peste capul lui Iosif, Pe crestetul capului domnului fratilor lui! 33.17 El are frumusetea intaiului nascut al taurului; Coarnele lui sunt cum sunt coarnele bivolului; Cu ele va impunge pe toate popoarele, Pana la marginile pamantului: Ele sunt zecile de mii ale lui Efraim, Ele sunt miile lui Manase. 33.18 Despre Zabulon a zis: Bucura-te, Zabuloane, de alergarile tale, Si tu, Isahar, de corturile tale! 33.19 Ei vor chema popoarele pe munte; Acolo, vor aduce jertfe de dreptate, Caci vor suge bogatia marii, Si comorile ascunse in nisip. 33.20 Despre Gad a zis: Binecuvantat sa fie cine largeste pe Gad: Gad se odihneste ca un leu, si sfasie la brate si capete. 33.21 El a ales cea dintai parte a tarii, Caci acolo sta ascunsa mostenirea legiuitorului; El a mers cu fruntasii poporului, A adus la indeplinire dreptatea Domnului, Si poruncile Lui fata de Israel. 33.22 Despre Dan a zis: Dan este un pui de leu, Care s-arunca din Basan. 33.23 Despre Neftali a zis: Neftali, satul de bunavointa, Si coplesit cu binecuvantari de la Domnul, Ia in stapanire partea de apus si miazazi! 33.24 Despre Aser a zis: Binecuvantat sa fie Aser intre copiii lui Israel! Placut sa fie fratilor lui, Si sa-si inmoaie piciorul in untdelemn! 33.25 Zavoarele tale sa fie de fier si de arama, Si puterea ta sa tina cat zilele tale! 33.26 Nimeni nu este ca Dumnezeul lui Israel, El trece pe ceruri ca sa-ti vina in ajutor, Trece cu maretie pe nori. 33.27 Dumnezeul cel vesnic este un loc de adapost, Si sub bratele Lui cele vesnice este un loc de scapare. El a izgonit pe vrajmas dinaintea ta, Si a zis: Nimiceste-l. 33.28 Israel este fara frica in locuinta lui, Izvorul lui Iacov este deoparte Intr-o tara plina de grau si de must, Si cerul lui picura roua. 33.29 Ferice de tine, Israele! Cine este ca tine, Un popor mantuit de Domnul, Scutul care iti da ajutor, Si sabia care te face slavit? Vrajmasii tai vor face pe prietenii inaintea ta, Si tu vei calca peste inaltimile lor.
34.1 Moise s-a suit din campia Moabului pe muntele Nebo, pe varful muntelui Pisga, in fata Ierihonului. Si Domnul i-a aratat toata tara: de la Galaad pana la Dan~ 34.2 tot tinutul lui Neftali, tara lui Efraim si Manase, toata tara lui Iuda pana la marea de apus~ 34.3 partea de miaza-zi, imprejurimile Iordanului, valea Ierihonului, cetatea finicilor, pana la Toar. 34.4 Domnul i-a zis: Aceasta este tara pe care am jurat ca o voi da lui Avraam, lui Isaac si lui Iacov, zicand: O voi da semintei tale. Ti-am aratat ca s-o vezi cu ochii tai; dar nu vei intra in ea. 34.5 Moise, robul Domnului, a murit acolo, in tara Moabului, dupa porunca Domnului. 34.6 Si Domnul l-a ingropat in vale, in tara Moabului, fata in fata cu Bet-Peor. Nimeni nu i-a cunoscut mormantul pana in ziua de azi. 34.7 Moise era in varsta de o suta douazeci de ani cand a murit; vederea nu-i slabise, si puterea nu-i trecuse. 34.8 Copiii lui Israel au plans pe Moise treizeci de zile, in campia Moabului; si zilele acelea de plans si de jale pentru Moise s-au sfarsit. 34.9 Iosua, fiul lui Nun, era plin de duhul intelepciunii, caci Moise isi pusese mainile peste el. Copiii lui Israel au ascultat de el, si au facut potrivit cu poruncile pe care le daduse lui Moise Domnul. 34.10 In Israel nu s-a mai ridicat proroc ca Moise, pe care Domnul sa-l fi cunoscut fata in fata. 34.11 Nici unul nu poate fi pus alaturi de el, in ce priveste toate semnele si minunile pe care a trimis Dumnezeu sa le faca in tara Egiptului impotriva lui Faraon, impotriva supusilor lui si impotriva intregii tari~ 34.12 si in ce priveste toate semnele infricosatoare pe care le-a facut Moise cu mana tare inaintea intregului Israel.
1.1 Dupa moartea lui Moise, robul Domnului, Domnul a zis lui Iosua, fiul lui Nun, slujitorul lui Moise: 1.2 Robul Meu Moise a murit: acum, scoala-te, treci Iordanul acesta, tu si tot poporul acesta, si intrati in tara pe care o dau copiilor lui Israel. 1.3 Orice loc pe care-l va calca talpa piciorului vostru, vi-l dau, cum am spus lui Moise. 1.4 Tinutul vostru se va intinde de la pustie si Liban pana la raul cel mare, raul Eufrat, toata tara Hetitilor, si pana la marea cea mare, spre apusul soarelui. 1.5 Nimeni nu va putea sa stea impotriva ta, cat vei trai. Eu voi fi cu tine, cum am fost cu Moise; nu te voi lasa, nici nu te voi parasi. 1.6 Intareste-te si imbarbateaza-te, caci tu vei da in stapanire poporului acestuia tara pe care am jurat parintilor lor ca le-o voi da. 1.7 Intareste-te numai, si imbarbateaza-te, lucrand cu credinciosie dupa toata legea pe care ti-a dat-o robul Meu Moise; nu te abate de la ea nici la dreapta nici la stanga, ca sa izbutesti in tot ce vei face. 1.8 Cartea aceasta a legii sa nu se departeze de gura ta; cugeta asupra ei zi si noapte, cautand sa faci tot ce este scris in ea; caci atunci vei izbandi in toate lucrarile tale, si atunci vei lucra cu intelepciune. 1.9 Nu ti-am dat Eu oare porunca aceasta: Intareste-te si imbarbateaza-te? Nu te inspaimanta si nu te ingrozi, caci Domnul, Dumnezeul tau, este cu tine in tot ce vei face. 1.10 Iosua a dat capeteniilor ostirii poporului urmatoarea porunca: 1.11 Treceti prin tabara, si iata ce sa porunciti poporului: Pregatiti-va merinde, caci peste trei zile veti trece Iordanul acesta ca sa mergeti sa cuceriti tara, pe care v-o da in stapanire Domnul, Dumnezeul vostru. 1.12 Iosua a zis Rubenitilor, Gaditilor si jumatatii din semintia lui Manase: 1.13 Aduceti-va aminte ce v-a poruncit Moise, robul Domnului, cand a zis: Domnul, Dumnezeul vostru, v-a dat odihna, si v-a dat tara aceasta. 1.14 Nevestele voastre, pruncii vostri si vitele voastre sa ramana in tara pe care v-a dat-o Moise dincoace de Iordan; dar voi toti barbatii voinici, sa treceti inarmati inaintea fratilor vostri, si sa-i ajutati~ 1.15 pana ce Domnul va da odihna fratilor vostri ca si voua, si pana ce vor fi si ei in stapanirea tarii pe care le-o da Domnul, Dumnezeul vostru. Apoi sa va intoarceti sa stapaniti tara care este mosia voastra, si pe care v-a dat-o Moise, robul Domnului, dincoace de Iordan, spre rasaritul soarelui. 1.16 Ei au raspuns lui Iosua, si au zis: Vom face tot ce ne-ai poruncit, si ne vom duce oriunde ne vei trimite. 1.17 Te vom asculta in totul, cum am ascultat pe Moise. Numai Domnul, Dumnezeul tau, sa fie cu tine, cum a fost cu Moise! 1.18 Orice om care se va razvrati impotriva poruncii tale, si care nu va asculta de tot ce-i vei porunci, sa fie pedepsit cu moartea! Intareste-te numai, si imbarbateaza-te!
2.1 Iosua, fiul lui Nun, a trimis in ascuns din Sitim doi oameni, ca iscoade, zicandu-le: Duceti-va de cercetati tara, si mai ales Ierihonul. Cei doi oameni au plecat, si au ajuns in casa unei curve, care se chema Rahav, si s-au culcat acolo. 2.2 S-a dat de stire imparatului din Ierihon, si i-au spus: Iata ca niste oameni dintre copiii lui Israel au venit aici, asta noapte, ca sa iscodeasca tara. 2.3 Imparatul Ierihonului a trimis la Rahav sa-i spuna: Scoate afara pe barbatii care au venit la tine, si care au intrat in casa ta; caci au venit sa iscodeasca tara. 2.4 Femeia a luat pe cei doi barbati, si i-a ascuns; si a zis: Este adevarat ca barbatii acestia au venit la mine, dar nu stiam de unde sunt; 2.5 si, fiindca poarta a trebuit sa se inchida noaptea, barbatii acestia au iesit afara; nu stiu unde s-au dus: grabiti-va de-i urmariti, si-i veti ajunge. 2.6 Ea ii suise pe acoperis, si-i ascunsese sub niste manunchiuri de in, pe care-l intinsese pe acoperis. 2.7 Oamenii aceia i-au urmarit pe drumul care duce la vadul Iordanului, si dupa ce au iesit ei, s-a inchis poarta. 2.8 Inainte de a se culca iscoadele, Rahav s-a suit la ei pe acoperis~ 2.9 si le-a zis: Stiu ca Domnul v-a dat tara aceasta, caci ne-a apucat groaza de voi, si toti locuitorii tarii tremura inaintea voastra. 2.10 Fiindca am auzit cum, la iesirea voastra din Egipt, Domnul a secat inaintea voastra apele marii Rosii, si am auzit ce ati facut celor doi imparati ai Amoritilor dincolo de Iordan, lui Sihon si Og, pe care i-ati nimicit cu desavarsire. 2.11 De cand am auzit lucrul acesta, ni s-a taiat inima, si toti ne-am pierdut nadejdea inaintea voastra; caci Domnul, Dumnezeul vostru, este Dumnezeu sus in ceruri si jos pe pamant. 2.12 Si acum, va rog, jurati-mi pe Domnul ca veti avea fata de casa tatalui meu aceeasi bunavointa pe care am avut-o eu fata de voi. Dati-mi un semn de incredintare 2.13 ca veti lasa cu viata pe tatal meu, pe mama mea, pe fratii mei, pe surorile mele, si pe toti ai lor, si ca ne veti scapa de la moarte. 2.14 Barbatii aceia i-au raspuns: Suntem gata sa murim pentru voi, daca nu ne dati pe fata; si cand Domnul ne va da tara aceasta, ne vom purta cu tine cu bunavointa si credinciosie. 2.15 Ea i-a pogorat cu o funie pe fereastra, caci casa in care locuia era langa zidul cetatii. 2.16 Si le-a zis: Duceti-va spre munte, ca sa nu va intalneasca cei ce va urmaresc; ascundeti-va acolo trei zile, pana se vor intoarce; dupa aceea, sa va vedeti de drum. 2.17 Barbatii aceia i-au zis: Iata cum vom fi dezlegati de juramantul pe care ne-ai pus sa-l facem. 2.18 La intrarea noastra in tara, leaga funia aceasta de fir caramiziu la fereastra prin care ne-ai pogorat, si strange la tine in casa pe tatal tau, pe mama ta, pe fratii tai, si pe toata familia tatalui tau. 2.19 Daca vreunul din ei va iesi pe poarta casei tale, ca sa mearga afara pe ulita, sangele lui va cadea asupra capului lui, si noi vom fi nevinovati: dar daca va pune cineva mana pe vreunul din cei ce vor fi cu tine in casa, sangele lui va cadea asupra capului nostru. 2.20 Si daca ne vei da pe fata, vom fi dezlegati de juramantul pe care ne-ai pus sa-l facem. 2.21 Ea a raspuns: Fie dupa cuvintele voastre. Si-a luat ramas bun de la ei, si ei au plecat. Ea a legat funia caramizie la fereastra. 2.22 Ei au plecat, si au ajuns la munte, unde au ramas trei zile, pana s-au intors cei care-i urmareau. Cei care-i urmareau i-au cautat pe tot drumul, dar nu i-au gasit. 2.23 Cei doi oameni s-au intors, s-au pogorat din munte, si au trecut Iordanul. Au venit la Iosua, fiul lui Nun, si i-au istorisit tot ce li se intamplase. 2.24 Ei au zis lui Iosua: Cu adevarat, Domnul a dat toata tara in mainile noastre, si toti locuitorii tarii tremura inaintea noastra.
3.1 Iosua, sculandu-se dis-de-dimineata, a pornit din Sitim cu toti copiii lui Israel. Au ajuns la Iordan; si au ramas acolo peste noapte, inainte de a trece. 3.2 Dupa trei zile, capeteniile ostii au trecut prin tabara~ 3.3 si au dat poporului urmatoarea porunca: Cand veti vedea chivotul legamantului Domnului, Dumnezeului vostru, dus de preoti, care sunt din neamul Levitilor, sa plecati din locul in care sunteti, si sa porniti dupa el. 3.4 Dar intre voi si el sa fie o departare de aproape doua mii de coti: sa nu va apropiati de el. El va va arata drumul pe care trebuie sa-l urmati, caci n-ati mai trecut pe drumul acesta. 3.5 Iosua a zis poporului: Sfintiti-va, caci maine Domnul va face lucruri minunate in mijlocul vostru. 3.6 Si Iosua a zis preotilor: Luati chivotul legamantului, si treceti inaintea poporului. Ei au luat chivotul legamantului, si au pornit inaintea poporului. 3.7 Domnul a zis lui Iosua: Astazi, voi incepe sa te inalt inaintea intregului Israel, ca sa stie ca voi fi cu tine cum am fost cu Moise. 3.8 Sa dai urmatoarea porunca preotilor care duc chivotul legamantului: Cand veti ajunge la marginea apelor Iordanului, sa va opriti in Iordan. 3.9 Iosua a zis copiilor lui Israel: Apropiati-va, si ascultati cuvintele Domnului, Dumnezeului vostru. 3.10 Iosua a zis: Prin aceasta veti cunoaste ca Dumnezeul cel viu este in mijlocul vostru, si ca va izgoni dinaintea voastra pe Canaaniti, pe Hetiti, pe Heviti, pe Fereziti, pe Ghirgasiti, pe Amoriti si pe Iebusiti: 3.11 Iata, chivotul legamantului Domnului intregului pamant va trece inaintea voastra in Iordan. 3.12 Acum, luati doisprezece barbati din semintiile lui Israel, cate un barbat de fiecare semintie. 3.13 Si de indata ce preotii care duc chivotul Domnului, Dumnezeului intregului pamant, vor pune talpa piciorului in apele Iordanului, apele Iordanului se vor despica in doua, si anume ape care se pogoara din sus, se vor opri gramada. 3.14 Poporul a iesit din corturi, ca sa treaca Iordanul, si preotii care duceau chivotul legamantului au pornit inaintea poporului. 3.15 Cand preotii, care duceau chivotul, au ajuns la Iordan, si cand li s-au muiat picioarele in marginea apei, caci Iordanul se varsa peste toate malurile lui in tot timpul secerisului~ 3.16 apele care se pogoara din sus s-au oprit, si s-au inaltat gramada, la o foarte mare departare de langa cetatea Adam, care este langa Tartan; iar cele ce se pogorau spre marea campiei, care este marea Sarata, s-au scurs de tot. Poporul a trecut in fata Ierihonului. 3.17 Preotii care duceau chivotul legamantului Domnului s-au oprit pe uscat, in mijlocul Iordanului, in timp ce tot Israelul trecea pe uscat, pana a ispravit tot poporul de trecut Iordanul.
4.1 Dupa ce a ispravit tot poporul de trecut Iordanul, Domnul a zis lui Iosua: 4.2 Ia doisprezece barbati din popor, cate un barbat din fiecare semintie. 4.3 Da-le porunca urmatoare: Luati de aici, din mijlocul Iordanului, din locul unde s-au oprit preotii, douasprezece pietre, pe care sa le duceti cu voi, si sa le puneti in locul unde veti petrece noaptea aceasta. 4.4 Iosua a chemat pe cei doisprezece barbati, pe care i-a ales dintre copiii lui Israel, cate un barbat de fiecare semintie. 4.5 Si le-a zis: Treceti inaintea chivotului Domnului, Dumnezeului vostru, in mijlocul Iordanului, si fiecare din voi sa ia o piatra pe umar, dupa numarul semintiilor copiilor lui Israel~ 4.6 pentru ca acesta sa fie un semn de aducere aminte in mijlocul vostru. Cand vor intreba copiii vostri intr-o zi: Ce inseamna pietrele acestea pentru voi? 4.7 sa le spuneti: Apele Iordanului s-au despicat in doua inaintea chivotului legamantului Domnului; cand a trecut chivotul Iordanul, apele Iordanului s-au despicat in doua, si pietrele acestea sa fie totdeauna o aducere aminte pentru copiii lui Israel. 4.8 Copiii lui Israel au facut asa cum le poruncise Iosua. Au luat douasprezece pietre din mijlocul Iordanului, cum spusese lui Iosua Domnul, dupa numarul semintiilor copiilor lui Israel, le-au luat cu ei, si le-au pus in locul unde aveau sa ramana peste noapte. 4.9 Iosua a ridicat si el douasprezece pietre in mijlocul Iordanului, in locul unde se oprisera picioarele preotilor care duceau chivotul legamantului; si ele au ramas acolo pana in ziua de azi. 4.10 Preotii care duceau chivotul au stat in mijlocul Iordanului pana la deplina implinire a celor ce poruncise lui Iosua Domnul sa spuna poporului, potrivit cu tot ce poruncise Moise lui Iosua. Si poporul s-a grabit sa treaca. 4.11 Dupa ce a ispravit de trecut tot poporul, chivotul Domnului si preotii au trecut inaintea poporului. 4.12 Fiii lui Ruben, fiii lui Gad, si jumatate din semintia lui Manase, au trecut inarmati inaintea copiilor lui Israel, cum le spusese Moise. 4.13 Aproape patruzeci de mii de barbati, pregatiti de razboi, au trecut gata de lupta inaintea Domnului in campia Ierihonului. 4.14 In ziua aceea, Domnul a inaltat pe Iosua inaintea intregului Israel; si s-au temut de el, cum se temusera de Moise, in toate zilele vietii lui. 4.15 Domnul a zis lui Iosua: 4.16 Porunceste preotilor care duc chivotul marturiei, sa iasa din Iordan. 4.17 Si Iosua a poruncit preotilor: Iesiti din Iordan. 4.18 Cand au iesit preotii, care duceau chivotul legamantului Domnului, din mijlocul Iordanului, si cand au calcat cu talpa picioarelor pe uscat, apele Iordanului s-au intors la locul lor, si s-au revarsat ca mai inainte peste toate malurile lui. 4.19 Poporul a iesit din Iordan in ziua a zecea a lunii intai, si a tabarat la Ghilgal, la marginea de rasarit a Ierihonului. 4.20 Iosua a ridicat la Ghilgal cele douasprezece pietre pe care le luasera din Iordan. 4.21 El a zis copiilor lui Israel: Cand vor intreba copiii vostri intr-o zi pe parintii lor: Ce inseamna pietrele acestea? 4.22 sa invatati pe copiii vostri, si sa le spuneti: Israel a trecut Iordanul acesta pe uscat. 4.23 Caci Domnul, Dumnezeul vostru, a secat inaintea voastra apele Iordanului pana ce ati trecut, dupa cum facuse Domnul, Dumnezeul vostru, la Marea Rosie, pe care a secat-o inaintea noastra pana am trecut~ 4.24 pentru ca toate popoarele pamantului sa stie ca mana Domnului este puternica, si sa va temeti totdeauna de Domnul, Dumnezeul vostru.
5.1 Cand au auzit toti imparatii Amoritilor de la apusul Iordanului, si toti imparatii Canaanitilor de langa mare ca Domnul secase apele Iordanului inaintea copiilor lui Israel pana am trecut, li s-a taiat inima si au ramas ingroziti inaintea copiilor lui Israel. 5.2 In vremea aceea, Domnul a zis lui Iosua: Fa-ti niste cutite de piatra, si taie imprejur pe copiii lui Israel, a doua oara. 5.3 Iosua si-a facut niste cutite de piatra si a taiat imprejur pe copiii lui Israel pe dealul Aralot. 5.4 Iata pricina pentru care i-a taiat Iosua imprejur. Tot poporul iesit din Egipt, barbatii, toti oamenii de lupta murisera in pustie, pe drum, dupa iesirea lor din Egipt. 5.5 Tot poporul acela iesit din Egipt era taiat imprejur; dar tot poporul nascut in pustie, pe drum, dupa iesirea din Egipt, nu fusese taiat imprejur. 5.6 Caci copiii lui Israel umblasera patruzeci de ani prin pustie pana la nimicirea intregului neam de oameni de razboi care iesisera din Egipt si care nu ascultasera de glasul Domnului. Domnul le-a jurat ca nu-i va lasa sa vada tara pe care jurase parintilor lor ca ne-o va da, tara in care curge lapte si miere. 5.7 In locul lor a ridicat pe copiii lor; si Iosua i-a taiat imprejur, caci erau netaiati imprejur, pentru ca nu-i taiasera imprejur pe drum. 5.8 Dupa ce a ispravit de taiat imprejur pe tot poporul, au ramas pe loc in tabara pana la vindecare. 5.9 Domnul a zis lui Iosua: Astazi, am ridicat ocara Egiptului de deasupra voastra. Si locului aceluia i-au pus numele Ghilgal (Pravalire) pana in ziua de azi. 5.10 Copiii lui Israel au tabarat la Ghilgal; si au praznuit Pastele in a patrusprezecea zi a lunii, spre seara, in campia Ierihonului. 5.11 A doua zi de Paste au mancat din graul tarii, azime si boabe prajite; chiar in ziua aceea au mancat. 5.12 Mana a incetat a doua zi de Paste, cand au mancat din graul tarii. Copiii lui Israel n-au mai avut mana, ci au mancat din roadele tarii Canaanului in anul acela. 5.13 Pe cand Iosua era langa Ierihon, a ridicat ochii, si s-a uitat. Si iata un om statea in picioare inaintea lui, cu sabia scoasa din teaca in mana. Iosua s-a dus spre el, si i-a zis: Esti dintre ai nostri sau dintre vrajmasii nostri? 5.14 El a raspuns: Nu, ci Eu sunt Capetenia ostirii Domnului, si acum am venit. Iosua s-a aruncat cu fata la pamant, s-a inchinat, si I-a zis: Ce spune Domnul meu robului Sau? 5.15 Si Capetenia ostirii Domnului a zis lui Iosua: Scoate-ti incaltamintele din picioare, caci locul pe care stai este sfant. Si Iosua a facut asa.
6.1 Ierihonul era inchis si intarit de teama copiilor lui Israel. Nimeni nu iesea din el si nimeni nu intra in el. 6.2 Domnul a zis lui Iosua: Iata, dau in mainile tale Ierihonul si pe imparatul lui, pe vitejii lui ostasi. 6.3 Inconjurati cetatea, voi toti barbatii de razboi, dand ocol cetatii odata. Asa sa faci sase zile. 6.4 Sapte preoti sa poarte inaintea chivotului sapte trambite de corn de berbec; in ziua a saptea, sa inconjurati cetatea de sapte ori, si preotii sa sune din trambite. 6.5 Cand vor suna lung din cornul de berbec, si cand veti auzi sunetul trambitei, tot poporul sa scoata mari strigate. Atunci zidul cetatii se va prabusi, si poporul sa se suie, fiecare drept inainte. 6.6 Iosua, fiul lui Nun, a chemat pe preoti, si le-a zis: Luati chivotul legamantului, si sapte preoti sa poarte cele sapte trambite de corn de berbec inaintea chivotului Domnului. 6.7 Si a zis poporului: Porniti, inconjurati cetatea, si barbatii inarmati sa treaca inaintea chivotului Domnului. 6.8 Dupa ce a vorbit Iosua poporului, cei sapte preoti care purtau inaintea Domnului cele sapte trambite de corn de berbec au pornit si au sunat din trambite. Chivotul legamantului Domnului mergea in urma lor. 6.9 Barbatii inarmati mergeau inaintea preotilor, care sunau din trambite, si coada ostirii mergea dupa chivot; in timpul mersului, preotii sunau din trambite. 6.10 Iosua daduse porunca aceasta poporului: Voi sa nu strigati, sa nu vi se auda glasul, si sa nu va iasa o vorba din gura, pana in ziua cand va voi spune: Strigati! Atunci sa strigati. 6.11 Chivotului Domnului a inconjurat cetatea, si i-a dat ocol odata; apoi au intrat in tabara, si au ramas in tabara peste noapte. 6.12 Iosua s-a sculat cu noaptea-n cap, si preotii au luat chivotul Domnului. 6.13 Cei sapte preoti, care purtau cele sapte trambite de corn de berbec inaintea chivotului Domnului, au pornit si au sunat din trambite. Barbatii inarmati mergeau inaintea lor, si coada ostirii venea dupa chivotul Domnului; in timpul mersului, preotii sunau din trambite. 6.14 Au inconjurat cetatea odata, a doua zi; apoi s-au intors in tabara. Au facut acelasi lucru timp de sase zile. 6.15 In ziua a saptea, s-au sculat in zorii zilei, si au inconjurat in acelasi fel cetatea de sapte ori; aceasta a fost singura zi cand au inconjurat cetatea de sapte ori. 6.16 A saptea oara, pe cand preotii sunau din trambite, Iosua a zis poporului: Strigati, caci Domnul v-a dat cetatea in mana! 6.17 Cetatea sa fie data Domnului spre nimicire, ea si tot ce se afla in ea; dar sa lasati cu viata pe curva Rahav si pe toti cei ce vor fi cu ea in casa, pentru ca a ascuns pe solii pe care-i trimiseseram noi. 6.18 Feriti-va numai de ceea ce va fi dat spre nimicire; caci daca veti lua ceva din ceea ce va fi dat spre nimicire, veti face ca tabara lui Israel sa fie data spre nimicire si o veti nenoroci. 6.19 Tot argintul si tot aurul, toate lucrurile de arama si de fier, sa fie inchinate Domnului, si sa intre in vistieria Domnului. 6.20 Poporul a scos strigate, si preotii au sunat din trambite. Cand a auzit poporul sunetul trambitei, a strigat tare, si zidul s-a prabusit; poporul s-a suit in cetate, fiecare drept inainte. Au pus mana pe cetate~ 6.21 si au nimicit-o cu desavarsire, trecand prin ascutisul sabiei tot ce era in cetate, barbati si femei, copii si batrani, pana la boi, oi si magari. 6.22 Iosua a zis celor doi barbati care iscodisera tara: Intrati in casa curvei, si scoateti din ea pe femeia aceea si pe toti ai ei, cum i-ati jurat. 6.23 Tinerii, iscoadele, au intrat si au scos pe Rahav, pe tatal ei, pe mama ei, pe fratii ei, si pe toti ai ei; au scos afara pe toti cei din familia ei, si i-au asezat afara din tabara lui Israel. 6.24 Cetatea au ars-o impreuna cu tot ce se afla in ea; numai argintul, aurul, si toate lucrurile de arama si de fier le-au pus in vistieria casei Domnului. 6.25 Iosua a lasat cu viata pe curva Rahav, casa tatalui ei, si pe toti ai ei; ea a locuit in mijlocul lui Israel pana in ziua de azi, pentru ca ascunsese solii, pe care-i trimisese Iosua sa iscodeasca Ierihonul. 6.26 Atunci a jurat Iosua, si a zis: Blestemat sa fie inaintea Domnului omul care se va scula sa zideasca din nou cetatea aceasta a Ierihonului! Cu pretul intaiului sau nascut ii va pune temeliile si cu pretul celui mai tanar fiu al lui ii va aseza portile! 6.27 Domnul a fost cu Iosua, si i s-a dus vestea in toata tara.
7.1 Copiii lui Israel au pacatuit cu privire la lucrurile date spre nimicire. Acan, fiul lui Carmi, fiul lui Zabdi, fiul lui Zerah, din semintia lui Iuda, a luat din lucrurile date spre nimicire. Si Domnul S-a aprins de manie impotriva copiilor lui Israel. 7.2 Iosua a trimis din Ierihon niste barbati la Ai, care este langa Bet-Aven, la rasarit de Betel. Si le-a zis: Suiti-va, si iscoditi tara. Si oamenii aceia s-au suit, si au iscodit cetatea Ai. 7.3 S-au intors la Iosua, si i-au spus: Degeaba mai faci sa mai mearga tot poporul; doua sau trei mii de oameni vor ajunge ca sa bati cetatea Ai; nu osteni tot poporul; caci oamenii aceia sunt putin la numar. 7.4 Aproape trei mii de oameni au pornit, dar au luat-o la fuga dinaintea oamenilor din Ai. 7.5 Oamenii din Ai le-au omorat aproape treizeci si sase de oameni; i-au urmarit de la poarta pana la Sebarim, si i-au batut la vale. Poporul a ramas incremenit si cu inima moale ca apa. 7.6 Iosua si-a sfasiat hainele, si s-a aruncat cu fata la pamant pana seara inaintea chivotului Domnului, el si batranii lui Israel, si si-au presarat capul cu tarana. 7.7 Iosua a zis: Ah! Doamne Dumnezeule, pentru ce ai trecut pe poporul acesta Iordanul, ca sa ne dai in mainile Amoritilor si sa ne prapadesti? De am fi stiut sa ramanem de cealalta parte a Iordanului! 7.8 Dar Doamne, ce voi zice, dupa ce Israel a dat dosul inaintea vrajmasilor lui? 7.9 Canaanitii si toti locuitorii tarii vor afla; ne vor inconjura, si ne vor sterge numele de pe pamant. Si ce vei face Tu Numelui Tau celui mare? 7.10 Domnul a zis lui Iosua: Scoala-te! Pentru ce stai culcat astfel pe fata ta? 7.11 Israel a pacatuit; au calcat legamantul Meu pe care li l-am dat, au luat din lucrurile date spre nimicire, le-au furat si au mintit, si le-au ascuns printre lucrurile lor. 7.12 De aceea copiii lui Israel nu pot sa tina piept vrajmasilor lor: vor da dosul in fata vrajmasilor lor, caci sunt dati spre nimicire; Eu nu voi mai fi cu voi, daca nu nimiciti ce este dat spre nimicire din mijlocul vostru. 7.13 Scoala-te, sfinteste poporul. Spune-le: Sfintiti-va pentru maine. Caci asa zice Domnul, Dumnezeul lui Israel: In mijlocul tau este un lucru dat spre nimicire, Israele; nu vei putea sa tii piept vrajmasilor tai, pana nu veti scoate lucrul dat spre nimicire din mijlocul vostru. 7.14 Sa va apropiati maine dimineata dupa semintiile voastre; si semintia pe care o va arata Domnul prin sorti se va apropia pe familii, si familia pe care o va arata Domnul prin sorti se va apropia pe case, si casa pe care o va arata Domnul prin sorti se va apropia pe barbati. 7.15 Cine va fi aratat prin sorti ca a luat din ce era dat spre nimicire, va fi ars in foc, el si tot ce este al lui, pentru ca a calcat legamantul Domnului si a facut o miselie in Israel. 7.16 Iosua s-a sculat dis-de-dimineata, si a apropiat pe Israel, dupa semintiile lui, si a fost aratata prin sorti semintia lui Iuda. 7.17 A apropiat familiile lui Iuda, si a fost aratata prin sorti familia lui Zerah. A apropiat familia lui Zerah pe case, si a fost aratata prin sorti casa lui Zabdi. 7.18 A apropiat casa lui Zabdi pe barbati, si a fost aratat prin sorti Acan, fiul lui Carmi, fiul lui Zabdi, fiul lui Zerah, din semintia lui Iuda. 7.19 Iosua a zis lui Acan: Fiule, da slava Domnului, Dumnezeului lui Israel, marturiseste si spune-mi ce ai facut, nu-mi ascunde nimic. 7.20 Acan a raspuns lui Iosua, si a zis: Este adevarat ca am pacatuit impotriva Domnului, Dumnezeului lui Israel, si iata ce am facut. 7.21 Am vazut in prada o manta frumoasa de Sinear, doua sute de sicli de argint, si o placa de aur in greutate de cincizeci de sicli; le-am poftit, si le-am luat; iata, sunt ascunse in pamant in mijlocul cortului meu, si argintul este pus sub ele. 7.22 Iosua a trimis niste oameni, care au alergat in cort; si iata ca lucrurile erau ascunse in cortul lui Acan, si argintul era sub ele. 7.23 Le-au luat din mijlocul cortului, le-au adus lui Iosua si tuturor copiilor lui Israel, si le-au pus inaintea Domnului. 7.24 Iosua si tot Israelul impreuna cu el au luat pe Acan, fiul lui Zerah, argintul, mantaua, placa de aur, pe fiii si fiicele lui Acan, boii lui, magarii, oile, cortul lui si tot ce era al lui; si i-au suit in valea Acor. 7.25 Iosua a zis: Pentru ce ne-ai nenorocit? Si pe tine te va nenoroci Domnul azi. Si tot Israelul i-a ucis cu pietre. I-au ars in foc, i-au ucis cu pietre~ 7.26 si au ridicat peste Acan un morman mare de pietre, care se vede pana in ziua de azi. Si Domnul S-a intors din iutimea maniei Lui. Din pricina acestei intamplari s-a dat pana in ziua de azi locului aceluia numele de valea Acor (Tulburare).
8.1 Domnul a zis lui Iosua: Nu te teme, si nu te inspaimanta! Ia cu tine pe toti oamenii de razboi, scoala-te, suie-te impotriva cetatii Ai. Iata ca iti dau in mainile tale pe imparatul din Ai si pe poporul lui, cetatea lui si tara lui. 8.2 Sa faci cetatii Ai cum ai facut Ierihonului si imparatului lui: sa pastrati pentru voi numai prada de razboi si vitele. Pune niste oameni la panda inapoia cetatii. 8.3 Iosua s-a sculat cu toti oamenii de razboi ca sa se suie impotriva cetatii Ai. A ales treizeci de mii de barbati viteji, pe care i-a pornit noaptea~ 8.4 si le-a dat urmatoarea porunca: Ascultati! Sa va puneti la panda inapoia cetatii; sa nu va departati mult de cetate, si toti sa fiti gata. 8.5 Iar eu si tot poporul care este cu mine ne vom apropia de cetate. Si cand vor iesi inaintea noastra, ca intaiasi data, noi o s-o luam la fuga dinaintea lor. 8.6 Ei ne vor urmari pana cand ii vom trage departe de cetate, caci vor zice: Fug dinaintea noastra, ca intaiasi data! Si vom fugi dinaintea lor. 8.7 Voi sa iesiti atunci de la panda si sa puneti mana pe cetate, si Domnul, Dumnezeul vostru, o va da in mainile voastre. 8.8 Dupa ce veti lua cetatea, sa-i puneti foc, sa faceti cum a zis Domnul: aceasta este porunca pe care v-o dau. 8.9 Iosua i-a pornit, si s-au dus de s-au asezat la panda intre Betel si Ai, la apus de Ai. Iar Iosua a petrecut noaptea aceea in mijlocul poporului. 8.10 Iosua s-a sculat dis-de-dimineata, a cercetat poporul, si a pornit impotriva cetatii Ai, in fruntea poporului, el si batranii lui Israel. 8.11 Toti oamenii de razboi care erau cu el s-au suit si s-au apropiat de cetate; cand au ajuns in fata cetatii, au tabarat la miaza noapte de Ai, de care erau despartiti prin vale. 8.12 Iosua a luat aproape cinci mii de oameni, si i-a pus la panda intre Betel si Ai, la apus de cetate. 8.13 Dupa ce s-a asezat toata tabara la miaza noapte de cetate, si cei de panda la apus de cetate, Iosua a inaintat in noaptea aceea in mijlocul vaii. 8.14 Cand a vazut imparatul cetatii Ai lucrul acesta, oamenii din Ai s-au sculat in graba dis-de-dimineata, si au iesit inaintea lui Israel, ca sa-l bata. Imparatul s-a indreptat, cu tot poporul lui, spre un loc hotarat, inspre campie, si nu stia ca inapoia cetatii o mana de oameni stateau la panda impotriva lui. 8.15 Iosua si tot Israelul s-au prefacut ca sunt batuti, si au fugit pe drumul dinspre pustie. 8.16 Atunci tot poporul care era in cetate s-a strans ca sa-i urmareasca. Au urmarit pe Iosua si au fost trasi departe din cetate. 8.17 N-a ramas nici un om in Ai si in Betel care sa nu fi iesit impotriva lui Israel. Au lasat cetatea deschisa, si au urmarit pe Israel. 8.18 Domnul a zis lui Iosua: Intinde spre Ai sulita pe care o ai in mana, caci am s-o dau in mana ta! Si Iosua a intins spre cetate sulita pe care o avea in mana. 8.19 De indata ce si-a intins mana, barbatii, care stateau la panda, au iesit repede din locul unde erau; au patruns in cetate, au luat-o, si s-au grabit de i-au pus foc. 8.20 Oamenii din Ai, uitandu-se inapoi, au vazut fumul cetatii suindu-se spre cer, si n-au mai putut sa scape in nici o parte. Poporul care fugea spre pustie s-a intors impotriva celor ce-l urmareau; 8.21 caci Iosua si tot Israelul, vazand cetatea luata de cei ce stateau la panda, si fumul cetatii suindu-se in sus, s-au intors si au batut pe oamenii din Ai. 8.22 Ceilalti de asemenea le-au iesit inainte din cetate, si oamenii din Ai au fost inconjurati de Israel din toate partile. Israel i-a batut, fara sa lase unul cu viata, nici vreun fugar; 8.23 pe imparatul din Ai, l-au prins viu, si l-au adus la Iosua. 8.24 Dupa ce a ispravit Israel de ucis pe toti locuitorii din Ai, in camp si in pustie, unde ii urmarisera ei, si dupa ce toti au fost trecuti in totul prin ascutisul sabiei, tot Israelul s-a intors la Ai si a trecut cetatea prin ascutisul sabiei. 8.25 In totul au fost douasprezece mii de insi ucisi in ziua aceea, barbati si femei, toti oameni din Ai. 8.26 Iosua nu si-a tras mana pe care o tinea intinsa cu sulita, pana ce toti locuitorii au fost nimiciti cu desavarsire. 8.27 Israel a pastrat pentru sine doar vitele si prada din cetatea aceasta, dupa porunca pe care o daduse lui Iosua Domnul. 8.28 Iosua a ars cetatea Ai, si a facut din ea pentru totdeauna un morman de daramaturi, care se vede pana in ziua de azi. 8.29 A spanzurat de un lemn pe imparatul din Ai, si l-a lasat pe lemn pana seara. La apusul soarelui, Iosua a poruncit sa i se pogoare trupul de pe lemn; l-au aruncat la intrarea portii cetatii, si au ridicat pe el o mare gramada de pietre, care este pana in ziua de azi. 8.30 Atunci Iosua a zidit un altar Domnului, Dumnezeului lui Israel, pe muntele Ebal~ 8.31 cum poruncise copiilor lui Israel Moise, robul Domnului, si cum este scris in cartea legii lui Moise: era un altar de pietre necioplite, peste care nu trecuse fierul. Pe altarul acesta au adus Domnului arderi de tot, si jertfe de multumiri. 8.32 Si acolo Iosua a scris pe pietre o copie a legii pe care o scrisese Moise inaintea copiilor lui Israel. 8.33 Tot Israelul, batranii, mai marii ostii si judecatorii lui, stateau de amandoua partile chivotului, inaintea preotilor, din neamul Levitilor, care duceau chivotul legamantului Domnului; erau de fata atat strainii cat si copiii lui Israel, jumatate in dreptul muntelui Garizim, si jumatate in dreptul muntelui Ebal, dupa porunca pe care o daduse mai inainte Moise, robul Domnului, ca sa binecuvanteze pe poporul lui Israel. 8.34 Iosua a citit apoi toate cuvintele legii, binecuvantarile si blestemele, dupa cum este scris in cartea legii. 8.35 N-a ramas nimic din tot ce poruncise Moise, pe care sa nu-l fi citit Iosua in fata intregii adunari a lui Israel, in fata femeilor, copiilor si strainilor care mergeau in mijlocul lor.
9.1 La auzul acestor lucruri, toti imparatii care erau dincoace de Iordan, in munte si in vale, si pe toata coasta marii celei mari, pana langa Liban, Hetitii, Amoritii, Canaanitii, Ferezitii, Hevitii si Iebusitii~ 9.2 s-au unit impreuna intr-o intelegere ca sa lupte impotriva lui Iosua si impotriva lui Israel. 9.3 Locuitorii din Gabaon, de partea lor, cand au auzit ce facuse Iosua Ierihonului si cetatii Ai~ 9.4 au intrebuintat un viclesug, si au pornit la drum cu merinde pentru calatorie. Au luat niste saci vechi pe magarii lor, si niste burdufuri vechi pentru vin, rupte si carpite~ 9.5 iar in picioare purtau incaltaminte veche si carpita, si erau imbracati cu niste haine vechi pe ei; iar toata painea pe care o aveau pentru hrana era uscata si mucegaise. 9.6 S-au dus la Iosua in tabara la Ghilgal, si i-au zis lui si tuturor celor din Israel: Noi venim dintr-o tara departata, acum deci faceti legamant cu noi. 9.7 Barbatii lui Israel au raspuns Hevitilor acestora: Poate ca voi locuiti in mijlocul nostru, cum sa facem noi legamant cu voi? 9.8 Ei au zis lui Iosua: Noi suntem robii tai. Si Iosua le-a zis: Cine sunteti voi, si de unde veniti? 9.9 Ei i-au raspuns: Robii tai vin dintr-o tara foarte departata, pentru faima Domnului, Dumnezeului tau; caci am auzit vorbindu-se de El, de tot ce a facut in Egipt~ 9.10 si de ce a facut celor doi imparati ai Amoritilor dincolo de Iordan, lui Sihon, imparatul Hesbonului, si lui Og, imparatul Basanului, care era la Astarot. 9.11 Si batranii nostri si toti locuitorii din tara noastra ne-au zis: Luati cu voi merinde pentru calatorie, duceti-va inaintea lor, si spuneti-le: Noi suntem robii vostri; acum deci faceti legamant cu noi. 9.12 Iata painea noastra: era calda cand am luat-o ca merinde de acasa, in ziua cand am plecat sa venim la voi, si acum s-a uscat si s-a mucegait. 9.13 Burdufurile acestea de vin, cand le-am umplut, erau noi de tot, si iata-le s-au rupt; hainele si incaltamintea noastra s-au invechit de lungimea prea mare a drumului. 9.14 Barbatii lui Israel au luat din merindele lor, si n-au intrebat pe Domnul. 9.15 Iosua a facut pace cu ei, si a incheiat un legamant prin care trebuia sa-i lase cu viata, si capeteniile adunarii le-au jurat lucrul acesta. 9.16 La trei zile dupa incheierea acestui legamant, copiii lui Israel au aflat ca erau vecini cu ei, si ca locuiau in mijlocul lor. 9.17 Caci copiii lui Israel au plecat, si a treia zi au ajuns la cetatile lor; cetatile lor erau Gabaon, Chefira, Beerot si Chiriat-Iearim. 9.18 Dar nu i-au batut, pentru ca fruntasii adunarii le jurasera pe Domnul, Dumnezeul lui Israel, ca-i vor lasa cu viata. Si toata adunarea a cartit impotriva capeteniilor. 9.19 Toate capeteniile au zis intregii adunari: Le-am jurat pe Domnul, Dumnezeul lui Israel, si acum nu putem sa ne atingem de ei. 9.20 Iata ce le vom face: ii vom lasa cu viata, ca sa n-aducem peste noi mania Domnului, din pricina juramantului pe care li l-am facut. 9.21 Sa traiasca, le-au zis capeteniile. Dar au fost intrebuintati la taiat lemne si la scos apa pentru toata adunarea, cum le spusesera capeteniile. 9.22 Iosua i-a chemat, si le-a vorbit astfel: Pentru ce ne-ati inselat zicand: Suntem foarte departe de voi, cand voi locuiti in mijlocul nostru? 9.23 Acum sunteti blestemati, si nu veti inceta sa fiti in robie, sa taiati lemne si sa scoateti apa pentru casa Dumnezeului meu. 9.24 Ei au raspuns lui Iosua, si au zis: Robii tai au auzit de poruncile date de Domnul, Dumnezeul tau, robului Sau Moise, ca sa va dea in mana toata tara si sa nimiceasca dinaintea voastra pe toti locuitorii ei; si venirea voastra a bagat mare frica in noi cu privire la viata noastra: iata de ce am lucrat asa. 9.25 Si acum iata-ne in mainile tale; fa cu noi ce vei crede ca este bine si drept sa faci. 9.26 Iosua le-a facut asa cum hotarase; i-a izbavit din mana copiilor lui Israel, care nu i-au omorat; 9.27 dar din ziua aceea i-a pus sa taie lemne si sa scoata apa pentru adunare, si pentru altarul Domnului in locul pe care l-ar alege Domnul: ceea ce fac pana in ziua de azi.
10.1 Adoni-Tedec, imparatul Ierusalimului, a aflat ca Iosua pusese mana pe Ai si o nimicise cu desavarsire, ca facuse cetatii Ai si imparatului ei cum facuse Ierihonului si imparatului lui, si ca locuitorii Gabaonului facusera pace cu Israel si erau in mijlocul lor. 10.2 Atunci i-a fost foarte mare frica; fiindca Gabaon era o cetate mare ca una din cetatile imparatesti, mai mare chiar decat Ai, si toti barbatii ei erau viteji. 10.3 Adoni-Tedec, imparatul Ierusalimului, a trimis sa spuna lui Hoham, imparatul Hebronului, lui Piream, imparatul Iarmutului, lui Iafia, imparatul Lachisului, si lui Debir, imparatul Eglonului: 10.4 Suiti-va la mine, si ajutati-ma, ca sa batem Gabaonul, caci a facut pace cu Iosua si cu copiii lui Israel. 10.5 Cei cinci imparati ai Amoritilor: imparatul Ierusalimului, imparatul Hebronului, imparatul Iarmutului, imparatul Lachisului, si imparatul Eglonului, s-au adunat astfel si s-au suit impreuna cu toate ostile lor; au venit si au tabarat langa Gabaon, si au inceput sa lupte impotriva lui. 10.6 Oamenii din Gabaon au trimis sa spuna lui Iosua, in tabara din Ghilgal: Nu parasi pe robii tai, suie-te la noi in graba, izbaveste-ne, da-ne ajutor; caci toti imparatii Amoritilor, care locuiesc pe munte, s-au strans impotriva noastra. 10.7 Iosua s-a suit din Ghilgal, el si toti oamenii de razboi cu el, si toti cei viteji. 10.8 Domnul a zis lui Iosua: Nu te teme de ei, caci ii dau in mainile tale, si nici unul din ei nu va putea sa stea impotriva ta. 10.9 Iosua a venit fara veste peste ei, dupa ce a mers toata noaptea de la Ghilgal. 10.10 Domnul i-a pus in invalmaseala dinaintea lui Israel; si Israel le-a pricinuit o mare infrangere la Gabaon, i-a urmarit pe drumul care suie la Bet-Horon, si i-a batut pana la Azeca si pana la Macheda. 10.11 Pe cand fugeau ei dinaintea lui Israel, si se pogorau din Bet-Horon, Domnul a facut sa cada din cer peste ei niste pietre mari pana la Azeca, si au pierit; cei ce au murit de pietrele grindinii au fost mai multi decat cei ucisi cu sabia de copiii lui Israel. 10.12 Atunci Iosua a vorbit Domnului, in ziua cand a dat Domnul pe Amoriti in mainile copiilor lui Israel, si a zis in fata lui Israel: Opreste-te, soare, asupra Gabaonului, Si tu, luna, asupra vaii Aialonului! 10.13 Si soarele s-a oprit, si luna si-a intrerupt mersul, Pana ce poporul si-a razbunat pe vrajmasii lui. Lucrul acesta nu este scris oare in Cartea Dreptului? Soarele s-a oprit in mijlocul cerului, si nu s-a grabit sa apuna, aproape o zi intreaga. 10.14 N-a mai fost nici o zi ca aceea, nici inainte nici dupa aceea, cand Domnul sa fi ascultat glasul unui om; caci Domnul lupta pentru Israel. 10.15 Si Iosua si tot Israelul impreuna cu el, s-a intors in tabara la Ghigal. 10.16 Cei cinci imparati au fugit, si s-au ascuns intr-o pestera la Macheda. 10.17 S-a spus lucrul acesta lui Iosua, zicand: Cei cinci imparati se afla ascunsi intr-o pestera la Macheda. 10.18 Iosua a zis: Pravaliti niste pietre mari la intrarea pesterii, si puneti niste oameni sa-i pazeasca. 10.19 Si voi nu va opriti, ci urmariti pe vrajmasii vostri, si bateti-i pe dinapoi; nu-i lasati sa intre in cetatile lor, caci Domnul, Dumnezeul vostru, i-a dat in mainile voastre. 10.20 Dupa ce Iosua si copiii lui Israel le-au pricinuit o foarte mare infrangere, si i-au batut cu desavarsire, cei ce au putut scapa au intrat in cetatile intarite~ 10.21 si tot poporul s-a intors linistit in tabara la Iosua in Macheda, fara ca cineva sa fi cracnit cu limba lui impotriva copiilor lui Israel. 10.22 Iosua a zis atunci: Deschideti intrarea pesterii, scoateti afara din ea pe cei cinci imparati, si aduceti-i la mine. 10.23 Ei au facut asa, si au adus la el pe cei cinci imparati, pe care-i scosesera din pestera: pe imparatul Ierusalimului, pe imparatul Hebronului, pe imparatul Iarmutului, pe imparatul Lachisului, si pe imparatul Eglonului. 10.24 Dupa ce au adus pe acesti imparati inaintea lui Iosua, Iosua a chemat pe toti barbatii lui Israel, si a zis capeteniilor oamenilor de razboi, care mersesera cu el: Apropiati-va si puneti-va picioarele pe grumajii imparatilor acestora. Ei s-au apropiat, si au pus picioarele pe grumajii lor. 10.25 Iosua le-a zis: Nu va temeti si nu va spaimantati, ci intariti-va si imbarbatati-va, caci asa va face Domnul tuturor vrajmasilor vostri impotriva carora va veti lupta. 10.26 Dupa aceea, Iosua i-a lovit, si i-a omorat; i-a spanzurat de cinci copaci, si au ramas spanzurati de copaci pana seara. 10.27 Pe la apusul soarelui, Iosua a poruncit sa-i pogoare din copaci, i-au aruncat in pestera in care se ascunsesera, si au pus la intrarea pesterii niste pietre mari, care au ramas acolo pana in ziua de azi. 10.28 Iosua a luat Macheda chiar in ziua aceea, si a trecut-o prin ascutisul sabiei; a nimicit cu desavarsire pe imparat, cetatea si pe toti cei ce se aflau in ea; n-a lasat sa scape nici unul, si imparatului din Macheda i-a facut cum facuse imparatului Ierihonului. 10.29 Iosua, si tot Israelul impreuna cu el, a trecut din Macheda la Libna, si a dat lupta impotriva Libnei. 10.30 Domnul a dat-o si pe ea, impreuna cu imparatul ei, in mainile lui Israel, si a trecut-o prin ascutisul sabiei, pe ea si pe toti cei ce se gaseau in ea; n-a lasat sa scape nici unul, si a facut imparatului ei cum facuse imparatului Ierihonului. 10.31 Iosua, si tot Israelul impreuna cu el, a trecut din Libna in Lachis, a tabarat inaintea ei, si a inceput lupta impotriva ei. 10.32 Domnul a dat cetatea Lachis in mainile lui Israel, care a luat-o a doua zi, si a trecut-o prin ascutisul sabiei, pe ea si pe toti cei ce se aflau in ea, cum facuse cu Libna. 10.33 Atunci Horam, imparatul Ghezerului, s-a suit ca sa dea ajutor Lachisului. Iosua l-a batut, pe el si pe poporul lui, fara sa lase pe cineva sa scape. 10.34 Iosua, si tot Israelul impreuna cu el, a trecut din Lachis la Eglon; au tabarat inaintea ei, si au inceput lupta. 10.35 Au luat-o in aceeasi zi, si au trecut-o prin ascutisul sabiei, pe ea si pe toti cei ce se aflau in ea; Iosua a nimicit-o cu desavarsire chiar in ziua aceea, cum facuse cu Lachis. 10.36 Iosua, si tot Israelul impreuna cu el, s-a suit din Eglon la Hebron, si au inceput lupta impotriva lui. 10.37 L-au luat, si l-au trecut prin ascutisul sabiei, pe el, pe imparatul lui, toate cetatile care tineau de el, si pe toti cei ce se aflau in el; Iosua n-a lasat pe nici unul sa scape, cum facuse cu Eglonul, si l-a nimicit cu desavarsire impreuna cu toti cei ce se aflau in el. 10.38 Iosua, si tot Israelul impreuna cu el, s-a indreptat impotriva Debirului, si a inceput lupta impotriva lui. 10.39 L-a luat, pe el, pe imparatul lui, si toate cetatile care tineau de el; le-au trecut prin ascutisul sabiei, si au nimicit cu desavarsire pe toti cei ce se aflau in ele, fara sa lase sa scape vreunul; Iosua a facut Debirului si imparatului lui cum facuse Hebronului si cum facuse Libnei si imparatului ei. 10.40 Iosua a batut astfel toata tara, muntele, partea de miazazi, campia si costisele, si a batut pe toti imparatii; n-a lasat sa scape nimeni, si a nimicit cu desavarsire tot ce avea suflare, cum poruncise Domnul, Dumnezeul lui Israel. 10.41 Iosua i-a batut de la Cades-Barnea pana la Gaza, a batut toata tara Gosen pana la Gabaon. 10.42 Iosua a luat in acelasi timp pe toti imparatii aceia si tara lor, caci Domnul, Dumnezeul lui Israel, lupta pentru Israel. 10.43 Si Iosua, si tot Israelul impreuna cu el, s-a intors in tabara la Ghilgal.
11.1 Iabin, imparatul Hatorului, auzind de aceste lucruri, a trimis soli la Iobab, imparatul Madonului, la imparatul Simronului, la imparatul Acsafului~ 11.2 la imparatii care erau la miaza noapte de munte, in campia de la miazazi de Chineret, in vale, si pe inaltimile Dorului la apus~ 11.3 Canaanitilor de la rasarit si de la apus, Amoritilor, Hetitilor, Ferezitilor, Iebusitilor in munte, si Hevitilor la poalele Hermonului in tara Mitpa. 11.4 Au iesit, ei si toate ostirile lor impreuna cu ei, alcatuind un popor fara numar, ca nisipul care este pe marginea marii, si avand cai si care in foarte mare numar. 11.5 Toti imparatii acestia au hotarat un loc de intalnire, si au venit de au tabarat impreuna la apele Merom, ca sa lupte impotriva lui Israel. 11.6 Domnul a zis lui Iosua: Nu te teme de ei, caci maine, pe vremea aceasta, ii voi da batuti pe toti inaintea lui Israel. Cailor sa le tai vinele picioarelor, iar carele lor sa le arzi in foc. 11.7 Iosua, cu toti oamenii lui de razboi, au venit pe neasteptate peste ei la apele Merom, si s-au napustit in mijlocul lor. 11.8 Domnul i-a dat in mainile lui Israel; ei i-au batut si i-au urmarit pana la Sidonul cel mare, pana la Misrefot-Maim, si pana in valea Mitpa la rasarit; i-au batut, fara sa lase sa scape vreunul. 11.9 Iosua le-a facut cum ii spusese Domnul: cailor le-a taiat vinele picioarelor, iar carele lor le-a ars in foc. 11.10 La intoarcere, si in acelasi timp, Iosua a luat Hatorul, si a trecut prin sabie pe imparatul lui. Hatorul era mai inainte capitala tuturor acestor imparatii. 11.11 Au trecut prin ascutisul sabiei si au nimicit cu desavarsire pe toti cei ce se gaseau in el: n-a ramas nimic din ce avea suflare de viata, si au pus foc Hatorului. 11.12 Iosua a luat de asemenea toate cetatile imparatilor acelora, si pe toti imparatii lor i-a trecut prin ascutisul sabiei, si i-a nimicit cu desavarsire, cum poruncise Moise, robul Domnului. 11.13 Dar Israel n-a ars nici una din cetatile asezate pe dealuri, afara numai de Hator, care a fost ars de Iosua. 11.14 Copiii lui Israel au pastrat pentru ei toata prada cetatilor acelora si vitele; dar au trecut prin ascutisul sabiei pe toti oamenii, pana i-au nimicit, fara sa lase ceva din ce are suflare de viata. 11.15 Iosua a implinit poruncile date de Domnul robului Sau Moise, si de Moise lui Iosua; n-a lasat nimic neimplinit din tot ce poruncise lui Moise Domnul. 11.16 Astfel Iosua a luat toata tara aceasta, muntele, toata partea de miazazi, toata tara Gosen, valea, campia, muntele lui Israel si vaile lui~ 11.17 de la muntele cel plesuv care se inalta spre Seir pana la Baal-Gad, in valea Libanului, la poalele muntelui Hermon. A luat pe toti imparatii lor, i-a batut si i-a omorat. 11.18 Razboiul, pe care l-a purtat Iosua impotriva tuturor acestor imparati, a tinut multa vreme. 11.19 N-a ramas nici o cetate, care sa fi facut pace cu copiii lui Israel, afara de Heviti, care locuiau in Gabaon; pe toate le-au luat prin lupta. 11.20 Caci Domnul a ingaduit ca popoarele acelea sa-si impietreasca inima si sa lupte impotriva lui Israel, pentru ca Israel sa le nimiceasca cu desavarsire, fara sa aiba mila de ele, si sa le nimiceasca, dupa cum poruncise lui Moise Domnul. 11.21 In acelasi timp, Iosua a pornit, si a nimicit pe Anachimi, din muntele Hebronului, din Debir, din Anab, din tot muntele lui Iuda si din tot muntele lui Israel; Iosua i-a nimicit cu desavarsire, impreuna cu cetatile lor. 11.22 N-au ramas deloc Anachimi in tara copiilor lui Israel; n-au ramas decat la Gaza, la Gat si la Asdod. 11.23 Iosua a pus stapanire deci pe toata tara, potrivit cu tot ce spusese lui Moise Domnul. Si Iosua a dat-o de mostenire lui Israel, fiecaruia i-a dat partea lui, dupa semintiile lor. Apoi tara s-a odihnit de razboi.
12.1 Iata imparatii pe care i-au batut copiii lui Israel, si a caror tara au luat-o in stapanire de cealalta parte a Iordanului, spre rasaritul soarelui, de la paraul Arnon pana la muntele Hermonului, cu toata campia de la rasarit: 12.2 Pe Sihon, imparatul Amoritilor, care locuia la Hesbon. Stapanirea lui se intindea de la Aroer, care este pe malul paraului Arnon, si, de la mijlocul paraului, peste jumatate din Galaad, pana la paraul Iaboc, hotarul copiilor lui Amon; 12.3 de la campie pana la marea Chineret la rasarit, si pana la marea campiei, care este marea Sarata, la rasarit, spre Bet-Iesimot; si de la miazazi, sub poalele muntelui Pisga. 12.4 Pe Og, imparatul Basanului, singura ramasita a Refaimitilor, care locuiau la Astarot si la Edrei. 12.5 Stapanirea lui se intindea peste muntele Hermonului, peste Salca, peste tot Basanul, pana la hotarul Ghesuritilor si Maacatitilor, si peste jumatate din Galaad, hotarul lui Sihon, imparatul Hesbonului. 12.6 Moise, robul Domnului, si copiii lui Israel, i-au batut; si Moise, robul Domnului, le-a dat tara lor in stapanirea Rubenitilor, Gaditilor, si la jumatate din semintia lui Manase. 12.7 Iata imparatii pe care i-au batut Iosua si copiii lui Israel dincoace de Iordan, la apus, de la Baal-Gad in valea Libanului pana la muntele cel plesuv, care se inalta spre Seir. Iosua a dat tara lor in stapanire semintiilor lui Israel, fiecareia i-a dat partea ei~ 12.8 in munte, in vale, in campie, pe costise, in pustie, si in partea de miazazi tara Hetitilor, Amoritilor, Canaanitilor, Ferezitilor, Hevitilor si Iebusitilor. 12.9 Imparatul Ierihonului, unul; imparatul din Ai, langa Betel, unul; 12.10 imparatul Ierusalimului, unul; imparatul Hebronului, unul; 12.11 imparatul Iarmutului, unul; imparatul din Lachis, unul; 12.12 imparatul Eglonului, unul; imparatul Ghezerului, unul; 12.13 imparatul Debirului unul; imparatul Ghederului, unul; 12.14 imparatul din Horma, unul; imparatul Aradului, unul; 12.15 imparatul Libnei, unul; imparatul Adulamului, unul; 12.16 imparatul din Macheda, unul; imparatul Betelului, unul; 12.17 imparatul Tapuahului, unul; imparatul Heferului, unul; 12.18 imparatul Afecului, unul; imparatul Lasaronului, unul; 12.19 imparatul Madonului, unul; imparatul Hatorului, unul; 12.20 imparatul Simron-Meronului, unul; imparatul Acsafului, unul; 12.21 imparatul Taanacului, unul; imparatul din Meghido, unul; 12.22 imparatul din Chedes, unul; imparatul Iocneamului, la Carmel, unul; 12.23 imparatul Dorului, pe inaltimile Dorului, unul; imparatul Goimului, langa Ghilgal, unul; 12.24 imparatul din Tirta, unul. Peste tot treizeci si unu de imparati.
13.1 Iosua era batran, inaintat in varsta. Domnul i-a zis atunci: Tu ai imbatranit, ai inaintat in varsta, si tara care-ti mai ramane de supus este foarte mare. 13.2 Iata tara care mai ramane: toate tinuturile Filistenilor si tot tinutul Ghesuritilor~ 13.3 de la Sihor, care curge inaintea Egiptului, pana la hotarul Ecronului la miazanoapte, tinut care trebuie socotit drept Canaanit, si care este stapanit de cei cinci domnitori ai Filistenilor: cel din Gaza, cel din Asdod, cel din Ascalon, cel din Gat si cel din Ecron, si de Aviti; 13.4 incepand de la miazazi, toata tara Canaanitilor, si Meara, care este a Sidonitilor, pana la Afec, pana la hotarul Amoritilor; 13.5 tara Ghiblitilor si tot Libanul spre rasaritul soarelui, de la Baal-Gad, la poalele muntelui Hermon, pana la intrarea Hamatului; 13.6 toti locuitorii de pe munte, de la Liban pana la Misrefot-Maim, toti Sidonitii. Eu ii voi izgoni dinaintea copiilor lui Israel. Da numai tara aceasta de mostenire prin sorti lui Israel, cum ti-am poruncit; 13.7 si imparte acum tara aceasta ca mostenire intre cele noua semintii si intre jumatate din semintia lui Manase. 13.8 Rubenitii si Gaditii, cu cealalta jumatate din semintia lui Manase, si-au primit mostenirea, pe care le-a dat-o Moise de cealalta parte a Iordanului, la rasarit, cum le-a dat-o Moise, robul Domnului: 13.9 de la Aroer, care este pe malurile paraului Arnon, si de la cetatea care este in mijlocul vaii, toata campia Medeba, pana la Dibon; 13.10 toate cetatile lui Sihon, imparatul Amoritilor, care domnea la Hesbon, pana la hotarul copiilor lui Amon; 13.11 Galaadul, tinutul Ghesuritilor si al Maacatitilor, tot muntele Hermonului, si tot Basanul, pana la Salca; 13.12 toata imparatia lui Og in Basan, care domnea in Astarot si in Edrei, si care era singura ramasita a Refaimitilor. Moise a batut pe acesti imparati, si i-a izgonit. 13.13 Dar copiii lui Israel n-au izgonit pe Ghesuriti si pe Maacatiti, care au locuit in mijlocul lui Israel pana in ziua de azi. 13.14 Semintia lui Levi a fost singura careia Moise nu i-a dat parte de mostenire; jertfele mistuite de foc inaintea Domnului, Dumnezeului lui Israel, aceasta a fost mostenirea lui, cum ii spusese El. 13.15 Moise daduse semintiei fiilor lui Ruben o parte de mostenire, dupa familiile lor. 13.16 Ei au avut ca tinut al lor: de la Aroer, care este pe malurile paraului Arnon, si cetatea care este in mijlocul vaii, toata campia de langa Medeba~ 13.17 Hesbonul, si toate cetatile lui din campie, Dibonul, Bamot-Baal, Bet-Baal-Meon~ 13.18 Iahat, Chedemot, Mefaat~ 13.19 Chiriataim, Sibma, Teret-Hasahar, pe muntele vaii~ 13.20 Bet-Peor, poalele muntelui Pisga, Bet-Iesimot~ 13.21 toate cetatile campiei, si toata imparatia lui Sihon, imparatul Amoritilor, care domnea la Hesbon: Moise il batuse, pe el si pe domnitorii Madianului, pe Evi, Rechem, Tur, Hur si Reba, domnitori care se trageau din Sihon, si care locuiau in tara. 13.22 Intre cei pe care i-au ucis copiii lui Israel, nimicisera cu sabia si pe ghicitorul Balaam, fiul lui Beor. 13.23 Hotarul tinutului fiilor lui Ruben era Iordanul. Aceasta este mostenirea fiilor lui Ruben, dupa familiile lor: cetatile si satele lor. 13.24 Moise daduse semintiei lui Gad, fiilor lui Gad, o parte de mostenire, dupa familiile lor. 13.25 Tinutul lor a fost Iaezerul, toate cetatile Galaadului, jumatate din tara copiilor lui Amon pana la Aroer, fata in fata cu Raba~ 13.26 de la Hesbon pana la Ramat-Mitpe si Betonim, de la Mahanaim pana la hotarul Debirului~ 13.27 si, in vale, Bet-Haram, Bet-Nimra, Sucot si Tafon, ramasita din imparatia lui Sihon, imparatul Hesbonului, avand ca hotar Iordanul pana la marginea marii Chineret, de cealalta parte a Iordanului, la rasarit. 13.28 Aceasta este mostenirea fiilor lui Gad, dupa familiile lor: cetatile si satele lor. 13.29 Moise daduse la jumatate din semintia lui Manase, fiilor lui Manase, o parte de mostenire dupa familiile lor. 13.30 Tinutul lor a fost: de la Mahanaim, tot Basanul, toata imparatia lui Og, imparatul Basanului, si toate targusoarele lui Iair in Basan, saizeci de cetati. 13.31 Jumatate din Galaad, Astarot si Edrei, cetati din imparatia lui Og, in Basan, au cazut fiilor lui Machir, fiul lui Manase, adica la jumatate din fiii lui Machir, dupa familiile lor. 13.32 Acestea sunt partile de mostenire pe care le-a dat Moise, cand era in campia Moabului, de cealalta parte a Iordanului, in fata Ierihonului, la rasarit. 13.33 Moise n-a dat nici o mostenire semintiei lui Levi; Domnul, Dumnezeul lui Israel, este mostenirea lui, cum ii spusese El.
14.1 Iata locurile pe care le-au primit copiii lui Israel ca mostenire in tara Canaanului, pe care li le-au impartit intre ei preotul Eleazar, Iosua, fiul lui Nun, si capeteniile de familie ale semintiilor copiilor lui Israel. 14.2 Impartirea s-a facut prin sorti, cum poruncise Domnul prin Moise, pentru cele noua semintii si jumatate. 14.3 Caci Moise daduse o mostenire celor doua semintii si jumatate de cealalta parte a Iordanului; dar Levitilor nu le daduse mostenire printre ei. 14.4 Fiii lui Iosif, alcatuiau doua semintii: Manase si Efraim; si Levitilor nu li s-a dat parte in tara, afara de cetatile pentru locuit, cu locurile goale dimprejurul lor pentru turmele si averile lor. 14.5 Copiii lui Israel au facut intocmai dupa poruncile pe care le daduse lui Moise Domnul, si au impartit tara. 14.6 Fiii lui Iuda s-au apropiat de Iosua, la Ghilgal; si Caleb, fiul lui Iefune, Chenizitul, i-a zis: Stii ce a spus Domnul lui Moise, omul lui Dumnezeu, cu privire la mine si cu privire la tine, la Cades-Barnea. 14.7 Eram in varsta de patruzeci de ani cand m-a trimis Moise, robul Domnului, din Cades-Barnea, ca sa iscodesc tara, si i-am adus stiri asa cum imi spunea inima mea curata. 14.8 Fratii mei care se suisera impreuna cu mine au taiat inima poporului, dar eu am urmat in totul calea Domnului, Dumnezeului meu. 14.9 Si in ziua aceea Moise a jurat, si a zis: Tara in care a calcat piciorul tau, va fi mostenirea ta pe vecie, pentru tine si pentru copiii tai, pentru ca ai urmat in totul voia Domnului, Dumnezeului meu. 14.10 Acum iata ca Domnul m-a tinut in viata, cum a spus. Sunt patruzeci si cinci de ani de cand vorbea Domnul astfel lui Moise, cand umbla Israel prin pustie; si acum iata ca azi sunt in varsta de optzeci si cinci de ani. 14.11 Si astazi, sunt tot asa de tare ca in ziua cand m-a trimis Moise; am tot atata putere cat aveam atunci, fie pentru lupta, fie pentru ca sa merg in fruntea voastra. 14.12 Da-mi dar muntele acesta despre care a vorbit Domnul pe vremea aceea; caci ai auzit atunci ca acolo sunt Anachimi, si ca sunt cetati mari si intarite. Domnul va fi, poate, cu mine, si-i voi izgoni, cum a spus Domnul. 14.13 Iosua a binecuvantat pe Caleb, fiul lui Iefune, si i-a dat ca mostenire Hebronul. 14.14 Astfel Caleb, fiul lui Iefune, Chenizitul, a avut de mostenire pana in ziua de azi Hebronul, pentru ca urmase in totul calea Domnului, Dumnezeului lui Israel. 14.15 Hebronul se chema mai inainte Chiriat-Arba: Arba fusese omul cel mai mare dintre Anachimi. Si tara s-a odihnit de razboi.
15.1 Partea cazuta prin sorti semintiei fiilor lui Iuda, dupa familiile lor, se intindea spre hotarul Edomului pana la pustia Tin, la miazazi. Acesta a fost hotarul cel mai de miazazi. 15.2 Astfel, hotarul lor de miazazi pornea de la capatul marii Sarate, de la sanul care cauta spre miazazi. 15.3 Iesea spre miazazi de suisul Acrabim, trecea prin Tin, si se suia la miazazi de Cades-Barnea; de acolo trecea inainte prin Hetron, suia spre Adar, si se intorcea la Carcaa; 15.4 trecea apoi prin Atmon, mergea pana la paraul Egiptului, si iesea la mare. Acesta sa va fie hotarul de miazazi. 15.5 Hotarul de rasarit era marea Sarata pana la imbucatura Iordanului. Hotarul de miazanoapte pornea de la sanul marii care este la imbucatura Iordanului. 15.6 Suia spre Bet-Hogla, trecea pe la miazanoapte de Bet-Araba, si se ridica pana la piatra lui Bohan, fiul lui Ruben; 15.7 suia mai departe la Debir, la o departare bunicica de valea Acor, si se indrepta spre miazanoapte inspre Ghilgal, care este in fata suisului Adumim la miazazi de parau. Trecea pe langa apele En-Semes, si mergea pana la En-Roguel. 15.8 Suia de-acolo prin valea Ben-Hinom inspre miazazi de Iebus, care este Ierusalimul; apoi se ridica pana in varful muntelui, care este in dreptul vaii Hinom la apus, si la capatul vaii Refaimitilor la miazanoapte. 15.9 Din varful muntelui, hotarul se intindea pana la izvorul apelor Neftoah, iesea la cetatile muntelui Efron, si trecea prin Baala, sau Chiriat-Iearim. 15.10 Din Baala se intorcea la apus spre muntele Seir, trecea prin partea de miazanoapte a muntelui Iearim, sau Chesalon, se pogora la Bet-Semes, si trecea prin Timna. 15.11 Apoi iesea in latura de miazanoapte a Ecronului, se intindea spre Sicron, trecea prin muntele Baala, ajungea pana la Iabneel si iesea la mare. 15.12 Hotarul de apus era marea cea mare si tarmul ei. Acestea au fost, de jur imprejur, hotarele fiilor lui Iuda, dupa familiile lor. 15.13 Lui Caleb, fiul lui Iefune, i-au dat o parte in mijlocul fiilor lui Iuda, cum poruncise lui Iosua Domnul; lui i-au dat Chiriat-Arba, adica Hebronul: Arba era tatal lui Anac. 15.14 Caleb a izgonit de acolo pe cei trei fii ai lui Anac: Sesai, Ahiman si Talmai, copiii lui Anac. 15.15 De acolo s-a suit impotriva locuitorilor Debirului: Debirul se numea mai inainte Chiriat-Sefer. 15.16 Caleb a zis: Celui ce va bate cetatea Chiriat-Sefer si o va lua, ii voi da de nevasta pe fiica mea Acsa. 15.17 Otniel, fiul lui Chenaz, fratele lui Caleb, a pus mana pe ea; si Caleb i-a dat de nevasta pe fiica sa Acsa. 15.18 Dupa ce a intrat ea la Otniel, l-a sfatuit sa ceara de la tatal ei un ogor. Ea s-a pogorat de pe magarul ei, si Caleb i-a zis: Ce vrei? 15.19 Ea a raspuns: Fa-mi un dar, caci mi-ai dat un pamant secetos; da-mi si izvoare de apa. Si el i-a dat izvoarele de sus si izvoarele de jos. 15.20 Aceasta a fost mostenirea fiilor lui Iuda, dupa familiile lor. 15.21 Cetatile asezate in tinutul de la miazazi, la marginea cea mai departata a semintiei fiilor lui Iuda, spre hotarul Edomului, erau: Cabteel, Eder, Iagur~ 15.22 China, Dimona, Adada~ 15.23 Chedes, Hator, Itnan~ 15.24 Zif, Telem, Bealot~ 15.25 Hator-Hadata, Cheriot-Hetron, care este Hator~ 15.26 Amam, Sema, Molada~ 15.27 Hatar-Gada, Hesmon, Bet-Palet~ 15.28 Hatar-Sual, Beer-Seba, Biziotia~ 15.29 Baala, Iim, Atem~ 15.30 Eltolad, Chesil, Horma~ 15.31 Ticlag, Madmana, Sansana~ 15.32 Lebaot, Silhim, Ain, si Rimon. Toate cetatile: douazeci si noua, impreuna cu satele lor. 15.33 In campie: Estaol, Torea, Asna~ 15.34 Zanoah, En-Ganim, Tapuah, Enam~ 15.35 Iarmut, Adulam, Soco, Azeca~ 15.36 Saaraim, Aditaim, Ghedera, si Ghederotaim; patruzeci de cetati, si satele lor. 15.37 Tenan, Hadasa, Migdal-Gad~ 15.38 Dilean, Mitpe, Iocteel~ 15.39 Lachis, Botcat, Eglon~ 15.40 Cabon, Lahmas, Chitlis~ 15.41 Ghederot, Bet-Dagon, Naama, si Macheda; saisprezece cetati, si satele lor. 15.42 Libna, Eter, Asan~ 15.43 Iiftah, Asna, Netib~ 15.44 Cheila, Aczib, si Maresa; noua cetati, si satele lor. 15.45 Ecron, cetatile si satele lui; 15.46 de la Ecron si la apus, toate cetatile de langa Asdod, si satele lor~ 15.47 Asdod, cetatile si satele lui; Gaza, cetatile si satele ei, pana la paraul Egiptului, si la marea cea mare, care slujeste ca hotar. 15.48 In munte: Samir, Iatir, Soco~ 15.49 Dana, Chiriat-Sana, care este Debirul~ 15.50 Anab, Estemo, Anim~ 15.51 Gosen, Holon, si Ghilo, unsprezece cetati si satele lor. 15.52 Arab, Duma, Esean~ 15.53 Janum, Bet-Tapuah, Afeca~ 15.54 Humta, Chiriat-Arba, care este Hebronul, si Tior; noua cetati, si satele lor. 15.55 Maon, Carmel, Zif, Iuta~ 15.56 Iizreel, Iocdeam, Zanoah~ 15.57 Cain, Ghibea, si Timna; zece cetati si satele lor. 15.58 Halhul, Bet-Tur, Ghedor~ 15.59 Maarat, Bet-Anot, si Eltecon; sase cetati si satele lor. 15.60 Chiriat-Baal, care este Chiriat-Iearim, si Raba; doua cetati, si satele lor. 15.61 In pustie: Bet-Araba, Midin, Secaca~ 15.62 Nibsan, Ir-Hamelah, si En-Ghedi; sase cetati si satele lor. 15.63 Fiii lui Iuda n-au putut izgoni pe Iebusitii care locuiau la Ierusalim; si Iebusitii au locuit cu fiii lui Iuda la Ierusalim pana in ziua de azi.
16.1 Partea cazuta la sorti fiilor lui Iosif se intindea de la Iordan, langa Ierihon, spre apele Ierihonului, la rasarit. Hotarul urma pustia care se ridica de la Ierihon la Betel prin munte. 16.2 Mergea mai departe de la Betel la Luz, si trecea spre hotarul Architilor prin Atarot. 16.3 Apoi se pogora la apus spre hotarul Iafletitilor, pana la hotarul Bet-Horonului de jos si pana la Ghezer, iesind la mare. 16.4 Acolo si-au primit mostenirea fiii lui Iosif: Manase si Efraim. 16.5 Iata hotarele fiilor lui Efraim, dupa familiile lor. Hotarul mostenirii lor era, la rasarit, Atarot-Adar pana la Bet-Horonul de sus. 16.6 Iesea spre mare la Micmetat in partea de miazanoapte, se intorcea la rasarit pana la Taanat-Silo, si trecea inspre rasarit prin Ianoah. 16.7 Din Ianoah pogora la Atarot si la Naarata, atingea Ierihonul, si mergea pana la Iordan. 16.8 Din Tapuah mergea spre apus pana la paraul Cana, si iesea la mare. Aceasta a fost mostenirea semintiei fiilor lui Efraim, dupa familiile lor. 16.9 Fiii lui Efraim aveau si cetati deosebite in mijlocul mostenirii fiilor lui Manase, toate cu satele lor. 16.10 Ei n-au izgonit pe Canaanitii care locuiau in Ghezer, si Canaanitii au locuit in mijlocul lui Efraim pana in ziua de azi, dar au fost pusi sa plateasca un bir.
17.1 O parte a cazut prin sorti semintiei lui Manase, caci el era intaiul nascut al lui Iosif. Machir, intaiul nascut al lui Manase si tatal lui Galaad, avusese Galaadul si Basanul, pentru ca era un barbat de razboi. 17.2 Au dat prin sorti o parte celorlalti fii ai lui Manase, dupa familiile lor, fiilor lui Abiezer, fiilor lui Helec, fiilor lui Asriel, fiilor lui Sihem, fiilor lui Hefer, fiilor lui Semida: acestia sunt copiii de parte barbateasca ai lui Manase, fiul lui Iosif, dupa familiile lor. 17.3 Telofhad, fiul lui Hefer, fiul lui Galaad, fiul lui Machir, fiul lui Manase, n-a avut fii, dar a avut fiice, ale caror nume sunt acestea: Mahla, Noa, Hogla, Milca si Tirta. 17.4 Ele s-au infatisat inaintea preotului Eleazar, inaintea lui Iosua, fiul lui Nun, si inaintea mai marilor, si au zis: Domnul a poruncit lui Moise sa ne dea o mostenire intre fratii nostri. Si li s-a dat, dupa porunca Domnului, o mostenire intre fratii tatalui lor. 17.5 Au cazut zece parti lui Manase, afara de tara Galaadului si a Basanului, care este de cealalta parte a Iordanului. 17.6 Caci fetele lui Manase au avut o mostenire intre fiii lui, si tara Galaadului a fost pentru ceilalti fii ai lui Manase. 17.7 Hotarul lui Manase se intindea de la Aser pana la Micmetat, care este la rasarit de Sihem, si ducea la dreapta pana la locuitorii din En-Tapuah. 17.8 Tara Tapuahului era a fiilor lui Manase, dar Tapuahul de pe hotarul lui Manase era al fiilor lui Efraim. 17.9 Hotarul se pogora pana la paraul Cana, la miazazi de parau. Cetatile acestea ale lui Efraim erau in mijlocul cetatilor lui Manase. Hotarul lui Manase era pe partea de miazanoapte a paraului si iesea la mare. 17.10 Tinutul de la miazazi era al lui Efraim, cel de la miazanoapte al lui Manase, si marea le slujea ca hotar; la miazanoapte se intalneau cu Aser si la rasarit cu Isahar. 17.11 Manase stapanea in Isahar si in Aser: Bet-Sean cu satele lui, Ibleam cu satele lui, locuitorii Dorului cu satele lui, locuitorii din En-Dor cu satele lui, locuitorii din Taanac cu satele lui, si locuitorii din Meghido cu satele lui, cele trei inaltimi. 17.12 Fiii lui Manase n-au putut sa izgoneasca pe locuitorii din aceste cetati, si Canaanitii au izbutit astfel sa ramana in tara aceasta. 17.13 Cand copiii lui Israel au fost destul de tari, au supus pe Canaaniti la un bir, dar nu i-au izgonit. 17.14 Fiii lui Iosif au vorbit lui Iosua, si i-au zis: Pentru ce ne-ai dat de mostenire numai un sort si numai o parte, cand noi suntem un popor mare la numar si Domnul ne-a binecuvantat pana acum? 17.15 Iosua le-a zis: Daca sunteti un popor mare la numar, suiti-va in padure, si taiati-o, ca sa va faceti loc in tara Ferezitilor si a Refaimitilor, fiindca muntele lui Efraim este prea stramt pentru voi. 17.16 Fiii lui Iosif au zis: Muntele nu ne va ajunge, si toti Canaanitii care locuiesc in vale, cei ce sunt la Bet-Sean si in satele lui, si cei ce sunt in valea lui Izreel au care de fier. 17.17 Iosua a zis casei lui Iosif, lui Efraim si lui Manase: Voi sunteti un popor mare la numar, si puterea voastra este mare, nu veti avea un singur sort. 17.18 Ci veti avea muntele, caci veti taia padurea, si iesirile ei vor fi ale voastre, si veti izgoni pe Canaaniti, cu toate carele lor de fier si cu toata taria lor.
18.1 Toata adunarea copiilor lui Israel s-a strans la Silo, si au asezat acolo cortul intalnirii. Tara era supusa inaintea lor. 18.2 Mai ramaneau sapte semintii ale copiilor lui Israel, care nu-si primisera inca partea de mostenire. 18.3 Iosua a zis copiilor lui Israel: Pana cand va veti lenevi sa mergeti sa luati in stapanire tara pe care v-a dat-o Domnul, Dumnezeul parintilor vostri? 18.4 Alegeti trei barbati de fiecare semintie, si-i voi porni. Sa se scoale, sa strabata tara, sa faca un plan in vederea impartelii, si sa se intoarca la mine. 18.5 S-o imparta in sapte parti; Iuda sa ramana in hotarele lui la miazazi, si casa lui Iosif sa ramana in hotarele ei la miaza noapte. 18.6 Voi dar, sa faceti un plan al tarii impartite in sapte parti, si sa mi-l aduceti aici. Voi arunca sortul pentru voi inaintea Domnului, Dumnezeului nostru. 18.7 Dar Levitii sa n-aiba parte in mijlocul vostru, caci mostenirea lor este preotia Domnului; si Gad, Ruben si jumatate din semintia lui Manase, si-au primit mostenirea, pe care le-a dat-o Moise, robul Domnului, de cealalta parte a Iordanului, la rasarit. 18.8 Cand s-au sculat barbatii si au pornit sa faca planul tarii, Iosua le-a dat porunca aceasta: Duceti-va, strabateti tara, faceti-mi un plan, si intoarceti-va la mine; apoi eu voi arunca pentru voi sortul inaintea Domnului, la Silo. 18.9 Barbatii acestia au plecat, au strabatut tara, si au facut planul dupa cetati, intr-o carte, impartind-o in sapte parti, si s-au intors la Iosua in tabara la Silo. 18.10 Iosua a aruncat inaintea Domnului sorti pentru ei la Silo, si a impartit tara intre copiii lui Israel, dand fiecaruia partea lui. 18.11 Sortul a cazut pe semintia fiilor lui Beniamin, dupa familiile lor, si partea care le-a cazut prin sorti isi avea hotarele intre fiii lui Iuda si fiii lui Iosif. 18.12 Inspre miaza-noapte, hotarul lor pornea de la Iordan. Suia pe la miaza noapte de Ierihon, se ridica in munte spre apus, si iesea in pustia Bet-Aven. 18.13 De acolo trecea prin Luz, la miazazi de Luz, adica Betel, si se pogora la Atarot-Adar, peste muntele care este la miaza-zi de Bet-Horonul de jos. 18.14 Inspre apus, hotarul mergea si se intorcea pe la miazazi de muntele care este in fata Bet-Horonului; mergea spre miazazi, si iesea la Chiriat-Baal, care este Chiriat-Iearim, cetatea fiilor lui Iuda. Aceasta era partea de apus. 18.15 Partea de miazazi incepea de la capatul Chiriat-Iearimului. Hotarul mergea spre apus pana la izvorul apelor Neftoahului. 18.16 Se pogora pe la capatul muntelui care este in fata vaii Ben-Hinom, in valea Refaimitilor, la miazanoapte. Se pogora prin valea Hinom, pe partea de miazazi a Iebusitilor, pana la En-Roguel. 18.17 Se indrepta spre miaza noapte la En-Semes, apoi la Ghelilot, care este in fata suisului Adumim, si se pogora pe la piatra lui Bohan, fiul lui Ruben. 18.18 Trecea pe partea de miazanoapte in fata Arabei, se pogora pe la Araba~ 18.19 mergea inainte pe partea de miazanoapte de Bet-Hogla, si iesea la sanul de miazanoapte al marii Sarate, spre imbucatura Iordanului la miazazi. Acesta era hotarul de miazazi. 18.20 Inspre rasarit hotarul il facea Iordanul. Aceasta a fost mostenirea fiilor lui Beniamin, dupa familiile lor, cu hotarele ei de jur imprejur. 18.21 Cetatile semintiei fiilor lui Beniamin, dupa familiile lor, erau: Ierihonul, Bet-Hogla, Emec-Chetit~ 18.22 Bet-Araba, Temaraim, Betel~ 18.23 Avim, Para, Ofra~ 18.24 Chefar-Amonai, Ofni si Gheba; douasprezece cetati, si satele lor. 18.25 Gabaon, Rama, Beerot~ 18.26 Mitpe, Chefira, Mota 18.27 Rechem, Iirpeel, Tareala~ 18.28 Tela, Elef, Iebus, adica Ierusalimul, Ghibeat si Chiriat; patrusprezece cetati, si satele lor. Aceasta a fost mostenirea fiilor lui Beniamin, dupa familiile lor.
19.1 A doua parte a cazut prin sorti lui Simeon, semintiei fiilor lui Simeon, dupa familiile lor. Mostenirea lor era in mijlocul mostenirii fiilor lui Iuda. 19.2 Ei au avut in mostenirea lor: Beer-Seba, Seba, Molada~ 19.3 Hatar-Sual, Bala, Atem~ 19.4 Eltolad, Betul, Horma~ 19.5 Ticlag, Bet-Marcabot, Hatar-Susa~ 19.6 Bet-Lebaot, si Saruhen, treisprezece cetati si satele lor; 19.7 Ain, Rimon, Eter, si Asan, patru cetati, si satele lor; 19.8 si toate satele din imprejurimile acestor cetati, pana la Baalat-Beer, care este Ramatul de miazazi, Aceasta a fost mostenirea semintiei fiilor lui Simeon, dupa familiile lor. 19.9 Mostenirea fiilor lui Simeon a fost luata din partea de mostenire a fiilor lui Iuda; caci partea fiilor lui Iuda era prea mare pentru ei, si de aceea fiii lui Simeon si-au primit pe a lor in mijlocul mostenirii lor. 19.10 A treia parte a cazut prin sorti fiilor lui Zabulon dupa familiile lor. 19.11 Hotarul mostenirii lor se intindea pana la Sarid. La apus se suia spre Mareala, si atingea Dabeset, apoi paraul care curge inaintea Iocneamului. 19.12 Din Sarid se intorcea spre rasarit, spre rasaritul soarelui, pana la hotarul Chislot-Taborului, mergea inainte la Dabrat, si suia la Iafia. 19.13 De acolo trecea la rasarit prin Ghita-Hefer, prin Ita-Catin, mergea la Rimon, si se intorcea pana la Nea. 19.14 Se intorcea apoi inspre miazanoapte spre Hanaton, si iesea la valea Iiftah-El. 19.15 Cuprindea Catat, Nahalal, Simron, Iideala, Betleem: douasprezece cetati, si satele lor. 19.16 Aceasta a fost mostenirea fiilor lui Zabulon, dupa familiile lor, cetatile acestea si satele lor. 19.17 A patra parte a cazut prin sorti lui Isahar, fiilor lui Isahar, dupa familiile lor. 19.18 Hotarul lor trecea prin Izreel, Chesulot, Sunem~ 19.19 Hafaraim, Sion, Anaharat~ 19.20 Rabit, Chision, Abet~ 19.21 Remet, En-Ganim, En-Hada, si Bet-Patet; 19.22 atingea Taborul, Sahatima, Bet-Semes, si iesea la Iordan: saisprezece cetati, si satele lor. 19.23 Aceasta a fost mostenirea semintiei fiilor lui Isahar, dupa familiile lor, cetatile acestea si satele lor. 19.24 A cincea parte a cazut prin sorti semintiei fiilor lui Aser, dupa familiile lor. 19.25 Hotarul lor trecea prin Helcat, Hali, Beten, Acsaf~ 19.26 Alamelec, Amead si Miseal; atingea, spre apus, Carmelul si Sihor-Libnat; 19.27 apoi se intorcea inspre rasarit la Bet-Dagon, se atingea de Zabulon si de valea Iiftah-El la miazanoapte de Bet-Emec si Neiel, si se intindea spre Cabul, la stanga~ 19.28 si spre Ebron, Rehob, Hamon si Cana, pana la Sidonul cel mare. 19.29 Se intorcea apoi spre Rama pana la cetatea cea tare a Tirului, si spre Hosa, si iesea la mare, prin tinutul Aczib. 19.30 Cuprindea: Uma, Afec si Rehob; douazeci si doua de cetati, si satele lor. 19.31 Aceasta a fost mostenirea semintiei fiilor lui Aser, dupa familiile lor, cetatile acestea si satele lor. 19.32 A sasea parte a cazut prin sorti fiilor lui Neftali, dupa familiile lor. 19.33 Hotarul lor se intindea de la Helef, de la Alon, prin Taananim, Adami-Necheb si Iabneel, pana la Lacum, si iesea la Iordan. 19.34 Se intorcea spre apus la Aznot-Tabor, si de acolo mergea inainte la Hucoc; se atingea de Zabulon, inspre miazazi, de Aser inspre apus, si de Iuda; inspre rasarit era Iordanul. 19.35 Cetatile tari erau: Tidim, Ter, Hamat, Racat, Chineret~ 19.36 Adama, Rama, Hator~ 19.37 Chedes, Edrei, En-Hator~ 19.38 Iireon, Migdal-El, Horem, Bet-Anat si Bet-Semes: nouasprezece cetati, si satele lor. 19.39 Aceasta a fost mostenirea semintiei fiilor lui Neftali, dupa familiile lor, cetatile acestea si satele lor. 19.40 A saptea parte a cazut prin sorti semintiei fiilor lui Dan, dupa familiile lor. 19.41 Hotarul mostenirii lor era Torea, Estaol, Ir-Semes~ 19.42 Saalabin, Aialon, Iitla~ 19.43 Elon, Timnata, Ecron~ 19.44 Elteche, Ghibeton, Baalat~ 19.45 Iehud, Bene-Berac, Gat-Rimon~ 19.46 Me-Iarcon si Racon, cu hotarul care este fata in fata cu Iafo. 19.47 Tinutul fiilor lui Dan se intindea si in afara de acestea. Fiii lui Dan s-au suit si s-au luptat impotriva lui Lesem; au pus mana pe el si l-au trecut prin ascutisul sabiei; au pus stapanire pe el, s-au asezat in el si l-au numit Dan, dupa numele tatalui lor Dan. 19.48 Aceasta a fost mostenirea semintiei fiilor lui Dan, dupa familiile lor, cetatile acestea si satele lor. 19.49 Dupa ce au ispravit de impartit tara, dupa hotarele ei, copiii lui Israel au dat lui Iosua, fiul lui Nun, o mostenire in mijlocul lor. 19.50 Dupa porunca Domnului, i-au dat cetatea pe care o cerea el: Timnat-Serah, in muntele lui Efraim. El a zidit cetatea din nou, si si-a asezat locuinta acolo. 19.51 Acestea sunt mostenirile pe care le-au impartit preotul Eleazar, Iosua, fiul lui Nun, si capeteniile de familie ale semintiilor copiilor lui Israel, prin sorti inaintea Domnului, la Silo, la usa cortului intalnirii. Astfel au ispravit ei impartirea tarii.
20.1 Domnul a vorbit lui Iosua, si a zis: 20.2 Vorbeste copiilor lui Israel, si spune-le: Hotarati-va cum v-am poruncit prin Moise, cetati de scapare~ 20.3 unde sa poata fugi ucigasul care va omori pe cineva fara voie, fara sa aiba vreun gand sa-l omoare; ele sa va fie un loc de scapare impotriva razbunatorului sangelui. 20.4 Ucigasul sa fuga intr-una din aceste cetati, sa se opreasca la intrarea portii cetatii, si sa spuna intamplarea lui batranilor cetatii aceleia; ei sa-l primeasca la ei in cetate, si sa-i dea o locuinta, ca sa locuiasca impreuna cu ei. 20.5 Daca razbunatorul sangelui il va urmari, ei sa nu dea pe ucigas in mainile lui; caci fara sa vrea a omorat pe aproapele lui, si fara sa-i fi fost vrajmas mai inainte. 20.6 El sa ramana in cetatea aceasta pana se va infatisa inaintea adunarii ca sa fie judecat, pana la moartea marelui preot care va fi atunci in slujba. Atunci, ucigasul sa se intoarca si sa intre iarasi in cetatea si in casa lui, in cetatea de unde fugise. 20.7 Ei au pus deoparte Chedesul, in Galileia, in muntele lui Neftali; Sihemul in muntele lui Efraim; si Chiriat-Arba, sau Hebronul, in muntele lui Iuda. 20.8 Si de cealalta parte a Iordanului, la rasaritul Ierihonului, a ales Beterul, in pustie, in campie, in semintia lui Ruben; Ramot in Galaad, in semintia lui Gad; si Golan, in Basan, in semintia lui Manase. 20.9 Acestea au fost cetatile hotarate pentru toti copiii lui Israel si pentru strainul care locuieste in mijlocul lor, pentru ca cel ce va ucide pe cineva fara voie sa poata fugi in ele, si sa nu moara ucis de mana razbunatorului sangelui, inainte de a se infatisa inaintea adunarii.
21.1 Capeteniile de familie ale Levitilor s-au apropiat de preotul Eleazar, de Iosua, fiul lui Nun, si de capeteniile de familie ale semintiilor copiilor lui Israel. 21.2 Le-au vorbit la Silo, in tara Canaanului, si au zis: Domnul a poruncit prin Moise ca sa ni se dea cetati de locuit, cu imprejurimile lor pentru vitele noastre. 21.3 Copiii lui Israel au dat atunci Levitilor, din mostenirea lor, cetatile urmatoare si imprejurimile lor, dupa porunca Domnului. 21.4 Au tras la sorti pentru familiile Chehatitilor; si Levitii, fiii preotului Aaron, au avut prin sorti treisprezece cetati din semintia lui Iuda, din semintia lui Simeon si din semintia lui Beniamin; 21.5 ceilalti fii ai lui Chehat au avut prin sorti zece cetati ale familiilor din semintia lui Efraim, din semintia lui Dan, si din jumatate din semintia lui Manase. 21.6 Fiii lui Gherson au avut prin sorti treisprezece cetati ale familiilor din semintia lui Isahar, din semintia lui Aser, din semintia lui Neftali si din jumatate din semintia lui Manase in Basan. 21.7 Fiii lui Merari, dupa familiile lor, au avut douasprezece cetati din semintia lui Ruben, din semintia lui Gad, si din semintia lui Zabulon. 21.8 Copiii lui Israel au dat Levitilor, prin sorti, aceste cetati si imprejurimile lor, cum poruncise lui Moise Domnul. 21.9 Au dat din semintia fiilor lui Iuda si din semintia fiilor lui Simeon urmatoarele cetati numite pe nume~ 21.10 si care au fost ale fiilor lui Aaron dintre familiile Chehatitilor si ale fiilor lui Levi, caci ei au iesit cei dintai la sorti. 21.11 Le-au dat Chiriat-Arba, sau Hebronul, in muntele lui Iuda, si locul dimprejur: Arba era tatal lui Anac. 21.12 Campia cetatii si satele ei au fost date in stapanire lui Caleb, fiul lui Iefune. 21.13 Au dat deci fiilor preotului Aaron: cetatea de scapare pentru ucigasi, Hebronul si imprejurimile lui, Libna si imprejurimile ei~ 21.14 Iatirul si imprejurimile lui, Estemoa si imprejurimile ei~ 21.15 Holonul si imprejurimile lui, Debirul si imprejurimile lui~ 21.16 Ainul si imprejurimile lui, Iuta si imprejurimile ei, si Bet-Semesul si imprejurimile lui: noua cetati din aceste doua semintii; 21.17 si din semintia lui Beniamin: Gabaonul si imprejurimile lui, Gheba si imprejurimile ei~ 21.18 Anatot si imprejurimile lui, si Almonul si imprejurimile lui: patru cetati. 21.19 Toate cetatile preotilor, fiii lui Aaron, au fost treisprezece cetati si imprejurimile lor. 21.20 Levitii din familiile celorlalti fii ai lui Chehat au avut prin sort cetati din semintia lui Efraim. 21.21 Le-au dat cetatea de scapare pentru ucigasi, Sihemul si imprejurimile lui, in muntele lui Efraim, Ghezerul si imprejurimile lui~ 21.22 Chibtaim si imprejurimile lui, si Bet-Horon si imprejurimile lui, patru cetati; 21.23 din semintia lui Dan: Elteche si imprejurimile ei, Ghibeton si imprejurimile lui~ 21.24 Aialon si imprejurimile lui, si Gat-Rimon si imprejurimile lui, patru cetati; 21.25 si din jumatate din semintia lui Manase: Taanac si imprejurimile lui, si Gat-Rimon si imprejurimile lui, doua cetati. 21.26 Toate cetatile erau zece, si imprejurimile lor, pentru familiile celorlalti fii ai lui Chehat. 21.27 Au dat fiilor lui Gherson, dintre familiile Levitilor: din cealalta jumatate a semintiei lui Manase, cetatea de scapare pentru ucigasi Golan din Basan si imprejurimile ei, si Beestra si imprejurimile ei, doua cetati; 21.28 din semintia lui Isahar: Chision si imprejurimile lui, Dabrat si imprejurimile lui~ 21.29 Iarmutul si imprejurimile lui si En-Ganim si imprejurimile lui, patru cetati; 21.30 din semintia lui Aser: Miseal si imprejurimile lui, Abdonul si imprejurimile lui~ 21.31 Helcat si imprejurimile lui, si Rehob si imprejurimile lui, patru cetati; 21.32 si din semintia lui Neftali: cetatea de scapare pentru ucigasi Chedes din Galilea si imprejurimile ei, Hamot-Dor si imprejurimile lui, si Cartanul si imprejurimile lui, trei cetati. 21.33 Toate cetatile Ghersonitilor, dupa familiile lor, erau treisprezece cetati, si imprejurimile lor. 21.34 Celorlalti Leviti, care faceau parte din familiile fiilor lui Merari, le-au dat: din semintia lui Zabulon: Iocneamul si imprejurimile lui, Carta si imprejurimile ei~ 21.35 Dimna si imprejurimile ei, si Nahalal, si imprejurimile lui, patru cetati; 21.36 din semintia lui Ruben: Beterul si imprejurimile lui, Iahta si imprejurimile ei~ 21.37 Chedemot si imprejurimile lui, si Mefaat si imprejurimile lui, patru cetati; 21.38 si din semintia lui Gad: cetatea de scapare pentru ucigasi, Ramot din Galaad si imprejurimile lui, Mahanaim si imprejurimile lui~ 21.39 Hesbonul si imprejurimile lui, si Iaezerul si imprejurimile lui, de toate: patru cetati. 21.40 Toate cetatile care au cazut la sorti fiilor lui Merari, dupa familiile lor, alcatuind celelalte familii ale Levitilor, erau douasprezece cetati. 21.41 Toate cetatile Levitilor din mijlocul mosiilor copiilor lui Israel erau patruzeci si opt de cetati, si imprejurimile lor. 21.42 Fiecare din aceste cetati isi avea imprejurimile ei de jur imprejur; asa erau toate cetatile acestea. 21.43 Astfel, Domnul a dat lui Israel toata tara pe care jurase ca o va da parintilor lor; ei au luat-o in stapanire si s-au asezat in ea. 21.44 Domnul le-a dat odihna de jur imprejur, cum jurase parintilor lor; nici unul din vrajmasii lor nu putuse sa le stea impotriva, si Domnul i-a dat pe toti in mainile lor. 21.45 Din toate vorbele bune pe care le spusese casei lui Israel Domnul, nici una n-a ramas neimplinita: toate s-au implinit.
22.1 Atunci Iosua a chemat pe Rubeniti, pe Gaditi si jumatatea din semintia lui Manase. 22.2 Si le-a zis: Voi ati pazit tot ce v-a poruncit Moise, robul Domnului, si ati ascultat de glasul meu in tot ce v-am poruncit. 22.3 N-ati parasit pe fratii vostri, de o buna bucata de vreme pana in ziua de azi; si ati pazit randuielile si poruncile Domnului, Dumnezeului vostru. 22.4 Acum cand Domnul, Dumnezeul vostru, a dat odihna fratilor vostri, cum le spusese, intoarceti-va si duceti-va la corturile voastre, in tara data in stapanirea voastra, pe care v-a dat-o Moise, robul Domnului, dincolo de Iordan. 22.5 Aveti grija numai sa paziti si sa impliniti poruncile si legile pe care vi le-a dat Moise, robul Domnului: sa iubiti pe Domnul, Dumnezeul vostru, sa umblati in toate caile Lui, sa tineti poruncile Lui, sa va alipiti de El, si sa-I slujiti din toata inima voastra si din tot sufletul vostru. 22.6 Si Iosua i-a binecuvantat si le-a dat drumul; si ei au plecat la corturile lor. 22.7 Moise daduse unei jumatati din semintia lui Manase o mostenire in Basan, si Iosua a dat celeilalte jumatati o mostenire langa fratii lor, dincoace de Iordan, la apus. 22.8 Cand i-a trimis Iosua la corturile lor, i-a binecuvantat, si le-a zis: Voi va intoarceti la corturile voastre cu mari bogatii, cu foarte multe turme, si cu o mare multime de argint, de aur, de arama, de fier, si de imbracaminte. Impartiti cu fratii vostri prada luata de la vrajmasii vostri. 22.9 Fiii lui Ruben, fiii lui Gad, si jumatate din semintia lui Manase, s-au intors acasa, lasand pe copiii lui Israel la Silo, in tara Canaanului, ca sa se duca in tara Galaadului, care era mosia lor si unde se asezasera, cum poruncise lui Moise Domnul. 22.10 Cand au ajuns pe malurile Iordanului, care fac parte din tara Canaanului, fiii lui Ruben, fiii lui Gad si jumatate din semintia lui Manase, au zidit acolo un altar langa Iordan, un altar a carui marime izbea privirile. 22.11 Copiii lui Israel au auzit zicandu-se: Iata ca fiii lui Ruben; fiii lui Gad si jumatate din semintia lui Manase, au zidit un altar in fata tarii Canaanului, pe malurile Iordanului, in partile copiilor lui Israel. 22.12 Cand au auzit copiii lui Israel lucrul acesta, toata adunarea copiilor lui Israel s-a strans la Silo, ca sa se suie impotriva lor si sa se bata cu ei. 22.13 Copiii lui Israel au trimis la fiii lui Ruben, la fiii lui Gad si la jumatatea din semintia lui Manase, in tara Galaadului, pe Fineas, fiul preotului Eleazar~ 22.14 si zece capetenii cu el, cate o capetenie de fiecare casa parinteasca pentru fiecare din semintiile lui Israel; toti erau capetenii de casa parinteasca intre miile lui Israel. 22.15 Ei au venit la fiii lui Ruben, la fiii lui Gad si la jumatate din semintia lui Manase, in tara Galaadului, si le-au vorbit, astfel: 22.16 Asa vorbeste toata adunarea Domnului: Ce inseamna pacatul acesta pe care l-ati savarsit fata de Dumnezeul lui Israel, si pentru ce va abateti acum de la Domnul, zidindu-va un altar ca sa va razvratiti azi impotriva Domnului? 22.17 Privim oare ca o nimica nelegiuirea lui Peor, a carui pata n-am ridicat-o pana acum de peste noi, cu toata urgia pe care a adus-o ea asupra adunarii Domnului? 22.18 Si voi va abateti astazi de la Domnul! Daca va razvratiti azi impotriva Domnului, maine El Se va mania impotriva intregii adunari a lui Israel. 22.19 Daca priviti ca necurata tara care este mosia voastra, treceti in tara care este mosia Domnului, unde este asezata locuinta Domnului, si asezati-va in mijlocul nostru; dar nu va razvratiti impotriva Domnului, si nu va despartiti de noi, zidindu-va un altar, afara de altarul Domnului, Dumnezeului nostru! 22.20 Acan, fiul lui Zerah, n-a savarsit oare un pacat cu privire la lucrurile date spre nimicire, si nu S-a aprins de manie Domnul impotriva intregii adunari a lui Israel? Si el n-a fost singurul care a pierit din pricina nelegiuirii lui. 22.21 Fiii lui Ruben, fiii lui Gad si jumatate din semintia lui Manase, au raspuns astfel capeteniilor peste miile lui Israel: 22.22 Domnul Dumnezeu, Cel Atotputernic, Domnul Dumnezeu, Cel Atotputernic, stie, si Israel insusi sa stie lucrul acesta! Daca din razvratire si pacatuire impotriva Domnului am facut lucrul acesta, sa nu ne vina in ajutor Domnul in ziua aceasta! 22.23 Daca ne-am zidit un altar ca sa ne abatem de la Domnul, ca sa aducem pe el arderi de tot si daruri de mancare, si ca sa aducem pe el jertfe de multumiri, Domnul sa ne ceara socoteala de aceasta! 22.24 Am facut lucrul acesta mai degraba de frica, gandindu-ne ca intr-o zi s-ar putea ca fiii vostri sa zica fiilor nostri: Ce legatura este intre voi si Domnul, Dumnezeul lui Israel? 22.25 Domnul a pus Iordanul hotar intre noi si voi, fii ai lui Ruben si fii ai lui Gad: voi n-aveti parte de Domnul! Si fiii vostri ar face astfel ca fiii nostri sa nu se mai teama de Domnul. 22.26 De aceea am zis: Sa ne zidim deci un altar, nu pentru arderi de tot si pentru jertfe: 22.27 ci ca o marturie intre noi si voi, intre urmasii nostri si ai vostri, ca voim sa slujim Domnului, inaintea Fetei Lui, prin arderile noastre de tot si prin jertfele noastre de ispasire si de multumiri, ca sa nu zica fiii vostri intr-o zi fiilor nostri: Voi n-aveti parte de Domnul! 22.28 Noi am zis: Daca mai tarziu ne vor vorbi astfel noua sau urmasilor nostri, vom raspunde: Priviti chipul altarului Domnului, pe care l-au facut parintii nostri, nu pentru arderi de tot si pentru jertfe, ci ca marturie intre noi si voi. 22.29 Departe de noi gandul sa ne razvratim impotriva Domnului si sa ne abatem astazi de la Domnul, zidind un altar pentru arderi de tot, pentru daruri de mancare si pentru jertfe, afara de altarul Domnului, Dumnezeului nostru, care este inaintea locasului Lui! 22.30 Cand au auzit preotul Fineas, si capeteniile adunarii, capeteniile peste miile lui Israel, care erau cu el, cuvintele pe care le-au rostit fiii lui Ruben, fiii lui Gad si fiii lui Manase, au ramas multumiti. 22.31 Si Fineas, fiul preotului Eleazar, a zis fiilor lui Ruben, fiilor lui Gad, si fiilor lui Manase: Cunoastem acum ca Domnul este in mijlocul nostru, fiindca n-ati savarsit pacatul acesta impotriva Domnului; si ati izbavit astfel pe copiii lui Israel din mana Domnului. 22.32 Fineas, fiul preotului Eleazar, si capeteniile, au parasit pe fiii lui Ruben si pe fiii lui Gad, si s-au intors din tara Galaadului in tara Canaanului, la copiii lui Israel, carora le-au facut o dare de seama~ 22.33 Copiii lui Israel au ramas multumiti; au binecuvantat pe Dumnezeu, si n-au mai vorbit sa se suie inarmati ca sa pustiasca tara pe care o locuiau fiii lui Ruben si fiii lui Gad. 22.34 Fiii lui Ruben si fiii lui Gad au numit altarul acela Ed (Martor) caci, au zis ei, el este martor intre noi ca Domnul este Dumnezeu.
23.1 De multa vreme Domnul daduse odihna lui Israel, izbavindu-l de toti vrajmasii care-l inconjurau. Iosua era batran, inaintat in varsta. 23.2 Atunci Iosua o chemat pe tot Israelul, pe batranii lui, pe capeteniile lui, pe judecatorii lui, si pe capeteniile ostii. Si le-a zis: Eu sunt batran, inaintat in varsta. 23.3 Ati vazut tot ce a facut Domnul, Dumnezeul vostru, tuturor neamurilor acelora dinaintea voastra; caci Domnul, Dumnezeul vostru, a luptat pentru voi. 23.4 Vedeti, v-am dat ca mostenire prin sort, dupa semintiile voastre, neamurile acestea care au ramas, incepand de la Iordan, si toate neamurile pe care le-am nimicit, pana la marea cea mare spre apusul soarelui. 23.5 Domnul, Dumnezeul vostru, le va izgoni dinaintea voastra si le va alunga dinaintea voastra; si voi le veti stapani tara, cum a spus Domnul, Dumnezeul vostru. 23.6 Puneti-va toata puterea ca sa paziti si sa impliniti tot ce este scris in cartea legii lui Moise, fara sa va abateti nici la dreapta nici la stanga. 23.7 Sa nu va amestecati cu neamurile acestea care au ramas printre voi; sa nu rostiti numele dumnezeilor lor, si sa nu-l intrebuintati in juramant; sa nu le slujiti, si sa nu va inchinati inaintea lor. 23.8 Ci alipiti-va de Domnul Dumnezeul vostru, cum ati facut pana in ziua aceasta. 23.9 Domnul a izgonit dinaintea voastra neamuri mari si puternice; si nimeni pana in ziua aceasta, n-a putut sa va stea impotriva. 23.10 Unul singur dintre voi urmarea o mie din ei, caci Domnul, Dumnezeul vostru, lupta pentru voi, cum v-a spus. 23.11 Vegheati dar cu luare aminte asupra sufletelor voastre, ca sa iubiti pe Domnul, Dumnezeul vostru. 23.12 Daca va veti abate si va veti alipi de neamurile acestea care au ramas printre voi, daca va veti uni cu ele prin casatorii, si daca veti intra in legaturi cu ele~ 23.13 sa fiti incredintati ca Domnul Dumnezeul vostru, nu va mai izgoni aceste neamuri dinaintea voastra; ci ele va vor fi o cursa si un lat, un bici in coaste, si niste spini in ochi, pana veti pieri de pe fata acestei tari bune, pe care v-a dat-o Domnul, Dumnezeul vostru. 23.14 Iata ca astazi eu ma duc pe calea pe care merge tot ce este pamantesc. Recunoasteti dar din toata inima voastra si din tot sufletul vostru, ca nici unul din toate cuvintele bune, rostite asupra voastra de Domnul, Dumnezeul vostru, n-a ramas neimplinit; toate vi s-au implinit, nici unul n-a ramas neimplinit. 23.15 Si dupa cum toate cuvintele bune, pe care vi le spusese Domnul, Dumnezeul vostru, s-au implinit pentru voi, tot asa Domnul va implini fata de voi toate cuvintele rele, pana va va nimici de pe fata acestei tari bune pe care v-a dat-o Domnul, Dumnezeul vostru. 23.16 Daca veti calca legamantul pe care vi l-a dat Domnul, Dumnezeul vostru, si daca va veti duce sa slujiti altor dumnezei si sa va inchinati inaintea lor, Domnul Se va aprinde de manie impotriva voastra, si veti pieri degraba din tara cea buna pe care v-a dat-o El.
24.1 Iosua a adunat toate semintiile lui Israel la Sihem, si a chemat pe batranii lui Israel, pe capeteniile lui, pe judecatorii lui si pe capeteniile ostii. Ei s-au infatisat inaintea lui Dumnezeu. 24.2 Iosua a zis intregului popor: Asa vorbeste Domnul, Dumnezeul lui Israel: Parintii vostri Terah, tatal lui Avraam si tatal lui Nahor, locuiau in vechime de cealalta parte a Raului (Eufrat), si slujeau altor dumnezei. 24.3 Eu am luat pe tatal vostru Avraam din cealalta parte a Raului, si l-am purtat prin toata tara Canaanului; i-am inmultit samanta, si i-am dat pe Isaac. 24.4 Lui Isaac i-am dat pe Iacov si pe Esau: lui Esau i-am dat in stapanire muntele Seir, iar Iacov si fiii lui s-au pogorat in Egipt. 24.5 Am trimis pe Moise si pe Aaron si am lovit Egiptul cu minunile pe care le-am facut in mijlocul lui; apoi v-am scos afara din el. 24.6 Am scos pe parintii vostri din Egipt, si ati ajuns la mare. Egiptenii au urmarit pe parintii vostri pana la marea Rosie, cu care si calareti. 24.7 Parintii vostri au strigat catre Domnul. Si Domnul a pus intuneric intre voi si Egipteni, a adus marea inapoi peste ei, si i-a acoperit. Ati vazut cu ochii vostri ce am facut Egiptenilor. Si ati ramas multa vreme in pustie. 24.8 V-am adus in tara Amoritilor, care locuiau dincolo de Iordan, si ei au luptat impotriva voastra. I-am dat in mainile voastre; ati pus stapanire pe tara lor, si i-am nimicit dinaintea voastra. 24.9 Balac, fiul lui Tipor, imparatul Moabului, s-a sculat si a pornit la lupta impotriva lui Israel. A chemat pe Balaam, fiul lui Beor, ca sa va blestem. 24.10 Dar n-am vrut sa ascult pe Balaam: el v-a binecuvantat, si v-am izbavit din mana lui Balac. 24.11 Ati trecut Iordanul, si ati ajuns la Ierihon. Locuitorii Ierihonului au luptat impotriva voastra: Amoritii, Ferezitii, Canaanitii, Hetitii, Ghirgasitii, Hevitii si Iebusitii. I-am dat in mainile voastre~ 24.12 am trimis inaintea voastra viespe bondareasca, si i-a izgonit dinaintea voastra, ca pe cei doi imparati ai Amoritilor: nu cu sabia, nici cu arcul tau. 24.13 V-am dat o tara pe care n-o munciserati, cetati pe care nu le zidiserati, dar pe care le locuiti, vii si maslini pe care nu-i sadiserati, dar care va slujesc ca hrana. 24.14 Acum, temeti-va de Domnul, si slujiti-I cu scumpatate si credinciosie. Departati dumnezeii carora le-au slujit parintii vostri dincolo de Rau si in Egipt, si slujiti Domnului. 24.15 Si daca nu gasiti cu cale sa slujiti Domnului, alegeti astazi cui vreti sa slujiti: sau dumnezeilor carora le slujeau parintii vostri dincolo de Rau, sau dumnezeilor Amoritilor in a caror tara locuiti. Cat despre mine, eu si casa mea vom sluji Domnului. 24.16 Poporul a raspuns, si a zis: Departe de noi gandul sa parasim pe Domnul, si sa slujim altor dumnezei. 24.17 Caci Domnul este Dumnezeul nostru. El ne-a scos din tara Egiptului, din casa robiei, pe noi si pe parintii nostri; El a facut inaintea ochilor nostri acele minuni mari, si ne-a pazit in tot timpul drumului pe care l-am urmat si in mijlocul tuturor popoarelor, pe la care am trecut. 24.18 El a izgonit dinaintea noastra pe toate popoarele, si pe Amoritii care locuiau tara aceasta. Si noi vom sluji Domnului, caci El este Dumnezeul nostru. 24.19 Iosua a zis poporului: Voi nu veti putea sa slujiti Domnului, caci este un Dumnezeu sfant, un Dumnezeu gelos; El nu va va ierta faradelegile si pacatele. 24.20 Cand veti parasi pe Domnul, si veti sluji unor dumnezei straini, El Se va intoarce, si va va face rau, si va va nimici, dupa ce v-a facut bine. 24.21 Poporul a zis lui Iosua: Nu! caci vom sluji Domnului. 24.22 Iosua a zis poporului: Voi sunteti martori impotriva voastra insiva ca ati ales pe Domnul, ca sa-I slujiti. Ei au raspuns: Suntem martori! 24.23 Scoateti dar dumnezeii straini care sunt in mijlocul vostru, si intoarceti-va inima spre Domnul, Dumnezeul lui Israel. 24.24 Si poporul a zis lui Iosua: Noi vom sluji Domnului, Dumnezeului nostru, si vom asculta glasul Lui. 24.25 Iosua a facut in ziua aceea un legamant cu poporul, si i-a dat legi si porunci, la Sihem. 24.26 Iosua a scris aceste lucruri in cartea legii lui Dumnezeu. A luat o piatra mare, si a ridicat-o acolo sub stejarul care era in locul inchinat Domnului. 24.27 Si Iosua a zis intregului popor: Iata, piatra aceasta va fi martora impotriva noastra, caci a auzit toate cuvintele pe care ni le-a spus Domnul, ea va fi martora impotriva voastra, ca sa nu fiti necredinciosi Dumnezeului vostru. 24.28 Apoi Iosua a dat drumul poporului, si s-a dus fiecare in mostenirea lui. 24.29 Dupa aceste lucruri, Iosua, fiul lui Nun, robul Domnului, a murit, in varsta de o suta zece ani. 24.30 L-au inmormantat in tinutul care-i cazuse la imparteala, la Timnat-Serah, in muntele lui Efraim, la miazanoapte de muntele Gaas. 24.31 Israel a slujit Domnului in tot timpul vietii lui Iosua, si in tot timpul vietii batranilor care au trait dupa Iosua si care cunosteau tot ce facuse Domnul pentru Israel. 24.32 Oasele lui Iosif, pe care le adusesera copiii lui Israel din Egipt, au fost ingropate la Sihem, in partea tarinei pe care o cumparase Iacov de la fiii lui Hamor, tatal lui Sihem, cu o suta de chesita, si care a ajuns mostenirea fiilor lui Iosif. 24.33 Eleazar, fiul lui Aaron, a murit, si a fost ingropat la Ghibeat-Fineas, care fusese dat fiului sau Fineas, in muntele lui Efraim.
1.1 Dupa moartea lui Iosua, copiii lui Israel au intrebat pe Domnul, si au zis: Cine dintre noi sa se suie intai impotriva Canaanitilor, ca sa porneasca lupta cu ei? 1.2 Domnul a raspuns: Iuda sa se suie; iata ca am dat tara in mainile lui. 1.3 Si Iuda a zis fratelui sau Simeon: Suie-te impreuna cu mine in tara care mi-a cazut la sort, si sa luptam impotriva Canaanitilor; si voi merge si eu cu tine in tara care ti-a cazut la sort. Si Simeon s-a dus cu el. 1.4 Iuda s-a suit, si Domnul a dat pe Canaaniti si pe Fereziti in mainile lor; au ucis zece mii de oameni la Bezec. 1.5 Au gasit pe Adoni-Bezec la Bezec; au pornit lupta impotriva lui, si au batut pe Canaaniti si Fereziti. 1.6 Adoni-Bezec a luat fuga; dar ei l-au urmarit si l-au prins, si i-au taiat degetele cele mari de la maini si de la picioare. 1.7 Adoni-Bezec a zis: Saptezeci de imparati, cu degetele cele mari de la maini si de la picioare taiate, strangeau mancare sub masa mea; Dumnezeu imi rasplateste si mie cum am facut. L-au dus la Ierusalim si a murit acolo. 1.8 Fiii lui Iuda au pornit lupta impotriva Ierusalimului si l-au luat; l-au trecut prin ascutisul sabiei si au dat foc cetatii. 1.9 Fiii lui Iuda s-au pogorat apoi, ca sa bata pe Canaaniti, care locuiau muntele, tinutul de miazazi si campia. 1.10 Iuda a pornit impotriva Canaanitilor care locuiau la Hebron, numit mai inainte Chiriat-Arba; si a batut pe Sesai, pe Ahiman si Talmai. 1.11 De acolo a pornit impotriva locuitorilor Debirului: Debirul se numea mai inainte Chiriat-Sefer. 1.12 Caleb a zis: Voi da pe fiica mea Acsa de nevasta cui va bate Chiriat-Seferul si-l va lua. 1.13 Otniel, fiul lui Chenaz, fratele cel mai mic al lui Caleb, a pus mana pe cetate; si Caleb i-a dat de nevasta pe fiica sa Acsa. 1.14 Cand a intrat ea la Otniel, l-a indemnat sa ceara un ogor de la tatal ei. Ea s-a pogorat de pe magar; si Caleb i-a zis: Ce vrei? 1.15 Ea i-a raspuns: Da-mi un dar, caci mi-ai dat un pamant secetos; da-mi si izvoare de apa. Si Caleb i-a dat Izvoarele de sus si Izvoarele de jos. 1.16 Fiii Chenitului, socrul lui Moise, s-au suit din cetatea Finicilor, impreuna cu fiii lui Iuda, in pustia lui Iuda la miazazi de Arad, si s-au dus de s-au asezat intre popor. 1.17 Iuda a pornit cu fratele sau Simeon, si au batut pe Canaaniti care locuiau la Tefat; au nimicit cetatea cu desavarsire, si au numit-o Horma (Nimicire). 1.18 Iuda a mai pus mana pe Gaza si pe tinutul ei, pe Ascalon si pe tinutul lui, si pe Ecron si pe tinutul lui. 1.19 Domnul a fost cu Iuda; si Iuda a pus stapanire pe munte, dar n-a putut sa izgoneasca pe locuitorii din campie, pentru ca aveau care de fier. 1.20 Au dat Hebronul lui Calebm cum spusese Moise; si el a izgonit de-acolo pe cei trei fii ai lui Anac. 1.21 Fiii lui Beniamin n-au izgonit pe Iebusitii care locuiau la Ierusalim; si Iebusitii au locuit in Ierusalim cu fiii lui Beniamin pana in ziua de azi. 1.22 Casa lui Iosif s-a suit si ea impotriva Betelului, si Domnul a fost cu ei. 1.23 Cei din casa lui Iosif au iscodit Betelul, care mai inainte se chema Luz. 1.24 Strajerii au vazut pe un om iesind din cetate, si i-au zis: Arata-ne pe unde putem intra in cetate, si vom avea mila de tine. 1.25 El le-a aratat pe unde ar putea sa intre in cetate. Si au trecut cetatea prin ascutisul sabiei; dar pe omul acela l-au lasat sa plece cu toata familia lui. 1.26 Omul acela s-a dus in tara Hetitilor; a zidit o cetate, si i-a pus numele Luz, nume pe care l-a purtat pana in ziua de azi. 1.27 Manase n-a izgonit nici el pe locuitorii din Bet-Sean si din satele dimprejurul lui, din Taanac si satele lui, din Dor si satele dimprejurul lui, din Iibleam si satele dimprejurul lui, din Meghido si satele dimprejurul lui; asa incat Canaanitii au izbutit sa ramana in tara aceasta. 1.28 Cand Israel a fost destul de tare, a supus pe Canaaniti la un bir, dar nu i-a izgonit. 1.29 Efraim n-a izgonit pe Canaanitii care locuiau la Ghezer, si Canaanitii au locuit in mijlocul lui Efraim la Ghezer. 1.30 Zabulon n-a izgonit nici el pe locuitorii din Chitron, nici pe locuitorii din Nahalol; si Canaanitii au locuit in mijlocul lui Zabulon, dar au fost supusi la un bir. 1.31 Nici Aser n-a izgonit pe locuitorii din Aco, nici pe locuitorii din Sidon, nici pe cei din Ahlab, din Aczib, din Helba, din Afic si din Rehob; 1.32 si Aseritii au locuit in mijlocul Canaanitilor, locuitorii tarii, caci nu i-au izgonit. 1.33 Neftali n-a izgonit pe locuitorii din Bet-Semes, nici pe locuitorii din Bet-Anat, si a locuit in mijlocul Canaanitilor, locuitorii tarii; dar locuitorii din Bet-Semes si din Bet-Anat au fost supusi la un bir. 1.34 Amoritii au dat inapoi in munte pe fiii lui Dan, si nu i-au lasat sa se coboare in campie. 1.35 Amoritii au izbutit sa ramana la Har-Heres, la Aialon si la Saalbim; dar mana casei lui Iosif a apasat asupra lor, si au fost supusi la un bir. 1.36 Tinutul Amoritilor se intindea de la suisul Acrabim, de la Sela, si in sus.
2.1 Ingerul Domnului S-a suit din Ghilgal la Bochim, si a zis: Eu v-am scos din Egipt, si v-am adus in tara pe care am jurat parintilor vostri ca v-o voi da. Am zis: Niciodata nu voi rupe legamantul Meu cu voi; 2.2 si voi sa nu incheiati legamant cu locuitorii din tara aceasta, ci sa le surpati altarele. Dar voi n-ati ascultat de glasul Meu. Pentru ce ati facut lucrul acesta? 2.3 Am zis atunci: Nu-i voi izgoni dinaintea voastra; ci va vor sta in coaste, si dumnezeii lor va vor fi o cursa. 2.4 Dupa ce a spus Ingerul Domnului aceste vorbe tuturor copiilor lui Israel, poporul a ridicat glasul si a plans. 2.5 Au pus locului aceluia numele Bochim (Cei ce plang); si au adus jertfe Domnului acolo. 2.6 Iosua a dat drumul poporului, si copiii lui Israel au plecat fiecare in mostenirea lui, ca sa ia tara in stapanire. 2.7 Poporul a slujit Domnului in tot timpul vietii lui Iosua, si in tot timpul vietii batranilor care au trait dupa Iosua si care vazusera toate lucrurile mari, pe care le facuse Domnul pentru Israel. 2.8 Iosua, fiul lui Nun, robul Domnului, a murit, in varsta de o suta zece ani. 2.9 L-au ingropat in tinutul pe care-l avea de mostenire, la Timnat-Heres, in muntele lui Efraim, la miazanoapte de muntele Gaas. 2.10 Tot neamul acela de oameni a fost adaugat la parintii lui, si s-a ridicat dupa el un alt neam de oameni, care nu cunostea pe Domnul, nici ce facuse El pentru Israel. 2.11 Copiii lui Israel au facut atunci ce nu placea Domnului, si au slujit Baalilor. 2.12 Au parasit pe Domnul, Dumnezeul parintilor lor, care-i scosese din tara Egiptului, si au mers dupa alti dumnezei, dintre dumnezeii popoarelor care-i inconjurau; s-au inchinat inaintea lor, si au maniat pe Domnul. 2.13 Au parasit pe Domnul, si au slujit lui Baal si Astarteelor. 2.14 Domnul S-a aprins de manie impotriva lui Israel. El i-a dat in mainile unor pradatori care i-au pradat, i-a vandut in mainile vrajmasilor lor de jur imprejur, si nu s-au mai putut impotrivi vrajmasilor lor. 2.15 Oriunde mergeau, mana Domnului era impotriva lor ca sa le faca rau, cum spusese Domnul, si cum le jurase Domnul. Au ajuns astfel intr-o mare stramtorare. 2.16 Domnul a ridicat judecatori, ca sa-i izbaveasca din mana celor ce-i pradau. 2.17 Dar ei n-au ascultat nici de judecatorii lor, caci au curvit cu alti dumnezei si s-au inchinat inaintea lor. In curand s-au abatut de la calea pe care o urmasera parintii lor, si n-au ascultat de poruncile Domnului, ca si ei. 2.18 Cand le ridica Domnul judecatori, Domnul era cu judecatorul, si-i izbavea din mana vrajmasilor lor in tot timpul vietii judecatorului, caci Domnului I se facea mila de suspinele scoase de ei impotriva celor ce-i apasau si-i chinuiau. 2.19 Dar, dupa moartea judecatorului, se stricau din nou, mai mult decat parintii lor, ducandu-se dupa alti dumnezei, ca sa le slujeasca si sa se inchine inaintea lor, si staruiau in aceasta purtare si impietrire. 2.20 Atunci Domnul S-a aprins de manie impotriva lui Israel, si a zis: Fiindca neamul acesta a calcat legamantul Meu pe care-l poruncisem parintilor lor, si fiindca n-au ascultat de glasul Meu~ 2.21 nu voi mai izgoni dinaintea lor nici unul din neamurile pe care le-a lasat Iosua cand a murit. 2.22 Astfel, prin ele, voi pune pe Israel la incercare, ca sa stiu daca vor cauta sau nu sa urmeze calea Domnului, cum au cautat parintii lor. 2.23 Si Domnul a lasat in pace pe popoarele acelea pe care nu le daduse in mainile lui Iosua, si nu S-a grabit sa le izgoneasca.
3.1 Iata neamurile pe care le-a lasat Domnul ca sa incerce pe Israel prin ele, pe toti cei ce nu cunoscusera toate razboaiele Canaanului. 3.2 El voia numai ca varstele de oameni ale copiilor lui Israel sa cunoasca si sa invete razboiul, si anume cei ce nu-l cunoscusera mai inainte. 3.3 Neamurile acestea erau cei cinci domnitori ai Filistenilor, toti Canaanitii, Sidonitii, si Hevitii care locuiau in muntele Liban, de la muntele Baal-Hermon pana la intrarea Hamatului. 3.4 Neamurile acestea au slujit ca sa puna pe Israel la incercare, pentru ca Domnul sa vada daca vor asculta de poruncile pe care le daduse parintilor lor prin Moise. 3.5 Si copiii lui Israel au locuit in mijlocul Canaanitilor, Hetitilor, Amoritilor, Ferezitilor, Hevitilor si Iebusitilor; 3.6 au luat de neveste pe fetele lor, si au dat de neveste fiilor lor pe fetele lor, si au slujit dumnezeilor lor. 3.7 Copiii lui Israel au facut ce nu placea Domnului, au uitat pe Domnul, si au slujit Baalilor si idolilor. 3.8 Domnul S-a aprins de manie impotriva lui Israel, si i-a vandut in mainile lui Cusan-Riseataim, imparatul Mesopotamiei. Si copiii lui Israel au fost supusi opt ani lui Cusan-Riseataim. 3.9 Copiii lui Israel au strigat catre Domnul, si Domnul le-a ridicat un izbavitor, care i-a izbavit: pe Otniel, fiul lui Chenaz, fratele cel mai mic al lui Caleb. 3.10 Duhul Domnului a fost peste el. El a ajuns judecator in Israel, si a pornit la razboi. Domnul a dat in mainile lui pe Cusan-Riseataim, imparatul Mesopotamiei, si mana Lui a fost puternica impotriva lui Cusan-Riseataim. 3.11 Tara a avut odihna patruzeci de ani. Si Otniel, fiul lui Chenaz, a murit. 3.12 Copiii lui Israel au facut iarasi ce nu placea Domnului; si Domnul a intarit pe Eglon, imparatul Moabului, impotriva lui Israel, pentru ca facusera ce nu placea Domnului. 3.13 Eglon a strans la el pe fiii lui Amon si pe Amaleciti, si a pornit. A batut pe Israel, si a luat cetatea Finicilor. 3.14 Si copiii lui Israel au fost supusi optsprezece ani lui Eglon, imparatul Moabului. 3.15 Copiii lui Israel au strigat catre Domnul, si Domnul le-a ridicat un izbavitor, pe Ehud, fiul lui Ghera, Beniamitul, care nu se slujea de mana dreapta. Copiii lui Israel au trimis prin el un dar lui Eglon, imparatul Moabului. 3.16 Ehud si-a facut o sabie cu doua taisuri, lunga de un cot, si a incins-o pe sub haine, in partea dreapta. 3.17 A dat darul lui Eglon, imparatul Moabului: Eglon era un om foarte gras. 3.18 Cand a ispravit de dat darul, a dat drumul oamenilor care-l adusesera. 3.19 El insusi s-a intors de la pietrariile de langa Ghilgal, si a zis: Imparate, am sa-ti spun ceva in taina. Imparatul a zis: Tacere! Si toti cei ce erau langa el au iesit afara. 3.20 Ehud a inceput vorba cu el pe cand statea singur in odaia lui de vara, si a zis: Am un cuvant din partea lui Dumnezeu pentru tine. Eglon s-a sculat de pe scaun. 3.21 Atunci Ehud a intins mana stanga, a scos sabia din partea dreapta, si i-a implantat-o in pantece. 3.22 Chiar si manerul a intrat dupa fier, si grasimea s-a strans in jurul fierului; caci n-a putut scoate sabia din pantece, ci a lasat-o in trup asa cum o infipsese. 3.23 Ehud a iesit prin tinda, a inchis usile de la odaia de sus dupa el, si a tras zavorul. 3.24 Dupa ce a iesit el, au venit slujitorii imparatului si s-au uitat; si iata ca usile odaii de sus erau inchise cu zavorul. Ei au zis: Fara indoiala, isi acopera picioarele in odaia de vara. 3.25 Au asteptat multa vreme; si fiindca el nu deschidea usile odaii de sus, au luat cheia si au descuiat; si iata ca stapanul lor era mort, intins pe pamant. 3.26 Pana sa se dumireasca ei, Ehud a luat-o la fuga, a trecut de pietrarii, si a scapat in Seira. 3.27 Cum a ajuns, a sunat din trambita in muntele lui Efraim. Copiii lui Israel s-au pogorat cu el din munte, si el s-a pus in fruntea lor. 3.28 El le-a zis: Veniti dupa mine, caci Domnul a dat in mainile voastre pe vrajmasii vostri Moabiti. Ei s-au pogorat dupa el, au pus stapanire pe vadurile Iordanului, in fata Moabului, si n-au lasat pe nimeni sa treaca. 3.29 Au ucis atunci aproape zece mii de oameni din Moab, toti voinici si viteji, si n-a scapat unul. 3.30 In ziua aceea Moabul a fost smerit sub mana lui Israel. Si tara a avut odihna optzeci de ani. 3.31 Dupa el, a urmat Samgar, fiul lui Anat. El a ucis sase sute de oameni dintre Filisteni cu un otig de plug. Si el a fost un izbavitor al lui Israel.
4.1 Copiii lui Israel iarasi au facut ce nu place Domnului, dupa moartea lui Ehud. 4.2 Si Domnul i-a vandut in mainile lui Iabin, imparatul Canaanului, care domnea la Hator. Capetenia ostirii lui era Sisera, si locuia la Haroset-Goim. 4.3 Copiii lui Israel au strigat catre Domnul, caci Iabin avea noua sute de care de fier, si de douazeci de ani apasa cu putere pe copiii lui Israel. 4.4 Pe vremea aceea judecator in Israel era Debora, prorocita, nevasta lui Lapidot. 4.5 Ea sedea sub finicul Deborei, intre Rama si Betel, in muntele lui Efraim; si copiii lui Israel se suiau la ea ca sa fie judecati. 4.6 Ea a trimis sa cheme pe Barac, fiul lui Abinoam, din Chedes-Neftali, si i-a zis: Iata porunca pe care a dat-o Domnul, Dumnezeul lui Israel: Du-te, indreapta-te spre muntele Taborului, si ia cu tine zece mii de oameni din copiii lui Neftali si din copiii lui Zabulon; 4.7 voi trage spre tine, la paraul Chison, pe Sisera, capetenia ostirii lui Iabin, impreuna cu carele si ostile lui, si-l voi da in mainile tale. 4.8 Barac i-a zis: Daca vii tu cu mine, ma voi duce; dar daca nu vii cu mine, nu ma voi duce. 4.9 Ea a raspuns: Voi merge cu tine; dar nu vei avea slava in calea pe care mergi, caci Domnul va da pe Sisera in mainile unei femei. Si Debora s-a sculat, si s-a dus cu Barac la Chedes. 4.10 Barac a chemat pe Zabulon si Neftali la Chedes; zece mii de oameni mergeau in urma lui, si Debora a plecat cu el. 4.11 Heber, Chenitul, se despartise de Cheniti, fiii lui Hobab, socrul lui Moise, si isi intinsese cortul pana la stejarul Taanaim, langa Chedes. 4.12 Au dat de stire lui Sisera, ca Barac, fiul lui Abinoam, s-a indreptat spre muntele Taborului. 4.13 Si, de la Haroset-Goim, Sisera si-a strans spre paraul Chisonului toate carele: noua sute de care de fier, si tot poporul care era cu el. 4.14 Atunci Debora a zis lui Barac: Scoala-te, caci iata ziua cand da Domnul pe Sisera in mainile tale. Intr-adevar, Domnul, merge inaintea ta. Si Barac s-a repezit de pe muntele Taborului, cu zece mii de oameni dupa el. 4.15 Domnul a pus pe fuga dinaintea lui Barac, prin ascutisul sabiei, pe Sisera, toate carele lui si toata tabara. Sisera s-a dat jos din carul lui, si a fugit pe jos. 4.16 Barac a urmarit carele si ostirea pana la Haroset-Goim; si toata ostirea lui Sisera a cazut sub ascutisul sabiei, fara sa fi ramas un singur om. 4.17 Sisera a fugit pe jos in cortul Iaelei, nevasta lui Heber, Chenitul; caci intre Iabin, imparatul Hatorului, si casa lui Heber, Chenitul, era pace. 4.18 Iael a iesit inaintea lui Sisera, si i-a zis: Intra, domnul meu, intra la mine, si nu te teme. El a intrat la ea in cort, si ea l-a ascuns sub o invelitoare. 4.19 El i-a zis: Da-mi te rog, putina apa sa beau, caci mi-e sete. Ea a deschis burduful cu lapte, i-a dat sa bea, si l-a acoperit. 4.20 El i-a mai zis: Stai la usa cortului, si daca vine cineva si te intreaba: Este cineva aici? sa raspunzi: Nu. 4.21 Iael, nevasta lui Heber, a luat un tarus de al cortului, a pus mana pe ciocan, s-a apropiat incet de el, si i-a batut tarusul in tampla, asa ca a raspuns adanc in pamant. El adormise adanc si era rupt de oboseala; si a murit. 4.22 Pe cand Barac urmarea pe Sisera, Iael i-a iesit inainte si i-a zis: Vino, si-ti voi arata pe omul pe care-l cauti. El a intrat la ea, si iata ca Sisera statea intins, mort, cu tarusul batut in tampla. 4.23 In ziua aceea, Dumnezeu a smerit pe Iabin, imparatul Canaanului, inaintea copiilor lui Israel. 4.24 Si mana copiilor lui Israel a apasat greu asupra lui Iabin, imparatul Canaanului, pana ce au nimicit pe Iabin, imparatul Canaanului.
5.1 In ziua aceea, Debora a cantat aceasta cantare, cu Barac, fiul lui Abinoam: 5.2 Niste capetenii s-au pus in fruntea poporului in Israel, Si poporul s-a aratat gata de lupta: Binecuvantati pe Domnul! 5.3 Ascultati, imparati! Luati aminte, domnitori! Voi canta, da, voi canta Domnului, Voi canta din alauta Domnului, Dumnezeului lui Israel. 5.4 Doamne, cand ai iesit din Seir, Cand ai plecat din campiile Edomului, Pamantul s-a cutremurat, cerurile au picurat, Si norii au turnat ape cu galeata; 5.5 Muntii s-au clatinat inaintea Domnului, Sinaiul acela s-a clatinat Domnului, Dumnezeului lui Israel. 5.6 Pe vremea lui Samgar, fiul lui Anat, Pe vremea Iaelei drumurile erau parasite, Si calatorii apucau pe cai strambe. 5.7 Capeteniile erau fara putere in Israel, fara putere, Pana cand m-am sculat eu, Debora, Pana cand m-am ridicat eu, ca o mama in Israel. 5.8 El isi alesese noi dumnezei: Atunci razboiul era la porti; Dar nu vedeai nici scut, nici sulita La patruzeci de mii in Israel. 5.9 Inima mea se indreapta spre capeteniile lui Israel, Spre aceia din popor care s-au aratat gata sa lupte. Binecuvantati pe Domnul! 5.10 Voi, care calariti pe magarite albe, Voi, care sedeti pe covoare, Si voi, care umblati pe drum, cantati! 5.11 Arcasii, din mijlocul adapatoarelor, Sa laude cu glasul lor binefacerile Domnului, Binefacerile carmuirii Sale in Israel. Atunci poporul Domnului s-a pogorat la porti: 5.12 Trezeste-te, trezeste-te, Debora! Trezeste-te, trezeste-te si zi o cantare! Scoala-te, Barac, Si adu-ti robii de razboi, Fiul lui Abinoam! 5.13 Atunci o ramasita din popor a biruit pe cei puternici, Domnul mi-a dat biruinta asupra celor viteji. 5.14 Din Efraim au venit locuitorii lui Amalec. Dupa tine a mers Beniamin in ostirea ta. Din Machir au venit capeteniile, Si din Zabulon carmuitorii. 5.15 Mai marii lui Isahar au fost cu Debora, Si Isahar a venit dupa Barac, A fost trimis pe urma lui in vale. La paraiele lui Ruben, Au fost mari hotarari! 5.16 Pentru ce ai ramas in mijlocul staulelor sa asculti behaitul turmelor? La paraiele lui Ruben mari au fost sfaturile! 5.17 Galaadul de dincolo de Iordan nu si-a parasit locuinta. Pentru ce a stat Dan pe corabii? Aser a stat pe malul marii, Si s-a odihnit in limanurile lui. 5.18 Zabulon este un popor care a infruntat moartea, Si Neftali la fel, pe inaltimile din campie. 5.19 Imparatii au venit, s-au luptat; Atunci au luptat imparatii Canaanului, La Tanaac, la apele Meghido; N-au luat nici o prada, nici argint. 5.20 Din ceruri se luptau, De pe cararile lor stelele se luptau impotriva lui Sisera~ 5.21 Paraul Chison i-a luat, Paraul din vremurile stravechi, paraul Chison! Suflete, calca-n picioare pe viteji! 5.22 Atunci copitele cailor au rasunat De goana, de goana nabadaioasa a razboinicilor lor. 5.23 Blestemati pe Meroza, a zis Ingerul Domnului, Blestemati, blestemati pe locuitorii lui; Caci n-au venit in ajutorul Domnului, In ajutorul Domnului, printre oamenii viteji. 5.24 Binecuvantata sa fie intre femei Iael, Nevasta lui Heber, Chenitul! Binecuvantata sa fie ea intre femeile care locuiesc in corturi! 5.25 El a cerut apa, si ea i-a a dat lapte; In pahar imparatesc i-a adus unt. 5.26 Cu o mana a luat tarusul, Si cu dreapta ciocanul lucratorilor, A lovit pe Sisera, i-a despicat capul, I-a sfaramat si strapuns tampla. 5.27 El s-a ghemuit: a cazut si s-a culcat la picioarele ei; S-a ghemuit si a cazut la picioarele ei; Acolo unde s-a ghemuit, acolo a cazut fara viata. 5.28 Pe fereastra, prin zabrele, Se uita mama lui Sisera, si striga: Pentru ce zaboveste carul lui sa vina? Pentru ce vin carele lui asa de incet? 5.29 Cele mai intelepte dintre femeile ei ii raspund, Si ea isi raspunde singura: 5.30 Negresit, au gasit prada! Si-o impart: O fata, doua fete de fiecare om; Prada de haine vopsite pentru Sisera; Prada de haine vopsite cusute la gherghef, Doua haine vopsite si cusute la gherghef, De pus pe grumazul biruitorului! 5.31 Asa sa piara toti vrajmasii Tai, Doamne! Dar cei ce-L iubesc sunt ca soarele, cand se arata in puterea lui. Tara a avut odihna patruzeci de ani.
6.1 Copiii lui Israel au facut ce nu placea Domnului; si Domnul i-a dat in mainile lui Madian, timp de sapte ani. 6.2 Mana lui Madian a fost puternica impotriva lui Israel. Ca sa scape de Madian, copiii lui Israel fugeau in vagaunile muntilor, in pesteri si pe stanci intarite. 6.3 Dupa ce semana Israel, Madian se suia cu Amalec si fiii Rasaritului, si porneau impotriva lui. 6.4 Tabarau in fata lui, nimiceau roadele tarii pana spre Gaza; si nu lasau in Israel nici merinde, nici oi, nici boi, nici magari. 6.5 Caci se suiau impreuna cu turmele si corturile lor, soseau ca o multime de lacuste, erau fara numar, ei si camilele lor, si veneau in tara ca s-o pustiasca. 6.6 Israel a ajuns foarte nenorocit din pricina lui Madian, si copiii lui Israel au strigat catre Domnul. 6.7 Cand copiii lui Israel au strigat catre Domnul din pricina lui Madian~ 6.8 Domnul a trimis copiilor lui Israel un proroc. El le-a zis: Asa vorbeste Domnul, Dumnezeul lui Israel: Eu v-am scos din Egipt, Eu v-am scos din casa robiei. 6.9 V-am scapat din mana Egiptenilor si din mana tuturor celor ce va apasau; i-am izgonit dinaintea voastra, si v-am dat voua tara lor. 6.10 V-am zis: Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru; sa nu va temeti de dumnezeii Amoritilor, in a caror tara locuiti. Dar voi n-ati ascultat glasul Meu. 6.11 Apoi a venit Ingerul Domnului, si S-a asezat sub stejarul din Ofra, care era al lui Ioas, din familia lui Abiezer. Ghedeon, fiul sau, batea grau in teasc, ca sa-l ascunda de Madian. 6.12 Ingerul Domnului i S-a aratat, si i-a zis: Domnul este cu tine, viteazule! 6.13 Ghedeon I-a zis: Rogu-te, domnul meu, daca Domnul este cu noi, pentru ce ni s-au intamplat toate aceste lucruri? Si unde sunt toate minunile acelea pe care ni le istorisesc parintii nostri cand spun: Nu ne-a scos oare Domnul din Egipt? Acum Domnul ne paraseste, si ne da in mainile lui Madian! 6.14 Domnul S-a uitat la el, si a zis: Du-te cu puterea aceasta pe care o ai, si izbaveste pe Israel din mana lui Madian; oare nu te trimit Eu? 6.15 Ghedeon I-a zis: Rogu-te, domnul meu, cu ce sa izbavesc pe Israel? Iata ca familia mea este cea mai saraca din Manase, si eu sunt cel mai mic din casa tatalui meu. 6.16 Domnul i-a zis: Eu voi fi cu tine, si vei bate pe Madian ca pe un singur om. 6.17 Ghedeon I-a zis: Daca am capatat trecere inaintea Ta, da-mi un semn ca sa-mi arati ca Tu imi vorbesti. 6.18 Nu Te departa de aici pana ma voi intoarce la Tine, sa-mi aduc darul, si sa-l pun inaintea Ta. Si Domnul a zis: Voi ramane pana te vei intoarce. 6.19 Ghedeon a intrat in casa, a pregatit un ied, si a facut azime dintr-o efa de faina. A pus carnea intr-un cos si zeama a turnat-o intr-o oala, le-a adus sub stejar, si I le-a pus inainte. 6.20 Ingerul lui Dumnezeu i-a zis: Ia carnea si azimele, pune-le pe stanca aceasta si varsa zeama. Si el a facut asa. 6.21 Ingerul Domnului a intins varful toiagului pe care-l avea in mana, si a atins carnea si azimele. Atunci, s-a ridicat din stanca un foc care a mistuit carnea si azimele. Si Ingerul Domnului S-a facut nevazut dinaintea lui. 6.22 Ghedeon, vazand ca fusese Ingerul Domnului, a zis: Vai de mine, Stapane Doamne! Am vazut pe Ingerul Domnului fata-n fata. 6.23 Si Domnul i-a zis: Fii pe pace, nu te teme, caci nu vei muri. 6.24 Ghedeon a zidit acolo un altar Domnului, si i-a pus numele Domnul pacii: altarul acesta este si astazi la Ofra, care era a familiei lui Abiezer. 6.25 In aceeasi noapte, Domnul a zis lui Ghedeon: Ia vitelul tatalui tau, si un alt taur de sapte ani. Darama altarul lui Baal, care este al tatalui tau, si taie parul inchinat Astartei, care este deasupra. 6.26 Sa zidesti apoi si sa intocmesti, pe varful acestei stanci, un altar Domnului, Dumnezeului tau. Sa iei taurul al doilea, si sa aduci o ardere de tot, cu lemnul din stalpul idolului pe care-l vei taia. 6.27 Ghedeon a luat zece oameni dintre slujitorii lui, si a facut ce spusese Domnul; dar fiindca se temea de casa tatalui sau, si de oamenii din cetate, a facut lucrul acesta noaptea, nu ziua. 6.28 Cand s-au sculat oamenii din cetate dis-de-dimineata, iata ca altarul lui Baal era daramat, parul inchinat idolului deasupra lui era taiat; si al doilea taur era adus ca ardere de tot pe altarul care fusese zidit. 6.29 Ei si-au zis unul altuia: Cine a facut lucrul acesta? Si au intrebat si au facut cercetari. Li s-a spus: Ghedeon, fiul lui Ioas, a facut lucrul acesta. 6.30 Atunci oamenii din cetate au zis lui Ioas: Scoate pe fiul tau, ca sa moara, caci a daramat altarul lui Baal si a taiat parul sfant care era deasupra lui. 6.31 Ioas a raspuns tuturor celor ce s-au infatisat inaintea lui: Oare datoria voastra este sa aparati pe Baal? Voi trebuie sa-i veniti in ajutor? Oricine va lua apararea lui Baal, sa moara pana dimineata. Daca Baal este un Dumnezeu, sa-si apere el pricina, fiindca i-au daramat altarul. 6.32 In ziua aceea au pus lui Ghedeon numele Ierubaal (Apere-se Baal), caci au zis: Apere-se Baal impotriva lui, fiindca i-a daramat altarul. 6.33 Tot Madianul, Amalec si fiii Rasaritului, s-au strans impreuna, au trecut Iordanul, si au tabarat in valea Isreel. 6.34 Ghedeon a fost imbracat cu Duhul Domnului; a sunat din trambita, si Abiezer a fost chemat ca sa mearga dupa el. 6.35 A trimis soli in tot Manase, care de asemenea a fost chemat sa mearga dupa el. A trimis soli in Aser, in Zabulon si in Neftali, care s-au suit sa le iese inainte. 6.36 Ghedeon a zis lui Dumnezeu: Daca vrei sa izbavesti pe Israel prin mana mea, cum ai spus~ 6.37 iata, voi pune un val de lana in arie; daca numai lana va fi acoperita de roua, si tot pamantul va ramane uscat, voi cunoaste ca vei izbavi pe Israel prin mana mea, cum ai spus. 6.38 Si asa s-a intamplat. In ziua urmatoare, el s-a sculat dis-de-dimineata, a stors lana, si a scos roua din ea, care a dat un pahar plin cu apa. 6.39 Ghedeon a zis lui Dumnezeu: Sa nu Te aprinzi de manie impotriva mea, si nu voi mai vorbi decat de data aceasta. As vrea numai sa mai fac o incercare cu lana: numai lana sa ramana uscata, si tot pamantul sa se acopere cu roua. 6.40 Si Dumnezeu a facut asa in noaptea aceea. Numai lana a ramas uscata, si tot pamantul s-a acoperit cu roua.
7.1 Ierubaal, sau Ghedeon, si tot poporul care era cu el, s-au sculat dis-de-dimineata, si au tabarat la izvorul Harod. Tabara lui Madian era la miazanoapte de Ghedeon, spre dealul More, in vale. 7.2 Domnul a zis lui Ghedeon: Poporul pe care-l ai cu tine este prea mult, pentru ca sa dau pe Madian in mainile lui; el ar putea sa se laude impotriva Mea, si sa zica: Mana mea m-a izbavit. 7.3 Vesteste dar lucrul acesta in auzul poporului: Cine este fricos si se teme, sa se intoarca si sa se departeze de muntele Gaaladului. Douazeci si doua de mii de oameni din popor s-au intors, si au mai ramas zece mii. 7.4 Domnul a zis lui Ghedeon: Poporul este inca prea mult. Pogoara-i la apa, si acolo ti-i voi alege; acela despre care iti voi spune: Acesta sa mearga cu tine, va merge cu tine; si acela despre care iti voi spune: Acesta sa nu mearga cu tine, nu va merge cu tine. 7.5 Ghedeon a pogorat poporul la apa, si Domnul a zis lui Ghedeon: Pe toti cei ce vor lipai apa cu limba, cum lipaieste cainele, sa-i desparti de toti cei ce vor bea apa din genunchi. 7.6 Cei ce au lipait apa, ducand-o la gura cu mana, au fost in numar de trei sute de oameni; si tot poporul celalalt a ingenuncheat ca sa bea. 7.7 Si Domnul a zis lui Ghedeon: Cu cei trei sute de oameni care au lipait, va voi mantui, si voi da pe Madian in mainile tale. Toti ceilalti din popor sa se duca fiecare acasa. 7.8 Au luat merindele poporului si trambitele lui. Apoi Ghedeon a trimis pe toti barbatii lui Israel, pe fiecare in cortul lui, si a tinut pe cei trei sute de oameni. Tabara lui Madian era jos in vale. 7.9 Domnul a zis lui Ghedeon in timpul noptii: Scoala-te, si pogoara-te in tabara, caci am dat-o in mainile tale. 7.10 Daca ti-e frica sa te pogori, pogoara-te cu Pura, slujitorul tau. 7.11 Sa asculti ce vor zice, si dupa aceea ti se vor intari mainile: pogoara-te dar in tabara. El s-a pogorat cu Pura, slujitorul lui, pana la intaia straja a taberei. 7.12 Madian, Amalec, si toti fiii Rasaritului, erau raspanditi in vale, ca o multime de lacuste, si camilele lor erau fara numar, ca nisipul de pe marginea marii. 7.13 Ghedeon a sosit; si iata ca un om istorisea tovarasului sau un vis. El zicea: Am visat un vis: si se facea ca o turta de orz se rostogolea in tabara lui Madian; a venit de s-a lovit pana la cort, si cortul a cazut; l-a rasturnat cu susul in jos, si cortul a fost daramat. 7.14 Tovarasul lui a raspuns, si a zis: Aceasta nu este altceva decat sabia lui Ghedeon, fiul lui Ioas, barbatul lui Israel; Dumnezeu a dat in mainile lui pe Madian si toata tabara. 7.15 Cand a auzit Ghedeon istorisirea visului si talcuirea lui, s-a aruncat cu fata la pamant, s-a intors in tabara lui Israel, si a zis: Sculati-va, caci Domnul a dat in mainile voastre tabara lui Madian. 7.16 A impartit in trei cete pe cei trei sute de oameni, si le-a dat tuturor trambite si ulcioare goale, cu niste faclii in ulcioare. 7.17 El le-a zis: Sa va uitati la mine, si sa faceti ca mine. Cum voi ajunge in tabara, sa faceti ce voi face eu; 7.18 si cand voi suna din trambita, eu si toti cei ce vor fi cu mine, sa sunati si voi din trambita de jur imprejurul taberei, si sa ziceti: Sabia Domnului si a lui Ghedeon! 7.19 Ghedeon si cei o suta de oameni care erau cu el au ajuns la capatul taberei la inceputul strajii de la mijlocul noptii, indata dupa ce pusesera pe pazitori. Au sunat din trambita, si au spart ulcioarele pe care le aveau in mana. 7.20 Cele trei cete au sunat din trambita si au spart ulcioarele; au apucat facliile cu mana stanga si trambitele cu mana dreapta ca sa sune, si au strigat: Sabia Domnului si a lui Ghedeon! 7.21 Au ramas fiecare la locul lui in jurul taberei, si toata tabara a inceput sa alerge, sa tipe, si sa fuga. 7.22 Cei trei sute de oameni au sunat iarasi din trambita; si in toata tabara, Domnul i-a facut sa intoarca sabia unii impotriva altora. Tabara a fugit pana la Bet-Sita spre Terera, pana la hotarul de la Abel-Mehola langa Tabat. 7.23 Barbatii lui Israel s-au strans, cei din Neftali, din Aser si din tot Manase, si au urmarit pe Madian. 7.24 Ghedeon a trimis soli in tot muntele lui Efraim, ca sa spuna: Pogorati-va inaintea lui Madian, si taiati-le trecerea apelor pana la Bet-Bara, si Iordan. Toti barbatii lui Efraim s-au strans, si au pus stapanire pe trecerea apelor pana la Bet-Bara si Iordan. 7.25 Au pus mana pe doua capetenii ale lui Madian: Oreb si Zeeb; au ucis pe Oreb la stanca lui Oreb, si au ucis pe Zeeb la teascul lui Zeeb. Au urmarit pe Madian, si au adus capetele lui Oreb si Zeeb la Ghedeon de cealalta parte a Iordanului.
8.1 Barbatii lui Efraim au zis lui Ghedeon: Ce inseamna felul acesta de purtare fata de noi? Pentru ce nu ne-ai chemat, cand ai plecat sa te lupti impotriva lui Madian? Si au avut o mare cearta cu el. 8.2 Ghedeon le-a raspuns: Ce-am facut eu pe langa voi? Oare nu face mai mult culesul ciorchinelor ramase in via lui Efraim decat culesul intregii vii a lui Abiezer? 8.3 In mainile voastre a dat Dumnezeu pe capeteniile lui Madian: Oreb, si Zeeb. Ce-am putut face eu deci pe langa voi? Dupa ce le-a vorbit astfel, li s-a potolit mania. 8.4 Ghedeon a ajuns la Iordan, si l-a trecut, el si cei trei sute de oameni care erau cu el, obositi, dar urmarind mereu pe vrajmas. 8.5 El a zis celor din Sucot: Dati, va rog, cateva paini poporului care ma insoteste, caci sunt obositi, si sunt in urmarirea lui Zebah si Talmuna, imparatii Madianului. 8.6 Capeteniile din Sucot au raspuns: Este oare mana lui Zebah si Talmuna in stapanirea ta, ca sa dam paine ostirii tale? 8.7 Si Ghedeon a zis: Ei bine! dupa ce Domnul va da in mainile noastre pe Zebah si pe Talmuna, va voi scarpina carnea cu spini din pustie si cu maracini. 8.8 De acolo s-a suit la Penuel, si a facut celor din Penuel aceeasi rugaminte. Ei i-au raspuns cum ii raspunsesera cei din Sucot. 8.9 Si a zis si celor din Penuel: Cand ma voi intoarce in pace, voi darama turnul acesta. 8.10 Zebah si Talmuna erau la Carcor impreuna cu ostirea lor de aproape cincisprezece mii de oameni; toti cei ce mai ramasesera din toata ostirea fiilor Rasaritului: o suta douazeci de mii de oameni care scoteau sabia, fusesera ucisi. 8.11 Ghedeon s-a suit pe drumul celor ce locuiesc in corturi, la rasarit de Nobah si de Iogbeha, si a batut ostirea care se credea la adapost. 8.12 Zebah si Talmuna au luat fuga; Ghedeon i-a urmarit, a prins pe cei doi imparati ai Madianului: Zebah si Talmuna, si a pus pe fuga toata ostirea. 8.13 Ghedeon, fiul lui Ioas, s-a intors de la lupta prin suisul Heres. 8.14 A prins dintre cei din Sucot un tanar pe care l-a intrebat, si care i-a dat in scris numele capeteniilor si batranilor din Sucot; erau saptezeci si sapte de barbati. 8.15 Apoi a venit la cei din Sucot, si a zis: Iata pe Zebah si Talmuna, pentru care m-ati batjocorit, zicand: Oare mana lui Zebah si Talmuna este in stapanirea ta, ca sa dam paine oamenilor tai obositi? 8.16 Si a luat pe batranii cetatii, si a pedepsit pe oamenii din Sucot cu spini din pustie si cu maracini. 8.17 A daramat si turnul din Penuel, si a ucis pe oamenii cetatii. 8.18 El a zis lui Zebah si lui Talmuna: Cum erau oamenii pe care i-ati ucis la Tabor? Ei au raspuns: Erau ca tine, fiecare avea infatisarea unui fiu de imparat. 8.19 El a zis: Erau fratii mei, fiii mamei mele. Viu este Domnul ca, daca i-ati fi lasat cu viata, nu v-as ucide. 8.20 Si a zis lui Ieter, intaiul lui nascut: Scoala-te, si ucide-i! Dar tanarul nu si-a scos sabia, pentru ca-i era teama, caci era inca un copil. 8.21 Zebah si Talmuna au zis: Scoala-te tu insuti si ucide-ne! Caci cum e omul asa e si puterea lui. Si Ghedeon s-a sculat, si a ucis pe Zebah si Talmuna. A luat apoi lunisoarele de la gatul camilelor lor. 8.22 Barbatii lui Israel au zis lui Ghedeon: Domneste peste noi, tu, si fiul tau, si fiul fiului tau, caci ne-ai izbavit din mana lui Madian. 8.23 Ghedeon le-a zis: Eu nu voi domni peste voi, nici fiii mei nu vor domni peste voi, ci Domnul va domni peste voi. 8.24 Ghedeon le-a zis: Am sa va fac o rugaminte: dati-mi fiecare verigile de nas pe care le-ati luat ca prada. Vrajmasii aveau verigi de aur, caci erau Ismaeliti. 8.25 Ei au zis: Ti le vom da cu placere. Si au intins o manta, pe care a aruncat fiecare verigile pe care le pradase. 8.26 Greutatea verigilor de aur pe care le-a cerut Ghedeon, a fost de o mie sapte sute de sicli de aur, afara de lunisoare, de cerceii de aur, si hainele de purpura, pe care le purtau imparatii Madianului, si afara de lantisoarele de la gatul camilelor lor. 8.27 Ghedeon a facut din ele un efod, si l-a pus in cetatea lui, la Ofra, unde a ajuns o pricina de curvie pentru tot Israelul; si a fost o cursa pentru Ghedeon si pentru casa lui. 8.28 Madianul a fost smerit inaintea copiilor lui Israel, si n-a mai ridicat capul. Si tara a avut odihna patruzeci de ani, in timpul vietii lui Ghedeon. 8.29 Ierubaal, fiul lui Ioas, s-a intors, si a locuit in casa lui. 8.30 Ghedeon a avut saptezeci de fii, iesiti din el, caci a avut mai multe neveste. 8.31 Tiitoarea lui, care era la Sihem, i-a nascut de asemenea un fiu, caruia i-au pus numele Abimelec. 8.32 Ghedeon, fiul lui Ioas, a murit dupa o batranete fericita; si a fost ingropat in mormantul tatalui sau Ioas, la Ofra, care era a familiei lui Abiezer. 8.33 Dupa moartea lui Ghedeon, copiii lui Israel au inceput iarasi sa curveasca cu Baalii si au luat pe Baal-Berit ca dumnezeu al lor. 8.34 Copiii lui Israel nu si-au adus aminte de Domnul, Dumnezeul lor, care-i izbavise din mana tuturor vrajmasilor care-i inconjurau. 8.35 Si n-au tinut la casa lui Ierubaal, a lui Ghedeon, dupa tot binele pe care-l facuse el lui Israel.
9.1 Abimelec, fiul lui Ierubaal, s-a dus la Sihem la fratii mamei lui, si iata cum le-a vorbit atat lor cat si la toata familia casei tatalui mamei sale: 9.2 Spuneti, va rog, in auzul tuturor locuitorilor din Sihem: Este mai bine pentru voi ca saptezeci de oameni, toti fii ai lui Ierubaal, sa stapaneasca peste voi, sau un singur om sa stapaneasca peste voi? Si aduceti-va aminte ca eu sunt os din oasele voastre si carne din carnea voastra. 9.3 Fratii mamei lui au spus toate cuvintele acestea pentru el in auzul tuturor locuitorilor din Sihem, si inima lor s-a plecat spre Abimelec; caci isi ziceau: El este frate cu noi. 9.4 I-au dat saptezeci de sicli de argint, pe care i-au ridicat din casa lui Baal-Berit. Abimelec a cumparat cu ei pe niste oameni fara capatai si neastamparati, care au mers dupa el. 9.5 A venit in casa tatalui sau la Ofra, si a ucis pe fratii sai, fiii lui Ierubaal, saptezeci de oameni, pe aceeasi piatra. N-a scapat decat Iotam, cel mai tanar fiu al lui Ierubaal, caci se ascunsese. 9.6 Toti locuitorii din Sihem si toata casa lui Milo s-au strans laolalta, si au venit de au facut imparat pe Abimelec, langa stejarul sadit in Sihem. 9.7 Iotam a aflat despre lucrul acesta. S-a dus si s-a asezat pe varful muntelui Garizim, si iata ce le-a strigat el cu glas tare: Ascultati-ma, locuitorii Sihemului, si Dumnezeu sa va asculte! 9.8 Copacii au plecat sa unga un imparat si sa-l puna in fruntea lor. Ei au zis maslinului: Imparateste peste noi! 9.9 Dar maslinul le-a raspuns: Sa-mi parasesc eu untdelemnul meu, care imi aduce laude din partea lui Dumnezeu si a oamenilor, ca sa ma duc sa domnesc peste copaci? 9.10 Si copacii au zis smochinului: Vino, tu, de imparateste peste noi! 9.11 Dar smochinul le-a raspuns: Sa-mi parasesc eu dulceata mea si rodul meu cel minunat, ca sa ma duc sa domnesc peste copaci? 9.12 Si copacii au zis vitei: Vino, tu, si domneste peste noi. 9.13 Dar vita le-a raspuns: Sa-mi parasesc eu vinul, care inveseleste pe Dumnezeu si pe oameni, ca sa ma duc sa domnesc peste copaci? 9.14 Atunci toti copacii au zis spinului: Vino, tu, si imparateste peste noi. 9.15 Si spinul a raspuns copacilor: Daca in adevar vreti sa ma ungeti ca imparat al vostru, veniti si adapostiti-va sub umbra mea; altfel, sa iasa un foc din spin, si sa mistuie cedrii Libanului. 9.16 Acum, oare cu adevarat si cu toata curatia ati lucrat voi, facand imparat pe Abimelec? Ati aratat voi bunavointa fata de Ierubaal si de casa lui? V-ati purtat voi oare cu el potrivit cu slujba pe care v-a facut-o? 9.17 Caci tatal meu s-a luptat pentru voi; si-a pus viata in primejdie, si v-a izbavit din mana lui Madian; 9.18 si voi v-ati ridicat impotriva casei tatalui meu, i-ati ucis fiii, saptezeci de oameni, pe aceeasi piatra, si ati facut imparat peste locuitorii din Sihem pe Abimelec, fiul roabei lui, pentru ca este fratele vostru. 9.19 Daca in adevar si cu toata curatia v-ati purtat voi astazi fata de Ierubaal si casa lui, bine! Abimelec sa fie bucuria voastra, si voi sa fiti bucuria lui! 9.20 Daca nu, sa iasa un foc din Abimelec, si sa mistuie pe locuitorii din Sihem si casa lui Milo; si un foc sa iasa din locuitorii Sihemului si din casa lui Milo, si sa mistuie pe Abimelec! 9.21 Iotam s-a dat inlaturi, si a luat-o la fuga; s-a dus la Beer unde a locuit departe de fratele sau Abimelec. 9.22 Abimelec stapanise trei ani peste Israel. 9.23 Atunci Dumnezeu a trimis un duh rau intre Abimelec si locuitorii Sihemului si locuitorii Sihemului au fost necredinciosi lui Abimelec~ 9.24 pentru ca si cruzimea savarsita cu cei saptezeci de fii ai lui Ierubaal sa-si ia pedeapsa, si sangele lor sa cada asupra fratelui lor Abimelec, care-i ucisese, si asupra locuitorilor Sihemului, care-l ajutasera sa ucida pe fratii sai. 9.25 Locuitorii Sihemului au pus la panda impotriva lui, pe varfurile muntilor, niste oameni, care jefuiau pe toti cei ce treceau pe langa ei, pe drum. Si lucrul acesta a fost adus la cunostinta lui Abimelec. 9.26 Gaal, fiul lui Ebed, a venit cu fratii sai, si au trecut la Sihem. Locuitorii Sihemului au avut incredere in el! 9.27 Au iesit la camp, le-au cules viile, le-au calcat strugurii, si au inceput sa se inveseleasca; au intrat in casa dumnezeului lor, au mancat si au baut, si au blestemat pe Abimelec. 9.28 Si Gaal, fiul lui Ebed, zicea: Cine este Abimelec, si cine este Sihem, ca sa slujim lui Abimelec? Nu este el fiul lui Ierubaal, si nu este Zebul, ingrijitorul lui? Slujiti barbatilor lui Hamor, tatal lui Sihem; de ce sa slujim lui Abimelec? 9.29 Oh! daca as fi eu stapanul acestui popor, as rasturna pe Abimelec. Si despre Abimelec zicea: Strange-ti ostirea si iesi! 9.30 Zebul, carmuitorul cetatii, a auzit ce zicea Gaal, fiul lui Ebed, si s-a aprins de manie. 9.31 A trimis pe ascuns niste soli la Abimelec, ca sa-i spuna: Iata, Gaal, fiul lui Ebed, si fratii lui, au venit la Sihem, si au rasculat cetatea impotriva ta. 9.32 Acum, pleaca noaptea, tu si poporul care este cu tine, si stai la panda in camp. 9.33 Dimineata, la rasaritul soarelui, sa te arunci cu navala asupra cetatii. Si cand Gaal si poporul care este cu el vor iesi impotriva ta, sa-i faci ce-ti vor ingadui puterile. 9.34 Abimelec si tot poporul care era cu el au plecat noaptea, si s-au pus la panda langa Sihem, impartiti in patru cete. 9.35 Gaal, fiul lui Ebed, a iesit, si a stat la intrarea portii cetatii. Abimelec si tot poporul care era cu el s-au sculat atunci de la panda. 9.36 Gaal a zarit poporul, si a zis lui Zebul: Iata un popor care se pogoara din varful muntilor. Zebul i-a raspuns: Este umbra muntilor pe care-i iei drept oameni. 9.37 Gaal, luand iarasi cuvantul, a zis: Este chiar un popor care se pogoara de pe inaltimile tarii, si o ceata vine pe drumul Stejarului Ghicitorilor. 9.38 Zebul i-a raspuns: Unde iti este acum gura, cu care ziceai: Cine este Abimelec, ca sa-i slujim? Nu este oare acesta poporul pe care-l dispretuiai tu? Mergi acum, si lupta-te cu el! 9.39 Gaal a inaintat in fruntea locuitorilor Sihemului, si s-a luptat cu Abimelec. 9.40 Urmarit de Abimelec, a luat-o la fuga dinaintea lui, si multi oameni au cazut morti pana la intrarea portii. 9.41 Abimelec s-a oprit la Aruma. Si Zebul a izgonit pe Gaal si pe fratii lui, care n-au putut sa ramana la Sihem. 9.42 A doua zi, poporul, a iesit la camp. Abimelec, caruia i s-a dat de stire~ 9.43 si-a luat ceata, a impartit-o in trei parti, si s-a pus la panda in camp. Vazand ca poporul iesea din cetate, s-a sculat impotriva lor, si i-a batut. 9.44 Abimelec si cetele care erau cu el au pornit inainte si s-au asezat la intrarea portii cetatii: doua din aceste cete s-au aruncat asupra tuturor celor ce erau in camp, si i-au batut. 9.45 Abimelec a batut cetatea toata ziua; a luat-o, si a ucis poporul care se afla in ea. Apoi a daramat cetatea pana in temelie, si a presarat sare peste ea. 9.46 La auzul acestui lucru, toti locuitorii turnului Sihemului s-au dus in cetatuia casei dumnezeului Berit. 9.47 S-a dat de stire lui Abimelec ca toti locuitorii turnului Sihemnului s-au strans acolo. 9.48 Atunci Abimelec s-a suit pe muntele Talmon, el si tot poporul care era cu el. A luat o secure in mana, a taiat o ramura de copac, a luat-o si a pus-o pe umar. Apoi a zis poporului care era cu el: Ati vazut ce am facut? Grabiti-va si faceti si voi ca mine. 9.49 Si au taiat fiecare cate o ramura, si au mers dupa Abimelec; au asezat ramurile langa cetatuie, si i-au dat foc ei si celor ce se aflau in ea. Asa au pierit toti oamenii din turnul Sihemului, in numar de aproape o mie, barbati si femei. 9.50 Abimelec a pornit impotriva Tebetului. A impresurat Tebetul, si l-a luat. 9.51 In mijlocul cetatii era un turn tare, unde au fugit toti locuitorii cetatii, barbati si femei; au incuiat usile dupa ei, si s-au suit pe acoperisul turnului. 9.52 Abimelec a ajuns pana la turn; l-a batut, si s-a apropiat de usa turnului ca sa-i puna foc. 9.53 Atunci o femeie a aruncat o piatra de rasnita pe capul lui Abimelec, si i-a sfaramat teasta capului. 9.54 Indata el a chemat pe tanarul care-i purta armele, si i-a zis: Scoate-ti sabia, si omoara-ma, ca sa nu se zica de mine: L-a omorat o femeie. Tanarul l-a strapuns cu sabia, si a murit. 9.55 Cand au vazut barbatii lui Israel ca Abimelec a murit, au plecat fiecare acasa. 9.56 Astfel a facut Dumnezeu sa cada asupra lui Abimelec raul pe care-l facuse tatalui sau, ucigand pe cei saptezeci de frati ai lui; 9.57 si Dumnezeu a facut sa cada asupra capului oamenilor din Sihem tot raul pe care-l facusera. Astfel s-a implinit fata de ei blestemul lui Iotam, fiul lui Ierubaal.
10.1 Dupa Abimelec, s-a sculat Tola, fiul lui Pua, fiul lui Dodo, barbat din Isahar, ca sa izbaveasca pe Israel; el locuia la Samir, in muntele lui Efraim. 10.2 Tola a fost judecator in Israel douazeci si trei de ani; apoi a murit, si a fost ingropat la Samir. 10.3 Dupa el, s-a sculat Iair, Galaaditul, care a fost judecator in Israel douazeci si doi de ani. 10.4 El avea treizeci de fii, care calareau pe treizeci de manji de magari, si stapaneau treizeci de cetati, numite si azi cetatile lui Iair, si asezate in tara Galaadului. 10.5 Si Iair a murit, si a fost ingropat la Camon. 10.6 Copiii lui Israel au facut iarasi ce nu placea Domnului; au slujit Baalilor si Astarteelor, dumnezeilor Siriei, dumnezeilor Sidonului, dumnezeilor Moabului, dumnezeilor fiilor lui Amon, si dumnezeilor Filistenilor, si au parasit pe Domnul, si nu I-au mai slujit. 10.7 Domnul S-a aprins de manie impotriva lui Israel, si i-a vandut in mainile Filistenilor si in mainile fiilor lui Amon. 10.8 Ei au apasat si au asuprit pe copiii lui Israel in vremea aceea optsprezece ani, si anume: pe toti copiii lui Israel care erau de cealalta parte a Iordanului in tara Amoritilor in Galaad. 10.9 Fiii lui Amon au trecut Iordanul ca sa se bata si impotriva lui Iuda, impotriva lui Beniamin si impotriva casei lui Efraim. Si Israel era intr-o mare stramtorare. 10.10 Copiii lui Israel au strigat catre Domnul, si au zis: Am pacatuit impotriva Ta, caci am parasit pe Dumnezeul nostru si am slujit Baalilor. 10.11 Domnul a zis copiilor lui Israel: Nu v-am izbavit Eu de Egipteni, de Amoriti, de fiii lui Amon, si de Filisteni? 10.12 Si cand v-au apasat Sidonitii, Amalec si Maon, si ati strigat catre Mine, nu v-am izbavit Eu din mainile lor? 10.13 Dar voi M-ati parasit, si ati slujit altor dumnezei. De aceea nu va voi mai izbavi. 10.14 Duceti-va si chemati pe dumnezeii pe care i-ati ales; ei sa va izbaveasca in vremea stramtorarii voastre! 10.15 Copiii lui Israel au zis Domnului: Am pacatuit, fa-ne ce-Ti va placea. Numai izbaveste-ne astazi! 10.16 Si au scos dumnezeii straini din mijlocul lor, si au slujit Domnului. El S-a indurat de suferintele lui Israel. 10.17 Fiii lui Amon s-au strans si au tabarat in Galaad, si copiii lui Israel s-au strans si au tabarat la Mitpa. 10.18 Poporul, si capeteniile Galaadului si-au zis unul altuia: Cine este omul care va incepe lupta impotriva fiilor lui Amon? El va fi capetenia tuturor locuitorilor Galaadului.
11.1 Iefta, Galaaditul, era un om viteaz. El era fiul unei curve. Galaad nascuse pe Iefta. 11.2 Nevasta lui Galaad i-a nascut fii, care, facandu-se mari, au izgonit pe Iefta, si i-au zis: Tu nu vei avea mostenire in casa tatalui nostru, caci esti fiul unei alte femei. 11.3 Si Iefta a fugit de la fratii lui, si a locuit in tara Tob. Niste oameni fara capatai s-au strans la Iefta, si faceau plimbari cu el. 11.4 Dupa catva timp, fiii lui Amon au pornit cu razboi impotriva lui Israel. 11.5 Si pe cand fiii lui Amon faceau razboi cu Israel, batranii Galaadului s-au dus sa caute pe Iefta din tara Tob. 11.6 Ei au zis lui Iefta: Vino de fii capetenia noastra, si sa batem pe fiii lui Amon. 11.7 Iefta a raspuns batranilor Galaadului: Nu m-ati urat voi, si nu m-ati izgonit voi din casa tatalui meu? Pentru ce veniti la mine acum cand sunteti in stramtorare? 11.8 Batranii Galaadului au zis lui Iefta: Ne intoarcem la tine acum, ca sa mergi cu noi, sa bati pe fiii lui Amon, si sa fii capetenia noastra, capetenia tuturor locuitorilor Galaadului. 11.9 Iefta a raspuns batranilor Galaadului: Daca ma aduceti inapoi ca sa bat pe fiii lui Amon, si daca Domnul ii va da inaintea mea, voi fi eu oare capetenia voastra? 11.10 Batranii Galaadului au zis lui Iefta: Domnul sa ne auda, si sa judece, daca nu vom face ce spui. 11.11 Si Iefta a pornit cu batranii Galaadului. Poporul l-a pus in fruntea lui, si l-a asezat capetenie, si Iefta a spus din nou inaintea Domnului, la Mitpa, toate cuvintele pe care le rostise. 11.12 Iefta a trimis soli imparatului fiilor lui Amon, ca sa-i spuna: Ce ai cu mine de vii impotriva mea sa faci razboi impotriva tarii mele? 11.13 Imparatul fiilor lui Amon a raspuns solilor lui Iefta: Pentru ca Israel, cand s-a suit din Egipt, a pus mana pe tara mea, de la Arnon pana la Iaboc si Iordan. Da-mi-o inapoi acum de buna voie. 11.14 Iefta a trimis iarasi soli imparatului fiilor lui Amon~ 11.15 ca sa-i spuna: Asa vorbeste Iefta. Israel n-a pus mana pe tara Moabului, nici pe tara fiilor lui Amon. 11.16 Caci, cand s-a suit Israel din Egipt, a mers in pustie pana la marea Rosie si a ajuns la Cades. 11.17 Atunci Israel a trimis soli imparatului Edomului, ca sa-i spuna: Lasa-ma sa trec prin tara ta. Dar imparatul Edomului n-a voit. A trimis si la imparatul Moabului, si nici el n-a vrut. Si Israel a ramas la Cades. 11.18 Apoi a mers prin pustie, a ocolit tara Edomului si tara Moabului, si a venit la rasaritul tarii Moabului; au tabarat dincolo de Arnon, fara sa intre pe tinutul Moabului, caci Arnonul era hotarul Moabului. 11.19 Israel a trimis soli lui Sihon, imparatul Amoritilor, imparatul Hesbonului. Si Israel i-a zis: Lasa-ma sa trec prin tara ta pana la locul spre care mergem. 11.20 Dar Sihon n-a avut incredere in Israel, ca sa-l lase sa treaca pe tinutul lui; si-a strans tot poporul, a tabarat la Iahat, si a luptat impotriva lui Israel. 11.21 Domnul, Dumnezeul lui Israel, a dat pe Sihon si pe tot poporul lui in mainile lui Israel, care i-a batut. Israel a pus mana pe toata tara Amoritilor, care erau asezati in tara aceasta. 11.22 Au pus mana pe tot tinutul Amoritilor, de la Arnon pana la Iaboc, si de la pustie pana la Iordan. 11.23 Si acum, cand Domnul, Dumnezeul lui Israel, a izgonit pe Amoriti dinaintea poporului Sau Israel, tu sa le stapanesti tara? 11.24 Oare ce-ti da in stapanire dumnezeul tau Chemos, nu vei stapani? Si tot ce ne-a dat in stapanire Domnul, Dumnezeul nostru, inaintea noastra, noi sa nu stapanim! 11.25 Esti tu mai bun decat Balac, fiul lui Tipor, imparatul Moabului? S-a certat el cu Israel sau a facut el razboi impotriva lui? 11.26 Iata ca sunt trei sute de ani de cand locuieste Israel la Hesbon si in satele din jurul lui, la Aroer si in satele din jurul lui si in toate cetatile care sunt pe malul Arnonului: pentru ce nu i le-ati luat in tot timpul acesta? 11.27 Eu nu te-am suparat deloc, si rau te-ai purtat cu mine, facandu-mi razboi. Domnul sa judece lucrul acesta. El sa fie astazi judecator intre fiii lui Israel si fiii lui Amon. 11.28 Imparatul fiilor lui Amon n-a ascultat cuvintele pe care a trimis Iefta sa i le spuna. 11.29 Duhul Domnului a venit peste Iefta. Iefta a strabatut Galaadul si Manase; a trecut la Mitpe in Galaad; si din Mitpe din Galaad, a pornit impotriva fiilor lui Amon. 11.30 Iefta a facut o juruinta Domnului, si a zis: Daca vei da in mainile mele pe fiii lui Amon~ 11.31 oricine va iesi pe portile casei mele inaintea mea, la intoarcerea mea fericita de la fiii lui Amon, va fi inchinat Domnului, si-l voi aduce ca ardere de tot. 11.32 Iefta a pornit impotriva fiilor lui Amon, si Domnul i-a dat in mainile lui. 11.33 Le-a pricinuit o foarte mare infrangere, de la Aroer pana spre Minit, loc care cuprindea douazeci de cetati, si pana la Abel-Cheramim. Si fiii lui Amon au fost smeriti inaintea copiilor lui Israel. 11.34 Iefta s-a intors acasa la Mitpa. Si iata ca fiica sa i-a iesit inainte cu timpane si jocuri. Ea era singurul lui copil; n-avea fii si nici alta fata. 11.35 Cum a vazut-o, el si-a rupt hainele, si a zis: Ah! fata mea! adanc ma lovesti si ma tulburi! Am facut o juruinta Domnului, si n-o pot intoarce. 11.36 Ea i-a zis: Tata, ai facut o juruinta Domnului, fa-mi potrivit cu ceea ce ti-a iesit din gura, acum cand Domnul te-a razbunat pe vrajmasii tai, pe fiii lui Amon. 11.37 Si ea a zis tatalui sau: Atat ingaduie-mi: lasa-ma sloboda doua luni, ca sa ma duc sa ma pogor in munti, si sa-mi plang fecioria cu tovarasele mele. 11.38 El a raspuns: Du-te! Si a lasat-o sloboda doua luni. Ea s-a dus cu tovarasele ei, si si-a plans fecioria pe munti. 11.39 Dupa cele doua luni, s-a intors la tatal ei, si el a implinit cu ea juruinta pe care o facuse. Ea nu cunoscuse impreunarea cu barbat. De atunci s-a facut in Israel obiceiul 11.40 ca, in toti anii, fetele lui Israel se duc sa praznuiasca pe fiica lui Iefta, Galaaditul, patru zile pe an.
12.1 Barbatii lui Efraim s-au strans, au pornit spre miaza noapte, si au zis lui Iefta: Pentru ce te-ai dus sa bati pe fiii lui Amon, fara sa ne fi chemat si pe noi sa mergem cu tine? Vrem sa-ti dam foc casei si sa te ardem impreuna cu ea. 12.2 Iefta le-a raspuns: Eu si poporul meu am avut mari certuri cu fiii lui Amon; si cand v-am chemat, nu m-ati scapat din mainile lor. 12.3 Vazand ca nu-mi vii in ajutor, mi-am pus viata in joc, si am pornit impotriva fiilor lui Amon. Domnul i-a dat in mainile mele. Pentru ce va suiti dar azi impotriva mea ca sa-mi faceti razboi? 12.4 Iefta a strans pe toti barbatii Galaadului, si a inceput lupta cu Efraim. Barbatii Galaadului au batut pe Efraim, pentru ca Efraimitii ziceau: Sunteti niste fugari ai lui Efraim! Galaadul este in mijlocul lui Efraim, in mijlocul lui Manase! 12.5 Galaaditii au pus mana pe vadurile Iordanului dinspre Efraim. Si cand unul din fugarii lui Efraim, zicea: Lasa-ma sa trec! barbatii Galaadului il intrebau: Esti Efraimit? Daca raspundea: Nu~ 12.6 atunci ii ziceau: Ei bine, zi Sibolet. Si el zicea: Sibolet, caci nu putea sa-l spuna bine. Atunci barbatii Galaadului il apucau, si-l injunghiau langa vadurile Iordanului. Astfel au pierit in vremea aceea patruzeci si doua de mii de barbati din Efraim. 12.7 Iefta a fost judecator in Israel zece ani; apoi Iefta, Galaaditul, a murit, si a fost ingropat intr-una din cetatile Galaadului. 12.8 Dupa el, a fost judecator in Israel Ibtan din Betleem. 12.9 El a avut treizeci de fii, a maritat treizeci de fete in afara, si a adus pentru fiii lui treizeci de fete de afara. El a fost judecator in Israel sapte ani; 12.10 apoi Ibtan a murit, si a fost ingropat in Betleem. 12.11 Dupa el a fost judecator in Israel Elon din Zabulon. El a fost judecator in Israel zece ani; 12.12 apoi Elon din Zabulon a murit, si a fost ingropat la Aialon, in tara lui Zabulon. 12.13 Dupa el, a fost judecator in Israel, Abdon, fiul lui Hilel, Piratonitul. 12.14 El a avut patruzeci de fii si treizeci de nepoti, care calareau pe saptezeci de manji de magari. El a fost judecator in Israel opt ani; 12.15 apoi Abdon, fiul lui Hilel, Piratonitul, a murit si a fost la ingropat Piraton, in tara lui Efraim, pe muntele Amalecitilor.
13.1 Copiii lui Israel au facut iarasi ce nu placea Domnului; si Domnul i-a dat in mainile Filistenilor, timp de patruzeci de ani. 13.2 Era un om in Torea, din familia Danitilor, care se chema Manoah. Nevasta sa era stearpa, si nu nastea. 13.3 Ingerul Domnului S-a aratat femeii, si i-a zis: Iata ca tu esti stearpa, si n-ai copii; dar vei ramane insarcinata, si vei naste un fiu. 13.4 Acum ia bine seama, sa nu bei nici vin, nici bautura tare, si sa nu mananci nimic necurat. 13.5 Caci vei ramane insarcinata, si vei naste un fiu. Briciul nu va trece peste capul lui, pentru ca acest copil va fi inchinat lui Dumnezeu din pantecele mamei lui; si el va incepe sa izbaveasca pe Israel din mana Filistenilor. 13.6 Femeia s-a dus si a spus barbatului ei: Un om al lui Dumnezeu a venit la mine, si avea infatisarea unui inger al lui Dumnezeu, o infatisare infricosata. Nu l-am intrebat de unde este, si nici nu mi-a spus care-i este numele. 13.7 Dar mi-a zis: Tu vei ramane insarcinata, si vei naste un fiu; si acum sa nu bei nici vin nici bautura tare, si sa nu mananci nimic necurat, pentru ca acest copil va fi inchinat lui Dumnezeu din pantecele maicii lui, pana in ziua mortii lui. 13.8 Manoah a facut Domnului urmatoarea rugaciune: Doamne, Te rog, sa mai vina odata la noi omul lui Dumnezeu pe care l-ai trimis, si sa ne invete ce sa facem pentru copilul care se va naste! 13.9 Dumnezeu a ascultat rugaciunea lui Manoah, si Ingerul lui Dumnezeu a venit iarasi la femeie. Ea sedea intr-un ogor, si Manoah, barbatul ei, nu era cu ea. 13.10 Ea a alergat repede sa dea de veste barbatului ei, si i-a zis: Iata ca omul care venise in cealalta zi la mine, mi s-a aratat iarasi. 13.11 Manoah s-a sculat, a mers dupa nevasta sa, s-a dus la omul acela, si i-a zis: Tu ai vorbit femeii acesteia? El a raspuns: Eu. 13.12 Manoah a zis: Acum, daca se va implini cuvantul Tau, ce va trebui sa pazim cu privire la copil, si ce va fi de facut? 13.13 Ingerul Domnului a raspuns lui Manoah: Femeia sa se fereasca de tot ce i-am spus. 13.14 Sa nu guste nici un rod din vita, sa nu bea nici vin, nici bautura tare, si sa nu manance nimic necurat; sa pazeasca tot ce i-am poruncit. 13.15 Manoah a zis Ingerului Domnului: Ingaduie-mi sa Te opresc, si sa-Ti pregatesc un ied. 13.16 Ingerul Domnului a raspuns lui Manoah: Chiar daca M-ai opri, n-as manca din bucatele tale; dar daca vrei sa aduci o ardere de tot, s-o aduci Domnului. Manoah nu stia ca este Ingerul Domnului. 13.17 Si Manoah a zis Ingerului Domnului: Care-Ti este numele, ca sa-Ti aducem slava, cand se va implini cuvantul Tau? 13.18 Ingerul Domnului i-a raspuns: Pentru ce Imi ceri Numele? El este minunat. 13.19 Manoah a luat iedul si darul de mancare, si a adus jertfa Domnului pe stanca. S-a facut o minune, in timp ce Manoah si nevasta sa priveau. 13.20 Pe cand flacara se suia de pe altar spre cer, Ingerul Domnului S-a suit in flacara altarului. Vazand lucrul acesta, Manoah si nevasta sa au cazut cu fata la pamant. 13.21 Ingerul Domnului nu S-a mai aratat lui Manoah si nevestei lui. Atunci Manoah a inteles ca este Ingerul Domnului~ 13.22 si a zis nevestei sale: Vom muri, caci am vazut pe Dumnezeu. 13.23 Nevasta sa i-a raspuns: Daca ar fi vrut Domnul sa ne omoare, n-ar fi primit din mainile noastre arderea de tot si darul de mancare, nu ne-ar fi aratat toate acestea, si nu ne-ar fi facut sa auzim acum asemenea lucruri. 13.24 Femeia a nascut un fiu, si i-a pus numele Samson. Copilul a crescut, si Domnul l-a binecuvantat. 13.25 Si Duhul Domnului a inceput sa-l miste la Mahane-Dan, intre Torea si Estaol.
14.1 Samson s-a pogorat la Timna, si a vazut acolo o femeie din fetele Filistenilor. 14.2 Cand s-a suit inapoi, a spus lucrul acesta tatalui sau si mamei sale, si a zis: Am vazut la Timna o femeie din fetele Filistenilor; luati-mi-o acum de nevasta. 14.3 Tatal sau si mama sa i-au zis: Nu este nici o femeie intre fetele fratilor tai si in tot poporul nostru, de te duci sa-ti iei nevasta de la Filisteni, care sunt netaiati imprejur? Si Samson a zis tatalui sau: Ia-mi-o, caci imi place. 14.4 Tatal sau si mama sa nu stiau ca lucrul acesta venea de la Domnul: caci Samson cauta un prilej de cearta din partea Filistenilor. In vremea aceea Filistenii stapaneau peste Israel. 14.5 Samson s-a pogorat impreuna cu tatal sau si cu mama sa la Timna. Cand au ajuns la viile din Timna, iata ca i-a iesit inainte un leu tanar mugind. 14.6 Duhul Domnului a venit peste Samson; si, fara sa aiba ceva in mana, Samson a sfasiat pe leu cum se sfasie un ied. N-a spus tatalui sau si mamei sale ce facuse. 14.7 S-a pogorat si a vorbit cu femeia aceea, si ea i-a placut. 14.8 Dupa catva timp, s-a dus iarasi la Timna ca s-o ia, si s-a abatut sa vada hoitul leului. Si iata ca in trupul leului era un roi de albine si miere. 14.9 A luat mierea in mana, si a mancat-o pe drum; si cand a ajuns la tatal sau si la mama sa, le-a dat, si au mancat si ei din ea. Dar nu le-a spus ca luase mierea aceasta din trupul leului. 14.10 Tatal lui Samson s-a pogorat la femeia aceea. Si acolo Samson a facut un ospat, caci asa faceau tinerii. 14.11 Cum l-au vazut, au poftit treizeci de tovarasi, care au stat impreuna cu el. 14.12 Samson le-a zis: Am sa va spun o ghicitoare. Daca mi-o veti ghici in cele sapte zile ale ospatului, si daca o veti dezlega, va voi da treizeci de camasi si treizeci de haine de schimb. 14.13 Dar daca n-o veti ghici, sa-mi dati voi treizeci de camasi si treizeci de haine de schimb. Ei i-au zis: Spune-ne ghicitoarea ta s-o auzim. 14.14 Si el le-a zis: Din cel ce mananca a iesit ce se mananca, Si din cel tare a iesit dulceata. 14.15 Trei zile, n-au putut dezlega ghicitoarea. In ziua a saptea, au zis nevestei lui Samson: Indupleca pe barbatul tau sa ne dezlege ghicitoarea; altfel, te vom arde, pe tine si casa tatalui tau. Ne-ati adunat aici ca sa ne jefuiti, nu-i asa? 14.16 Nevasta lui Samson plangea langa el si zicea: Tu n-ai decat ura pentru mine, si nu ma iubesti; ai spus o ghicitoare copiilor poporului meu, si nu mi-ai dezlegat-o! Si el i-a raspuns: N-am dezlegat-o nici tatalui meu, nici mamei mele: sa ti-o dezleg tie? 14.17 Ea a plans langa el tot timpul celor sapte zile cat a tinut ospatul; si in ziua a saptea, i-a dezlegat-o, caci il necajea. Si ea a dat copiilor poporului ei dezlegarea ghicitorii. 14.18 Oamenii din cetate au zis lui Samson in ziua a saptea, inainte de apusul soarelui: Ce este mai dulce decat mierea, si ce este mai tare decat leul? Si el le-a zis: Daca n-ati fi arat cu juncana mea, Nu mi-ati fi dezlegat ghicitoarea. 14.19 Duhul Domnului a venit peste el, si s-a pogorat la Ascalon. Acolo a ucis treizeci de oameni, le-a luat hainele si a dat hainele de schimb celor ce dezlegasera ghicitoarea. Era aprins de manie, si s-a suit la casa tatalui sau. 14.20 Nevasta sa a fost data unuia din tovarasii lui, cu care era prieten el.
15.1 Dupa catva timp, pe vremea seceratului graului, Samson s-a dus sa-si vada nevasta, si i-a dus un ied. El a zis: Vreau sa intru la nevasta mea in odaia ei. 15.2 Dar tatal nevestei nu i-a ingaduit sa intre. Am crezut ca o urasti, a zis el, si am dat-o tovarasului tau. Nu este sora sa cea tanara mai frumoasa ca ea? Ia-o dar in locul ei. 15.3 Samson le-a zis: De data aceasta nu voi fi vinovat fata de Filisteni, daca le voi face rau. 15.4 Samson a plecat. A prins trei sute de vulpi, si a luat niste faclii: apoi a legat vulpile coada de coada, si a pus cate o faclie intre cele doua cozi, la mijloc. 15.5 A aprins facliile, a dat drumul vulpilor in granele Filistenilor, si a aprins astfel atat stogurile de snopi, cat si graul care era in picioare, ba inca si gradinile de maslini. 15.6 Filistenii au zis: Cine a facut lucrul acesta? Li s-a raspuns: Samson, ginerele Timneanului, pentru ca acesta i-a luat nevasta si a dat-o tovarasului lui. Si Filistenii s-au suit, si au ars-o pe ea si pe tatal ei. 15.7 Samson le-a zis: Asa faceti? Nu voi inceta decat dupa ce-mi voi razbuna pe voi. 15.8 I-a batut aspru, pe spate si pe pantece; apoi s-a pogorat si a locuit in crapatura stancii Etam. 15.9 Atunci Filistenii au pornit, au tabarat in Iuda, si s-au intins pana la Lehi. 15.10 Barbatii din Iuda au zis: Pentru ce v-ati suit impotriva noastra? Ei au raspuns: Ne-am suit sa legam pe Samson, ca sa-i facem asa cum ne-a facut el noua. 15.11 Atunci trei mii de barbati din Iuda s-au pogorat la crapatura stancii Etam, si au zis lui Samson: Nu stii ca Filistenii stapanesc peste noi? Ce ne-ai facut deci? El le-a raspuns: Le-am facut asa cum mi-au facut si ei mie. 15.12 Ei i-au zis: Noi ne-am pogorat sa te legam, ca sa te dam in mainile Filistenilor. Samson le-a zis: Jurati-mi ca nu ma veti omori. 15.13 Ei i-au raspuns: Nu; vrem numai sa te legam si sa te dam in mainile lor, dar nu te vom omori. Si l-au legat cu doua funii noi, si l-au scos din stanca. 15.14 Cand a ajuns la Lehi, Filistenii au inceput sa strige de bucurie inaintea lui. Atunci Duhul Domnului a venit peste el. Funiile pe care le avea la brate s-au facut ca niste fire de in ars in foc, si legaturile i-au cazut de pe maini. 15.15 El a gasit o falca de magar neuscata inca, a intins mana si a luat-o si a ucis cu ea o mie de oameni. 15.16 Si Samson a zis: Cu o falca de magar, o gramada, doua gramezi; Cu o falca de magar, am ucis o mie de oameni. 15.17 Dupa ce a ispravit de vorbit, a aruncat falca din mana. Si locul acela s-a numit Ramat-Lehi (Aruncarea falcii). 15.18 Fiindu-i foarte sete, a strigat catre Domnul, si a zis: Tu ai ingaduit, prin mana robului Tau, aceasta mare izbavire; si acum sa mor de sete, si sa cad in mainile celor netaiati imprejur? 15.19 Dumnezeu a despicat crapatura stancii din Lehi, si a iesit apa din ea. Samson a baut, duhul i s-a intremat, si s-a inviorat. De aceea s-a numit izvorul acela En-Hacore (Izvorul celui ce striga); el este si astazi la Lehi. 15.20 Samson a fost doua zeci de ani judecator in Israel, pe vremea Filistenilor.
16.1 Samson a plecat la Gaza; acolo a vazut o curva, si a intrat la ea. 16.2 S-a spus oamenilor din Gaza: Samson a venit aici. Si l-au inconjurat, si au pandit toata noaptea la poarta cetatii. Au stat linistiti toata noaptea, si au zis: Cand se va lumina de ziua, il vom omori. 16.3 Samson a ramas culcat pana la miezul noptii. Pe la miezul noptii, s-a sculat, si a apucat portile cetatii cu amandoi stalpii, le-a scos impreuna cu zavorul, le-a pus pe umeri, si le-a dus pe varful muntelui din fata Hebronului. 16.4 Dupa aceea, a iubit pe o femeie in valea Sorec. Ea se numea Dalila. 16.5 Domnitorii Filistenilor s-au suit la ea, si i-au zis: Indupleca-l, si afla de unde-i vine puterea lui cea mare si cum am putea sa-l biruim, ca sa-l legam si sa-l slabim, si-ti vom da fiecare cate o mie o suta de sicli de argint. 16.6 Dalila a zis lui Samson: Spune-mi, te rog, de unde-ti vine puterea ta cea mare, si cu ce ar trebui sa fii legat ca sa fii biruit. 16.7 Samson i-a zis: Daca as fi legat cu sapte funii noi, care sa nu fie uscate inca, as slabi si as fi ca orice alt om. 16.8 Domnitorii Filistenilor au adus Dalilei sapte funii noi, neuscate inca. Si ea l-a legat cu funiile acestea. 16.9 Iar niste oameni stateau la panda la ea, intr-o odaie. Ea i-a zis: Filistenii sunt asupra ta Samson! Si el a rupt funiile, cum se rupe o ata de calti cand se atinge de foc. Si astfel n-au stiut de unde-i venea puterea. 16.10 Dalila a zis lui Samson: Vezi, ti-ai batut joc de mine, mi-ai spus minciuni. Acum, te rog, arata-mi cu ce trebuie sa fii legat. 16.11 El i-a zis: Daca as fi legat cu funii noi, care sa nu fi fost intrebuintate niciodata, as slabi si as fi ca orice alt om. 16.12 Dalila a luat niste funii noi, si l-a legat cu ele. Apoi i-a zis: Filistenii sunt asupra ta, Samson! Iar niste oameni stateau la panda intr-o odaie. Si el a rupt funiile de la brate ca pe o ata. 16.13 Dalila a zis lui Samson: Pana acum ti-ai batut joc de mine, si mi-ai spus minciuni. Spune-mi cu ce trebuie sa fii legat. El i-a zis: N-ai decat sa impletesti cele sapte suvite de par din capul meu in urzeala tesaturii. 16.14 Si ea le-a pironit cu un cui de lemn in pamant. Apoi i-a zis: Filistenii sunt asupra ta, Samson! Si el s-a trezit din somn, si a smuls cuiul de lemn din pamant cu urzeala cu tot. 16.15 Ea i-a zis: Cum poti spune: Te iubesc! cand inima ta nu este cu mine? Iata ca de trei ori ti-ai batut joc de mine, si nu mi-ai spus de unde-ti vine puterea ta cea mare. 16.16 Fiindca ea il necajea si-l chinuia in fiecare zi cu staruintele ei, sufletul i s-a umplut de o neliniste de moarte~ 16.17 si-a deschis toata inima fata de ea, si i-a zis: Briciul n-a trecut peste capul meu, pentru ca sunt inchinat Domnului din pantecele maicii mele. Daca as fi ras, puterea m-ar parasi, as slabi, si as fi ca orice alt om. 16.18 Dalila, vazand ca isi deschisese toata inima fata de ea, a trimis sa cheme pe domnitorii Filistenilor, si a pus sa le spuna: Suiti-va de data aceasta, caci mi-a deschis toata inima lui. Si domnitorii Filistenilor s-au suit la ea, si au adus argintul in maini. 16.19 Ea l-a adormit pe genunchii ei. Si chemand un om, a ras cele sapte suvite de pe capul lui Samson, si a inceput astfel sa-l slabeasca. El si-a pierdut puterea. 16.20 Atunci ea a zis: Filistenii sunt asupra ta, Samson! Si el s-a trezit din somn, si a zis: Voi face ca si mai inainte, si ma voi scutura. Nu stia ca Domnul Se departase de el. 16.21 Filistenii l-au apucat, si i-au scos ochii; l-au pogorat la Gaza, si l-au legat cu niste lanturi de arama. El invartea la rasnita in temnita. 16.22 Dar parul capului lui a inceput iarasi sa creasca, dupa ce fusese ras. 16.23 Si domnitorii Filistenilor s-au strans ca sa aduca o mare jertfa dumnezeului lor Dagon, si ca sa se inveseleasca. Ei ziceau: Dumnezeul nostru a dat in mainile noastre pe Samson, vrajmasul nostru. 16.24 Si cand l-a vazut poporul, au laudat pe dumnezeul lor, zicand: Dumnezeul nostru a dat in mainile noastre pe vrajmasul nostru, pe acela care ne pustiia tara, si ne inmultea mortii. 16.25 In bucuria inimii lor, au zis: Chemati pe Samson, ca sa ne desfateze! Au scos pe Samson din temnita, si el a jucat inaintea lor. L-au asezat intre stalpi. 16.26 Si Samson a zis tanarului care-l tinea de mana: Lasa-ma, ca sa ma pot atinge de stalpii pe care se reazema casa, si sa ma reazem de ei. 16.27 Casa era plina de barbati si de femei; toti domnitorii Filistenilor erau acolo, si pe acoperis erau aproape trei mii de insi, barbati si femei, care priveau la Samson, cum juca. 16.28 Atunci Samson a strigat catre Domnul, si a zis: Doamne, Dumnezeule! Adu-ti aminte de mine, Te rog; Dumnezeule, da-mi putere numai de data aceasta, si cu o singura lovitura sa-mi razbun pe Filisteni pentru cei doi ochi ai mei! 16.29 Si Samson a imbratisat amandoi stalpii de la mijloc pe care se sprijinea casa, si s-a rezemat de ei; unul era la dreapta lui, si altul la stanga. 16.30 Samson a zis: Sa mor impreuna cu Filistenii! S-a plecat cu toata puterea, si casa a cazut peste domnitori si peste tot poporul care era acolo. Cei pe care i-a prapadit la moartea lui au fost mai multi decat cei pe care-i omorase in timpul vietii. 16.31 Fratii lui si toata casa tatalui sau s-au pogorat, si l-au luat. Cand s-au suit inapoi, l-au ingropat intre Torea si Estaol, in mormantul tatalui sau Manoah. El fusese judecator in Israel douazeci de ani.
17.1 Era un om din muntele lui Efraim, numit Mica. 17.2 El a zis mamei sale: Cei o mie o suta de sicli de argint, care ti s-au luat, si pentru care ai blestemat chiar in auzul urechilor mele, argintul acesta este in mainile mele, eu il luasem. Si mama sa a zis: Binecuvantat sa fie fiul meu de Domnul! 17.3 El a dat inapoi mamei sale cei o mie o suta sicli de argint; si mama sa a zis: Inchin cu mana mea argintul acesta Domnului, ca sa fac cu el fiului meu un chip cioplit si un chip turnat; si astfel ti-l voi da inapoi. 17.4 El a dat argintul inapoi mamei sale. Mama sa a luat doua sute sicli de argint, si a dat argintul la argintar, care a facut din el un chip cioplit si un chip turnat. Chipurile au fost aduse in casa lui Mica. 17.5 Mica acesta avea o casa a lui Dumnezeu; a facut un efod si terafimi, si a sfintit pe unul din fiii lui ca preot. 17.6 In vremea aceea, nu era imparat in Israel. Fiecare facea ce-i placea. 17.7 Era un tanar in Betleemul lui Iuda, din familia lui Iuda; era Levit, si locuia pentru o vreme acolo. 17.8 Omul acesta a plecat din cetatea Betleemul lui Iuda, sa-si caute o locuinta potrivita. Urmandu-si drumul, a ajuns in muntele lui Efraim la casa lui Mica. 17.9 Mica i-a zis: De unde vii? El i-a raspuns: Eu sunt Levit, din Betleemul lui Iuda, si merg sa-mi caut o locuinta potrivita. 17.10 Mica i-a zis: Ramai la mine; tu sa-mi fii tata si preot, si eu iti voi da zece sicli de argint pe an, hainele de care vei avea nevoie, si mijloace de trai. 17.11 Si Levitul a intrat la el. S-a hotarat astfel sa ramana la omul acesta, care a privit pe tanar ca pe unul din fiii lui. 17.12 Mica a sfintit pe Levit, si tanarul acesta i-a slujit ca preot si a locuit in casa lui. 17.13 Si Mica a zis: Acum, stiu ca Domnul imi va face bine, fiindca am ca preot pe Levitul acesta.
18.1 In vremea aceea, nu era imparat in Israel; si semintia Danitilor isi cauta o mosie ca sa se aseze in ea, caci pana in ziua aceea nu-i cazuse la sorti nici o mostenire in mijlocul semintiilor lui Israel. 18.2 Fiii lui Dan au luat dintre ei toti, din familiile lor, cinci oameni viteji, pe care i-au trimis din Torea si din Estaol, sa iscodeasca tara si s-o cerceteze. Ei le-au zis: Duceti-va si cercetati tara. Ei au ajuns in muntele lui Efraim, la casa lui Mica, si au ramas peste noapte acolo. 18.3 Cand erau aproape de casa lui Mica, au cunoscut glasul tanarului Levit, s-au apropiat si i-au zis: Cine te-a adus aici? Ce faci tu in locul acesta? Si ce ai aici? 18.4 El le-a raspuns: Mica face cutare si cutare lucru pentru mine, imi da o simbrie, si eu ii sunt preot. 18.5 Ei i-au zis: Intreaba pe Dumnezeu, ca sa stim daca vom avea noroc in calatoria noastra. 18.6 Si preotul le-a raspuns: Duceti-va in pace; calatoria pe care o faceti este sub privirea Domnului. 18.7 Cei cinci oameni au plecat, si au ajuns in Lais. Au vazut poporul de acolo traind la adapost, in felul Sidonitilor, linistit si fara grija; in tara nu era nimeni care sa le faca cel mai mic neajuns stapanind peste ei; erau departe de Sidoniti, si n-aveau nici o legatura cu alti oameni. 18.8 S-au intors la fratii lor in Torea si Estaol, si fratii lor le-au zis: Ce veste ne aduceti? 18.9 Haidem, au raspuns ei, sa ne suim impotriva lor; caci am vazut tara, si iata ca era foarte buna. Ce! Stati si nu ziceti nimic? Nu fiti lenesi si porniti sa puneti stapanire pe tara aceasta. 18.10 Cand veti intra in ea, veti da peste un popor care sta fara frica. Tara este mare, si Dumnezeu a dat-o in mainile voastre; este un loc unde nu lipseste nimic din tot ce este pe pamant. 18.11 Sase sute de oameni din familia lui Dan au pornit din Torea si Estaol, incinsi cu armele lor de razboi. 18.12 S-au suit, si au tabarat la Chiriat-Iearim in Iuda; de aceea locul acesta, care este inapoia lui Chiriat-Iearim, a fost chemat pana in ziua de azi Mahane-Dan (Tabara lui Dan). 18.13 Au trecut de acolo in muntele lui Efraim si au ajuns pana la casa lui Mica. 18.14 Atunci cei cinci oameni care se dusesera sa iscodeasca tara Lais, au luat cuvantul si au zis fratilor lor: Stiti ca in casele acestea este un efod, terafimi, un chip cioplit si un chip turnat? Vedeti acum ce aveti de facut. 18.15 Ei s-au abatut pe acolo, au intrat in casa tanarului Levit, in casa lui Mica, si l-au intrebat de sanatate! 18.16 Cei sase sute de oameni din fiii lui Dan, incinsi cu armele lor de razboi, stateau la intrarea portii. 18.17 Si cei cinci oameni care se dusesera sa iscodeasca tara, s-au suit si au intrat in casa; au luat chipul cioplit, efodul, terafimii, si chipul turnat, in timp ce preotul era la intrarea portii cu cei sase sute de oameni, incinsi cu armele lor de razboi. 18.18 Cand au intrat in casa lui Mica, si au luat chipul cioplit, efodul, terafimii, si chipul turnat, preotul le-a zis: Ce faceti? 18.19 Ei au raspuns: Taci, pune-ti mana la gura, si vino cu noi; sa ne fii parinte si preot. Mai bine este sa fii preot la casa unui singur om, sau sa fii preotul unei semintii si unei familii din Israel? 18.20 Preotul s-a bucurat in inima lui; a luat efodul, terafimii, si chipul cioplit, si s-a unit cu ceata poporului. 18.21 Au pornit iarasi la drum si au plecat, punand inaintea lor copiii, vitele si calabalacurile. 18.22 Dupa ce se departasera bine de casa lui Mica, oamenii care locuiau in casele vecine cu a lui Mica s-au strans si au urmarit pe fiii lui Dan. 18.23 Au strigat dupa fiii lui Dan, care s-au intors si au zis lui Mica: Ce ai, si ce inseamna gloata aceasta de oameni? 18.24 El a raspuns: Dumnezeii mei, pe care mi-i facusem, mi i-ati luat impreuna cu preotul si ati plecat: ce-mi mai ramane? Cum puteti dar sa-mi spuneti: Ce ai? 18.25 Fiii lui Dan i-au zis: Sa nu-ti auzim glasul; caci altfel niste oameni amarati se vor arunca asupra voastra, si te vei pierde si pe tine si pe cei din casa ta. 18.26 Si fiii lui Dan si-au vazut mai departe de drum. Mica, vazand ca sunt mai tari decat el, s-a intors si a venit acasa. 18.27 Au ridicat dar ce facuse Mica, si au luat pe preotul care era in slujba lui, si s-au napustit asupra Laisului, asupra unui popor linistit si in pace; l-au trecut prin ascutisul sabiei, si au ars cetatea. 18.28 Nimeni n-a izbavit-o, caci era departe de Sidon, si locuitorii ei n-aveau nici o legatura cu alti oameni: ea era in valea care se intinde spre Bet-Rehob. Fiii lui Dan au zidit din nou cetatea, si au locuit in ea; 18.29 au numit-o Dan, dupa numele lui Dan, tatal lor, care se nascuse lui Israel; dar cetatea se chema mai inainte Lais. 18.30 Au inaltat pentru ei chipul cioplit; si Ionatan, fiul lui Ghersom, fiul lui Moise, el si fiii lui au fost preotii semintiei Danitilor, pana pe vremea robirii tarii. 18.31 Au asezat pentru ei chipul cioplit pe care-l facuse Mica, in tot timpul cat a fost casa lui Dumnezeu la Silo.
19.1 Pe vremea cand nu era imparat in Israel, un Levit, care locuia la marginea muntelui lui Efraim, si-a luat ca tiitoare o femeie din Betleemul lui Iuda. 19.2 Tiitoarea nu i-a fost credincioasa, si l-a parasit ca sa se duca in casa tatalui ei in Betleemul lui Iuda, unde a ramas timp de patru luni. 19.3 Barbatul ei s-a sculat si s-a dus la ea, ca sa-i vorbeasca inimii si s-o aduca inapoi. Avea cu el pe sluga lui si doi magari. Ea l-a adus in casa tatalui ei; si cand l-a vazut tatal femeii aceleia tinere, l-a primit cu bucurie. 19.4 Socrul sau, tatal femeii aceleia tinere, l-a tinut la el trei zile. Au mancat si au baut, si au ramas noaptea acolo. 19.5 A patra zi, s-au sculat dis-de-dimineata, si Levitul se pregatea sa plece. Dar tatal tinerei femei a zis ginerelui sau: Ia o bucata de paine, ca sa prinzi la inima; si apoi veti pleca. 19.6 Si au sezut de au mancat si au baut amandoi. Apoi tatal tinerei femei a zis barbatului: Hotaraste-te dar sa ramai aici la noapte, si sa ti se inveseleasca inima. 19.7 Barbatul se scula sa plece; dar in urma staruintelor socrului sau, a ramas acolo si noaptea aceea. 19.8 In ziua a cincea, s-a sculat dis-de-dimineata sa plece. Atunci tatal tinerei femei a zis: Intareste-ti mai intai inima, te rog; si ramai pana ce se va pleca ziua spre seara. Si au mancat amandoi. 19.9 Barbatul se scula sa plece, cu tiitoarea si sluga lui; dar socrul sau, tatal tinerei femei, i-a zis: Iata ca ziua a trecut, e tarziu, ramai dar peste noapte aici; iata ca ziua se pleaca spre noapte, ramai aici peste noapte, si sa ti se inveseleasca inima; maine va veti scula dis-de-dimineata ca sa porniti la drum, si te vei duce la cortul tau. 19.10 Barbatul n-a vrut sa mai ramana si in noaptea aceea, ci s-a sculat si a plecat. A ajuns pana in fata Iebusului, adica Ierusalimul, cu cei doi magari inseuati si cu tiitoarea lui. 19.11 Cand s-au apropiat de Iebus, ziua se plecase mult spre seara. Sluga a zis atunci stapanului sau: Haidem, sa ne indreptam spre cetatea aceasta a Iebusitilor, si sa ramanem in ea peste noapte. 19.12 Stapanul sau i-a raspuns: Nu putem sa intram intr-o cetate straina, unde nu sunt copii de ai lui Israel, ci sa mergem pana la Ghibea. 19.13 A mai zis slugii sale: Haidem, sa ne apropiem de unul din locurile acestea, Ghibea sau Rama, si sa ramanem acolo peste noapte. 19.14 Au mers mai departe, si apunea soarele cand s-au apropiat de Ghibea, care este a lui Beniamin. 19.15 S-au indreptat intr-acolo ca sa se duca sa ramana peste noapte in Ghibea. Levitul a intrat, si s-a oprit in piata cetatii. Nu s-a gasit nimeni care sa-i primeasca in casa sa ramana peste noapte. 19.16 Si iata ca un batran se intorcea seara de la munca campului; omul acesta era din muntele lui Efraim, locuia pentru o vreme la Ghibea, si oamenii din locul acela erau Beniamiti. 19.17 El a ridicat ochii si a vazut pe calator in piata cetatii. Si batranul i-a zis: Incotro mergi, si de unde vii? 19.18 El i-a raspuns: Venim din Betleemul lui Iuda si mergem pana la marginea muntelui lui Efraim, de unde sunt. Ma dusesem la Betleemul lui Iuda, si acum ma duc la casa Domnului. Dar nu se gaseste nimeni sa ma primeasca in casa. 19.19 Avem insa paie si nutret pentru magarii nostri; avem si paine si vin pentru mine, pentru roaba ta, si pentru baiatul care este cu robii tai. Nu ducem lipsa de nimic. 19.20 Batranul a zis: Pacea sa fie cu tine! Toate nevoile tale le iau asupra mea, numai sa nu ramai in piata peste noapte. 19.21 L-a dus in casa lui, si a dat nutret magarilor. Calatorii si-au spalat picioarele; apoi au mancat si au baut. 19.22 Pe cand se inveseleau ei, iata ca oamenii din cetate, niste fii ai lui Belial, oameni stricati, au inconjurat casa, au batut la poarta, si au zis batranului, stapanul casei: Scoate pe omul acela care a intrat la tine, ca sa ne impreunam cu el. 19.23 Stapanul casei a iesit la ei, si le-a zis: Nu, fratilor, va rog sa nu faceti un lucru asa de rau; fiindca omul acesta a intrat in casa mea, nu savarsiti miselia aceasta. 19.24 Iata ca am o fata fecioara, si omul acesta are o tiitoare; vi le voi aduce afara: necinstiti-le, si faceti-le ce va va placea. Dar nu savarsiti cu omul acesta o fapta asa de nelegiuita. 19.25 Oamenii aceia n-au vrut sa-l asculte. Atunci omul si-a luat tiitoarea, si le-a adus-o afara. Ei s-au impreunat cu ea, si si-au batut joc de ea toata noaptea pana dimineata: si i-au dat drumul cand se lumina de ziua. 19.26 Catre ziua, femeia aceasta a venit si a cazut la usa casei omului la care era barbatul ei, si a ramas acolo pana la ziua. 19.27 Si dimineata, barbatul ei s-a sculat, a deschis usa casei, si a iesit ca sa-si urmeze drumul mai departe. Dar iata ca femeia, tiitoarea lui, era intinsa la usa casei, cu mainile pe prag. 19.28 El i-a zis: Scoala-te, si haidem sa mergem! Ea n-a raspuns. Atunci barbatul a pus-o pe magar, si a plecat acasa. 19.29 Cand a ajuns acasa, a luat un cutit, a apucat pe tiitoarea lui, si a taiat-o madular cu madular in douasprezece bucati, pe care le-a trimis in tot tinutul lui Israel. 19.30 Toti cei ce au vazut lucrul acesta, au zis: Niciodata nu s-a intamplat si nu s-a vazut asa ceva, de cand s-au suit copiii lui Israel din Egipt pana in ziua de azi; luati aminte dar la lucrul aceasta, sfatuiti-va si vorbiti!
20.1 Totii copiii lui Israel au iesit de la Dan pana la Beer-Seba si tara Galaadului, si adunarea s-a strans ca un singur om inaintea Domnului, la Mitpa. 20.2 Capeteniile intregului popor, toate semintiile lui Israel, au venit in adunarea poporului lui Dumnezeu: erau patru sute de mii de oameni pedestri, care scoteau sabia. 20.3 Si fiii lui Beniamin au auzit ca se suisera copiii lui Israel la Mitpa. Copiii lui Israel au zis: Spuneti cum s-a intamplat aceasta nelegiuire? 20.4 Atunci Levitul, barbatul femeii care fusese ucisa, a luat cuvantul, si a zis: Ajunsesem, impreuna cu tiitoarea mea, la Ghibea lui Beniamin, ca sa ramanem peste noapte acolo. 20.5 Locuitorii din Ghibea s-au sculat impotriva mea, si au inconjurat noaptea casa in care eram. Aveau de gand sa ma omoare, au siluit pe tiitoarea mea, pana cand a murit. 20.6 Mi-am luat tiitoarea, si am taiat-o in bucati, pe care le-am trimis in tot tinutul mostenirii lui Israel; caci au savarsit o nelegiuire si o miselie in Israel. 20.7 Iata-va pe toti, copii ai lui Israel; sfatuiti-va, si luati o hotarare aici! 20.8 Tot poporul s-a sculat ca un singur om, si a zis: Nici unul din noi sa nu se duca in cortul lui, si nimeni sa nu se intoarca acasa. 20.9 Iata acum ce vom face cetatii Ghibea: sa mergem impotriva ei dupa cum vom iesi la sort. 20.10 Sa luam din toate semintiile lui Israel zece oameni din o suta, o suta dintr-o mie, si o mie din zece mii; ei sa se duca sa caute merinde pentru popor, pentru ca, la intoarcerea lor, sa facem cetatii Ghibea din Beniamin potrivit cu toata miselia pe care a facut-o ea in Israel. 20.11 Astfel toti barbatii lui Israel s-au strans impotriva cetatii, uniti ca un singur om. 20.12 Semintiile lui Israel au trimis niste oameni in toate familiile lui Beniamin, ca sa-i spuna: Ce inseamna nelegiuirea aceasta care s-a facut intre voi? 20.13 Scoateti afara acum pe oamenii aceia stricati din Ghibea, ca sa-i omoram si sa curatim raul din mijlocul lui Israel. Dar Beniamitii n-au vrut sa asculte glasul fratilor lor, copiii lui Israel. 20.14 Beniamitii au iesit din cetatile lor, si s-au strans la Ghibea, ca sa lupte impotriva copiilor lui Israel. 20.15 Numarul Beniamitilor iesiti in ziua aceea din cetati fost de douazeci si sase de mii de oameni, care scoteau sabia, fara sa se mai socoteasca si locuitorii din Ghibea, care alcatuiau sapte sute de oameni alesi. 20.16 In tot poporul acesta, erau sapte sute de oameni alesi care nu se slujeau de mana dreapta; toti acestia, aruncand o piatra cu prastia, puteau sa ocheasca un fir de par, si nu dadeau gres. 20.17 S-a facut si numaratoarea barbatilor lui Israel, afara de ai lui Beniamin, si s-a gasit patru sute de mii care scoteau sabia, toti barbatii de razboi. 20.18 Si copiii lui Israel s-au sculat, s-au suit la Betel, si au intrebat pe Dumnezeu, zicand: Cine din noi sa se suie intai ca sa lupte impotriva fiilor lui Beniamin? Domnul a raspuns: Iuda sa se suie intai. 20.19 Copiii lui Israel au pornit dis-de-dimineata, si au tabarat la Ghibea. 20.20 Si barbatii lui Israel au inaintat ca sa inceapa lupta impotriva barbatilor lui Beniamin, si s-au asezat in linie de bataie impotriva lor inaintea cetatii Ghibea. 20.21 Fiii lui Beniamin au iesit din Ghibea, si in ziua aceea au culcat la pamant douazeci si doua de mii de oameni din Israel. 20.22 Poporul, barbatii lui Israel, s-au imbarbatat, si s-au asezat din nou in linie de bataie in locul unde se asezasera in ziua intai. 20.23 Si copiii lui Israel s-au suit, si au plans inaintea Domnului pana seara; au intrebat pe Domnul, si au zis: Sa ma mai sui la lupta impotriva fiilor fratelui meu Beniamin? Domnul a raspuns: Suiti-va impotriva lui. 20.24 Copiii lui Israel au inaintat impotriva fiilor lui Beniamin, in ziua a doua. 20.25 Si in aceeasi zi, Beniamitii le-au iesit inainte din Ghibea, si iarasi au culcat la pamant optsprezece mii de oameni din copiii lui Israel, toti in stare sa poarte armele. 20.26 Totii copiii lui Israel si tot poporul s-au suit si au venit la Betel; au plans si au ramas acolo inaintea Domnului, au postit in ziua aceea pana seara, si au adus arderi de tot si jertfe de multumire inaintea Domnului. 20.27 Si copiii lui Israel au intrebat pe Domnul acolo se gasea atunci chivotul legamantului lui Dumnezeu~ 20.28 si Fineas, fiul lui Eleazar, fiul lui Aaron, statea pe vremea aceea inaintea lui Dumnezeu, si au zis: Sa mai pornesc la lupta impotriva fiilor fratelui meu Beniamin, sau sa ma las? Domnul a raspuns: Suiti-va, caci maine ii voi da in mainile voastre. 20.29 Atunci Israel a pus niste oameni la panda in jurul cetatii Ghibea. 20.30 Copiii lui Israel s-au suit impotriva fiilor lui Beniamin, a treia zi, si s-au asezat in linie de bataie inaintea cetatii Ghibea, ca si in celelalte dati. 20.31 Si fiii lui Beniamin au iesit inaintea poporului, si au fost trasi departe de cetate. Au inceput sa loveasca de moarte in popor, ca si in celelalte dati, pe drumurile cele mari, care suie: unul la Betel si altul la Ghibea prin campie, si au ucis aproape treizeci de barbati din Israel. 20.32 Fiii lui Beniamin ziceau: Iata-i batuti inaintea noastra ca si mai inainte! Dar copiii lui Israel ziceau: Sa fugim, si sa-i tragem departe de cetate la drumul mare. 20.33 Toti barbatii lui Israel si-au parasit locurile, si s-au insiruit de bataie la Baal-Tamar; si oamenii lui Israel, care stateau la panda, s-au aruncat din locul in care erau, din Maare-Ghibea. 20.34 Zece mii de oameni alesi din tot Israelul au ajuns inaintea cetatii Ghibea. Lupta a fost apriga, si Beniamitii nu-si inchipuiau prapadul prin care aveau sa treaca. 20.35 Domnul a batut pe Beniamin inaintea lui Israel, si copiii lui Israel au ucis in ziua aceea douazeci si cinci de mii o suta de oameni din Beniamin, toti in stare sa poarte armele. 20.36 Fiii lui Beniamin credeau ca barbatii lui Israel sunt batuti, caci acestia faceau loc Beniamitilor si se bizuiau pe oamenii pe care-i pusesera la panda impotriva cetatii Ghibea. 20.37 Oamenii de la panda s-au aruncat repede asupra cetatii Ghibea, au pornit inainte si au trecut toata cetatea prin ascutisul sabiei. 20.38 Dupa un semn asupra caruia se invoisera cu barbatii lui Israel, cei de la panda aveau sa faca sa se inalte din cetate un fum gros. 20.39 Atunci barbatii lui Israel s-au intors in lupta. Beniamintii le omorasera aproape treizeci de oameni, si ziceau: Negresit, iata-i batuti inaintea noastra ca in cea dintai lupta! 20.40 Dar un fum gros incepea sa se inalte atunci din cetate. Beniamitii s-au uitat inapoi; si iata ca flacarile se ridicau din cetatea intreaga spre cer. 20.41 Barbatii lui Israel se intorsesera; si barbatii lui Beniamin s-au inspaimantat, vazand prapadul care avea sa-i ajunga. 20.42 Au dat dosul inaintea barbatilor lui Israel, si au fugit pe calea care duce in pustie., Dar navalitorii s-au luat dupa ei, iar pe cei ce iesisera din cetate i-au culcat la pamant, caci ii prinsesera la mijloc. 20.43 Au inconjurat pe Beniamin, l-au gonit si l-au zdrobit de indata ce voia sa se odihneasca, pana in fata cetatii Ghibea inspre soare rasare. 20.44 Optsprezece mii de barbati au cazut din Beniamin, toti voinici. 20.45 Din cei ce au dat dosul ca sa fuga spre pustie la stanca Rimon, barbatii lui Israel au nimicit cinci mii pe drumuri; i-au urmarit pana la Ghideom, si au ucis din ei doua mii. 20.46 Intreg numarul Beniamitilor care au pierit in ziua aceea a fost de douazeci si cinci de mii de oameni in stare sa poarte armele, toti voinici. 20.47 Sase sute de oameni erau cei ce dadusera dosul si fugisera spre pustie la stanca Rimon; acolo au ramas patru luni. 20.48 Barbatii lui Israel s-au intors la fiii lui Beniamin, si i-au trecut prin ascutisul sabiei, de la oamenii din cetati pana la dobitoace, si tot ce au gasit. Au pus de asemenea foc tuturor cetatilor pe care le-au gasit in cale.
21.1 Barbatii lui Israel jurasera la Mitpa, zicand: Nici unul din noi sa nu-si dea fata dupa un Beniamit. 21.2 Poporul a venit la Betel, si a stat inaintea lui Dumnezeu pana seara. Au ridicat glasul, au varsat multe lacrimi~ 21.3 si au zis: Doamne, Dumnezeul lui Israel, pentru ce s-a intamplat asa ceva in Israel, sa lipseasca astazi o semintie intreaga din Israel? 21.4 A doua zi, poporul s-a sculat dis-de-dimineata; au zidit acolo un altar, si au adus arderi de tot si jertfe de multumire. 21.5 Copiii lui Israel au zis: Cine dintre toate semintiile lui Israel nu s-a suit la adunare inaintea Domnului? Caci facusera un juramant mare impotriva oricui nu s-ar sui la Domnul la Mitpa, si zisesera: Sa fie pedepsit cu moartea. 21.6 Copiilor lui Israel le parea rau de fratele lor Beniamin, si ziceau: Astazi a fost nimicita o semintie din Israel. 21.7 Cum sa facem rost de neveste celor ce au ramas cu viata, fiindca am jurat pe Domnul sa nu le dam fetele noastre de neveste? 21.8 Ei au zis deci: Este cineva dintre semintiile lui Israel care sa nu se fi suit la Domnul la Mitpa? Si nimeni din Iabes din Galaad nu venise in tabara, la adunare. 21.9 Au facut numaratoarea poporului, si nu era acolo nici unul din locuitorii din Iabes din Galaad. 21.10 Atunci adunarea a trimis impotriva lor douasprezece mii de ostasi, dandu-le porunca aceasta: Duceti-va, si treceti prin ascutisul sabiei pe locuitorii din Iabes din Galaad, cu femeile si copiii. 21.11 Iata ce sa faceti: sa nimiciti cu desavarsire orice barbat si orice femeie care a cunoscut impreunarea cu barbat. 21.12 Au gasit intre locuitorii din Iabes din Galaad patru sute de fete fecioare, care nu se culcasera cu barbat, si le-au adus in tabara la Silo, care este in tara Canaanului. 21.13 Toata adunarea a trimis soli sa vorbeasca fiilor lui Beniamin care erau la stanca Rimon, si sa le vesteasca pacea. 21.14 In timpul acela Beniamitii s-au intors si li s-au dat de neveste acelea pe care le lasasera cu viata din femeile din Iabes din Galaad. Dar nu erau destule. 21.15 Poporului ii parea rau de Beniamin, caci Domnul facuse o spartura in semintiile lui Israel. 21.16 Batranii adunarii au zis: Cum sa facem rost de neveste pentru cei ramasi, caci femeile lui Beniamin au fost nimicite? 21.17 Si au zis: Cei ce au mai ramas din Beniamin, sa-si pastreze mostenirea, ca sa nu se stearga o semintie din Israel. 21.18 Dar noi nu putem sa dam pe fetele noastre dupa ei, caci copiii lui Israel au jurat, zicand: Blestemat sa fie cine va da o nevasta unui Beniamit! 21.19 Si au zis: Iata, in fiecare an este o sarbatoare a Domnului la Silo, care este la miaza noapte de Betel, la rasaritul drumului care suie din Betel la Sihem, si la miaza-zi de Lebona. 21.20 Apoi au dat urmatoarea porunca fiilor lui Beniamin: Duceti-va si stati la panda in vii. 21.21 Uitati-va, si cand veti vedea pe fetele din Silo iesind sa joace, sa iesiti din vii, sa va luati fiecare cate o nevasta din fetele din Silo, si sa va duceti in tara lui Beniamin. 21.22 Daca parintii sau fratii lor vor veni sa se planga la noi, le vom spune: Dati-ni-le noua, caci n-am luat cate o nevasta de fiecare in razboi. Nu voi li le-ati dat: numai atunci, ati fi vinovati. 21.23 Fiii lui Beniamin au facut asa: si-au luat neveste, dupa numarul lor, dintre jucatoarele pe care le-au rapit; apoi au plecat si s-au intors in mostenirea lor; au zidit iarasi, cetatile, si au locuit acolo. 21.24 Si in acelasi timp copiii lui Israel au plecat de acolo fiecare in semintia lui si in familia lui, si s-a intors fiecare in mostenirea lui. 21.25 Pe vremea aceea, nu era imparat in Israel, fiecare facea ce-i placea.
1.1 Pe vremea judecatorilor, a fost o foamete in tara. Un om din Betleemul lui Iuda a plecat cu nevasta sa si cu cei doi fii ai lui, sa locuiasca pentru o vreme in tara Moabului. 1.2 Numele omului aceluia era Elimelec, numele nevestei lui era Naomi, si cei doi fii ai lui se numeau Mahlon si Chilion: erau Efratiti, din Betleemul lui Iuda. Ajungand in tara Moabului, si-au asezat locuinta acolo. 1.3 Elimelec, barbatul Naomei, a murit, si ea a ramas cu cei doi fii ai ei. 1.4 Ei si-au luat neveste Moabite. Una se numea Orpa, si cealalta Rut, si au locuit acolo aproape zece ani. 1.5 Mahlon si Chilion au murit si ei amandoi, si Naomi a ramas fara cei doi fii ai ei si fara barbat. 1.6 Apoi s-a sculat, ea si nurorile ei, ca sa se intoarca in tara ei din tara Moabului, caci aflase in tara Moabului ca Domnul cercetase pe poporul Sau si-i daduse paine. 1.7 Ea a iesit din locul in care locuia insotita de cele doua nurori ale ei, si a pornit ca sa se intoarca in tara lui Iuda. 1.8 Naomi a zis atunci celor doua nurori ale ei: Duceti-va si intoarceti-va fiecare la casa mamei ei! Domnul sa Se indure de voi, cum v-ati indurat si voi de cei ce au murit si de mine! 1.9 Sa va dea Domnul sa gasiti odihna fiecare in casa unui barbat! Si le-a sarutat. Ele au ridicat glasul, si au plans; 1.10 si i-au zis: Nu; noi vom merge cu tine la poporul tau. 1.11 Naomi a zis: Intoarceti-va, fiicele mele! Pentru ce sa veniti voi cu mine? Mai am eu oare fii in pantecele meu, ca sa poata fi barbatii vostri? 1.12 Intoarceti-va, fiicele mele, si duceti-va! Eu sunt prea batrana ca sa ma marit din nou. Si chiar daca as zice ca trag nadejde; chiar daca in noaptea aceasta as fi cu un barbat, si as naste fii~ 1.13 ati mai astepta voi pana sa se faca mari si ati vrea voi sa nu va maritati din pricina lor? Nu, fiicele mele! Eu sunt mult mai amarata decat voi, pentru ca mana Domnului s-a intins impotriva mea. 1.14 Si ele au ridicat glasul, si iarasi au plans. Orpa a sarutat pe soacra sa si a plecat, dar Rut s-a tinut de ea. 1.15 Naomi a zis catre Rut: Iata, cumnata ta s-a intors la poporul ei si la dumnezeii ei; intoarce-te si tu dupa cumnata ta. 1.16 Rut a raspuns: Nu sta de mine sa te las, si sa ma intorc de la tine! Incotro vei merge tu voi merge si eu, unde vei locui tu, voi locui si eu; poporul tau va fi poporul meu, si Dumnezeul tau va fi Dumnezeul meu; 1.17 unde vei muri tu, voi muri si eu, si voi fi ingropata acolo. Faca-mi Domnul ce o vrea, dar nimic nu ma va desparti de tine decat moartea! 1.18 Naomi, vazand-o hotarata sa mearga cu ea, n-a mai staruit. 1.19 Au calatorit impreuna pana ce au ajuns la Betleem. Si cand au intrat in Betleem, toata cetatea s-a pus in miscare din pricina lor si femeile ziceau: Naomi (Placuta) este aceasta? 1.20 Ea le-a zis: Nu-mi mai ziceti Naomi; ziceti-mi Mara (Amaraciune), caci cel Atotputernic m-a umplut de amaraciune. 1.21 La plecare eram in belsug, si acum Domnul ma aduce inapoi cu mainile goale. De ce sa-mi mai ziceti Naomi, cand Domnul S-a rostit impotriva mea, si Cel Atotputernic m-a intristat? 1.22 Astfel s-au intors din tara Moabului Naomi si nora sa Rut, Moabita. Au ajuns la Betleem la inceputul seceratului orzurilor.
2.1 Naomi avea o ruda dupa barbat. Acesta era un om foarte bogat, din familia lui Elimelec, si se numea Boaz. 2.2 Rut, Moabita, a zis catre Naomi: Lasa-ma, te rog, sa ma duc sa strang spice de pe campul aceluia inaintea caruia voi capata trecere. Ea i-a raspuns: Du-te, fiica mea. 2.3 Ea s-a dus intr-un ogor sa stranga spice pe urma seceratorilor. Si s-a intamplat ca ogorul acela era a lui Boaz, care era din familia lui Elimelec. 2.4 Si iata ca Boaz a venit din Betleem, si a zis seceratorilor: Domnul sa fie cu voi! Ei i-au raspuns: Domnul sa te binecuvanteze! 2.5 Si Boaz a zis slujitorului insarcinat cu privegherea seceratorilor: A cui este tanara aceasta? 2.6 Slujitorul insarcinat cu privegherea seceratorilor a raspuns: Este o tanara Moabita, care s-a intors cu Naomi din tara Moabului. 2.7 Ea a zis: Da-mi voie sa strang si sa culeg spice dintre snopi, ramase pe urma seceratorilor. Si de azi dimineata, de cand a venit, a stat in picioare pana acum, si nu s-a odihnit decat o clipa in casa. 2.8 Boaz a zis catre Rut: Asculta, fiica, sa nu te duci sa culegi spice in alt ogor; sa nu te departezi de aici, si ramai cu slujnicele mele. 2.9 Uita-te unde vor secera pe campii, si du-te dupa ele. Am poruncit slugilor mele sa nu se atinga de tine. Si cand iti va fi sete, sa te duci la vase, si sa bei din ce vor scoate slugile. 2.10 Atunci ea s-a aruncat cu fata la pamant, si i-a zis: Cum am capatat eu trecere inaintea ta, ca sa te ingrijesti de mine, o straina? 2.11 Boaz i-a raspuns: Mi s-a spus tot ce ai facut pentru soacra ta, de la moartea barbatului tau, si cum ai parasit pe tatal tau si pe mama ta si tara in care te-ai nascut, ca sa mergi la un popor pe care nu-l cunosteai mai inainte. 2.12 Domnul sa-ti rasplateasca ce ai facut, si plata sa-ti fie deplina din partea Domnului, Dumnezeului lui Israel, sub ale carui aripi ai venit sa te adapostesti! 2.13 Si ea a zis: O! sa capat trecere inaintea ta, domnul meu! Caci tu m-ai mangaiat, si vorbele tale au mers la inima slujnicei tale. Si totusi eu nu sunt nici macar ca una din slujnicele tale. 2.14 La vremea pranzului, Boaz a zis catre Rut: Apropie-te, mananca paine, si inmoaie-ti bucata in otet. Ea a sezut langa seceratori. I-au dat graunte prajite; a mancat si s-a saturat si ce a ramas a strans. 2.15 Apoi s-a sculat sa culeaga spice. Boaz a dat urmatoarea porunca slujitorilor sai: Lasati-o sa culeaga spice si intre snopi, si sa n-o opriti; 2.16 si chiar voi sa-i scoateti din snopi cateva spice; s-o lasati sa culeaga spice, si sa n-o infruntati. 2.17 Ea a cules spice de pe camp pana seara, si a batut ce culesese. A iesit aproape o efa de orz. 2.18 A luat-o si a intrat in cetate, si soacra sa a vazut ce culesese. Rut a scos si ramasitele de la pranz si i le-a dat. 2.19 Soacra sa i-a zis: Unde ai cules astazi spice, si unde ai muncit? Binecuvantat sa fie cel ce s-a ingrijit de tine! Si Rut a spus soacrei sale la cine muncise: Omul la care am muncit azi, a zis ea, se numeste Boaz. 2.20 Naomi a zis nurorii sale: Sa fie binecuvantat de Domnul, care este plin de indurare pentru cei vii, cum a fost si pentru cei ce au murit. Omul acesta este ruda cu noi, i-a mai spus Naomi, este din cei ce au drept de rascumparare asupra noastra. 2.21 Rut, Moabita, a adaugat: El mi-a mai zis: Ramai cu slugile mele, pana vor ispravi de secerat. 2.22 Si Naomi a zis catre nora sa Rut: Este bine, fiica mea, sa iesi cu slujnicele lui, si sa nu te intalneasca cineva in alt ogor. 2.23 Ea s-a tinut dar de slujnicele lui Boaz, ca sa culeaga spice, pana la sfarsitul seceratului orzurilor si seceratului graului. Si locuia cu soacra sa.
3.1 Soacra sa Naomi i-a zis: Fiica mea, as vrea sa-ti dau un loc de odihna, ca sa fii fericita. 3.2 Si acum Boaz, cu ale carui slujnice ai fost, nu este el ruda cu noi? Iata, el are sa vanture la noapte orzurile in arie. 3.3 Spala-te si unge-te, apoi imbraca-te cu hainele tale, si pogoara-te la arie. Sa nu te faci cunoscuta lui, pana va ispravi de mancat si de baut. 3.4 Si cand se va duce sa se culce, inseamna-ti locul unde se culca. Apoi du-te, descopera-i picioarele, si culca-te. Si el insusi iti va spune ce sa faci. 3.5 Ea i-a raspuns: Voi face tot ce ai spus. 3.6 Rut s-a pogorat la arie, si a facut tot ce poruncise soacra sa. 3.7 Boaz a mancat si a baut, si inima-i era vesela. S-a dus si s-a culcat la marginea unui stog. Rut a venit atunci incet de tot, i-a descoperit picioarele, si s-a culcat. 3.8 La miezul noptii, omul s-a speriat; s-a plecat, si iata ca o femeie era culcata la picioarele lui. 3.9 El a zis: Cine esti tu? Ea raspuns: Eu sunt Rut, slujnica ta; intinde-ti poala hainei peste slujnica ta, caci ai drept de rascumparare. 3.10 Si el a zis: Fii binecuvantata de Domnul, fiica! Aceasta fapta de pe urma marturiseste si mai mult pentru tine decat cea dintai, ca n-ai umblat dupa tineri, saraci sau bogati. 3.11 Acum, fiica, nu te teme, iti voi face tot ce vei zice, caci toata cetatea stie ca esti o femeie cinstita. 3.12 Este adevarat ca am drept de rascumparare, dar este o alta ruda mai aproape decat mine. 3.13 Ramai in noaptea aceasta aici. Si maine, daca vrea sa te rascumpere, bine, sa te rascumpere; dar daca nu-i place sa te rascumpere, te voi rascumpara eu, viu este Domnul! Culca-te aici pana dimineata. 3.14 Ea a ramas culcata la picioarele lui pana dimineata, si s-a sculat mai inainte de a se putea cunoaste unul pe altul. Boaz a zis: Sa nu stie nimeni ca a intrat o femeie in arie! 3.15 Si a adaugat: Adu mantaua de pe tine, si tine-o. Ea a tinut-o, si el a masurat sase masuri de orz, si le-a pus pe ea. Apoi a intrat in cetate. 3.16 Rut s-a intors la soacra sa, si Naomi, a zis: Tu esti, fiica mea? Rut i-a istorisit tot ce-i facuse omul acela. 3.17 Ea a zis: Mi-a dat aceste sase masuri de orz, zicand: Sa nu te intorci cu mainile goale la soacra ta. 3.18 Si Naomi a zis: Fii linistita, fiica mea, pana vei sti cum se va ispravi lucrul acesta, caci omul acesta nu va avea odihna pana nu va sfarsi lucrul chiar astazi.
4.1 Boaz s-a suit la poarta cetatii, si s-a oprit acolo. Si iata ca cel ce avea drept de rascumparare, si despre care vorbise Boaz, trecea. Boaz i-a zis: Hei, cutare, apropie-te, stai aici. Si el s-a apropiat, si s-a oprit. 4.2 Boaz a luat atunci zece oameni dintre batranii cetatii, si a zis: Sedeti aici. Si ei au sezut jos. 4.3 Apoi a zis celui ce avea drept de rascumparare: Naomi, intorcandu-se din tara Moabului, a vandut bucata de pamant care era a fratelui nostru Elimelec. 4.4 Am crezut de datoria mea sa te instiintez despre aceasta, si sa-ti spun: Cumpar-o, in fata locuitorilor si in fata batranilor poporului meu. Daca vrei s-o rascumperi, rascumpar-o; dar daca nu vrei, spune-mi, ca sa stiu. Caci nu este nimeni inaintea ta care sa aiba dreptul de rascumparare, si dupa tine eu am dreptul acesta. Si el a raspuns: O voi rascumpara. 4.5 Boaz a zis: In ziua in care vei cumpara tarina din mana Naomei, o vei cumpara in acelasi timp si de la Rut, Moabita, nevasta celui mort, ca sa ridici numele mortului in mostenirea lui. 4.6 Si cel ce avea drept de rascumparare a raspuns: Nu pot s-o rascumpar pe socoteala mea, de frica sa nu-mi stric mostenirea mea; ia tu dreptul de rascumparare, caci eu nu pot s-o rascumpar. 4.7 Odinioara in Israel, pentru intarirea unei rascumparari sau unui schimb, omul isi scotea incaltamintea si o dadea celuilalt: aceasta slujea ca marturie in Israel. 4.8 Cel ce avea drept de rascumparare a zis dar lui Boaz: Cumpar-o pe socoteala ta! Si si-a scos incaltamintea. 4.9 Atunci Boaz a zis batranilor si intregului popor: Voi sunteti martori azi ca am cumparat din mana Naomei tot ce era al lui Elimelec, al lui Chilion si al lui Mahlon~ 4.10 si ca mi-am cumparat de asemenea de nevasta pe Rut, Moabita, nevasta lui Mahlon, ca sa ridic numele mortului in mostenirea lui, si pentru ca numele mortului sa nu fie sters dintre fratii lui si din poarta locului lui. Voi sunteti martori azi despre aceasta! 4.11 Tot poporul care era la poarta si batranii au zis: Suntem martori! Domnul sa faca pe femeia care intra in casa ta ca Rahela si ca Lea, care amandoua au zidit casa lui Israel! Arata-ti puterea in Efrata, si fa-ti un nume in Betleem! 4.12 Samanta pe care ti-o va da Domnul, prin aceasta tanara femeie, sa-ti faca o casa asemenea casei lui Peret, care s-a nascut lui Iuda din Tamar! 4.13 Boaz a luat pe Rut, care i-a fost nevasta, si el a intrat la ea. Domnul a facut-o sa zamisleasca, si ea a nascut un fiu. 4.14 Femeile au zis Naomei: Binecuvantat sa fie Domnul, care nu te-a lasat lipsita azi de un barbat cu drept de rascumparare, si al carui nume va fi laudat in Israel! 4.15 Copilul acesta iti va inviora sufletul, si va fi sprijinul batranetelor tale; caci l-a nascut nora ta, care te iubeste, si care face pentru tine mai mult decat sapte fii. 4.16 Naomi a luat copilul, l-a tinut in brate, si a vazut de el. 4.17 Vecinele i-au pus nume, zicand: Un fiu s-a nascut Naomei! Si l-au numit Obed. Acesta a fost tatal lui Isai, tatal lui David. 4.18 Iata samanta lui Peret. Peret a fost tatal lui Hetron; 4.19 Hetron a fost tatal lui Ram; Ram a fost tatal lui Aminadab; 4.20 Aminadab a fost tatal lui Nahson: Nahson a fost tatal lui Salmon; 4.21 Salmon a fost tatal lui Boaz; Boaz a fost tatal lui Obed; 4.22 Obed a fost tatal lui Isai; si Isai a fost tatal lui David.
1.1 Era un om din Ramataim-Tofim, din muntele lui Efraim, numit Elcana, fiul lui Ieroham, fiul lui Elihu, fiul lui Tohu, fiul lui Tuf, Efratit. 1.2 El avea doua neveste; una se numea Ana, iar cealalta Penina. Penina avea copii, dar Ana n-avea. 1.3 Omul acesta se suia in fiecare an din cetatea sa la Silo, ca sa se inchine inaintea Domnului ostirilor si sa-I aduca jertfe. Acolo se aflau cei doi fii ai lui Eli, Hofni si Fineas, preoti ai Domnului. 1.4 In ziua cand isi aducea Elcana jertfa, dadea parti nevestei sale Penina, tuturor fiilor, si tuturor fiicelor pe care le avea de la ea. 1.5 Dar Anei ii dadea o parte indoita; caci iubea pe Ana. Dar Domnul o facuse stearpa. 1.6 Potrivnica ei o intepa dese ori, ca s-o faca sa se manie, pentru ca Domnul o facuse stearpa. 1.7 Si in toti anii era asa. Ori de cate ori se suia Ana la casa Domnului, Penina o intepa la fel. Atunci ea plangea si nu manca. 1.8 Elcana, barbatul ei, ii zicea: Ano, pentru ce plangi, si nu mananci? Pentru ce ti-este intristata inima? Oare nu pretuiesc eu pentru tine mai mult decat zece fii? 1.9 Ana s-a sculat, dupa ce au mancat si au baut ei la Silo. Preotul Eli sedea pe un scaun, langa unul din usiorii Templului Domnului. 1.10 Si Ana se ruga Domnului cu sufletul amarat si plangea! 1.11 Ea a facut o juruinta, si a zis: Doamne, Dumnezeul ostirilor! Daca vei binevoi sa cauti spre intristarea roabei Tale, daca-Ti vei aduce aminte de mine si nu vei uita pe roaba Ta, si daca vei da roabei Tale un copil de parte barbateasca, il voi inchina Domnului pentru toate zilele vietii lui, si brici nu va trece peste capul lui. 1.12 Fiindca ea statea multa vreme in rugaciune inaintea Domnului, Eli se uita cu bagare de seama la gura ei. 1.13 Ana vorbea in inima ei, si numai buzele si le misca, dar nu i se auzea glasul. Eli credea ca este beata~ 1.14 si i-a zis: Pana cand vei fi beata? Du-te de te trezeste. 1.15 Ana a raspuns: Nu, domnul meu, eu sunt o femeie care sufera in inima ei, si n-am baut nici vin, nici bautura ametitoare; ci imi varsam sufletul inaintea Domnului. 1.16 Sa nu iei pe roaba ta drept o femeie stricata, caci numai prea multa mea durere si suparare m-a facut sa vorbesc pana acum. 1.17 Eli a luat din nou cuvantul, si a zis: Du-te in pace, si Dumnezeul lui Israel sa asculte rugaciunea pe care I-ai facut-o! 1.18 Ea a zis: Sa capete roaba ta trecerea inaintea ta! Si femeia a plecat. A mancat, si fata ei n-a mai fost aceeasi. 1.19 S-au sculat dis-de-dimineata, si, dupa ce s-au inchinat pana la pamant inaintea Domnului, s-au intors si au venit acasa la Rama. Elcana s-a culcat cu nevasta sa Ana, si Domnul si-a adus aminte de ea. 1.20 Cand i s-au implinit zilele, Ana a ramas insarcinata, si a nascut un fiu, caruia i-a pus numele Samuel (Dumnezeu a ascultat), caci a zis ea, de la Domnul l-am cerut. 1.21 Barbatul sau Elcana s-a suit apoi cu toata casa lui, sa aduca Domnului jertfa de peste an, si sa-si implineasca juruinta. 1.22 Dar Ana nu s-a suit, si a zis barbatului ei: Cand voi intarca copilul, il voi duce, ca sa fie pus inaintea Domnului si sa ramana acolo pentru totdeauna. 1.23 Elcana, barbatul ei, i-a zis: Fa ce vei crede, asteapta pana-l vei intarca. Numai implineasca-Si Domnul cuvantul Lui! Si femeia a ramas acasa, si a dat tata fiului ei, pana l-a intarcat. 1.24 Cand l-a intarcat, l-a suit cu ea, si a luat trei tauri, o efa de faina, si un burduf cu vin. L-a dus in casa Domnului la Silo: copilul era inca mic de tot. 1.25 Au junghiat taurii, si au dus copilul la Eli. 1.26 Ana a zis: Domnul meu, iarta-ma! Cat este de adevarat ca sufletul tau traieste, domnul meu, atat este de adevarat ca eu sunt femeia aceea care stateam aici langa tine si ma rugam Domnului. 1.27 Pentru copilul acesta ma rugam, si Domnul a ascultat rugaciunea pe care I-o faceam. 1.28 De aceea vreau sa-l dau Domnului: toata viata lui sa fie dat Domnului. Si s-au inchinat acolo inaintea Domnului.
2.1 Ana s-a rugat, si a zis: Mi se bucura inima in Domnul, Puterea mea a fost inaltata de Domnul; Mi s-a deschis larg gura impotriva vrajmasilor mei, Caci ma bucur de ajutorul Tau. 2.2 Nimeni nu este sfant ca Domnul; Nu este alt Dumnezeu decat Tine; Nu este stanca asa ca Dumnezeul nostru. 2.3 Nu mai vorbiti cu atata ingamfare, Sa nu va mai iasa din gura cuvinte de mandrie; Caci Domnul este un Dumnezeu care stie totul, Si toate faptele sunt cantarite de El. 2.4 Arcul celor puternici s-a sfaramat, Si cei slabi sunt incinsi cu putere. 2.5 Cei ce erau satui, se inchiriaza pentru paine, Si cei ce erau flamanzi se odihnesc; Chiar cea stearpa naste de sapte ori, Si cea care avea multi copii sta lancezita. 2.6 Domnul omoara si invie, El pogoara in locuinta mortilor si El scoate de acolo. 2.7 Domnul saraceste si El imbogateste, El smereste si El inalta 2.8 El ridica din pulbere pe cel sarac, Ridica din gunoi pe cel lipsit. Ca sa-i puna sa sada alaturi cu cei mari. Si le da de mostenire un scaun de domnie imbracat cu slava; Caci ai Domnului sunt stalpii pamantului, Si pe ei a asezat El lumea. 2.9 El va pazi pasii preaiubitilor Lui, Dar cei rai vor fi nimiciti in intuneric; Caci omul nu va birui prin putere. 2.10 Vrajmasii Domnului vor tremura, Din inaltimea cerului El Isi va arunca tunetul asupra lor; Domnul va judeca marginile pamantului. El va da Imparatului Sau putere, Si El va inalta taria Unsului Lui. 2.11 Elcana s-a dus acasa, la Rama, si copilul a ramas in slujba Domnului, inaintea preotului Eli. 2.12 Fiii lui Eli erau niste oameni rai. Nu cunosteau pe Domnul. 2.13 Si iata care era felul de purtare al acestor preoti fata de popor. Cand aducea cineva o jertfa, venea sluga preotului in clipa cand se fierbea carnea. Tinand in mana o furculita cu trei coarne~ 2.14 o vara in cazan, in caldare, in tigaie sau in oala; si tot ce apuca cu furculita, lua preotul pentru el. Asa faceau ei tuturor acelora din Israel care veneau la Silo. 2.15 Chiar inainte de a arde grasimea, venea sluga preotului si zicea celui ce aducea jertfa: Da pentru preot carnea de fript; el nu va lua de la tine carne fiarta, ci vrea carne cruda. 2.16 Si daca omul zicea: Dupa ce se va arde grasimea, vei lua ce-ti va placea, sluga raspundea: Nu! da mi acum, caci altfel iau cu sila. 2.17 Tinerii acestia se faceau vinovati inaintea Domnului de un foarte mare pacat, pentru ca nesocoteau darurile Domnului. 2.18 Samuel facea slujba inaintea Domnului; si copilul acesta era imbracat cu un efod de in. 2.19 Mama sa ii facea pe fiecare an o mantie mica, si i-o aducea cand se suia cu barbatul ei ca sa aduca jertfa din fiecare an. 2.20 Eli a binecuvantat pe Elcana si pe nevasta sa, si a zis: Sa dea Domnul sa ai copii din femeia aceasta, care sa inlocuiasca pe acela pe care l-a imprumutat ea Domnului! Si s-au intors acasa. 2.21 Cand a cercetat Domnul pe Ana, ea a ramas insarcinata, si a nascut trei fii si doua fiice. Si tanarul Samuel crestea inaintea Domnului. 2.22 Eli era foarte batran, si a aflat cum se purtau fiii lui cu tot Israelul; a aflat si ca se culcau cu femeile care slujeau afara la usa cortului intalnirii. 2.23 El le-a zis: Pentru ce faceti astfel de lucruri? Caci aflu de la tot poporul despre faptele voastre rele. 2.24 Nu, copii, ce aud spunandu-se despre voi, nu este bine; voi faceti pe poporul Domnului sa pacatuiasca. 2.25 Daca un om pacatuieste impotriva altui om, il va judeca Dumnezeu; dar daca pacatuieste impotriva Domnului, cine se va ruga pentru el? Totusi ei n-au ascultat de glasul tatalui lor, caci Domnul voia sa-i omoare. 2.26 Tanarul Samuel crestea mereu, si era placut Domnului si oamenilor. 2.27 Un om al lui Dumnezeu a venit la Eli, si i-a zis: Asa vorbeste Domnul: Nu M-am descoperit Eu casei tatalui tau, cand erau in Egipt, in casa lui Faraon? 2.28 Eu l-am ales dintre toate semintiile lui Israel, ca sa fie in slujba Mea, in preotie, ca sa se suie la altarul Meu, sa arda tamaia, si sa poarte efodul inaintea Mea; si am dat casei tatalui tau toate jertfele mistuite de foc si aduse de copiii lui Israel. 2.29 Pentru ce calcati voi in picioare jertfele Mele si darurile Mele, care am poruncit sa se faca in locasul Meu? Si cum se face ca tu cinstesti pe fiii tai mai mult decat pe Mine, ca sa va ingrasati din cele dintai roade luate din toate darurile poporului Meu Israel? 2.30 De aceea, iata ce zice Domnul Dumnezeul lui Israel: Spusesem ca si casa ta si casa tatalui tau au sa umble totdeauna inaintea Mea. Si acum, zice Domnul, departe de Mine lucrul acesta! Caci voi cinsti pe cine Ma cinsteste, dar cei ce Ma dispretuiesc, vor fi dispretuiti. 2.31 Iata ca vine vremea cand voi taia bratul tau si bratul casei tatalui tau, asa incat nu va mai fi nici un batran in casa ta. 2.32 Vei vedea un potrivnic al tau in locasul Meu, in timp ce Israel va fi coplesit de bunatati de Domnul; si nu va mai fi niciodata nici un batran in casa ta. 2.33 Voi lasa sa ramana la altarul Meu numai unul dintr-ai tai, ca sa ti se topeasca ochii de durere si sa ti se intristeze sufletul; dar toti ceilalti din casa ta vor muri in floarea varstei. 2.34 Si iata semnul celor ce se vor intampla celor doi fii ai tai Hofni si Fineas: amandoi vor muri intr-o zi. 2.35 Eu Imi voi pune un preot credincios, care va lucra dupa inima Mea si dupa sufletul Meu; ii voi zidi o casa statatoare, si va umbla totdeauna inaintea Unsului Meu. 2.36 Si oricine va mai ramane din casa ta va veni sa se arunce cu fata la pamant inaintea lui, pentru un ban de argint si pentru o bucata de paine, si va zice: Pune-ma, te rog, in una din slujbele preotiei, ca sa am o bucata de paine sa mananc.
3.1 Tanarul Samuel slujea Domnului inaintea lui Eli. Cuvantul Domnului era rar in vremea aceea, si vedeniile nu erau dese. 3.2 Tot pe vremea aceea, Eli incepea sa aiba ochii tulburi, si nu mai putea sa vada. El statea culcat la locul lui~ 3.3 iar candela lui Dumnezeu nu se stinsese inca; si Samuel era culcat in Templul Domnului, unde era chivotul lui Dumnezeu. 3.4 Atunci Domnul a chemat pe Samuel. El a raspuns: Iata-ma! 3.5 Si a alergat la Eli, si a zis: Iata-ma, caci m-ai chemat. Eli a raspuns. Nu te-am chemat; intoarce-te si te culca. Si s-a dus si s-a culcat. 3.6 Domnul a chemat din nou pe Samuel. Si Samuel s-a sculat, s-a dus la Eli, si a zis: Iata-ma, caci m-ai chemat. Eli a raspuns: Nu te-am chemat, fiule, intoarce-te si te culca. 3.7 Samuel nu cunostea inca pe Domnul, si Cuvantul Domnului nu-i fusese inca descoperit. 3.8 Domnul a chemat din nou pe Samuel, pentru a treia oara. Si Samuel s-a sculat, s-a dus la Eli, si a zis: Iata-ma, caci m-ai chemat. Eli a inteles ca Domnul cheama pe copil~ 3.9 si a zis lui Samuel: Du-te, de te culca; si daca vei mai fi chemat, sa spui: Vorbeste, Doamne, caci robul Tau asculta. Si Samuel s-a dus sa se culce la locul lui. 3.10 Domnul a venit, S-a infatisat si l-a chemat ca si in celelalte dati: Samuele, Samuele! Si Samuel a raspuns: Vorbeste, caci robul Tau asculta. 3.11 Atunci Domnul a zis lui Samuel: Iata ca voi face in Israel un lucru care va asurzi urechile oricui il va auzi. 3.12 In ziua aceea voi implini asupra lui Eli tot ce am rostit impotriva casei lui; voi incepe si voi ispravi. 3.13 I-am spus ca vreau sa pedepsesc casa lui pentru totdeauna, din pricina faradelegii de care are cunostinta, si prin care fiii lui s-au facut vrednici de lepadat, fara ca el sa-i fi oprit. 3.14 De aceea jur casei lui Eli ca niciodata faradelegea casei lui Eli nu va fi ispasita, nici prin jertfe, nici prin daruri de mancare. 3.15 Samuel a ramas culcat pana dimineata, apoi a deschis usile casei Domnului. Samuel s-a temut sa istoriseasca lui Eli vedenia aceea. 3.16 Dar Eli a chemat pe Samuel, si a zis: Samuele, fiule! El a raspuns: Iata-ma! 3.17 Si Eli a zis: Care este cuvantul pe care ti l-a vorbit Domnul? Nu-mi ascunde nimic. Dumnezeu sa Se poarte cu tine cu toata asprimea, daca-mi ascunzi ceva din tot ce ti-a spus! 3.18 Samuel i-a istorisit tot, fara sa-i ascunda nimic. Si Eli a zis: Domnul este acesta, sa faca ce va crede! 3.19 Samuel crestea, Domnul era cu el, si n-a lasat sa cada la pamant nici unul din cuvintele sale. 3.20 Tot Israelul, de la Dan pana la Beer-Seba, a cunoscut ca Domnul pusese pe Samuel proroc al Domnului. 3.21 Domnul nu inceta sa Se arate in Silo; caci Domnul Se descoperea lui Samuel, in Silo, prin cuvantul Domnului.
4.1 Chemarea lui Samuel a ajuns la cunostinta intregului Israel. Israel a iesit inaintea Filistenilor, ca sa lupte impotriva lor. Au tabarat langa Eben-Ezer, si Filistenii tabarasera la Afec. 4.2 Filistenii s-au asezat in linie de bataie impotriva lui Israel, si lupta a inceput. Israel a fost batut de Filisteni, care au omorat pe campul de bataie aproape patru mii de oameni. 4.3 Poporul s-a intors in tabara, si batranii lui Israel au zis: Pentru ce ne-a lasat Domnul sa fim batuti astazi de Filisteni? Haidem sa luam de la Silo chivotul legamantului Domnului, ca sa vina in mijlocul nostru, si sa ne izbaveasca din mana vrajmasilor nostri. 4.4 Poporul a trimis la Silo, de unde au adus chivotul legamantului Domnului ostirilor, care sta intre heruvimi. Cei doi fii ai lui Eli, Hofni si Fineas, erau acolo, impreuna cu chivotul legamantului lui Dumnezeu. 4.5 Cand a intrat chivotul legamantului Domnului in tabara, tot Israelul a scos strigate de bucurie, de s-a cutremurat pamantul. 4.6 Rasunetul acestor strigate a fost auzit de Filisteni, si au zis: Ce inseamna strigatele acestea care rasuna in tabara Evreilor? Si au auzit ca sosise chivotul Domnului in tabara. 4.7 Filistenii s-au temut, pentru ca au crezut ca Dumnezeu venise in tabara. Vai de noi! au zis ei, caci n-a fost asa ceva pana acum. 4.8 Vai de noi! Cine ne va izbavi din mana acestor dumnezei puternici? Dumnezeii acestia au lovit pe Egipteni cu tot felul de urgii in pustie. 4.9 Intariti-va, si fiti oameni, Filistenilor, ca nu cumva sa fiti robi Evreilor, cum v-au fost ei robi voua: fiti oameni si luptati! 4.10 Filistenii au inceput lupta, si Israel a fost batut. Fiecare a fugit in cortul lui. Infrangerea a fost foarte mare, si din Israel au cazut treizeci de mii de oameni pedestri. 4.11 Chivotul lui Dumnezeu a fost luat, si cei doi fii ai lui Eli, Hofni si Fineas, au murit. 4.12 Un om din Beniamin a alergat din tabara de bataie si a venit la Silo in aceeasi zi cu hainele sfasiate, si cu capul acoperit cu tarana. 4.13 Cand a ajuns, Eli, astepta, stand pe un scaun langa drum, caci inima ii era nelinistita pentru chivotul lui Dumnezeu. La intrarea lui in cetate, omul acesta a dat de veste, si toata cetatea a strigat. 4.14 Eli, auzind aceste strigate, a zis: Ce inseamna zarva aceasta? Si indata omul a venit si a adus lui Eli vestea aceasta. 4.15 Si Eli era in varsta de nouazeci si opt de ani, avea ochii intunecati si nu mai putea sa vada. 4.16 Omul a zis lui Eli: Vin de pe campul de bataie, si din campul de bataie am fugit astazi. Eli a zis: Ce s-a intamplat, fiule? 4.17 Cel ce aducea vestea aceasta, ca raspuns, a zis: Israel a fugit dinaintea Filistenilor, si poporul a suferit o mare infrangere; si chiar cei doi fii ai tai, Hofni si Fineas, au murit, si chivotul Domnului a fost luat. 4.18 Abia a pomenit de chivotul lui Dumnezeu, si Eli a cazut de pe scaun pe spate, langa poarta; si-a rupt ceafa si a murit, caci era om batran si greu. El fusese judecator in Israel patruzeci de ani. 4.19 Nora sa, nevasta lui Fineas, era insarcinata, si sta sa nasca. Cand a auzit vestea despre luarea chivotului lui Dumnezeu, despre moartea socrului ei si despre moartea barbatului ei, s-a incovoiat si a nascut, caci au apucat-o durerile nasterii. 4.20 Cand tragea sa moara, femeile care erau langa ea i-au zis: Nu te teme, caci ai nascut un fiu! Dar ea n-a raspuns si n-a luat seama la ce i se spunea. 4.21 A pus copilului numele I-Cabod! (Nu mai e slava), zicand: S-a dus slava din Israel! Spunea lucrul acesta din pricina luarii chivotului lui Dumnezeu, si din pricina socrului si barbatului ei. 4.22 Ea a zis: S-a dus slava din Israel, caci chivotul lui Dumnezeu este luat.
5.1 Filistenii au luat chivotul lui Dumnezeu, si l-au dus din Eben-Ezer la Asdod. 5.2 Dupa ce au pus mana pe chivotul lui Dumnezeu, Filistenii l-au dus in casa lui Dagon (Zeul peste) si l-au asezat langa Dagon. 5.3 A doua zi, Asdodenii, care se sculasera dis-de-dimineata, au gasit pe Dagon intins cu fata la pamant, inaintea chivotului Domnului. Au luat pe Dagon, si l-au pus inapoi la locul lui. 5.4 Si a doua zi, sculandu-se dis-de-dimineata, au gasit pe Dagon intins cu fata la pamant, inaintea chivotului Domnului; capul lui Dagon si cele doua maini ale lui erau taiate pe prag, si nu-i ramasese decat trunchiul. 5.5 De aceea, pana in ziua de azi, preotii lui Dagon si toti cei ce intra in casa lui Dagon, la Asdod, nu calca pe prag. 5.6 Mana Domnului a apasat asupra celor din Asdod, si i-a pustiit; i-a lovit cu bube la sezut, atat in Asdod cat si in tinutul lui. 5.7 Cand au vazut ca asa stau lucrurile, oamenii din Asdod au zis: Chivotul Dumnezeului lui Israel sa nu ramana la noi, caci mana Lui apasa asupra noastra si asupra lui Dagon, dumnezeul nostru. 5.8 Si au trimis si au adunat la ei pe toti domnitorii Filistenilor, si au zis: Ce sa facem cu chivotul Dumnezeului lui Israel? Domnitorii au raspuns: Sa se duca la Gat chivotul Dumnezeului lui Israel. Si au adus acolo chivotul Dumnezeului lui Israel. 5.9 Dar dupa ce a fost dus acolo, mana Domnului a apasat asupra cetatii, si a fost o mare groaza; a lovit pe oamenii cetatii de la mic pana la mare, si au avut o spuzenie de bube la sezut. 5.10 Atunci au trimis chivotul lui Dumnezeu la Ecron. Cand a intrat chivotul lui Dumnezeu in Ecron, Ecronitii au strigat: Au adus la noi chivotul Dumnezeului lui Israel, ca sa ne omoare, pe noi si poporul nostru. 5.11 Si au trimis si au strans pe toti domnitorii Filistenilor, si au zis: Trimiteti inapoi chivotul Dumnezeului lui Israel; sa se intoarca la locul lui, ca sa nu ne omoare, pe noi si poporul nostru. Caci in toata cetatea era o groaza de moarte, si mana lui Dumnezeu apasa cu putere. 5.12 Oamenii care nu mureau, erau loviti cu bube la sezut, si tipetele cetatii se inaltau pana la cer.
6.1 Chivotul Domnului a fost sapte luni in tara Filistenilor. 6.2 Si Filistenii au chemat pe preoti si pe ghicitori, si au zis: Ce sa facem cu chivotul Domnului? Aratati-ne cum trebuie sa-l trimitem inapoi la locul lui. 6.3 Ei au raspuns: Daca trimiteti inapoi chivotul Dumnezeului lui Israel, sa nu-l trimiteti cu mana goala, ci aduceti lui Dumnezeu o jertfa pentru vina; atunci va veti vindeca, si veti sti pentru ce nu s-a indepartat mana Lui de peste voi. 6.4 Filistenii au zis: Ce jertfa pentru vina sa-I aducem? Ei au raspuns: Cinci umflaturi de aur si cinci soareci de aur, dupa numarul domnitorilor Filistenilor, caci aceeasi urgie a fost peste voi toti si peste domnitorii vostri. 6.5 Faceti niste chipuri dupa umflaturile voastre si niste chipuri dupa soarecii vostri care pustiesc tara, si dati slava Dumnezeului lui Israel: poate ca va inceta sa-Si apese mana peste voi, peste dumnezeii vostri, si peste tara voastra. 6.6 Pentru ce sa va impietriti inima, cum si-au impietrit inima Egiptenii si Faraon? Nu i-a pedepsit El si n-au lasat ei atunci pe copiii lui Israel sa plece? 6.7 Acum, faceti un car nou de tot, si luati doua vaci tinere care dau tata si care n-au tras la jug; injugati vacile la car, si manati inapoi acasa viteii lor care se tin dupa ele. 6.8 Sa luati chivotul Domnului, si sa-l puneti in car; sa puneti alaturi de el, intr-o lada, lucrurile de aur pe care le dati Domnului ca dar pentru vina; apoi sa-l trimiteti, si va pleca. 6.9 Sa-l urmariti cu privirea; si daca se va sui pe drumul hotarului sau spre Bet-Semes, Domnul ne-a facut acest mare rau; daca nu, vom sti ca nu mana Lui ne-a lovit, ci lucrul acesta a venit peste noi din intamplare. 6.10 Oamenii au facut asa. Au luat doua vaci care alaptau, le-au injugat la car, si le-au inchis viteii acasa. 6.11 Au pus in car chivotul Domnului, si lada cu soarecii de aur si chipurile umflaturilor lor. 6.12 Vacile au apucat drept pe drum spre Bet-Semes; au tinut mereu acelasi drum, mugind, si nu s-au abatut nici la dreapta nici la stanga. Domnitorii Filistenilor au mers dupa ele pana la hotarul Bet-Semesului. 6.13 Locuitorii din Bet-Semes secerau granele in vale: au ridicat ochii, au zarit chivotul, si s-au bucurat cand l-au vazut. 6.14 Carul a ajuns in campul lui Iosua din Bet-Semes, si s-a oprit acolo. Acolo era o piatra mare. Au despicat lemnele carului, si vacile le-au adus ca ardere de tot Domnului. 6.15 Levitii au pogorat chivotul Domnului, si lada de langa el in care se aflau lucrurile de aur, si le-au pus pe toate pe piatra cea mare. Oamenii din Bet-Semes au adus Domnului in ziua aceea arderi de tot si jertfe. 6.16 Cei cinci domnitori ai Filistenilor, dupa ce au vazut lucrul acesta, s-au intors la Ecron in aceeasi zi. 6.17 Iata umflaturile de aur pe care le-au dat Domnului Filistenii, ca dar pentru vina; una pentru Asdod, una pentru Gaza, una pentru Ascalon, una pentru Gat, una pentru Ecron. 6.18 Erau si niste soareci de aur, dupa numarul tuturor cetatilor Filistenilor, care erau ale celor cinci capetenii, atat cetati intarite cat si cetati fara ziduri. Lucrul acesta il adevereste piatra cea mare pe care au pus chivotul Domnului, si care este si astazi in campul lui Iosua din Bet-Semes. 6.19 Domnul a lovit pe oamenii din Bet-Semes, cand s-au uitat in chivotul Domnului; a lovit (cincizeci de mii) saptezeci de oameni din popor. Si poporul a plans, pentru ca Domnul il lovise cu o mare urgie. 6.20 Oamenii din Bet-Semes au zis: Cine poate sta inaintea Domnului, inaintea acestui Dumnezeu sfant? Si la cine trebuie sa se suie chivotul, daca se departeaza de la noi? 6.21 Au trimis soli la locuitorii din Chiriat-Iearim, ca sa le spuna: Filistenii au adus inapoi chivotul Domnului; pogorati-va si suiti-l la voi.
7.1 Locuitorii din Chiriat-Iearim au venit, si au suit chivotul Domnului; l-au dus in casa lui Abinadab, pe deal, si au sfintit pe fiul sau Eleazar ca sa pazeasca chivotul Domnului. 7.2 Trecuse destula vreme din ziua cand fusese pus chivotul in Chiriat-Iearim. Trecusera douazeci de ani. Atunci toata casa lui Israel a plans dupa Domnul. 7.3 Samuel a zis intregii case a lui Israel: Daca din toata inima voastra va intoarceti la Domnul, scoateti din mijlocul vostru dumnezeii straini si Astarteele, indreptati-va inima spre Domnul, si slujiti-I numai Lui; si El va va izbavi din mana Filistenilor. 7.4 Si copiii lui Israel au scos din mijlocul lor Baalii si Astarteele, si au slujit numai Domnului. 7.5 Samuel a zis: Strangeti pe tot Israelul la Mitpa, si eu ma voi ruga Domnului pentru voi. 7.6 Si s-au strans la Mitpa. Au scos apa si au varsat-o inaintea Domnului, si au postit in ziua aceea, zicand: Am pacatuit impotriva Domnului! Samuel judeca pe copiii lui Israel la Mitpa. 7.7 Filistenii au aflat ca fiii lui Israel se adunasera la Mitpa, si domnitorii Filistenilor s-au suit impotriva lui Israel. La vestea aceasta copiii lui Israel s-au temut de Filisteni~ 7.8 si au zis lui Samuel: Nu inceta sa strigi pentru noi catre Domnul, Dumnezeul nostru, ca sa ne scape din mana Filistenilor. 7.9 Samuel a luat un miel sugar, si l-a adus intreg ca ardere de tot Domnului. A strigat catre Domnul pentru Israel, si Domnul l-a ascultat. 7.10 Pe cand aducea Samuel arderea de tot, Filistenii s-au apropiat ca sa bata pe Israel. Domnul a tunat in ziua aceea cu mare vuiet impotriva Filistenilor, si i-a pus pe fuga. Au fost batuti dinaintea lui Israel. 7.11 Barbatii lui Israel au iesit din Mitpa, au urmarit pe Filisteni, si i-au batut pana sub Bet-car. 7.12 Samuel a luat o piatra pe care a pus-o intre Mitpa si Sen, si i-a pus numele Eben-Ezer (Piatra de ajutor), zicand: Pana aici Domnul ne-a ajutat. 7.13 Astfel au fost smeriti Filistenii, si n-au mai venit pe tinutul lui Israel. Mana Domnului a fost impotriva Filistenilor in tot timpul vietii lui Samuel. 7.14 Cetatile pe care le luasera Filistenii de la Israel, s-au intors la Israel, de la Ecron pana la Gat, cu tinutul lor; Israel le-a smuls din mana Filistenilor. Si a fost pace intre Israel si Amoriti. 7.15 Samuel a fost judecator in Israel in tot timpul vietii lui. 7.16 El se ducea in fiecare an de facea inconjurul Betelului, Ghilgalului si Mitpei, si judeca pe Israel in toate locurile acestea. 7.17 Apoi se intorcea la Rama, unde era casa lui; si acolo judeca pe Israel. Si a zidit acolo un altar Domnului.
8.1 Cand a imbatranit Samuel, a pus pe fiii sai judecatori peste Israel. 8.2 Fiul sau intai nascut se numea Ioel, si al doilea Abia; ei erau judecatori la Beer-Seba. 8.3 Fiii lui Samuel n-au calcat pe urmele lui; ci se dadeau la lacomie, luau mita si calcau dreptatea. 8.4 Toti batranii lui Israel s-au strans si au venit la Samuel la Rama. 8.5 Ei au zis: Iata ca tu esti batran, si copiii tai nu calca pe urmele tale; acum pune un imparat peste noi sa ne judece, cum au toate neamurile. 8.6 Samuel n-a vazut cu placere faptul ca ziceau: Da-ne un imparat ca sa ne judece. Si Samuel s-a rugat Domnului. 8.7 Domnul a zis lui Samuel: Asculta glasul poporului in tot ce-ti va spune; caci nu pe tine te leapada, ci pe Mine ma leapada, ca sa nu mai domnesc peste ei. 8.8 Ei se poarta cu tine cum s-au purtat totdeauna, de cand i-am scos din Egipt pana in ziua de astazi; M-au parasit si au slujit altor dumnezei. 8.9 Asculta-le glasul deci; dar instiinteaza-i, si fa-le cunoscut dreptul imparatului care va domni peste ei. 8.10 Samuel a spus toate cuvintele Domnului poporului care-i cerea un imparat. 8.11 El a zis: Iata care va fi dreptul imparatului care va domni peste voi. El va lua pe fiii vostri, ii va pune la carele sale si intre calaretii lui, ca sa alerge inaintea carului lui; 8.12 ii va pune capetenii peste o mie si capetenii peste cinzeci, si-i va intrebuinta la aratul pamanturilor lui, la seceratul bucatelor lui, la facerea armelor lui de razboi si a uneltelor carelor lui. 8.13 Va lua pe fetele voastre sa-i faca miresme, de mancare si paine. 8.14 Va lua cea mai buna parte din campiile voastre, din viile voastre si din maslinii vostri, si o va da slujitorilor lui. 8.15 Va lua zeciuiala din rodul semintelor si viilor voastre, si o va da famenilor si slujitorilor lui. 8.16 Va lua pe robii si roabele voastre, cei mai buni boi si magari ai vostri, si-i va intrebuinta la lucrarile lui. 8.17 Va lua zeciuiala din oile voastre, si voi insiva veti fi slugile lui. 8.18 Si atunci veti striga impotriva imparatului vostru pe care-l veti alege, dar Domnul nu va va asculta. 8.19 Poporul n-a vrut sa asculte glasul lui Samuel. Nu! au zis ei, ci sa fie un imparat peste noi~ 8.20 ca sa fim si noi ca toate neamurile; imparatul nostru ne va judeca, va merge in fruntea noastra si ne va carmui in razboaiele noastre. 8.21 Samuel, dupa ce a auzit toate cuvintele poporului, le-a spus in auzul Domnului. 8.22 Si Domnul a zis lui Samuel: Asculta-le glasul, si pune un imparat peste ei. Si Samuel a zis barbatilor lui Israel: Duceti-va fiecare in cetatea lui.
9.1 Era un om din Beniamin, numit Chis, fiul lui Abiel, fiul lui Teror, fiul lui Becorat, fiul lui Afiah, fiul unui Beniamit, un om tare si voinic. 9.2 El avea un fiu cu numele Saul, tanar si frumos, mai frumos decat oricare din copiii lui Israel. Si-i intrecea pe toti in inaltime de la umar in sus. 9.3 Magaritele lui Chis, tatal lui Saul, s-au ratacit; si Chis a zis fiului sau Saul: Ia cu tine o sluga, scoala-te si du-te de cauta magaritele. 9.4 Saul a trecut prin muntele lui Efraim, si a strabatut tara Salisa, fara sa le gaseasca; au trecut prin tara Saalim, si nu erau acolo; au strabatut tara lui Beniamin, si nu le-au gasit. 9.5 Ajunsesera in tara Tuf, cand Saul a zis slugii care il insotea: Haide sa ne intoarcem, ca nu cumva tatal meu, lasand magaritele, sa fie ingrijorat de noi. 9.6 Sluga i-a zis: Iata ca in cetatea aceasta este un om al lui Dumnezeu, un om cu vaza; tot ce spune el, nu se poate sa nu se intample. Haidem la el dar; poate ca ne va arata drumul pe care trebuie sa apucam. 9.7 Saul a zis slugii sale: Dar daca mergem acolo, ce sa aducem omului lui Dumnezeu? Caci nu mai avem merinde in saci si n-avem nici un dar de adus omului lui Dumnezeu. Ce avem? 9.8 Sluga a luat din nou cuvantul, si a zis lui Saul: Uite eu am la mine un sfert de siclu de argint; il voi da omului lui Dumnezeu, si ne va arata drumul. 9.9 Odinioara in Israel, cand se ducea cineva sa intrebe pe Dumnezeu, zicea: Haidem, sa mergem la vazator! Caci acela care se numeste azi proroc, se numea odinioara vazator. 9.10 Saul a zis slugii: Ai dreptate; haidem sa mergem! Si s-au dus in cetatea unde era omul lui Dumnezeu. 9.11 Pe cand se suiau ei spre cetate, au intalnit niste fete care iesisera sa scoata apa; si le-au zis: Aici este vazatorul? 9.12 Ele le-au raspuns: Da, iata-l inaintea ta; dar du-te repede, astazi a venit in cetate, pentru ca poporul aduce jertfa pe inaltime. 9.13 Cand veti intra in cetate, il veti gasi inainte ca sa se suie la locul inalt sa manance; caci poporul nu mananca pana nu vine el, fiindca el trebuie sa binecuvanteze jertfa; dupa aceea, mananca si cei poftiti. Suiti-va dar, caci acum il veti gasi. 9.14 Si s-au suit in cetate. Tocmai cand intrau pe poarta cetatii, au fost intalniti de Samuel, care iesea sa se suie pe inaltime. 9.15 Dar, cu o zi mai inainte de venirea lui Saul, Domnul instiintase pe Samuel, si-i zisese: 9.16 Maine, la ceasul acesta, iti voi trimite un om din tara lui Beniamin, si sa-l ungi drept capetenie a poporului Meu Israel. El va scapa poporul Meu din mana Filistenilor; caci am cautat cu indurare spre poporul Meu, pentru ca strigatul lui a ajuns pana la Mine. 9.17 Cand a zarit Samuel pe Saul, Domnul i-a zis: Iata omul, despre care ti-am vorbit; el va domni peste poporul Meu. 9.18 Saul s-a apropiat de Samuel la mijlocul portii, si a zis: Arata-mi, te rog, unde este casa vazatorului. 9.19 Samuel a raspuns lui Saul: Eu sunt vazatorul. Suie-te inaintea mea pe inaltime, si veti manca astazi cu mine. Maine te voi lasa sa pleci, si-ti voi spune tot ce se petrece in inima ta. 9.20 Nu te nelinisti de magaritele pe care le-ai pierdut acum trei zile, caci s-au gasit. Si pentru cine este pastrat tot ce este mai de pret in Israel? Oare nu pentru tine si pentru toata casa tatalui tau? 9.21 Saul a raspuns: Oare nu sunt eu Beniamit, din una din cele mai mici semintii ale lui Israel? Si familia mea nu este cea mai mica dintre toate familiile din semintia lui Beniamin? Pentru ce dar imi vorbesti astfel? 9.22 Samuel a luat pe Saul si pe sluga lui, i-a varat in odaia de mancare, le-a dat locul cel dintai intre cei poftiti, care erau aproape treizeci de insi. 9.23 Samuel a zis bucatarului: Adu portia pe care ti-am dat-o, cand ti-am zis: Pune-o deoparte. 9.24 Bucatarul a dat spata si ce era pe ea, si a pus-o inaintea lui Saul. Si Samuel a zis: Iata ce a fost pastrat, pune-o inainte, si mananca, fiindca pentru tine s-a pastrat cand am poftit poporul. Astfel Saul a mancat cu Samuel in ziua aceea. 9.25 S-au pogorat apoi de pe inaltime in cetate, si Samuel a stat de vorba cu Saul pe acoperisul casei. 9.26 Apoi s-au sculat dis-de-dimineata; si in revarsatul zorilor, Samuel a chemat pe Saul de pe acoperis, si a zis: Scoala-te, si te voi insoti. Saul s-a sculat, si au iesit amandoi, el si Samuel. 9.27 Cand s-au pogorat la marginea cetatii, Samuel a zis lui Saul: Spune slugii tale sa treaca inaintea noastra. Si sluga a trecut inainte. Opreste-te acum, a zis iarasi Samuel, si-ti voi face cunoscut cuvantul lui Dumnezeu.
10.1 Samuel a luat sticluta cu untdelemn, si a turnat-o pe capul lui Saul. Apoi l-a sarutat, si a zis: Nu te-a uns Domnul ca sa fii capetenia mostenirii Lui? 10.2 Astazi, dupa ce ma vei parasi, vei gasi doi oameni la mormantul Rahelei, in hotarul lui Beniamin la Teltah. Ei iti vor zice: Magaritele pe care te-ai dus sa le cauti s-au gasit; si iata ca tatal tau nu se mai gandeste la magarite, ci este ingrijorat de voi, si zice: Ce sa fac pentru fiul meu? 10.3 De acolo vei merge mai departe, si vei ajunge la stejarul din Tabor, unde vei fi intampinat de trei oameni suindu-se la Dumnezeu, in Betel, si ducand unul trei iezi, altul trei turte de paine, iar altul un burduf cu vin. 10.4 Ei te vor intreba de sanatate, si-ti vor da doua paini, pe care le vei lua din mana lor. 10.5 Dupa aceea, vei ajunge la Ghibea Elohim, unde se afla garnizoana Filistenilor. Cand vei intra in cetate, vei intalni o ceata de proroci pogorandu-se de pe inaltimea pentru jertfa, cu laute, timpane, fluiere si cobze inainte, si prorocind. 10.6 Duhul Domnului va veni peste tine, vei proroci cu ei, si vei fi prefacut intr-alt om. 10.7 Cand ti se vor implini semnele acestea, fa ce vei gasi de facut, caci Dumnezeu este cu tine. 10.8 Apoi sa te pogori inaintea mea la Ghilgal; si eu ma voi pogori la tine, ca sa aduc arderi de tot si jertfe de multumire. Sa ma astepti sapte zile acolo, pana voi ajunge eu la tine si-ti voi spune ce ai sa faci. 10.9 De indata ce Saul a intors spatele ca sa se desparta de Samuel, Dumnezeu i-a dat o alta inima, si toate semnele acestea s-au implinit in aceeasi zi. 10.10 Cand au ajuns la Ghibea, iata ca i-a iesit inainte o ceata de proroci. Duhul lui Dumnezeu a venit peste el, si el a prorocit in mijlocul lor. 10.11 Toti cei ce-l cunoscusera mai inainte, au vazut ca prorocea impreuna cu prorocii, si isi ziceau unul altuia in popor: Ce s-a intamplat cu fiul lui Chis? Oare si Saul este intre proroci? 10.12 Cineva din Ghibea a raspuns: Si cine este tatal lor? De-acolo zicala: Oare si Saul este intre proroci? 10.13 Cand a sfarsit de prorocit, s-a dus pe inaltime. 10.14 Unchiul lui Saul a zis lui Saul si slugii lui: Unde v-ati dus? Saul a raspuns: Sa cautam magaritele; dar cand am vazut ca nu le gasim, ne-am dus la Samuel. 10.15 Unchiul lui Saul a zis din nou: Istoriseste-mi dar ce v-a spus Samuel. 10.16 Si Saul a raspuns unchiului sau: Ne-a spus ca magaritele s-au gasit. Si nu i-a spus nimic despre imparatia despre care vorbise Samuel. 10.17 Samuel a chemat poporul inaintea Domnului la Mitpa~ 10.18 si a zis copiilor lui Israel: Asa vorbeste Domnul, Dumnezeul lui Israel: Eu am scos din Egipt pe Israel, si v-am izbavit din mana Egiptenilor si din mana tuturor imparatiilor care va apasau. 10.19 Si astazi, voi lepadati pe Dumnezeul vostru, care v-a izbavit din toate relele si din toate suferintele voastre, si-I ziceti: Pune un imparat peste noi! Infatisati-va acum inaintea Domnului, dupa semintiile voastre si dupa miile voastre. 10.20 Samuel a apropiat toate semintiile lui Israel, si a iesit la sorti semintia lui Beniamin. 10.21 A apropiat semintia lui Beniamin pe familii, si a iesit la sort familia lui Matri. Apoi a iesit la sort Saul, fiul lui Chis. L-au cautat, dar nu l-au gasit. 10.22 Au intrebat din nou pe Domnul: A venit oare omul acesta aici? Si Domnul a zis: Iata ca este ascuns intre vase. 10.23 Au alergat si l-au scos de acolo, si el s-a infatisat in mijlocul poporului. Ii intrecea pe toti in inaltime, de la umar in sus. 10.24 Samuel a zis intregului popor: Vedeti pe cel pe care l-a ales Domnul? Nu este nimeni in tot poporul care sa fie ca el. Si tot poporul a strigat: Traiasca imparatul! 10.25 Samuel a facut cunoscut poporului dreptul imparatiei, si l-a scris intr-o carte, pe care a pus-o inaintea Domnului. Apoi a dat drumul intregului popor, trimitand pe fiecare acasa. 10.26 Si Saul s-a dus acasa in Ghibea, insotit de o parte din ostasi a caror inima o miscase Dumnezeu. 10.27 S-au gasit insa si oameni rai, care ziceau: Ce ne poate ajuta acesta? Si l-au dispretuit, si nu i-au adus nici un dar. Dar Saul s-a facut ca nu-i aude.
11.1 Nahas, Amonitul, a venit si a impresurat Iabesul din Galaad. Toti locuitorii din Iabes au zis lui Nahas: Fa legamant cu noi, si-ti vom fi supusi. 11.2 Dar Nahas, Amonitul, le-a raspuns: Voi face legamant cu voi daca ma lasati sa va scot la toti ochiul drept, si sa arunc astfel o ocara asupra intregului Israel. 11.3 Batranii din Iabes i-au zis: Da-ne un ragaz de sapte zile, ca sa trimitem soli in tot tinutul lui Israel; si daca nu va fi nimeni sa ne ajute, ne vom supune tie. 11.4 Solii au ajuns la Ghibea, cetatea lui Saul, si au spus aceste lucruri in auzul poporului. Si tot poporul a ridicat glasul, si a plans. 11.5 Saul tocmai se intorcea de la camp, in urma boilor, si a intrebat: Ce are poporul de plange? I-au istorisit ce spusesera cei din Iabes. 11.6 Cum a auzit Saul aceste lucruri, Duhul lui Dumnezeu a venit peste el, si s-a maniat foarte tare. 11.7 A luat o pereche de boi, i-a taiat in bucati, si le-a trimis prin soli in tot tinutul lui Israel, zicand: Oricine nu va merge dupa Saul si Samuel, isi va vedea boii taiati la fel. Groaza Domnului a apucat pe popor, care a pornit ca un singur om. 11.8 Saul le-a facut numaratoarea la Bezec; copiii lui Israel erau trei sute de mii, si barbatii lui Iuda treizeci de mii. 11.9 Ei au zis solilor care venisera: Asa sa vorbiti locuitorilor Iabesului din Galaad: Maine, cand va dogori soarele, veti avea ajutor. Solii au dus vestea aceasta celor din Iabes, care s-au umplut de bucurie~ 11.10 si au zis Amonitilor: Maine ne vom supune voua, si ne veti face ce va va placea. 11.11 A doua zi, Saul a impartit poporul in trei cete. Au patruns in tabara Amonitilor in straja diminetii, si i-au batut pana la caldura zilei. Cei ce au scapat, au fost risipiti, si n-au mai ramas doi laolalta dintre ei. 11.12 Poporul a zis lui Samuel: Cine zicea: Saul sa domneasca peste noi? Dati incoace pe oamenii aceia, ca sa-i omoram. 11.13 Dar Saul a zis: Nimeni nu va fi omorat in ziua aceasta, caci astazi Domnul a dat o izbavire lui Israel. 11.14 Si Samuel a zis poporului: Veniti, si sa mergem la Ghilgal, ca sa intarim acolo imparatia. 11.15 Tot poporul s-a dus la Ghilgal, si au pus pe Saul imparat, inaintea Domnului, la Ghilgal. Acolo, au adus jertfe de multumire inaintea Domnului; si Saul si toti oamenii lui Israel s-au inveselit foarte mult acolo.
12.1 Samuel a zis intregului Israel: Iata ca v-am ascultat glasul in tot ce mi-ati zis, si am pus un imparat peste voi. 12.2 De acum, iata imparatul care va merge inaintea voastra. Cat despre mine, eu sunt batran, am albit, asa ca fiii mei sunt cu voi; am umblat inaintea voastra, din tinerete pana in ziua de azi. 12.3 Iata-ma! Marturisiti impotriva mea, in fata Domnului si in fata unsului Lui: Cui i-am luat boul, sau cui i-am luat magarul? Pe cine am apasat, si pe cine am napastuit? De la cine am luat mita ca sa inchid ochii asupra lui? Marturisiti, si va voi da inapoi. 12.4 Ei au raspuns: Nu ne-ai apasat, nu ne-ai napastuit, si nici n-ai primit nimic din mana nimanui. 12.5 El le-a mai zis: Domnul este martor impotriva voastra, si unsul Lui este martor, in ziua aceasta, ca n-ati gasit nimic in mainile mele. Si ei au raspuns: Sunt martori! 12.6 Atunci Samuel a zis poporului: Domnul a pus pe Moise si pe Aaron, si a scos pe parintii vostri din Egipt. 12.7 Acum, infatisati-va, ca sa va judec inaintea Domnului pentru toate binefacerile pe care vi le-a facut Domnul, voua si parintilor vostri. 12.8 Dupa ce a venit Iacov in Egipt, parintii vostri au strigat catre Domnul, si Domnul a trimis pe Moise si pe Aaron, care au scos pe parintii vostri din Egipt si i-au adus sa locuiasca in locul acesta. 12.9 Dar ei au uitat pe Domnul Dumnezeul lor; si El i-a vandut in mainile lui Sisera, capetenia ostirii Hatorului, in mainile Filistenilor, si in mainile imparatului Moabului, care au inceput lupta impotriva lor. 12.10 Au strigat iarasi catre Domnul, si au zis: Am pacatuit, caci am parasit pe Domnul, si am slujit Baalilor si Astarteelor; izbaveste-ne acum din mana vrajmasilor nostri, si-Ti vom sluji. 12.11 Si Domnul a trimis pe Ierubaal, si pe Barac si pe Iefta, si pe Samuel, si v-a izbavit din mana vrajmasilor vostri care va inconjurau, si ati locuit in liniste. 12.12 Apoi, cand ati vazut ca Nahas, imparatul fiilor lui Amon, mergea impotriva voastra, mi-ati zis: Nu! ci un imparat sa domneasca peste noi. Si totusi Domnul, Dumnezeul vostru, era Imparatul vostru. 12.13 Iata dar imparatul pe care l-ati ales, si pe care l-ati cerut; iata ca Domnul a pus un imparat peste voi. 12.14 Daca va veti teme de Domnul, daca-I veti sluji, daca veti asculta de glasul Lui, si daca nu va veti impotrivi cuvantului Domnului, va veti alipi de Domnul, Dumnezeul vostru, atat voi cat si imparatul care domneste peste voi. 12.15 Dar daca nu veti asculta de glasul Domnului, si va veti impotrivi cuvantului Domnului, mana Domnului va fi impotriva voastra, cum a fost impotriva parintilor vostri. 12.16 Acum mai asteptati aici, ca sa vedeti minunea pe care o va face Domnul sub ochii vostri. 12.17 Nu suntem noi la seceratul granelor? Voi striga catre Domnul, si va trimite tunete si ploaie. Sa stiti atunci si sa vedeti cat de rau ati facut inaintea Domnului cand ati cerut un imparat pentru voi. 12.18 Samuel a strigat catre Domnul, si Domnul a trimis chiar in ziua aceea tunete si ploaie. Tot poporul a avut o mare frica de Domnul si de Samuel. 12.19 Si tot poporul a zis lui Samuel: Roaga-te Domnului, Dumnezeului tau, pentru robii tai, ca sa nu murim; caci la toate pacatele noastre am mai adaugat si pe acela de a cere un imparat pentru noi. 12.20 Samuel a zis poporului: Nu va temeti! Ati facut tot raul acesta; dar nu va abateti de la Domnul, si slujiti Domnului din toata inima voastra. 12.21 Nu va abateti de la El; altfel, ati merge dupa lucruri de nimic, care n-aduc nici folos nici izbavire, pentru ca sunt lucruri de nimic. 12.22 Domnul nu va parasi pe poporul Lui, din pricina Numelui Lui celui mare, caci Domnul a hotarat sa faca din voi poporul Lui. 12.23 Departe iarasi de mine sa pacatuiesc impotriva Domnului, incetand sa ma rog pentru voi! Va voi invata calea cea buna si cea dreapta. 12.24 Temeti-va numai de Domnul, si slujiti-I cu credinciosie din toata inima voastra; caci vedeti ce putere desfasoara El printre voi. 12.25 Dar daca veti face raul, veti pieri, voi si imparatul vostru.
13.1 Saul era in varsta de treizeci de ani, cand a ajuns imparat, si a domnit doi ani peste Israel. 13.2 Saul si-a ales trei mii de barbati din Israel: doua mii erau cu el la Micmas si pe muntele Betel, iar o mie erau cu Ionatan la Ghibea lui Beniamin. Pe ceilalti din popor i-a trimis pe fiecare la cortul lui. 13.3 Ionatan a batut tabara Filistenilor care era la Gheba, si Filistenii au auzit lucrul acesta. Saul a pus sa sune cu trambita prin toata tara, zicand: Sa auda Evreii lucrul acesta! 13.4 Tot Israelul a auzit zicandu-se: Saul a batut tabara Filistenilor, si Israel s-a facut urat Filistenilor. Si poporul a fost adunat la Saul in Ghilgal. 13.5 Filistenii s-au strans sa lupte cu Israel. Aveau o mie de care si sase mii de calareti; si poporul acesta era fara numar: ca nisipul de pe tarmul marii. Au venit si au tabarat la Micmas, la rasarit de Bet-Aven. 13.6 Barbatii lui Israel s-au vazut la stramtoare, caci erau stransi de aproape si s-au ascuns in pesteri, in stufisuri, in stanci, in turnuri si in gropile pentru apa. 13.7 Unii Evrei au trecut Iordanul, ca sa se duca in tara lui Gad si Galaad. Saul era tot la Ghilgal, si tot poporul de langa el tremura. 13.8 A asteptat sapte zile, dupa timpul hotarat de Samuel. Dar Samuel nu venea la Ghilgal, si poporul se imprastia de langa Saul. 13.9 Atunci Saul a zis: Aduceti-mi arderea de tot si jertfele de multumire. Si a jertfit arderea de tot. 13.10 Pe cand sfarsea de adus arderea de tot, a venit Samuel, si Saul i-a iesit inainte sa-i ureze de bine. 13.11 Samuel a zis: Ce-ai facut? Saul a raspuns: Cand am vazut ca poporul se imprastie de langa mine, ca nu vii la timpul hotarat, si ca Filistenii sunt stransi la Micmas~ 13.12 mi-am zis: Filistenii se vor pogori impotriva mea la Ghilgal, si eu nu m-am rugat Domnului! Atunci am indraznit si am adus arderea de tot. 13.13 Samuel a zis lui Saul: Ai lucrat ca un nebun si n-ai pazit porunca pe care ti-o daduse Domnul, Dumnezeul tau. Domnul ar fi intarit pe vecie domnia ta peste Israel; 13.14 dar acum, domnia ta nu va dainui. Domnul Si-a ales un om dupa inima Lui, si Domnul l-a randuit sa fie capetenia poporului Sau, pentru ca n-ai pazit ce-ti poruncise Domnul. 13.15 Apoi Samuel s-a sculat, si s-a suit din Ghilgal la Ghibea lui Beniamin. Saul a facut numaratoarea poporului care se afla cu el: erau aproape sase sute de oameni. 13.16 Saul, fiul sau Ionatan, si poporul care se afla cu ei, se asezasera la Gheba lui Beniamin, si Filistenii tabarau la Micmas. 13.17 Din tabara Filistenilor au iesit trei cete ca sa pustiasca: una a luat drumul spre Ofra, spre tara Sual; 13.18 alta a luat drumul spre Bet-Horon; si a treia a luat drumul spre hotarul care cauta spre valea Teboim, inspre pustie. 13.19 In toata tara lui Israel nu se gasea nici un fierar; caci Filistenii zisera: Sa impiedicam pe Evrei sa-si faca sabii sau sulite. 13.20 Si fiecare om din Israel se pogora la Filisteni ca sa-si ascuta fierul plugului, coasa, securea si sapa~ 13.21 cand se tocea sapa, coasa, furca cu trei coarne si securea, si ca sa faca varf tepusului cu care mana boii. 13.22 Si asa s-a intamplat ca in ziua luptei nu era nici sabie, nici sulita in mainile intregului popor care era cu Saul si Ionatan: nu avea decat Saul si fiul sau Ionatan. 13.23 O ceata de Filisteni a venit si s-a asezat la trecatoarea Micmasului.
14.1 Intr-o zi, Ionatan, fiul lui Saul, a zis tanarului care-i purta armele: Vino, si sa patrundem pana la straja Filistenilor, care este dincolo de locul acesta. Si n-a spus nimic tatalui sau. 14.2 Saul statea la marginea cetatii Ghibea, sub rodiul din Migron, si poporul care era cu el era aproape sase sute de oameni. 14.3 Ahia, fiul lui Ahitub, fratele lui I-Cabod, fiul lui Fineas, fiul lui Eli, preotul Domnului la Silo, purta efodul. Poporul nu stia ca Ionatan s-a dus. 14.4 Intre trecatorile prin care cauta Ionatan sa ajunga la straja Filistenilor, era un pisc de stanca de o parte si un pisc de stanca de cealalta parte; unul purta numele Botet si celalalt Sene. 14.5 Unul din aceste piscuri este la miazanoapte, fata in fata cu Micmas, si celalalt la miazazi, fata in fata cu Gheba. 14.6 Ionatan a zis tanarului care-i purta armele: Vino, si sa patrundem pana la straja acestor netaiati imprejur. Poate ca Domnul va lucra pentru noi, caci nimic nu impiedica pe Domnul sa dea izbavire printr-un mic numar ca si printr-un mare numar. 14.7 Cel ce-i ducea armele i-a raspuns: Fa tot ce ai in inima, n-asculta decat de simtamantul tau, si iata-ma cu tine, gata sa te urmez oriunde. 14.8 Ei bine! a zis Ionatan, haidem la oamenii acestia si sa ne aratam lor. 14.9 Daca ne vor zice: Opriti-va pana vom veni noi la voi! vom ramane pe loc, si nu ne vom sui la ei. 14.10 Dar daca vor zice: Suiti-va la noi! ne vom sui, caci Domnul ii da in mainile noastre. Acesta sa ne fie semnul. 14.11 S-au aratat amandoi strajii Filistenilor, si Filistenii au zis: Iata ca Evreii ies din gaurile in care s-au ascuns. 14.12 Si oamenii care erau de straja au vorbit astfel lui Ionatan si celui ce-i ducea armele: Suiti-va la noi, ca sa va aratam ceva. Ionatan a zis celui ce-i ducea armele: Suie-te dupa mine, caci Domnul ii da in mainile lui Israel. 14.13 Si Ionatan s-a suit ajutandu-se cu mainile si picioarele, si cel ce-i ducea armele a mers dupa el. Filistenii au cazut inaintea lui Ionatan, si cel ce-i ducea armele arunca moartea in urma lui. 14.14 In aceasta intaie infrangere, Ionatan si cel ce-i ducea armele au ucis douazeci de oameni, pe intindere de aproape o jumatate de pogon de pamant. 14.15 A intrat groaza in tabara, in tara si in tot poporul; straja si chiar si pradatorii s-au inspaimantat; tara s-a ingrozit. Era groaza lui Dumnezeu. 14.16 Strajerii lui Saul, care erau la Ghibea lui Beniamin, au vazut ca multimea se imprastie si fuge in toata partile. 14.17 Atunci Saul a zis a poporului care era cu el: Numarati, va rog, si vedeti cine a plecat din mijlocul nostru. Au numarat, si iata ca lipsea Ionatan si cel ce-i purta armele. 14.18 Si Saul a zis lui Ahia: Adu incoace chivotul lui Dumnezeu! Caci pe vremea aceea chivotul lui Dumnezeu era cu copiii lui Israel. 14.19 Pe cand vorbea Saul cu preotul zarva in tabara Filistenilor se facea tot mai mare; si Saul a zis preotului: Trage-ti mana! 14.20 Apoi Saul si tot poporul care era cu el s-au strans, si au inaintat pana la locul luptei; si Filistenii au intors sabia, unii impotriva altora, si invalmaseala era nespus de mare. 14.21 Evreii care erau mai dinainte la Filisteni, si care se suisera cu ei in tabara de pe unde erau imprastiati, s-au unit cu Israelitii care erau cu Saul si Ionatan. 14.22 Toti barbatii lui Israel care se ascunsesera in muntele lui Efraim, afland ca Filistenii fugeau, au inceput sa-i urmareasca si ei in bataie. 14.23 Domnul a izbavit pe Israel in ziua aceea, si lupta s-a intins pana dincolo de Bet-Aven. 14.24 Ziua aceea a fost obositoare pentru barbatii lui Israel. Saul pusese pe popor sa jure, zicand: Blestemat sa fie omul care va manca paine pana seara, pana ma voi razbuna pe vrajmasii mei! Si nimeni nu mancase. 14.25 Tot poporul ajunsese intr-o padure, unde se gasea miere pe fata pamantului. 14.26 Cand a intrat poporul in padure, a vazut mierea curgand; dar nici unul n-a dus mierea la gura, caci poporul tinea juramantul. 14.27 Ionatan nu stia de juramantul pe care pusese tatal sau pe popor sa-l faca; a intins varful toiagului pe care-l avea in mana, l-a varat intr-un fagure de miere, si a dus mana la gura; si ochii i s-au luminat. 14.28 Atunci cineva din popor, vorbindu-i, i-a zis: Tatal tau a pus pe popor sa jure, zicand: Blestemat sa fie omul care va manca astazi! Si poporul era sleit de puteri. 14.29 Si Ionatan a zis: Tatal meu tulbura poporul; vedeti dar cum mi s-au luminat ochii, pentru ca am gustat putin din mierea aceasta! 14.30 Negresit, daca poporul ar fi mancat azi din prada pe care a gasit-o la vrajmasii lui, n-ar fi fost infrangerea Filistenilor mai mare? 14.31 In ziua aceea au batut pe Filisteni de la Micmas pana la Aialon. Poporul era foarte obosit~ 14.32 si s-a aruncat asupra prazii. A luat oi, boi si vitei, i-a junghiat pe pamant si i-a mancat cu sange cu tot. 14.33 Au spus lucrul acesta lui Saul, si i-au zis: Iata ca poporul pacatuieste impotriva Domnului, mancand cu sange. Saul a zis: Voi faceti o nelegiuire; rostogoliti indata o piatra mare incoace. 14.34 Apoi a adaugat: Imprastiati-va printre popor, si spuneti fiecaruia sa-si aduca boul sau oaia, si sa-l junghie aici. Apoi sa mancati, si nu pacatuiti impotriva Domnului, mancand cu sange. Si peste noapte, fiecare din popor si-a adus boul cu mana, ca sa-l junghie pe piatra. 14.35 Saul a zidit un altar Domnului: acesta a fost cel dintai altar pe care l-a zidit Domnului. 14.36 Saul a zis: Sa ne pogoram in noaptea aceasta dupa Filisteni, sa-i jefuim pana la lumina zilei, si sa nu lasam sa ramana unul macar. Ei au zis: Fa tot ce vei crede. Atunci preotul a zis: Sa ne apropiem aici de Dumnezeu. 14.37 Si Saul a intrebat pe Dumnezeu: Sa ma pogor dupa Filisteni? Ii vei da in mainile lui Israel? Dar in clipa aceea nu i-a dat nici un raspuns. 14.38 Saul a zis: Apropiati-va aici, toate capeteniile poporului; cautati si vedeti de cine si cum a fost savarsit pacatul acesta astazi. 14.39 Caci viu este Domnul, Izbavitorul lui Israel: chiar daca l-ar fi savarsit fiul meu Ionatan, va muri. Si nimeni din tot poporul nu i-a raspuns. 14.40 Atunci a zis intregului Israel: Asezati-va voi deoparte; si eu si fiul meu Ionatan vom sta de cealalta. Si poporul a zis lui Saul: Fa ce vei crede. 14.41 Saul a zis Domnului: Dumnezeul lui Israel, arata adevarul. Sortul a cazut pe Ionatan si pe Saul, si poporul a scapat. 14.42 Saul a zis: Aruncati sortul intre mine si fiul meu Ionatan. Si sortul a cazut pe Ionatan. 14.43 Saul a zis lui Ionatan: Spune-mi ce-ai facut. Ionatan i-a spus si a zis: Am gustat putina miere, cu varful toiagului pe care-l aveam in mana: iata-ma, voi muri. 14.44 Si Saul a zis: Dumnezeu sa Se poarte cu toata asprimea fata de mine, daca nu vei muri, Ionatane! 14.45 Poporul a zis lui Saul: Ce! Sa moara Ionatan, el, care a facut aceasta mare izbavire in Israel? Niciodata! Viu este Domnul, ca un par din capul lui nu va cadea la pamant, caci cu Dumnezeu a lucrat el in ziua aceasta. Astfel poporul a scapat pe Ionatan de la moarte. 14.46 Saul a incetat sa mai urmareasca pe Filisteni, si Filistenii s-au dus acasa. 14.47 Dupa ce a luat Saul domnia peste Israel, a facut razboi in toate partile cu toti vrajmasii lui: cu Moab, cu copiii lui Amon, cu Edom, cu imparatii din Toba, si cu Filistenii; si ori incotro se intorcea, era biruitor. 14.48 S-a aratat viteaz, a batut pe Amalec, si a scapat pe Israel din mana celor ce-l jefuiau. 14.49 Fiii lui Saul au fost: Ionatan, Isvi si Malchisua. Cele doua fete ale lui se numeau: cea mai mare Merab, iar cea mai mica Mical. 14.50 Numele nevestei lui Saul era Ahinoam, fata lui Ahimaat. Numele capeteniei ostirii lui era Abner, fiul lui Ner, unchiul lui Saul. 14.51 Chis, tatal lui Saul, si Ner, tatal lui Abner, erau fiii lui Abiel. 14.52 In tot timpul vietii lui Saul a fost un razboi inversunat impotriva Filistenilor; si de indata ce Saul zarea vreun om tare si voinic, il lua cu el.
15.1 Samuel a zis lui Saul: Pe mine m-a trimis Domnul sa te ung imparat peste poporul Lui, peste Israel: Asculta dar ce zice Domnul. 15.2 Asa vorbeste Domnul ostirilor: Mi-aduc aminte de ceea ce a facut Amalec lui Israel, cand i-a astupat drumul la iesirea lui din Egipt. 15.3 Du-te acum, bate pe Amalec, si nimiceste cu desavarsire tot ce-i al lui; sa nu-i cruti, si sa omori barbatii si femeile, copiii si pruncii, camilele si magarii, boii si oile. 15.4 Saul a adunat poporul, si l-a numarat la Telaim: erau doua sute de mii de oameni pedestri, si zece mii de oameni din Iuda. 15.5 Saul a mers pana la cetatea lui Amalec, si a pus niste oameni la panda in vale. 15.6 Si a zis Chenitilor: Duceti-va, plecati si iesiti din mijlocul lui Amalec, ca sa nu va prapadesc impreuna cu el; caci voi v-ati purtat cu bunavointa fata de copiii lui Israel, cand s-au suit din Egipt. Si Chenitii au plecat din mijlocul lui Amalec. 15.7 Saul a batut pe Amalec, de la Havila pana la Sur, care este in fata Egiptului. 15.8 A prins viu pe Agag, imparatul lui Amalec, si a nimicit cu desavarsire tot poporul, trecandu-l prin ascutisul sabiei. 15.9 Dar Saul si poporul au crutat pe Agag, si oile cele mai bune, boii cei mai buni, vitele grase, mieii grasi, si tot ce era mai bun; n-a vrut sa le nimiceasca cu desavarsire si au nimicit numai tot ce era prost si nebagat in seama. 15.10 Domnul a vorbit lui Samuel, si i-a zis: 15.11 Imi pare rau ca am pus pe Saul imparat, caci se abate de la Mine si nu pazeste cuvintele Mele. Samuel s-a mahnit, si toata noaptea a strigat catre Domnul. 15.12 S-a sculat dis-de-dimineata, ca sa se duca inaintea lui Saul. Si au venit si i-au spus: Saul s-a dus la Carmel, si iata ca si-a inaltat un semn de biruinta, apoi s-a intors, si, trecand mai departe, s-a pogorat la Ghilgal. 15.13 Samuel s-a dus la Saul, si Saul i-a zis: Fii binecuvantat de Domnul! Am pazit cuvantul Domnului. 15.14 Samuel a zis: Ce inseamna behaitul acesta de oi care ajunge la urechile mele, si mugetul acesta de boi pe care-l aud? 15.15 Saul a raspuns: Le-au adus de la Amaleciti, pentru ca poporul a crutat oile cele mai bune si boii cei mai buni, ca sa-i jertfeasca Domnului, Dumnezeului tau; iar pe celelalte, le-am nimicit cu desavarsire. 15.16 Samuel a zis lui Saul: Stai, si-ti voi spune ce mi-a zis Domnul asta noapte. Si Saul i-a zis: Vorbeste. 15.17 Samuel a zis: Cand erai mic in ochii tai, n-ai ajuns tu capetenia semintiilor lui Israel, si nu te-a uns Domnul ca sa fii imparat peste Israel? 15.18 Domnul te trimisese, zicand: Du-te, si nimiceste cu desavarsire pe pacatosii aceia, pe Amaleciti; razboieste-te cu ei pana ii vei nimici. 15.19 Pentru ce n-ai ascultat glasul Domnului? Pentru ce te-ai aruncat asupra prazii, si ai facut ce este rau inaintea Domnului? 15.20 Saul a raspuns lui Samuel: Am ascultat glasul Domnului, si m-am dus in calea pe care ma trimitea Domnul. Am adus pe Agag, imparatul lui Amalec, si am nimicit cu desavarsire pe Amaleciti; 15.21 dar poporul a luat din prada oi si boi, ca parga din ceea ce trebuia nimicit cu desavarsire, ca sa le jertfeasca Domnului, Dumnezeului tau, la Ghilgal. 15.22 Samuel a zis: Ii plac Domnului mai mult arderile de tot si jertfele decat ascultarea de glasul Domnului? Ascultarea face mai mult decat jertfele, si pazirea cuvantului Sau face mai mult decat grasimea berbecilor. 15.23 Caci neascultarea este tot atat de vinovata ca ghicirea, si impotrivirea nu este mai putin vinovata decat inchinarea la idoli si terafimii. Fiindca ai lepadat cuvantul Domnului, te leapada si El ca imparat. 15.24 Atunci Saul a zis lui Samuel: Am pacatuit, caci am calcat porunca Domnului, si n-am ascultat cuvintele tale; ma temeam de popor, si i-am ascultat glasul. 15.25 Acum, te rog, iarta-mi pacatul, intoarce-te cu mine, ca sa ma inchin pana la pamant inaintea Domnului. 15.26 Samuel a zis lui Saul: Nu ma voi intoarce cu tine: fiindca ai lepadat cuvantul Domnului, si Domnul te leapada, ca sa nu mai fii imparat peste Israel. 15.27 Si pe cand se intorcea Samuel sa plece, Saul l-a apucat de pulpana hainei, si s-a rupt. 15.28 Samuel i-a zis: Domnul rupe astazi domnia lui Israel deasupra ta, si o da altuia mai bun decat tine. 15.29 Cel ce este taria lui Israel nu minte si nu Se caieste, caci nu este un om ca sa-I para rau. 15.30 Saul a zis iarasi: Am pacatuit! Acum, te rog, cinsteste-ma in fata batranilor poporului meu, si in fata lui Israel; intoarce-te cu mine, ca sa ma inchin inaintea Domnului, Dumnezeului tau. 15.31 Samuel s-a intors si a mers dupa Saul, si Saul s-a inchinat inaintea Domnului. 15.32 Apoi Samuel a zis: Adu-mi pe Agag, imparatul lui Amalec. Si Agag a inaintat vesel spre el, caci zicea: Negresit, a trecut amaraciunea mortii! 15.33 Samuel a zis: Dupa cum sabia ta a lasat femei fara copii, tot asa si mama ta va fi lasata fara copii intre femei. Si Samuel a taiat pe Agag in bucati inaintea Domnului, la Ghilgal. 15.34 Samuel a plecat la Rama, si Saul s-a suit acasa la Ghibea lui Saul. 15.35 Samuel nu s-a mai dus sa vada pe Saul pana in ziua mortii sale. Dar Samuel plangea pe Saul, pentru ca Domnul Se caise ca pusese pe Saul imparat peste Israel.
16.1 Domnul a zis lui Samuel: Cand vei inceta sa plangi pe Saul, pentru ca l-am lepadat, ca sa nu mai domneasca peste Israel? Umple-ti cornul cu untdelemn, si du-te; te voi trimite la Isai, Betleemitul, caci pe unul din fiii lui Mi l-am ales ca imparat. 16.2 Samuel a zis: Cum sa ma duc? Saul are sa afle, si ma va ucide. Si Domnul a zis: Sa iei cu tine un vitel, si sa zici: Vin sa aduc o jertfa Domnului. 16.3 Sa poftesti pe Isai la jertfa; Eu iti voi arata ce trebuie sa faci, si Imi vei unge pe acela pe care-ti voi spune sa-l ungi. 16.4 Samuel a facut ce zisese Domnul, si s-a dus la Betleem. Batranii cetatii au alergat inspaimantati inaintea lui si au zis: Ce vesteste venirea ta: ceva bun? 16.5 El a raspuns: Da; vin sa aduc o jertfa Domnului. Sfintiti-va, si veniti cu mine la jertfa. A sfintit si pe Isai cu fiii lui, si i-a poftit la jertfa. 16.6 Cand au intrat ei, Samuel, vazand pe Eliab, si-a zis: Negresit, unsul Domnului este aici inaintea Lui. 16.7 Si Domnul a zis lui Samuel: Nu te uita la infatisarea si inaltimea staturii lui, caci l-am lepadat. Domnul nu se uita la ce se uita omul; omul se uita la ceea ce izbeste ochii, dar Domnul se uita la inima. 16.8 Isai a chemat pe Abinadab, si l-a trecut pe dinaintea lui Samuel; si Samuel a zis: Nici pe acesta nu l-a ales Domnul. 16.9 Isai a trecut pe Sama; si Samuel a zis: Nici pe acesta nu l-a ales Domnul. 16.10 Si asa a trecut Isai pe cei sapte fii ai lui pe dinaintea lui Samuel; si Samuel a zis lui Isai: Domnul n-a ales pe nici unul din ei. 16.11 Apoi Samuel a zis lui Isai: Acestia sunt toti fiii tai?. Si el a raspuns: A mai ramas cel mai tanar, dar paste oile. Atunci Samuel a zis lui Isai: Trimite sa-l aduca, fiindca nu vom sedea la masa pana nu va veni aici. 16.12 Isai a trimis sa-l aduca. Si el era cu par balai, cu ochi frumosi si fata frumoasa. Domnul a zis lui Samuel: Scoala-te, si unge-l, caci el este! 16.13 Samuel a luat cornul cu untdelemn, si l-a uns in mijlocul fratilor lui. Duhul Domnului a venit peste David, incepand din ziua aceea si in cele urmatoare. Samuel s-a sculat, si s-a dus la Rama. 16.14 Duhul Domnului S-a departat de la Saul; si a fost muncit de un duh rau care venea de la Domnul. 16.15 Slujitorii lui Saul i-au zis: Iata ca un duh rau de la Dumnezeu te munceste. 16.16 Porunceasca numai domnul nostru! Robii tai sunt inaintea ta. Ei vor cauta un om care sa stie sa cante cu harfa; si, cand duhul rau trimis de Dumnezeu, va fi peste tine, el va canta cu mana, si vei fi usurat. 16.17 Saul a raspuns slujitorilor sai: Gasiti-mi dar un om care sa cante bine, si aduceti-l la mine. 16.18 Unul din slujitori a luat cuvantul, si a zis: Iata, am vazut pe un fiu al lui Isai, Betleemitul, care stie sa cante; el este si un om tare si voinic, un razboinic, vorbeste bine, este frumos la chip, si Domnul este cu el. 16.19 Saul a trimis niste oameni la Isai, sa-i spuna: Trimite-mi pe fiul tau David, care este cu oile. 16.20 Isai a luat un magar, l-a incarcat cu paine, cu un burduf cu vin si cu un ied, si a trimis lui Saul aceste lucruri, prin fiul sau David. 16.21 David a ajuns la Saul, si s-a infatisat inaintea lui; i-a placut mult lui Saul, si a fost pus sa-i poarte armele. 16.22 Saul a trimis vorba lui Isai, zicand: Te rog sa lasi pe David in slujba mea, caci a capatat trecere inaintea mea. 16.23 Si cand duhul trimis de Dumnezeu venea peste Saul, David lua harfa si canta cu mana lui; Saul rasufla atunci mai usor, se simtea usurat, si duhul cel rau pleca de la el.
17.1 Filistenii si-au strans ostile ca sa faca razboi, si s-au adunat la Soco, o cetate a lui Iuda; au tabarat intre Soco si Azeca, la Efes-Damim. 17.2 Saul si barbatii lui Israel s-au strans si ei; au tabarat in Valea terebintilor, si s-au asezat in linie de bataie impotriva Filistenilor. 17.3 Filistenii se asezasera pe un munte deoparte, si Israel pe un munte de cealalta parte: doar valea ii despartea. 17.4 Atunci a iesit un om din tabara Filistenilor si a inaintat intre cele doua ostiri. El se numea Goliat, era din Gat, si avea o inaltime de sase coti si o palma. 17.5 Pe cap avea un coif de arama, si purta niste zale de solzi in greutate de cinci mii de sicli de arama. 17.6 Avea niste turetci de arama peste fluierele picioarelor, si o pavaza de arama intre umeri. 17.7 Coada sulitei lui era ca un sul de tesut, si fierul sulitei cantarea sase sute de sicli de fier. Cel ce-i purta scutul mergea inaintea lui. 17.8 Filisteanul s-a oprit; si, vorbind ostilor lui Israel asezate in siruri de bataie, le-a strigat: Pentru ce iesiti sa va asezati in siruri de bataie? Nu sunt eu Filistean, si nu sunteti voi slujitorii lui Saul? Alegeti un om care sa se pogoare impotriva mea! 17.9 Daca va putea sa se bata cu mine si sa ma omoare, noi vom fi robii vostri; dar daca-l voi birui si-l voi omori eu, voi ne veti fi robi noua si ne veti sluji. 17.10 Filisteanul a mai zis: Arunc astazi o ocara asupra ostirii lui Israel! Dati-mi un om, ca sa ma lupt cu el. 17.11 Saul si tot Israelul au auzit aceste cuvinte ale Filisteanului, si s-au inspaimantat si au fost cuprinsi de o mare frica. 17.12 Si David era fiul Efratitului aceluia din Betleemul lui Iuda, numit Isai, care avea opt fii. Pe vremea lui Saul el era batran inaintat in varsta. 17.13 Cei trei fii mai mari ai lui Isai urmasera pe Saul la razboi; intaiul nascut din cei trei fii ai lui, care pornisera la razboi, se numea Eliab, al doilea Abinadab, si al treilea Sama. 17.14 David era cel mai tanar. Si cand cei trei mai mari au urmat pe Saul~ 17.15 David a plecat de la Saul si s-a intors la Betleem ca sa pasca oile tatalui sau. 17.16 Filisteanul inainta dimineata si seara, si s-a infatisat astfel timp de patruzeci de zile. 17.17 Isai a zis fiului sau David: Ia pentru fratii tai efa aceasta de grau prajit si aceste zece paini, si alearga in tabara la fratii tai; 17.18 du si aceste zece casuri de branza capeteniei care este peste mia lor. Sa vezi daca fratii tai sunt bine, si sa-mi aduci vesti temeinice. 17.19 Ei sunt cu Saul si cu toti barbatii lui Israel in valea terebintilor, in razboi cu Filistenii. 17.20 David s-a sculat dis-de-dimineata. A lasat oile in seama unui paznic, si-a luat lucrurile, si a plecat, cum ii poruncise Isai. Cand a ajuns in tabara, ostirea pornise sa se aseze in siruri de bataie si scotea strigate de razboi. 17.21 Israel si Filistenii s-au asezat in siruri de bataie, ostire catre ostire. 17.22 David a dat lucrurile pe care le avea in mainile celui ce pazea calabalacurile, si a alergat la sirurile de bataie. Cum a ajuns, a intrebat pe fratii sai de sanatate. 17.23 Pe cand vorbea cu ei, iata ca Filisteanul din Gat, numit Goliat, a inaintat intre cele doua ostiri, iesind afara din sirurile Filistenilor. A rostit aceleasi cuvinte ca mai inainte, si David le-a auzit. 17.24 La vederea acestui om toti cei din Israel au fugit dinaintea lui, si i-a apucat o mare frica. 17.25 Fiecare zicea: Ati vazut pe omul acesta inaintand? A inaintat ca sa arunce ocara asupra lui Israel! Daca-l va omori cineva, imparatul il va umple de bogatii, ii va da de nevasta pe fiica sa, si va scuti de dari casa tatalui sau in Israel. 17.26 David a zis oamenilor de langa el: Ce se va face aceluia care va omori pe Filisteanul acesta, si va lua ocara deasupra lui Israel? Cine este Filisteanul acesta, acest netaiat imprejur, ca sa ocarasca ostirea Dumnezeului celui viu? 17.27 Poporul, spunand din nou aceleasi lucruri, i-a zis: Asa si asa se va face aceluia care-l va omori. 17.28 Eliab, fratele lui cel mai mare, care-l auzise vorbind cu oamenii acestia, s-a aprins de manie impotriva lui David. Si a zis: Pentru ce te-ai pogorat tu, si cui ai lasat acele putine oi in pustie? Iti cunosc eu mandria si rautatea inimii. Te-ai pogorat ca sa vezi lupta. 17.29 David a raspuns: Ce-am facut oare? Nu pot sa vorbesc astfel? 17.30 Si s-a intors de la el ca sa vorbeasca cu altul, si i-a pus aceleasi intrebari. Poporul i-a raspuns ca si intaiasi data. 17.31 Cand s-au auzit cuvintele rostite de David, au fost spuse inaintea lui Saul, care a trimis sa-l caute. 17.32 David a zis lui Saul: Nimeni sa nu-si piarda nadejdea din pricina Filisteanului acestuia! Robul tau va merge sa se bata cu el. 17.33 Saul a zis lui David: Nu poti sa te duci sa te bati cu Filisteanul acesta, caci tu esti un copil, si el este un om razboinic din tineretea lui. 17.34 David a zis lui Saul: Robul tau pastea oile tatalui sau. Si cand un leu sau un urs venea sa-i ia o oaie din turma~ 17.35 alergam dupa el, il loveam, si-i smulgeam oaia din gura. Daca se ridica impotriva mea, il apucam de falca, il loveam, si-l omoram. 17.36 Asa a doborat robul tau leul si ursul; si cu Filisteanul acesta, cu acest netaiat imprejur, va fi ca si cu unul din ei, caci a ocarat ostirea Dumnezeului celui viu. 17.37 David a mai zis: Domnul, care m-a izbavit din gheara leului, si din laba ursului, ma va izbavi si din mana acestui Filistean. Si Saul a zis lui David: Du-te, si Domnul sa fie cu tine! 17.38 Saul a imbracat pe David cu hainele lui, i-a pus pe cap un coif de arama, si l-a imbracat cu o platosa. 17.39 David a incins sabia lui Saul peste hainele lui, si a vrut sa mearga, caci nu incercase insa sa mearga cu ele. Apoi a zis lui Saul: Nu pot sa merg cu armatura aceasta, caci nu sunt obisnuit cu ea. Si s-a dezbracat de ea. 17.40 Si-a luat toiagul in mana, si-a ales din parau cinci pietre netede, si le-a pus in traista lui de pastor si in buzunarul hainei. Apoi, cu prastia in mana, a inaintat impotriva Filisteanului. 17.41 Filisteanul s-a apropiat putin cate putin de David, si omul care-i ducea scutul mergea inaintea lui. 17.42 Filisteanul s-a uitat, si cand a zarit pe David, a ras de el, caci nu vedea in el decat un copil, cu par balai si cu fata frumoasa. 17.43 Filisteanul a zis lui David: Ce! sunt caine, de vii la mine cu toiege? Si, dupa ce l-a blestemat pe dumnezeii lui~ 17.44 a adaugat: Vino la mine, si-ti voi da carnea ta pasarilor cerului si fiarelor campului. 17.45 David a zis Filisteanului: Tu vii impotriva mea cu sabie, cu sulita si cu pavaza; iar eu vin impotriva ta in Numele Domnului ostirilor, in Numele Dumnezeului ostirii lui Israel, pe care ai ocarat-o. 17.46 Astazi Domnul te va da in mainile mele, te voi dobori, si-ti voi taia capul; astazi voi da starvurile taberei Filistenilor pasarilor cerului si fiarelor pamantului. Si tot pamantul va sti ca Israel are un Dumnezeu. 17.47 Si toata multimea aceasta va sti ca Domnul nu mantuieste nici prin sabie nici prin sulita. Caci biruinta este a Domnului. Si El va da in mainile noastre. 17.48 Indata ce Filisteanul a pornit sa mearga inaintea lui David, David a alergat pe campul de bataie inaintea Filisteanului. 17.49 Si-a varat mana in traista, a luat o piatra, si a aruncat-o cu prastia; a lovit pe Filistean in frunte, si piatra a intrat in fruntea Filisteanului, care a cazut cu fata la pamant. 17.50 Astfel, cu o prastie si cu o piatra, David a fost mai tare decat Filisteanul; l-a trantit la pamant si l-a omorat, fara sa aiba sabie in mana. 17.51 A alergat, s-a oprit langa Filistean, i-a luat sabia, pe care i-a scos-o din teaca, l-a omorat si i-a taiat capul. Filistenii, cand au vazut ca uriasul lor a murit, au luat-o la fuga. 17.52 Si barbatii lui Israel si Iuda au dat chiote, si au pornit in urmarirea Filistenilor pana in vale si pana la portile Ecronului. Filistenii, raniti de moarte, au cazut pe drumul care duce la Saaraim pana la Gat si pana la Ecron. 17.53 Si copiii lui Israel s-au intors de la urmarirea Filistenilor, si le-au jefuit tabara. 17.54 David a luat capul Filisteanului si l-a dus la Ierusalim, si a pus armele Filisteanului in cortul sau. 17.55 Cand a vazut Saul pe David mergand impotriva Filisteanului, a zis lui Abner, capetenia ostirii: Al cui fiu este tanarul acesta, Abner? Abner a raspuns: Pe sufletul tau, imparate, ca nu stiu. 17.56 Intreaba dar al cui fiu este tanarul acesta, a zis imparatul. 17.57 Si cand s-a intors David dupa ce omorase pe Filistean, Abner l-a luat si l-a adus inaintea lui Saul. David avea in mana capul Filisteanului. 17.58 Saul i-a zis: Al cui fiu esti, tinere? Si David a raspuns: Sunt fiul robului tau Isai, Betleemitul.
18.1 David sfarsise de vorbit cu Saul. Si de atunci sufletul lui Ionatan s-a alipit de sufletul lui David, si Ionatan l-a iubit ca pe sufletul din el. 18.2 In aceeasi zi, Saul a oprit pe David, si nu l-a lasat sa se intoarca in casa tatalui sau. 18.3 Ionatan a facut legamant cu David, pentru ca-l iubea ca pe sufletul lui. 18.4 A scos mantaua pe care o purta, ca s-o dea lui David; si i-a dat hainele sale, chiar sabia, arcul si incingatoarea lui. 18.5 David se ducea si izbutea oriunde-l trimitea Saul; a fost pus de Saul in fruntea oamenilor de razboi, si era placut intregului popor, chiar si slujitorilor lui Saul. 18.6 Pe cand veneau ei, la intoarcerea lui David de la omorarea Filisteanului, femeile au iesit din toate cetatile lui Israel inaintea imparatului Saul, cantand si jucand, in sunetul timpanelor si alautelor, si scotand strigate de bucurie. 18.7 Femeile care cantau isi raspundeau unele altora, si ziceau: Saul a batut miile lui, iar David zecile lui de mii. 18.8 Saul s-a maniat foarte tare, si nu i-a placut vorba aceasta. El a zis: Lui David ii dau zece mii si mie-mi dau mii! Nu-i mai lipseste decat imparatia. 18.9 Si din ziua aceea Saul a privit cu ochi rai pe David. 18.10 A doua zi, duhul cel rau, trimis de Dumnezeu, a apucat pe Saul, care s-a infuriat in mijlocul casei. David canta, ca si in celelalte zile, si Saul era cu sulita in mana. 18.11 Saul a ridicat sulita, zicandu-si in sine: Voi pironi pe David de perete. Dar David s-a ferit de el de doua ori. 18.12 Saul se temea de David, pentru ca Domnul era cu David si Se departase de la el. 18.13 L-a indepartat de langa el, si l-a pus mai mare peste o mie de oameni. David iesea si intra in fruntea poporului; 18.14 izbutea in tot ce facea, si Domnul era cu el. 18.15 Saul, vazand ca izbutea totdeauna, se temea de el; 18.16 dar tot Israelul si Iuda iubeau pe David, pentru ca iesea si intra in fruntea lor. 18.17 Saul a zis lui David: Iata, iti voi da de nevasta pe fiica mea cea mai mare Merab: numai sa-mi slujesti cu vitejie, si sa porti razboaiele Domnului. Dar Saul isi zicea: Nu vreau sa-mi pun mana mea pe el, ci mana Filistenilor sa fie asupra lui. 18.18 David a raspuns lui Saul: Cine sunt eu, si ce este viata mea, ce este familia tatalui meu in Israel, ca sa fiu ginerele imparatului? 18.19 Venind vremea cand Merab, fata lui Saul, avea sa fie data lui David, ea a fost data de nevasta lui Adriel, din Mehola. 18.20 Mical, fata lui Saul, iubea pe David. Au spus lui Saul, si lucrul i-a placut. 18.21 El isi zicea: I-o voi da ca sa-i fie o cursa, si sa cada sub mana Filistenilor. Si Saul a zis lui David pentru a doua oara: Astazi imi vei fi ginere. 18.22 Saul a dat slujitorilor sai urmatoarea porunca: Vorbiti in taina lui David, si spuneti-i: Iata ca imparatul e binevoitor fata de tine, si toti slujitorii lui te iubesc; fii acum ginerele imparatului. 18.23 Slujitorii lui Saul au spus aceste lucruri la urechile lui David. Si David a raspuns: Credeti ca este usor sa fii ginerele imparatului? Eu sunt un om sarac si de putina insemnatate. 18.24 Slujitorii lui Saul i-au spus ce raspunsese David. 18.25 Saul a zis: Asa sa vorbiti lui David: Imparatul nu cere nici o zestre; ci doreste o suta de preputuri de ale Filistenilor, ca sa-si razbune pe vrajmasii lui. Saul avea de gand sa faca pe David sa cada in mainile Filistenilor. 18.26 Slujitorii lui Saul au spus aceste cuvinte lui David, si David a primit ce i se ceruse, pentru ca sa fie ginerele imparatului. Inainte de vremea hotarata~ 18.27 David s-a sculat, a plecat cu oamenii lui, si a ucis doua sute de oameni dintre Filisteni; le-a adus preputurile, si a dat imparatului numarul intreg, ca sa fie ginerele imparatului. Atunci Saul i-a dat de nevasta pe fiica sa Mical. 18.28 Saul a vazut si a inteles ca Domnul era cu David; si fiica sa, Mical, iubea pe David. 18.29 Saul s-a temut din ce in ce mai mult de David, si toata viata i-a fost vrajmas. 18.30 Domnitorii Filistenilor ieseau la lupta; si ori de cate ori ieseau, David avea mai multa izbanda decat toti slujitorii lui Saul, si numele lui a ajuns foarte vestit.
19.1 Saul a vorbit fiului sau Ionatan, si tuturor slujitorilor lui, sa omoare pe David. 19.2 Dar Ionatan, fiul lui Saul, care iubea mult pe David, i-a dat de stire, si i-a zis: Tatal meu Saul cauta sa te omoare. Pazeste-te dar maine dimineata, stai intr-un loc tainuit, si ascunde-te. 19.3 Eu voi iesi si voi sta langa tatal meu in campul in care vei fi; voi vorbi tatalui mei despre tine, voi vedea ce va zice, si-ti voi spune. 19.4 Ionatan a vorbit bine de David tatalui sau Saul: Sa nu faca imparatul, a zis el, un pacat fata de robul sau David, caci el n-a facut nici un pacat fata de tine. Dimpotriva, a lucrat pentru binele tau; 19.5 si-a pus in joc viata, a ucis pe Filistean, si Domnul a dat o mare izbavire pentru tot Israelul. Tu ai vazut, si te-ai bucurat. Pentru ce sa pacatuiesti impotriva unui sange nevinovat, si sa omori fara pricina pe David? 19.6 Saul a ascultat glasul lui Ionatan, si a jurat, zicand: Viu este Domnul, ca David nu va muri! 19.7 Ionatan a chemat pe David, si i-a spus toate cuvintele acestea; apoi l-a adus la Saul; si David a fost inaintea lui ca mai inainte. 19.8 Razboiul urma inainte. David a mers impotriva Filistenilor, si s-a batut cu ei, le-a pricinuit o mare infrangere, si au fugit dinaintea lui. 19.9 Atunci duhul cel rau, trimis de Domnul, a venit peste Saul, care sedea in casa, cu sulita in mana. David canta~ 19.10 si Saul a vrut sa-l pironeasca cu sulita de perete. Dar David s-a ferit de el, si Saul a lovit cu sulita in perete. David a fugit, si a scapat noaptea. 19.11 Saul a trimis niste oameni acasa la David, ca sa-l pandeasca si sa-l omoare dimineata. Dar Mical, nevasta lui David, i-a dat de stire si i-a zis: Daca nu fugi in noaptea aceasta, maine vei fi omorat. 19.12 Ea l-a pogorat pe fereastra, si David a plecat si a fugit. Asa a scapat. 19.13 In urma Mical a luat terafimul si l-a pus in pat; i-a pus o piele de capra in jurul capului, si l-a invelit cu o haina. 19.14 Cand a trimis Saul oamenii sa ia pe David, ea a zis: Este bolnav. 19.15 Saul i-a trimis inapoi sa-l vada, si a zis: Aduceti-l la mine in patul lui, ca sa-l omor. 19.16 Oamenii aceia s-au intors, si iata ca terafimul era in pat, si in jurul capului era o piele de capra. 19.17 Saul a zis catre Mical: Pentru ce m-ai inselat in felul acesta, si ai dat drumul vrajmasului meu, si a scapat? Mical a raspuns lui Saul: El mi-a zis: Lasa-ma sa plec, ori te omor! 19.18 Asa a fugit si a scapat David. El s-a dus la Samuel la Rama, si i-a istorisit tot ce-i facuse Saul. Apoi s-a dus cu Samuel si a locuit in Naiot. 19.19 Au spus lucrul acesta lui Saul si au zis: Iata ca David este in Naiot, langa Rama. 19.20 Saul a trimis niste oameni sa ia pe David. Ei au vazut o adunare de proroci care proroceau, cu Samuel in frunte. Duhul lui Dumnezeu a venit peste trimisii lui Saul, si au inceput si ei sa proroceasca. 19.21 Au spus lui Saul lucrul acesta; el a trimis alti oameni, si au prorocit si ei. A mai trimis altii a treia oara, si au prorocit si ei. 19.22 Atunci Saul s-a dus el insusi la Rama. Ajungand la fantana cea mare fara apa, care este la Secu, a intrebat: Unde este Samuel si David? I s-a raspuns: Sunt in Naiot, langa Rama. 19.23 Si s-a indreptat spre Naiot, langa Rama. Duhul lui Dumnezeu a venit si peste el; si Saul si-a vazut de drum prorocind pana la sosirea lui in Naiot, langa Rama. 19.24 S-a dezbracat de haine si a prorocit si el inaintea lui Samuel; si s-a aruncat dezbracat la pamant toata ziua aceea si toata noaptea. De aceea se zice: Oare si Saul este intre proroci?
20.1 David a fugit din Naiot, de langa Rama. S-a dus la Ionatan, si a zis: Ce-am facut eu? Care este nelegiuirea mea, care este pacatul meu inaintea tatalui tau, de vrea sa-mi ia viata? 20.2 Ionatan i-a raspuns: Fereasca Dumnezeu! Nu vei muri. Tatal meu nu face nici un lucru, fie mare, fie mic, fara sa-mi dea de stire; pentru ce mi-ar ascunde el lucrul acesta? Nu este nimic. 20.3 David a zis iarasi, jurand: Tatal tau stie bine ca am capatat trecere inaintea ta, si va fi zis: Sa nu stie Ionatan, caci s-ar intrista. Dar viu este Domnul si viu este sufletul tau, ca nu este decat un pas intre mine si moarte. 20.4 Ionatan a zis lui David: Pentru tine voi face tot ce vei vrea. 20.5 Si David i-a raspuns: Iata ca maine este luna noua, si ar trebui sa sed sa mananc cu imparatul; lasa-ma sa ma duc, si sa ma ascund in campii pana in seara zilei a treia. 20.6 Daca tatal tau va baga de seama lipsa mea, sa-i spui: David m-a rugat sa-l las sa se duca pana la Betleem in cetatea lui, pentru ca acolo se aduce pentru toata familia o jertfa de peste an. 20.7 Si daca va zice: Bine! atunci robul tau n-are nimic de temut; dar daca-l va apuca mania, sa stii ca pieirea mea este lucru hotarat din partea lui. 20.8 Arata-ti dar dragostea pentru robul tau, caci ai facut cu robul tau un legamant inaintea Domnului. Si daca este vreo nelegiuire in mine, ia-mi tu viata, de ce sa ma mai duci pana la tatal tau? 20.9 Ionatan i-a zis: Departe de tine gandul sa nu-ti dau de stire, daca voi afla ca pieirea ta este lucru hotarat din partea tatalui meu si ameninta sa te ajunga! 20.10 David a zis lui Ionatan: Cine-mi va da de stire daca tatal tau ti-ar raspunde cu asprime? 20.11 Si Ionatan a zis lui David: Vino, sa iesim pe camp. Si au iesit amandoi pe camp. 20.12 Ionatan a zis lui David: Iau martor pe Domnul, Dumnezeul lui Israel, ca voi cerceta de aproape pe tatal meu maine sau poimaine; si de va gandi bine de David~ 20.13 Domnul sa Se poarte cu Ionatan cu toata asprimea, daca nu voi trimite pe nimeni sa-ti dea de stire! Daca tatal meu va gasi cu cale sa-ti faca rau, iarasi iti voi da de stire, si te voi lasa sa pleci, ca sa te duci in pace; si Domnul sa fie cu tine, cum a fost cu tatal meu! 20.14 Daca voi mai trai, sa te porti fata de mine cu o bunatate ca a Domnului; si daca voi muri~ 20.15 sa nu iti indepartezi niciodata bunatatea fata de casa mea, nici chiar cand Domnul va nimici pe fiecare din vrajmasii lui David de pe fata pamantului. 20.16 Caci Ionatan a facut legamant cu casa lui David! Domnul sa se razbune pe vrajmasii lui David! 20.17 Ionatan a intarit si mai mult fata de David dragostea pe care o avea pentru el, caci il iubea ca pe sufletul lui. 20.18 Ionatan i-a zis: Maine este luna noua; se va baga de seama lipsa ta, caci locul tau va fi gol. 20.19 Sa te pogori a treia zi pana in fundul locului in care te ascunsesei in ziua cand cu intamplarea aceea, si sa ramai langa piatra Ezel. 20.20 Eu voi trage trei sageti inspre piatra aceasta, ca si cand as lovi la tinta. 20.21 Si voi trimite un tanar, si-i voi zice: Du-te de gaseste sagetile! Daca-i voi zice: Iata ca sagetile sunt dincoace de tine, ia-le! atunci sa vii, caci este pace pentru tine, si n-ai sa te temi de nimic, viu este Domnul! 20.22 Dar daca voi zice tanarului: Iata ca sagetile sunt dincolo de tine! atunci sa pleci, caci Domnul te trimite. 20.23 Domnul este martor pe vecie pentru cuvantul pe care ni l-am dat unul altuia. 20.24 David s-a ascuns in camp. A venit luna noua, si imparatul a luat loc la ospat ca sa manance. 20.25 Imparatul a sezut ca de obicei pe scaunul lui langa perete. Ionatan s-a sculat, si Abner a sezut langa Saul; dar locul lui David a ramas gol. 20.26 Saul n-a zis nimic in ziua aceea; caci, zicea el, s-a intamplat: el nu este curat, negresit nu este curat. 20.27 A doua zi, ziua a doua a lunii noi, locul lui David era tot gol. Si Saul a zis fiului sau Ionatan: Pentru ce n-a venit fiul lui Isai la masa nici ieri nici azi? 20.28 Ionatan a raspuns lui Saul: David mi-a cerut voie sa se duca la Betleem. 20.29 El a zis: Da-mi drumul, te rog, caci avem in cetate o jertfa de familie, si fratele meu mi-a spus lucrul acesta; deci daca am capatat trecere inaintea ta, da-mi voie sa ma duc in graba sa-mi vad fratii. Pentru aceea n-a venit la masa imparatului. 20.30 Atunci Saul s-a aprins de manie impotriva lui Ionatan, si i-a zis: Fiu rau si neascultator, nu stiu eu ca ti-ai luat ca prieten pe fiul lui Isai, spre rusinea ta si spre rusinea mamei tale? 20.31 Caci cata vreme va trai fiul lui Isai pe pamant, nu va fi liniste nici pentru tine, nici pentru imparatia ta. Si acum trimite sa-l caute, si sa mi-l aduca, fiindca este vrednic de moarte. 20.32 Ionatan a raspuns tatalui sau Saul, si i-a zis: Pentru ce sa fie omorat? Ce a facut? 20.33 Si Saul si-a indreptat sulita spre el, ca sa-l loveasca. Ionatan a inteles ca era lucru hotarat din partea tatalui sau sa omoare pe David. 20.34 S-a sculat de la masa intr-o manie aprinsa, si n-a luat deloc parte la masa in ziua a doua a lunii noi; caci era mahnit din pricina lui David, pentru ca tatal sau il ocarase. 20.35 A doua zi de dimineata, Ionatan s-a dus pe camp in locul in care se invoise cu David, si era insotit de un baietas. 20.36 El i-a zis: Da fuga si gaseste sagetile pe care le voi trage. Baiatul a alergat, si Ionatan a tras o sageata care a trecut dincolo de el. 20.37 Cand a ajuns baiatul la locul unde era sageata pe care o trasese Ionatan, Ionatan a strigat dupa el: Iata ca sageata este dincolo de tine. 20.38 I-a strigat iarasi: Iute, grabeste-te, nu te opri! Si baiatul lui Ionatan a strans sagetile, si s-a intors la stapanul lui. 20.39 Baiatul nu stia nimic: numai Ionatan si David intelegeau lucrul acesta. 20.40 Ionatan a dat baiatului armele, si i-a zis: Du-te si du-le in cetate. 20.41 Dupa plecarea baiatului, David s-a sculat din partea de miazazi, apoi s-a aruncat cu fata la pamant si s-a inchinat de trei ori. Cei doi prieteni s-au imbratisat si au plans impreuna. David mai ales se prapadea plangand. 20.42 Si Ionatan a zis lui David: Du-te in pace, acum cand am jurat amandoi, in Numele Domnului, zicand: Domnul sa fie pe vecie intre mine si tine, intre samanta mea si samanta ta! David s-a sculat si a plecat, iar Ionatan s-a intors in cetate.
21.1 David s-a dus la Nob, la preotul Ahimelec, care a alergat speriat inaintea lui, si i-a zis: Pentru ce esti singur si nu este nimeni cu tine? 21.2 David a raspuns preotului Ahimelec: Imparatul mi-a dat o porunca si mi-a zis: Nimeni sa nu stie nimic de pricina pentru care te trimit si de porunca pe care ti-am dat-o. Am hotarat un loc de intalnire cu oamenii mei. 21.3 Acum ce ai la indemana? Da-mi cinci paini, sau ce se va gasi. 21.4 Preotul a raspuns lui David: N-am paine obisnuita la indemna, ci numai paine sfintita; doar daca oamenii tai s-au ferit de impreunarea cu femei! 21.5 David a raspuns preotului: Ne-am ferit de impreunarea cu femei de trei zile de cand am plecat, si toti oamenii mei sunt curati; de altfel, daca aceasta este o fapta necurata, va fi sfintita negresit azi de acela care o va face. 21.6 Atunci preotul i-a dat painea sfintita, caci nu era acolo alta paine decat painea pentru punerea inainte, care fusese luata dinaintea Domnului ca sa fie inlocuita cu paine calda, in clipa cand luasera pe cealalta. 21.7 Chiar in ziua aceea, se afla acolo inchis inaintea Domnului un om dintre slujitorii lui Saul; era un Edomit, numit Doeg, capetenia pastorilor lui Saul. 21.8 David a zis lui Ahimelec: N-ai la indemana o sulita sau o sabie? Caci nu mi-am luat cu mine nici sabia nici armele, pentru ca porunca imparatului era grabnica. 21.9 Preotul a raspuns: Iata sabia lui Goliat, Filisteanul, pe care l-ai omorat in valea terebintilor; este invelita intr-un covor, in dosul efodului; daca vrei s-o iei, ia-o, caci nu este alta aici. Si David a zis: Nu-i alta ca ea; da-mi-o. 21.10 David s-a sculat si a fugit chiar in ziua aceea de Saul. A ajuns la Achis, imparatul Gatului. 21.11 Slujitorii lui Achis i-au zis: Nu este acesta David, imparatul tarii? Nu este el acela pentru care se canta, jucand: Saul si-a batut miile lui, Iar David zecile lui de mii? 21.12 David a pus la inima aceste cuvinte, si a avut o mare frica de Achis, imparatul Gatului. 21.13 A facut pe nebunul inaintea lor; facea nazdravanii inaintea lor, facea zgarieturi pe usile portilor, si lasa sa-i curga balele pe barba. 21.14 Achis a zis slujitorilor sai: Vedeti bine ca omul acesta si-a pierdut mintile; pentru ce mi-l aduceti? 21.15 Oare duc lipsa de nebuni, de-mi aduceti pe acesta si ma faceti martor la nazdravaniile lui? Sa intre el in casa mea?
22.1 David a plecat de acolo, si a scapat in pestera Adulam. Fratii lui si toata casa tatalui sau au aflat, si s-au pogorat la el. 22.2 Toti cei ce se aflau in nevoie, care aveau datorii, sau care era nemultumiti, s-au strans la el, si el a ajuns capetenia lor. Astfel, s-au unit cu el aproape patru sute de oameni. 22.3 De acolo David s-a dus la Mitpe in tara Moabului. El a zis imparatului Moabului: Da voie, te rog, tatalui meu si mamei mele sa vina la voi, pana voi sti ce va face Dumnezeu cu mine. 22.4 Si i-a adus inaintea imparatului Moabului, si au locuit cu el in tot timpul cat a stat David in cetatuie. 22.5 Prorocul Gad a zis lui David: Nu sedea in cetatuie, ci du-te, si intra in tara lui Iuda. Si David a plecat si a ajuns la padurea Heret. 22.6 Saul a aflat ca David si oamenii lui au fost descoperiti. Saul sedea sub tamarisc, la Ghibea, pe inaltime; avea sulita in mana, si toti slujitorii lui stateau langa el. 22.7 Si Saul a zis slujitorilor sai de langa el: Ascultati, Beniamiti! Va va da fiul lui Isai la toti ogoare si vii? Va face el din voi toti capetenii peste o mie si capetenii peste o suta? 22.8 Daca nu, de ce v-ati unit toti impotriva mea, si nimeni nu mi-a dat de stire despre legamantul fiului meu cu fiul lui Isai? Pentru ce n-a fost nimeni dintre voi pe care sa-l doara inima pentru mine, si sa ma instiinteze ca fiul meu a rasculat pe robul meu impotriva mea, ca sa-mi intinda curse, cum face astazi? 22.9 Doeg, Edomitul, care era si el printre slujitorii lui Saul, a raspuns: Eu am vazut pe fiul lui Isai venind la Nob, la Ahimelec, fiul lui Ahitub. 22.10 Ahimelec a intrebat pe Domnul pentru el, i-a dat merinde si i-a dat sabia lui Goliat, Filisteanul. 22.11 Imparatul a trimis dupa Ahimelec, fiul lui Ahitub, preotul, si dupa toata casa tatalui sau, dupa preotii care erau la Nob. Ei au venit toti la imparat. 22.12 Saul a zis: Asculta, fiul lui Ahitub! El a raspuns: Iata-ma, domnul meu! 22.13 Saul i-a zis: Pentru ce v-ati unit impotriva mea, tu si fiul lui Isai? Pentru ce i-ai dat paine si o sabie, si ai intrebat pe Dumnezeu pentru el, ca sa se ridice impotriva mea si sa-mi intinda curse, cum face astazi? 22.14 Ahimelec a raspuns imparatului: Care dintre slujitorii tai poate fi pus alaturi cu credinciosul David, ginerele imparatului, gata la poruncile lui, si inconjurat cu cinste in casa ta? 22.15 Oare de astazi am inceput eu sa intreb pe Dumnezeu pentru el? Departe de mine asa ceva! Sa nu arunce imparatul nici o vina asupra robului sau, nici asupra nimanui din casa tatalui meu, caci robul tau nu stie nimic din toate acestea, nici lucru mic nici lucru mare. 22.16 Imparatul a zis: Trebuie sa mori, Ahimelec, tu si toata casa tatalui tau. 22.17 Si imparatul a zis alergatorilor care stateau langa el: Intoarceti-va, si omorati pe preotii Domnului; caci s-au invoit cu David: au stiut bine ca fuge, si nu mi-au dat de veste. Dar slujitorii imparatului n-au voit sa intinda mana ca sa loveasca pe preotii Domnului. 22.18 Atunci imparatul a zis lui Doeg: Intoarce-te, si loveste pe preoti. Si Doeg, Edomitul, s-a intors, si a lovit pe preoti; a omorat in ziua aceea optzeci si cinci de oameni, care purtau efodul de in. 22.19 Saul a mai trecut prin ascutisul sabiei cetatea preoteasca Nob; barbati si femei, copii si prunci, boi, magari si oi: toti au cazut sub ascutisul sabiei. 22.20 Un fiu al lui Ahimelec, fiul lui Ahitub, a scapat. Numele lui era Abiatar. A fugit la David~ 22.21 si i-a spus ca Saul a ucis pe preotii Domnului. 22.22 David a zis lui Abiatar: M-am gandit chiar in ziua aceea ca Doeg, Edomitul, fiind acolo, nu se putea sa nu spuna lui Saul. Eu sunt pricina mortii tuturor sufletelor din casa tatalui tau. 22.23 Ramai cu mine, nu te teme de nimic, caci cel ce cauta sa ia viata mea, cauta s-o ia si pe a ta; langa mine vei fi bine pazit.
23.1 Au venit si au spus lui David: Iata ca Filistenii au inceput lupta impotriva Cheilei, si au jefuit ariile. 23.2 David a intrebat pe Domnul, si a zis: Sa ma duc, si sa bat pe Filistenii acestia? Si Domnul i-a raspuns: Du-te, bate pe Filisteni, si izbaveste Cheila. 23.3 Dar oamenii lui David i-au zis: Iata ca noi ne temem chiar aici in Iuda; ce va fi cand vom merge la Cheila, impotriva ostilor Filistenilor? 23.4 David a intrebat iarasi pe Domnul. Si Domnul i-a raspuns: Scoala-te si pogoara-te la Cheila, caci dau pe Filisteni in mainile tale. 23.5 David s-a dus dar cu oamenii lui la Cheila, si s-a batut impotriva Filistenilor; le-a luat vitele, si le-a pricinuit o mare infrangere. Astfel a izbavit David pe locuitorii din Cheila. 23.6 Cand a fugit Abiatar, fiul lui Ahimelec, la David in Cheila, s-a pogorat cu efodul in mana. 23.7 Saul a fost instiintat de sosirea lui David la Cheila, si a zis: Dumnezeu il da in mainile mele, caci a venit si s-a inchis intr-o cetate cu porti si zavoare. 23.8 Si Saul a chemat tot poporul la razboi ca sa se pogoare la Cheila si sa impresoare pe David si pe oamenii lui. 23.9 David, luand cunostinta de acest plan rau pe care-l punea la cale Saul impotriva lui, a zis preotului Abiatar: Adu efodul! 23.10 Si David a zis: Doamne, Dumnezeul lui Israel, robul Tau a aflat ca Saul vrea sa vina la Cheila ca sa nimiceasca cetatea din pricina mea. 23.11 Ma vor da in mainile lui locuitorii din Cheila? Se va pogori Saul aici, cum a aflat robul Tau? Doamne, Dumnezeul lui Israel binevoieste si descopera lucrul acesta robului Tau! Si Domnul a raspuns: Se va pogori. 23.12 David a mai zis: Ma vor da locuitorii din Cheila pe mine si pe oamenii mei, in mainile lui Saul? Si Domnul a raspuns: Te vor da. 23.13 Atunci David s-a sculat cu oamenii lui in numar de aproape sase sute de insi; au iesit din Cheila, si s-au dus unde au putut. Saul, afland ca David a scapat din Cheila, s-a oprit din mers. 23.14 David a locuit in pustie, in locuri intarite, si a ramas pe muntele din pustia Zif. Saul il cauta mereu, dar Dumnezeu nu l-a dat in mainile lui. 23.15 David, vazand ca Saul a pornit sa-i ia viata, a stat in pustia Zif, in padure. 23.16 Atunci Ionatan, fiul lui Saul, s-a sculat si s-a dus la David in padure. El i-a intarit increderea in Dumnezeu~ 23.17 si i-a zis: Nu te teme de nimic, caci mana tatalui meu Saul nu te va atinge. Tu vei domni peste Israel, si eu voi fi al doilea dupa tine; tatal meu Saul stie si el bine lucrul acesta. 23.18 Au facut iarasi amandoi legamant inaintea Domnului, si David a ramas in padure, iar Ionatan s-a dus acasa. 23.19 Zifitii s-au suit la Saul la Ghibea, si au zis: Nu-i David ascuns intre noi in locuri intarite, in padure, pe dealul Hachila, care este la miazazi de pustie? 23.20 Pogoara-te dar, imparate, fiindca aceasta este toata dorinta sufletului tau; lasa pe noi daca e vorba sa-l dam in mainile imparatului. 23.21 Saul a zis: Domnul sa va binecuvanteze ca aveti mila de mine! 23.22 Duceti-va, va rog, de mai cercetati, ca sa stiti si sa descoperiti in ce loc si-a indreptat pasii, si cine l-a vazut, caci mi s-a spus ca este foarte siret. 23.23 Cercetati si vedeti toate locurile unde se ascunde, veniti apoi la mine cu ceva temeinic, si voi porni cu voi. Daca este in tara, il voi cauta printre toate miile lui Iuda. 23.24 S-au sculat dar si s-au dus la Zif inaintea lui Saul. David si oamenii lui erau in pustia Maon, si anume in campia dinspre miazazi de pustie. 23.25 Saul a plecat cu oamenii sai in cautarea lui David. Despre lucrul acesta s-a dat de veste lui David, care s-a pogorat la stanca si a ramas in pustia Maon. Saul, cand a auzit, a urmarit pe David in pustia Maon. 23.26 Saul mergea pe o parte a muntelui, si David cu oamenii lui pe cealalta parte a muntelui. David fugea repede ca sa scape de Saul. Dar Saul si oamenii lui chiar inconjurasera pe David si pe ai lui, ca sa puna mana pe ei~ 23.27 cand un sol a venit si a spus lui Saul: Grabeste-te sa vii, caci au navalit Filistenii in tara. 23.28 Saul a incetat sa urmareasca pe David, si s-a intors sa iasa inaintea Filistenilor. De aceea locul acela s-a numit Sela-Hamahlecot (Stanca impartirii). 23.29 De acolo David s-a suit spre locurile intarite din En-Ghedi, si a locuit acolo.
24.1 Cand s-a intors Saul de la urmarirea Filistenilor, au venit si i-au spus: Iata ca David este in pustia En-Ghedi. 24.2 Saul a luat trei mii de oameni alesi din tot Israelul, si s-a dus sa caute pe David si pe oamenii lui pana pe stancile tapilor salbatici. 24.3 A ajuns la niste stane de oi, care erau langa drum; si acolo era o pestera, in care a intrat sa doarma. David si oamenii lui erau in fundul pesterii. 24.4 Oamenii lui David i-au zis: Iata ziua in care Domnul iti zice: Dau pe vrajmasul tau in mainile tale; fa-i ce-ti va placea. David s-a sculat, si a taiat incet coltul hainei lui Saul. 24.5 Dupa aceea, inima ii batea, pentru ca taiase coltul hainei lui Saul. 24.6 Si a zis oamenilor sai: Sa ma fereasca Domnul sa fac impotriva domnului meu, care este unsul Domnului, o asa fapta ca sa pun mana pe el! Caci el este unsul Domnului. 24.7 Cu aceste cuvinte David a oprit pe oamenii sai, si i-a impiedicat sa se arunce asupra lui Saul. Apoi Saul s-a sculat sa iasa din pestera, si si-a vazut inainte de drum. 24.8 Dupa aceea, David s-a sculat si a iesit din pestera. El a inceput sa strige atunci dupa Saul: Imparate, domnul meu! Saul s-a suit inapoi, si David s-a plecat cu fata la pamant si s-a inchinat. 24.9 David a zis lui Saul: De ce asculti tu de vorbele oamenilor care zic: David iti vrea raul? 24.10 Vezi acum cu ochii tai ca Domnul te daduse astazi in mainile mele in pestera. Oamenii mei ma indemnau sa te omor; dar te-am crutat, si am zis: Nu voi pune mana pe domnul meu, caci este unsul Domnului. 24.11 Uite, parintele meu, uite coltul hainei tale in mana mea. Fiindca ti-am taiat coltul hainei, si nu te-am ucis, sa stii si sa vezi ca in purtarea mea nu este nici rautate nici razvratire, si ca n-am pacatuit impotriva ta. Totusi tu imi intinzi curse, ca sa-mi iei viata. 24.12 Judece Domnul intre mine si tine, si Domnul sa ma razbune pe tine; dar eu nu voi pune mana pe tine. 24.13 Raul de la cei rai vine, zice vechea zicala. De aceea eu nu voi pune mana pe tine. 24.14 Impotriva cui a pornit imparatul lui Israel? Pe cine urmaresti tu? Un caine mort, un purice. 24.15 Domnul va judeca si va hotari intre mine si tine, El va vedea, El imi va apara pricina si El imi va face dreptate, izbavindu-ma din mana ta. 24.16 Cand a sfarsit David de spus aceste vorbe lui Saul, Saul a zis: Glasul tau este, fiule David? Si Saul a ridicat glasul si a plans. 24.17 Si a zis lui David: Tu esti mai bun decat mine; caci tu mi-ai facut bine, iar eu ti-am facut rau. 24.18 Tu iti arati azi bunatatea cu care te porti fata de mine, caci Domnul ma daduse in mainile tale, si nu m-ai omorat. 24.19 Daca intalneste cineva pe vrajmasul lui, il lasa oare sa-si urmeze drumul in liniste? Domnul sa-ti rasplateasca pentru ce mi-ai facut in ziua aceasta! 24.20 Acum iata, stiu ca tu vei domni, si ca imparatia lui Israel va ramane in mainile tale. 24.21 Jura-mi dar pe Domnul ca nu-mi vei nimici samanta mea dupa mine, si ca nu-mi vei sterge numele din casa tatalui meu. 24.22 David a jurat lui Saul. Apoi Saul a plecat acasa, iar David si oamenii lui s-au suit in locul intarit.
25.1 Samuel a murit. Tot Israelul s-a adunat si l-a plans, si l-au ingropat in locuinta lui la Rama. Atunci David s-a sculat si s-a pogorat in pustia Paran. 25.2 In Maon era un om foarte bogat, a carui avere era in Carmel; avea trei mii de oi si o mie de capre, si se afla la Carmel pentru tunderea oilor lui. 25.3 Numele acestui om era Nabal, si nevasta lui se chema Abigail; era o femeie cu judecata si frumoasa la chip, dar barbatul ei era aspru si rau in faptele lui. El se tragea din Caleb. 25.4 David a aflat in pustie ca Nabal isi tunde oile. 25.5 A trimis la el zece tineri, carora le-a zis: Suiti-va la Carmel, si duceti-va la Nabal. Intrebati-l de sanatate in numele meu~ 25.6 si sa-i vorbiti asa: Sa traiesti in pace, si pacea sa fie cu casa ta si cu tot ce este al tau. 25.7 Si acum, am auzit ca tunzi oile. Pastorii tai au fost cu noi; nu i-am ocarat, si nu li s-a luat nimic in tot timpul cat au fost la Carmel. 25.8 Intreaba pe slujitorii tai, si-ti vor spune. Sa capete trecere dar tinerii acestia inaintea ta, fiindca venim intr-o zi de bucurie. Da dar, te rog, robilor tai si fiului tau David, ce te lasa inima. 25.9 Cand au ajuns oamenii lui David, au spus lui Nabal toate aceste cuvinte, in numele lui David. Apoi au tacut. 25.10 Nabal a raspuns slujitorilor lui David: Cine este David, si cine este fiul lui Isai? Astazi sunt multi slujitori care fug de la stapani. 25.11 Si sa-mi iau eu painea, apa, si vitele mele, pe care le-am taiat pentru tunzatorii mei, si sa le dau unor oameni care sunt de nu stiu unde? 25.12 Oamenii lui David si-au luat drumul inapoi; s-au intors, si au spus, la sosirea lor, toate aceste cuvinte lui David. 25.13 Atunci David a zis oamenilor sai: Fiecare din voi sa-si incinga sabia! Si fiecare si-a incins sabia. David si-a incins si el sabia, si aproape patru sute de insi s-au suit dupa el. Au mai ramas doar doua sute la calabalacuri. 25.14 Unul din slujitorii lui Nabal a venit si a zis catre Abigail, nevasta lui Nabal: Iata ca David a trimis din pustie niste soli sa intrebe de sanatate pe stapanul nostru, si el s-a purtat rau cu ei. 25.15 Si totusi oamenii acestia au fost foarte buni cu noi; nu ne-au ocarat, si nu ni s-a luat nimic, in tot timpul cat am fost cu ei in camp. 25.16 Ne-au fost zid si zi si noapte, in tot timpul cat am fost cu ei, la pascutul turmelor. 25.17 Sa stii acum si vezi ce ai de facut, caci pierderea stapanului nostru, si a intregii lui case este hotarata, si el este asa de rau incat nimeni nu indrazneste sa-i vorbeasca. 25.18 Abigail a luat indata doua sute de paini, doua burdufuri cu vin, cinci oi pregatite, cinci masuri de grau prajit, o suta de turte de stafide, si doua sute de legaturi de smochine. Le-a pus pe magari~ 25.19 si a zis slujitorilor sai: Luati-o inaintea mea, si eu voi veni dupa voi. N-a spus nimic barbatului ei Nabal. 25.20 Ea a incalecat pe un magar, a pogorat muntele pe un drum tufos, si iata ca David si oamenii lui se pogorau in fata ei, asa ca i-a intalnit. 25.21 David zisese: In zadar am pazit tot ce are omul acesta in pustie, de nu s-a luat nimic din tot ce are, caci mi-a intors rau pentru bine. 25.22 Dumnezeu sa pedepseasca pe robul sau David cu toata asprimea, daca voi mai lasa sa ramana pana la lumina zilei pe cineva de parte barbateasca din tot ce este al lui Nabal! 25.23 Cand a zarit Abigail pe David, s-a dat jos repede de pe magar, a cazut cu fata la pamant inaintea lui David, si s-a inchinat pana la pamant. 25.24 Apoi, aruncandu-se la picioarele lui, a zis: Eu sunt de vina, domnul meu! Ingaduie roabei tale sa-ti vorbeasca la urechi, si asculta cuvintele roabei tale. 25.25 Sa nu-si puna domnul meu mintea cu omul acela rau, cu Nabal, caci, cum ii este numele, asa este si el; Nabal (Nebun) ii este numele, si este plin de nebunie. Si eu, roaba ta, n-am vazut pe oamenii trimisi de domnul meu. 25.26 Acum, domnul meu, viu este Domnul si viu este sufletul tau, ca Domnul te-a oprit sa versi sange si sa te ajuti cu mana ta. Vrajmasii tai, cei ce vor raul domnului meu, sa fie ca Nabal! 25.27 Primeste darul acesta pe care-l aduce roaba ta domnului meu, si sa se imparta oamenilor care merg dupa domnul meu. 25.28 Iarta, te rog, vina roabei tale, caci Domnul va face domnului meu o casa trainica; iarta, caci domnul meu poarta razboaiele Domnului, si niciodata nu va fi rautate in tine. 25.29 Daca se va ridica cineva care sa te urmareasca si sa vrea sa-ti ia viata, sufletul domnului meu va fi legat in manunchiul celor vii la domnul, Dumnezeul tau, si sa arunce cu prastia sufletul vrajmasilor tai. 25.30 Cand va face Domnul domnului meu tot binele pe care ti l-a fagaduit, si te va pune mai mare peste Israel~ 25.31 atunci nu va avea domnul meu nici mustrari de cuget si nici nu-l va durea inima ca a varsat sange degeaba si ca s-a razbunat singur. Si cand va face Domnul bine domnului meu, adu-ti aminte de roaba ta. 25.32 David a zis Abigailei: Binecuvantat sa fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, care te-a trimis astazi inaintea mea! 25.33 Binecuvantata sa fie judecata ta, si binecuvantata sa fii tu, ca m-ai oprit in ziua aceasta sa vars sange, si mi-ai oprit mana! 25.34 Dar viu este Domnul, Dumnezeul lui Israel, care m-a oprit sa-ti fac rau, ca, daca nu te-ai fi grabit sa vii inaintea mea, n-ar mai fi ramas nimic din ce este al lui Nabal, pana la lumina zilei de maine. 25.35 Si David a luat din mana Abigailei ce-i adusese, si i-a zis: Suie-te in pace acasa; vezi, ca ti-am ascultat glasul, si te-am primit bine. 25.36 Abigail a ajuns la Nabal. Si tocmai el dadea in casa lui un ospat ca un ospat imparatesc; inima ii era vesela, si era beat mort. Ea nu i-a spus nimic, nimic, pana la lumina zilei. 25.37 Dar dimineata, dupa ce trecuse betia lui Nabal, nevasta sa i-a istorisit ce se intamplase. Inima lui Nabal a primit o lovitura de moarte, si s-a facut ca o piatra. 25.38 Cam dupa zece zile, Domnul a lovit pe Nabal, si a murit. 25.39 David a aflat ca murise Nabal, si a zis: Binecuvantat sa fie Domnul, ca mi-a aparat pricina in ocara pe care mi-a facut-o Nabal, si a impiedicat pe robul sau sa faca rau! Domnul a facut ca rautatea lui Nabal sa cada asupra capului lui. David a trimis vorba Abigailei ca vrea s-o ia de nevasta. 25.40 Slujitorii lui David au ajuns la Abigail la Carmel, si i-au vorbit asa: David ne-a trimis la tine, ca sa te ia de nevasta. 25.41 Ea s-a sculat, s-a aruncat cu fata la pamant, si a zis: Iata, roaba ta se socoteste ca o roaba, gata sa spele picioarele slujitorilor domnului meu. 25.42 Si indata Abigail a plecat, calare pe un magar, si insotita de cinci fete; a mers dupa solii lui David, si i-a fost nevasta. 25.43 David luase si pe Ahinoam din Izreel, si amandoua au fost nevestele lui. 25.44 Si Saul daduse pe fiica sa Mical, nevasta lui David, lui Palti din Galim, fiul lui Lais.
26.1 Zifitii s-au dus la Saul la Ghibea, si au zis: Iata ca David este ascuns pe dealul Hachila, in fata pustiei. 26.2 Saul s-a sculat si s-a pogorat in pustia Zif, cu trei mii de oameni alesi din Israel, ca sa caute pe David in pustia Zif. 26.3 A tabarat pe dealul Hachila, in fata pustiei, langa drum. David era in pustie; si, intelegand ca Saul merge in urmarirea lui in pustie~ 26.4 a trimis niste iscoade, si a aflat ca in adevar Saul venise. 26.5 Atunci David s-a sculat si a venit la locul unde tabarase Saul, si a vazut locul unde era culcat Saul, cu Abner, fiul lui Ner, capetenia ostirii lui. Saul era culcat in cort in mijlocul taberei si poporul era tabarat in jurul lui. 26.6 David a luat cuvantul, si vorbind lui Ahimelec, Hetitul, si lui Abisai, fiul Teruiei si fratele lui Ioab, a zis: Cine vrea sa se pogoare cu mine in tabara la Saul? Si Abisai a raspuns: Eu, ma voi pogori cu tine. 26.7 David si Abisai s-au dus noaptea la popor. Si iata ca Saul era culcat si dormea in cort in mijlocul taberei, si sulita lui era infipta in pamant la capul lui. Abner si poporul lui erau culcati in jurul lui. 26.8 Abisai a zis lui David: Dumnezeu da astazi pe vrajmasul tau in mainile tale; lasa-ma, te rog, sa-l lovesc cu sulita mea, si sa-l pironesc dintr-o lovitura in pamant, ca sa n-am nevoie sa-i mai dau alta. 26.9 Dar David a zis lui Abisai: Nu-l omori! Caci cine ar putea pune mana pe unsul Domnului si sa ramana nepedepsit? 26.10 Si David a zis: Viu este Domnul, ca numai Domnul il poate lovi; fie ca-i va veni ziua sa moara, fie ca se va pogori intr-un camp de bataie si va pieri. 26.11 Sa ma fereasca Domnul, sa pun mana pe unsul Domnului! Ia numai sulita de la capataiul lui, cu ulciorul cu apa, si sa plecam. 26.12 David a luat dar sulita si ulciorul cu apa de la capataiul lui Saul, si au plecat. Nimeni nu i-a vazut, nici n-a bagat de seama nimic, si nimeni nu s-a desteptat, caci Domnul ii cufundase pe toti intr-un somn adanc. 26.13 David a trecut de cealalta parte, si a ajuns departe pe varful muntelui, la o mare departare de tabara. 26.14 Si a strigat poporului si lui Abner, fiul lui Ner: N-auzi tu, Abner? Abner a raspuns: Cine esti tu care strigi catre imparatul? 26.15 Si David a zis lui Abner: Oare nu esti tu barbat? Si cine este ca tine in Israel? Pentru ce atunci n-ai pazit pe imparat, stapanul tau? Caci cineva din popor a venit sa omoare pe imparatul, stapanul tau. 26.16 Ce ai facut tu nu este bine. Viu este Domnul, ca sunteti vrednici de moarte, caci n-ati vegheat asupra stapanului vostru, asupra unsului Domnului. Uita-te acum unde este sulita imparatului si ulciorul de apa, care erau la capataiul lui. 26.17 Saul a cunoscut glasul lui David, si a zis: Glasul tau este, fiul meu David? Si David a raspuns: Glasul meu, imparate, domnul meu! 26.18 Si a zis: Pentru ce urmareste domnul meu pe robul sau? Ce-am facut, si cu ce sunt vinovat? 26.19 Sa binevoiasca acum imparatul, domnul meu, sa asculte cuvintele robului sau: Daca Domnul este Cel ce te atata impotriva mea, sa primeasca mirosul unui dar de mancare de la noi; dar daca oamenii te atata, blestemati sa fie inaintea Domnului, fiindca ei ma izgonesc azi ca sa ma dezlipeasca de mostenirea Domnului, zicandu-mi: Du-te de slujeste unor dumnezei straini! 26.20 Oh! sa nu-mi cada sangele pe pamant departe de Fata Domnului! Caci imparatul lui Israel a pornit sa ma caute ca pe un purice, cum ar urmari o potarniche in munti. 26.21 Saul a zis: Am pacatuit; intoarce-te, fiul meu David, caci nu-ti voi mai face rau, fiindca in ziua aceasta viata mea a fost scumpa inaintea ta. Am lucrat ca un nebun, si am facut o mare greseala. 26.22 David a raspuns: Iata sulita imparatului; sa vina unul din oamenii tai s-o ia. 26.23 Domnul va rasplati fiecaruia dupa dreptatea lui si dupa credinciosia lui: caci Domnul te daduse azi in mainile mele, si eu n-am vrut sa pun mana pe unsul Domnului. 26.24 Si dupa cum azi viata ta a avut un mare pret inaintea mea, tot asa si viata mea va avea un mare pret inaintea Domnului, si El ma va izbavi din orice necaz. 26.25 Saul a zis lui David: Fii binecuvantat, fiul meu David! Tu vei face lucruri mari si vei birui. David si-a vazut de drum, si Saul s-a intors acasa.
27.1 David si-a zis in sine: Voi pieri intr-o zi ucis de mana lui Saul; nu este nimic mai bine pentru mine decat sa fug in tara Filistenilor, pentru ca Saul sa inceteze sa ma mai caute in tot tinutul lui Israel; asa voi scapa de mana lui. 27.2 Si David s-a sculat, el si cei sase sute de oameni care erau impreuna cu el, si au trecut la Achis, fiul lui Maoc, imparatul Gatului. 27.3 David si oamenii lui au ramas in Gat la Achis; isi aveau fiecare familia lui, si David isi avea cele doua neveste: Ahinoam din Izreel si Abigail din Carmel, nevasta lui Nabal. 27.4 Saul, cand a aflat ca David fugise la Gat, a incetat sa-l mai caute. 27.5 David a zis lui Achis: Daca am capatat trecere inaintea ta, rogu-te sa mi se dea intr-una din cetatile tarii un loc unde sa pot locui; caci pentru ce sa locuiasca robul tau cu tine in cetatea imparateasca? 27.6 Si chiar in ziua aceea, Achis i-a dat Ticlagul. De aceea Ticlagul a fost al imparatilor lui Iuda pana in ziua de azi. 27.7 Timpul cat a locuit David in tara Filistenilor a fost de un an si patru luni. 27.8 David si oamenii lui se suiau si navaleau asupra Ghesuritilor, Ghirzitilor si Amalecitilor; caci neamurile acestea locuiau din vremuri vechi in tinutul acela pana la Sur si pana in tara Egiptului. 27.9 David pustia tinutul acesta; nu lasa cu viata nici barbat nici femeie, le lua oile, boii, magarii, camilele, hainele, si apoi se intorcea si se ducea la Achis. 27.10 Achis zicea: Unde ati navalit azi? Si David raspundea: Spre miazazi de Iuda, spre miazazi de Ierahmeeliti si spre miazazi de Cheniti. 27.11 David nu lasa cu viata nici barbat, nici femeie ca sa vina la Gat; caci, se gandea el, ei ar putea sa vorbeasca impotriva noastra si sa zica: Asa a facut David. Si acesta a fost felul lui de purtare in tot timpul cat a locuit in tara Filistenilor. 27.12 Achis se incredea in David, si zicea: S-a facut urat poporului sau Israel, si va ramane in slujba mea pe vecie.
28.1 Pe vremea aceea, Filistenii si-au strans taberele si au facut o ostire ca sa porneasca cu razboi impotriva lui Israel. Achis a zis lui David: Sa stii ca vei veni cu mine la ostire, tu si oamenii tai. 28.2 David a raspuns lui Achis: Ei bine, vei vedea ce va face robul tau. Si Achis a zis lui David: De aceea te voi pune pazitorul capului meu in tot timpul. 28.3 Samuel murise. Tot Israelul il plansese, si-l ingropasera la Rama in cetatea lui. Saul indepartase din tara pe cei ce chemau mortii si pe cei ce ghiceau. 28.4 Filistenii s-au strans, si au venit de au tabarat la Sunem: Saul a strans pe tot Israelul si au tabarat la Ghilboa. 28.5 La vederea taberei Filistenilor, Saul a fost cuprins de frica, si un tremur puternic i-a apucat inima. 28.6 Saul a intrebat pe Domnul si Domnul nu i-a raspuns nici prin vise, nici prin Urim, nici prin proroci. 28.7 Atunci Saul a zis slujitorilor lui: Cautati-mi o femeie care sa cheme mortii, ca sa ma duc s-o intreb. Slujitorii lui i-au zis: Iata ca in En-Dor este o femeie care cheama mortii. 28.8 Atunci Saul s-a schimbat, a luat alte haine, si a plecat cu doi oameni. Au ajuns la femeia aceea noaptea. Saul i-a zis: Spune-mi viitorul chemand un mort, si scoala-mi pe cine-ti voi spune. 28.9 Femeia i-a raspuns: Stii ce a facut Saul, cum a nimicit din tara pe cei ce cheama mortii si pe cei ce ghicesc viitorul: pentru ce dar intinzi o cursa vietii mele, ca sa ma omori? 28.10 Saul i-a jurat pe Domnul, si a zis: Viu este Domnul, ca nu ti se va intampla nici un rau pentru aceasta. 28.11 Femeia a zis: Pe cine vrei sa-ti scol? Si el a raspuns: Scoala-mi pe Samuel. 28.12 Cand a vazut femeia pe Samuel, a scos un tipat mare, si a zis lui Saul: Pentru ce m-ai inselat? Tu esti Saul! 28.13 Imparatul i-a zis: Nu te teme de nimic; dar ce vezi? Femeia a zis lui Saul: Vad o fiinta dumnezeiasca sculandu-se din pamant. 28.14 El i-a zis: Cum e la chip? Si ea a raspuns: Este un batran care se scoala, si este invelit cu o mantie. Saul a inteles ca era Samuel, si s-a plecat cu fata la pamant, si s-a inchinat. 28.15 Samuel a zis lui Saul: Pentru ce m-ai tulburat, chemandu-ma? Saul a raspuns: Sunt intr-o mare stramtoare: Filistenii imi fac razboi, si Dumnezeu S-a departat de la mine; nu mi-a raspuns nici prin proroci, nici prin vise. Si te-am chemat sa-mi arati ce sa fac. 28.16 Samuel a zis: Pentru ce ma intrebi pe mine cand Domnul S-a departat de tine si S-a facut vrajmasul tau? 28.17 Domnul iti face asa cum iti vestisem din partea Lui; Domnul a rupt imparatia din mainile tale, si a dat-o altuia, lui David. 28.18 N-ai ascultat de glasul Domnului, si n-ai facut pe Amalec sa simta aprinderea maniei Lui: de aceea iti face Domnul asa astazi. 28.19 Si chiar Domnul va da pe Israel impreuna cu tine in mainile Filistenilor. Maine, tu si fiii tai, veti fi impreuna cu mine si Domnul va da tabara lui Israel in mainile Filistenilor. 28.20 Indata Saul a cazut la pamant cat era de lung, si cuvintele lui Samuel l-au umplut de groaza; nu mai avea nici o putere, caci nu mancase toata ziua si toata noaptea. 28.21 Femeia a venit la Saul, si, vazandu-l foarte inspaimantat, i-a zis: Iata ca roaba ta ti-a ascultat glasul; mi-am pus viata in primejdie, ascultand de cuvintele pe care mi le-ai spus. 28.22 Asculta acum, si tu, glasul roabei tale, si lasa-ma sa-ti dau o bucata de paine, ca sa mananci si sa prinzi putere ca sa pornesti la drum. 28.23 Dar el n-a vrut, si a zis: Nu mananc nimic! Slujitorii lui si femeia au staruit de el pana i-a ascultat. S-a sculat de la pamant, si a sezut pe pat. 28.24 Femeia avea la ea un vitel gras, pe care l-a taiat in graba; a luat faina, a framantat-o, si a copt azime. 28.25 Le-a pus inaintea lui Saul si inaintea slujitorilor lui, si au mancat. Apoi s-au sculat si au plecat chiar in noaptea aceea.
29.1 Filistenii isi stransesera toate ostile la Afec, si Israel tabarase la fantana lui Izreel. 29.2 Domnii Filistenilor au inaintat cu sutele si miile lor; si David si oamenii lui mergeau mai la coada cu Achis. 29.3 Domnii Filistenilor au zis: Ce cauta Evreii acestia aici? Si Achis a raspuns domnitorilor Filistenilor: Acesta este David, slujitorul lui Saul, imparatul lui Israel. De mult este cu mine, si n-am gasit nici cel mai mic lucru de care sa-l invinuiesc, de la venirea lui si pana in ziua de azi. 29.4 Dar domnitorii Filistenilor s-au maniat pe Achis, si i-au zis: Trimite inapoi pe omul acesta, ca sa se intoarca in locul unde l-ai asezat; sa nu se pogoare cu noi pe campul de bataie, ca sa nu ne fie vrajmas in timpul luptei. Si cum ar putea sa se faca omul acesta placut stapanului sau, decat cu capetele oamenilor nostri? 29.5 Nu este acesta David pentru care cantau jucand: Saul si-a batut miile lui, Iar David zecile lui de mii? 29.6 Achis a chemat pe David, si i-a zis: Viu este Domnul ca esti un om curat la suflet, si-mi place sa te vad mergand si venind cu mine in tabara, caci n-am gasit nimic rau in tine, de la venirea ta la mine pana in ziua de azi; dar nu esti pe placul domnitorilor. 29.7 Intoarce-te dar si mergi in pace, ca sa nu faci nimic neplacut inaintea domnitorilor Filistenilor. 29.8 David a zis lui Achis: Dar ce am facut, si cei ai gasit in robul tau, de cand sunt la tine pana in ziua de azi, ca sa nu merg sa lupt impotriva vrajmasilor domnului meu, imparatul? 29.9 Achis a raspuns lui David: Stiu ca esti placut inaintea mea ca un inger al lui Dumnezeu; dar domnitorii Filistenilor au zis: Sa nu se suie cu noi la lupta. 29.10 Astfel, scoala-te dis-de-dimineata, tu si slujitorii stapanului tau, care au venit cu tine; sculati-va dis-de-dimineata, si plecati de indata ce se va lumina. 29.11 David si oamenii lui s-au sculat de noapte de tot, ca sa plece dimineata, si sa se intoarca in tara Filistenilor. Si Filistenii s-au suit la Izreel.
30.1 Cand a ajuns David cu oamenii lui a treia zi la Ticlag, Amalecitii navalisera in partea de miazazi si in Ticlag. Ei nimicisera si arsesera Ticlagul~ 30.2 dupa ce luasera prinsi pe femei si pe tot cei ce se aflau acolo, mici si mari. Nu omorasera pe nimeni, dar luasera totul si plecasera. 30.3 David si oamenii lui au ajuns in cetate, si iata ca era arsa; si nevestele, fiii si fiicele lor, fusesera luate prinse. 30.4 Atunci David si poporul care era cu el au ridicat glasul, si au plans pana n-au mai putut plange. 30.5 Cele doua neveste ale lui David: Ahinoam din Izreel, si Abigail din Carmel, nevasta lui Nabal, fusesera luate si ele. 30.6 David a fost in mare stramtorare, caci poporul vorbea sa-l ucida cu pietre, pentru ca toti erau amarati in suflet, fiecare din pricina fiilor si fetelor lui. Dar David s-a imbarbatat, sprijinindu-se pe Domnul, Dumnezeul lui. 30.7 El a zis preotului Abiatar, fiul lui Ahimelec: Adu-mi efodul! Abiatar a adus efodul la David. 30.8 Si David a intrebat pe Domnul: Sa urmaresc oastea aceasta? O voi ajunge? Domnul i-a raspuns: Urmareste-o, caci o vei ajunge si vei izbavi totul. 30.9 Si David a pornit, el si cei sase sute de oameni care erau cu el. Au ajuns la paraul Besor, unde s-au oprit cei ce ramaneau la coada. 30.10 David i-a urmarit mai departe, cu patru sute de oameni; dar doua sute de oameni s-au oprit, fiind prea obositi ca sa mai treaca paraul Besor. 30.11 Pe camp au dat peste un om Egiptean, pe care l-au adus la David. I-au dat sa manance paine si sa bea apa~ 30.12 si i-au mai dat si o legatura de smochine si doua legaturi de stafide. Dupa ce a mancat, i-au venit iarasi puterile, caci nu mancase si nu bause apa de trei zile si trei nopti. 30.13 David i-a zis: Al cui esti, si de unde esti? El a raspuns: Sunt un baiat egiptean, in slujba unui Amalecit, si de trei zile stapanul meu m-a parasit pentru ca eram bolnav. 30.14 Am navalit in partea de miazazi a Cheretitilor, pe tinutul lui Iuda si la miazazi de Caleb, si am ars Ticlagul. 30.15 David i-a zis: Vrei sa ma duci la oastea aceasta? Si el a zis: Jura-mi pe Numele lui Dumnezeu ca nu ma vei omori si nu ma vei da pe mana stapanului meu, si te voi pogori la oastea aceasta. 30.16 El i-a slujit astfel de calauza. Si Amalecitii erau risipiti pe tot tinutul, mancand, band si jucand, de bucuria prazii celei mari pe care o luasera din tara Filistenilor si din tara lui Iuda. 30.17 David i-a batut din zorii zilei pana a doua zi seara, si n-a scapat nici unul din ei, afara de patru sute de tineri, care au incalecat pe camile si au fugit. 30.18 David a scapat astfel tot ce luasera Amalecitii, si a scapat si pe cele doua neveste ale lui. 30.19 Nu le-a lipsit nimeni, de la mic pana la mare, nici fiu, nici fiica, nici un lucru din prada, nimic din ce li se luase: David a adus inapoi totul. 30.20 Si David a luat toate oile si toti boii; si cei ce manau turma aceasta si mergeau in fruntea ei, ziceau: Aceasta este prada lui David! 30.21 David a ajuns la cei doua sute de oameni care fusesera prea obositi ca sa mai mearga dupa el si pe care-i lasase la paraul Besor. Ei au iesit inaintea lui David si inaintea poporului care era cu el. David s-a apropiat de ei, si i-a intrebat de sanatate. 30.22 Toti oamenii rai si de nimic dintre cei ce mersesera cu David au luat cuvantul si au zis: Fiindca n-au venit cu noi, sa nu le dam nimic din prada pe care am scapat-o, ci doar sa-si ia fiecare nevasta si copiii, si sa plece. 30.23 Dar David a zis: Sa nu faceti asa, fratilor, cu ce ne-a dat Domnul; caci El ne-a pazit si a dat in mainile noastre ceata care venise impotriva noastra. 30.24 Si cine v-ar asculta in privinta aceasta? Partea trebuie sa fie aceeasi atat pentru cel ce s-a pogorat pe campul de bataie cat si pentru cel ce a ramas la calabalacuri; s-o imparta deopotriva. 30.25 Lucrul acesta a ramas de atunci si pana in ziua de azi o lege si un obicei in Israel. 30.26 Cand s-a intors la Ticlag, David a trimis o parte din prada batranilor lui Iuda, prietenilor sai, spunandu-le aceste cuvinte: Iata darul pe care vi-l fac din prada luata de la vrajmasii Domnului! 30.27 A trimis celor din Betel, celor din Ramot de la miaza zi, celor din Iatir~ 30.28 celor din Aroer, celor din Sifmot, celor din Estemoa~ 30.29 celor din Racal, celor din cetatile Ierahmeelitilor, celor din cetatile Chenitilor~ 30.30 celor din Horma, celor din Cor-Asan, celor din Atac~ 30.31 celor din Hebron, si in toate locurile pe care le strabatuse David cu oamenii lui.
31.1 Filistenii s-au luptat cu Israel, si barbatii lui Israel au luat-o la fuga dinaintea Filistenilor, si au cazut ucisi pe muntele Ghilboa. 31.2 Filistenii au urmarit pe Saul si pe fiii lui, si au ucis pe Ionatan, Abinadab si Malchisua, fiii lui Saul. 31.3 Saul a fost prins in toiul luptei; arcasii l-au ajuns si l-au ranit greu. 31.4 Saul a zis atunci celui ce-i ducea armele: Scoate-ti sabia, si strapunge-ma, ca nu cumva acesti netaiati imprejur sa vina sa ma strapunga si sa-si bata joc de mine. Cel ce-i ducea armele n-a voit, caci ii era teama. Si Saul si-a luat sabia, si s-a aruncat in ea. 31.5 Cel ce ducea armele lui Saul, vazandu-l mort, s-a aruncat si el in sabia lui, si a murit impreuna cu el. 31.6 Astfel au pierit in acelasi timp si in aceeasi zi, Saul si cei trei fii ei lui, cel ce-i purta armele, si toti oamenii lui. 31.7 Cei din Israel, care erau dincolo de vale si dincolo de Iordan, vazand ca oamenii lui Israel fugeau si sa Saul si fiii lui murisera, si-au parasit cetatile si au luat-o si ei la fuga. Si Filistenii au venit si s-au asezat in ele. 31.8 A doua zi, Filistenii au venit sa dezbrace pe cei morti, si au gasit pe Saul si pe cei trei fii ai lui cazuti pe muntele Ghilboa. 31.9 Au taiat capul lui Saul, si i-au luat armele. Apoi au trimis sa dea de veste prin toata tara Filistenilor in casele idolilor lor si in popor. 31.10 Au pus armele lui Saul in casa Astarteelor, si i-au atarnat trupul pe zidurile Bet-Sanului. 31.11 Cand au auzit locuitorii Iabesului din Galaad ce au facut Filistenii lui Saul~ 31.12 toti vitejii s-au sculat, au mers toata noaptea si au luat de pe zidurile Bet-Sanului trupul lui Saul si trupurile fiilor lui. Apoi s-au intors la Iabes, unde le-au ars; 31.13 le-au luat oasele, si le-au ingropat sub stejarul din Iabes. Si au postit sapte zile.
1.1 Dupa moartea lui Saul, David, dupa ce batuse pe Amaleciti, se intorsese de doua zile la Ticlag. 1.2 A treia zi, a venit un om din tabara lui Saul, cu hainele sfasiate si cu capul presarat cu tarana. Cand a ajuns in fata lui David, s-a aruncat cu fata la pamant, si s-a inchinat. 1.3 David i-a zis: De unde vii? Si el i-a raspuns: Am scapat din tabara lui Israel. 1.4 David i-a zis: Spune-mi ce s-a intamplat? Si el a raspuns: Poporul a fugit de pe campul de bataie, si un mare numar de oameni au cazut si au pierit; chiar si Saul si fiul sau Ionatan, au murit. 1.5 David a zis tanarului care-i aducea aceste vesti: De unde stii ca Saul si fiul sau Ionatan au murit? 1.6 Si tanarul care-i aducea aceste vesti, a raspuns: Am venit din intamplare pe muntele Ghilboa; si Saul sta rezemat in sulita lui, si carele si calaretii erau aproape sa-l ajunga. 1.7 Intorcandu-se, m-a vazut si m-a chemat. Eu am zis: Iata-ma! 1.8 Si el mi-a zis: Cine esti? I-am raspuns: Eu sunt Amalecit. 1.9 Si a zis: Apropie-te dar, si omoara-ma; caci m-a apucat ameteala, macar ca sunt inca plin de viata. 1.10 M-am apropiat de el, si l-am omorat, stiind bine ca n-avea sa mai ramana cu viata in urma infrangerii. Am luat cununa imparateasca de pe capul lui si bratara pe care o avea la brat, si le-am adus aici domnului meu. 1.11 David si-a apucat hainele si le-a sfasiat, si toti oamenii care erau langa el au facut acelasi lucru. 1.12 Au jelit, au plans si au postit pana seara, de durere pentru Saul, pentru fiul sau Ionatan, pentru poporul Domnului, fiindca fusesera taiati cu sabia. 1.13 David a zis tanarului care-i adusese aceste vesti: De unde esti? Si el a raspuns: Sunt fiul unui strain, unui Amalecit. 1.14 David i-a zis: Cum nu ti-a fost frica sa pui mana pe unsul Domnului si sa-l omori? 1.15 Si David a chemat pe unul din oamenii lui, si a zis: Apropie-te, si omoara-l! Omul acela a lovit pe Amalecit, care a murit. 1.16 Si David i-a zis: Sangele tau sa cada asupra capului tau, caci gura ta a marturisit impotriva ta, fiindca ai zis: Am omorat pe unsul Domnului! 1.17 Iata cantarea de jale pe care a alcatuit-o David pentru Saul si fiul sau Ionatan~ 1.18 si pe care a poruncit s-o invete copiii lui Iuda. Este numita cantarea arcului si se afla scrisa in Cartea Dreptului. 1.19 Fala ta, Israele, zace ucisa pe dealurile tale! Cum au cazut vitejii! 1.20 Nu spuneti lucrul acesta in Gat, nu raspanditi vestea aceasta in ulitele Ascalonului, ca sa nu se bucure fetele Filistenilor, ca sa nu se laude fetelor celor netaiati imprejur. 1.21 Munti din Ghilboa! Nici roua, nici ploaie sa nu cada pe voi! Sa nu fie pe voi nici campii care sa dea parga pentru darurile de mancare! Caci acolo au fost aruncate scuturile vitejilor, scutul lui Saul, ca si cand n-ar fi fost uns cu untdelemn. 1.22 De la sangele celor raniti, de la grasimea celor mai voinici, arcul lui Ionatan nu da inapoi niciodata, si sabia lui Saul nu se invartea niciodata in vant. 1.23 Saul si Ionatan, care s-au placut si s-au iubit in timpul vietii lor, n-au fost despartiti nici la moarte; erau mai usori decat vulturii, mai tari decat leii. 1.24 Fiicele lui Israel! plangeti pe Saul, care va imbraca in stacojiu si alte podoabe, care va punea gateli de aur pe hainele voastre! 1.25 Cum au cazut vitejii in mijlocul luptei! Cum a murit Ionatan pe dealurile tale! 1.26 Ma doare dupa tine, frate Ionatane! Tu erai placerea mea; dragostea ta pentru mine era minunata: mai presus de dragostea femeiasca. 1.27 Cum au cazut vitejii! Cum li s-au pierdut armele!
2.1 Dupa aceea, David a intrebat pe Domnul: Sa ma sui in vreuna din cetatile lui Iuda? Domnul i-a raspuns: Suie-te. David a zis: Unde sa ma sui? Si Domnul a raspuns: La Hebron. 2.2 David s-a suit acolo, cu cele doua neveste ale sale: Ahinoam din Izreel, si Abigail din Carmel, nevasta lui Nabal. 2.3 David a luat cu el si pe oamenii care erau la el, pe fiecare cu casa lui; si au locuit in cetatile Hebronului. 2.4 Barbatii lui Iuda au venit, si au uns acolo pe David ca imparat peste casa lui Iuda. Au dat de stire lui David ca oamenii din Iabesul Galaadului au ingropat pe Saul. 2.5 David a trimis niste soli oamenilor din Iabesul Galaadului, sa le spuna: Binecuvantati sa fiti de Domnul, fiindca ati aratat astfel bunavointa fata de Saul, stapanul vostru, si l-ati ingropat! 2.6 Si acum, Domnul sa va arate bunatate si credinciosie! Va voi face si eu bine, pentru ca v-ati purtat astfel. 2.7 Sa vi se intareasca mainile, si fiti viteji; caci stapanul vostru Saul a murit, si pe mine m-a uns casa lui Iuda imparat peste ea. 2.8 Insa Abner, fiul lui Ner, capetenia ostirii lui Saul, a luat pe Is-Boset, fiul lui Saul, si l-a trecut la Mahanaim. 2.9 L-a pus imparat peste Galaad, peste Ghesuriti, peste Izreel, peste Efraim, peste Beniamin, peste tot Israelul. 2.10 Is-Boset, fiul lui Saul, era in varsta de patruzeci de ani, cand s-a facut imparat al lui Israel, si a domnit doi ani. Numai casa lui Iuda a ramas lipita de David. 2.11 Timpul cat a domnit David la Hebron peste casa lui Iuda a fost de sapte ani si sase luni. 2.12 Abner, fiul lui Ner, si oamenii lui Is-Boset, fiul lui Saul, au iesit din Mahanaim ca sa mearga asupra Gabaonului. 2.13 Ioab, fiul Teruiei, si oamenii lui David, au pornit si ei. S-au intalnit la iazul din Gabaon, si s-au oprit unii dincoace de iaz, si ceilalti dincolo. 2.14 Abner a zis lui Ioab: Sa se scoale tinerii acestia, si sa se bata inaintea noastra! Ioab a raspuns: Sa se scoale! 2.15 S-au sculat si au inaintat in acelasi numar, doisprezece din Beniamin, pentru Is-Boset, fiul lui Saul; si doisprezece insi ai lui David. 2.16 Fiecare, apucand pe potrivnicul lui de cap, i-a implantat sabia in coasta, si au cazut toti deodata. Si locul acela de langa Gabaon, s-a numit Helcat-Haturim (Locul Sabiilor). 2.17 In ziua aceea a fost o lupta foarte apriga, in care Abner si barbatii lui Israel au fost batuti de oamenii lui David. 2.18 Acolo se aflau cei trei fii ai Teruiei: Ioab, Abisai si Asael. Asael era iute de picioare, ca o caprioara de camp: 2.19 el a urmarit pe Abner, fara sa se abata la dreapta sau la stanga. 2.20 Abner s-a uitat inapoi, si a zis: Tu esti Asael? Si el a raspuns: Eu. 2.21 Abner i-a zis: Abate-te la dreapta sau la stanga, pune mana pe unul din tinerii acestia, si ia-i armele. Dar Asael n-a vrut sa se abata dinapoia lui. 2.22 Abner a zis iarasi lui Asael: Abate-te dinapoia mea; pentru ce sa te lovesc si sa te trantesc la pamant? Cum voi ridica apoi fata inaintea fratelui tau Ioab? 2.23 Si Asael n-a vrut sa se abata. Atunci Abner l-a lovit in pantece cu capatul de jos al sulitei, si sulita a iesit pe dinapoi. A cazut si a murit pe loc. Toti cei ce ajungeau in locul unde cazuse Asael mort, se opreau~ 2.24 Ioab si Abisai au urmarit pe Abner. Si la asfintitul soarelui, au ajuns la coasta Ama, care este in dreptul Ghiahului, pe drumul care duce in pustia Gabaonului. 2.25 Fiii lui Beniamin s-au adunat in urma lui Abner, au facut o ceata, si s-au oprit pe varful unui deal. 2.26 Abner a chemat pe Ioab, si a zis: Oare mereu are sa sfasie sabia? Nu stii ca la sfarsit va fi amar? Pana cand vei pregeta sa spui poporului sa nu mai urmareasca pe fratii lui? 2.27 Ioab a raspuns: Viu este Dumnezeu ca, daca n-ai fi vorbit, poporul n-ar fi incetat pana maine dimineata sa urmareasca pe fratii lui. 2.28 Si Ioab a sunat din trambita, si tot poporul s-a oprit; n-au mai urmarit pe Israel si nici nu s-au mai batut. 2.29 Abner si oamenii lui au mers toata noaptea in campie; au trecut Iordanul, au strabatut in intregime Bitronul, si au ajuns la Mahanaim. 2.30 Ioab s-a intors de la urmarirea lui Abner, si a adunat tot poporul: lipseau nouasprezece insi din oamenii lui David si Asael. 2.31 Dar oamenii lui David omorasera trei sute saizeci de insi din barbatii lui Beniamin si ai lui Abner. 2.32 Au luat pe Asael, si l-au ingropat in mormantul tatalui sau la Betleem. Ioab si oamenii lui au mers toata noaptea, si li s-au revarsat zorile in Hebron.
3.1 Razboiul a tinut mult intre casa lui Saul si casa lui David. David era tot mai tare, si casa lui Saul mergea slabind. 3.2 Lui David i s-au nascut fii la Hebron. Intaiul lui nascut a fost Amnon, din Ahinoam din Izreel; 3.3 al doilea, Chileab, din Abigail din Carmel, nevasta lui Nabal; al treilea, Absalom, fiul Maachei, fata lui Talmai, imparatul Ghesurului; 3.4 al patrulea, Adonia, fiul Hagitei; al cincilea, Sefatia, fiul Abitalei; 3.5 si al saselea, Itream, din Egla, nevasta lui David. Acestia i s-au nascut lui David la Hebron. 3.6 In timpul razboiului dintre casa lui Saul si casa lui David, Abner a tinut cu tarie la casa lui Saul. 3.7 Dar Saul avusese o tiitoare, numita Ritpa, fata lui Aiia. Si Is-Boset a zis lui Abner: Pentru ce ai intrat la tiitoarea tatalui meu? 3.8 Abner s-a maniat foarte rau de cuvintele lui Is-Boset, si a raspuns: Oare cap de caine sunt eu, si tin cu Iuda? Eu dau astazi dovada de bunavointa fata de casa tatalui tau Saul, fata de fratii si prietenii lui, nu te-am dat in mainile lui David, si astazi imi bagi vina pentru un pacat facut cu femeia aceasta? 3.9 Dumnezeu sa pedepseasca cu toata asprimea pe Abner, daca nu voi face cum a jurat Domnul lui David~ 3.10 cand i-a spus ca imparatia va fi luata de la casa lui Saul, si ca scaunul de domnie al lui David va fi ridicat peste Israel si peste Iuda, de la Dan pana la Beer-Seba. 3.11 Is-Boset n-a indraznit sa mai raspunda o vorba lui Abner, pentru ca se temea de el. 3.12 Abner a trimis soli la David, sa-i spuna din partea lui: A cui este tara? Fa legamant cu mine, si mana mea te va ajuta sa intorci la tine pe tot Israelul. 3.13 El a raspuns: Bine! voi face legamant cu tine, dar iti cer un lucru: sa nu-mi vezi fata decat daca-mi vei aduce mai intai pe Mical, fata lui Saul cand vei veni la mine. 3.14 Si David a trimis soli lui Is-Boset, fiul lui Saul, sa-i spuna: Da-mi pe nevasta mea Mical, cu care m-am logodit pentru o suta de preputuri de la Filisteni. 3.15 Is-Boset a trimis s-o ia de la barbatul ei Paltiel, fiul lui Lais. 3.16 Si barbatul ei a mers dupa ea plangand pana la Bahurim. Atunci Abner i-a zis: Pleaca, si intoarce-te! Si el s-a intors. 3.17 Abner a stat de vorba cu batranii lui Israel, si le-a zis: Odinioara voi doreati sa aveti imparat pe David; 3.18 puneti-l acum, caci Domnul a zis despre el: Prin robul Meu David voi izbavi pe poporul Meu Israel din mana Filistenilor si din mana tuturor vrajmasilor lui. 3.19 Abner a vorbit si lui Beniamin, si s-a dus sa spuna in auzul lui David la Hebron ce hotarase Israel si toata casa lui Beniamin. 3.20 A ajuns la David in Hebron, insotit de douazeci de oameni; si David a dat un ospat in cinstea lui Abner si acelor care erau cu el. 3.21 Abner a zis lui David: Ma voi scula, si voi pleca sa strang tot Israelul la domnul meu imparatul, ca sa faca legamant cu tine, si sa domnesti in totul dupa dorinta ta. David a dat drumul lui Abner, care a plecat in pace. 3.22 Ioab si oamenii lui David s-au intors de la urmarirea unei cete, si au adus cu ei o mare prada. Abner nu mai era la David in Hebron, caci David ii daduse drumul, si plecase in pace. 3.23 Cand a venit Ioab cu toata ceata lui, i s-a spus: Abner, fiul lui Ner, a venit la imparat, care i-a dat drumul, si s-a dus in pace. 3.24 Ioab s-a dus la imparat, si a zis: Ce ai facut? Abner a venit la tine; pentru ce i-ai dat drumul si l-ai lasat sa plece? 3.25 Tu cunosti pe Abner, fiul lui Ner! A venit sa te insele, ca sa-ti pandeasca pasii, si sa stie tot ce faci. 3.26 Si Ioab, dupa ce a plecat de la David, a trimis pe urmele lui Abner niste soli care l-au adus inapoi de la fantana fara apa Sira: David nu stia nimic. 3.27 Cand s-a intors Abner la Hebron, Ioab l-a tras deoparte in mijlocul portii, ca sa-i vorbeasca in taina, si l-a lovit acolo in pantece si l-a omorat, ca sa razbune moartea fratelui sau Asael. 3.28 David a aflat apoi, si a zis: Nevinovat sunt eu si imparatia mea pe vecie, inaintea Domnului, de sangele lui Abner, fiul lui Ner. 3.29 Sangele acesta sa cada asupra lui Ioab si asupra intregii case a tatalui sau! Totdeauna sa fie in casa lui Ioab cineva, atins de o scurgere de samanta sau de lepra, sau care sa se reazeme in carja, sau sa cada ucis de sabie, sau sa duca lipsa de paine! 3.30 Astfel Ioab si fratele sau Abisai, au omorat pe Abner, pentru ca omorase pe fratele lor Asael in lupta de la Gabaon. 3.31 David a zis lui Ioab si intregului popor care era cu el: Rupeti-va hainele, incingeti-va cu saci, si bociti-va inaintea lui Abner! Si imparatul David mergea in urma sicriului. 3.32 Au ingropat pe Abner la Hebron. Imparatul a ridicat glasul, si a plans la mormantul lui Abner, si tot poporul plangea. 3.33 Imparatul a facut urmatoarea cantare de jale pentru Abner, si a zis: Sa moara Abner cum moare un misel? 3.34 N-aveai nici mainile legate, Nici picioarele puse in lanturi Ai cazut cum cade cineva inaintea celor rai! Si tot poporul a plans si mai mult dupa Abner. 3.35 Tot poporul s-a apropiat de David ca sa-l faca sa manance ceva, cat era inca ziua; dar David a jurat, zicand: Sa ma pedepseasca Dumnezeu cu toata asprimea, daca voi gusta paine sau altceva inainte de apusul soarelui! 3.36 Lucrul acesta a fost cunoscut si placut la tot poporul; toti au gasit ca era bine ce facuse imparatul. 3.37 Tot poporul si tot Israelul au inteles in ziua aceea ca Abner, fiul lui Ner, nu fusese ucis din porunca imparatului. 3.38 Imparatul a zis slujitorilor sai: Nu stiti ca o capetenie, un om mare, a cazut astazi in Israel? 3.39 Eu sunt inca slab, macar ca am primit ungerea imparateasca; si oamenii acestia, fiii Teruiei, sunt prea puternici pentru mine. Domnul sa rasplateasca dupa rautatea lui celui ce a facut raul!
4.1 Cand a auzit fiul lui Saul ca Abner a murit la Hebron, mainile i-au ramas fara putere, si tot Israelul s-a inspaimantat. 4.2 Fiul lui Saul avea doi capi peste cetele de razboi, dintre care unul se numea Baana iar altul Recab; erau fiii lui Rimon din Beerot, dintre fiii lui Beniamin. Caci Beerot era privit ca facand parte din Beniamin~ 4.3 si Beerotitii fugisera la Ghitaim, unde au locuit pana in ziua de azi. 4.4 Ionatan, fiul lui Saul, avea un fiu olog de picioare, si in varsta de cinci ani, cand a venit din Izreel vestea mortii lui Saul si a lui Ionatan; doica lui l-a luat si a fugit, si fiindca se grabea sa fuga, a cazut si a ramas olog; numele lui era Mefiboset. 4.5 Si fiii lui Rimon din Beerot, Recab si Baana, s-au dus in timpul zadufului zilei in casa lui Is-Boset, care isi facea somnul de amiaza. 4.6 Au patruns pana in mijlocul casei, dandu-se drept negustori de grau, si l-au lovit in pantece; apoi Recab si Baana, fratele sau, au scapat. 4.7 Au intrat in casa, pe cand el era culcat pe pat in odaia lui de dormit, l-au lovit, l-au omorat, si i-au taiat capul. I-au luat capul, si au mers toata noaptea prin campie. 4.8 Au adus capul lui Is-Boset la David in Hebron, si au zis imparatului: Iata capul lui Is-Boset, fiul lui Saul, vrajmasul tau, care voia sa-ti ia viata; Domnul razbuna azi pe imparat, domnul meu, impotriva lui Saul si impotriva neamului lui. 4.9 David a raspuns lui Recab si lui Baana, fratele sau, fiii lui Rimon din Beerot: Viu este Domnul care m-a izbavit din orice primejdie~ 4.10 ca pe cel ce a venit sa-mi spuna: Iata, Saul a murit, si care credea ca-mi aduce o veste buna, l-am prins si l-am omorat la Ticlag, ca sa-l rasplatesc pentru stirea lui; 4.11 si cand niste rai au ucis pe un om nevinovat in casa lui si in patul lui, cu cat mai mult ii voi cere sangele din mainile voastre si va voi nimici de pe pamant. 4.12 Si David a poruncit oamenilor lui sa-i omoare; le-au taiat mainile si picioarele, si i-au spanzurat la marginea iazului din Hebron. Au luat apoi capul lui Is-Boset, si l-au ingropat in mormantul lui Abner la Hebron.
5.1 Toate semintiile lui Israel au venit la David, in Hebron, si au zis: Iata ca noi suntem os din oasele tale si carne din carnea ta. 5.2 Chiar odinioara, cand Saul era imparatul nostru, tu povatuiai si strangeai pe Israel. Domnul ti-a zis: Tu vei paste pe poporul Meu Israel, si vei fi capetenia lui Israel. 5.3 Astfel toti batranii lui Israel au venit la imparat in Hebron, si imparatul David a facut legamant cu ei la Hebron, inaintea Domnului. Si au uns pe David imparat peste Israel. 5.4 David era in varsta de treizeci de ani cand s-a facut imparat, si a domnit patruzeci de ani. 5.5 La Hebron a domnit peste Iuda sapte ani si sase luni, si la Ierusalim a domnit treizeci si trei de ani peste tot Israelul si Iuda. 5.6 Imparatul a mers cu oamenii lui asupra Ierusalimului impotriva Iebusitilor, locuitorii tarii. Ei au zis lui David: Sa nu intri aici, caci si orbii si ologii ti se vor impotrivi! prin aceasta voiau sa spuna ca David nu va intra cu nici un chip aici. 5.7 Dar David a pus mana pe cetatuia Sionului: aceasta este cetatea lui David. 5.8 David zisese in ziua aceea: Oricine va bate pe Iebusiti, sa arunce in canal pe schiopii si pe orbii aceia care sunt vrajmasii lui David De aceea se zice: Orbul si schiopul sa nu intre in casa Domnului. 5.9 David s-a asezat in cetatuie, pe care a numit-o cetatea lui David. A facut intarituri de jur imprejur, in afara si inauntrul lui Milo (Cetatuie). 5.10 David ajungea tot mai mare, si Domnul, Dumnezeul ostirilor, era cu el. 5.11 Hiram, imparatul Tirului, a trimis soli lui David, si lemn de cedru si tamplari si cioplitori de piatra, care au zidit o casa lui David. 5.12 David a cunoscut ca domnul il intarea ca imparat al lui Israel, si ca-i ridica imparatia din pricina poporului Sau Israel. 5.13 David si-a mai luat tiitoare si neveste din Ierusalim, dupa ce a venit din Hebron, si i s-au nascut iarasi fii si fiice. 5.14 Iata numele celor ce i s-au nascut la Ierusalim: Samua, Sobab, Natan, Solomon~ 5.15 Ibhar, Elisua, Nefeg, Iafia~ 5.16 Elisama, Eliada, si Elifelet. 5.17 Filistenii au aflat ca David fusese uns imparat peste Israel, si s-au suit toti sa-l caute. David, caruia i s-a dat de stire, s-a pogorat in cetatuie. 5.18 Filistenii au venit, si s-au raspandit in valea Refaim. 5.19 David a intrebat pe Domnul: Sa ma sui impotriva Filistenilor? Ii vei da in mainile mele? Si Domnul a zis lui David: Suie-te, caci voi da pe Filisteni in mainile tale. 5.20 David a venit la Baal-Peratim, unde i-a batut. Apoi a zis: Domnul a risipit pe vrajmasii mei dinaintea mea, ca niste ape care se rup. De aceea s-a dat locului aceluia numele Baal-Peratim (Sesul rupturii). 5.21 Ei si-au lasat idolii acolo si David si oamenii lui i-au luat. 5.22 Filistenii s-au suit din nou, si s-au raspandit in valea Refaim. 5.23 David a intrebat pe Domnul. Si Domnul a zis: Sa nu te sui; ci ia-i pe la spate, si mergi asupra lor in dreptul duzilor. 5.24 Cand vei auzi un vuiet de pasi in varfurile duzilor, atunci sa te grabesti, caci Domnul merge inaintea ta ca sa bata ostirea Filistenilor. 5.25 David a facut cum ii poruncise Domnul, si a batut pe Filisteni de la Gheba pana la Ghezer.
6.1 David a strans iarasi pe toti alesii lui Israel, in numar de treizeci de mii de oameni. 6.2 Si David, cu tot poporul care era cu el, a pornit de la Baale-Iuda, ca sa suie de acolo chivotul lui Dumnezeu, inaintea caruia este chemat Numele Domnului ostirilor, care sta intre Heruvimi deasupra chivotului. 6.3 Au pus chivotul lui Dumnezeu intr-un car nou, si l-au ridicat din casa lui Abinadab, de pe deal; Uza si Ahio, fiul lui Abinadab, carmuiau carul cel nou. 6.4 L-au luat dar din casa lui Abinadab de pe deal; Uza mergea alaturi de chivotul lui Dumnezeu, si Ahio mergea inaintea chivotului. 6.5 David si toata casa lui Israel cantau inaintea Domnului cu tot felul de instrumente de lemn de chiparos, cu harfe, cu laute, cu timpane, cu fluiere si cu timbale. 6.6 Cand au ajuns la aria lui Nacon, Uza a intins mana spre chivotul lui Dumnezeu si l-a apucat, pentru ca erau sa-l rastoarne boii. 6.7 Domnul S-a aprins de manie impotriva lui Uza, si Dumnezeu l-a lovit pe loc pentru pacatul lui, si a murit acolo langa chivotul lui Dumnezeu. 6.8 David s-a intristat ca Dumnezeu lovise pe Uza cu o astfel de pedeapsa, rupandu-l pe loc. Si locul acesta a fost numit pana in ziua de azi Peret-Uza (Ruperea lui Uza). 6.9 David s-a temut de Domnul in ziua aceea, si a zis: Cum sa intre chivotul Domnului la mine? 6.10 N-a vrut sa aduca chivotul Domnului la el in cetatea lui David, si l-a dus in casa lui Obed-Edom din Gat. 6.11 Chivotul Domnului a ramas trei luni in casa lui Obed-Edom din Gat, si Domnul a binecuvantat pe Obed-Edom si toata casa lui. 6.12 Au venit si au spus imparatului David: Domnul a binecuvantat casa lui Obed-Edom si tot ce avea, din pricina chivotului lui Dumnezeu. Atunci David a pornit, si a suit chivotul lui Dumnezeu din casa lui Obed-Edom in cetatea lui David, in mijlocul veseliei. 6.13 Cand cei ce duceau chivotul Domnului au facut sase pasi, au jertfit un bou si un vitel gras. 6.14 David juca din rasputeri inaintea Domnului, si era incins cu efodul de in subtire. 6.15 Astfel au suit David si toata casa lui Israel chivotul Domnului, in strigate de bucurie si in sunet de trambite. 6.16 Pe cand chivotul Domnului intra in cetatea lui David, Mical, fata lui Saul, se uita pe fereastra; si, vazand pe imparatul David sarind si jucand inaintea Domnului, l-a dispretuit in inima ei. 6.17 Dupa ce au adus chivotul Domnului, l-au pus la locul lui in mijlocul cortului pe care-l ridicase David pentru chivot; si David a adus inaintea Domnului arderi de tot si jertfe de multumire. 6.18 Cand a ispravit David de adus arderile de tot si jertfele de multumire, a binecuvantat poporul in Numele Domnului ostirilor. 6.19 Apoi a impartit la tot poporul, la toata multimea lui Israel, barbati si femei, fiecaruia cate o paine, o bucata de carne si o turta de stafide. Si tot poporul a plecat, fiecare la casa lui. 6.20 David s-a intors sa-si binecuvanteze casa. Mical, fata lui Saul, i-a iesit inainte, si a zis: Cu cata cinste s-a purtat azi imparatul lui Israel descoperindu-se inaintea slujnicelor supusilor lui, cum s-ar descoperi un om de nimic! 6.21 David a raspuns Micalei: Inaintea Domnului, care m-a ales mai presus de tatal tau si de toata casa lui, ca sa ma puna capetenie peste poporul Domnului, peste Israel, inaintea Domnului am jucat. 6.22 Vreau sa ma arat si mai de nimic decat de data asta, si sa ma injosesc in ochii mei; totusi voi fi in cinste la slujnicele de care vorbesti. 6.23 Si Mical, fata lui Saul, n-a avut copii pana in ziua mortii ei.
7.1 Cand a locuit imparatul in casa lui, si cand i-a dat odihna Domnul, dupa ce l-a izbavit de toti vrajmasii care-l inconjurau~ 7.2 a zis prorocului Natan: Iata! Eu locuiesc intr-o casa de cedru, si chivotul lui Dumnezeu locuieste intr-un cort. 7.3 Natan a raspuns imparatului: Du-te si fa tot ce ai in inima, caci Domnul este cu tine. 7.4 In noaptea urmatoare, cuvantul Domnului a vorbit lui Natan: 7.5 Du-te si spune robului meu David: Asa vorbeste Domnul: Oare tu Imi vei zidi o casa ca sa locuiesc in ea? 7.6 Dar Eu n-am locuit intr-o casa, din ziua cand am scos pe copiii lui Israel din Egipt pana in ziua aceasta; ci am calatorit intr-un cort drept locuinta. 7.7 Pretutindeni pe unde am mers cu toti copiii lui Israel, am spus Eu oare vreo vorba vreuneia din semintiile lui Israel, careia ii poruncisem sa pasca pe poporul Meu Israel, zicand: Pentru ce nu-Mi ziditi o casa de cedru? 7.8 Acum sa spui robului Meu David: Asa vorbeste Domnul ostirilor: Te-am luat de la pasune, de la oi, ca sa fii capetenie peste poporul Meu, peste Israel; 7.9 am fost cu tine pretutindeni pe unde ai mers, am nimicit pe toti vrajmasii tai dinaintea ta, si ti-am facut numele mare ca numele celor mari de pe pamant; 7.10 am dat un loc poporului Meu, lui Israel, si l-am sadit ca sa locuiasca in el, si sa nu mai fie tulburat, ca sa nu-l mai apese cei rai ca mai inainte. 7.11 si ca pe vremea cand pusesem judecatori peste poporul Meu Israel. Ti-am dat odihna izbavindu-te de toti vrajmasii tai. Si Domnul iti vesteste ca-ti va zidi o casa. 7.12 Cand ti se vor implini zilele si vei fi culcat cu parintii tai, Eu iti voi ridica un urmas dupa tine, care va iesi din trupul tau, si-i voi intari imparatia. 7.13 El va zidi Numelui Meu o casa, si voi intari pe vecie scaunul de domnie al imparatiei lui. 7.14 Eu ii voi fi Tata si el Imi va fi fiu. Daca va face raul, il voi pedepsi cu o nuia omeneasca si cu lovituri omenesti; 7.15 dar harul Meu nu se va departa de la el, cum l-am departat de la Saul, pe care l-am indepartat dinaintea ta. 7.16 Ci casa ta si imparatia ta vor dainui vesnic inaintea Mea, si scaunul tau de domnie va fi intarit pe vecie. 7.17 Natan a spus lui David toate aceste cuvinte si toata vedenia aceasta. 7.18 Si imparatul David s-a dus si s-a infatisat inaintea Domnului, si a zis: Cine sunt eu, Doamne Dumnezeule, si ce este casa mea, de m-ai facut sa ajung unde sunt? 7.19 Si inca atat este putin inaintea Ta, Doamne Dumnezeule! Tu vorbesti despre casa robului Tau si in viitor. Si binevoiesti sa inveti pe un om cu privire la aceste lucruri, Doamne Dumnezeule! 7.20 Ce Ti-ar putea spune David mai mult? Tu cunosti pe robul Tau, Doamne Dumnezeule! 7.21 Dupa cuvantul Tau, si dupa inima Ta, Tu ai facut toate aceste lucruri mari, ca sa le descoperi robului Tau! 7.22 Ce mare esti Tu, Doamne Dumnezeule! Caci nimeni nu este ca Tine, si nu este alt Dumnezeu afara de Tine, dupa tot ce am auzit cu urechile noastre. 7.23 Este oare pe pamant un singur neam care sa fie ca poporul Tau, ca Israel, pe care a venit sa-l rascumpere Dumnezeu, ca sa faca din el poporul Lui, ca sa-Si faca un Nume si ca sa faca pentru el, pentru tara Ta, minuni si semne, izgonind dinaintea poporului Tau, pe care l-ai rascumparat din Egipt, neamuri si pe dumnezeii lor? 7.24 Tu ai intarit pe poporul Tau Israel, ca sa fie poporul Tau pe vecie; si Tu, Doamne, Te-ai facut Dumnezeul lui. 7.25 Acum, Doamne Dumnezeule, fa sa ramana in veci cuvantul pe care l-ai rostit asupra robului Tau si asupra casei lui, si lucreaza dupa cuvantul Tau. 7.26 Slavit sa fie Numele Tau pe vecie, si sa se zica: Domnul ostirilor este Dumnezeul lui Israel. Si casa robului Tau David, sa ramana inaintea Ta! 7.27 Caci Tu insuti, Doamne al ostirilor, Dumnezeul lui Israel, Te-ai descoperit robului Tau, zicand: Eu iti voi intemeia o casa! De aceea a indraznit robul Tau sa-Ti faca aceasta rugaciune. 7.28 Acum, Doamne Dumnezeule, Tu esti Dumnezeu, si cuvintele Tale sunt adevar, si Tu ai vestit harul acesta robului Tau. 7.29 Binecuvanteaza dar casa robului Tau, ca sa dainuiasca pe vecie inaintea Ta! Caci Tu, Doamne Dumnezeule, ai vorbit, si, prin binecuvantarea Ta, casa robului Tau va fi binecuvantata pe vecie.
8.1 Dupa aceea, David a batut pe Filisteni si i-a smerit, si a luat din mana Filistenilor carmuirea capitalei lor. 8.2 A batut pe Moabiti, si i-a masurat cu o franghie, punandu-i sa se culce la pamant; a masurat doua franghii ca sa-i omoare, si o franghie plina, ca sa-i lase vii. Si Moabitii au fost supusi lui David, si i-au platit un bir. 8.3 David a batut pe Hadadezer, fiul lui Rehob, imparatul din Toba, cand s-a dus sa-si aseze iarasi stapanirea peste raul Eufrat. 8.4 David i-a luat o mie sapte sute de calareti si douazeci de mii de pedestri; a taiat vinele cailor de trasura si n-a pastrat cai decat pentru o suta de care. 8.5 Sirienii din Damasc au venit in ajutorul lui Hadadezer, imparatul din Toba, si David a ucis douazeci si doua de mii de Sirieni. 8.6 David a pus straja in Siria Damascului. Si Sirienii au fost supusi lui David, si i-au platit un bir. Domnul ocrotea pe David oriunde se ducea. 8.7 Si David a luat scuturile de aur, pe care le aveau slujitorii lui Hadadezer, si le-a adus la Ierusalim. 8.8 Imparatul David a mai luat multa arama din Betah si din Berotai, cetatile lui Hadadezer. 8.9 Toi, imparatul Hamatului, a auzit ca David batuse toata ostirea lui Hadadezer~ 8.10 si a trimis pe fiul sau Ioram la imparatul David, ca sa-i ureze de bine, si sa-l laude ca a pornit lupta impotriva lui Hadadezer si ca l-a batut. Caci Toi era in razboi cu Hadadezer. Ioram a adus vase de argint, vase de aur, si vase de arama. 8.11 Imparatul David le-a inchinat Domnului, cum inchinase si argintul si aurul luat de la toate neamurile pe care le biruise~ 8.12 din Siria, din Moab, de la fiii lui Amon, de la Filisteni, de la Amalec, si din prada de la Hadadezer, fiul lui Rehob, imparatul din Toba. 8.13 La intoarcerea de la biruinta lui asupra Sirienilor, David si-a facut iarasi un nume, batand in Valea Sarii optsprezece mii de Edomiti. 8.14 A pus straji in Edom, a pus straji in tot Edomul. Si tot Edomul a fost supus lui David. Domnul ocrotea pe David pretutindeni pe unde mergea. 8.15 David a imparatit peste Israel, si facea judecata si dreptate la tot poporul lui. 8.16 Ioab, fiul Teruiei, era mai mare peste ostire; Iosafat, fiul lui Ahilud, era mai mare peste scriitori; 8.17 Tadoc, fiul lui Ahitub, si Ahimelec, fiul lui Abiatar, erau preoti; Seraia era logofat; 8.18 Benaia, fiul lui Iehoiada, era capetenia Cheretitilor si a Peletitilor; si fiii lui David erau mari dregatori.
9.1 David a zis: A mai ramas cineva din casa lui Saul, ca sa-i fac bine din pricina lui Ionatan? 9.2 Era un slujitor din casa lui Saul, numit Tiba, pe care l-au adus la David. Imparatul i-a zis: Tu esti Tiba? Si el a raspuns: Robul tau, da! 9.3 Imparatul a zis: Nu mai este nimeni din casa lui Saul, ca sa ma port cu el cu o bunatate ca bunatatea lui Dumnezeu? Si Tiba a raspuns imparatului: Mai este un fiu al lui Ionatan, olog de picioare. 9.4 Imparatul a zis: Unde este? Si Tiba a raspuns imparatului: Este in casa lui Machir fiul lui Amiel, la Lodebar. 9.5 Imparatul David l-a trimis sa-l ia din casa lui Machir, fiul lui Amiel, din Lodebar. 9.6 Si Mefiboset, fiul lui Ionatan, fiul lui Saul, a venit la David, a cazut cu fata la pamant, si s-a inchinat. David a zis: Mefiboset! Si el a raspuns: Iata robul tau! 9.7 David i-a zis: Nu te teme, caci vreau sa-ti fac bine din pricina tatalui tau Ionatan. Iti voi da inapoi toate pamanturile tatalui tau Saul, si vei manca totdeauna la masa mea. 9.8 El s-a inchinat, si a zis: Cine este robul tau, ca sa te uiti la un caine mort ca mine? 9.9 Imparatul a chemat pe Tiba, slujbasul lui Saul, si i-a zis: Dau fiului stapanului tau tot ce era al lui Saul si tot ce avea toata casa lui. 9.10 Tu sa lucrezi pamanturile pentru el, tu, fiii tai, si robii tai, si sa strangi roadele, ca fiul stapanului tau sa aiba paine de mancare; si Mefiboset, fiul stapanului tau, va manca totdeauna la masa mea. Si Tiba avea cincisprezece fii si douazeci de robi. 9.11 El a zis imparatului: Robul tau va face tot ce porunceste imparatul, domnul meu, robului sau. Si Mefiboset a mancat la masa lui David, ca unul din fiii imparatului. 9.12 Mefiboset avea un fiu mic, numit Mica, si toti cei ce locuiau in casa lui Tiba erau robii lui Mefiboset. 9.13 Mefiboset locuia la Ierusalim, caci manca totdeauna la masa imparatului. El era olog de amandoua picioarele.
10.1 Dupa aceea, imparatul fiilor lui Amon a murit, si in locul lui a domnit fiul sau Hanun. 10.2 David a zis: Voi arata bunavointa lui Hanun, fiul lui Nahas, cum a aratat si tatal lui fata de mine. Si David a trimis pe slujitorii sai sa-l mangaie pentru moartea tatalui sau. Cand au ajuns slujitorii lui David in tara fiilor lui Amon~ 10.3 capeteniile fiilor lui Amon au zis stapanului lor Hanun: Crezi ca David iti trimite oameni sa te mangaie, ca sa cinsteasca pe tatal tau? Ori ca sa cunoasca si sa cerceteze cetatea, ca s-o nimiceasca isi trimite el slujitorii la tine? 10.4 Atunci Hanun a luat pe slujitorii lui David, le-a ras barba pe jumatate, si le-a taiat hainele pe jumatate pana la coapse. Apoi le-a dat drumul. 10.5 David, instiintat de lucrul acesta, a trimis niste oameni inaintea lor, caci oamenii aceia erau foarte batjocoriti; si imparatul a spus sa le spuna: Ramaneti la Ierihon pana va va creste barba, si pe urma sa va intoarceti. 10.6 Fiii lui Amon, vazand ca se facusera urati lui David, au tocmit douazeci de mii de pedestri de la Sirienii din Bet-Rehob si de la Sirienii din Toba, o mie de oameni de la imparatul din Maaca, si douasprezece mii de oameni de la oamenii din Tob. 10.7 La auzul acestei vesti, David a trimis impotriva lor pe Ioab si toata ostirea, numai oameni viteji. 10.8 Fiii lui Amon au iesit, si s-au asezat in siruri de bataie la intrarea portii; Sirienii din Toba si din Rehob, si oamenii din Tob si din Maaca, erau deoparte in campie. 10.9 Ioab a vazut ca avea sa lupte si inainte si inapoi. A ales atunci din toti alesii lui Israel o ceata, pe care a asezat-o impotriva Sirienilor; 10.10 si a pus sub porunca fratelui sau Abisai ce mai ramasese din popor, ca sa tina piept fiilor lui Amon. 10.11 El a zis: Daca Sirienii vor fi mai tari decat mine, sa vii in ajutorul meu; si daca fiii lui Amon vor fi mai tari decat tine, voi veni eu sa te ajut. 10.12 Fii tare, si sa ne aratam plini de barbatie pentru poporul nostru si pentru cetatile Dumnezeului nostru; si Domnul sa faca ce va crede! 10.13 Ioab cu poporul lui a inaintat la lupta impotriva Sirienilor, si ei au luat-o la fuga dinaintea lui. 10.14 Si cand au vazut fiii lui Amon, ca Sirienii o luasera la fuga, au fugit si ei dinaintea lui Abisai, si au intrat in cetate. Ioab a plecat de la fiii lui Amon, si s-a intors la Ierusalim. 10.15 Sirienii, vazand ca fusesera batuti de Israel, si-au strans puterile. 10.16 Hadarezer a trimis dupa Sirienii, care erau de cealalta parte a Raului; si au venit la Helam, in frunte cu Sobac, capetenia ostirii lui Hadarezer. 10.17 Au dat de veste lui David care a strans tot Israelul, a trecut Iordanul, si a venit la Helam: Sirienii s-au pregatit de au iesit inaintea lui David, si au inceput lupta cu el. 10.18 Dar Sirienii au fugit dinaintea lui Israel. Si David le-a taiat sapte sute de cai de trasura si patruzeci de mii de calareti; a lovit si pe capetenia ostirii lor Sobac, care a murit pe loc. 10.19 Toti imparatii supusi lui Hadarezer, vazandu-se batuti de Israel, au facut pace cu Israel, si i s-au supus. Si Sirienii n-au mai indraznit sa ajute pe fiii lui Amon.
11.1 In anul urmator, pe vremea cand porneau imparatii la razboi, David a trimis pe Ioab, cu slujitorii lui si tot Israelul, sa pustiasca tara lui Amon si sa impresoare Raba. Dar David a ramas la Ierusalim. 11.2 Intr-o dupa amiaza spre seara, David s-a sculat de pe pat; si pe cand se plimba pe acoperisul casei imparatesti, a zarit de acolo o femeie care se scalda si care era foarte frumoasa la chip. 11.3 David a intrebat cine este femeia aceasta, si i-au spus: Este Bat-Seba, fata lui Eliam, nevasta lui Urie, Hetitul. 11.4 Si David a trimis niste oameni s-o aduca. Ea a venit la el, si el s-a culcat cu ea. Dupa ce s-a curatit de necuratia ei, ea s-a intors acasa. 11.5 Femeia a ramas insarcinata si a trimis vorba lui David, zicand: Sunt insarcinata. 11.6 Atunci David a trimis urmatoarea porunca lui Ioab: Trimite-mi pe Urie, Hetitul. Si Ioab a trimis pe Urie la David. 11.7 Urie a venit la David, care l-a intrebat despre starea lui Ioab, despre starea poporului, si despre mersul razboiului. 11.8 Apoi David a zis lui Urie: Pogoara-te acasa, si spala-ti picioarele. Urie a iesit din casa imparateasca, si a fost urmat de un dar din partea imparatului. 11.9 Dar Urie s-a culcat la poarta casei imparatesti, cu toti slujitorii stapanului sau, si nu s-a pogorat acasa la el. 11.10 Au dat de stire lui David despre aceasta, si i-au spus: Urie nu s-a pogorat la el casa. Si David a zis lui Urie: Nu vii tu oare din calatorie? Pentru ce nu te-ai pogorat acasa? 11.11 Urie a raspuns lui David: Chivotul si Israel si Iuda locuiesc in corturi, domnul meu Ioab si slujitorii domnului meu sunt tabarati in camp, si eu sa intru in casa sa mananc si sa beau si sa ma culc cu nevasta mea! Viu esti tu si viu este sufletul tau ca nu voi face lucrul acesta. 11.12 David a zis lui Urie: Mai ramai si astazi aici, si maine iti voi da drumul. Si Urie a ramas la Ierusalim in ziua aceea si a doua zi. 11.13 David l-a poftit sa manance si sa bea cu el, si l-a imbatat; si seara. Urie a iesit si s-a culcat cu slujitorii stapanului sau, dar nu s-a pogorat acasa. 11.14 A doua zi dimineata, David a scris o scrisoare lui Ioab, si a trimis-o prin Urie. 11.15 In scrisoarea aceasta scria: Puneti pe Urie in locul cel mai greu al luptei, si trageti-va inapoi de la el, ca sa fie lovit si sa moara. 11.16 Ioab, impresurand cetatea, a pus pe Urie in locul pe care-l stia aparat de ostasi viteji. 11.17 Oamenii din cetate au facut o iesire si s-au batut impotriva lui Ioab; au cazut multi din popor, din slujitorii lui David, si a fost ucis si Urie, Hetitul. 11.18 Ioab a trimis un sol sa istoriseasca lui David tot ce se petrecuse in lupta. 11.19 Si a dat solului urmatoarea porunca: Cand vei ispravi de istorisit imparatului toate amanuntele luptei~ 11.20 poate ca se va mania si va zice: Pentru ce v-ati apropiat de cetate sa luptati impotriva ei? Nu stiati ca se arunca sageti din varful zidului? 11.21 Cine a omorat pe Abimelec, fiul lui Ierubeset? Nu o femeie, care a aruncat peste el din varful zidului o piatra de moara, si n-a murit el la Tebet? Pentru ce v-ati apropiat de zid? Atunci sa-i spui: A murit si robul tau Urie, Hetitul. 11.22 Solul a plecat; si, la sosire, a istorisit lui David tot ce-i poruncise Ioab. 11.23 Solul a zis lui David: Oamenii aceia au fost mai tari decat noi; facusera o iesire impotriva noastra in camp, si i-am dat inapoi noastra in camp, si i-am dat inapoi pana la intrarea portii~ 11.24 dar arcasii au tras de pe varful zidului asupra slujitorilor tai, si multi din slujitorii imparatului au fost ucisi, si a murit si robul tau Urie, Hetitul. 11.25 David a zis solului: Iata ce sa spui lui Ioab: Nu te munci pentru intamplarea aceasta, caci sabia doboara cand pe unul, cand pe altul; bate cetatea cu putere, daram-o. Si tu, imbarbateaza-l! 11.26 Nevasta lui Urie a aflat ca barbatul ei murise, si a plans pe barbatul ei. 11.27 Dupa ce au trecut zilele de jale, David a trimis s-o ia, si a primit-o in casa lui. Ea i-a fost nevasta, si i-a nascut un fiu. Fapta lui David n-a placut Domnului.
12.1 Domnul a trimis pe Natan la David. Si Natan a venit la el si i-a zis: Intr-o cetate erau doi oameni, unul bogat si altul sarac. 12.2 Bogatul avea foarte multe oi si foarte multi boi. 12.3 Saracul n-avea nimic decat o mielusea, pe care o cumparase; o hranea, si o crestea la el impreuna cu copiii lui; ea manca din aceeasi bucata de paine cu el, bea din acelasi pahar cu el, dormea la sanul lui, si o privea ca pe fata lui. 12.4 A venit un calator la omul acela bogat. Si bogatul nu s-a indurat sa se atinga de oile sau de boii lui, ca sa pregateasca un pranz calatorului care venise la el; ci a luat oaia saracului, si a gatit-o pentru omul care venise la el. 12.5 David s-a aprins foarte tare de manie impotriva omului acestuia, si a zis lui Natan: Viu este Domnul ca omul care a facut lucrul acesta este vrednic de moarte. 12.6 Si sa dea inapoi patru miei, pentru ca a savarsit fapta aceasta, si n-a avut mila. 12.7 Si Natan a zis lui David: Tu esti omul acesta! Asa vorbeste Domnul, Dumnezeul lui Israel: Eu te-am uns imparat peste Israel, si te-am scapat din mana lui Saul; 12.8 te-am facut stapan pe casa stapanului tau, am pus la sanul tau nevestele stapanului tau, si ti-am dat casa lui Israel si Iuda. Si daca ar fi fost putin atata, as mai fi adaugat. 12.9 Pentru ce dar au dispretuit tu cuvantul Domnului, facand ce este rau inaintea Lui? Ai lovit cu sabia pe Urie, Hetitul; ai luat de nevasta pe nevasta sa, si pe el l-ai ucis cu sabia fiilor lui Amon. 12.10 Acum niciodata nu se va departa sabia din casa ta, pentru ca M-ai dispretuit, si pentru ca ai luat de nevasta pe nevasta lui Urie, Hetitul. 12.11 Asa vorbeste Domnul. Iata, din casa ta voi ridica nenorocirea impotriva ta, si voi lua de sub ochii tai, pe nevestele tale si le voi da altuia care se va culca cu ele in fata soarelui acestuia. 12.12 Caci ai lucrat pe ascuns; Eu insa voi face lucru acesta in fata intregului Israel si in fata soarelui. 12.13 David a zis lui Natan: Am pacatuit impotriva Domnului! Si Natan a zis lui David: Domnul iti iarta pacatul, nu vei muri. 12.14 Dar, pentru ca ai facut pe vrajmasii Domnului sa-L huleasca, savarsind fapta aceasta, fiul care ti s-a nascut, va muri. 12.15 Si Natan a plecat acasa. Domnul a lovit copilul pe care-l nascuse lui David nevasta lui Uirie, si a fost greu bolnav. 12.16 David s-a rugat lui Dumnezeu pentru copil, si a postit; si cand a venit acasa, toata noaptea a stat culcat pe pamant. 12.17 Batranii casei au staruit de el sa se scoale de la pamant; dar n-a voit, si n-a mancat nimic cu ei. 12.18 A saptea zi, copilul a murit. Slujitorii lui David s-au temut sa-i dea de veste ca a murit copilul. Caci ziceau: Cand copilul traia inca, i-am vorbit, si nu ne-a ascultat: cum sa indraznim sa-i spunem: A murit copilul? Are sa se intristeze si mai mult. 12.19 David a bagat de seama ca slujitorii lui vorbeau in soapta intre ei, si a inteles ca murise copilul. El a zis slujitorilor sai: A murit copilul? Si ei au raspuns: A murit. 12.20 Atunci David s-a sculat de la pamant. S-a spalat, s-a uns, si si-a schimbat hainele; apoi s-a dus in casa Domnului, si s-a inchinat. Intorcandu-se acasa, a cerut sa i se dea sa manance, si a mancat. 12.21 Slujitorii lui i-au zis: Ce inseamna ceea ce faci? Cand traia copilul, posteai si plangeai; si acum, cand a murit copilul, te scoli si mananci! 12.22 El a raspuns: Cand traia copilul, posteam si plangeam, caci ziceam: Cine stie daca nu Se va indura Domnul de mine si daca nu va trai copilul? 12.23 Acum, cand a murit, pentru ce sa mai postesc? Pot sa-l intorc in viata? Eu ma voi duce la el, dar el nu se va intoarce la mine. 12.24 David a mangaiat pe nevasta sa Bet-Seba, si a intrat la ea si s-a culcat cu ea. Ea a nascut un fiu, pe care l-a numit Solomon, si care a fost iubit de Domnul. 12.25 El l-a incredintat in mainile prorocului Natan, si Natan i-a pus numele Iedidia (Iubitul Domnului), pentru Domnul. 12.26 Ioab, care impresura Raba fiilor lui Amon, a pus mana pe cetatea imparateasca~ 12.27 si a trimis soli lui David sa-i spuna: Am inceput lupta impotriva Rabei, si am pus stapanire pe cetatea apelor; 12.28 strange acum cealalta parte a poporului, tabaraste impotriva cetatii, si ia-o, ca sa n-o iau eu si sa vina asupra mea cinstea. 12.29 David a strans tot poporul, si a mers asupra cetatii Raba; a batut-o si a luat-o. 12.30 A luat cununa de pe capul imparatului ei, care cantarea un talant de aur si era impodobita cu pietre scumpe. Au pus-o pe capul lui David, care a luat o foarte mare prada din cetate. 12.31 A scos pe locuitori, si i-a trecut prin ferestraie, prin grape de fier si securi de fier, si i-a pus in cuptoarele de caramizi; asa a facut tuturor cetatilor fiilor lui Amon. David s-a intors la Ierusalim cu tot poporul.
13.1 Dupa aceea, iata ce s-a intamplat. Absalom, fiul lui David, avea o sora frumoasa, numita Tamar; si Amnon, fiul lui David, a iubit-o. 13.2 Amnon era atat de chinuit din aceasta pricina, incat a cazut bolnav dupa sora sa Tamar; caci era fecioara, si-i venea greu lui Amnon sa-i faca ceva. 13.3 Amnon avea un prieten, numit Ionadab, fiul lui Simea, fratele lui David. Si Ionadab era un om foarte siret. 13.4 El i-a zis: Pentru ce te usuci din zi in zi, tu, fiul imparatului? Nu vrei sa-mi spui? Amnon i-a raspuns: Iubesc pe Tamar, sora fratelui meu Absalom. 13.5 Ionadab i-a zis: Culca-te in pat, si fa-te bolnav. Cand va veni tatal tau sa te vada, sa-i spui: Da voie surorii mele Tamar, sa vina sa-mi dea sa mananc; sa-mi pregateasca sub ochii mei o mancare, ca s-o vad si s-o iau din mana ei. 13.6 Amnon s-a culcat si s-a facut bolnav. Imparatul a venit sa-l vada, si Amnon a zis imparatului: Te rog, sa vina soru-mea Tamar sa faca doua turte sub ochii mei si sa le mananc din mana ei. 13.7 David a trimis sa spuna Tamarei inauntrul odailor ei: Du-te in casa fratelui tau Amnon, si pregateste-i o mancare. 13.8 Tamar s-a dus in casa fratelui ei Amnon, care era culcat. A luat plamadeala, a framantat-o, a pregatit turte inaintea lui, si le-a copt; 13.9 luand apoi tigaia, le-a rasturnat inaintea lui. Dar Amnon n-a vrut sa manance. El a zis: Scoateti pe toata lumea afara. Si toata lumea a iesit afara de la el. 13.10 Atunci Amnon a zis Tamarei: Adu-mi mancarea in odaie, si s-o mananc din mana ta. Tamar a luat turtele pe care le facuse, si le-a dus fratelui sau Amnon, in odaie. 13.11 Pe cand i le dadea ea sa le manance, el a apucat-o si i-a zis: Vino, soro, si culca-te cu mine. 13.12 Ea i-a raspuns: Nu, frate, nu ma necinsti, caci nu se face asa in Israel; nu face miselia aceasta. 13.13 Unde ma voi duce eu cu rusinea mea? Si tu vei trece drept un misel in Israel. Acum, vorbeste, te rog, imparatului, si nu se va impotrivi sa fiu a ta. 13.14 Dar el n-a vrut s-o asculte; a silit-o, a necinstit-o si s-a culcat cu ea. 13.15 Apoi Amnon a urat-o foarte mult, mai mult decat o iubise. Si i-a zis: Scoala-te, si du-te! 13.16 Ea i-a raspuns: Nu mai mari raul pe care l-ai facut, izgonindu-ma. 13.17 El n-a vrut s-o asculte si, chemand baiatul care-i slujea, a zis: Izgoneste de la mine pe femeia aceasta, scoate-o afara, si incuie usa dupa ea! 13.18 Ea avea o rochie pestrita; caci aceasta era haina pe care o purtau fetele imparatului, cata vreme erau fecioare. Slujitorul lui Amnon a scos-o afara, si a incuiat usa dupa ea. 13.19 Tamar si-a presarat cenusa pe cap, si si-a sfasiat haina pestrita; a pus mana in cap, si a plecat tipand. 13.20 Fratele ei Absalom, i-a zis: A stat fratele tau Amnon cu tine? Acum, soro, taci, caci este fratele tau; nu te prea trece cu firea din pricina aceasta. Si Tamar, nemangaiata, a locuit in casa fratelui ei Absalom. 13.21 Imparatul David a aflat toate aceste lucruri, si s-a maniat foarte tare. 13.22 Absalom n-a vorbit nici bine nici rau cu Amnon; dar a inceput sa-l urasca, pentru ca necinstise pe sora sa Tamar. 13.23 Dupa doi ani, pe cand Absalom avea tunsul oilor la Baal-Hator, langa Efraim, a poftit pe toti fiii imparatului. 13.24 Absalom s-a dus la imparat, si a zis: Iata, robul tau are tunsul oilor; sa vina imparatul si slujitorii lui la robul tau. 13.25 Si imparatul a zis lui Absalom: Nu, fiule, nu vom veni toti, ca sa nu-ti fie greu. Absalom a staruit de el; dar imparatul n-a vrut sa se duca, si l-a binecuvantat. 13.26 Absalom a zis: Da voie macar fratelui meu Amnon sa vina cu noi. Imparatul i-a raspuns: Pentru ce sa vina el cu tine? 13.27 In urma staruintelor lui Absalom, imparatul a lasat sa mearga cu el pe Amnon si toti fiii sai. 13.28 Absalom a dat urmatoarea porunca slujitorilor sai: Luati seama cand se va inveseli inima lui Amnon de vin, si cand va voi zice: Loviti pe Amnon! atunci sa-l omorati; sa nu va temeti de nimic: oare nu va poruncesc eu? Fiti tari, si aratati-va oameni de inima! 13.29 Slujitorii lui Absalom au facut lui Amnon cum le poruncise Absalom. Si toti fiii imparatului s-au sculat, au incalecat fiecare pe catarul lui, si au fugit. 13.30 Pe cand erau pe drum, a ajuns zvonul la David ca Absalom, a ucis pe totii fiii imparatului, si ca n-a mai ramas nici unul din ei. 13.31 Imparatul s-a sculat, si-a rupt hainele, si s-a culcat pe pamant, si toti slujitorii lui stateau acolo cu hainele sfasiate. 13.32 Ionadab, fiul lui Simea, fratele lui David, a luat cuvantul si a zis: Sa nu creada domnul meu ca toti tinerii, fiii imparatului, au fost ucisi, caci numai Amnon a murit; aceasta este urmarea unei hotarari a lui Absalom, din ziua cand Amnon a necinstit pe sora sa Tamar. 13.33 Sa nu se mai munceasca dar imparatul, domnul meu, cu gandul ca toti fiii imparatului au murit, caci numai Amnon a murit. 13.34 Absalom a fugit. Si tanarul pus de straja a ridicat ochii si s-a uitat. Si iata ca o mare ceata venea pe drumul dinapoia lui, dinspre munte. 13.35 Ionadab a zis imparatului: Iata ca vin fiii imparatului! Astfel se adevereste ce spunea robul tau. 13.36 Pe cand ispravea el vorba, iata ca fiii imparatului au venit. Au ridicat glasul, si au plans; si imparatul si toti slujitorii lui au plans mult. 13.37 Absalom fugise, si s-a dus la Talmai, fiul lui Amihur, imparatul Ghesurului. Si David jelea in fiecare zi pe fiul sau. 13.38 Absalom a stat trei ani la Ghesur, unde se dusese, dupa ce fugise. 13.39 Imparatul David a incetat sa mai urmareasca pe Absalom, caci se mangaiase de moartea lui Amnon.
14.1 Ioab, fiul Teruiei, a bagat de seama ca inima imparatului era aprinsa de dor dupa Absalom. 14.2 A trimis sa aduca din Tecoa o femeie iscusita, si i-a zis: Fa-te ca plangi, si imbraca-te in haine de jale; nu te unge cu untdelemn, si fii ca o femeie care de multa vreme plange dupa un mort. 14.3 Sa te duci astfel la imparat, si sa-i vorbesti asa si asa. Si Ioab i-a spus ce trebuia sa zica. 14.4 Femeia aceea din Tecoa s-a dus sa vorbeasca imparatului. A cazut cu fata la pamant, s-a inchinat, si a zis: Imparate, scapa-ma! 14.5 Imparatul i-a zis: Ce ai? Ea a raspuns: Da, sunt vaduva, barbatul mi-a murit! 14.6 Roaba ta avea doi fii; amandoi s-au certat pe camp, si n-a fost nimeni sa-i desparta; unul a lovit pe celalalt, si l-a omorat. 14.7 Si iata ca toata familia s-a ridicat impotriva roabei tale, zicand: Scoate incoace pe ucigasul fratelui sau! Vrem sa-l omoram, pentru viata fratelui sau pe care l-a ucis; vrem sa nimicim chiar si pe mostenitor! Ei ar stinge astfel si taciunele care-mi mai ramane, ca sa nu lase barbatului meu nici nume nici urmas viu pe fata pamantului. 14.8 Imparatul a zis femeii: Du-te acasa. Voi da porunci cu privire la tine. 14.9 Femeia din Tecoa a zis imparatului: Asupra mea, imparate, domnul meu, si asupra casei tatalui meu sa cada pedeapsa; imparatul si scaunul lui de domnie sa nu aiba nimic de suferit. 14.10 Imparatul a zis: Daca va vorbi cineva impotriva ta, sa-l aduci la mine, si nu se va mai atinge de tine. 14.11 Ea a zis: Sa-si aduca aminte imparatul de Domnul, Dumnezeul tau, pentru ca razbunatorul sangelui sa nu mareasca prapadul, si sa nu mi se nimiceasca fiul! Si el a zis: Viu este Domnul, ca un par din capul fiului tau nu va cadea la pamant! 14.12 Femeia a zis: Da voie roabei tale sa spuna o vorba domnului meu, imparatul. Si el a zis: Vorbeste! 14.13 Femeia a zis: Pentru ce gandesti tu astfel cu privire la poporul lui Dumnezeu, caci nu iese chiar din cuvintele imparatului ca imparatul este ca si vinovat cand nu cheama inapoi pe acela pe care l-a gonit? 14.14 Trebuie negresit sa murim, si vom fi ca niste ape varsate pe pamant, care nu se mai aduna. Dumnezeu nu ia viata, ci doreste ca fugarul sa nu ramana izgonit dinaintea Lui. 14.15 Acum, daca am venit sa spun aceste lucruri imparatului, domnului meu, am venit pentru ca poporul m-a inspaimantat. Si roaba ta a zis: Vreau sa vorbesc imparatului; poate ca imparatul va face ce va zice roaba sa. 14.16 Da, imparatul va asculta pe roaba sa, ca sa scape din mana celor ce cauta sa ne nimiceasca, pe mine si pe fiul meu, din mostenirea lui Dumnezeu. 14.17 Roaba ta a zis: Cuvantul domnului meu imparatul sa-mi dea odihna. Caci domnul meu imparatul este ca un inger al lui Dumnezeu, gata sa auda binele si raul. Si Domnul, Dumnezeul tau, sa fie cu tine. 14.18 Imparatul a raspuns, si a zis femeii: Nu-mi ascunde ce te voi intreba. Si femeia a zis: Sa vorbeasca domnul meu imparatul! 14.19 Imparatul a zis atunci: Oare mana lui Ioab nu este ea cu tine in toata treaba aceasta? Si femeia a raspuns: Viu este sufletul tau, imparate, domnul meu, ca nu este cu putinta nici o abatere nici la dreapta nici la stanga de la tot ce a zis domnul meu imparatul. In adevar, robul tau Ioab mi-a poruncit, si a pus in gura roabei tale toate aceste cuvinte. 14.20 Ca sa dea o alta infatisare lucrului, a facut robul tau Ioab lucrul acesta. Dar domnul meu este tot atat de intelept ca si un inger al lui Dumnezeu, ca sa cunoasca tot ce se petrece pe pamant. 14.21 Imparatul a zis lui Ioab: Iata, vreau sa fac lucrul acesta; du-te dar, de adu inapoi pe tanarul Absalom. 14.22 Ioab a cazut cu fata la pamant, s-a inchinat, si a binecuvantat pe imparatul. Apoi a zis: Robul tau cunoaste azi ca am capatat trecere inaintea ta, imparate, domnul meu, fiindca imparatul lucreaza dupa cuvantul robului sau. 14.23 Ioab s-a sculat, a plecat in Ghesur, si a adus pe Absalom inapoi la Ierusalim. 14.24 Dar imparatul a zis: Sa se duca in casa lui, si sa nu-mi vada fata. Si Absalom s-a dus in casa lui, si n-a vazut fata imparatului. 14.25 Nu era om in tot Israelul asa de vestit ca Absalom in privinta frumusetii lui; din talpa piciorului pana in crestetul capului, n-avea nici un cusur. 14.26 Cand isi tundea capul si-l tundea in fiecare an, pentru ca parul ii era greu greutatea parului de pe capul lui era de doua sute de sicli, dupa greutatea imparatului. 14.27 Lui Absalom i s-au nascut trei fii, si o fiica, numita Tamar, care era o femeie frumoasa la chip. 14.28 Absalom a locuit doi ani la Ierusalim, fara sa vada fata imparatului. 14.29 Apoi a chemat pe Ioab, sa-l trimita la imparatul: dar Ioab n-a voit sa vina la el. L-a chemat a doua oara; si Ioab tot n-a vrut sa vina. 14.30 Absalom a zis atunci slujitorilor lui: Vedeti, ogorul lui Ioab este langa al meu; are orz pe el; duceti-va si puneti-i foc. Si slujitorii lui Absalom au pus foc campului. 14.31 Ioab s-a sculat si s-a dus la Absalom acasa. Si i-a zis: Pentru ce au pus slujitorii tai foc campului meu? 14.32 Absalom a raspuns lui Ioab: Iata, ti-am trimis vorba si ti-am zis: Vino aici, si te voi trimite la imparat sa-i spui: Pentru ce m-am intors din Ghesur? Ar fi fost mai bine pentru mine sa fiu si acum acolo. Doresc acum sa vad fata imparatului; si daca este vreo nelegiuire in mine, sa ma omoare. 14.33 Ioab s-a dus la imparat, si i-a spus lucrul acesta. Si imparatul a chemat pe Absalom, care a venit la el si s-a aruncat cu fata la pamant inaintea lui. Imparatul a sarutat pe Absalom.
15.1 Dupa aceea, Absalom si-a pregatit care si cai, si cinci zeci de oameni care alergau inaintea lui. 15.2 Se scula dis-de-dimineata, si statea la marginea drumului la poarta. Si ori de cate ori avea cineva vreo neintelegere si se ducea la imparat la judecata, Absalom il chema si zicea: Din ce cetate esti? Dupa ce-i raspundea: Sunt din cutare semintie a lui Israel~ 15.3 Absalom ii zicea: Iata, pricina ta este buna si dreapta; dar nimeni din partea imparatului nu te va asculta. 15.4 Absalom zicea: De m-ar pune pe mine judecator in tara! Orice om care ar avea o neintelegere si o judecata, ar veni la mine, si i-as face dreptate. 15.5 Si cand se apropia cineva sa se inchine inaintea lui, el ii intindea mana, il apuca, si-l saruta. 15.6 Absalom se purta asa cu toti aceia din Israel care se duceau la imparat sa ceara dreptate. Si Absalom castiga inima oamenilor lui Israel. 15.7 Dupa trecere de patruzeci de ani, Absalom a zis imparatului: Da-mi voie sa ma duc la Hebron sa implinesc o juruinta pe care am facut-o Domnului. 15.8 Caci robul tau a facut o juruinta, cand locuiam la Ghesur in Siria; si am zis: Daca ma va aduce Domnul inapoi la Ierusalim, voi da cinste Domnului. 15.9 Imparatul i-a zis: Du-te in pace. Absalom s-a sculat, si a plecat la Hebron. 15.10 Absalom a trimis iscoade in toate semintiile lui Israel, sa spuna: Cand veti auzi sunetul trambitei, sa ziceti: Absalom s-a facut imparat la Hebron! 15.11 Doua sute de oameni din Ierusalim, care fusesera poftiti, au insotit pe Absalom; si l-au insotit in prostia lor, fara sa stie nimic. 15.12 Pe cand aducea Absalom jertfele, a trimis in cetatea Ghilo dupa Ahitofel, Ghilonitul, sfetnicul lui David. Uneltirea capata putere, si poporul se indrepta in numar tot mai mare de partea lui Absalom. 15.13 Cineva a venit si a dat de stire lui David, si a zis: Inima oamenilor lui Israel s-a intors spre Absalom. 15.14 Si David a zis tuturor slujitorilor lui care erau cu el la Ierusalim: Sculati-va sa fugim, caci nu vom scapa dinaintea lui Absalom. Grabiti-va de plecare; altfel, nu va intarzia sa ne ajunga, si va arunca nenorocirea peste noi, si va trece cetatea prin ascutisul sabiei. 15.15 Slujitorii imparatului i-au zis: Slujitorii tai vor face tot ce va voi domnul nostru imparatul. 15.16 Imparatul a iesit, si toata casa lui mergea dupa el; si a lasat zece tiitoare pentru paza casei. 15.17 Imparatul a iesit astfel, si tot poporul il urma. Si s-au oprit la cea din urma casa. 15.18 Toti slujitorii lui, toti Cheretitii si toti Peletitii, au trecut alaturi de el; si toti Gatitii, in numar de sase sute de oameni, veniti din Gat dupa el, au trecut inaintea imparatului. 15.19 Imparatul a zis lui Itai din Gat: Pentru ce sa vii si tu cu noi? Intoarce-te, si ramai cu imparatul, caci esti strain, si ai fost luat chiar din tara ta. 15.20 De ieri ai venit, si azi sa te fac sa ratacesti cu noi incoace si incolo, cand nici eu insumi nu stiu unde ma duc! Intoarce-te, si ia si pe fratii tai cu tine. Domnul sa se poarte cu tine cu bunatate si credinciosie! 15.21 Itai a raspuns imparatului, si a zis: Viu este Domnul si viu este domnul meu imparatul, ca in locul unde va fi domnul meu imparatul, fie ca sa moara, fie ca sa traiasca, acolo va fi si robul tau. 15.22 David a zis atunci lui Itai: Du-te si treci! Si Itai din Gat a trecut inainte, cu toti oamenii lui si toti copiii care erau cu el. 15.23 Tot tinutul plangea si scoteau tipete mari, la trecerea intregului popor. Imparatul a trecut apoi si el paraul Chedron, si tot poporul a apucat pe drumul care duce in pustie. 15.24 Tadoc era si el acolo, si cu el toti Levitii, ducand chivotul legamantului lui Dumnezeu; si au asezat jos chivotul lui Dumnezeu, si Abiatar se suia, in timp ce tot poporul ispravea de iesit din cetate. 15.25 Imparatul a zis lui Tadoc: Du chivotul lui Dumnezeu inapoi in cetate. Daca voi capata trecere inaintea Domnului, ma va aduce inapoi si ma va face sa vad chivotul si locasul lui. 15.26 Dar daca va zice: Nu-mi place de tine, iata-ma, sa faca ce va crede cu mine. 15.27 Imparatul a mai zis preotului Tadoc: Intelegi? Intoarce-te in pace in cetate, cu fiul tau Ahimaat, si cu Ionatan, fiul lui Abiatar, cei doi fii ai vostri. 15.28 Vedeti, voi astepta in campiile pustiei, pana ce-mi vor veni vesti din partea voastra. 15.29 Astfel Tadoc si Abiatar au dus inapoi chivotul lui Dumnezeu la Ierusalim, si au ramas acolo. 15.30 David a suit dealul maslinilor. Suia plangand si cu capul acoperit, si mergea cu picioarele goale; si toti cei ce erau cu el si-au acoperit si ei capul, si suiau plangand. 15.31 Au venit si au spus lui David: Ahitofel este impreuna cu Absalom printre uneltitori. Si David a zis: Doamne, nimiceste sfaturile lui Ahitofel! 15.32 Cand a ajuns David pe varf, unde s-a inchinat inaintea lui Dumnezeu, iata ca Husai, Architul, a venit inaintea lui, cu haina sfasiata si capul acoperit cu tarana. 15.33 David i-a zis: Daca vei veni cu mine, imi vei fi o povara. 15.34 Dimpotriva, vei nimici pentru mine sfaturile lui Ahitofel, daca te vei intoarce in cetate, si vei zice lui Absalom: Imparate, eu voi fi robul tau; odinioara am fost robul tatalui tau, dar acum sunt robul tau. 15.35 Preotii Tadoc si Abiatar nu vor fi acolo cu tine? Tot ce vei afla din casa imparatului spune preotilor Tadoc si Abiatar. 15.36 Si fiindca ei au acolo la ei pe cei doi fii ai lor, pe Ahimaat, fiul lui Tadoc, si pe Ionatan, fiul lui Abiatar, prin ei imi veti trimite tot ce veti afla. 15.37 Husai, prietenul lui David, s-a intors dar in cetate. Si Absalom a intrat in Ierusalim.
16.1 Cand trecuse David putin de varf, iata ca Tiba, slujitorul lui Mefiboset, a venit inaintea lui cu doi magari inseuati, pe care erau doua sute de paini, o suta de turte de stafide, o suta de roade de vara, si un burduf cu vin. 16.2 Imparatul a zis lui Tiba: Ce vrei sa faci cu acestea? Si Tiba a raspuns: Magarii sunt pentru casa imparatului, pentru calarie, painile si roadele de vara sunt pentru hrana tinerilor, si vinul pentru potolirea setei celor ce vor fi obositi in pustie. 16.3 Imparatul a zis: Unde este fiul stapanului tau? Si Tiba a raspuns imparatului: Iata, a ramas la Ierusalim, caci a zis: Astazi casa lui Israel imi va da inapoi imparatia tatalui meu. 16.4 Imparatul a zis lui Tiba: Tot ce este al lui Mefiboset este al tau. Si Tiba a zis: Ma inchin cu plecaciune! Sa capat trecere inaintea ta, imparate, domnul meu! 16.5 David ajunsese pana la Bahurim. Si de acolo a iesit un om din familia si din casa lui Saul, numit Simei, fiul lui Ghera. El inainta blestemand~ 16.6 si a aruncat cu pietre dupa David si dupa toti slujitorii imparatului David, in timp ce tot poporul si toti vitejii stateau la dreapta si la stanga imparatului. 16.7 Simei vorbea astfel cand blestema: Du-te, du-te, om al sangelui, om rau! 16.8 Domnul face sa cada asupra ta pedeapsa pentru tot sangele casei lui Saul, al carui scaun de domnie l-ai luat, si Domnul a dat imparatia in mainile fiului tau Absalom; si iata-te nenorocit, caci esti un om al sangelui! 16.9 Atunci Abisai, fiul Teruiei, a zis imparatului: Pentru ce blestema acest caine mort pe domnul meu imparatul? Lasa-ma, te rog, sa ma duc sa-i tai capul. 16.10 Dar imparatul a zis: Ce aveti voi cu mine, fiii Teruiei? Daca blestema, inseamna ca Domnul i-a zis: Blestema pe David! Cine-i va zice dar: Pentru ce faci asa? 16.11 Si David a zis lui Abisai si tuturor slujitorilor sai: Iata ca fiul meu, care a iesit din trupul meu, vrea sa-mi ia viata; cu cat mai mult Beniamitul acesta! Lasati-l sa blesteme, caci Domnul i-a zis. 16.12 Poate ca Domnul se va uita la necazul meu, si-mi va face bine in locul blestemelor de azi. 16.13 David si oamenii lui si-au vazut de drum. Simei mergea pe coasta muntelui, in dreptul lui David, si mergand, blestema, arunca cu pietre impotriva lui, si vantura praf. 16.14 Imparatul si tot poporul care era cu el au ajuns la Aiefim, si acolo s-au odihnit. 16.15 Absalom si tot poporul, barbatii lui Israel, intrasera in Ierusalim. Ahitofel era si el cu Absalom. 16.16 Cand a ajuns Husai, Architul, prietenul lui David, la Absalom, i-a zis: Traiasca imparatul! Traiasca imparatul! 16.17 Si Absalom a zis lui Husai: Iata cat de mult tii tu la prietenul tau! Pentru ce nu te-ai dus cu prietenul tau? 16.18 Husai a raspuns lui Absalom: Pentru ca vreau sa fiu al aceluia pe care l-a ales Domnul si tot poporul acesta si toti barbatii lui Israel, si cu el vreau sa raman. 16.19 De altfel, cui ii voi sluji? Nu fiului sau? Cum am slujit tatalui tau, asa iti voi sluji si tie. 16.20 Absalom a zis lui Ahitofel: Sfatuiti-va impreuna; ce avem de facut? 16.21 Si Ahitofel a zis lui Absalom: Intra la tiitoarele pe care le-a lasat tatal tau pentru paza casei; astfel, tot Israelul va sti ca te-ai facut urat tatalui tau, si mainile tuturor celor ce sunt cu tine se vor intari. 16.22 Au intins un cort pentru Absalom pe acoperis, si Absalom a intrat la tiitoarele tatalui sau, in fata intregului Israel. 16.23 Sfatul dat pe vremea aceea de Ahitofel avea tot atata putere ca si cand ar fi intrebat chiar pe Dumnezeu. Tot asa era cu toate sfaturile lui Ahitofel, fie pentru David, fie pentru Absalom.
17.1 Ahitofel a zis lui Absalom: Lasa-ma sa aleg douasprezece mii de oameni! Ma voi scula, si voi urmari pe David chiar in noaptea aceasta. 17.2 Il voi lua pe neasteptate, cand va fi obosit si va avea mainile slabite, il voi inspaimanta, si tot poporul care este cu el va fugi. Voi lovi numai pe imparat~ 17.3 si voi aduce inapoi la tine pe tot poporul; moartea omului pe care-l urmaresti va face ca toti sa se intoarca, si tot poporul va fi in pace. 17.4 Cuvintele acestea au placut lui Absalom si tuturor batranilor lui Israel. 17.5 Dar Absalom a zis: Chemati si pe Husai, Architul, si sa auzim si ce va zice el. 17.6 Husai a venit la Absalom, si Absalom i-a zis: Iata cum a vorbit Ahitofel; trebuie sa facem ce a zis el, sau nu? Spune tu! 17.7 Husai a raspuns lui Absalom: De data aceasta, sfatul pe care ti l-a dat Ahitofel nu este bun. 17.8 Si Husai a zis: Tu cunosti vitejia tatalui tau si a oamenilor lui; sunt infuriati ca o ursoaica de pe camp, careia i s-au rapit puii. Tatal tau este un om de razboi, si nu va petrece noaptea cu poporul; 17.9 iata, acum, sta ascuns in vreo groapa sau in vreun alt loc. Si daca, de la inceput, vor cadea unii sub loviturile lor, se va auzi indata, si se va zice: Poporul care urma pe Absalom a fost infrant! 17.10 Atunci cel mai viteaz, chiar daca ar fi avut o inima de leu, se va inspaimanta; caci tot Israelul stie ca tatal tau este un viteaz, si ca are niste viteji cu el. 17.11 Sfatul meu este dar ca tot Israelul sa se stranga la tine, de la Dan pana la Beer-Seba, o multime ca nisipul de pe marginea marii. Si tu insuti sa mergi la lupta. 17.12 Daca vom ajunge la el in vreun loc unde l-am gasi, vom cadea peste el cum cade roua pe pamant; si nu va scapa nici unul, nici el, nici vreunul din oamenii care sunt cu el. 17.13 Daca va fugi intr-o cetate, tot Israelul va duce funii la cetatea aceea, si o vom trage in parau, pana cand nu va mai ramane nici o piatra in ea. 17.14 Absalom si toti oamenii lui Israel au zis: Sfatul lui Husai, Architul, este mai bun decat sfatul lui Ahitofel. Dar Domnul hotarase sa nimiceasca bunul sfat al lui Ahitofel, ca sa aduca nenorocirea peste Absalom. 17.15 Husai a zis preotilor Tadoc si Abiatar: Ahitofel a dat cutare si cutare sfat lui Absalom si batranilor lui Israel, si eu i-am sfatuit cutare si cutare lucru. 17.16 Acum trimiteti indata stire lui David, si spuneti-i: Nu sta noaptea in campiile pustiei, ci du-te mai departe, ca nu cumva imparatul si tot poporul care este cu el sa fie in primejdie sa piara. 17.17 Ionatan si Ahimaat stateau langa fantana Roguel. Slujnica venea si le aducea stiri, iar ei se duceau sa dea de veste imparatului David; caci nu indrazneau sa se arate si sa intre in cetate. 17.18 Dar odata i-a zarit un tanar, si a spus lui Absalom. Ei au plecat amandoi in graba, si au ajuns la Bahurim, la casa unui om care avea o fantana in curte, si s-au pogorat in ea. 17.19 Femeia a luat o invelitoare, a intins-o peste gura fantanii, si a imprastiat urluiala pe ea, ca sa nu dea nimic de banuit. 17.20 Slujitorii lui Absalom au intrat in casa la femeia acesta, si au zis: Unde sunt Ahimaat si Ionatan? Femeia le-a raspuns: Au trecut paraul. Au cautat, si negasindu-i, s-au intors la Ierusalim. 17.21 Dupa plecarea lor, Ahimaat si Ionatan au iesit din fantana, si s-au dus sa dea de stire imparatului David. Au zis lui David: Sculati-va si grabiti-va de treceti apa, caci Ahitofel a planuit cutare si cutare lucru impotriva voastra. 17.22 David si tot poporul care era cu el s-au sculat si au trecut Iordanul; cand se lumina de ziua, nu ramasese nici unul care sa nu fi trecut Iordanul. 17.23 Ahitofel, cand a vazut ca sfatul lui n-a fost urmat, a pus saua pe magar, si a plecat acasa in cetatea lui. Si-a pus casa in randuiala, si s-a spanzurat. Cand a murit, l-au ingropat in mormantul tatalui sau. 17.24 David ajunsese la Mahanaim, cand a trecut Absalom Iordanul, insotit de toti barbatii lui Israel. 17.25 Absalom a pus pe Amasa in fruntea ostirii, in locul lui Ioab. Amasa era fiul unui om numit Itra, Israelitul, care intrase la Abigal, fata lui Nahas si sora Teruiei, mama lui Ioab. 17.26 Israel si Absalom au tabarat in tara Galaadului. 17.27 Cand a ajuns David la Mahanaim, Sobi, fiul lui Nahas, din Raba fiilor lui Amon, Machir, fiul lui Amiel, din Lodebar, si Barzilai Galaaditul, din Roghelim~ 17.28 au adus paturi, lighene, vase de pamant, grau, orz, faina, grau prajit, bob, linte, uscaturi~ 17.29 miere, unt, oi, si branza de vaca. Au adus aceste lucruri lui David si poporului care era cu el, ca sa manance; caci ziceau: Poporul acesta trebuie sa fi suferit de foame, de oboseala si de sete, in pustie.
18.1 David a numarat poporul care era cu el, si a pus peste ei capetenii peste mii si capetenii peste sute. 18.2 A pus o treime din popor sub porunca lui Ioab, o treime sub Abisai, fiul Teruiei, fratele lui Ioab, si o treime sub Itai din Gat. Si imparatul a zis poporului: Vreau sa ies si eu impreuna cu voi. 18.3 Dar poporul a zis: Sa nu iesi! Caci daca vom lua-o la fuga, luarea aminte nu se va indrepta asupra noastra; si cand vor cadea jumatate din noi, nu vor lua seama la noi; dar tu esti ca zece mii dintre noi, si acum este mai bine sa ne vii in ajutor din cetate. 18.4 Imparatul le-a raspuns: Voi face ce credeti ca este mai bine. Si imparatul a stat langa poarta, in timp ce tot poporul iesea cu sutele si miile. 18.5 Imparatul a dat urmatoarea porunca lui Ioab, lui Abisai si lui Itai: Pentru dragostea pe care o aveti fata de mine, purtati-va bland cu tanarul Absalom! Si tot poporul a auzit porunca imparatului, data tuturor capeteniilor cu privire la Absalom. 18.6 Poporul a iesit in camp inaintea lui Israel, si batalia a avut loc in padurea lui Efraim. 18.7 Acolo, poporul lui Israel a fost batut de slujitorii lui David, si a fost o mare infrangere in ziua aceea, ca douazeci de mii de oameni. 18.8 Lupta s-a intins pe tot tinutul, si padurea a mancat mai mult popor in ziua aceea decat a mancat sabia. 18.9 Absalom s-a pomenit in fata oamenilor lui David. Era calare pe un catar. Catarul a patruns sub ramurile incalcite ale unui mare stejar, si capul lui Absalom s-a prins de stejar; a ramas astfel spanzurat intre cer si pamant, si catarul care era sub el a trecut inainte. 18.10 Un om, vazand lucrul acesta, a venit si a spus lui Ioab: Iata, am vazut pe Absalom spanzurat de un stejar. 18.11 Si Ioab a zis omului care i-a adus stirea aceasta: L-ai vazut! De ce dar nu l-ai taiat pe loc? Ti-as fi dat zece sicli de argint si un brau. 18.12 Dar omul acela a zis lui Ioab: Chiar daca as cantari in mana mea o mie de sicli de argint, n-as pune mana pe fiul imparatului; caci noi am auzit urmatoarea porunca pe care ti-a dat-o imparatul tie, lui Abisai si lui Itai: Luati seama fiecare la tanarul Absalom! 18.13 Si daca l-as fi omorat miseleste, nimic n-ar fi ramas ascuns imparatului, si tu insuti ai fi fost impotriva mea. 18.14 Ioab a zis: Nu voi zabovi atata cu tine! Si a luat trei sageti in mana, si le-a infipt in inima lui Absalom, care era inca plin de viata in mijlocul stejarului. 18.15 Zece tineri, care duceau armele lui Ioab, au inconjurat pe Absalom, l-au lovit si l-au omorat. 18.16 Ioab a sunat din trambita; si poporul s-a intors, incetand astfel sa mai urmareasca pe Israel, oprit de Ioab. 18.17 Au luat pe Absalom, l-au aruncat intr-o groapa mare din mijlocul padurii, si au pus peste el o gramada foarte mare de pietre. Tot Israelul a fugit, fiecare in cortul lui. 18.18 Pe cand traia, Absalom isi ridicase un stalp de aducere aminte in valea imparatului. Caci zicea: N-am fii, prin care sa se poata pastra aducerea aminte a numelui meu. Si a pus numele sau stalpului, care si astazi se numeste stalpul lui Absalom. 18.19 Ahimaat, fiul lui Tadoc, a zis: Lasa-ma, sa dau fuga, si sa duc imparatului vestea cea buna ca Domnul i-a facut dreptate, scapandu-l din mana vrajmasilor sai. 18.20 Ioab i-a zis: Nu tu ai sa duci vestile azi; le vei duce intr-o alta zi, dar nu astazi; fiindca fiul imparatului a murit. 18.21 Si Ioab a zis lui Cusi: Du-te si vesteste imparatului ce ai vazut. Cusi s-a inchinat inaintea lui Ioab, si a dat fuga. 18.22 Ahimaat, fiul lui Tadoc, a zis iarasi lui Ioab: Orice s-ar intampla, lasa-ma sa alerg dupa Cusi. Si Ioab a zis: Pentru ce vrei sa alergi, fiule? Nu este o solie care-ti va fi de folos. 18.23 Orice s-ar intampla, vreau sa alerg, a zis din nou Ahimaat. Si Ioab i-a zis: Da fuga! Ahimaat a alergat pe drumul care duce in campie, si a luat-o inaintea lui Cusi. 18.24 David sedea intre cele doua porti. Caraula s-a dus pe acoperisul portii spre zid; a ridicat ochii si s-a uitat. Si iata ca un om alerga singur singurel. 18.25 Caraula a strigat, si a dat de stire imparatului. Imparatul a zis: Daca este singur, aduce vesti. Si omul acela se apropia din ce in ce mai mult. 18.26 Caraula a vazut un alt om alergand; a strigat la portar: Iata un om alearga singur singurel. Imparatul a zis: Si el aduce vesti. 18.27 Caraula a zis: Alergatura celui dintai pare ca e a lui Ahimaat, fiul lui Tadoc. Si imparatul a zis: Este un om de bine, si aduce vesti bune. 18.28 Ahimaat a strigat, si a zis imparatului: Este bine de tot! S-a inchinat inaintea imparatului cu fata pana la pamant, si a zis: Binecuvantat sa fie Domnul, Dumnezeul tau, care a dat in mainile noastre pe cei ce ridicau mana impotriva domnului nostru imparatul. 18.29 Imparatul a zis: Tanarul Absalom este bine, sanatos? Ahimaat a raspuns: Am vazut o mare invalmaseala, cand a trimis Ioab pe slujitorul imparatului si pe mine, slujitorul tau: dar nu stiu ce era. 18.30 Si imparatul a zis: Stai colea la o parte. Si Ahimaat a stat deoparte. 18.31 Indata a sosit Cusi. Si a zis: Sa afle domnul meu, imparatul, vestea cea buna! Astazi Domnul ti-a facut dreptate, scapandu-te din mana tuturor celor ce se ridicau impotriva ta. 18.32 Imparatul a zis lui Cusi: Tanarul Absalom este bine, sanatos? Cusi a raspuns: Ca tanarul acesta sa fie vrajmasii domnului meu, imparatul, si toti cei ce se ridica impotriva ta, ca sa-ti faca rau! 18.33 Atunci imparatul, cutremurandu-se, s-a suit in odaia de sus a portii, si a plans. Pe cand mergea, zicea: Fiul meu Absalom! Fiul meu, fiul meu Absalom! Cum n-am murit eu in locul tau! Absalom, fiul meu, fiul meu!
19.1 Au venit si au spus lui Ioab: Iata ca imparatul plange si se jeleste din pricina lui Absalom. 19.2 Si in ziua aceea, biruinta s-a prefacut in jale pentru tot poporul, caci in ziua aceea, poporul auzea zicandu-se: Imparatul este mahnit din pricina fiului sau. 19.3 In aceeasi zi, poporul a intrat in cetate pe furis, ca niste oameni rusinati ca au fugit din lupta. 19.4 Imparatul isi acoperise fata, si striga in gura mare: Fiul meu Absalom! Absalom, fiul meu, fiul meu. 19.5 Ioab a intrat in odaia unde era imparatul, si a zis: Tu acoperi azi de rusine fata tuturor slujitorilor tai, care au scapat azi viata ta, a fiilor tai si a fetelor tale, a nevestelor tale si a tiitoarelor tale. 19.6 Tu iubesti pe cei ce te urasc, si urasti pe cei ce te iubesc, caci arati azi ca pentru tine nu sunt nici capetenii nici slujitori; si vad acum ca, daca ar trai Absalom si noi toti am fi murit in ziua aceasta, lucrul acesta ti-ar fi placut. 19.7 Scoala-te dar, iesi si vorbeste dupa inima slujitorilor tai! Caci jur pe Domnul ca, daca nu iesi sa te arati, nu va ramane un om cu tine in noaptea aceasta; si aceasta va fi o nenorocire mai rea pentru tine decat toate nenorocirile care ti s-au intamplat din tinerete pana acum. 19.8 Atunci imparatul s-a sculat, si a sezut la poarta. Au spus tot poporului: Iata ca imparatul sta la poarta. Si tot poporul a venit inaintea imparatului. Insa Israel fugise, fiecare in cortul lui. 19.9 Si in toate semintiile lui Israel, tot poporul se certa, zicand: Imparatul ne-a izbavit din mana vrajmasilor nostri, el ne-a scapat din mana Filistenilor; si acum a trebuit sa fuga din tara dinaintea lui Absalom. 19.10 Si Absalom, pe care-l unsesem sa domneasca peste noi, a murit in batalie: de ce nu puneti o vorba pentru intoarcerea imparatului? 19.11 La randul sau, imparatul David a trimis sa spuna preotilor Tadoc si Abiatar: Vorbiti batranilor lui Iuda, si spuneti-le: Pentru ce ati fi voi cei din urma pentru intoarcerea imparatului in casa lui? Caci ce se spunea in tot Israelul ajunsese pana la imparat. 19.12 Voi sunteti fratii mei, sunteti os din oasele mele si carne din carnea mea; pentru ce ati fi voi cei din urma pentru aducerea imparatului inapoi? 19.13 Si lui Amasa spuneti-i asa: Nu esti tu oare os din oasele mele si carne din carnea mea? Sa ma pedepseasca Dumnezeu cu toata asprimea, daca nu vei fi inaintea mea pentru totdeauna capetenia ostirii in locul lui Ioab! 19.14 David a inmuiat inima tuturor celor din Iuda, de parca ar fi fost un singur om; si au trimis sa spuna imparatului: Intoarce-te, tu si toti slujitorii tai. 19.15 Imparatul s-a intors, si a ajuns pana la Iordan. Si Iuda s-a dus la Ghilgal, ca sa iasa inaintea imparatului, si sa-l faca sa treaca Iordanul. 19.16 Simei, fiul lui Ghera, Beniamitul, care era din Bahurim, s-a grabit sa se pogoare cu cei din Iuda inaintea imparatului David. 19.17 Avea cu el o mie de oameni din Beniamin, si pe Tiba, mai marele casei lui Saul, si pe cei cincisprezece fii si pe cei douazeci de robi ai lui Tiba. Au trecut Iordanul in fata imparatului. 19.18 Luntrea, pusa la indemana imparatului, tocmai pornise ca sa-i treaca si casa dincolo; si in clipa cand era sa treaca imparatul Iordanul, Simei, fiul lui Ghera, s-a inchinat inaintea lui. 19.19 Si a zis imparatului: Sa nu tina seama domnul meu de nelegiuirea mea, sa uite ca robul tau l-a ocarat in ziua cand imparatul, domnul meu, iesea din Ierusalim, si sa nu tina seama imparatul de lucrul acesta! 19.20 Caci robul tau marturiseste ca a pacatuit. Si iata, vin astazi, cel dintai din toata casa lui Iosif, inaintea imparatului, domnul meu. 19.21 Atunci Abisai, fiul Teruiei, a luat cuvantul, si a zis: Nu trebuie oare sa moara Simei pentru ca a blestemat pe unsul Domnului? 19.22 Dar David a zis: Ce am eu cu voi, fiii Teruiei, si pentru ce va aratati astazi potrivnicii mei? Astazi sa se omoare oare vreun om in Israel? Nu stiu eu ca imparatesc azi peste Israel? 19.23 Si imparatul a zis lui Simei: Nu vei muri! Imparatul i-a jurat ca nu-l va omori. 19.24 Mefiboset, fiul lui Saul, s-a pogorat si el inaintea imparatului. Nu-si ingrijise nici picioarele, nici barba, nici nu-si spalase hainele, din ziua cand plecase imparatul pana in ziua cand se intorcea in pace. 19.25 Cand s-a dus inaintea imparatului la Ierusalim, imparatul i-a zis: Pentru ce n-ai venit cu mine, Mefiboset? 19.26 Si el a raspuns: Imparate, domnul meu, slujitorul meu m-a inselat, caci robul tau, care este olog, zisese: Voi pune saua pe magar, voi incaleca pe el, si voi merge cu imparatul. 19.27 Si el a innegrit pe robul tau la domnul meu imparatul. Dar domnul meu imparatul este ca un inger al lui Dumnezeu. Fa ce vei crede. 19.28 Caci toti cei din casa tatalui meu au fost niste oameni vrednici de moarte inaintea imparatului domnul meu; si totusi, tu ai pus pe robul tau in randul celor ce mananca la masa cu tine. Ce drept mai pot avea eu, si ce am sa cer eu imparatului? 19.29 Imparatul i-a zis: Ce mai vorbesti atata? Am spus: Tu si Tiba, veti imparti pamanturile. 19.30 Si Mefiboset a zis imparatului: Sa ia chiar totul, caci imparatul domnul meu se intoarce in pace acasa. 19.31 Barzilai, Galaaditul, s-a pogorat din Roghelim, si a trecut Iordanul impreuna cu imparatul, ca sa-l petreaca pana dincolo de Iordan. 19.32 Barzilai era foarte batran, in varsta de optzeci de ani. El ingrijise de imparat in timpul sederii lui la Mahanaim, caci era un om foarte bogat. 19.33 Imparatul a zis lui Barzilai: Vino cu mine, si te voi hrani la mine in Ierusalim. 19.34 Dar Barzilai a raspuns imparatului: Cati ani voi mai trai, ca sa ma sui cu imparatul la Ierusalim? 19.35 Eu sunt astazi in varsta de optzeci de ani. Pot eu sa mai cunosc ce este bun si ce este rau? Poate robul tau sa mai aiba vreun gust pentru ce mananca si bea? Pot eu sa mai aud glasul cantaretilor si cantaretelor? Si pentru ce sa mai fie robul tau o povara pentru domnul meu, imparatul? 19.36 Robul tau va merge putin dincolo de Iordan cu imparatul. Dealtfel, pentru ce mi-ar face imparatul aceasta binefacere? 19.37 Sa se intoarca robul tau, si sa mor in cetatea mea, langa mormantul tatalui meu si mamei mele! Dar iata ca robul tau Chimham va trece cu imparatul, domnul meu; fa ce vei crede pentru el. 19.38 Imparatul a zis: Chimham sa treaca impreuna cu mine, si voi face pentru el ce vei vrea; tot ce vei dori de la mine, iti voi da! 19.39 Dupa ce tot poporul a trecut Iordanul si dupa ce l-a trecut si imparatul, imparatul a sarutat pe Barzilai, si l-a binecuvantat. Si Barzilai s-a intors acasa. 19.40 Imparatul s-a indreptat spre Ghilgal, insotit de Chimham. Tot poporul lui Iuda si jumatate din poporul lui Israel petrecuse pe imparat dincolo de Iordan. 19.41 Dar toti barbatii lui Israel au venit la imparat, si i-au zis: Pentru ce te-au furat fratii nostri, barbatii lui Iuda, si au trecut pe imparat peste Iordan, impreuna cu casa lui, si cu toti oamenii lui David? 19.42 Toti barbatii lui Iuda au raspuns barbatilor lui Israel: Fiindca imparatul ne este ruda; si ce ati gasit aici, ca sa va maniati? Am trait noi pe cheltuiala imparatului? Ne-a facut el daruri? 19.43 Si barbatii lui Israel au raspuns barbatilor lui Iuda: Imparatul este de zece ori mai mult al nostru, si chiar la David avem mai mult drept decat voi. Pentru ce ne-ati nesocotit? N-am fost noi cei dintai care am spus sa se intoarca imparatul nostru? Si barbatii lui Iuda au vorbit cu mai multa asprime decat barbatii lui Israel.
20.1 Acolo era un om de nimic, numit Seba, fiul lui Bicri, Beniamitul. El a sunat din trambita, si a zis: Noi n-avem nici o parte cu David, nici o mostenire cu fiul lui Isai! Fiecare la cortul sau, Israele! 20.2 Si toti barbatii lui Israel s-au departat de David, si au urmat pe Seba, fiul lui Bicri. Dar barbatii lui Iuda au ramas credinciosi imparatului lor, si l-au insotit de la Iordan pana la Ierusalim. 20.3 David a intrat iarasi in casa lui la Ierusalim. Imparatul a luat cele zece tiitoare pe care le lasase pentru paza casei, si le-a pus intr-o casa sub paza; a ingrijit de ele, dar n-a intrat la ele. Si au fost inchise pana in ziua mortii lor, traind in vaduvie. 20.4 Imparatul a zis lui Amasa: Cheama-mi peste trei zile pe barbatii lui Iuda; si tu sa fii de fata aici. 20.5 Amasa a plecat sa cheme pe Iuda; dar a zabovit peste vremea pe care i-o hotarase imparatul. 20.6 David a zis atunci lui Abisai: Seba, fiul lui Bicri, ne va face acum mai mult rau decat Absalom. Ia tu insuti pe slujitorii stapanului tau, si urmareste-l, ca nu cumva sa gaseasca cetati intarite, si sa se ascunda dinaintea noastra. 20.7 Si Abisai a plecat, urmat de oamenii lui Ioab, de Cheretiti si de Peletiti, si de toti vitejii; au iesit din Ierusalim, ca sa urmareasca pe Seba, fiul lui Bicri. 20.8 Cand au fost langa piatra cea mare care este la Gabaon, Amasa a ajuns inaintea lor. Ioab era incins cu o sabie pe deasupra hainelor de razboi, cu care era imbracat; ea era legata la coapsa si sta in teaca, si cand a inaintat Ioab, sabia a alunecat. 20.9 Ioab a zis lui Amasa: Esti sanatos, frate? Si cu mana dreapta a apucat pe Amasa de barba sa-l sarute. 20.10 Amasa n-a luat seama la sabia care era in mana lui Ioab; si Ioab l-a lovit cu ea in pantece, si i-a varsat maruntaiele pe pamant, fara sa-i mai dea o a doua lovitura. Si Amasa a murit. Ioab si fratele sau Abisai au urmarit pe Seba, fiul lui Bicri. 20.11 Un barbat dintre oamenii lui Ioab a ramas langa Amasa, si zicea: Cine vrea pe Ioab si cine este pentru David? Sa urmeze pe Ioab! 20.12 Amasa se rostogolea in sange in mijlocul drumului; si omul acela, vazand ca tot poporul se opreste, a tras pe Amasa din drum, pe un camp, si a aruncat o haina pe el, cand a vazut ca toti cei ce ajungeau langa el se opreau. 20.13 Dupa ce a fost luat din drum, fiecare a urmat pe Ioab, ca sa urmareasca pe Seba, fiul lui Bicri. 20.14 Ioab a strabatut toate semintiile lui Israel inspre Abel-Bet-Maaca, si toti barbatii de seama s-au strans si l-au urmat. 20.15 Au venit si au impresurat pe Seba in Abel-Bet-Maaca, si au ridicat impotriva cetatii un val care atingea intaritura. Tot poporul care era cu Ioab sapa zidul ca sa-l faca sa cada. 20.16 Atunci o femeie inteleapta a inceput sa strige din cetate: Ascultati, ascultati! Spuneti, va rog, lui Ioab: Apropie-te pana aici, caci vreau sa-ti vorbesc! 20.17 El s-a apropiat de ea, si femeia a zis: Tu esti Ioab? El a raspuns: Eu sunt. Si ea i-a zis: Asculta vorbele roabei tale. El i-a raspuns: Ascult. 20.18 Si ea a zis: Odinioara era obiceiul sa se spuna: Sa intrebam in Abel! Si totul se ispravea astfel. 20.19 Eu sunt una din cetatile linistite si credincioase din Israel; si tu cauti sa pierzi o cetate care este o mama in Israel! Pentru ce ai nimici tu mostenirea Domnului? 20.20 Ioab a raspuns: Departe, departe de mine gandul sa nimicesc sau sa daram! 20.21 Nu este asa! Dar un om din muntele Efraim, numit Seba, fiul lui Bicri, a ridicat mana impotriva imparatului David; dati-l incoace numai pe el, si ma voi departa de cetate. Femeia a zis lui Ioab: Iata, capul lui iti va fi aruncat peste zid. 20.22 Si femeia s-a dus si a induplecat pe tot poporul cu intelepciunea ei; au taiat capul lui Seba, fiul lui Bicri, si l-au aruncat lui Ioab. Ioab a sunat din trambita; s-au imprastiat de langa cetate, si fiecare s-a dus in cortul lui. Si Ioab s-a intors la Ierusalim, la imparat. 20.23 Ioab era mai mare peste toata ostirea lui Israel; Benaia, fiul lui Iehoiada, era in fruntea Cheretitilor si a Peletitilor; 20.24 Adoram era mai mare peste dari; Iosafat, fiul lui Ahilud, era scriitor (arhivar); 20.25 Seia era logofat: Tadoc si Abiatar erau preoti; 20.26 si Ira din Iair era slujbas de stat al lui David.
21.1 Pe vremea lui David, a fost o foamete care a tinut trei ani. David a intrebat pe Domnul, si Domnul a zis: Din pricina lui Saul si a casei lui sangeroase, pentru ca a ucis pe Gabaoniti este foametea aceasta. 21.2 Imparatul a chemat pe Gabaoniti sa le vorbeasca. Gabaonitii nu erau dintre copiii lui Israel, ci erau o ramasita a Amoritilor; copiii lui Israel se legasera fata de ei cu un juramant, si totusi Saul voise sa-i ucida, in ravna lui pentru copiii lui Israel si Iuda. 21.3 David a zis Gabaonitilor: Ce pot face eu pentru voi, si cu se sa fac ispasire, ca sa binecuvantati mostenirea Domnului? 21.4 Gabaonitii i-au raspuns: Nu voim nici argint nici aur de la Saul si de la casa lui, si nici nu este treaba noastra sa omoram pe cineva din Israel. Si imparatul a zis: Ce voiti dar sa va fac? 21.5 Ei au raspuns imparatului: Fiindca omul acela ne-a slabit si isi pusese de gand sa ne nimiceasca pentru ca sa ne faca sa pierim din tot tinutul lui Israel~ 21.6 sa ni se dea sapte barbati din fiii lui, si-i vom spanzura inaintea Domnului, la Ghibea lui Saul, alesul Domnului. Si imparatul a zis: Vi-i voi da. 21.7 Imparatul a crutat pe Mefiboset, fiul lui Ionatan, fiul lui Saul, pentru juramantul pe care-l facusera intre ei, inaintea Domnului, David si Ionatan, fiul lui Saul. 21.8 Dar imparatul a luat pe cei doi fii, pe care-i nascuse lui Saul Ritpa, fata lui Aiia, si anume: Armoni si Mefiboset, si pe cei cinci fii, pe care-i nascuse Merab, fata lui Saul, lui Adriel din Mehola, fiul lui Barzilai; 21.9 i-a dat in mainile Gabaonitilor, care i-au spanzurat pe munte, inaintea Domnului. Toti cei sapte au pierit impreuna; au fost omorati in cele dintai zile ale seceratului, la inceputul seceratului orzurilor. 21.10 Ritpa, fata lui Aiia, a luat un sac si l-a intins sub ea peste stanca, de la inceputul seceratului pana cand a cazut peste ei ploaie din cer; si a oprit pasarile cerului sa se apropie de ei in timpul zilei, si fiarele campului in timpul noptii. 21.11 Au instiintat pe David despre ce facuse Ritpa, fata lui Aiia, tiitoarea lui Saul. 21.12 Si David s-a dus si a luat oasele lui Saul si oasele fiului sau Ionatan, de la locuitorii din Iabesul Galaadului, care le luasera din piata Bet-San, unde ii spanzurasera Filistenii cand au batut pe Saul la Ghilboa. 21.13 A luat de acolo oasele lui Saul si oasele fiului sau Ionatan; si s-au strans si oasele celor ce fusesera spanzurati. 21.14 Au ingropat oasele lui Saul si fiului sau Ionatan in tara lui Beniamin, la Tela, in mormantul lui Chis, tatal lui Saul. Si au facut tot ce poruncise imparatul. Dupa aceea, Dumnezeu a fost potolit fata de tara. 21.15 Filistenii au pornit iarasi cu razboi impotriva lui Israel. David s-a pogorat cu slujitorii lui, si a luptat impotriva Filistenilor. David era obosit. 21.16 Si Isbi-Benob, unul din copiii lui Rafa, a voit sa omoare pe David; avea o sulita in greutate de trei sute de sicli de arama, si era incins cu o sabie noua. 21.17 Abisai, fiul Teruiei, a venit in ajutorul lui David, a lovit pe Filistean, si l-a omorat. Atunci oamenii lui David, i-au jurat, zicand: Sa nu mai iesi cu noi la lupta, ca sa nu stingi lumina lui Israel. 21.18 Dupa aceea, a mai fost o batalie la Gob cu Filistenii. Atunci Sibecai, Husatitul, a omorat pe Saf, care era unul din copiii lui Rafa. 21.19 A mai fost o batalie la Gob cu Filistenii. Si Elhanan, fiul lui Iaare-Oreghim, din Betleem, a omorat pe fratele lui Goliat din Gat, care avea o sulita, al carei maner era ca sulul de tesut. 21.20 A mai fost o batalie la Gat. Acolo era un om de statura inalta, care avea sase degete la fiecare mana si la fiecare picior, in totul douazeci si patru, si care se tragea tot din Rafa. 21.21 El a batjocorit pe Israel; si Ionatan, fiul lui Simea, fratele lui David, l-a omorat. 21.22 Acesti patru oameni erau copiii lui Rafa nascuti la Gat. Au pierit ucisi de mana lui David si de mana slujitorilor lui.
22.1 David a indreptat catre Domnul cuvintele acestei cantari, dupa ce Domnul l-a izbavit din mana tuturor vrajmasilor lui si din mana lui Saul. 22.2 El a zis: Domnul este stanca mea, cetatuia mea, Izbavitorul meu. 22.3 Dumnezeu este stanca mea, la care gasesc un adapost, scutul meu si puterea care ma mantuieste, turnul meu cel inalt si scaparea mea. Mantuitorule! Tu ma scapi de silnicie. 22.4 Eu chem pe Domnul cel vrednic de lauda, si sunt izbavit de vrajmasii mei. 22.5 Caci valurile mortii ma inconjurasera, suvoaiele nimicirii ma inspaimantasera; 22.6 legaturile mormantului ma inconjurasera, laturile mortii ma prinsesera. 22.7 In stramtoarea mea, am chemat pe Domnul, am chemat pe Dumnezeul meu; din locasul Lui, El mi-a auzit glasul, si strigatul meu a ajuns la urechile Lui. 22.8 Atunci pamantul s-a cutremurat si s-a clatinat, temeliile cerului s-au miscat si s-au zguduit, pentru ca El Se maniase. 22.9 Fum se ridica din narile Lui, si un foc mistuitor iesea din gura Lui: carbuni aprinsi tasneau din ea. 22.10 A plecat cerurile, si S-a pogorat: un nor gros era sub picioarele Lui. 22.11 Calarea pe un heruvim, si zbura, venea pe aripile vantului; 22.12 era inconjurat cu intunericul ca si cu un cort, era inconjurat cu gramezi de ape si cu nori intunecosi. 22.13 Din stralucirea care era inaintea Lui scanteiau carbuni de foc. 22.14 Domnul a tunat din ceruri, Cel Preainalt a facut sa-I rasune glasul; 22.15 a aruncat sageti si a risipit pe vrajmasii mei, a aruncat fulgerul, si i-a pus pe fuga. 22.16 Fundul marii s-a vazut, temeliile lumii au fost descoperite, de mustrarea Domnului, de vuietul suflarii narilor Lui. 22.17 El si-a intins mana de sus din inaltime, m-a apucat, m-a scos din apele cele mari; 22.18 m-a izbavit de potrivnicul meu cel puternic, de vrajmasii mei care erau mai tari decat mine. 22.19 Ei ma prinsesera in ziua stramtorarii mele, dar Domnul a fost sprijinitorul meu~ 22.20 El m-a scos la loc larg. El m-a mantuit, pentru ca ma iubeste. 22.21 Domnul mi-a rasplatit dupa nevinovatia mea, mi-a facut dupa curatia mainilor mele; 22.22 caci am pazit caile Domnului, nu m-am facut vinovat fata de Dumnezeul meu. 22.23 Toate poruncile Lui au fost inaintea mea, si nu m-am departat de la legile Lui. 22.24 Am fost fara vina inaintea Lui, m-am pazit de faradelegea mea. 22.25 De aceea Domnul mi-a rasplatit nevinovatia mea, dupa curatia mea inainte Lui. 22.26 Cu cel bun Tu esti bun, cu omul drept Te porti dupa dreptate~ 22.27 cu cel curat esti curat, cu cel indaratnic Te porti dupa indaratnicia lui. 22.28 Tu mantuiesti pe poporul care se smereste, si cu privirea Ta, cobori pe cei mandri. 22.29 Da, Tu esti lumina mea, Doamne! Domnul lumineaza intunericul meu. 22.30 Cu Tine ma napustesc asupra unei osti inarmate, cu Dumnezeul meu sar peste zid. 22.31 Caile lui Dumnezeu sunt desavarsite, cuvantul Domnului este curatit; El este un scut pentru toti cei ce cauta adapost in El. 22.32 Caci cine este Dumnezeu, afara de Domnul? Si cine este o stanca, afara de Dumnezeul nostru? 22.33 Dumnezeu este cetatuia mea cea tare, si El ma calauzeste pe calea cea dreapta. 22.34 El imi face picioarele ca ale cerboaicelor, si El ma aseaza pe locurile mele cele inalte. 22.35 Imi deprinde mainile la lupta, si bratele mele intind arcul de arama. 22.36 Tu imi dai scutul mantuirii Tale, si ajung mare prin bunatatea Ta. 22.37 Largesti drumul sub pasii mei, si picioarele mele nu se clatina. 22.38 Urmaresc pe vrajmasii mei, si-i nimicesc, nu ma intorc pana nu-i nimicesc. 22.39 Ii nimicesc, ii zdrobesc, de nu se mai scoala; cad sub picioarele mele. 22.40 Tu ma incingi cu putere pentru lupta, rapui sub mine pe potrivnicii mei. 22.41 Faci pe vrajmasii mei sa dea dosul inaintea mea, si nimicesc pe cei ce ma urasc. 22.42 Se uita in jurul lor, si nu-i cine sa-i scape. Striga catre Domnul dar nu le raspunde! 22.43 Ii pisez ca pulberea pamantului, ii zdrobesc, ii calc in picioare, ca noroiul de pe ulite. 22.44 Ma scapi din neintelegerile poporului meu; ma pastrezi drept capetenie a neamurilor; un popor pe care nu-l cunosteam imi este supus. 22.45 Fiii strainului ma lingusesc; ma asculta la cea dintai porunca. 22.46 Fiii strainului lesina de la inima, tremura cand ies afara din cetatuie. 22.47 Traiasca Domnul, si binecuvantata sa fie Stanca mea! Inaltat sa fie Dumnezeu, Stanca mantuirii mele~ 22.48 Dumnezeu, care este razbunatorul meu, care-mi supune popoarele~ 22.49 si care ma face sa scap de vrajmasii mei! Tu ma inalti mai presus de potrivnicii mei, ma izbavesti de omul asupritor. 22.50 De aceea Te voi lauda printre neamuri, Doamne! Si voi canta spre slava Numelui Tau. 22.51 El da mari izbaviri imparatului Sau, si arata mila unsului Sau: lui David, si semintei lui, pentru totdeauna.
23.1 Iata cele din urma cuvinte ale lui David. Cuvantul lui David, fiul lui Isai, cuvantul omului care a fost inaltat sus de tot, cuvantul unsului Dumnezeului lui Iacov, cuvantul cantaretului placut al lui Israel. 23.2 Duhul Domnului vorbeste prin mine, si cuvantul Lui este pe limba mea. 23.3 Dumnezeul lui Israel a vorbit. Stanca lui Israel mi-a zis: Cel ce imparateste intre oameni cu dreptate, cel ce imparateste in frica de Dumnezeu~ 23.4 este ca lumina diminetii, cand rasare soarele in dimineata fara nori; ca razele soarelui dupa ploaie, care fac sa incolteasca din pamant verdeata. 23.5 Macar ca nu este asa casa mea inaintea lui Dumnezeu, totusi El a facut cu mine un legamant vesnic, bine intarit in toate privintele si tare. Nu va face El oare sa rasara din el tot ce este spre mantuirea si bucuria mea? 23.6 Dar cei rai sunt toti ca niste spini pe care-i arunci, si nu-i iei cu mana; 23.7 cine se atinge de ei, se inarmeaza cu un fier sau cu manerul unei sulite, si-i arde in foc pe loc. 23.8 Iata numele vitejilor care erau in slujba lui David. Ioseb-Bassebet, Tahchemonitul, unul din fruntasii capeteniilor. El si-a invartit sulita peste opt sute de oameni, pe care i-a omorat dintr-o data. 23.9 Dupa el, Eleazar, fiul lui Dodo, fiul lui Ahohi. El era unul din cei trei razboinici care au tinut piept impreuna cu David impotriva Filistenilor stransi pentru lupta, cand barbatii lui Israel se dadeau inapoi pe inaltimi. 23.10 El s-a sculat, si a lovit pe Filisteni pana ce i-a obosit mana si a ramas lipita de sabie. Domnul a dat o mare izbavire in ziua aceea. Poporul s-a intors dupa Eleazar, numai ca sa ia prada. 23.11 Dupa el, Sama, fiul lui Aghe, din Harar. Filistenii se stransesera la Lehi. Acolo era o bucata de pamant semanata cu linte; si poporul fugea dinaintea Filistenilor. 23.12 Sama s-a asezat in mijlocul ogorului, l-a aparat si a batut pe Filisteni. Si Domnul a dat o mare izbavire. 23.13 Trei dintre cei treizeci de capetenii s-au pogorat pe vremea seceratului si au venit la David, in pestera Adulam, cand o ceata de Filisteni tabarase in valea Refaim. 23.14 David era atunci in cetatuie, si o straja a Filistenilor era la Betleem. 23.15 David a avut o dorinta, si a zis: Cine-mi va da sa beau apa din fantana de la poarta Betleemului? 23.16 Atunci cei trei viteji au trecut prin tabara Filistenilor, si au scos apa din fantana de la poarta Betleemului. Au adus-o si au dat-o lui David; dar el n-a vrut s-o bea si a varsat-o inaintea Domnului. 23.17 El a zis: Departe de mine, Doamne, gandul sa fac lucrul acesta! Sa beau sangele oamenilor acestora care s-au dus cu primejdia vietii lor? Si n-a vrut s-o bea. Iata ce au facut acesti trei viteji. 23.18 Abisai, fratele lui Ioab, fiul Teruiei, era capetenia celor trei. El si-a invartit sulita peste trei sute de oameni, si i-a omorat, si a fost vestit intre cei trei. 23.19 Era cel mai cu vaza din cei trei, si a fost capetenia lor; dar n-a fost la inaltimea celor trei dintai. 23.20 Benaia, fiul lui Iehoiada, fiul unui om din Cabteel, om viteaz si vestit prin faptele lui mari. El a ucis pe cei doi fii ai lui Ariel din Moab. S-a pogorat in mijlocul unei gropi pentru apa unde a ucis un leu, intr-o zi cand cazuse zapada. 23.21 A omorat pe un Egiptean groaznic la infatisare, care avea o sulita in mana; s-a pogorat impotriva lui cu un toiag, a smuls sulita din mana Egipteanului, si l-a omorat cu ea. 23.22 Iata ce a facut Benaia, fiul lui Iehoiada; si a fost vestit printre cei trei viteji. 23.23 Era cel mai cu vaza din cei treizeci; dar n-a ajuns la inaltimea celor trei dintai. David l-a primit intre sfetnicii lui de aproape. 23.24 Asael, fratele lui Ioab, din numarul celor treizeci, Elhanan, fiul lui Dodo, din Betleem. 23.25 Sama din Harod. Elica din Harod. 23.26 Helet, din Pelet. Ira, fiul lui Iches, din Tecoa. 23.27 Abiezer din Anatot. Mebunai, din Husa. 23.28 Talmon, din Ahoah. Maharai, din Netofa. 23.29 Heleb, fiul lui Baana, din Netofa. Itai, fiul lui Ribai, din Ghibea fiilor lui Beniamin. 23.30 Benaia, din Piraton. Hidai, din Nahale-Gaas. 23.31 Abi-Albon, din Araba. Azmavet, din Barhum. 23.32 Eliahba, din Saalbon. Bene-Iasen. Ionatan. 23.33 Sama, din Harar. Ahiam, fiul lui Sarar, din Arar. 23.34 Elifelet, fiul lui Ahasbai, fiul unui Maacatit. Eliam, fiul lui Ahitofel, din Ghilo. 23.35 Hetrai, din Carmel. Paarai, din Arab. 23.36 Igheal, fiul lui Natan, din Toba. Bani, din Gad. 23.37 Telec, Amonitul. Naharai din Beerot, care ducea armele lui Ioab, fiul Teruiei. 23.38 Ira, din Ieter. Gareb, din Ieter. 23.39 Urie, Hetitul. De toti: treizeci si sapte.
24.1 Domnul S-a aprins de manie din nou impotriva lui Israel; si a starnit pe David impotriva lor, zicand: Du-te si fa numaratoarea lui Israel si a lui Iuda. 24.2 Si imparatul a zis lui Ioab, capetenia ostirii, care se afla langa el: Strabate toate semintiile lui Israel, de la Dan pana la Beer-Seba; sa se faca numaratoarea poporului, si sa stiu la cat se ridica numarul lor. 24.3 Ioab a zis imparatului: Domnul, Dumnezeul tau, sa faca poporul de o suta de ori mai mare, si imparatul, domnul meu, sa vada cu ochii lui lucrul acesta! Dar pentru ce vrea imparatul, domnul meu, sa faca lucrul acesta? 24.4 Imparatul a staruit in porunca pe care o dadea lui Ioab si capeteniilor ostirii; si Ioab si capeteniile ostirii au plecat de la imparat, ca sa faca numaratoarea poporului Israel. 24.5 Au trecut Iordanul, si au tabarat la Aroer, la dreapta cetatii care este in mijlocul vaii Gad, si langa Iaezer. 24.6 Au venit pana la Galaad si in tara lui Tahtim-Hodsi. S-au dus pana la Dan-Iaan, si in imprejurimile Sidonului. 24.7 Au venit pana la cetatuia Tir, si in toate cetatile Hevitilor si ale Canaanitilor. Au iesit spre partea de miazazi a lui Iuda, la Beer-Seba. 24.8 Au strabatut astfel toata tara, si au ajuns la Ierusalim, dupa noua luni si douazeci de zile. 24.9 Ioab a dat imparatului numarul poporului: erau in Israel opt sute de mii de oameni de razboi care scoteau sabia, si in Iuda cinci sute de mii de oameni. 24.10 David a simtit cum ii batea inima, dupa ce facuse numaratoarea poporului. Si a zis Domnului: Am savarsit un mare pacat, facand lucrul acesta! Acum, Doamne, binevoieste si iarta nelegiuirea robului Tau, caci am lucrat in totul ca un nebun! 24.11 A doua zi, cand s-a sculat David, cuvantul Domnului a vorbit astfel prorocului Gad, vazatorul lui David: 24.12 Du-te si spune lui David: Asa vorbeste Domnul: Iti pun inainte trei nenorociri; alege una din ele, si te voi lovi cu ea. 24.13 Gad s-a dus la David, si i-a facut cunoscut lucrul acesta, zicand: Vrei sapte ani de foamete in tara ta, sau sa fugi trei luni dinaintea vrajmasilor tai, care te vor urmari, sau sa bantuie ciuma trei zile in tara? Acum alege, si vezi ce trebuie sa raspund Celui ce ma trimite. 24.14 David a raspuns lui Gad: Sunt intr-o mare stramtoare! Oh! mai bine sa cadem in mainile Domnului, caci indurarile Lui sunt nemarginite; dar sa nu cad in mainile oamenilor! 24.15 Domnul a trimis ciuma in Israel, de dimineata pana la vremea hotarata. Si, din Dan pana la Beer-Seba, au murit saptezeci de mii de oameni din popor. 24.16 Pe cand ingerul intindea mana peste Ierusalim ca sa-l nimiceasca, Domnul S-a cait de raul acela, si a zis ingerului care ucidea poporul: Destul! Trage-ti mana acum. Ingerul Domnului era langa aria lui Aravna, Iebusitul. 24.17 David, vazand pe ingerul care lovea pe popor, a zis Domnului: Iata ca am pacatuit! Eu sunt vinovat: dar oile acestea, ce au facut? Mana Ta sa se indrepte dar impotriva mea si impotriva casei tatalui meu! 24.18 In ziua aceea, Gad a venit la David, si i-a zis: Suie-te si inalta un altar Domnului in aria lui Aravna, Iebusitul. 24.19 David s-a suit, dupa cuvantul lui Gad, cum poruncise Domnul. 24.20 Aravna s-a uitat, si a vazut pe imparat si pe slujitorii lui indreptandu-se spre el; si Aravna a iesit, si s-a inchinat inaintea imparatului, cu fata la pamant. 24.21 Aravna a zis: Pentru ce vine domnul meu, imparatul, la slujitorul lui? Si David a raspuns: Ca sa cumpar de la tine aria si sa zidesc in ea un altar Domnului, pentru ca sa inceteze urgia aceasta de peste popor. 24.22 Aravna a zis lui David: Sa ia domnul meu, imparatul, aria, si sa aduca in ea jertfele care-i vor placea; vezi, boii vor fi pentru arderea de tot, si carele cu uneltele lor vor tine loc de lemne. 24.23 Aravna a dat imparatului totul. Si Aravna a zis imparatului: Domnul, Dumnezeul tau, sa te primeasca! 24.24 Dar imparatul a zis lui Aravna: Nu! vreau s-o cumpar de la tine pe pret de argint, si nu voi aduce Domnului, Dumnezeului meu, arderi de tot, care sa nu ma coste nimic. Si David a cumparat aria si boii cu cinzeci de sicli de argint. 24.25 David a zidit acolo un altar Domnului, si a adus arderi de tot si jertfe de multumire. Atunci Domnul a fost potolit fata de tara, si a incetat urgia deasupra lui Israel.
1.1 Imparatul David era batran, inaintat in varsta; il acopereau cu haine, si nu se putea incalzi. 1.2 Slujitorii lui i-au zis: Sa se caute pentru domnul imparatul o fata fecioara; ea sa stea inaintea imparatului, sa-l ingrijeasca, si sa se culce la sanul tau; si domnul meu imparatul se va incalzi. 1.3 Au cautat in tot tinutul lui Israel o fata tanara si frumoasa, si au gasit pe Abisag, Sunamita, pe care au adus-o la imparat. 1.4 Aceasta fata era foarte frumoasa. Ea a ingrijit pe imparat, si i-a slujit; dar imparatul nu s-a impreunat cu ea. 1.5 Adonia, fiul Haghitei, s-a sumetit pana acolo incat a zis: Eu voi fi imparat! Si si-a pregatit care si calareti, si cincizeci de oameni care alergau inaintea lui. 1.6 Tatal sau nu-l mustrase niciodata in viata lui, zicand: Pentru ce faci asa? Adonia, de altfel, era foarte frumos la chip, si se nascuse dupa Absalom. 1.7 El a vorbit cu Ioab, fiul Teruiei, si cu preotul Abiatar: si acestia au trecut de partea lui. 1.8 Dar preotul Tadoc, Benaia, fiul lui Iehoiada, prorocul Natan, Simei, Rei si vitejii lui David, n-au fost cu Adonia. 1.9 Adonia a taiat oi, boi si vitei grasi, langa piatra lui Zohelet, care este, langa En-Roguel; si a poftit pe toti fratii lui, fiii imparatului, si pe toti barbatii lui Iuda din slujba imparatului. 1.10 Dar n-a poftit pe prorocul Natan, nici pe Benaia, nici pe viteji, nici pe fratele sau Solomon. 1.11 Atunci Natan a zis Bat-Sebei, mama lui Solomon: N-ai auzit ca Adonia, fiul Haghitei, s-a facut imparat, fara sa stie domnul nostru David? 1.12 Vino dar acum, si-ti voi da un sfat, ca sa-ti scapi viata ta si viata fiului tau Solomon. 1.13 Du-te, intra la imparatul David, si spune-i: Imparate, domnul meu, n-ai jurat tu roabei tale, zicand: Fiul tau Solomon va imparati dupa mine, si va sedea pe scaunul meu de domnie? Pentru ce dar imparateste Adonia? 1.14 Si in timp ce tu vei vorbi cu imparatul, eu insumi voi intra dupa tine, si-ti voi intari cuvintele. 1.15 Bat-Seba s-a dus in odaia imparatului. El era foarte batran; si Abisag, Sunamita, ii slujea. 1.16 Bat-Seba s-a plecat si s-a inchinat inaintea imparatului. Si imparatul a zis: Ce vrei? 1.17 Ea i-a raspuns: Domnul meu, tu ai jurat roabei tale pe Domnul, Dumnezeul tau, zicand: Solomon, fiul tau, va imparati dupa mine, si va sedea pe scaunul meu de domnie. 1.18 Si acum iata ca Adonia imparateste! Si tu nu stii, imparate, domnul meu! 1.19 El a junghiat boi, vitei grasi si oi in mare numar; si a poftit pe toti fiii imparatului, pe preotul Abiatar, si pe Ioab, capetenia ostirii, dar pe robul tau Solomon nu l-a poftit. 1.20 Imparate, domnul meu, tot Israelul are ochii indreptati spre tine, ca sa-i faci cunoscut cine va sedea pe scaunul de domnie al imparatului, domnului meu, dupa el. 1.21 Si cand imparatul, domnul meu, va fi culcat impreuna cu parintii sai, se va intampla ca eu si fiul meu Solomon vom fi priviti ca niste vinovati. 1.22 Pe cand inca vorbea ea cu imparatul, iata ca a sosit prorocul Natan. 1.23 Au dat de stire imparatului, si au zis: Iata ca a venit prorocul Natan! El a intrat inaintea imparatului, si s-a inchinat inaintea imparatului cu fata pana la pamant. 1.24 Si Natan a zis: Imparate, domnul meu, oare tu ai zis: Adonia va imparati dupa mine, si va sedea pe scaunul meu de domnie? 1.25 Caci el s-a pogorat astazi, a taiat boi, vitei grasi si oi, in mare numar; si a poftit pe totii fiii imparatului, pe capeteniile ostirii, si pe preotul Abiatar. Si ei mananca si beau inaintea lui, si zic: Traiasca imparatul Adonia! 1.26 Dar nu m-a poftit nici pe mine, care sunt robul tau, nici pe preotul Tadoc, nici pe Benaia, fiul lui Iehoiada, nici pe robul tau Solomon. 1.27 Oare din porunca domnului meu, imparatul, are loc lucrul acesta, si fara sa fi facut cunoscut robului tau cine are sa se suie pe scaunul de domnie al imparatului, domnului meu, dupa el? 1.28 Imparatul David a raspuns: Chemati-mi pe Bat-Seba. Ea a intrat, si s-a infatisat inaintea imparatului. 1.29 Si imparatul a jurat, si a zis: Viu este Domnul, care m-a izbavit din toate necazurile~ 1.30 ca, asa cum am jurat pe Domnul, Dumnezeul lui Israel, zicand: Fiul tau Solomon va imparati dupa mine, si va sedea pe scaunul meu de domnie in locul meu, asa voi face azi. 1.31 Bat-Seba s-a plecat cu fata la pamant, si s-a inchinat inaintea imparatului. Si a zis: Traiasca pe vecie domnul meu, imparatul David! 1.32 Imparatul David a zis: Chemati-mi pe preotul Tadoc, pe prorocul Natan si pe Benaia, fiul lui Iehoiada. Ei au intrat si s-au infatisat inaintea imparatului. 1.33 Si imparatul le-a zis: Luati cu voi pe slujitorii stapanului vostru, puneti pe fiul meu Solomon calare pe catarul meu, si pogorati-l la Ghihon. 1.34 Acolo, preotul Tadoc si prorocul Natan sa-l unga imparat peste Israel. Sa sunati din trambita, si sa ziceti: Traiasca imparatul Solomon! 1.35 Sa va suiti apoi dupa el ca sa vina sa se aseze pe scaunul meu de domnie, si sa imparateasca in locul meu. Caci porunca mea, este ca el sa fie capetenia lui Israel si Iuda. 1.36 Benaia, fiul lui Iehoiada, a raspuns imparatului: Amin! Asa sa vrea Domnul, Dumnezeul domnului meu, imparatul: 1.37 Domnul sa fie cu Solomon cum a fost cu domnul meu, imparatul, ca sa-si inalte scaunul de domnie mai presus de scaunul de domnie al domnului meu, imparatul David! 1.38 Atunci preotul Tadoc s-a pogorat impreuna cu prorocul Natan, cu Benaia, fiul lui Iehoiada, cu Cheretitii si Peletitii; au pus pe Solomon calare pe catarul imparatului David, si l-au dus la Ghihon. 1.39 Preotul Tadoc a luat cornul cu untdelemn din cort, si a uns pe Solomon. Au sunat din trambita, si tot poporul a zis: Traiasca imparatul Solomon! 1.40 Tot poporul s-a suit dupa el, si poporul canta din fluier si se desfata cu mare bucurie; se clatina pamantul de strigatele lor. 1.41 Zvonul acesta a ajuns pana la Adonia si la toti cei poftiti care erau cu el, tocmai in clipa cand sfarseau de mancat. Ioab, auzind sunetul trambitei, a zis: Ce este cu vuietul acesta de care rasuna cetatea? 1.42 Pe cand vorbea el inca, a venit Ionatan, fiul preotului Abiatar. Si Adonia a zis: Apropie-te, ca esti un om viteaz, si aduci vesti bune. 1.43 Da, a raspuns Ionatan lui Adonia, domnul nostru imparatul David a facut imparat pe Solomon. 1.44 A trimis cu el pe preotul Tadoc, pe prorocul Natan, pe Benaia, fiul lui Iehoiada, pe Cheretiti si Peletiti, si l-au pus calare pe catarul imparatului. 1.45 Preotul Tadoc si prorocul Natan l-au uns imparat la Ghihon. De acolo s-au suit inveselindu-se, si cetatea a fost pusa in miscare: acesta este vuietul pe care l-ati auzit. 1.46 Solomon s-a si asezat pe scaunul de domnie al imparatului. 1.47 Si slujitorii imparatului au venit sa binecuvanteze pe domnul nostru imparatul David, zicand: Dumnezeul tau sa faca numele lui Solomon mai vestit decat numele tau, si el sa-si inalte scaunul de domnie mai presus de scaunul tau de domnie! Si imparatul s-a inchinat pe patul sau. 1.48 Iata ce a zis si imparatul: Binecuvantat sa fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, care mi-a dat astazi un urmas pe scaunul meu de domnie, si mi-a ingaduit sa-l vad! 1.49 Toti cei poftiti de Adonia s-au umplut de spaima; s-au sculat si au plecat care incotro. 1.50 Adonia s-a temut de Solomon; s-a sculat si el, a plecat, si s-a apucat de coarnele altarului. 1.51 Au venit si au spus lui Solomon: Iata ca Adonia se teme de imparatul Solomon, si s-a apucat de coarnele altarului, zicand: Sa-mi jure imparatul Solomon azi ca nu va omori pe robul sau cu sabia! 1.52 Solomon a zis: Daca va fi om cinstit, un par din cap nu-i va cadea la pamant; dar daca se va gasi rautate in el, va muri. 1.53 Si imparatul Solomon a trimis niste oameni, care l-au pogorat de pe altar. El a venit si s-a inchinat inaintea imparatului Solomon, si Solomon i-a zis: Du-te acasa.
2.1 David se apropia de clipa mortii, si a dat indrumari fiului sau Solomon, zicand: 2.2 Eu plec pe calea pe care merge toata lumea. Intareste-te, si fii om! 2.3 Pazeste poruncile Domnului, Dumnezeului tau, umbland in caile Lui, si pazind legile Lui, poruncile Lui, hotararile Lui si invataturile Lui, dupa cum este scris in legea lui Moise, ca sa izbutesti in tot ce vei face si ori incotro te vei intoarce~ 2.4 si pentru ca Domnul sa implineasca urmatoarele cuvinte pe care le-a rostit pentru mine: Daca fiii tai vor lua seama la calea lor, umbland cu credinciosie inaintea Mea, din toata inima lor si din tot sufletul lor, nu vei fi lipsit niciodata de un urmas pe scaunul de domnie al lui Israel. 2.5 Stii ce mi-a facut Ioab, fiul Teruiei, ce a facut celor doua capetenii ale ostirii lui Israel, lui Abner, fiul lui Ner, si lui Amasa, fiul lui Ieter. I-a omorat; a varsat in timp de pace sange de razboi, si a pus sangele de razboi pe cingatoarea cu care era incins la mijloc si pe incaltamintea din picioare. 2.6 Fa dupa intelepciunea ta, si sa nu lasi ca perii lui cei albi sa se pogoare in pace in locuinta mortilor. 2.7 Sa te porti cu bunavointa cu fiii lui Barzilai, Galaaditul, si ei sa manance la masa cu tine; caci tot asa s-au purtat si ei cu mine, iesindu-mi inainte, cand fugeam de fratele tau Absalom. 2.8 Iata ca ai langa tine pe Simei, fiul lui Ghera, Beniamitul, din Bahurim. El a rostit impotriva mea mari blesteme in ziua cand ma duceam la Mahanaim. Dar s-a pogorat inaintea mea la Iordan, si i-am jurat pe Domnul, zicand: Nu te voi omori cu sabia. 2.9 Acum, tu sa nu-l lasi nepedepsit; caci esti un om intelept, si stii cum trebuie sa te porti cu el. Sa-i pogori perii albi insangerati in locuinta mortilor. 2.10 David a adormit cu parintii lui, si a fost ingropat in cetatea lui David. 2.11 Vremea cat a imparatit David peste Israel a fost de patruzeci de ani: la Hebron a imparatit sapte ani, iar la Ierusalim a imparatit treizeci si trei de ani. 2.12 Solomon a sezut pe scaunul de domnie al tatalui sau David, si imparatia lui s-a intarit foarte mult. 2.13 Adonia, fiul Haghitei, s-a dus la Bat-Seba, mama lui Solomon. Ea i-a zis: Vii cu ganduri pasnice? El a raspuns: Da. 2.14 Si a adaugat: Am sa-ti spun o vorba. Ea a zis: Vorbeste! 2.15 Si el a zis: Stii ca imparatia era a mea, si ca tot Israelul isi indrepta privirile spre mine ca sa fiu imparat. Dar imparatia s-a intors, si a cazut fratelui meu, pentru ca Domnul i-a dat-o. 2.16 Acum iti cer un lucru: nu-ti intoarce fata! Ea i-a raspuns: Vorbeste! 2.17 Si el a zis: Spune, te rog, imparatului Solomon caci nu se poate sa nu te asculte sa-mi dea de nevasta pe Abisag, Sunamita. 2.18 Bat-Seba a zis: Bine! voi vorbi imparatului pentru tine. 2.19 Bat-Seba s-a dus la imparatul Solomon, sa-i vorbeasca pentru Adonia. Imparatul s-a sculat s-o intampine, s-a inchinat inaintea ei, si a sezut pe scaunul sau de domnie. Au pus un scaun pentru mama imparatului, si ea a sezut la dreapta lui. 2.20 Apoi a zis: Am sa-ti fac o mica rugaminte: sa ma asculti! Si imparatul i-a zis: Cere, mama, caci te voi asculta. 2.21 Ea a zis: Abisag, Sunamita, sa fie data de nevasta fratelui tau Adonia. 2.22 Imparatul Solomon a raspuns mamei sale: Pentru ce ceri numai pe Abisag, Sunamita, pentru Adonia? Cere si imparatia pentru el caci este fratele meu mai mare decat mine pentru el, pentru preotul Abiatar, si pentru Ioab, fiul Teruiei. 2.23 Atunci imparatul a jurat pe Domnul, zicand: Sa ma pedepseasca Dumnezeu cu toata asprimea, daca nu-l vor costa viata pe Adonia cuvintele acestea! 2.24 Acum, viu este Domnul, care m-a intarit si m-a suit pe scaunul de domnie al tatalui meu David, si care mi-a facut o casa, dupa fagaduinta Lui, ca astazi va muri Adonia! 2.25 Si imparatul Solomon a trimis pe Benaia, fiul lui Iehoiada, care l-a lovit; si Adonia a murit. 2.26 Imparatul a zis apoi preotului Abiatar: Du-te la Anatot la mosiile tale, caci esti vrednic de moarte; dar nu te voi omori azi, pentru ca ai purtat chivotul Domnului Dumnezeu inaintea tatalui meu David, si pentru ca ai luat parte la toate suferintele tatalui meu. 2.27 Astfel Solomon a scos pe Abiatar din slujba de preot al Domnului, ca sa implineasca cuvantul rostit de Domnul asupra casei lui Eli in Silo. 2.28 Vestea aceasta a ajuns pana la Ioab, care luase partea lui Adonia, macar ca nu luase partea lui Absalom. Si Ioab a fugit la cortul Domnului, si s-a apucat de coarnele altarului. 2.29 Au dat de stire imparatului Solomon ca Ioab a fugit la cortul Domnului, si ca este la altar. Si Solomon a trimis pe Benaia, fiul lui Iehoiada, zicandu-i: Du-te si loveste-l! 2.30 Benaia a ajuns la cortului Domnului, si a zis lui Ioab: Iesi! caci asa porunceste imparatul. Dar el a raspuns: Nu! vreau sa mor aici. Benaia a spus lucrul acesta imparatului, zicand: Asa a vorbit Ioab, si asa mi-a raspuns. 2.31 Imparatul a zis lui Benaia: Fa cum a zis, loveste-l, si ingroapa-l; si ia astfel de peste mine si de peste casa tatalui meu sangele pe care l-a varsat Ioab fara temei. 2.32 Domnul va face ca sangele lui sa cada asupra capului lui, pentru ca a lovit pe doi barbati mai drepti si mai buni decat el, si i-a ucis cu sabia, fara sa fi stiut tatal meu David: pe Abner, fiul lui Ner, capetenia ostirii lui Israel, si pe Amasa, fiul lui Ieter, capetenia ostirii lui Iuda. 2.33 Sangele lor sa cada peste capul lui Ioab si peste capul urmasilor lui pentru totdeauna; dar David, samanta lui, casa lui si scaunul lui de domnie, sa aiba parte de pace pe vecie din partea Domnului. 2.34 Benaia, fiul lui Iehoiada, s-a suit, a lovit pe Ioab, si l-a omorat. El a fost ingropat in casa lui, in pustie. 2.35 Imparatul a pus in fruntea ostirii pe Benaia, fiul lui Iehoiada, in locul lui Ioab, iar in locul lui Abiatar a pus pe preotul Tadoc. 2.36 Imparatul a chemat pe Simei, si i-a zis: Zideste-ti o casa la Ierusalim: sa locuiesti in ea, si sa nu iesi din ea ca sa te duci intr-o parte sau alta. 2.37 Sa stii bine ca in ziua cand vei iesi si vei trece paraul Chedron, vei muri. Atunci sangele tau va cadea asupra capului tau. 2.38 Simei a raspuns imparatului: Bine! robul tau va face cum spune domnul meu, imparatul. Si Simei a locuit multa vreme la Ierusalim. 2.39 Dupa trei ani, s-a intamplat ca doi slujitori ai lui Simei au fugit la Achis, fiul lui Maaca, imparatul Gatului. Au dat de stire lui Simei, zicand: Iata ca slujitorii tai sunt la Gat. 2.40 Simei s-a sculat, a pus saua pe magar, si s-a dus la Gat la Achis, sa-si caute slujitorii. Simei s-a dus, si si-a adus inapoi slujitorii din Gat. 2.41 Au dat de veste lui Solomon ca Simei a plecat din Ierusalim la Gat, si ca s-a intors. 2.42 Imparatul a chemat pe Simei, si i-a zis: Nu te-am pus eu sa juri pe Domnul, si nu ti-am spus eu hotarat: Sa stii ca vei muri in ziua cand vei iesi sa te duci intr-o parte sau alta? Si nu mi-ai raspuns tu: Bine! am inteles? 2.43 Pentru ce atunci n-ai ascultat de juramantul Domnului si de porunca pe care ti-o dadusem? 2.44 Si imparatul a zis lui Simei: Stii inauntrul inimii tale tot raul pe care l-ai facut tatalui meu David; Domnul a intors rautatea ta asupra capului tau. 2.45 Dar imparatul Solomon va fi binecuvantat, si scaunul de domnie al lui David va fi intarit pe vecie inaintea Domnului. 2.46 Si imparatul a poruncit lui Benaia, fiul lui Iehoiada, care a iesit si a lovit pe Simei; si Simei a murit. Astfel, imparatia s-a intarit in mainile lui Solomon.
3.1 Solomon s-a incuscrit cu Faraon, imparatul Egiptului. A luat de nevasta pe fata lui Faraon, si a adus-o in cetatea lui David, pana si-a ispravit de zidit casa lui, casa Domnului, si zidul dimprejurul Ierusalimului. 3.2 Poporul nu aducea jertfe decat pe inaltimi, caci pana pe vremea aceasta nu se zidise inca o casa in Numele Domnului. 3.3 Solomon iubea pe Domnul, si se tinea de obiceiurile tatalui sau David. Numai ca aducea jertfe si tamaie pe inaltimi. 3.4 Imparatul s-a dus la Gabaon sa aduca jertfe acolo, caci era cea mai insemnata inaltime. Solomon a adus o mie de arderi de tot pe altar. 3.5 La Gabaon, Domnul S-a aratat in vis lui Solomon noaptea, si Dumnezeu i-a zis: Cere ce vrei sa-ti dau. 3.6 Solomon a raspuns: Tu ai aratat o mare bunavointa fata de robul Tau David, tatal meu, pentru ca umbla inaintea Ta in credinciosie, in dreptate si in curatie de inima fata de Tine; i-ai pastrat aceasta mare bunavointa, si i-ai dat un fiu, care sta pe scaunul lui de domnie, cum se vede astazi. 3.7 Acum Doamne, Dumnezeul meu, Tu ai pus pe robul Tau sa imparateasca in locul tatalui meu David; si eu nu sunt decat un tanar, nu sunt incercat. 3.8 Robul Tau este in mijlocul poporului pe care l-ai ales, popor foarte mare, care nu poate fi nici socotit, nici numarat, din pricina multimii lui. 3.9 Da dar robului Tau o inima priceputa, ca sa judece pe poporul Tau, sa deosebeasca binele de rau! Caci cine ar putea sa judece pe poporul Tau, pe poporul acesta asa de mare la numar! 3.10 Cererea aceasta a lui Solomon a placut Domnului. 3.11 Si Dumnezeu a zis: Fiindca lucrul acesta il ceri, fiindca nu ceri pentru tine nici viata lunga, nici bogatii, nici moartea vrajmasilor tai, ci ceri pricepere, ca sa faci dreptate~ 3.12 voi face dupa cuvantul tau. Iti voi da o inima inteleapta si priceputa, asa cum n-a fost nimeni inaintea ta si nu se va scula nimeni niciodata ca tine. 3.13 Mai mult, iti voi da si ce n-ai cerut: bogatii si slava, asa incat in tot timpul vietii tale nu va fi nici un imparat ca tine. 3.14 Si daca vei umbla in caile Mele, pazind legile si poruncile Mele, cum a facut David, tatal tau, iti voi lungi zilele. 3.15 Solomon s-a desteptat. Acesta a fost visul. Solomon s-a intors la Ierusalim, si s-a infatisat inaintea chivotului legamantului Domnului. A adus arderi de tot si jertfe de multumire, si a dat un ospat tuturor slujitorilor lui. 3.16 Atunci au venit doua femei curve la imparat, si s-au infatisat inaintea lui. 3.17 Una din femei a zis: Rogu-ma, domnul meu, eu si femeia aceasta locuiam in aceeasi casa, si am nascut langa ea in casa. 3.18 Dupa trei zile, femeia aceasta a nascut si ea. Locuiam impreuna, nici un strain nu era cu noi in casa, nu eram decat noi amandoua. 3.19 Peste noapte, fiul acestei femei a murit, pentru ca se culcase peste el. 3.20 Ea s-a sculat pe la mijlocul noptii, a luat pe fiul meu de langa mine, pe cand dormea roaba ta, si l-a culcat la sanul ei: iar pe fiul ei, care murise, l-a culcat la sanul meu. 3.21 Dimineata, m-am sculat sa dau tata copilului; si iata ca era mort. M-am uitat cu luare-aminte la el dimineata; si iata ca nu era fiul meu, pe care-l nascusem. 3.22 Cealalta femeie a zis: Ba nu; fiul meu este cel viu, iar fiul tau cel mort. Dar cea dintai a raspuns: Ba nicidecum! fiul tau este cel mort, iar fiul meu este cel viu. Asa au vorbit ele inaintea imparatului. 3.23 Imparatul a zis: Una zice: Fiul meu este cel viu, iar fiul tau este cel mort. Si cealalta zice: Ba nicidecum! fiul tau este cel mort, iar fiul meu este cel viu. 3.24 Apoi a adaugat: Aduceti-mi o sabie. Au adus o sabie inaintea imparatului. 3.25 Si imparatul a zis: Taiati in doua copilul cel viu, si dati o jumatate uneia si o jumatate celeilalte. 3.26 Atunci femeia al carei copil era viu, a simtit ca i se rupe inima pentru copil, si a zis imparatului: Ah! domnul meu, da-i mai bine ei copilul cel viu, si nu-l omori! Dar cealalta a zis: Sa nu fie nici al meu nici al tau; taiati-l! 3.27 Si imparatul, luand cuvantul, a zis: Dati celei dintai copilul cel viu, si nu-l omorati. Ea este mama lui. 3.28 Tot Israelul a auzit de hotararea pe care o rostise imparatul. Si s-au temut de imparat, caci au vazut ca intelepciunea lui Dumnezeu era in el, povatuindu-l in judecatile lui.
4.1 Imparatul Solomon era imparat peste tot Israelul. 4.2 Iata capeteniile pe care le avea in slujba lui: Azaria, fiul preotului Tadoc~ 4.3 Elihoref si Ahia, fiii lui Sisa, erau logofeti; Iosafat, fiul lui Ahilud, era scriitor; 4.4 Benala, fiul lui Iehoiada, era peste ostire; Tadoc si Abiatar erau preoti. 4.5 Azaria, fiul lui Natan, era mai mare peste ingrijitori. Zabud, fiul lui Natan era slujbas de stat, cirac al imparatului; 4.6 Ahisar era mai mare peste casa imparatului; si Adoniram, fiul lui Abda, era mai mare peste dari. 4.7 Solomon avea doisprezece ingrijitori peste tot Israelul. Ei ingrijeau de hrana imparatului si a casei lui, fiecare timp de o luna din an. 4.8 Iata-le numele: Fiul lui Hur, in muntele lui Efraim. 4.9 Fiul lui Decher, la Macat, la Saalbim, la Bet-Semes, la Elon si la Bet-Hanan. 4.10 Fiul lui Hesed, la Arubot; el avea Soco si toata tara Hefer. 4.11 Fiul lui Abinadab avea tot tinutul Dorului. Tafat, fata lui Solomon, era nevasta lui. 4.12 Baana, fiul lui Ahilud, avea Taanac si Meghido, si tot Bet-Seanul de langa Tartan sub Izreel, de la Bet-Sean pana la Abel-Mehola, pana dincolo de Iocmeam. 4.13 Fiul lui Gheber, la Ramot din Galaad; el avea targurile lui Iair, fiul lui Manase, in Galaad; mai avea si tinutul Argob in Basan, saizeci cetati mari cu ziduri si zavoare de arama. 4.14 Ahinadab, fiul lui Ido, la Mahanaim. 4.15 Ahimaat, in Neftali. El luase de nevasta pe Basmat, fata lui Solomon. 4.16 Baana, fiul lui Husai, in Aser si la Bealot. 4.17 Iosafat, fiul lui Paruah, in Isahar. 4.18 Simei, fiul lui Ela, in Beniamin. 4.19 Gheber, fiul lui Uri, in tara Galaadului; el avea tinutul lui Sihon, imparatul Amoritilor si al lui Og, imparatul Basanului. Era un singur ingrijitor in tara aceasta. 4.20 Iuda si Israel erau in numar foarte mare, ca nisipul de pe tarmul marii. Ei mancau, beau si se inveseleau. 4.21 Solomon mai stapanea si toate imparatiile de la Rau pana in tara Filistenilor si pana la hotarul Egiptului. Ei ii aduceau daruri, si au fost supusi lui Solomon tot timpul vietii lui. 4.22 In fiecare zi Solomon manca: treizeci de cori de floare de faina, si saizeci de cori de alta faina~ 4.23 zece boi grasi, douazeci de boi de pascut, si o suta de oi, afara de cerbi, caprioare, ciute si pasari ingrasate. 4.24 Stapanea peste toata tara de dincoace de Rau, de la Tifsah pana la Gaza, peste toti imparatii de dincoace de Rau. Si avea pace pretutindeni de jur imprejur. 4.25 Iuda si Israel, de la Dan pana la Beer-Seba, au locuit in liniste fiecare sub via lui si sub smochinul lui, in tot timpul lui Solomon. 4.26 Solomon avea patruzeci de mii de iesle pentru caii de la carele lui, si douasprezece mii de calareti. 4.27 Ingrijitorii ingrijeau de hrana imparatului Solomon si a tuturor celor ce se apropiau de masa lui, fiecare in luna lui; si nu lasau sa fie vreo lipsa. 4.28 Aduceau si orz si paie pentru armasari si fugari, in locul unde se afla imparatul, fiecare dupa poruncile pe care le primise. 4.29 Dumnezeu a dat lui Solomon intelepciune, foarte mare pricepere, si cunostinte multe ca nisipul de pe tarmul marii. 4.30 Intelepciunea lui Solomon intrecea intelepciunea tuturor fiilor Rasaritului si toata intelepciunea Egiptenilor. 4.31 El era mai intelept decat orice om, mai mult decat Etan, Ezrahitul, mai mult decat Heman, Calcol si Darda, fiii lui Mahol; si faima lui se raspandise printre toate neamurile, dimprejur. 4.32 A rostit trei mii de pilde, si a alcatuit o mie cinci cantari. 4.33 A vorbit despre copaci, de la cedrul din Liban pana la isopul care creste pe zid, a vorbit de asemenea despre dobitoace, despre pasari, despre taratoare si despre pesti. 4.34 Veneau oameni din toate popoarele sa asculte intelepciunea lui Solomon, din partea tuturor imparatilor pamantului care auzisera vorbindu-se de intelepciunea lui.
5.1 Hiram, imparatul Tirului, a trimis pe slujitorii sai la Solomon; caci auzise ca fusese uns imparat in locul tatalui sau, si el iubise totdeauna pe David. 5.2 Solomon a trimis vorba lui Hiram: 5.3 Stii ca tatal meu David n-a putut sa zideasca o casa Domnului, Dumnezeului lui, din pricina razboaielor cu care l-au inconjurat vrajmasii lui, pana ce Domnul i-a pus sub talpa picioarelor lui. 5.4 Acum Domnul, Dumnezeul meu, mi-a dat odihna din toate partile; nu mai am nici potrivnic, nici nenorociri! 5.5 Iata ca am de gand sa zidesc o casa Numelui Domnului, Dumnezeului meu, cum a spus Domnul tatalui meu David, zicand: Fiul tau, pe care-l voi pune in locul tau, pe scaunul tau de domnie, el va zidi o casa Numelui Meu. 5.6 Porunceste acum sa se taie pentru mine cedri din Liban. Slujitorii mei vor fi cu ai tai, si-ti voi plati simbria slujitorilor tai asa cum o vei hotari tu; caci stii ca dintre noi nimeni nu se pricepe sa taie lemne ca Sidonienii. 5.7 Cand a auzit Hiram cuvintele lui Solomon, a avut o mare bucurie, si a zis: Binecuvantat sa fie astazi Domnul, care a dat lui David un fiu intelept, drept capetenie a acestui mare popor! 5.8 Si Hiram a trimis raspuns lui Solomon: Am auzit ce ai trimis sa mi se spuna. Voi face tot ce vei vrea in ce priveste lemnele de cedru si lemnele de chiparos. 5.9 Slujitorii mei le vor pogori din Liban la mare, si le voi trimite pe mare in plute pana la locul pe care mi-l vei arata: acolo, voi pune sa le dezlege, si le vei lua. Ceea ce cer in schimb, este sa trimiti merinde casei mele. 5.10 Hiram a dat lui Solomon lemne de cedru si lemne de chiparos cat a voit. 5.11 Si Solomon a dat lui Hiram douazeci de mii de cori de grau pentru hrana casei lui si douazeci de cori de untdelemn curat; iata ce a dat Solomon in fiecare an lui Hiram. 5.12 Domnul a dat intelepciune lui Solomon, cum ii fagaduise. Intre Hiram si Solomon a fost pace, si au facut legamant impreuna. 5.13 Imparatul Solomon a luat din tot Israelul oameni de corvoada, in numar de treizeci de mii. 5.14 I-a trimis in Liban, cate zece mii pe luna, cu schimbul; o luna erau in Liban, si doua luni erau acasa. Adoniram era mai mare peste oamenii de corvoada. 5.15 Solomon mai avea saptezeci de mii de oameni care purtau poverile si optzeci de mii care taiau pietrele in munti~ 5.16 afara de capeteniile, in numar de trei mii trei sute, puse de Solomon peste lucrari si insarcinate cu privegherea lucratorilor. 5.17 Imparatul a poruncit sa se scoata pietre mari si marete, cioplite pentru temeliile casei. 5.18 Lucratorii lui Solomon, ai lui Hiram, si Ghiblitii, le-au cioplit, si au pregatit lemnele si pietrele pentru zidirea casei.
6.1 In al patru sute optzecilea an dupa iesirea copiilor lui Israel din tara Egiptului, Solomon a zidit casa Domnului, in al patrulea an al domniei lui peste Israel, in luna Ziv, care este luna a doua. 6.2 Casa pe care a zidit-o imparatul Solomon Domnului, era lunga de saizeci de coti, lata de douazeci, si inalta de treizeci. 6.3 Pridvorul dinaintea templului casei avea o lungime de douazeci de coti, in latimea casei, si zece coti largime in fata casei. 6.4 Imparatul a facut casei ferestre largi inauntru si stramte afara. 6.5 A zidit lipite de zidul casei mai multe randuri de odai, unul peste altul, de jur imprejur, care inconjurau zidurile casei, Templul si sfantul locas; si a facut astfel odai laturalnice de jur imprejur. 6.6 Catul de jos era lat de cinci coti, cel de la mijloc de sase coti, iar al treilea de sapte coti; caci pe partea de afara a casei a facut arcade stramte imprejur ca grinzile sa nu fie prinse in zidurile casei. 6.7 Cand s-a zidit casa, s-au intrebuintat pietre cioplite gata inainte de a fi aduse acolo, asa ca nici ciocan, nici secure, nici o unealta de fier nu s-au auzit in casa in timpul zidirii. 6.8 Intrarea odailor din catul de jos era in partea dreapta a casei; in catul de la mijloc te suiai pe o scara cotita, si tot asa de la catul de mijloc la al treilea. 6.9 Dupa ce a ispravit de zidit casa, Solomon a acoperit-o cu scanduri si cu grinzi de cedru. 6.10 A facut de cinci coti de inalte fiecare din caturile dimprejurul intregii case, si le-a legat de casa prin lemne de cedru. 6.11 Domnul a vorbit lui Solomon, si i-a zis: 6.12 Tu zidesti casa aceasta! Daca vei umbla dupa legile Mele, daca vei implini oranduirile Mele, daca vei pazi si vei urma toate poruncile Mele, voi implini fata de tine fagaduinta pe care am facut-o tatalui tau David~ 6.13 voi locui in mijlocul copiilor lui Israel, si nu voi parasi pe poporul Meu Israel. 6.14 Dupa ce a ispravit de zidit casa~ 6.15 Solomon i-a imbracat zidurile pe dinauntru cu scanduri de cedru, de la pardoseala pana la tavan; a imbracat astfel in lemn partea dinauntru, si a acoperit pardoseala casei cu scanduri de chiparos. 6.16 A imbracat cu scanduri de cedru cei douazeci de coti ai fundului casei, de la pardoseala pana in crestetul zidurilor, si a pastrat locul acesta ca sa faca din el Sfanta Sfintelor, Locul prea sfant. 6.17 Cei patruzeci de coti de dinainte alcatuiau Casa, adica Templul. 6.18 Lemnul de cedru dinauntru avea sapaturi de colocinti, si flori deschise; totul era de cedru, nu se vedea nici o piatra. 6.19 Solomon a pregatit Locul prea sfant inauntru in mijlocul casei, ca sa aseze acolo chivotul legamantului Domnului. 6.20 Locul prea sfant avea douazeci de coti lungime, douazeci de coti latime, si douazeci de coti inaltime. Solomon l-a captusit cu aur curat. A facut inaintea Locului prea sfant un altar de lemn de cedru, si l-a acoperit cu aur. 6.21 Partea dinauntru a casei a captusit-o cu aur, si a prins perdeaua dinauntru in lantisoare de aur inaintea Locului prea sfant, pe care l-a acoperit cu aur. 6.22 A captusit toata casa cu aur, casa intreaga, si a acoperit cu aur tot altarul care era inaintea Locului prea sfant. 6.23 In Locul prea sfant a facut doi heruvimi de lemn de maslin salbatic, inalti de zece coti. 6.24 Fiecare din cele doua aripi ale unuia din heruvimi avea cinci coti, ceea ce facea zece coti de la capatul uneia din aripile lui pana la capatul celeilalte. 6.25 Al doilea heruvim avea tot zece coti. Masura si chipul erau aceleasi pentru amandoi heruvimii. 6.26 Inaltimea fiecaruia din cei doi heruvimi era de zece coti. 6.27 Solomon a asezat heruvimii in mijlocul casei, in partea dinauntru. Aripile lor erau intinse; aripa celui dintai atingea un zid, si aripa celui de al doilea atingea celalalt zid; iar celelalte aripi ale lor se intalneau la capete in mijlocul casei. 6.28 Solomon a acoperit si heruvimii cu aur. 6.29 Pe toate zidurile casei de jur imprejur, in partea din fund si in fata, a pus sa sape chipuri de heruvimi, de finici si de flori deschise. 6.30 A acoperit pardoseala casei cu aur, in partea din fund si in fata. 6.31 La intrarea Locului prea sfant a facut doua usi din lemn de maslin salbatic; pragul de sus si usiorii usilor erau in cinci muchii. 6.32 Cele doua usi erau facute din lemn de maslin salbatic. A pus sa sape pe ele chipuri de heruvimi, de finici, si de flori deschise, si le-a acoperit cu aur, a intins aurul si peste heruvimi si peste finici. 6.33 A facut de asemenea pentru poarta Templului, niste usiori de lemn de maslin salbatic, in patru muchii~ 6.34 si cu doua usi de lemn de chiparos; fiecare usa era facuta din doua scanduri despartite. 6.35 A pus sa sape pe ele chipuri de heruvimi, de finici si de flori deschise, si le-a acoperit cu aur, pe care l-a intins pe sapatura de chipuri. 6.36 A zidit si curtea dinauntru din trei randuri de pietre cioplite si dintr-un rand de grinzi de cedru. 6.37 In anul al patrulea, in luna Ziv, s-au pus temeliile casei Domnului; 6.38 si in anul al unsprezecelea, in luna Bul, care este a opta luna, casa a fost ispravita in toate partile ei si asa cum trebuia sa fie. In timp de sapte ani a zidit-o Solomon.
7.1 Solomon si-a mai zidit si casa lui, si a tinut treisprezece ani pana cand a ispravit-o de tot. 7.2 A zidit mai intai casa din padurea Libanului, lunga de o suta de coti, lata de cincizeci de coti, si inalta de treizeci de coti. Se sprijinea pe patru randuri de stalpi de cedru, si pe stalpi erau grinzi de cedru. 7.3 A acoperit cu cedru odaile care erau sprijinite de stalpi si care erau in numar de patruzeci si cinci, cate cincisprezece de fiecare cat. 7.4 Erau trei caturi, si fiecare din ele avea ferestrele fata in fata. 7.5 Toata usile si toti usiorii erau din barne in patru muchii, si la fiecare din cele trei caturi, usile erau fata in fata. 7.6 A facut un pridvor de stalpi, lung de cincizeci de coti si lat de treizeci de coti, si un alt pridvor inainte cu stalpi si trepte in fata. 7.7 A facut pridvorul scaunului de domnie, unde judeca, pridvorul judecatii; si l-a acoperit cu cedru, de la pardoseala pana in tavan. 7.8 Casa lui de locuit a fost zidita in acelasi fel, intr-o alta curte, in dosul pridvorului. Si a facut o casa la fel cu pridvorul acesta pentru fata lui Faraon, pe care o luase de nevasta. 7.9 Pentru toate aceste cladiri a intrebuintat pietre minunate, cioplite dupa masura, ferestruite cu ferastraul, inauntru si in afara; si aceasta din temelii pana la streasina, si afara pana la curtea cea mare. 7.10 Temeliile erau de pietre foarte de pret, si mari, pietre de zece coti si pietre de opt coti. 7.11 Deasupra erau iarasi pietre foarte de pret, taiate dupa masura, si lemn de cedru. 7.12 Curtea cea mare avea de jur imprejurul ei trei siruri de pietre cioplite si un sir de barne de cedru, ca si curtea dinauntru a casei Domnului, si ca si pridvorul casei. 7.13 Imparatul Solomon a trimis si a adus din Tir pe Hiram~ 7.14 fiul unei vaduve din semintia lui Neftali, si al unui tata din Tir, care lucra in arama. Hiram era plin de intelepciune, de pricepere si de stiinta in savarsirea oricarei lucrari de arama. El a venit la imparatul Solomon, si i-a facut toate lucrarile. 7.15 A turnat cei doi stalpi de arama. Cel dintai avea optsprezece coti in inaltime, si un fir de doisprezece coti masura grosimea celui de al doilea. 7.16 A turnat doua acoperisuri de arama, ca sa le puna pe varfurile stalpilor; cel dintai era inalt de cinci coti, si al doilea era inalt de cinci coti. 7.17 A mai facut niste impletituri in chip de retea, niste ciucuri facuti cu lantisoare, pentru acoperisurile de pe varful stalpilor, sapte pentru acoperisul dintai, si sapte pentru acoperisul al doilea. 7.18 A facut cate doua siruri de rodii imprejurul uneia din retele, ca sa acopere acoperisul de pe varful unuia din stalpi; tot asa a facut si pentru al doilea. 7.19 Acoperisurile de pe varful stalpilor, in pridvor, erau lucrate asa de parca erau niste crini si aveau patru coti. 7.20 Acoperisurile de pe cei doi stalpi erau inconjurate de doua sute de rodii, sus, langa umflatura care era peste retea; de asemenea erau doua sute de rodii insirate in jurul celui de al doilea acoperis. 7.21 A asezat stalpii in pridvorul Templului; a asezat stalpul din dreapta, si l-a numit Iachin; apoi a asezat stalpul din stanga, si l-a numit Boaz. 7.22 In varful stalpilor era o lucratura in chip de crini. Astfel s-a ispravit lucrarea stalpilor. 7.23 A facut marea turnata din arama. Avea zece coti de la o margine pana la cealalta, era rotunda de tot, inalta de cinci coti, si de jur imprejur se putea masura cu un fir de treizeci de coti. 7.24 Sub buza ei erau sapati niste colocinti, cate zece la fiecare cot, de jur imprejurul marii; colocintii, asezati pe doua randuri, erau turnati impreuna cu ea dintr-o singura bucata. 7.25 Era asezata pe doisprezece boi, din care trei intorsi spre miaza noapte, trei intorsi spre apus; trei intorsi spre miaza zi, si trei intorsi spre rasarit; marea era deasupra lor, si toata partea dinapoi a trupurilor lor era inauntru. 7.26 Grosimea ei era de un lat de mana; si marginea ei era ca marginea unui potir, facuta ca floarea crinului. Avea o incapere de doua mii de vedre. 7.27 A mai facut zece temelii de arama. Fiecare temelie era lunga de patru coti, lata de patru coti, si inalta de trei coti. 7.28 Iata cum erau temeliile acestea. Erau facute din tablii, legate la colturi cu incheieturi. 7.29 Pe tabliile dintre incheieturi erau niste lei, boi si heruvimi; si pe incheieturi, deasupra si dedesubtul leilor si boilor, erau niste impletituri care atarnau in chip de ciucuri. 7.30 Fiecare temelie avea patru roti de arama cu osii de arama; si la cele patru colturi erau niste polite turnate, sub lighean, si langa ciucuri. 7.31 Gura temeliei dinauntrul acoperisului pana sus era de un cot; gura aceasta era rotunda, ca pentru lucrarile de felul acesta, si era lata de un cot si jumatate; avea si sapaturi. Tabliile erau in patru muchii, nu rotunde. 7.32 Cele patru roti erau sub tablii, si osiile rotilor erau prinse de temelie; fiecare era inalta de un cot si jumatate. 7.33 Rotile erau facute ca ale unui car. Osiile, obezile, spitele si butucii lor erau toate turnate. 7.34 La cele patru colturi ale fiecarei temelii erau niste polite dintr-o bucata cu temelia. 7.35 Partea de sus a temeliei se sfarsea cu un cerc inalt de o jumatate de cot, si isi avea proptelele cu tabliile ei facute dintr-o bucata cu ea. 7.36 Pe placile proptelelor, si pe tablii, a sapat heruvimi, lei si finici, dupa locurile goale, si ciucuri de jur imprejur. 7.37 Asa a facut cele zece temelii; turnatura, masura si chipul erau la fel pentru toate. 7.38 A mai facut zece lighene de arama. Fiecare lighean avea o incapere de patruzeci de bati, fiecare lighean avea patru coti, fiecare lighean era pe cate una din cele zece temelii. 7.39 A pus cinci temelii pe partea dreapta a casei, si cinci temelii pe partea stanga a casei; iar marea de arama a pus-o in partea dreapta a casei la miazazi rasarit. 7.40 Hiram a facut cenusarele, lopetile si lighenele. Asa a sfarsit Hiram toata lucrarea pe care i-o daduse imparatul Solomon s-o faca pentru Casa Domnului: 7.41 doi stalpi cu cele doua acoperisuri si cu cununile lor de pe varful stalpilor; cele doua retele ca sa acopere cele doua cununi ale acoperisurilor de pe varful stalpilor; 7.42 cele patru sute de rodii pentru cele doua retele, cate doua randuri de rodii de fiecare retea, ca sa acopere cele doua cununi ale acoperisurilor de pe varful stalpilor; 7.43 cele zece temelii, si cele zece lighene de pe temelii; 7.44 marea, si cei doisprezece boi de sub mare; 7.45 cenusarele, lopetile si lighenele. Toate aceste unelte, pe care le-a dat imparatul Solomon lui Hiram sa le faca pentru Casa Domnului, erau de arama lustruita. 7.46 Imparatul a pus sa le toarne in campia Iordanului, intr-un pamant humos, intre Sucot si Tartan. 7.47 Solomon a lasat toate aceste unelte necantarite, caci erau foarte multe, si greutatea aramei nu se putea socoti. 7.48 Solomon a mai facut toate celelalte unelte pentru Casa Domnului: altarul de aur; masa de aur, unde se puneau painile pentru punerea inaintea Domnului; 7.49 sfesnicele de aur curat, cinci la dreapta si cinci la stanga, inaintea Locului prea sfant, cu florile, candelele si mucarile de aur; 7.50 lighenele, cutitele, potirele, cestile si catuile de aur curat; si tatanile de aur curat pentru usa dinauntrul casei la intrarea in Locul prea sfant, si pentru usa casei de la intrarea Templului. 7.51 Astfel s-a ispravit toata lucrarea, pe care a facut-o imparatul Solomon pentru Casa Domnului. Apoi a adus argintul, aurul si uneltele, pe care le harazise tatal sau David, si le-a pus in vistieriile Casei Domnului.
8.1 Atunci imparatul Solomon a adunat la el la Ierusalim pe batranii lui Israel si pe toate capeteniile semintiilor, pe capeteniile familiilor copiilor lui Israel, ca sa mute din cetatea lui David, adica Sionul, chivotul legamantului Domnului. 8.2 Toti barbatii lui Israel s-au strans la imparatul Solomon, in luna lui Etanim, care este a saptea luna, in timpul praznicului. 8.3 Cand au venit toti batranii lui Israel, preotii au ridicat chivotul. 8.4 Au adus chivotul Domnului, cortul intalnirii, si toate uneltele sfinte, care erau in cort: preotii si Levitii le-au adus. 8.5 Imparatul Solomon si toata adunarea lui Israel chemata la el au stat inaintea chivotului. Au jertfit oi si boi, care n-au putut fi nici numarati, nici socotiti, din pricina multimii lor. 8.6 Preotii au dus chivotul legamantului Domnului la locul lui, in Locul prea sfant al casei, in Sfanta Sfintelor, sub aripile heruvimilor. 8.7 Caci heruvimii aveau aripile intinse peste Locul chivotului, si acopereau chivotul si drugii lui pe deasupra. 8.8 Se daduse drugilor o asa lungime incat capetele lor se vedeau din Locul sfant dinaintea Locului prea sfant, dar nu se vedeau de afara. Ei au fost acolo pana in ziua de azi. 8.9 In chivot nu erau decat cele doua table de piatra, pe care le-a pus Moise in el la Horeb, cand a facut Domnul legamant cu copiii lui Israel, la iesirea lor din tara Egiptului. 8.10 In clipa cand au iesit preotii din Locul sfant, norul a umplut casa Domnului. 8.11 Preotii n-au putut sa ramana acolo sa faca slujba, din pricina norului; caci slava Domnului umpluse Casa Domnului. 8.12 Atunci Solomon a zis: Domnul a zis ca vrea sa locuiasca in intuneric! 8.13 Eu am zidit o casa care va fi locuinta Ta, un loc unde vei locui pe vecie! 8.14 Imparatul si-a intors fata, si a binecuvantat pe toata adunarea lui Israel. Toata adunarea lui Israel era in picioare. 8.15 Si el a zis: Binecuvantat sa fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, care a vorbit cu gura Lui tatalui meu David, si care implineste, prin puterea Lui, ce spusese, cand a zis: 8.16 Din ziua cand am scos din Egipt pe poporul Meu Israel, n-am ales nici o cetate dintre toate semintiile lui Israel ca sa Mi se zideasca in ea o casa unde sa locuiasca Numele Meu, ci am ales pe David sa imparateasca peste poporul Meu Israel! 8.17 Tatal meu David avea de gand sa zideasca o casa Numelui Domnului, Dumnezeului lui Israel. 8.18 Si Domnul a zis tatalui meu David: Fiindca ai avut de gand sa zidesti o casa Numelui Meu, bine ai facut ca ai avut acest gand. 8.19 Numai ca nu tu vei zidi casa; ci fiul tau iesit din trupul tau, va zidi casa Numelui Meu. 8.20 Domnul a implinit cuvintele pe care le rostise. Eu m-am ridicat in locul tatalui meu David, si am sezut pe scaunul de domnie al lui Israel, cum vestise Domnul, si am zidit casa Numelui Domnului, Dumnezeul lui Israel. 8.21 Am randuit un loc pentru chivot, unde este legamantul Domnului, legamantul pe care l-a facut El cu parintii nostri, cand i-a scos din tara Egiptului. 8.22 Solomon s-a asezat inaintea altarului Domnului, in fata intregii adunari a lui Israel. Si-a intins mainile spre cer~ 8.23 si a zis: Doamne, Dumnezeul lui Israel! Nu este Dumnezeu ca Tine, nici sus in ceruri, nici jos pe pamant: Tu tii legamantul si indurarea fata de robii Tai, care umbla inaintea Ta din toata inima lor! 8.24 Astfel, ai tinut cuvantul dat robului tau David, tatal meu; si ce ai spus cu gura Ta, implinesti in ziua aceasta cu puterea Ta. 8.25 Acum, Doamne, Dumnezeul lui Israel, tine fagaduinta pe care ai facut-o tatalui meu David, cand ai zis: Nu vei fi lipsit niciodata inaintea Mea de un urmas care sa sada pe scaunul de domnie al lui Israel, numai fiii tai sa ia seama la calea lor, si sa umble inaintea Mea cum ai umblat tu inaintea Mea. 8.26 Oh, Dumnezeul lui Israel, implineasca-se fagaduinta pe care ai facut-o robului tau David, tatal meu! 8.27 Dar ce! Va locui oare cu adevarat Dumnezeu pe pamant? Iata ca cerurile si cerurile cerurilor nu pot sa Te cuprinda: cu cat mai putin casa aceasta pe care Ti-am zidit-o eu! 8.28 Totusi, Doamne, Dumnezeul meu, ia aminte la rugaciunea robului Tau si la cererea lui; asculta strigatul si rugaciunea pe care Ti-o face astazi robul Tau. 8.29 Ochii tai sa fie zi si noapte deschisi asupra casei acesteia, asupra locului despre care ai zis: Acolo va fi Numele Meu! Asculta rugaciunea pe care Ti-o face robul Tau in locul acesta. 8.30 Binevoieste si asculta cererea robului Tau si a poporului Tau Israel, cand se vor ruga in locul acesta! Asculta-i din locul locuintei Tale, din ceruri, asculta-i si iarta-i! 8.31 Daca va pacatui cineva impotriva aproapelui sau si va fi silit sa faca un juramant, si va veni sa jure inaintea altarului Tau, in casa aceasta, 8.32 asculta-l din ceruri, lucreaza, si fa dreptate robilor Tai; osandeste pe cel vinovat, si intoarce vina purtarii lui asupra capului lui; da dreptate celui nevinovat, si fa-i dupa nevinovatia lui! 8.33 Cand poporul Tau Israel va fi batut de vrajmas, pentru ca a pacatuit impotriva Ta: daca se vor intoarce la Tine si vor da slava Numelui Tau, daca-ti vor face rugaciuni si cereri in casa aceasta, 8.34 asculta-i din ceruri, iarta pacatul poporului Tau Israel, si intoarce-i in tara pe care ai dat-o parintilor lor! 8.35 Cand se va inchide cerul, si nu va fi ploaie, din pricina pacatelor facute de ei impotriva Ta: daca se vor ruga in locul acesta si vor da slava Numelui tau, si daca se vor abate de la pacatele lor, pentru ca-i vei pedepsi 8.36 asculta-i din ceruri, iarta pacatul robilor Tai si al poporului Tau Israel, invata-l calea cea buna pe care trebuie sa umble, si sa trimiti ploaie pe pamantul pe care l-ai dat de mostenire poporului Tau! 8.37 Cand foametea, ciuma, rugina, taciunele, lacustele, de un fel sau altul, vor fi in tara, cand vrajmasul va impresura pe poporul Tau in tara lui, in cetatile lui, cand vor fi urgii sau boli de orice fel: 8.38 daca un om, daca tot poporul Tau Israel va face rugaciuni si cereri, si fiecare isi va cunoaste mustrarea cugetului lui si va intinde mainile spre casa aceasta, 8.39 asculta-l din ceruri, din locul locuintei Tale, si iarta-l; lucreaza, si rasplateste fiecaruia dupa caile lui, Tu care cunosti inima fiecaruia, caci numai Tu cunosti inima tuturor copiilor oamenilor~ 8.40 ca sa se teama de Tine in tot timpul cat vor trai in tara pe care ai dat-o parintilor nostri! 8.41 Cand strainul, care nu este din poporul Tau Israel, va veni dintr-o tara departata, pentru Numele Tau~ 8.42 caci se va sti ca Numele Tau este mare, mana Ta este tare, si bratul Tau este intins, cand va veni sa se roage in casa aceasta, 8.43 asculta-l din ceruri, din locul locuintei Tale, si da strainului aceluia tot ce-Ti va cere, pentru ca toate popoarele pamantului sa cunoasca Numele Tau, sa se teama de Tine, ca si poporul Tau Israel, si sa stie ca Numele Tau este chemat peste casa aceasta pe care am zidit-o eu! 8.44 Cand poporul Tau va iesi la lupta impotriva vrajmasului sau, urmand calea pe care i-o vei porunci Tu: daca vor face rugaciuni Domnului, cu privirile intoarse spre cetatea pe care ai ales-o Tu, si spre casa pe care am zidit-o eu Numelui Tau, 8.45 asculta din ceruri rugaciunile si cererile lor, si fa-le dreptate! 8.46 Cand vor pacatui impotriva Ta, caci nu este om care sa nu pacatuiasca, si Te vei mania impotriva lor si-i vei da in mana vrajmasului, care-i va duce robi intr-o tara vrajmasa, departata sau apropiata: 8.47 daca se vor cobori in ei insisi, in tara unde vor fi robi, daca se vor intoarce la Tine, si-Ti vor face cereri in tara celor ce-i vor duce in robie, si vor zice: Am pacatuit, am savarsit faradelegi, am facut rau!; 8.48 daca se vor intoarce la Tine din toata inima lor si din tot sufletul lor, in tara vrajmasilor lor care i-au luat robi, daca-Ti vor face rugaciuni, cu privirile intoarse spre tara lor, pe care ai dat-o parintilor lor, spre cetatea pe care ai ales-o, si spre casa pe care am zidit-o eu Numelui Tau, 8.49 asculta din ceruri, din locul locuintei Tale, rugaciunile si cererile lor: si fa-le dreptate; 8.50 iarta poporului Tau pacatele lui si toate faradelegile facute impotriva Ta; trezeste mila celor ce-i vor tine robi, ca sa se indure de ei~ 8.51 caci sunt poporul Tau si mostenirea Ta, si Tu i-ai scos din Egipt, din mijlocul unui cuptor de fier! 8.52 Ochii Tai sa fie deschisi la cererea robului Tau si la cererea poporului Tau Israel, ca sa-i asculti in tot ce-Ti vor cere! 8.53 Caci Tu i-ai ales din toate celelalte popoare ale pamantului, ca sa faci din ei mostenirea Ta, cum ai spus prin robul Tau Moise, cand ai scos din Egipt pe parintii nostri, Doamne, Dumnezeule! 8.54 Cand a ispravit Solomon de spus Domnului toata rugaciunea aceasta si cererea aceasta, s-a sculat dinaintea altarului Domnului, unde ingenunchease, cu mainile intinse spre cer. 8.55 Si stand in picioare, a binecuvantat cu glas tare toata adunarea lui Israel, zicand: 8.56 Binecuvantat sa fie Domnul, care a dat odihna poporului Sau Israel, dupa toate fagaduintele Lui! Din toate bunele cuvinte pe care le rostise prin robul Sau Moise, nici unul n-a ramas neimplinit. 8.57 Domnul, Dumnezeul nostru, sa fie cu noi, cum a fost cu parintii nostri; sa nu ne paraseasca si sa nu ne lase~ 8.58 ci sa ne plece inimile spre El, ca sa umblam in toate caile Lui, si sa pazim poruncile Lui, legile Lui si randuielile Lui, pe care le-a poruncit parintilor nostri! 8.59 Cuvintele acestea, cuprinse in cererile mele inaintea Domnului, sa fie zi si noapte inaintea Domnului, Dumnezeului nostru, si sa faca in tot timpul dreptate robului Sau si poporului Sau Israel~ 8.60 pentru ca toate popoarele pamantului sa poata cunoaste ca Domnul este Dumnezeu si ca nu este alt Dumnezeu afara de El! 8.61 Inima voastra sa fie in totul a Domnului, Dumnezeului nostru, cum este astazi, ca sa urmati legile Lui si sa paziti poruncile Lui. 8.62 Imparatul si tot Israelul impreuna cu el au adus jertfe inaintea Domnului. 8.63 Solomon a junghiat douazeci si doua de mii de boi si o suta douazeci de mii de oi pentru jertfa de multumire, pe care a adus-o Domnului. Asa a facut imparatul si toti copiii lui Israel sfintirea Casei Domnului. 8.64 In ziua aceea, imparatul a sfintit mijlocul curtii, care este inaintea Casei Domnului; caci acolo a adus arderile de tot, darurile de mancare, si grasimile jertfelor de multumire, pentru ca altarul de arama care este inaintea Domnului era prea mic, ca sa cuprinda arderile de tot, darurile de mancare, si grasimile jertfelor de multumire. 8.65 Solomon a praznuit atunci sarbatoarea, si tot Israelul a praznuit impreuna cu el. O mare multime, venita de la imprejurimile Hamatului pana la paraul Egiptului, s-a strans inaintea Domnului, Dumnezeului nostru, timp de sapte zile, si alte sapte zile, adica patrusprezece zile. 8.66 In ziua a opta, a dat drumul poporului. Si ei au binecuvantat pe imparat, si s-au dus in corturile lor, veseli si cu inima multumita pentru tot binele pe care-l facuse Domnul robului Sau David, si poporului Sau Israel.
9.1 Cand a ispravit Solomon de zidit Casa Domnului, casa imparatului si tot ce a gasit cu cale sa faca~ 9.2 Domnul S-a aratat a doua oara lui Solomon, cum i Se aratase la Gabaon. 9.3 Si Domnul i-a zis: Iti ascult rugaciunea si cererea pe care Mi-ai facut-o, sfintesc casa aceasta pe care ai zidit-o ca sa pui in ea pentru totdeauna Numele Meu, si ochii Mei si inima Mea vor fi acolo pe vecie. 9.4 Si tu, daca vei umbla inaintea Mea, cum a umblat tatal tau David, cu inima curata si cu neprihanire, facand tot ce ti-am poruncit, daca vei pazi legile si poruncile Mele~ 9.5 voi intari pe vecie scaunul de domnie al imparatiei tale in Israel, cum am spus tatalui tau David, cand am zis: Nu vei fi lipsit niciodata de un urmas pe scaunul de domnie al lui Israel. 9.6 Dar daca va veti abate de la Mine, voi si fiii vostri, daca nu veti pazi poruncile Mele si legile Mele pe care vi le-am dat, si daca va veti duce sa slujiti altor dumnezei si sa va inchinati inaintea lor~ 9.7 voi nimici pe Israel din tara pe care i-am dat-o, voi lepada de la Mine casa pe care am sfintit-o Numelui Meu, si Israel va ajunge de ras si de pomina printre toate popoarele. 9.8 Si oricat de inalta este casa aceasta, oricine va trece pe langa ea, va ramane incremenit si va fluiera. Si va zice: Pentru ce a facut Domnul asa tarii acesteia si casei acesteia? 9.9 Si i se va raspunde: Pentru ca au parasit pe Domnul, Dumnezeul lor, care a scos pe parintii lor din tara Egiptului, pentru ca s-au alipit de alti dumnezei, s-au inchinat inaintea lor si le-au slujit; de aceea a facut Domnul sa vina peste ei toate aceste rele. 9.10 Dupa douazeci de ani Solomon zidise cele doua case, Casa Domnului si casa imparatului. 9.11 Atunci, fiindca Hiram, imparatul Tirului, daduse lui Solomon lemne de cedru si lemne de chiparos, si aur, cat a voit, imparatul Solomon a dat lui Hiram douazeci de cetati in tara Galileii. 9.12 Hiram a iesit din Tir, sa vada cetatile pe care i le dadea Solomon. Dar nu i-au placut~ 9.13 si a zis: Ce cetati mi-ai dat, frate? Si le-a numit tara Cabul, nume pe care l-au pastrat pana in ziua de azi. 9.14 Hiram trimisese imparatului o suta douazeci de talanti de aur. 9.15 Iata cum stau lucrurile cu privire la oamenii de corvoada pe care i-a luat imparatul Solomon pentru zidirea Casei Domnului si a casei sale Milo, si a zidului Ierusalimului, Hatorului, Meghidoului si Ghezerului. 9.16 Faraon, imparatul Egiptului, venise si cucerise Ghezerul, ii daduse foc, si omorase pe Canaanitii care locuiau in cetate. Apoi il daduse de zestre fetei lui, nevasta lui Solomon. 9.17 Si Solomon a zidit Ghezerul, Bet-Horonul de jos~ 9.18 Baalatul si Tadmorul, in pustia tarii~ 9.19 toate cetatile slujindu-i ca magazii si fiind ale lui, cetatile pentru care, cetatile pentru calarime, si tot ce a gasit cu cale Solomon sa zideasca la Ierusalim, la Liban, si in toata tara peste care imparatea. 9.20 Iar pe tot poporul care mai ramasese din Amoriti, Hetiti, Fereziti, Heviti si Iebusiti, ne facand parte din copiii lui Israel~ 9.21 pe urmasii lor, care mai ramasesera dupa ei in tara si pe care copiii lui Israel nu-i putusera nimici cu desavarsire, Solomon i-a luat ca robi de corvoada, si asa au fost pana in ziua de astazi. 9.22 Dar Solomon n-a intrebuintat ca robi de corvoada pe copiii lui Israel; caci ei erau oameni de razboi, slujitorii lui, capeteniile lui, capitanii lui, carmuitorii carelor si calarimii lui. 9.23 Capeteniile puse de Solomon peste lucrari erau in numar de cinci sute cincizeci, insarcinati sa privegheze pe lucratori. 9.24 Fata lui Faraon s-a suit din cetatea lui David in casa ei, pe care i-o zidise Solomon. Atunci a zidit el Milo. 9.25 Solomon aducea de trei ori pe an arderi de tot si jertfe de multumire pe altarul pe care-l zidise Domnului, si ardea tamaie pe cel care era inaintea Domnului. Si a ispravit astfel casa. 9.26 Imparatul Solomon a mai facut si corabii la Etion-Gheber, langa Elot, pe tarmurile marii Rosii, in tara Edomului. 9.27 Si Hiram a trimis cu aceste corabii, la slujitorii lui Solomon, pe insisi slujitorii lui, marinari care cunosteau marea. 9.28 S-au dus la Ofir, si au luat de acolo aur, patru sute douazeci de talanti, pe care i-au adus imparatului Solomon.
10.1 Imparateasa din Seba a auzit de faima lui Solomon, in ce priveste slava Domnului, si a venit sa-l incerce prin intrebari grele. 10.2 A sosit la Ierusalim cu un alai foarte mare, si cu camile care aduceau mirodenii, aur foarte mult, si pietre scumpe. S-a dus la Solomon si i-a spus tot ce avea pe inima. 10.3 Solomon i-a raspuns la toate intrebarile, si n-a fost nimic, pe care imparatul sa nu fi stiut sa i-l lamureasca. 10.4 Imparateasa din Seba a vazut toata intelepciunea lui Solomon, si casa pe care o zidise~ 10.5 si bucatele de la masa lui, si locuinta slujitorilor lui, si slujbele si hainele celor ce-i slujeau, si paharnicii lui, si arderile de tot pe care le aducea in Casa Domnului. 10.6 Uimita, a zis imparatului: Deci era adevarat ce am auzit in tara mea despre faptele si intelepciunea ta! 10.7 Dar nu credeam, pana n-am venit si n-am vazut cu ochii mei. Si iata ca nici pe jumatate nu mi s-a spus. Tu ai mai multa intelepciune si propasire decat am auzit mergandu-ti faima. 10.8 Ferice de oamenii tai, ferice de slujitorii tai, care sunt necurmat inaintea ta, care aud intelepciunea ta! 10.9 Binecuvantat sa fie Domnul, Dumnezeul tau, care a binevoit sa te puna pe scaunul de domnie al lui Israel! Pentru ca Domnul iubeste pentru totdeauna pe Israel, de aceea te-a pus imparat, ca sa judeci si sa faci dreptate. 10.10 Ea a dat imparatului o suta douazeci de talanti de aur, foarte multe mirodenii, si pietre scumpe. N-au mai venit niciodata in urma atatea mirodenii cate a dat imparateasa din Seba imparatului Solomon. 10.11 Corabiile lui Hiram, care au adus aur din Ofir, au adus din Ofir si foarte mult lemn de santal si pietre scumpe. 10.12 Imparatul a facut cu lemnul mirositor palimare pentru Casa Domnului si pentru casa imparatului, si harfe si alaute pentru cantareti. N-a mai venit de atunci lemn de acesta mirositor, si nu s-a mai vazut pana in ziua de azi. 10.13 Imparatul Solomon a dat imparatesei din Seba tot ce a dorit, tot ce a cerut, si i-a mai dat si pe deasupra daruri vrednice de un imparat ca Solomon. Apoi ea s-a intors si s-a dus in tara ei, cu slujitorii ei. 10.14 Greutatea aurului care venea lui Solomon pe fiecare an, era de sase sute saizeci si sase de talanti de aur~ 10.15 afara de ce scotea de la negustorii cei mari si din negotul cu marfuri, de la toti imparatii Arabiei, si de la dregatorii tarii. 10.16 Imparatul Solomon a facut doua sute de scuturi mari de aur batut, si pentru fiecare din ele a intrebuintat sase sute de sicli de aur~ 10.17 si alte trei sute de scuturi mici de aur batut, si pentru fiecare din ele a intrebuintat trei mine de aur; si imparatul le-a pus in casa numita Padurea Libanului. 10.18 Imparatul a facut un mare scaun de domnie de fildes, si l-a acoperit cu aur curat. 10.19 Scaunul acesta de domnie avea sase trepte, si partea de sus era rotunjita pe dinapoi, de fiecare parte a scaunului erau rezematori: langa rezematori stateau doi lei~ 10.20 si pe cele sase trepte stateau doisprezece lei de o parte si de alta. Asa ceva nu s-a facut pentru nici o imparatie. 10.21 Toate paharele imparatului Solomon erau de aur, si toate vasele din casa padurii Libanului erau de aur curat. Nimic nu era de argint: pe vremea lui Solomon argintul n-avea nici o trecere. 10.22 Caci imparatul avea pe mare corabii din Tars cu ale lui Hiram; si corabiile din Tars veneau la fiecare trei ani, aducand aur si argint, fildes, maimute si pauni. 10.23 Imparatul Solomon a intrecut pe toti imparatii pamantului in bogatii si intelepciune. 10.24 Toata lumea cauta sa vada pe Solomon, ca sa auda intelepciunea pe care o pusese Dumnezeu in inima lui. 10.25 Si fiecare isi aducea darul lui: lucruri de argint si lucruri de aur, haine, arme, mirodenii, cai si catari; asa era in fiecare an. 10.26 Solomon a strans care si calarime; avea o mie patru sute de care si douasprezece mii de calareti, pe care i-a pus in cetatile unde isi tinea carele si la Ierusalim langa imparat. 10.27 Imparatul a facut ca argintul sa fie tot asa de obisnuit la Ierusalim ca pietrele, si cedrii tot asa de multi ca smochinii din Egipt care cresc pe campie. 10.28 Solomon isi aducea caii din Egipt; o ceata de negustori de ai imparatului se ducea sa-i ia cu gramada pe un pret hotarat: 10.29 un car se aducea din Egipt cu sase sute de sicli de argint, si un cal cu o suta cincizeci de sicli. De asemenea aduceau cai cu ei pentru toti imparatii Hetitilor si pentru imparatii Siriei.
11.1 Imparatul Solomon a iubit multe femei straine, afara de fata lui Faraon; Moabite, Amonite, Edomite, Sidoniene, Hetite~ 11.2 care faceau parte din neamurile despre care Domnul zisese copiilor lui Israel: Sa nu intrati la ele, si nici ele sa nu intre la voi; caci v-ar intoarce negresit inimile inspre dumnezeii lor. De aceste neamuri s-a alipit Solomon, tarat de iubire. 11.3 A avut de neveste sapte sute de craiese imparatesti si trei sute de tiitoare; si nevestele i-au abatut inima. 11.4 Cand a imbatranit Solomon, nevestele i-au plecat inima spre alti dumnezei; si inima nu i-a fost in totul a Domnului, Dumnezeului sau, cum fusese inima tatalui sau David. 11.5 Solomon s-a dus dupa Astartea, zeita Sidonienilor, si dupa Milcom, uraciunea Amonitilor. 11.6 Si Solomon a facut ce este rau inaintea Domnului, si n-a urmat in totul pe Domnul, ca tatal sau David. 11.7 Atunci Solomon a zidit pe muntele din fata Ierusalimului un loc inalt pentru Chemos, uraciunea Moabului, pentru Moloc, uraciunea fiilor lui Amon. 11.8 Asa a facut pentru toate nevestele lui straine, care aduceau tamaie si jertfe dumnezeilor lor. 11.9 Domnul S-a maniat pe Solomon, pentru ca isi abatuse inima de la Domnul, Dumnezeul lui Israel, care i Se aratase de doua ori. 11.10 In privinta aceasta ii spusese sa nu mearga dupa alti dumnezei; dar Solomon n-a pazit poruncile Domnului. 11.11 Si Domnul a zis lui Solomon: Fiindca ai facut asa, si n-ai pazit legamantul Meu si legile Mele pe care ti le-am dat, voi rupe imparatia de la tine si o voi da slujitorului tau. 11.12 Numai, nu voi face lucrul acesta in timpul vietii tale, pentru tatal tau David. Ci din mana fiului tau o voi rupe. 11.13 Nu voi rupe insa toata imparatia; voi lasa o semintie fiului tau, din pricina robului Meu David, si din pricina Ierusalimului, pe care l-am ales. 11.14 Domnul a ridicat un vrajmas lui Solomon: pe Hadad, Edomitul, din neamul imparatesc al Edomului. 11.15 Pe vremea cand a batut David Edomul, Ioab, capetenia ostirii, suindu-se sa ingroape mortii, a ucis toata partea barbateasca din Edom; 11.16 a ramas acolo sase luni cu tot Israelul, pana ce a nimicit toata partea barbateasca. 11.17 Atunci Hadad a fugit cu niste Edomiti, slujitori ai tatalui sau, si s-a dus in Egipt. Hadad era inca un baiat pe atunci. 11.18 Plecand din Madian, s-au dus la Paran, au luat cu ei niste oameni din Paran, si au ajuns in Egipt la Faraon, imparatul Egiptului. Faraon a dat o casa lui Hadad, i-a purtat grija de mancare, si i-a dat mosii. 11.19 Hadad a capatat trecere inaintea lui Faraon, pana acolo incat Faraon i-a dat de nevasta pe sora nevestei lui, sora imparatesei Tahpenes. 11.20 Sora Tahpenei i-a nascut pe fiul sau Ghenubat. Tahpenes l-a intarcat in casa lui Faraon; si Ghenubat a fost in casa lui Faraon, in mijlocul copiilor lui Faraon. 11.21 Cand a auzit Hadad in Egipt ca David a adormit cu parintii lui, si ca Ioab, capetenia ostirii, murise, a zis lui Faraon: Lasa-ma sa ma duc in tara mea. 11.22 Si Faraon i-a zis: Ce-ti lipseste la mine, de doresti sa te duci in tara ta? El a raspuns: Nimic, dar lasa-ma sa plec. 11.23 Dumnezeu a ridicat un alt vrajmas lui Solomon: pe Rezon, fiul lui Eliada, care fugise de la stapanul sau Hadadezer, imparatul din Toba. 11.24 El stransese niste oameni la el, si se facuse capul cetei, cand a macelarit David ostile stapanului sau. S-au dus la Damasc, si s-au asezat acolo si au domnit la Damasc. 11.25 El a fost un vrajmas al lui Israel in tot timpul vietii lui Solomon, in acelasi timp cand ii facea rau Hadad, si ura pe Israel. El a imparatit peste Siria. 11.26 Si Ieroboam, slujitorul lui Solomon, a ridicat mana impotriva imparatului. El era fiul lui Nebat, Efratit din Tereda, si avea ca mama pe o vaduva numita Terua. 11.27 Iata cu ce prilej a ridicat el mana impotriva imparatului. Solomon zidea Milo, si inchidea sparturile cetatii tatalui sau David. 11.28 Ieroboam era tare si viteaz; si Solomon, vazand pe tanarul acesta la lucru, i-a dat privegherea peste toti oamenii de corvoada din casa lui Iosif. 11.29 In vremea aceea, Ieroboam, iesind din Ierusalim, a fost intalnit pe drum de prorocul Ahia din Silo, imbracat cu o haina noua. Erau amandoi singuri pe camp. 11.30 Ahia a apucat haina noua pe care o avea pe el, a rupt-o in douasprezece bucati~ 11.31 si a zis lui Ieroboam: Ia-ti zece bucati! Caci asa vorbeste Domnul, Dumnezeul lui Israel: Iata, voi rupe imparatia din mana lui Solomon, si-ti voi da zece semintii. 11.32 Dar el va avea o semintie, din pricina robului Meu David, si din pricina Ierusalimului, cetatea pe care am ales-o din toate semintiile lui Israel. 11.33 Si aceasta, pentru ca M-au parasit, si s-au inchinat inaintea Astarteei, zeita Sidonienilor, inaintea lui Chemos, dumnezeul Moabului, si inaintea lui Milcom, dumnezeul fiilor lui Amon, si pentru ca n-au umblat in caile Mele ca sa faca ce este drept inaintea Mea, si sa pazeasca legile si poruncile Mele, cum a facut David, tatal lui Solomon. 11.34 Nu voi lua din mana lui toata imparatia, caci il voi tine domn in tot timpul vietii lui, pentru robul Meu David, pe care l-am ales, si care a pazit poruncile si legile Mele. 11.35 Dar voi lua imparatia din mana fiului sau, si-ti voi da zece semintii din ea; 11.36 voi lasa o semintie fiului sau, pentru ca robul Meu David sa aiba totdeauna o lumina inaintea Mea la Ierusalim, cetatea pe care am ales-o sa pun in ea Numele Meu. 11.37 Pe tine te voi lua, si vei domni peste tot ce-ti va dori sufletul, vei fi imparatul lui Israel. 11.38 Daca vei asculta de tot ce-ti voi porunci, daca vei umbla in caile Mele, si daca vei face ce este drept inaintea Mea, pazind legile si poruncile Mele, cum a facut robul Meu David, voi fi cu tine, iti voi zidi o casa trainica, asa cum am zidit lui David, si-ti voi da tie pe Israel. 11.39 Voi smeri prin aceasta samanta lui David, dar nu pentru totdeauna. 11.40 Solomon a cautat sa omoare pe Ieroboam. Si Ieroboam s-a sculat, si a fugit in Egipt la Sisac, imparatul Egiptului; a locuit in Egipt pana la moartea lui Solomon. 11.41 Celelalte fapte ale lui Solomon, tot ce a facut el, si intelepciunea lui, nu sunt scrise oare in cartea faptelor lui Solomon? 11.42 Solomon a domnit patruzeci de ani la Ierusalim peste tot Israelul. 11.43 Apoi Solomon a adormit cu parintii lui, si a fost ingropat in cetatea tatalui sau David. In locul lui a domnit fiul sau Roboam.
12.1 Roboam s-a dus la Sihem, caci tot Israelul venise la Sihem sa-l faca imparat. 12.2 Cand a auzit lucrul acesta Ieroboam, fiul lui Nebat, era tot in Egipt, unde fugise de imparatul Solomon, si in Egipt locuia. 12.3 Au trimis sa-l cheme. Atunci Ieroboam, si toata adunarea lui Israel au venit la Roboam si i-au vorbit asa: 12.4 Tatal tau ne-a ingreuiat jugul; acum tu usureaza aceasta aspra robie si jugul greu pe care l-a pus peste noi tatal tau. Si iti vom sluji. 12.5 El le-a zis: Duceti-va, si intoarceti-va la mine peste trei zile. Si poporul a plecat. 12.6 Imparatul Roboam s-a sfatuit cu batranii care fusesera pe langa tatal sau Solomon, in timpul vietii lui, si a zis: Ce ma sfatuiti sa raspund poporului acestuia? 12.7 Si iata ce i-au zis ei: Daca vei indatora astazi pe poporul acesta, daca le faci ce cer, si daca le vei raspunde cu vorbe binevoitoare, iti vor sluji pe vecie. 12.8 Dar Roboam a lasat sfatul pe care i-l dadeau batranii, si s-a sfatuit cu tinerii care crescusera cu el si care erau imprejurul lui. 12.9 El a zis: Ce ma sfatuiti sa raspund poporului acestuia, care-mi vorbeste asa: Usureaza-ne jugul pe care l-a pus peste noi tatal tau? 12.10 Si iata ce i-au zis tinerii care crescusera cu el: Sa spui asa poporului acestuia care ti-a vorbit astfel: Tatal tau ne-a ingreuiat jugul, tu usureaza-ni-l! Sa le vorbesti asa: Degetul meu cel mic va fi mai gros decat coapsele tatalui meu. 12.11 Acum, tatal meu a pus peste voi un jug greu, dar eu vi-l voi face si mai greu; tatal meu v-a batut cu bice, dar eu va voi bate cu scorpioane. 12.12 Ieroboam si tot poporul au venit la Roboam a treia zi, dupa cum zisese imparatul: Intoarceti-va la mine peste trei zile! 12.13 Imparatul a raspuns aspru poporului. A lasat sfatul pe care i-l dadusera batranii~ 12.14 si le-a vorbit astfel, dupa sfatul tinerilor: Tatal meu v-a ingreuiat jugul, dar eu vi-l voi face si mai greu; tatal meu v-a batut cu bice, dar eu va voi bate cu scorpioane. 12.15 Astfel imparatul n-a ascultat pe popor; caci lucrul acesta a fost carmuit de Domnul, in vederea implinirii cuvantului, pe care-l spusese Domnul prin Ahia din Silo lui Ieroboam, fiul lui Nebat. 12.16 Cand a vazut tot Israelul ca imparatul nu-l asculta, poporul a raspuns imparatului: Ce parte avem noi cu David? Noi n-avem mostenire cu fiul lui Isai! La corturile tale, Israele! Acum vezi-ti de casa, Davide! Si Israel s-a dus in corturile lui. 12.17 Copiii lui Israel care locuiau in cetatile lui Iuda, au fost singurii peste care a domnit Roboam. 12.18 Atunci imparatul Roboam a trimis la ei pe Adoram, care era mai mare peste biruri. Dar Adoram a fost ucis cu pietre de tot Israelul, si a murit. Si imparatul Roboam s-a grabit sa se suie intr-un car, ca sa fuga la Ierusalim. 12.19 Astfel s-a dezlipit Israel de casa lui David pana in ziua de azi. 12.20 Tot Israelul, auzind ca Ieroboam s-a intors, au trimis sa-l cheme in adunare, si l-au facut imparat peste tot Israelul. Semintia lui Iuda a fost singura care a mers dupa casa lui David. 12.21 Roboam ajungand la Ierusalim, a strans toata casa lui Iuda si semintia lui Beniamin, o suta optzeci de mii de oameni alesi, buni pentru razboi, ca sa lupte impotriva casei lui Israel si s-o aduca inapoi sub stapanirea lui Roboam, fiul lui Solomon. 12.22 Dar cuvantul lui Dumnezeu a vorbit astfel lui Semaia, omul lui Dumnezeu: 12.23 Vorbeste lui Roboam, fiul lui Solomon, imparatul lui Iuda, si intregii case a lui Iuda si a lui Beniamin, si celuilalt popor, si spune-le: 12.24 Asa vorbeste Domnul: Nu va suiti, si nu faceti razboi impotriva fratilor vostri, copiii lui Israel! Fiecare din voi sa se intoarca acasa, caci de la Mine s-a intamplat lucrul acesta. Ei au ascultat de cuvantul Domnului, si s-au intors acasa, dupa cuvantul Domnului. 12.25 Ieroboam a zidit Sihemul pe muntele lui Efraim, si a locuit acolo; apoi a iesit de acolo, si a zidit Penuel. 12.26 Ieroboam a zis in inima sa: Imparatia s-ar putea acum sa se intoarca la casa lui David. 12.27 Daca poporul acesta se va sui la Ierusalim sa aduca jertfe in Casa Domnului, inima poporului acestuia se va intoarce la domnul sau, la Roboam, imparatul lui Iuda, si ma vor omori si se vor intoarce la Roboam, imparatul lui Iuda. 12.28 Dupa ce s-a sfatuit, imparatul a facut doi vitei de aur, si a zis poporului: Destul v-ati suit la Ierusalim; Israele! Iata Dumnezeul tau care te-a scos din tara Egiptului. 12.29 A asezat unul din acesti vitei la Betel, iar pe celalalt l-a pus in Dan. 12.30 Si fapta aceasta a fost un prilej de pacatuire. Poporul se ducea sa se inchine inaintea unuia din vitei pana la Dan. 12.31 Ieroboam a facut o casa de inaltimi si a pus preoti luati din tot poporul, care nu faceau parte din fiii lui Levi. 12.32 A randuit o sarbatoare in luna a opta, in ziua a cincisprezecea a lunii, ca sarbatoarea care se praznuia in Iuda, si a adus jertfe pe altar. Iata ce a facut la Betel, ca sa se aduca jertfe viteilor pe care-i facuse el. A pus in slujba la Betel pe preotii inaltimilor ridicate de el. 12.33 Si a jertfit pe altarul pe care-l facuse la Betel, in ziua a cincisprezecea a lunii a opta, luna pe care o alesese dupa bunul lui plac. A hotarat-o ca sarbatoare pentru copiii lui Israel, si s-a suit la altar sa arda tamaie.
13.1 Dar iata ca un om al lui Dumnezeu a venit din Iuda la Betel, trimis de cuvantul Domnului, tocmai pe cand statea Ieroboam la altar sa arda tamaie. 13.2 El a strigat impotriva altarului, dupa cuvantul Domnului, si a zis: Altarule! Altarule! Asa vorbeste Domnul: Iata ca se va naste un fiu casei lui David; numele lui va fi Iosia; el va junghia pe tine, pe preotii inaltimilor, care ard tamaie pe tine, si pe tine se vor arde oseminte omenesti! 13.3 Si in aceeasi zi a dat un semn, zicand: Acesta este semnul care arata ca Domnul a vorbit: Altarul se va despica, si cenusa de pe el se va varsa. 13.4 Cand a auzit imparatul cuvantul pe care-l strigase omul lui Dumnezeu impotriva altarului din Betel, a intins mana de pe altar, zicand: Prindeti-l! Si mana, pe care o intinsese Ieroboam impotriva lui, s-a uscat, si n-a putut s-o intoarca inapoi. 13.5 Altarul s-a despicat, si cenusa de pe el s-a varsat, dupa semnul pe care-l daduse omul lui Dumnezeu, potrivit cu cuvantul Domnului. 13.6 Atunci imparatul a luat cuvantul, si a zis omului lui Dumnezeu: Roaga-te Domnului, Dumnezeului tau, si cere-I sa-mi pot trage mana inapoi. Omul lui Dumnezeu s-a rugat Domnului si imparatul a putut sa-si traga inapoi mana, care s-a facut sanatoasa ca mai inainte. 13.7 Imparatul a zis omului lui Dumnezeu: Intra cu mine in casa, sa iei ceva de mancare, si-ti voi da un dar. 13.8 Omul lui Dumnezeu a zis imparatului: jumatate din casa ta sa-mi dai, si n-as intra cu tine. Nu voi manca paine, si nu voi bea apa in locul acesta; 13.9 caci iata ce porunca mi-a fost data; prin cuvantul Domnului: Sa nu mananci paine nici sa bei apa, si nici sa nu te intorci pe drumul pe care te vei duce. 13.10 El a plecat pe un alt drum, si nu s-a intors pe drumul pe care venise la Betel. 13.11 In Betel locuia un proroc batran. Fiii sai au venit si i-au istorisit toate lucrurile pe care le facuse omul lui Dumnezeu la Betel in ziua aceea, precum si cuvintele pe care le spusese imparatului. Dupa ce au istorisit tatalui lor toate~ 13.12 el le-a zis: Pe ce drum a plecat? Fiii sai vazusera pe ce drum plecase omul lui Dumnezeu, care venise din Iuda. 13.13 Si a zis fiilor sai: Puneti-mi saua pe magar. I-au pus saua pe magar, si a incalecat pe el. 13.14 S-a dus dupa omul lui Dumnezeu, si l-a gasit stand sub un stejar. Si i-a zis: Tu esti omul lui Dumnezeu care a venit din Iuda? El a raspuns: Eu sunt. 13.15 Atunci el i-a zis: Vino cu mine acasa, si sa iei ceva sa mananci. 13.16 Dar el a raspuns: Nu pot nici sa ma intorc cu tine, nici sa intru la tine. Nu voi manca paine si nici nu voi bea apa cu tine in locul acesta; 13.17 caci mi s-a spus, prin cuvantul Domnului: Sa nu mananci paine nici sa nu bei apa acolo, si nici sa nu te intorci pe drumul pe care te vei duce. 13.18 Si el i-a zis: Si eu sunt proroc ca tine; si un inger mi-a vorbit din partea Domnului, si mi-a zis: Adu-l acasa cu tine ca sa manance paine si sa bea apa. Il mintea. 13.19 Omul lui Dumnezeu s-a intors cu el, si a mancat paine si a baut apa in casa lui. 13.20 Pe cand stateau ei la masa, cuvantul Domnului a vorbit prorocului, care-l adusese inapoi. 13.21 Si el a strigat omului lui Dumnezeu care venise din Iuda: Asa vorbeste Domnul: Pentru ca n-ai ascultat porunca Domnului, si n-ai pazit porunca pe care ti-o daduse Domnul, Dumnezeul tau; 13.22 pentru ca te-ai intors, si ai mancat paine si ai baut apa, in locul despre care iti spusese: Sa nu mananci paine si sa nu bei apa acolo, trupul tau mort nu va intra in mormantul parintilor tai. 13.23 Si, dupa ce a mancat paine si a baut apa prorocul pe care-l intorsese, i-a pus saua pe magar. 13.24 Omul lui Dumnezeu a plecat; si a fost intalnit pe drum de un leu care l-a omorat. Trupul lui mort era intins pe drum; magarul a ramas langa el, si leul statea si el langa trup. 13.25 Si niste oameni care treceau pe acolo, au vazut trupul intins in drum si leul stand langa trup; si au spus lucrul acesta, la venirea lor in cetatea in care locuia prorocul cel batran. 13.26 Cand a auzit lucrul acesta prorocul care intorsese de pe drum pe omul lui Dumnezeu, a zis: Este omul lui Dumnezeu, care n-a ascultat de porunca Domnului, si Domnul l-a dat in ghearele leului care l-a sfasiat si l-a omorat, dupa cuvantul pe care i-l spusese Domnul. 13.27 Apoi, indreptandu-se catre fiii sai, a zis: Puneti-mi saua pe magar. Au pus saua pe magar~ 13.28 si el a plecat. A gasit trupul intins in drum, si magarul si leul stand langa trup. Leul nu mancase trupul si nu sfasiase pe magar. 13.29 Prorocul a ridicat trupul omului lui Dumnezeu, l-a pus pe magar, si l-a dus inapoi; si batranul proroc s-a intors in cetate sa-l jeleasca si sa-l ingroape. 13.30 I-a pus trupul in mormant si l-au jelit, zicand: Vai, frate! 13.31 Dupa ce l-a ingropat, a zis fiilor sai: Cand voi muri, sa ma ingropati in mormantul in care este ingropat omul lui Dumnezeu; sa-mi puneti oasele langa oasele lui. 13.32 Caci se va implini cuvantul pe care l-a strigat el din partea Domnului impotriva, altarului din Betel, si impotriva tuturor capistelor de inaltimi din cetatile Samariei. 13.33 Dupa intamplarea aceasta, Ieroboam nu s-a abatut de pe calea lui cea rea. A pus iarasi preoti pentru inaltimi, luati din tot poporul: pe oricine dorea, il sfintea preot al inaltimilor. 13.34 Si fapta aceasta a fost un prilej de pacatuire pentru casa lui Ieroboam, si pentru aceasta a fost nimicita ea si stearsa de pe fata pamantului.
14.1 In vremea aceea, s-a imbolnavit Abiia, fiul lui Ieroboam. 14.2 Si Ieroboam a zis nevestei sale: Scoala-te, te rog, si schimba-ti hainele, ca sa nu se stie ca esti nevasta lui Ieroboam, si du-te la Silo. Iata ca acolo este Ahia, prorocul; el mi-a spus ca voi fi imparatul poporului acestuia. 14.3 Ia cu tine zece paini, turte, si un vas cu miere, si intra la el: el iti va spune ce va fi cu copilul. 14.4 Nevasta lui Ieroboam a facut asa; s-a sculat, s-a dus la Silo, si a intrat in casa lui Ahia. Ahia nu mai putea sa vada, caci ochii i se intunecasera de batranete. 14.5 Domnul spusese lui Ahia: Nevasta lui Ieroboam are sa vina sa te intrebe de fiul ei, pentru ca este bolnav. Sa vorbesti asa si asa. Ea cand va veni, se va da drept alta. 14.6 Cand a auzit Ahia vuietul pasilor ei, in clipa cand intra pe usa, a zis: Intra, nevasta lui Ieroboam; pentru ce vrei sa te dai drept alta? Sunt insarcinat sa-ti vestesc lucruri aspre. 14.7 Du-te, si spune lui Ieroboam: Asa vorbeste Domnul, Dumnezeul lui Israel: Te-am ridicat din mijlocul poporului, te-am pus capetenie peste poporul Meu Israel~ 14.8 am rupt imparatia de la casa lui David, si ti-am dat-o tie, si n-ai fost ca robul Meu David, care a pazit poruncile Mele si a umblat dupa Mine din toata inima lui, nefacand decat ce este drept inaintea Mea. 14.9 Tu ai facut mai rau decat toti cei ce au fost inaintea ta: te-ai dus sa-ti faci alti dumnezei si chipuri turnate ca sa Ma manii, si M-ai lepadat inapoia ta! 14.10 De aceea, voi trimite nenorocirea peste casa lui Ieroboam, voi nimici pe oricine este al lui Ieroboam, fie rob, fie slobod in Israel, si voi matura casa lui Ieroboam, cum se matura murdariile, pana va pieri. 14.11 Cel ce va muri in cetate din casa lui Ieroboam, va fi mancat de caini, si cel ce va muri pe camp va fi mancat de pasarile cerului. Caci Domnul a vorbit. 14.12 Tu, scoala-te si du-te acasa. Si cum iti vor pasi picioarele in cetate, copilul va muri. 14.13 Tot Israelul il va plange, si-l vor ingropa; caci el este singurul din casa lui Ieroboam care va fi pus intr-un mormant, pentru ca este singurul din casa lui Ieroboam in care s-a gasit ceva bun inaintea Domnului, Dumnezeului lui Israel. 14.14 Domnul va pune peste Israel un imparat, care va nimici casa lui Ieroboam in ziua aceea. Si nu se intampla oare chiar acum lucrul acesta? 14.15 Domnul va lovi pe Israel, si Israel va fi ca trestia clatinata in ape; va smulge pe Israel din aceasta tara buna pe care o daduse parintilor lor, si-i va imprastia dincolo de Rau, pentru ca si-au facut idoli, maniind pe Domnul. 14.16 Va parasi pe Israel, din pricina pacatelor pe care le-a facut Ieroboam si in care a tarat si pe Israel. 14.17 Nevasta lui Ieroboam s-a sculat, si a plecat. A ajuns la Tirta; si cum a atins pragul casei, copilul a murit. 14.18 L-au ingropat, si tot Israelul l-a plans, dupa cuvantul Domnului, pe care-l spusese prin robul Sau Ahia, prorocul. 14.19 Celelalte fapte ale lui Ieroboam, cum a facut razboi si cum a domnit, sunt scrise in cartea Cronicilor imparatilor lui Israel. 14.20 Ieroboam a imparatit douazeci si doi de ani; apoi a adormit cu parintii sai. Si in locul lui a imparatit fiul sau Nadab. 14.21 Roboam, fiul lui Solomon, a imparatit peste Iuda. Avea patruzeci si unu de ani cand s-a facut imparat, si a imparatit saptesprezece ani la Ierusalim, cetatea pe care o alesese Domnul din toate semintiile lui Israel, ca sa-Si puna Numele in ea. Mama sa se chema Naama, Amonita. 14.22 Iuda a facut ce este rau inaintea Domnului; si, prin pacatele pe care le-au savarsit, I-au starnit gelozia mai mult decat parintii lor. 14.23 Si-au zidit si ei inaltimi cu stalpi inchinati idolilor si Astartee pe orice deal inalt si sub orice copac verde. 14.24 Au fost chiar si sodomiti in tara. Au facut de toate uraciunile neamurilor pe care le izgonise Domnul dinaintea copiilor lui Israel. 14.25 In al cincilea an al imparatirii lui Roboam, Sisac, imparatul Egiptului, s-a suit impotriva Ierusalimului. 14.26 A luat vistieriile Casei Domnului si vistieriile casei imparatului, a luat tot. A luat toate scuturile de aur pe care le facuse Solomon. 14.27 Imparatul Roboam a facut in locul lor niste scuturi de arama, si le-a dat in grija capeteniilor alergatorilor, care pazeau intrarea casei imparatului. 14.28 Ori de cate ori se ducea imparatul la Casa Domnului, alergatorii le purtau; apoi le aduceau iarasi in odaia alergatorilor. 14.29 Celelalte fapte ale lui Roboam, si tot ce a facut el, nu sunt scrise oare in cartea Cronicilor imparatilor lui Iuda? 14.30 Totdeauna a fost razboi intre Roboam si Ieroboam. 14.31 Roboam a adormit cu parintii lui, si a fost ingropat cu parintii lui in cetatea lui David. Mama sa se numea Naama, Amonita. Si in locul lui a imparatit fiul sau Abiam.
15.1 In al optsprezecelea an al domniei lui Ieroboam, fiul lui Nebat, a inceput sa imparateasca peste Iuda Abiam. 15.2 A imparatit trei ani la Ierusalim. Mama sa se chema Maaca, fata lui Abisalom. 15.3 El s-a dedat la toate pacatele pe care le facuse tatal sau inaintea lui; si inima lui n-a fost intreaga a Domnului, Dumnezeului sau, cum fusese inima tatalui sau David. 15.4 Dar din pricina lui David, Domnul Dumnezeul lui i-a dat o lumina la Ierusalim, punand pe fiul lui dupa el si lasand Ierusalimul in picioare. 15.5 Caci David facuse ce este placut inaintea Domnului, si nu se abatuse de la nici una din poruncile Lui in tot timpul vietii lui, afara de intamplarea cu Urie, Hetitul. 15.6 Intre Roboam si Ieroboam a fost razboi tot timpul cat a trait Roboam. 15.7 Celelalte fapte ale lui Abiam, si tot ce a facut el, nu sunt scrise oare in cartea Cronicilor imparatilor lui Iuda? Intre Abiam si Ieroboam a fost razboi. 15.8 Abiam a adormit cu parintii lui, si l-au ingropat in cetatea lui David. Si in locul lui a domnit fiul sau Asa. 15.9 In al douazecilea an al lui Ieroboam, imparatul lui Israel, a inceput sa domneasca peste Iuda Asa. 15.10 El a domnit patruzeci si unu de ani la Ierusalim. Mama sa se chema Maaca, fata lui Abisalom. 15.11 Asa a facut ce este placut inaintea Domnului, ca tatal sau David. 15.12 A scos din tara pe sodomiti, si a indepartat toti idolii pe care-i facusera parintii lui. 15.13 Si chiar pe mama sa Maaca n-a mai lasat-o sa fie imparateasa, pentru ca facuse un idol Astarteei. Asa i-a sfaramat idolul, si l-a ars in paraul Chedron. 15.14 Dar inaltimile n-au pierit, macar ca inima lui Asa a fost in totul a Domnului in tot timpul vietii lui. 15.15 El a pus in Casa Domnului lucrurile harazite de tatal sau si de el insusi: argint, aur si vase. 15.16 Intre Asa si Baesa, imparatul lui Israel, a fost razboi in tot timpul vietii lor. 15.17 Baesa, imparatul lui Israel, s-a suit impotriva lui Iuda; si a intarit Rama, ca sa impiedice pe ai lui Asa, imparatul lui Iuda, sa iasa si sa intre. 15.18 Asa a luat tot argintul si tot aurul care ramasesera in vistieriile Casei Domnului si vistieriile casei imparatului, si le-a pus in mainile slujitorilor lui, pe care i-a trimis la Ben-Hadad, fiul lui Tabrimon, fiul lui Hezion, imparatul Siriei, care locuia la Damasc. Imparatul Asa a trimis sa-i spuna: 15.19 Sa fie un legamant intre mine si tine, cum a fost intre tatal meu si tatal tau. Iata, iti trimit un dar in argint si in aur. Du-te, rupe legamantul tau cu Baesa, imparatul lui Israel, ca sa se departeze de la mine. 15.20 Ben-Hadad a ascultat pe imparatul Asa; a trimis pe capeteniile ostirii lui impotriva cetatilor lui Israel, si au pustiit Iionul, Dan, Abel-Bet-Maaca, tot Chinerotul, si toata tara lui Neftali. 15.21 Cand a auzit Baesa lucrul acesta, a incetat sa mai intareasca Rama, si s-a intors la Tirta. 15.22 Imparatul Asa a chemat pe tot Iuda, fara sa lase la o parte pe cineva, si au ridicat pietrele si lemnul pe care-l intrebuinta Baesa la intarirea Ramei; si imparatul Asa le-a intrebuintat la intarirea Ghebei lui Beniamin si Mitpei. 15.23 Toate celelalte fapte ale lui Asa, toate ispravile lui si tot ce a facut, si cetatile pe care le-a zidit, nu sunt scrise oare in cartea Cronicilor imparatilor lui Iuda? Totusi, la batranete, a fost bolnav de picioare. 15.24 Asa a adormit cu parintii lui, si a fost ingropat cu parintii lui in cetatea tatalui sau David. Si in locul lui a domnit fiul sau Iosafat. 15.25 Nadab, fiul lui Ieroboam, a inceput sa domneasca peste Israel, in al doilea an al lui Asa, imparatul lui Iuda. El a domnit doi ani peste Israel. 15.26 El a facut ce este rau inaintea Domnului, si a umblat pe calea tatalui sau, savarsind pacatele in care tarase tatal sau pe Israel. 15.27 Baesa, fiul lui Ahia, din casa lui Isahar, a uneltit impotriva lui, si Baesa l-a omorat la Ghibeton, care era al Filistenilor, pe cand Nadab si tot Israelul impresurau Ghibetonul. 15.28 Baesa l-a omorat in al treilea an al lui Asa, imparatul lui Iuda, si a domnit el in locul lui. 15.29 Cand s-a facut imparat, a ucis toata casa lui Ieroboam, n-a lasat sa scape nimeni cu viata, ci a nimicit totul, dupa cuvantul pe care-l spusese Domnul prin robul sau Ahia din Silo~ 15.30 din pricina pacatelor pe care le facuse Ieroboam si in care tarase si pe Israel, maniind astfel pe Domnul, Dumnezeul lui Israel. 15.31 Celelalte fapte ale lui Nadab, si tot ce a facut el, nu sunt scrise oare in cartea Cronicilor imparatilor lui Israel? 15.32 Intre Asa si Baesa, imparatul lui Israel, a fost razboi in tot timpul vietii lor. 15.33 In al treilea an al lui Asa, imparatul lui Iuda, a inceput sa domneasca peste tot Israelul la Tirta, Baesa, fiul lui Ahia. A domnit douazeci si patru de ani. 15.34 El a facut ce este rau inaintea Domnului, si a umblat pe calea lui Ieroboam, savarsind pacatele in care tarase Ieroboam pe Israel.
16.1 Cuvantul Domnului a vorbit astfel lui Iehu, fiul lui Hanani, impotriva lui Baesa: 16.2 Eu te-am ridicat din tarana, si te-am pus mai mare peste poporul Meu Israel; dar pentru ca ai umblat pe calea lui Ieroboam, si ai facut pe poporul Meu Israel sa pacatuiasca, pentru ca sa Ma manii prin pacatele lor~ 16.3 iata ca voi matura pe Baesa si casa lui, si casa ta o voi face ca si casa lui Ieroboam, fiul lui Nebat. 16.4 Cine va muri in cetate din casa lui Baesa, va fi mancat de caini, si cine va muri pe camp dintr-ai lui, va fi mancat de pasarile cerului. 16.5 Celelalte fapte ale lui Baesa, ce a facut el, si ispravile lui, nu sunt scrise oare in cartea Cronicilor imparatilor lui Israel? 16.6 Baesa a adormit cu parintii sai, si a fost ingropat la Tirta. Si in locul lui a domnit fiul sau Ela. 16.7 Cuvantul Domnului vorbise prin prorocul Iehu, fiul lui Hanani, impotriva lui Baesa, si impotriva casei lui, pe deoparte pentru tot raul pe care-l facuse sub ochii Domnului, maniindu-L prin lucrul mainilor lui si ajungand ca si casa lui Ieroboam, iar pe de alta pentru ca lovise casa lui Ieroboam. 16.8 In al douazeci si saselea an al lui Asa, imparatul lui Iuda, a inceput sa domneasca Ela, fiul lui Baesa. El a domnit peste Israel la Tirta. A domnit doi ani. 16.9 Slujitorul sau Zimri, care era mai mare peste jumatate din carele lui, a uneltit impotriva lui. Ela era la Tirta, chefuind si imbatandu-se in casa lui Arta, capetenia casei imparatului la Tirta. 16.10 Zimri a intrat, l-a lovit si l-a ucis, in al douazeci si saptelea an al lui Asa, imparatul lui Iuda. Si a domnit el in locul lui. 16.11 Cand s-a facut imparat si a sezut pe scaunul lui de domnie, a omorat toata casa lui Baesa, n-a lasat sa scape nimeni din ai lui: nici ruda nici prieten. 16.12 Zimri a nimicit toata casa lui Baesa, dupa cuvantul pe care-l spusese Domnul impotriva lui Baesa prin prorocul Iehu~ 16.13 din pricina tuturor pacatelor pe care le savarsise Baesa si fiul sau Ela, si in care tarasera si pe Israel, maniind prin idolii lor pe Domnul, Dumnezeul lui Israel. 16.14 Celelalte fapte ale lui Ela, si tot ce a facut el, nu sunt scrise oare in cartea Cronicilor imparatilor lui Israel? 16.15 In al douazeci si saptelea an al lui Asa, imparatul lui Iuda, Zimri a domnit sapte zile la Tirta. Poporul tabara impotriva Ghibetonului care era al Filistenilor. 16.16 Si poporul a auzit in tabara vestea aceasta: Zimri a uneltit, si chiar a ucis pe imparat! Si in ziua aceea, tot Israelul a pus in tabara ca imparat al lui Israel pe Omri, capetenia ostirii. 16.17 Omri, si tot Israelul cu el, au pornit din Ghibeton, si au impresurat Tirta. 16.18 Zimri, vazand ca cetatea este luata, a intrat in cetatuia casei imparatului, si a dat foc casei imparatului peste el. Astfel a murit el~ 16.19 din pricina pacatelor pe care le savarsise, facand ce este rau inaintea Domnului, umbland pe calea lui Ieroboam, savarsind pacatele pe care le facuse Ieroboam, si facand si pe Israel sa pacatuiasca. 16.20 Celelalte fapte ale lui Zimri, si uneltirea pe care a facut-o el nu sunt scrise oare in cartea Cronicilor imparatilor lui Israel? 16.21 Atunci poporul lui Israel s-a dezbinat in doua parti; jumatate din popor voia sa faca imparat pe Tibni, fiul lui Ghinat, si jumatate era pentru Omri. 16.22 Cei ce urmau pe Omri au biruit pe cei ce urmau pe Tibni, fiul lui Ghinat. Tibni a murit, si Omri a domnit. 16.23 In al treizeci si unulea an al lui Asa, imparatul lui Iuda, a inceput sa domneasca peste Israel Omri. A domnit doisprezece ani. Dupa ce a domnit sase ani la Tirta~ 16.24 a cumparat de la Semer muntele Samariei, cu doi talanti de argint; a intarit muntele, si a pus cetatii pe care a zidit-o, numele Samaria, dupa numele lui Semer, domnul muntelui. 16.25 Omri a facut ce este rau inaintea Domnului, si a lucrat mai rau decat toti cei ce fusesera inaintea lui. 16.26 A umblat in toata calea lui Ieroboam, fiul lui Nebat, si s-a dedat la pacatele in care tarase Ieroboam pe Israel, maniind prin idolii lor pe Domnul, Dumnezeul lui Israel. 16.27 Celelalte fapte ale lui Omri, ce a facut el, si ispravile lui, nu sunt scrise oare in cartea Cronicilor imparatilor lui Israel? 16.28 Omri a adormit cu parintii sai, si a fost ingropat la Samaria. Si in locul lui a domnit fiul sau Ahab. 16.29 Ahab, fiul lui Omri, a inceput sa domneasca peste Israel, in al treizeci si optulea an al lui Asa, imparatul lui Iuda. Ahab, fiul lui Omri, a domnit douazeci si doi de ani peste Israel la Samaria. 16.30 Ahab, fiul lui Omri, a facut ce este rau inaintea Domnului, mai mult decat toti cei ce fusesera inaintea lui. 16.31 Si, ca si cum ar fi fost putin lucru pentru el sa se dedea la pacatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, a mai luat de nevasta si pe Izabela, fata lui Etbaal, imparatul Sidonitilor, si a slujit lui Baal si s-a inchinat inaintea lui. 16.32 A ridicat un altar lui Baal in templul lui Baal pe care l-a zidit la Samaria~ 16.33 si a facut un idol Astarteei. Ahab a facut mai multe rele decat toti imparatii lui Israel care fusesera inaintea lui, ca sa manie pe Domnul Dumnezeul lui Israel. 16.34 Pe vremea lui, Hiel din Betel a zidit iarasi Ierihonul; i-a pus temeliile cu pretul lui Abiram, intaiul lui nascut, si i-a pus portile cu pretul lui Segub, cel mai tanar fiu al lui, dupa cuvantul pe care-l spusese Domnul prin Iosua, fiul lui Nun.
17.1 Ilie, Tisbitul, unul din locuitorii Galaadului, a zis lui Ahab: Viu este Domnul, Dumnezeul lui Israel, al carui slujitor sunt, ca in anii acestia nu va fi nici roua, nici ploaie, decat dupa cuvantul meu. 17.2 Si cuvantul Domnului a vorbit lui Ilie, cu aceste vorbe: 17.3 Pleaca de aici, indreapta-te spre rasarit, si ascunde-te langa paraul Cherit, care este in fata Iordanului. 17.4 Vei bea apa din parau, si am poruncit corbilor sa te hraneasca acolo. 17.5 El a plecat si a facut dupa cuvantul Domnului. S-a dus si s-a asezat langa paraul Cherit, care este in fata Iordanului. 17.6 Corbii ii aduceau paine si carne dimineata, si paine si carne seara, si bea apa din parau. 17.7 Dar dupa catava vreme paratul a secat, caci nu cazuse ploaie in tara. 17.8 Atunci cuvantul Domnului i-a vorbit astfel: 17.9 Scoala-te, du-te la Sarepta care tine de Sidon, si ramai acolo. Iata ca am poruncit acolo unei femei vaduve sa te hraneasca. 17.10 Ilie s-a sculat, si s-a dus la Sarepta. Cand a ajuns la poarta cetatii, acolo era o femeie vaduva care strangea lemne. El a chemat-o, si a zis: Du-te si adu-mi, te rog, putina apa intr-un vas, ca sa beau. 17.11 Pe cand se ducea ea sa-i aduca, a chemat-o din nou, si a zis: Adu-mi, te rog, si o bucata de paine in mana ta. 17.12 Si ea a raspuns: Viu este Domnul, Dumnezeul tau, ca n-am nimic copt, n-am decat un pumn de faina intr-o oala si putin untdelemn intr-un ulcior. Si iata, strang doua bucati de lemne, apoi ma voi intoarce si voi pregati ce am pentru mine si pentru fiul meu: vom manca si apoi vom muri. 17.13 Ilie i-a zis: Nu te teme, intoarce-te si fa cum ai zis. Numai, pregateste-mi intai mie cu untdelemnul si faina aceea o mica turta, si adu-mi-o; pe urma sa faci si pentru tine si pentru fiul tau. 17.14 Caci asa vorbeste Domnul, Dumnezeul lui Israel: Faina din oala nu va scadea si untdelemnul din ulcior nu se va imputina, pana in ziua cand va da Domnul ploaie pe fata pamantului. 17.15 Ea s-a dus, si a facut dupa cuvantul lui Ilie. Si multa vreme a avut ce sa manance, ea si familia ei, si Ilie. 17.16 Faina din oala n-a scazut, si untdelemnul din ulcior nu s-a imputinat, dupa cuvantul pe care-l rostise Domnul prin Ilie. 17.17 Dupa aceea, fiul femeii, stapana casei, s-a imbolnavit. Si boala lui a fost atat de cumplita incat n-a mai ramas suflare in el. 17.18 Femeia a zis atunci lui Ilie: Ce am eu a face cu tine, omule al lui Dumnezeu? Ai venit la mine doar ca sa aduci aminte lui Dumnezeu de nelegiuirea mea, si sa-mi omori astfel fiul? 17.19 El i-a raspuns: Da-mi incoace pe fiul tau. Si l-a luat de la sanul femeii, l-a suit in odaia de sus unde locuia el, si l-a culcat pe patul lui. 17.20 Apoi a chemat pe Domnul, si a zis: Doamne, Dumnezeule, oare atat de mult sa mahnesti Tu chiar pe vaduva aceasta, la care am fost primit ca oaspete, incat sa-i omori fiul? 17.21 Si s-a intins de trei ori peste copil, a chemat pe Domnul, si a zis: Doamne, Dumnezeule, Te rog, fa sa se intoarca sufletul copilului in el! 17.22 Domnul a ascultat glasul lui Ilie, si sufletul copilului s-a intors in el, si a inviat. 17.23 Ilie a luat copilul, l-a pogorat jos in casa din odaia de sus, si l-a dat mamei sale. Si Ilie a zis: Iata, fiul tau este viu. 17.24 Si femeia a zis lui Ilie: Cunosc acum ca esti un om al lui Dumnezeu, si cuvantul Domnului in gura ta este adevar!
18.1 Au trecut multe zile, si cuvantul Domnului a vorbit astfel lui Ilie, in al treilea an: Du-te, si infatiseaza-te inaintea lui Ahab, ca sa dau ploaie pe fata pamantului. 18.2 Si Ilie s-a dus sa se infatiseze inaintea lui Ahab. Era mare foamete in Samaria. 18.3 Si Ahab a trimis sa cheme pe Obadia, mai marele casei lui. Obadia se temea mult de Domnul. 18.4 De aceea cand a nimicit Izabela pe prorocii Domnului, Obadia a luat o suta de proroci, i-a ascuns cate cincizeci intr-o pestera, si i-a hranit cu paine si cu apa. 18.5 Ahab a zis lui Obadia: Haidem prin tara pe la toate izvoarele de apa si pe la toate paraiele; poate ca vom gasi iarba ca sa pastram viata cailor si catarilor, si sa n-avem nevoie sa omoram vitele. 18.6 Si-au impartit tara s-o cutreiere. Ahab a plecat singur pe un drum, si Obadia a plecat singur pe un alt drum. 18.7 Pe cand era Obadia pe drum, iata ca l-a intalnit Ilie. Obadia, cunoscandu-l, a cazut cu fata la pamant, si a zis: Tu esti, domnul meu Ilie? 18.8 El i-a raspuns: Eu sunt; du-te si spune stapanului tau: Iata ca a venit Ilie! 18.9 Si Obadia a zis: Ce pacat am savarsit eu, ca sa dai pe robul tau in mainile lui Ahab, ca sa ma omoare? 18.10 Viu este Domnul, ca n-a ramas popor sau imparatie unde sa nu fi trimis stapanul meu sa te caute; si cand se spunea ca nu esti acolo, punea pe imparatia si poporul acela sa jure ca nu te-a gasit. 18.11 Si acum zici: Du-te, si spune stapanului tau: Iata ca a venit Ilie! 18.12 Si apoi, cand voi pleca de la tine, Duhul Domnului te va duce nu stiu unde. Daca m-as duce sa dau de stire lui Ahab, si nu te-ar gasi, ma va omori. Si totusi robul tau se teme de Domnul din tineretea lui. 18.13 Nu s-a spus oare domnului meu ce am facut cand a ucis Izabela pe prorocii Domnului? Cum am ascuns o suta de proroci ai Domnului, cate cincizeci intr-o pestera si i-am hranit cu paine si cu apa? 18.14 Si acum tu zici: Du-te si spune stapanului tau: Iata ca a venit Ilie! El ma va ucide. 18.15 Dar Ilie a zis: Viu este Domnul ostirilor, al carui slujitor sunt, ca astazi ma voi infatisa inaintea lui Ahab. 18.16 Obadia, ducandu-se inaintea lui Ahab, l-a instiintat despre lucrul acesta. Si Ahab s-a dus inaintea lui Ilie. 18.17 Abia a zarit Ahab pe Ilie, si i-a zis: Tu esti acela care nenorocesti pe Israel? 18.18 Ilie a raspuns: Nu eu nenorocesc pe Israel; ci tu, si casa tatalui tau, fiindca ati parasit poruncile Domnului si te-ai dus dupa Baali. 18.19 Strange acum pe tot Israelul la mine, la muntele Carmel, pe cei patru sute cincizeci de proroci ai lui Baal, si pe cei patru sute de proroci ai Astarteei, care mananca la masa Izabelei. 18.20 Ahab a trimis soli la toti copiii lui Israel, si a strans pe proroci la muntele Carmel. 18.21 Atunci Ilie s-a apropiat de tot poporul, si a zis: Pana cand vreti sa schiopatati de amandoua picioarele? Daca Domnul este Dumnezeu, mergeti dupa El; iar daca este Baal, mergeti dupa Baal! Poporul nu i-a raspuns nimic. 18.22 Si Ilie a zis poporului: Eu singur am ramas din prorocii Domnului, pe cand proroci ai lui Baal sunt patru sute cincizeci. 18.23 Sa ni se dea doi junci. Ei sa-si aleaga un junc, pe care sa-l taie in bucati, si sa-l puna pe lemne, fara sa puna foc. Si eu voi pregati celalalt junc, si-l voi pune pe lemne fara sa pun foc. 18.24 Apoi voi sa chemati numele dumnezeului vostru; si eu voi chema Numele Domnului. Dumnezeul care va raspunde prin foc, acela sa fie adevaratul Dumnezeu. Si tot poporul a raspuns, si a zis: Bine! 18.25 Ilie a zis prorocilor lui Baal: Alegeti-va un junc din cei doi, pregatiti-l voi intai, caci sunteti mai multi, si chemati numele dumnezeului vostru; dar sa nu puneti foc. 18.26 Ei au luat juncul pe care li l-au dat, si l-au pregatit. Si au chemat numele lui Baal, de dimineata pana la amiaza, zicand: Baale, auzi-ne! Dar nu s-a auzit nici glas, nici raspuns. Si sareau imprejurul altarului pe care-l facusera. 18.27 La amiaza, Ilie si-a batut joc de ei, si a zis: Strigati tare, fiindca este dumnezeu; se gandeste la ceva, sau are treaba, sau este in calatorie, sau poate ca doarme, si se va trezi. 18.28 Ei au strigat tare, si, dupa obiceiul lor, si-au facut taieturi cu sabiile si cu sulitele, pana ce a curs sange pe ei. 18.29 Cand a trecut amiaza, au aiurat, pana in clipa cand se aducea jertfa de seara. Dar nu s-a auzit nici glas, nici raspuns, nici semn de luare aminte. 18.30 Ilie a zis atunci intregului popor: Apropiati-va de mine! Tot poporul s-a apropiat de el. Si Ilie a dres altarul Domnului care fusese sfaramat. 18.31 A luat douasprezece pietre, dupa numarul semintiilor fiilor lui Iacov, caruia Domnul ii zisese: Israel iti va fi numele~ 18.32 si a zidit cu pietrele acestea un altar in Numele Domnului. A facut imprejurul altarului un sant, in care incapeau doua masuri de samanta. 18.33 A asezat apoi lemnele, a taiat juncul in bucati, si l-a puse pe lemne. Apoi a zis: Umpleti patru vedre cu apa, si varsati-le pe arderea de tot si pe lemne. Si au facut asa. 18.34 Apoi a zis: Mai faceti lucrul acesta odata. Si l-au facut inca odata. Apoi a zis: Mai faceti-l si a treia oara. Si l-au facut si a treia oara. 18.35 Apa curgea in jurul altarului, si au umplut cu apa si santul. 18.36 In clipa cand se aducea jertfa de seara, prorocul Ilie s-a apropiat si a zis: Doamne, Dumnezeul lui Avraam, Isaac si Israel! Fa sa se stie astazi ca Tu esti Dumnezeu in Israel, ca eu sunt slujitorul Tau, si ca toate aceste lucruri le-am facut dupa porunca Ta. 18.37 Asculta-ma, Doamne, asculta-ma, pentru ca sa cunoasca poporul acesta ca Tu, Doamne, esti adevaratul Dumnezeu, si sa le intorci astfel inima spre bine! 18.38 Atunci a cazut foc de la Domnul, si a mistuit arderea de tot, lemnele, pietrele si pamantul, si a sub si apa care era in sant. 18.39 Cand a vazut tot poporul lucrul acesta, au cazut cu fata la pamant, si au zis: Domnul este adevaratul Dumnezeu! Domnul este adevaratul Dumnezeu! 18.40 Puneti mana pe prorocii lui Baal, le-a zis Ilie: nici unul sa nu scape! Si au pus mana pe ei. Ilie i-a pogorat la paraul Chison si i-a junghiat acolo. 18.41 Apoi Ilie a zis lui Ahab: Suie-te de mananca si bea; caci se aude vuiet de ploaie. 18.42 Ahab s-a suit sa manance si sa bea. Dar Ilie s-a suit pe varful Carmelului, si plecandu-se la pamant, s-a asezat cu fata intre genunchi~ 18.43 si a zis slujitorului sau: Suie-te si uita-te inspre mare. Slujitorul s-a suit, s-a uitat, si a zis: Nu este nimic! Ilie a zis de sapte ori: Du-te iarasi. 18.44 A saptea oara, slujitorul a zis: Iata ca se ridica un mic nor din mare, ca o palma de om. Ilie a zis: Suie-te, si spune lui Ahab: Inhama, si pogoara-te, ca sa nu te opreasca ploaia. 18.45 Peste cateva clipe, cerul s-a innegrit de nori, a inceput vantul, si a venit o ploaie mare. Ahab s-a suit in car, si a plecat la Izreel. 18.46 Si mana Domnului a venit peste Ilie, care si-a incins mijlocul, si a alergat inaintea lui Ahab pana la intrarea in Izreel.
19.1 Ahab a spus Izabelei tot ce facuse Ilie, si cum ucisese cu sabia pe toti prorocii. 19.2 Izabela a trimis un sol la Ilie, sa-i spuna: Sa ma pedepseasca zeii cu toata asprimea lor, daca maine, la ceasul acesta, nu voi face cu viata ta ce ai facut tu cu viata fiecaruia din ei. 19.3 Ilie, cand a vazut lucrul acesta, s-a sculat si a plecat, ca sa-si scape viata. A ajuns la Beer-Seba, care tine de Iuda, si si-a lasat slujitorul acolo. 19.4 El s-a dus in pustie unde, dupa un drum de o zi, a sezut sub un ienupar, si dorea sa moara, zicand: Destul! Acum, Doamne, ia-mi sufletul, caci nu sunt mai bun decat parintii mei. 19.5 S-a culcat si a adormit sub un ienupar. Si iata, l-a atins un inger si i-a zis: Scoala-te si mananca. 19.6 El s-a uitat, si la capataiul lui era o turta coapta pe niste pietre incalzite si un ulcior cu apa. A mancat si a baut, apoi s-a culcat din nou. 19.7 Ingerul Domnului a venit a doua oara, l-a atins, si a zis: Scoala-te si mananca, fiindca drumul pe care-l ai de facut este prea lung pentru tine. 19.8 El s-a sculat, a mancat si a baut; si, cu puterea pe care i-a dat-o mancarea aceasta, a mers patruzeci de zile si patruzeci de nopti pana la muntele lui Dumnezeu, Horeb. 19.9 Si acolo, Ilie a intrat intr-o pestera, si a ramas in ea peste noapte. Si cuvantul Domnului i-a vorbit astfel: Ce faci tu aici, Ilie? 19.10 El a raspuns: Am fost plin de ravna pentru Domnul, Dumnezeul ostirilor; caci copiii lui Israel au parasit legamantul Tau, au sfaramat altarele Tale, si au ucis cu sabia pe prorocii Tai; am ramas numai eu singur, si cauta sa-mi ia viata! 19.11 Domnul i-a zis: Iesi, si stai pe munte inaintea Domnului! Si iata ca Domnul a trecut pe langa pestera. Si inaintea Domnului a trecut un vant tare si puternic, care despica muntii si sfarama stancile. Domnul nu era in vantul acela. Si dupa vant, a venit un cutremur de pamant. Domnul nu era in cutremurul de pamant. 19.12 Si dupa cutremurul de pamant, a venit un foc: Domnul nu era in focul acela. Si dupa foc, a venit un susur bland si subtire. 19.13 Cand l-a auzit Ilie, si-a acoperit fata cu mantaua, a iesit si a stat la gura pesterii. 19.14 El a raspuns: Am fost plin de ravna pentru Domnul, Dumnezeul ostirilor; caci copiii lui Israel au parasit legamantul Tau, au sfaramat altarele Tale, si au ucis cu sabia pe prorocii Tai; am ramas numai eu singur, si cauta sa-mi ia viata. 19.15 Domnul i-a zis: Du-te, intoarce-te pe drumul tau prin pustie pana la Damasc; si cand vei ajunge, sa ungi pe Hazael ca imparat al Siriei. 19.16 Sa ungi si pe Iehu, fiul lui Nimsi, ca imparat al lui Israel; si sa ungi pe Elisei, fiul lui Safat, din Abel-Mehola, ca proroc in locul tau. 19.17 Si se va intampla ca pe cel ce va scapa de sabia lui Hazael il va omori Iehu; si pe cel ce va scapa de sabia lui Iehu, il va omori Elisei. 19.18 Dar voi lasa in Israel sapte mii de barbati, si anume pe toti cei ce nu si-au plecat genunchii inaintea lui Baal, si a caror gura nu l-au sarutat. 19.19 Ilie a plecat de acolo, si a gasit pe Elisei, fiul lui Safat, arand. Inaintea lui erau douasprezece perechi de boi, si el era cu a douasprezecea. Ilie s-a apropiat de el, si si-a aruncat mantaua pe el. 19.20 Elisei a parasit boii, a alergat dupa Ilie, si a zis: Lasa-ma sa sarut pe tatal meu si pe mama mea, si te voi urma. Ilie i-a raspuns: Du-te, si apoi intoarce-te: dar gandeste-te la ce ti-am facut. 19.21 Dupa ce s-a departat de Ilie, s-a intors si a luat o pereche de boi pe care i-a adus jertfa; cu uneltele boilor le-a fiert carnea, si a dat-o oamenilor s-o manance. Apoi s-a sculat, a urmat pe Ilie, si a fost in slujba lui.
20.1 Ben-Hadad, imparatul Siriei, si-a strans toata ostirea: avea cu el treizeci si doi de imparati, cai si care. S-a suit, a impresurat Samaria si a inceput lupta impotriva ei. 20.2 A trimis in cetate soli la Ahab, imparatul lui Israel, sa-i spuna: Asa vorbeste Ben-Hadad: 20.3 Argintul si aurul tau sunt ale mele, nevestele si cei mai frumosi copii ai tai sunt tot ai mei. 20.4 Imparatul lui Israel a raspuns: Imparate, domnul meu, fie cum zici! Sunt al tau cu tot ce am. 20.5 Solii s-au intors, si au zis: Asa vorbeste Ben-Hadad: Am trimis sa-ti spuna: Sa-mi dai argintul si aurul tau, nevestele si copiii tai. 20.6 De aceea, voi trimite maine, la ceasul acesta, pe slujitorii mei la tine. Ei iti vor scormoni casa ta si casele slujitorilor tai, vor pune mana pe tot ce ai mai scump, si vor lua. 20.7 Imparatul lui Israel a chemat pe toti batranii tarii si a zis: Vedeti bine si intelegeti ca omul acesta ne vrea raul; caci a trimis sa-mi ceara nevestele si copiii, argintul si aurul, si n-am zis ca nu i le dau! 20.8 Toti batranii si tot poporul au zis lui Ahab: Nu-l asculta si nu te invoi. 20.9 Si el a zis solilor lui Ben-Hadad: Spuneti domnului meu, imparatul: Voi face tot ce ai trimis sa ceri robului tau intaia data; dar lucrul acesta, nu-l pot face. Solii au plecat si i-au dus raspunsul. 20.10 Ben-Hadad a trimis sa spuna lui Ahab: Sa ma pedepseasca zeii cu toata asprimea lor, de va ajunge praful Samariei sa umple mana intregului popor care ma urmeaza! 20.11 Si imparatul lui Israel a raspuns: Cine incinge armele, sa nu se laude ca cel ce le pune jos! 20.12 Cand a primit Ben-Hadad raspunsul acesta, statea la baut cu imparatii in corturi, si a zis slujitorilor lui: Pregatiti-va! Si ei s-au pregatit de navala impotriva cetatii. 20.13 Dar iata ca un proroc s-a apropiat de Ahab, imparatul lui Israel, si a zis: Asa vorbeste Domnul: Vezi toata aceasta multime mare? O voi da astazi in mainile tale, ca sa cunosti ca Eu sunt Domnul. 20.14 Ahab a zis: Prin cine? Si el a raspuns: Asa vorbeste Domnul: Prin slujitorii mai marilor peste tinuturi. Ahab a zis: Cine va incepe lupta? Si el a raspuns: Tu. 20.15 Atunci Ahab a numarat slujitorii mai marilor peste tinuturi, si s-au gasit doua sute treizeci si doi; si dupa ei, a numarat tot poporul, pe toti copiii lui Israel, si erau sapte mii. 20.16 Au facut o iesire pe la miazazi. Ben-Hadad bea si se imbata in corturile lui cu cei treizeci si doi de imparati care-l ajutau. 20.17 Slujitorii mai marilor peste tinuturi au iesit cei dintai. Ben-Hadad a cercetat, si i-au spus astfel: Au iesit niste oameni din Samaria. 20.18 El a zis: Daca ies pentru pace, prindeti-i vii; si chiar daca ies pentru lupta, prindeti-i vii. 20.19 Cand au iesit din cetate slujitorii mai marilor peste tinuturi si armata care-i urma~ 20.20 a lovit fiecare pe omul dinaintea lui, si Sirienii au luat-o la fuga. Israel i-a urmarit. Ben-Hadad, imparatul Siriei, a scapat pe un cal, cu niste calareti. 20.21 Imparatul lui Israel a iesit, a lovit caii si carele, si a pricinuit Sirienilor o mare infrangere. 20.22 Atunci prorocul s-a apropiat de imparatul lui Israel, si i-a zis: Du-te, intareste-te, cerceteaza si vezi ce ai de facut; caci, la anul viitor imparatul Siriei se va sui din nou impotriva ta. 20.23 Slujitorii imparatului Siriei i-au zis: Dumnezeul lor este un dumnezeu al muntilor; de aceea au fost mai tari decat noi. Dar ia sa ne luptam cu ei in campie, si se va vedea daca nu vom fi mai tari decat ei. 20.24 Fa si lucrul acesta: scoate pe fiecare din imparati de la locul lui, si inlocuieste-i cu capetenii; 20.25 si fa-ti o armata ca aceea pe care ai pierdut-o, cu tot atatia cai si tot atatea care. Apoi sa ne batem cu ei in campie, si se va vedea daca nu vom fi mai tari decat ei. El i-a ascultat, si a facut asa. 20.26 In anul urmator Ben-Hadad a numarat pe Sirieni, si s-a suit la Afec sa lupte impotriva lui Israel. 20.27 Copiii lui Israel au fost numarati si ei; au primit merinde, si au iesit in intampinarea Sirienilor. Au tabarat in fata lor, ca doua turme mici de capre, pe cand Sirienii umpleau tara. 20.28 Omul lui Dumnezeu s-a apropiat si a zis imparatului lui Israel: Asa vorbeste Domnul: Pentru ca Sirienii au zis: Domnul este un dumnezeu al muntilor si nu un dumnezeu al vailor, voi da toata aceasta mare multime in mainile tale, si veti sti ca Eu sunt Domnul. 20.29 Au stat tabarati sapte zile unii in fata altora. In ziua a saptea au inceput lupta, si copiii lui Israel au omorat Sirienilor o suta de mii de oameni pedestrasi intr-o zi. 20.30 Ceilalti au fugit in cetatea Afec, si a cazut zidul cetatii peste douazeci si sapte de mii de oameni care mai ramasesera. Ben-Hadad fugise si el in cetate, si umbla din odaie in odaie. 20.31 Slujitorii lui i-au zis: Iata, am auzit ca imparatii casei lui Israel sunt niste imparati milosi; sa ne incingem deci coapsele cu saci, sa ne punem funii pe capetele noastre, si sa iesim la imparatul lui Israel: poate ca te va lasa cu viata. 20.32 Si-au pus saci imprejurul coapselor si funii imprejurul capului, s-au dus la imparatul lui Israel, si au zis: Robul tau Ben-Hadad a zis: Lasa-ma cu viata! Ahab a raspuns: Mai este inca in viata? Este fratele meu! 20.33 Oamenii acestia au luat lucrul acesta ca un semn bun, si s-au grabit sa-l ia pe cuvant si sa zica: Ben-Hadad este fratele tau! Si el a zis: Duceti-va si aduceti-l! Ben-Hadad a venit la el, si Ahab l-a suit in carul lui. 20.34 Ben-Hadad i-a zis: Iti voi da inapoi cetatile pe care le-a luat tatal meu de la tatal tau; si-ti vei face ulite in Damasc, cum facuse tatal meu in Samaria. Si eu, a raspuns Ahab, iti voi da drumul, facand un legamant. A facut legamant cu el, si i-a dat drumul. 20.35 Unul din fiii prorocilor a zis tovarasului sau, dupa porunca Domnului: Loveste-ma, te rog! Dar omul acela n-a vrut sa-l loveasca. 20.36 Atunci el i-a zis: Pentru ca n-ai ascultat de glasul Domnului, iata, cand vei pleca de la mine, te va omori un leu. Si cand a plecat de la el, l-a intalnit un leu si l-a omorat. 20.37 A gasit pe un alt om, si a zis: Loveste-ma, te rog! Omul acela l-a lovit, si l-a ranit. 20.38 Prorocul s-a dus si s-a asezat pe drumul imparatului, si s-a legat la ochi. 20.39 Cand a trecut imparatul prorocul a strigat, si i-a zis: Robul tau era in mijlocul luptei; si iata ca un om se apropie si-mi aduce pe un alt om, zicand: Pazeste pe omul acesta; daca va fugi, viata ta va raspunde pentru viata lui, sau vei plati un talant de argint! 20.40 Si pe cand robul tau facea cate ceva incoace si incolo, omul s-a facut nevazut. Imparatul lui Israel i-a zis: Aceasta iti este osanda; tu insuti ai rostit-o. 20.41 Indata prorocul si-a scos legatura de la ochi, si imparatul lui Israel l-a cunoscut ca facea parte din proroci. 20.42 El a zis atunci imparatului: Asa vorbeste Domnul: Pentru ca ai lasat sa-ti scape din maini omul pe care-l sortisem nimicirii, viata ta va raspunde pentru viata lui, si poporul tau pentru poporul lui. 20.43 Imparatul lui Israel s-a dus acasa, trist si manios, si a ajuns la Samaria.
21.1 Dupa aceste lucruri, iata ce s-a intamplat. Nabot, din Izreel, avea o vie la Izreel, langa casa lui Ahab, imparatul Samariei. 21.2 Si Ahab a vorbit astfel lui Nabot: Da-mi mie via ta, sa fac din ea o gradina de verdeturi, caci este foarte aproape de casa mea. In locul ei iti voi da o vie mai buna, sau daca-ti vine mai bine, iti voi plati pretul ei in argint. 21.3 Dar Nabot a raspuns lui Ahab: Sa ma fereasca Domnul sa-ti dau mostenirea parintilor mei! 21.4 Ahab a intrat in casa, trist si maniat, din pricina cuvintelor, pe care i le spusese Nabot din Izreel: Nu-ti voi da mostenirea parintilor mei! Si s-a culcat pe pat, si-a intors fata, si n-a mancat nimic. 21.5 Nevasta sa Izabela a venit la el, si i-a zis: Pentru ce iti este trista inima si nu mananci? 21.6 El i-a raspuns: Am vorbit cu Nabot din Izreel, si i-am zis: Da-mi via ta pe pret de argint; sau, daca vrei, iti voi da o alta vie in locul ei. Dar el a zis: Nu pot sa-ti dau via mea! 21.7 Atunci Izabela, nevasta lui, i-a zis: Oare nu domnesti tu acum peste Israel? Scoala-te, ia si mananca si fii cu inima vesela, caci eu iti voi da via lui Nabot din Izreel! 21.8 Si ea a scris niste scrisori in numele lui Ahab, le-a pecetluit cu pecetea lui Ahab, si le-a trimis batranilor si dregatorilor care locuiau cu Nabot in cetatea lui. 21.9 Iata ce a scris in aceste scrisori: Vestiti un post; puneti pe Nabot in fruntea poporului~ 21.10 si puneti-i in fata doi oameni de nimic, care sa marturiseasca astfel impotriva lui: Tu ai blestemat pe Dumnezeu si pe imparatul! Apoi scoateti-l afara, improscati-l cu pietre, si sa moara. 21.11 Oamenii din cetatea lui Nabot, batranii si dregatorii care locuiau in cetate, au facut cum le spusese Izabela, dupa cum era scris in scrisorile pe care li le trimisese ea. 21.12 Au vestit un post, si au pus pe Nabot in fruntea poporului. 21.13 Cei doi oameni de nimic au venit si s-au asezat in fata lui; si acesti oameni rai au marturisit asa inaintea poporului, impotriva lui Nabot: Nabot a blestemat pe Dumnezeu si pe imparatul! Apoi l-au scos afara din cetate, l-au improscat cu pietre, si a murit. 21.14 Si au trimis sa spuna Izabelei: Nabot a fost improscat cu pietre, si a murit. 21.15 Cand a auzit Izabela ca Nabot fusese improscat cu pietre si ca murise, a zis lui Ahab: Scoala-te si ia in stapanire via lui Nabot din Izreel, care n-a vrut sa ti-o dea pe pret de argint; caci Nabot nu mai traieste, a murit. 21.16 Ahab, auzind ca a murit Nabot, s-a sculat sa se pogoare la via lui Nabot din Izreel ca s-o ia in stapanire. 21.17 Atunci cuvantul Domnului a vorbit lui Ilie, Tisbitul, astfel: 21.18 Scoala-te si pogoara-te inaintea lui Ahab, imparatul lui Israel la Samaria; iata-l, este in via lui Nabot, unde s-a pogorat s-o ia in stapanire. 21.19 Sa-i spui: Asa vorbeste Domnul: Nu esti tu un ucigas si un hot? Si sa-i mai spui: Asa vorbeste Domnul: Chiar in locul unde au lins cainii sangele lui Nabot, vor linge cainii si sangele tau. 21.20 Ahab a zis lui Ilie: M-ai gasit, vrajmasule? Si el a raspuns: Te-am gasit, pentru ca te-ai vandut ca sa faci ce este rau inaintea Domnului. 21.21 Iata ce zice Domnul: Voi aduce nenorocirea peste tine; te voi matura, voi nimici pe oricine este al lui Ahab, fie rob, fie slobod in Israel~ 21.22 si voi face casei tale cum am facut casei lui Ieroboam, fiul lui Nebat, si casei lui Baesa, fiul lui Ahia, pentru ca M-ai maniat si ai facut pe Israel sa pacatuiasca. 21.23 Domnul a vorbit si despre Izabela, si a zis: Cainii vor manca pe Izabela langa intaritura Izreelului. 21.24 Cine va muri in cetate din casa lui Ahab, va fi mancat de caini, iar cine va muri pe camp va fi mancat de pasarile cerului. 21.25 N-a fost nimeni care sa se fi vandut pentru ca sa faca ce este rau inaintea Domnului, ca Ahab, pe care nevasta sa Izabela il atata la aceasta. 21.26 El a lucrat in chipul cel mai uracios, mergand dupa idoli, cum faceau Amoritii, pe care-i izgonise Domnul dinaintea copiilor lui Israel. 21.27 Dupa ce a auzit cuvintele lui Ilie, Ahab si-a rupt hainele, si-a pus un sac pe trup, si a postit: se culca cu sacul acesta, si mergea incet. 21.28 Si cuvantul Domnului a vorbit lui Ilie, Tisbitul, astfel: 21.29 Ai vazut cum s-a smerit Ahab inaintea Mea? Pentru ca s-a smerit inaintea Mea, nu voi aduce nenorocirea in timpul vietii lui; ci in timpul vietii fiului sau voi aduce nenorocirea casei lui!
22.1 Au stat trei ani linistiti, fara sa fie razboi intre Siria si Israel. 22.2 In anul al treilea, Iosafat, imparatul lui Iuda, s-a pogorat la imparatul lui Israel. 22.3 Imparatul lui Israel a zis slujitorilor sai: Stiti ca Ramot din Galaad este al nostru. Si noi stam fara grija, in loc sa-l luam inapoi din mainile imparatului Siriei. 22.4 Si a zis lui Iosafat: Vrei sa vii cu mine sa luptam impotriva Ramotului din Galaad? Iosafat a raspuns imparatului lui Israel: Eu voi fi ca tine, poporul meu ca poporul tau, caii mei ca ai tai. 22.5 Apoi Iosafat a zis imparatului lui Israel: Intreaba acum, te rog, cuvantul Domnului. 22.6 Imparatul lui Israel a strans pe proroci, in numar de aproape patru sute, si le-a zis: Sa merg sa lupt impotriva Ramotului din Galaad, sau sa ma las? Si ei au raspuns: Suie-te, si Domnul il va da in mainile imparatului. 22.7 Dar Iosafat a zis: Nu mai este aici nici un proroc al Domnului, ca sa-L putem intreba? 22.8 Imparatul lui Israel a raspuns lui Iosafat: Mai este un om prin care am putea sa intrebam pe Domnul; dar il urasc, caci nu-mi proroceste nimic bun, nu proroceste decat rau: este Mica, fiul lui Imla. Si Iosafat a zis: Sa nu vorbeasca imparatul asa! 22.9 Atunci imparatul lui Israel a chemat un dregator, si a zis: Trimite si adu indata pe Mica, fiul lui Imla. 22.10 Imparatul lui Israel si Iosafat, imparatul lui Iuda, sedeau fiecare pe scaunul lui de domnie, imbracati cu hainele lor imparatesti, in locul de la intrarea portii Samariei. Si toti prorocii proroceau inaintea lor. 22.11 Zedechia, fiul lui Chenaana, isi facuse niste coarne de fier, si a zis: Asa vorbeste Domnul: Cu coarnele acestea vei bate pe Sirieni pana ii vei nimici. 22.12 Si toti prorocii proroceau la fel, zicand: Suie-te la Ramot din Galaad! Caci vei izbandi, si Domnul il va da in mainile imparatului. 22.13 Solul care se dusese sa cheme pe Mica i-a vorbit asa: Iata, ca prorocii, intr-un glas, prorocesc bine imparatului; sa fie dar si cuvantul tau ca al fiecaruia din ei! Vesteste-i bine! 22.14 Mica a raspuns: Viu este Domnul, ca voi vesti ce-mi va spune Domnul. 22.15 Cand a ajuns la imparat, imparatul i-a zis: Mica, sa mergem sa luptam impotriva Ramotului din Galaad, sau sa ne lasam? El a raspuns: Suie-te, caci vei izbandi, si Domnul il va da in mainile imparatului. 22.16 Si imparatul i-a zis: De cate ori trebuie sa te pun sa juri ca nu-mi vei spune decat adevarul in Numele Domnului? 22.17 Mica a raspuns: Vad tot Israelul risipit pe munti, ca niste oi care n-au pastor. Si Domnul zice: Oamenii acestia n-au stapan; sa se intoarca fiecare acasa in pace. 22.18 Imparatul lui Israel a zis lui Iosafat: Nu ti-am spus ca el nu proroceste nimic bun despre mine, ci proroceste numai rau? 22.19 Si Mica a zis: Asculta dar cuvantul Domnului! Am vazut pe Domnul stand pe scaunul Lui de domnie, si toata ostirea cerurilor stand langa El, la dreapta si la stanga Lui. 22.20 Si Domnul a zis: Cine va amagi pe Ahab, ca sa se suie la Ramot din Galaad si sa piara acolo? Si au raspuns unul intr-un fel, altul intr-altul. 22.21 Si un duh a venit si s-a infatisat inaintea Domnului, si a zis: Eu il voi amagi. 22.22 Domnul i-a zis: Cum? Voi iesi, a raspuns el, si voi fi un duh de minciuna in gura tuturor prorocilor lui. Domnul a zis: Il vei amagi, si-ti vei ajunge tinta; iesi, si fa asa! 22.23 Si acum, iata ca Domnul a pus un duh de minciuna in gura tuturor prorocilor tai care sunt de fata. Dar Domnul a hotarat lucruri rele impotriva ta. 22.24 Atunci Zedechia, fiul lui Chenaana, apropiindu-se, a lovit pe Mica peste obraz, si a zis: Pe unde a iesit Duhul Domnului din mine ca sa-ti vorbeasca? 22.25 Mica a raspuns: Vei vedea in ziua cand vei umbla din odaie in odaie ca sa te ascunzi. 22.26 Imparatul lui Israel a zis: Ia pe Mica, du-l la Amon, mai marele cetatii, si la Ioas, fiul imparatului~ 22.27 si sa le spui: Asa vorbeste imparatul: Puneti pe omul acesta la inchisoare, si hraniti-l cu painea si cu apa intristarii, pana cand ma voi intoarce in pace. 22.28 Si Mica a zis: Daca te vei intoarce in pace, Domnul n-a vorbit prin mine. Apoi a mai zis: Auziti, popoare, toate. 22.29 Imparatul lui Israel si Iosafat, imparatul lui Iuda, s-au suit la Ramot din Galaad. 22.30 Imparatul lui Israel a zis lui Iosafat: Vreau sa-mi schimb hainele ca sa merg la lupta; dar tu, imbraca-te cu hainele tale imparatesti. Si imparatul lui Israel si-a schimbat hainele, si s-a dus la lupta. 22.31 Imparatul Siriei daduse urmatoarea porunca celor treizeci si doua de capetenii ale carelor lui: Sa nu va luptati nici cu cei mici nici cu cei mari, ci sa va luptati numai cu imparatul lui Israel. 22.32 Cand au zarit capeteniile carelor pe Iosafat, au zis: Negresit, acesta este imparatul lui Israel. Si s-au apropiat de el sa-l loveasca. Iosafat a scos un tipat. 22.33 Capeteniile carelor, vazand ca nu este imparatul lui Israel, s-au departat de el. 22.34 Atunci un om a tras cu arcul la intamplare, si a lovit pe imparatul lui Israel la incheietura platosei. Imparatul a zis carausului sau: Intoarce, si scoate-ma din campul de bataie, caci sunt greu ranit. 22.35 Lupta a fost din ce in ce mai crancena in ziua aceea. Imparatul a stat drept in carul lui in fata Sirienilor, si seara a murit. Sangele a curs din rana inauntrul carului. 22.36 La apusul soarelui, s-a strigat prin toata tabara: Sa plece fiecare in cetatea lui si sa plece fiecare in tara lui~ 22.37 caci a murit imparatul. S-au intors la Samaria, si imparatul a fost ingropat la Samaria. 22.38 Cand au spalat carul in iazul Samariei, cainii au lins sangele lui Ahab, si curvele s-au scaldat in el, dupa cuvantul pe care-l spusese Domnul. 22.39 Celelalte fapte ale lui Ahab, tot ce a facut el, casa de fildes pe care a zidit-o, si toate cetatile pe care le-a zidit, nu sunt scrise oare in cartea Cronicilor imparatilor lui Israel? 22.40 Ahab a adormit cu parintii sai. Si in locul lui, a domnit fiul sau Ahazia. 22.41 Iosafat, fiul lui Asa, a inceput sa domneasca peste Iuda, in al patrulea an al lui Ahab, imparatul lui Israel. 22.42 Iosafat era de treizeci si cinci de ani cand s-a facut imparat, si a domnit douazeci si cinci de ani la Ierusalim. Mama sa se numea Azuba, fata lui Silhi. 22.43 El a umblat in toata calea tatalui sau Asa, si nu s-a abatut deloc de la ea, facand ce este placut inaintea Domnului. Numai ca inaltimile n-au fost indepartate: poporul tot mai aducea jertfe si tamaie pe inaltimi. 22.44 Iosafat a trait in pace cu imparatul lui Israel. 22.45 Celelalte fapte ale lui Iosafat, ispravile si razboaiele lui, nu sunt scrise oare in cartea Cronicilor imparatilor lui Iuda? 22.46 El a scos din tara pe sodomitii care mai ramasesera de pe vremea tatalui sau Asa. 22.47 In Edom nu era imparat pe atunci: carmuia un dregator. 22.48 Iosafat a facut corabii din Tars ca sa mearga la Ofir sa aduca aur; dar nu s-au dus, caci corabiile s-au sfaramat la Etion-Gheber. 22.49 Atunci Ahazia, fiul lui Ahab, a zis lui Iosafat: Vrei ca slujitorii mei sa mearga impreuna cu ai tai pe corabii? Dar Iosafat n-a voit. 22.50 Iosafat a adormit cu parintii sai, si a fost ingropat cu parintii sai, in cetatea tatalui sau David. Si in locul lui a domnit fiul sau Ioram. 22.51 Ahazia, fiul lui Ahab, a inceput sa domneasca peste Israel la Samaria, in al saptesprezecelea an al lui Iosafat, imparatul lui Iuda. A domnit doi ani peste Israel. 22.52 El a facut ce este rau inaintea Domnului, si a umblat in calea tatalui sau si in calea mamei sale, si in calea lui Ieroboam, fiul lui Nebat, care facuse pe Israel sa pacatuiasca. 22.53 A slujit lui Baal si s-a inchinat inaintea lui, si a maniat pe Domnul, Dumnezeul lui Israel, cum facuse si tatal sau.
1.1 Moab s-a razvratit impotriva lui Israel, dupa moartea lui Ahab. 1.2 Ahazia a cazut prin zabrelele odaii lui de sus in Samaria, si s-a imbolnavit. A trimis niste soli, si le-a zis: Duceti-va si intrebati pe Baal-Zebub, dumnezeul Ecronului, ca sa stiu daca ma voi vindeca de boala aceasta. 1.3 Dar ingerul Domnului a zis lui Ilie, Tisbitul: Scoala-te, suie-te inaintea solilor imparatului Samariei, si spune-le: Oare nu este Dumnezeu in Israel, de va duceti sa intrebati pe Baal-Zebub, dumnezeul Ecronului? 1.4 De aceea, asa vorbeste Domnul: Nu te vei mai da jos din patul in care te-ai suit, ci vei muri. Si Ilie a plecat. 1.5 Solii s-au intors la Ahazia. Si el le-a zis: Pentru ce v-ati intors? 1.6 Ei i-au raspuns: Un om s-a suit inaintea noastra, si ne-a zis: Intoarceti-va la imparatul care v-a trimis, si spuneti-i: Asa vorbeste Domnul: Oare nu este Dumnezeu in Israel, de trimiteti sa intrebe pe Baal-Zebub, dumnezeul Ecronului? De aceea nu te vei mai da jos din patul in care te-ai suit, ci vei muri. 1.7 Ahazia le-a zis: Ce infatisare avea omul acela care s-a suit inaintea voastra si v-a spus aceste cuvinte? 1.8 Ei au raspuns: Era un om imbracat cu o manta de par si incins cu o curea la mijloc. Si Ahazia a zis: Este Ilie, Tisbitul. 1.9 A trimis la el pe o capetenie de cincizeci cu cei cincizeci de oameni ai lui. Capetenia aceasta s-a suit la Ilie, care sedea pe varful muntelui, si i-a zis: Omule al lui Dumnezeu, imparatul a zis: Pogoara-te! 1.10 Ilie a raspuns capeteniei peste cincizeci: Daca sunt un om al lui Dumnezeu, sa se pogoare foc din cer si sa te mistuie, pe tine si pe cei cincizeci de oameni ai tai! Si s-a pogorat foc din cer si l-a mistuit pe el si pe cei cincizeci de oameni ai lui. 1.11 Ahazia a trimis din nou la el alta capetenie peste cincizeci cu cei cincizeci de oameni ai lui. Capetenia aceasta a luat cuvantul, si a zis lui Ilie: Omule al lui Dumnezeu, asa a zis imparatul: Grabeste-te de te pogoara! 1.12 Ilie le-a raspuns: Daca sunt un om al lui Dumnezeu, sa se pogoare foc din cer si sa te mistuie, pe tine si pe cei cincizeci de oameni ai tai! Si s-a pogorat foc din cer si l-a mistuit, pe el si pe cei cincizeci de oameni ai lui. 1.13 Ahazia a trimis din nou o a treia capetenie peste cincizeci, impreuna cu cei cincizeci de oameni ai sai. Aceasta a treia capetenie peste cincizeci s-a suit; si, la sosire, si-a plecat genunchii inaintea lui Ilie, si i-a zis, rugandu-l: Omule al lui Dumnezeu, te rog, viata mea si viata acestor cincizeci de oameni, slujitorii tai, sa fie scumpa inaintea ta! 1.14 Iata, s-a pogorat foc din cer si a mistuit pe cele dintai doua capetenii peste cincizeci si pe cei cincizeci de oameni ai lor: dar acum, viata mea sa fie scumpa inaintea ta! 1.15 Ingerul Domnului a zis lui Ilie: Pogoara-te impreuna cu el, n-ai nici o frica de el. Ilie s-a sculat si s-a pogorat cu el la imparatul. 1.16 El i-a zis: Asa vorbeste Domnul: Pentru ca ai trimis soli sa intrebe pe Baal-Zebub, dumnezeul Ecronului, ca si cum n-ar fi in Israel Dumnezeu al carui cuvant sa-l poti intreba, nu te vei mai da jos din patul in care te-ai suit, ci vei muri. 1.17 Ahazia a murit, dupa cuvantul Domnului, rostit prin Ilie. Si in locul lui, a inceput sa domneasca Ioram, in al doilea an al lui Ioram, fiul lui Iosafat, imparatul lui Iuda; caci n-avea fiu. 1.18 Celelalte fapte ale lui Ahazia, si ce a facut el, nu sunt scrise oare in cartea Cronicilor imparatilor lui Israel?
2.1 Cand a voit Domnul sa ridice pe Ilie la cer intr-un vartej de vant, Ilie pleca din Ghilgal cu Elisei. 2.2 Ilie a zis lui Elisei: Ramai aici, te rog, caci Domnul ma trimite pana la Betel. Elisei a raspuns: Viu este Domnul si viu este sufletul tau ca nu te voi parasi. Si s-au pogorat la Betel. 2.3 Fiii prorocilor, care erau la Betel, au iesit la Elisei, si i-au zis: Stii ca Domnul rapeste astazi pe stapanul tau deasupra capului tau? Si el a raspuns: Stiu si eu, dar taceti. 2.4 Ilie i-a zis: Eliseie, ramai aici, te rog, caci Domnul ma trimite la Ierihon. El a raspuns: Viu este Domnul si viu este sufletul tau ca nu te voi parasi! Si au ajuns la Ierihon. 2.5 Fii prorocilor, care erau la Ierihon, s-au apropiat de Elisei, si i-au zis: Stii ca Domnul rapeste azi pe stapanul tau deasupra capului tau? Si el a raspuns: Stiu si eu; dar taceti. 2.6 Ilie i-a zis: Ramai aici, te rog, caci Domnul ma trimite la Iordan. El a raspuns: Viu este Domnul si viu este sufletul tau ca nu te voi parasi. Si amandoi si-au vazut de drum. 2.7 Cincizeci de insi dintre fiii prorocilor au sosit si s-au oprit la o departare oarecare in fata lor, si ei amandoi s-au oprit pe malul Iordanului. 2.8 Atunci Ilie si-a luat mantaua, a facut-o sul, si a lovit cu ea apele, care s-au despartit intr-o parte si intr-alta, si au trecut amandoi pe uscat. 2.9 Dupa ce au trecut, Ilie a zis lui Elisei: Cere ce vrei sa-ti fac, inainte ca sa fiu rapit de la tine. Elisei a raspuns: Te rog sa vina peste mine o indoita masura din duhul tau! 2.10 Ilie a zis: Greu lucru ceri. Dar daca ma vei vedea cand voi fi rapit de la tine, asa ti se va intampla; daca nu, nu ti se va intampla asa~ 2.11 Pe cand mergeau ei vorbind, iata ca un car de foc si niste cai de foc i-au despartit pe unul de altul, si Ilie s-a inaltat la cer intr-un vartej de vant. 2.12 Elisei se uita si striga: Parinte! Parinte! Carul lui Israel si calarimea lui! Si nu l-a mai vazut. Apucandu-si hainele, le-a sfasiat in doua bucati~ 2.13 si a ridicat mantaua, careia ii daduse drumul Ilie. Apoi s-a intors, si s-a oprit pe malul Iordanului; 2.14 a luat mantaua, careia ii daduse Ilie drumul, si a lovit apele cu ea, si a zis: Unde este acum Domnul, Dumnezeul lui Ilie? Si a lovit apele, care s-au despartit intr-o parte si in alta, si Elisei a trecut. 2.15 Fiii prorocilor care erau in fata Ierihonului, cand l-au vazut, au zis: Duhul lui Ilie a venit peste Elisei. Si i-au iesit inainte, si s-au inchinat pana la pamant inaintea lui. 2.16 Ei i-au zis: Iata ca intre slujitorii tai sunt cincizeci de oameni viteji; vrei sa se duca sa caute pe stapanul tau? Poate ca Duhul Domnului l-a dus si l-a aruncat pe vreun munte sau in vreo vale. El a raspuns: Nu-i trimiteti. 2.17 Dar ei au staruit multa vreme de el. Si el a zis: Trimiteti-i. Au trimis pe cei cincizeci de oameni, care au cautat pe Ilie trei zile si nu l-au gasit. 2.18 Cand s-au intors la Elisei, care era la Ierihon, el le-a zis: Nu v-am spus sa nu va duceti? 2.19 Oamenii din cetate au zis lui Elisei: Iata, asezarea cetatii este buna, dupa cum vede domnul meu; dar apele sunt rele, si tara este stearpa. 2.20 El a zis: Aduceti-mi un blid nou si puneti sare in el. Si i-au adus. 2.21 Apoi s-a dus la izvorul apelor, si a aruncat sare in el, si a zis: Asa vorbeste Domnul: Vindec apele acestea; nu va mai veni din ele nici moarte, nici sterpatura. 2.22 Si apele au fost vindecate pana in ziua aceasta, dupa cuvantul pe care-l rostise Domnul. 2.23 De acolo s-a suit la Betel. Si pe cand mergea pe drum, niste baietasi au iesit din cetate, si si-au batut joc de el. Ei ii ziceau: Suie-te, plesuvule! Suie-te, plesuvule! 2.24 El s-a intors sa-i priveasca, si i-a blestemat in Numele Domnului. Atunci au iesit doi ursi din padure, si au sfasiat patruzeci si doi din acesti copii. 2.25 De acolo s-a dus pe muntele Carmel, de unde s-a intors la Samaria.
3.1 Ioram, fiul lui Ahab, a inceput sa domneasca peste Israel la Samaria, in al optsprezecelea an al lui Iosafat, imparatul lui Iuda. A domnit doisprezece ani. 3.2 El a facut ce este rau inaintea Domnului, totusi nu ca tatal sau si ca mama sa. A rasturnat stalpii lui Baal, pe care-i facuse tatal sau; 3.3 dar s-a dedat la pacatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, care facuse pe Israel sa pacatuiasca, si nu s-a abatut de la ele. 3.4 Mesa, imparatul Moabului, avea turme mari si platea imparatului lui Israel un bir de o suta de mii de miei si o suta de mii de berbeci cu lana lor. 3.5 La moartea lui Ahab, imparatul Moabului s-a rasculat impotriva imparatului lui Israel. 3.6 Imparatul Ioram a iesit atunci din Samaria, si a numarat pe tot Israelul. 3.7 A pornit, si a trimis sa spuna lui Iosafat, imparatul lui Iuda: Imparatul Moabului s-a rasculat impotriva mea; vrei sa vii cu mine sa luptam impotriva Moabului? Iosafat a raspuns: Voi merge, eu ca tine, poporul meu ca poporul tau, caii mei ca ai tai. 3.8 Si a zis: Pe care drum sa ne suim? Ioram a zis: Pe drumul care duce in pustia Edomului. 3.9 Imparatul lui Israel, imparatul lui Iuda si imparatul Edomului, au plecat; si, dupa un drum de sapte zile, n-au avut apa pentru ostire si pentru vitele care veneau dupa ea. 3.10 Atunci imparatul lui Israel a zis: Vai! Domnul a chemat pe acesti trei imparati ca sa-i dea in mainile Moabului! 3.11 Dar Iosafat a zis: Nu este aici nici un proroc al Domnului, prin care sa putem intreba pe Domnul? Unul din slujitorii imparatului lui Israel a raspuns: Este aici Elisei, fiul lui Safat, care turna apa pe mainile lui Ilie. 3.12 Si Iosafat a zis: Cuvantul Domnului este cu el. Imparatul lui Israel, Iosafat, si imparatul Edomului s-au pogorat la el. 3.13 Elisei a zis imparatului lui Israel: Ce am eu a face cu tine? Du-te la prorocii tatalui tau si la prorocii mamei tale. Si imparatul lui Israel i-a zis: Nu! caci Domnul a chemat pe acesti trei imparati ca sa-i dea in mainile Moabului! 3.14 Elisei a zis: Viu este Domnul ostirilor, al carui slujitor sunt, ca, daca n-as avea in vedere pe Iosafat, imparatul lui Iuda, pe tine nu te-as baga deloc in seama, si nici nu m-as uita la tine. 3.15 Acum aduceti-mi un cantaret cu harfa. Si pe cand canta cantaretul din harfa, mana Domnului a fost peste Elisei. 3.16 Si a zis: Asa vorbeste Domnul: Faceti gropi in valea aceasta, groapa langa groapa! 3.17 Caci asa vorbeste Domnul: Nu veti vedea vant si nu veti vedea ploaie, dar totusi valea aceasta se va umple de apa, si veti bea, voi, turmele voastre si vitele voastre. 3.18 Dar aceasta este putin lucru inaintea Domnului. El va da pe Moab in mainile voastre; 3.19 veti sfarama toate cetatile intarite si toate cetatile alese, veti taia toti copacii cei buni, veti astupa toate izvoarele de apa, si veti strica cu pietre toate ogoarele cele mai bune. 3.20 Si dimineata, in clipa cand se aducea jertfa, iata ca a venit apa de pe drumul Edomului, si s-a umplut tara de apa. 3.21 Insa, toti Moabitii, auzind ca imparatii se suie sa lupte impotriva lor, au chemat pe toti cei in varsta sa poarte armele si mai mari chiar, si au stat la hotar. 3.22 S-au sculat dis-de-dimineata, si cand a stralucit soarele peste ape, Moabitii au vazut in fata lor apele rosii ca sangele. 3.23 Ei au zis: Este sange! Imparatii au scos sabia intre ei, s-au taiat unii pe altii; acum, la prada, Moabiti! 3.24 Si au mers impotriva taberei lui Israel. Dar Israel s-a sculat, si a batut pe Moab, care a luat-o la fuga dinaintea lor. Au patruns in tara, si au batut pe Moab. 3.25 Au sfaramat cetatile, au aruncat fiecare pietre, in toate ogoarele cele mai bune si le-au umplut cu pietre au astupat toate izvoarele de apa, si au taiat toti copacii cei buni; prastiasii au inconjurat si au batut Chir-Hareset, din care n-au lasat decat pietrele. 3.26 Imparatul Moabului, vazand ca fusese infrant in lupta, a luat cu el sapte sute de oameni, care scoteau sabia, sa-si croiasca drum pana la imparatului Edomului; dar n-au putut. 3.27 A luat atunci pe fiul sau intai nascut, care trebuia sa domneasca in locul lui, si l-a adus ca ardere de tot pe zid. Si o mare manie a cuprins pe Israel, care s-a departat de imparatul Moabului, si s-a intors in tara.
4.1 O femeie dintre nevestele fiilor prorocilor a strigat lui Elisei: Robul tau, barbatul meu, a murit, si stii ca robul tau se temea de Domnul; si cel ce l-a imprumutat a venit sa ia cei doi copii ai mei si sa-i faca robi. 4.2 Elisei i-a zis: Ce pot sa fac pentru tine? Spune-mi ce ai acasa? Ea a raspuns: Roaba ta n-are acasa decat un vas cu untdelemn. 4.3 Si el a zis: Du-te de cere vase de afara de la toti vecinii tai, vase goale, si nu cere putine. 4.4 Cand te vei intoarce, inchide usa dupa tine si dupa copiii tai; toarna din untdelemn in toate aceste vase, si pune deoparte pe cele pline. 4.5 Atunci ea a plecat de la el. A inchis usa dupa ea si dupa copiii ei; ei ii apropiau vasele, si ea turna din untdelemn in ele. 4.6 Cand s-au umplut vasele, ea a zis fiului sau: Mai da-mi un vas. Dar el i-a raspuns: Nu mai este nici un vas. Si n-a mai curs untdelemn. 4.7 Ea s-a dus de a spus omului lui Dumnezeu lucrul acesta. Si el a zis: Du-te de vinde untdelemnul, si plateste-ti datoria; iar cu ce va ramane, vei trai tu si fiii tai. 4.8 Intr-o zi Elisei trecea prin Sunem. Acolo era o femeie bogata. Ea a staruit de el sa primeasca sa manance la ea. Si ori de cate ori trecea, se ducea sa manance la ea. 4.9 Ea a zis barbatului ei: Iata, stiu ca omul acesta care trece totdeauna pe la noi, este un om sfant al lui Dumnezeu. 4.10 Sa facem o mica odaie sus cu ziduri, si sa punem in ea un pat pentru el, o masa, un scaun si un sfesnic, ca sa stea acolo cand va veni la noi. 4.11 Elisei, intorcandu-se la Sunem, s-a dus in odaia de sus si s-a culcat acolo. 4.12 El a zis slujitorului sau Ghehazi: Cheama pe Sunamita aceasta! Ghehazi a chemat-o, si ea a venit inaintea lui. 4.13 Si Elisei a zis lui Ghehazi: Spune-i: Iata, pentru noi tu ti-ai facut toata tulburarea aceasta, noi ce putem face pentru tine? Trebuie sa vorbim pentru tine imparatului sau capeteniei ostirii? Ea a raspuns: Eu locuiesc linistita in mijlocul poporului meu. 4.14 Si el a zis: Ce sa fac pentru ea? Ghehazi a raspuns: Ea n-are fiu, si barbatul ei este batran. 4.15 Si el a zis: Cheam-o! Ghehazi a chemat-o, si ea a venit la usa. 4.16 Elisei i-a zis: La anul pe vremea aceasta, vei tine in brate un fiu. Si ea a zis: Nu! domnul meu, omule al lui Dumnezeu, nu amagi pe roaba ta! 4.17 Femeia a ramas insarcinata, si a nascut un fiu chiar pe vremea aceea, in anul urmator, cum ii spusese Elisei. 4.18 Copilul s-a facut mare. Si intr-o zi cand se dusese pe la tatal sau la seceratori~ 4.19 a zis tatalui sau: Capul meu! Capul meu! Tatal a zis slujitorului sau: Du-l la mama sa! 4.20 Slujitorul l-a luat si l-a dus la mama sa. Si copilul a stat pe genunchii mamei sale pana la amiaza, si apoi a murit. 4.21 Ea s-a suit, l-a culcat pe patul omului lui Dumnezeu, a inchis usa dupa ea, si a iesit. 4.22 A chemat pe barbatul ei, si a zis: Trimite-mi, te rog, un slujitor si o magarita; vreau sa ma duc in graba la omul lui Dumnezeu, si apoi ma voi intoarce. 4.23 Si el a zis: Pentru ce vrei sa te duci astazi la el? Doar nu este nici luna noua, nici Sabat. Ea a raspuns: Fii pe pace! 4.24 Apoi a pus saua pe magarita, si a zis slujitorului sau: Mana, si pleaca, sa nu opresti pe drum decat cand ti-oi spune. 4.25 Ea a plecat deci si s-a dus la omul lui Dumnezeu pe muntele Carmel. Omul lui Dumnezeu a vazut-o de departe si a zis slujitorului sau Ghehazi: Iata pe Sunamita aceea! 4.26 Acum, alearga dar inaintea ei, si spune-i: Esti bine? Barbatul tau si copilul sunt bine? Ea a raspuns: Bine. 4.27 Si cum a ajuns la omul lui Dumnezeu pe munte, i-a imbratisat picioarele. Ghehazi s-a apropiat s-o dea inapoi. Dar omul lui Dumnezeu a zis: Las-o, caci este tare amarata, si Domnul mi-a ascuns lucrul acesta, si nu mi l-a facut cunoscut. 4.28 Atunci ea a zis: Am cerut eu oare domnului meu un fiu? N-am zis eu: Nu ma amagi? 4.29 Si Elisei a zis lui Ghehazi: Incinge-ti mijlocul, ia toiagul meu in mana, si pleaca. Daca vei intalni pe cineva, sa nu-l intrebi de sanatate; si daca te va intreba cineva de sanatate, sa nu-i raspunzi. Sa pui toiagul meu pe fata copilului. 4.30 Mama copilului a zis: Viu este Domnul si viu este sufletul tau ca nu te voi parasi. Si el s-a sculat si a mers dupa ea. 4.31 Ghehazi le-o luase inainte, si pusese toiagul pe fata copilului; dar n-a dat nici glas, nici semn de simtire. S-a intors inaintea lui Elisei, i-a spus lucrul acesta, si a zis: Copilul nu s-a trezit. 4.32 Cand a ajuns Elisei in casa, iata ca murise copilul, culcat in patul lui. 4.33 Elisei a intrat si a inchis usa dupa ei amandoi, si s-a rugat Domnului. 4.34 S-a suit, si s-a culcat pe copil; si-a pus gura pe gura lui, ochii lui pe ochii lui, mainile lui pe mainile lui, si s-a intins peste el. Si trupul copilului s-a incalzit. 4.35 Elisei a plecat, a mers incoace si incolo prin casa, apoi s-a suit iarasi si s-a intins peste copil. Si copilul a stranutat de sapte ori, si a deschis ochii. 4.36 Elisei a chemat pe Ghehazi, si a zis: Cheama pe Sunamita. Ghehazi a chemat-o, si ea a venit la Elisei, care a zis: Ia-ti fiul! 4.37 Ea s-a dus si s-a aruncat la picioarele lui, si s-a inchinat pana la pamant. Si si-a luat fiul, si a iesit afara. 4.38 Elisei s-a intors la Ghilgal, si in tara bantuia o foamete. Pe cand fiii prorocilor sedeau inaintea lui, a zis slujitorului sau: Pune oala cea mare, si fierbe o ciorba pentru fiii prorocilor! 4.39 Unul din ei a iesit pe camp sa culeaga verdeturi; a gasit vita salbatica si a cules din ea curcubete salbatice, pana si-a umplut haina. Cand s-a intors, le-a taiat in bucati in oala cu ciorba, caci nu le cunostea. 4.40 Au dat oamenilor acelora sa manance. Dar, cum au mancat din ciorba aceea, au strigat: Omule al lui Dumnezeu, moartea este in oala! Si n-au putut sa manance. 4.41 Elisei a zis: Luati faina. A aruncat faina in oala, si a zis: Da oamenilor acestora sa manance. Si nu mai era nimic vatamator in oala. 4.42 A venit un om din Baal-Salisa. A adus paine din cele dintai roade omului lui Dumnezeu, si anume douazeci de paini de orz, si spice noi in sac. Elisei a zis: Da oamenilor acestora sa manance. 4.43 Slujitorul sau a raspuns: Cum pot sa dau din ele la o suta de insi? Dar Elisei a zis: Da oamenilor sa manance; caci asa vorbeste Domnul: Vor manca, si va mai ramane. 4.44 Atunci le-a pus painile inainte; si au mancat si le-a mai si ramas, dupa cuvantul Domnului.
5.1 Naaman, capetenia ostirii imparatului Siriei, avea trecere inaintea stapanului sau si mare vaza; caci prin el izbavise Domnul pe Sirieni. Dar omul acesta tare si viteaz era lepros. 5.2 Si Sirienii iesisera in cete la o lupta, si adusesera roaba pe o fetita din tara lui Israel. Ea era in slujba nevestei lui Naaman. 5.3 Si ea a zis stapanei sale: Oh, daca domnul meu ar fi la prorocul acela din Samaria, prorocul l-ar tamadui de lepra lui! 5.4 Naaman s-a dus si a spus stapanului sau: Fata aceea din tara lui Israel a vorbit asa si asa. 5.5 Si imparatul Siriei a zis: Du-te la Samaria, si voi trimite o scrisoare imparatului lui Israel. A plecat, luand cu el zece talanti de argint, sase mii de sicli de aur, si zece haine de schimb. 5.6 A dus imparatului lui Israel scrisoarea, care glasuia asa: Acum, cand vei primi scrisoarea aceasta, vei stii ca iti trimit pe slujitorul meu Naaman, ca sa-l vindeci de lepra lui. 5.7 Dupa ce a citit scrisoarea, imparatul lui Israel si-a rupt hainele, si a zis: Oare sunt eu Dumnezeu, ca sa omor si sa invii, de-mi spune sa vindec pe un om de lepra lui? Sa stiti dar si sa intelegeti ca el cauta prilej de cearta cu mine. 5.8 Cand a auzit Elisei, omul lui Dumnezeu, ca imparatul lui Israel si-a sfasiat hainele, a trimis sa spuna imparatului: Pentru ce ti-ai sfasiat hainele? Lasa-l sa vina la mine, si va sti ca este un proroc in Israel. 5.9 Naaman a venit cu caii si cu carul lui, si s-a oprit la poarta casei lui Elisei. 5.10 Elisei a trimis sa-i spuna printr-un sol: Du-te, si scalda-te de sapte ori in Iordan; si carnea ti se va face sanatoasa, si vei fi curat. 5.11 Naaman s-a maniat, si a plecat, zicand: Eu credeam ca va iesi la mine, se va infatisa el insusi, va chema Numele Domnului, Dumnezeului lui, isi va duce mana pe locul ranii, si va vindeca lepra. 5.12 Nu sunt oare raurile Damascului, Abana si Parpar, mai bune decat toate apele lui Israel? N-as fi putut oare sa ma spal in ele si sa ma fac curat? Si s-a intors si a plecat plin de manie. 5.13 Dar slujitorii lui s-au apropiat sa-i vorbeasca, si au zis: Parinte, daca prorocul ti-ar fi cerut un lucru greu, nu l-ai fi facut? Cu atat mai mult trebuie sa faci ce ti-a spus: Scalda-te, si vei fi curat. 5.14 S-a pogorat atunci si s-a cufundat de sapte ori in Iordan, dupa cuvantul omului lui Dumnezeu; si carnea lui s-a facut iarasi cum este carnea unui copilas, si s-a curatit. 5.15 Naaman s-a intors la omul lui Dumnezeu cu tot alaiul lui. Cand a ajuns, s-a infatisat inaintea lui, si a zis: Iata, cunosc acum ca nu este Dumnezeu pe tot pamantul, decat in Israel. Si acum, primeste, rogu-te, un dar din partea robului tau. 5.16 Elisei a raspuns: Viu este Domnul, al carui slujitor sunt, ca nu voi primi. Naaman a staruit de el sa primeasca, dar el n-a vrut. 5.17 Atunci Naaman a zis: Fiindca nu vrei sa primesti tu, ingaduie sa se dea robului tau pamant cat pot duce doi catari; caci robul tau nu mai vrea sa mai aduca altor dumnezei nici ardere de tot, nici jertfa, ci va aduce numai Domnului. 5.18 Iata totusi ce rog pe Domnul sa ierte robului tau: cand stapanul meu intra in casa lui Rimon sa se inchine acolo si se sprijineste pe mana mea, ma inchin si eu in casa lui Rimon: sa ierte Domnul pe robul tau, cand ma voi inchina in casa lui Rimon! 5.19 Elisei i-a zis Du-te in pace. Dupa ce a plecat Naaman de la Elisei si a fost la o departare bunicica~ 5.20 Ghehazi, slujitorul lui Elisei, omul lui Dumnezeu, a zis in sine: Iata ca stapanul meu a crutat pe Sirianul acela Naaman, si n-a primit din mana lui ce adusese. Viu este Domnul ca voi alerga dupa el, si voi capata ceva de la el. 5.21 Si Ghehazi a alergat dupa Naaman. Naaman, cand l-a vazut alergand dupa el, s-a dat jos din car ca sa-i iasa inainte, si a zis: Este bine totul? 5.22 El a raspuns: Totul este bine. Stapanul meu ma trimite sa-ti spun: Iata ca au venit la mine doi tineri din muntele lui Efraim, dintre fiii prorocilor; da-mi pentru ei, te rog, un talant de argint si doua haine de schimb. 5.23 Naaman a zis: Fa-mi placerea si ia doi talanti. A staruit de el, si a legat doi talanti de argint in doi saci, impreuna cu doua haine de schimb, si a pus pe doi din slujitorii sai sa le duca inaintea lui Ghehazi. 5.24 Ajungand la deal, Ghehazi le-a luat din mainile lor, si le-a pus in casa. Apoi a dat drumul oamenilor acelora care au plecat. 5.25 Dupa aceea s-a dus si s-a infatisat inaintea stapanului sau. Elisei i-a zis: De unde vii, Ghehazi? El a raspuns: Robul tau nu s-a dus nicaieri. 5.26 Dar Elisei i-a zis: Oare n-a fost duhul meu cu tine, cand a lasat omul acela carul si a venit inaintea ta? Este oare acum vremea de luat argint, haine, maslini, vii, oi, boi, robi si roabe? 5.27 Lepra lui Naaman se va lipi de tine si de samanta ta pentru totdeauna. Si Ghehazi a iesit dinaintea lui Elisei plin de lepra, alb ca zapada.
6.1 Fiii prorocilor au zis lui Elisei: Iata ca locul unde locuim noi cu tine este prea stramt pentru noi. 6.2 Haidem pana la Iordan; ca sa luam de-acolo fiecare cate o barna, si sa ne facem acolo un loc de locuit. Elisei a raspuns: Duceti-va. 6.3 Si unul din ei a zis: Fii bun si vino cu slujitorii tai. El a raspuns: Voi merge! 6.4 A plecat deci cu ei. Ajungand la Iordan, au taiat lemne. 6.5 Si pe cand taia unul din ei o barna, a cazut fierul de la secure in apa. El a strigat: Ah! domnul meu, era imprumutat! 6.6 Omul lui Dumnezeu a zis: Unde a cazut? Si i-a aratat locul. Atunci Elisei a taiat o bucata de lemn, a aruncat-o in locul acela, si fierul de la secure a plutit pe apa. 6.7 Apoi a zis: Ridica-l! Si a intins mana, si l-a luat. 6.8 Imparatul Siriei era in razboi cu Israel. Si, intr-un sfat pe care l-a tinut cu slujitorii sai, a zis: Tabara mea va fi in cutare loc. 6.9 Dar omul lui Dumnezeu a trimis sa spuna imparatului lui Israel: Fereste-te sa treci pe langa locul acela, caci acolo sunt ascunsi Sirienii. 6.10 Si imparatul lui Israel a trimis niste oameni sa stea la panda spre locul pe care i-l spusese si despre care il instiintase omul lui Dumnezeu. Aceasta s-a intamplat nu odata, nici de doua ori. 6.11 Imparatului Siriei i s-a tulburat inima. A chemat pe slujitorii sai, si le-a zis: Nu voiti sa-mi spuneti care din noi este pentru imparatul lui Israel? 6.12 Unul din slujitorii sai a raspuns: Nimeni, imparate, domnul meu; dar prorocul Elisei, care este in Israel, spune imparatului lui Israel cuvintele pe care le rostesti in odaia ta de culcare. 6.13 Si imparatul a zis: Duceti-va si vedeti unde este, ca sa trimit sa-l prinda. Au venit si i-au spus: Iata ca este la Dotan. 6.14 A trimis acolo cai, care si o oaste puternica. Au ajuns noaptea, si au inconjurat cetatea. 6.15 Slujitorul omului lui Dumnezeu s-a sculat dis-de-dimineata si a iesit. Si iata ca o oaste inconjura cetatea, cu cai si care. Si slujitorul a zis omului lui Dumnezeu: Ah! domnul meu, cum vom face? 6.16 El a raspuns: Nu te teme, caci mai multi sunt cei cu noi decat cei cu ei. 6.17 Elisei s-a rugat, si a zis: Doamne, deschide-i ochii sa vada. Si Domnul a deschis ochii slujitorului, care a vazut muntele plin de cai si de care de foc imprejurul lui Elisei. 6.18 Sirienii s-au pogorat la Elisei. El a facut atunci urmatoarea rugaciune catre Domnul: Loveste, rogu-Te, pe poporul acesta cu orbire. Si Domnul i-a lovit cu orbire, dupa cuvantul lui Elisei. 6.19 Elisei le-a zis: Nu este aceasta calea, si nu este aceasta cetatea; veniti dupa mine, si va voi duce la omul pe care-l cautati. Si i-a dus la Samaria. 6.20 Cand au intrat in Samaria, Elisei a zis: Doamne, deschide ochii oamenilor acestora, sa vada! Si Domnul le-a deschis ochii, si au vazut ca erau in mijlocul Samariei. 6.21 Imparatul lui Israel, vazandu-i, a zis lui Elisei: Sa-i macelaresc, sa-i macelaresc, parinte? 6.22 Sa nu-i macelaresti, a raspuns Elisei. Obisnuiesti tu oare sa macelaresti pe aceia pe care ii iei prinsi cu sabia si cu arcul tau? Da-le paine si apa, ca sa manance si sa bea; apoi sa se duca la stapanul lor. 6.23 Imparatul lui Israel le-a dat un pranz mare, si ei au mancat si au baut; apoi le-a dat drumul, si au plecat la stapanul lor. Si ostile Sirienilor nu s-au mai intors pe tinutul lui Israel. 6.24 Dupa aceea, Ben-Haded, imparatul Siriei, strangandu-si toata ostirea, s-a suit si a impresurat Samaria. 6.25 In Samaria a fost o mare foamete, si atat de mult au stramtorat-o incat un cap de magar pretuia optzeci de sicli de argint, si un sfert de cab de gainat de porumbel cinci sicli de argint. 6.26 Si pe cand trecea imparatul pe zid, o femeie i-a strigat: Scapa-ma, imparate, domnul meu! 6.27 El a raspuns: Daca nu te scapa Domnul, cu ce sa te scap eu? Cu venitul ariei sau al teascului? 6.28 Si imparatul i-a zis: Ce ai? Ea a raspuns: Femeia aceea mi-a zis: Da-mi pe fiul tau sa-l mancam astazi, si maine vom manca pe fiul meu. 6.29 Noi am fiert pe fiul meu, si l-am mancat. Si in ziua urmatoare i-am zis: Da pe fiul tau sa-l mancam. Dar ea a ascuns pe fiul ei. 6.30 Cum a auzit imparatul cuvintele acestei femei, si-a rupt hainele, cand statea pe zid. Si poporul a vazut ca pe dinauntru avea un sac de par pe trup. 6.31 Imparatul a zis: Sa ma pedepseasca Dumnezeu cu toata asprimea, daca va ramane astazi capul lui Elisei, fiul lui Safat, pe trupul lui! 6.32 Elisei sedea in casa, si batranii sedeau langa el. Imparatul a trimis pe cineva inainte. Dar inainte ca sa ajunga solul, Elisei a zis batranilor: Vedeti ca acest fiu de ucigas trimite pe cineva sa-mi ia capul? Ascultati! Cand va veni solul, inchideti usa, si opriti-l la usa; nu se aude oare sunetul pasilor stapanului sau in urma lui? 6.33 Pe cand le vorbea el inca, solul se si pogorase la el, si imparatul a zis: Iata, raul acesta vine de la Domnul; ce mai am de nadajduit de la Domnul?
7.1 Elisei a zis: Ascultati cuvantul Domnului! Asa vorbeste Domnul: Maine, la ceasul acesta, se va vinde la poarta Samariei o masuta de floare de faina cu un siclu si doua masuri de orz cu un siclu. 7.2 Calaretul pe bratul caruia se rezema imparatul a raspuns omului lui Dumnezeu: Chiar daca ar face Domnul ferestre in cer, cum s-ar putea intampla un asemenea lucru? Si Elisei a zis: Vei vedea cu ochii tai: dar tu nu vei manca din ele. 7.3 La intrarea portii erau patru leprosi, care au zis unul catre altul: La ce sa sedem aici pana vom muri? 7.4 Daca ne vom gandi sa intram in cetate, in cetate este foamete, si vom muri; si daca vom sta aici, de asemenea vom muri. Haidem dar sa ne aruncam in tabara Sirienilor; daca ne vor lasa cu viata, vom trai, iar daca ne vor omori, vom muri. 7.5 Au plecat dar in amurg, sa se duca in tabara Sirienilor. Si cand au ajuns la intrarea taberei Sirienilor, iata ca nu era nimeni. 7.6 Domnul facuse sa se auda in tabara Sirienilor un vuiet de care si un vuiet de cai, vuietul unei mari ostiri, si isi zisesera unul catre altul: Imparatul lui Israel a tocmit impotriva noastra pe imparatii Hetitilor si pe imparatii Egiptenilor, ca sa vina sa lupte impotriva noastra. 7.7 Si s-au sculat si au luat-o la fuga in amurg. Si-au lasat corturile, caii si magarii, tabara asa cum era si au fugit ca sa-si scape viata. 7.8 Leprosii, ajungand la intrarea taberei, au patruns intr-un cort, au mancat si au baut, au luat din el argint, aur si haine, si s-au dus si le-au ascuns. S-au intors iarasi, au patruns intr-un alt cort si au luat si de acolo lucruri pe care s-au dus si le-au ascuns. 7.9 Apoi, si-au zis unul altuia: Nu facem bine! Ziua aceasta este o zi de veste buna. Daca vom tacea si daca vom astepta pana la lumina zilei de maine, vom fie pedepsiti. Veniti acum si haidem sa dam de stire casei imparatului. 7.10 Au plecat, si au chemat pe strajerii de la poarta cetatii, si le-au spus asa: Am intrat in tabara Sirienilor, si iata ca nu este nimeni, nu se aude nici un glas de om; n-am gasit decat cai legati si magari legati, si corturile asa cum erau. 7.11 Strajerii de la poarta au strigat, si au trimis vestea aceasta inauntrul casei imparatului. 7.12 Imparatul s-a sculat noaptea, si a zis slujitorilor sai: Vreau sa va spun ce ne fac Sirienii. Fiindca stiu ca suntem flamanzi, au parasit tabara ca sa se ascunda in ogoare, si si-au zis: Cand vor iesi din cetate, ii vom prinde vii, si vom intra in cetate. 7.13 Unul din slujitorii imparatului a raspuns: Sa se ia cinci din caii care au mai ramas in cetate, li se va intampla doar cum s-a intamplat la toata multimea lui Israel care a mai ramas, toata multimea lui Israel care se istoveste, si sa trimitem sa vedem ce se petrece. 7.14 Au luat doua care cu caii lor, si imparatul a trimis niste soli pe urmele ostirii Sirienilor, zicand: Duceti-va si vedeti. 7.15 S-au dus dupa ei pana la Iordan; si iata ca tot drumul era plin cu haine si lucruri pe care le aruncasera Sirienii in goana lor. Solii s-au intors, si au spus imparatului. 7.16 Poporul a iesit, si a jefuit tabara Sirienilor. Si s-a vandut o masura de floare de faina cu un siclu si doua masuri de orz cu un siclu, dupa cuvantul Domnului. 7.17 Imparatul incredintase paza portii in mana calaretului pe bratul caruia se rezemase atunci. Dar calaretul acesta a fost calcat in picioare de popor la poarta si a murit, dupa cuvantul pe care-l rostise omul lui Dumnezeu, cand se pogorase imparatul la el. 7.18 Omul lui Dumnezeu spusese atunci imparatului: Maine, la ceasul acesta, se vor vinde la poarta Samariei doua masuri de orz cu un siclu si o masura de floare de faina cu un siclu. 7.19 Iar calaretul raspunsese omului lui Dumnezeu: Chiar daca ar face Domnul ferestre in cer, cum s-ar putea intampla un asemenea lucru? Si Elisei zisese: Vei vedea cu ochii tai; dar tu nu vei manca din ele. 7.20 In adevar asa i s-a si intamplat: a fost calcat in picioare la poarta de popor, si a murit.
8.1 Elisei a zis femeii pe al carei fiu il inviase: Scoala-te, du-te, tu si casa ta, si locuieste pentru o vreme unde vei putea; caci Domnul va trimite o foamete de sapte ani peste tara, si foametea a si inceput. 8.2 Femeia s-a sculat, si a facut dupa cuvantul omului lui Dumnezeu: a plecat, ea si casa ei, si a locuit sapte ani in tara Filistenilor. 8.3 Dupa sapte ani, femeia s-a intors din tara Filistenilor, si s-a dus sa roage pe imparat pentru casa si ogorul ei. 8.4 Imparatul statea de vorba cu Ghehazi, slujitorul omului lui Dumnezeu, si zicea: Istoriseste-mi, te rog, toate lucrurile mari pe care le-a facut Elisei. 8.5 Si pe cand istorisea imparatului cum inviase pe un mort, tocmai a venit femeia pe al carei fiu il inviase Elisei sa roage pe imparat pentru casa si ogorul ei. Ghehazi a zis: Imparate, domnul meu, iata femeia, si iata fiul ei pe care l-a inviat Elisei. 8.6 Imparatul a intrebat pe femeie, si ea i-a istorisit faptul. Apoi imparatul i-a dat un dregator, caruia i-a zis: Vezi sa se dea inapoi tot ce este al femeii acesteia, cu toate veniturile ogorului, din ziua cand a parasit tara si pana acum! 8.7 Elisei s-a intors la Damasc. Ben-Hadad, imparatul Siriei, era bolnav. Si l-au instiintat, zicand: Omul lui Dumnezeu a venit aici! 8.8 Imparatul a zis lui Hazael: Ia cu tine un dar, si du-te inaintea omului lui Dumnezeu. Intreaba prin el pe Domnul, si zi: Ma voi tamadui de boala aceasta? 8.9 Hazael s-a dus inaintea lui Elisei, luand cu el un dar, tot ce era mai bun in Damasc, patruzeci de camile incarcate. Cand a ajuns, s-a infatisat inaintea lui, si a zis: Fiul tau Ben-Hadad, imparatul Siriei, ma trimite la tine sa te intreb: Ma voi tamadui de boala aceasta? 8.10 Elisei i-a raspuns: Du-te si spune-i: Te vei tamadui, macar ca Domnul mi-a descoperit ca va muri. 8.11 Omul lui Dumnezeu si-a pironit privirea asupra lui Hazael, si s-a uitat tinta la el multa vreme; apoi a plans. 8.12 Hazael a zis: Pentru ce plange domnul meu? Si Elisei a raspuns: Pentru ca stiu raul pe care-l vei face copiilor lui Israel; vei pune foc cetatilor intarite ale lor; vei ucide cu sabia pe tinerii lor, vei zdrobi pe pruncii lor, si vei spinteca pantecele femeilor insarcinate. 8.13 Hazael a zis: Dar ce este robul tau, cainele acesta, ca sa faca lucruri asa de mari? Si Elisei a zis: Domnul mi-a descoperit ca vei fi imparat al Siriei. 8.14 Hazael a plecat de la Elisei, si s-a intors la stapanul sau, care i-a zis: Ce ti-a spus Elisei? Si el a raspuns: Mi-a spus ca te vei tamadui! 8.15 A doua zi, Hazael a luat o invelitoare, pe care a inmuiat-o in apa, si a intins-o pe fata imparatului, care a murit. Si, in locul lui, a domnit Hazael. 8.16 In al cincilea an al lui Ioram, fiul lui Ahab, imparatul lui Israel, a inceput sa domneasca Ioram, fiul lui Iosafat, imparatul lui Iuda. 8.17 Avea treizeci si doi de ani cand s-a facut imparat, si a domnit opt ani la Ierusalim. 8.18 El a umblat in calea imparatilor lui Israel, cum facuse casa lui Ahab, caci avea de nevasta pe o fata a lui Ahab, si a facut ce este rau inaintea Domnului. 8.19 Dar Domnul n-a voit sa nimiceasca pe Iuda, din pricina robului Sau David, dupa fagaduinta pe care i-o facuse ca-i va da totdeauna o lumina printre fiii sai. 8.20 Pe vremea sa, Edom s-a rasculat impotriva stapanirii lui Iuda, si au pus un imparat peste ei. 8.21 Ioram a trecut la Tair, cu toate carele lui. Sculandu-se noaptea, a batut pe Edomiti, care-l inconjurau, si pe capeteniile carelor, si poporul a fugit in corturi. 8.22 Rascoala Edomului impotriva stapanirii lui Iuda a tinut pana in ziua de azi. Libna s-a rasculat tot in acelasi timp. 8.23 Celelalte fapte ale lui Ioram, si tot ce a facut el, nu sunt scrise oare in cartea Cronicilor imparatilor lui Iuda? 8.24 Ioram a adormit cu parintii sai, si a fost ingropat cu parintii sai in cetatea lui David. Si, in locul lui, a domnit fiul sau Ahazia. 8.25 In al doisprezecelea an al lui Ioram, fiul lui Ahab, imparatul lui Israel, a inceput sa domneasca Ahazia, fiul lui Ioram, imparatul lui Iuda. 8.26 Ahazia avea douazeci si doi de ani cand a ajuns imparat, si a domnit un an la Ierusalim. Mama sa se chema Atalia, fata lui Omri, imparatul lui Israel. 8.27 El a umblat in calea casei lui Ahab, si a facut ce este rau inaintea Domnului, ca si casa lui Ahab, caci era ginerele casei lui Ahab. 8.28 El a mers cu Ioram, fiul lui Ahab, la razboi impotriva lui Hazael, imparatul Siriei, la Ramot din Galaad. Si Sirienii au ranit pe Ioram. 8.29 Imparatul Ioram s-a intors sa se tamaduiasca la Izreel de ranile pe care i le facusera Sirienii la Rama, cand se batea impotriva lui Hazael, imparatul Siriei. Ahazia, fiul lui Ioram, imparatul lui Iuda, s-a pogorat sa vada pe Ioram, fiul lui Ahab, la Izreel, pentru ca era bolnav.
9.1 Prorocul Elisei a chemat pe unul din fiii prorocilor, si i-a zis: Incinge-ti mijlocul, ia cu tine sticluta aceasta cu untdelemn, si du-te la Ramot in Galaad. 9.2 Cand vei ajunge acolo, sa cauti sa vezi pe Iehu, fiul lui Iosafat, fiul lui Nimsi. Sa te duci sa-l ridici din mijlocul fratilor sai, si sa-l aduci intr-o odaie deoparte. 9.3 Sa iei sticluta cu untdelemn, sa-l torni pe capul lui, si sa zici: Asa zice Domnul: Te ung imparat al lui Israel! Apoi sa deschizi usa, si sa fugi fara sa te opresti. 9.4 Tanarul, slujitorul prorocului, a plecat in Ramot din Galaad. 9.5 Cand a ajuns, capeteniile ostirii sedeau jos. El a zis: Capetenie, am sa-ti spun o vorba. Si Iehu a zis: Caruia dintre noi toti? El a raspuns: Tie, capetenie. 9.6 Iehu s-a sculat si a intrat in casa, si tanarul i-a turnat untdelemnul pe cap, zicandu-i: Asa zice Domnul, Dumnezeul lui Israel: Te ung imparat al lui Israel, al poporului Domnului. 9.7 Sa nimicesti casa stapanului tau Ahab, si voi razbuna asupra Izabelei sangele robilor Mei, prorocii, si sangele tuturor slujitorilor Domnului. 9.8 Toata casa lui Ahab va pieri; voi nimici pe oricine tine de Ahab, fie rob, fie slobod in Israel~ 9.9 si voi face casa lui Ahab asemenea casei lui Ieroboam, fiul lui Nebat, si casei lui Baesa, fiul lui Ahia. 9.10 Cainii vor manca pe Izabela in ogorul din Izreel, si nu va fi cine s-o ingroape. Apoi tanarul a deschis usa, si a fugit. 9.11 Cand a iesit Iehu la slujitorii stapanului sau, ei i-au zis: Toate bune? Pentru ce a venit nebunul acesta la tine? Iehu le-a raspuns: Voi cunoasteti bine pe omul acesta si ce poate spune. 9.12 Dar ei au zis: Minciuna! Spune-ne dar! Si el a zis: Mi-a vorbit asa si asa, zicand: Asa zice Domnul: Te ung imparat al lui Israel. 9.13 Indata si-au luat fiecare hainele si le-au pus sub Iehu pe treptele goale. Apoi au sunat din trambita, si au zis: Iehu este imparat! 9.14 Astfel a uneltit Iehu, fiul lui Iosafat, fiul lui Nimsi, impotriva lui Ioram. Si Ioram si tot Israelul aparau Ramotul din Galaad impotriva lui Hazael, imparatul Siriei. 9.15 Dar imparatul Ioram se intorsese sa se vindece la Izreel de ranile pe care i le facusera Sirienii, cand se batea impotriva lui Hazael, imparatul Siriei. Iehu a zis: Daca voiti, sa nu lasati pe nimeni sa scape din cetate, ca sa se duca sa dea de veste la Izreel. 9.16 Si Iehu s-a suit in carul lui si a plecat la Izreel; caci Ioram era bolnav in pat acolo, si Ahazia, imparatul lui Iuda, se pogorase sa-l vada. 9.17 Caraula pusa pe turnul lui Izreel a vazut ceata lui Iehu venind, si a zis: Vad o ceata de oameni. Ioram a zis: Ia un calaret, si trimite-l inaintea lor sa intrebe daca este pace. 9.18 Calaretul s-a dus inaintea lui Iehu, si a zis: Asa zice imparatul: Veniti cu pace? Si Iehu a raspuns: Ce-ti pasa de pace? Treci inapoia mea. Caraula a dat de stire, si a zis: Solul s-a dus pana la ei, si nu se mai intoarce. 9.19 Ioram a trimis un al doilea calaret, care a ajuns la ei, si a zis: Asa zice imparatul: Veniti cu pace? Si Iehu a raspuns: Ce-ti pasa de pace? Treci inapoia mea. 9.20 Caraula a dat de stire, si a zis: S-a dus pana la ei, si nu se intoarce. Si alaiul este ca al lui Iehu, fiul lui Nimsi, caci mana ca un nebun. 9.21 Atunci Ioram a zis: Inhama! Si au pus caii la car. Ioram, imparatul lui Israel, si Ahazia, imparatul lui Iuda, au iesit fiecare, in carul lui, inaintea lui Iehu; si l-au intalnit in ogorul lui Nabot din Izreel. 9.22 Cum a vazut Ioram pe Iehu, a zis: Pace, Iehu? Iehu a raspuns: Ce, pace! Cata vreme dainuiesc curviile mamei tale Izabela, si multimea vrajitoriilor ei! 9.23 Ioram a sucit franele si a fugit, zicand lui Ahazia: Vanzare, Ahazia! 9.24 Dar Iehu a pus mana pe arc, si a lovit pe Ioram intre umeri. Sageta a iesit prin inima, si Ioram a cazut in car. 9.25 Iehu a zis capeteniei sale Bidcar: Ia-l si arunca-l in ogorul lui Nabot din Izreel; caci adu-ti aminte ca atunci cand stateam impreuna, eu si tu, calare pe cai inapoia tatalui sau Ahab, Domnul a rostit impotriva lui hotararea aceasta: 9.26 Am vazut ieri sangele lui Nabot si sangele fiilor lui. zice Domnul, si-ti voi face la fel chiar in ogorul acesta, zice Domnul! Ia-l dar, si arunca-l in ogor, dupa cuvantul Domnului. 9.27 Ahazia, imparatul lui Iuda, cand a vazut lucrul acesta, a fugit pe drumul care duce la casa din gradina. Iehu l-a urmarit, si a zis: Loveste-l si pe el in car! Si l-au lovit la suisul Gur, langa Ibleam. El a fugit la Meghido, si a murit acolo. 9.28 Slujitorii lui l-au dus intr-un car la Ierusalim, si l-au ingropat in mormantul lui, cu parintii lui, in cetatea lui David. 9.29 Ahazia se facuse imparat al lui Iuda in anul al unsprezecelea al lui Ioram, fiul lui Ahab. 9.30 Iehu a intrat in Izreel. Izabela, auzind lucrul acesta, si-a uns sprancenele, si-a impodobit capul, si se uita pe fereastra. 9.31 Pe cand intra Iehu pe poarta, ea a zis: Pace, noule Zimri, ucigasul stapanului sau? 9.32 El a ridicat fata spre fereastra, si a zis: Cine este pentru mine? Cine? Si doi sau trei dregatori s-au uitat la el, apropiindu-se de fereastra. 9.33 El a zis: Aruncati-o jos! Ei au aruncat-o jos, si i-a tasnit sangele pe zid si pe cai. Iehu a calcat-o in picioare. 9.34 Apoi a intrat, a mancat si a baut, si a zis: Duceti-va de vedeti pe blestemata aceea, si ingropati-o, caci este fata de imparat. 9.35 S-au dus s-o ingroape; dar n-au gasit din ea decat teasta capului, picioarele si palmele mainilor. 9.36 S-au intors si au spus lui Iehu, care a zis: Asa spusese Domnul prin robul sau Ilie, Tisbitul: Cainii vor manca in ogorul din Izreel carnea Izabelei; 9.37 si hoitul Izabelei va fi ca gunoiul pe fata ogoarelor, in ogorul din Izreel, asa incat nu se va mai putea zice: Aceasta este Izabela!
10.1 In Samaria erau saptezeci de fii ai lui Ahab. Iehu a scris scrisori, si le-a trimis la Samaria capeteniilor din Izreel, batranilor, si ingrijitorilor copiilor lui Ahab. In ele zicea: 10.2 Acum, cand veti primi scrisoarea aceasta, fiindca aveti cu voi pe fiii stapanului vostru, carele si caii, o cetate intarita si arme, 10.3 vedeti care din fiii stapanului vostru este cel mai bun si mai vrednic, puneti-l pe scaunul de domnie al tatalui sau, si luptati pentru casa stapanului vostru! 10.4 Ei s-au temut foarte mult, si au zis: Iata ca doi imparati n-au putut sa-i stea impotriva; cum ii vom sta noi impotriva? 10.5 Si capetenia casei imparatesti, capetenia cetatii, batranii, si ingrijitorii copiilor, au trimis sa spuna lui Iehu: Noi suntem slujitorii tai, si vom face tot ce ne vei spune; nu vom pune pe nimeni imparat, fa ce vei crede. 10.6 Iehu le-a scris o a doua scrisoare, in care spunea: Daca sunteti ai mei, si daca ascultati de glasul meu, luati capetele oamenilor acelora, fiii stapanului vostru, si veniti la mine maine la ceasul acesta, la Izreel. Si cei saptezeci de fii ai imparatului erau la mai marii cetatii, care-i cresteau. 10.7 Cand au primit scrisoarea, au luat pe fiii imparatului, si au taiat pe acesti saptezeci de oameni; apoi le-au pus capetele in cosuri, si le-au trimis lui Iehu, la Izreel. 10.8 Solul a venit sa-i spuna, zicand: Au adus capetele fiilor imparatului. Si el a zis: Faceti-le doua gramezi la intrarea portii, pana dimineata. 10.9 Dimineata a iesit; si venind inaintea intregului popor, a zis: Voi sunteti fara vina! Eu am uneltit impotriva stapanului meu si l-am omorat; dar cine a lovit pe toti acestia? 10.10 Sa stiti dar ca nu va cadea nimic la pamant din cuvantul Domnului, din cuvantul pe care l-a rostit Domnul impotriva casei lui Ahab; Domnul implineste ce a spus prin robul Sau Ilie. 10.11 Si Iehu a lovit pe toti cei ce mai ramasesera din casa lui Ahab la Izreel, pe toti mai marii lui, pe prietenii si pe preotii lui, si n-a lasat sa scape nici unul. 10.12 Apoi s-a sculat, si a plecat la Samaria. Cand a ajuns la coliba de intalnire a unor ciobani, pe drum~ 10.13 Iehu a dat peste fratii lui Ahazia, imparatul lui Iuda, si a zis: Cine sunteti voi? Ei au raspuns: Suntem fratii lui Ahazia, si ne pogoram sa uram de bine fiilor imparatului si fiilor imparatesei. 10.14 Iehu a zis: Prindeti-i de vii. Si i-au prins de vii, si i-au taiat in numar de patruzeci si doi, la fantana colibei de intalnire. Iehu n-a lasat sa scape nici unul. 10.15 Plecand de acolo, a intalnit pe Ionadab, fiul lui Recab, care venea inaintea lui. L-a intrebat de sanatate, si i-a zis: Inima ta este tot asa de curata, cum este inima mea fata de a ta? Si Ionadab a raspuns: Este. Daca este, a zis Iehu, da-mi mana. Ionadab i-a dat mana. Si Iehu l-a suit la el in car~ 10.16 si a zis: Vino cu mine, si vei vedea ravna mea pentru Domnul. L-a luat astfel in carul sau. 10.17 Cand a ajuns Iehu la Samaria, a ucis pe toti cei ramasi din Ahab in Samaria, si i-a nimicit cu desavarsire, dupa cuvantul pe care-l spusese lui Ilie Domnul. 10.18 Apoi a strans tot poporul, si le-a zis: Ahab a slujit putin lui Baal, Iehu insa ii va sluji mult. 10.19 Acum chemati la mine pe toti prorocii lui Baal, pe toti slujitorii lui si pe toti preotii lui, fara sa lipseasca unul, caci vreau sa aduc o mare jertfa lui Baal: oricine va lipsi va muri. Iehu lucra cu viclenie, ca sa omoare pe toti slujitorii lui Baal. 10.20 El a zis: Vestiti o sarbatoare in cinstea lui Baal! Si au vestit-o. 10.21 A trimis soli in tot Israelul. Si au venit toti slujitorii lui Baal; n-a fost unul care sa nu fi venit. Au intrat in templul lui Baal asa incat templul lui Baal s-a umplut de la un capat pana la celalalt. 10.22 Iehu a zis celui ce pazea odaia cu vesmintele: Scoate vesminte pentru toti slujitorii lui Baal. Si omul acela a scos vesminte pentru ei. 10.23 Atunci Iehu a venit in templul lui Baal cu Ionadab, fiul lui Recab, si a zis slujitorilor lui Baal: Cautati si vedeti, sa nu fie nici un slujitor al Domnului aici, ci sa fie numai slujitori de ai lui Baal. 10.24 Si au intrat sa aduca jertfe si arderi de tot. Iehu pusese afara optzeci de oameni, si le zisese: Cine va lasa sa scape vreunul din oamenii pe care-i dau pe mana voastra, va raspunde de viata lui cu a sa. 10.25 Cand au ispravit de adus arderile de tot, Iehu a zis alergatorilor si capeteniilor: Intrati, si loviti-i: unul sa nu iasa. Si i-au lovit cu ascutisul sabiei. Alergatorii si capeteniile i-au aruncat acolo, si s-au dus pana la odaia din fund a templului lui Baal. 10.26 Au scos afara stalpii Astarteei din casa lui Baal, si i-au ars. 10.27 Au sfaramat stalpul lui Baal, au daramat si templul lui Baal, si l-au prefacut intr-o hazna de gunoi, care a ramas in picioare pana in ziua de azi. 10.28 Iehu a nimicit pe Baal din mijlocul lui Israel~ 10.29 dar nu s-a abatut de la pacatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, care facuse pe Israel sa pacatuiasca, n-a parasit viteii de aur din Betel si Dan. 10.30 Domnul a zis lui Iehu: Pentru ca ai adus bine la indeplinire ce este placut inaintea Mea, si ai facut casei lui Ahab tot ce era dupa voia Mea, fiii tai pana la al patrulea neam vor sedea pe scaunul de domnie al lui Israel. 10.31 Totusi Iehu n-a luat seama sa umble din toata inima lui in legea Domnului, Dumnezeul lui Israel; si nu s-a abatut de la pacatele in care tarase Ieroboam pe Israel. 10.32 Pe vremea aceea, Domnul a inceput sa taie cate o bucata din tinutul lui Israel; si Hazael i-a batut la toate hotarele lui Israel. 10.33 De la Iordan, spre soare-rasare, a batut toata tara Galaadului, pe Gaditi, Rubeniti si Manasiti, de la Aroer, care este pe paraul Arnon, pana la Galaad si Basan. 10.34 Celelalte fapte ale lui Iehu, tot ce a facut el, si toate ispravile lui, nu sunt scrise oare in cartea Cronicilor imparatilor lui Israel? 10.35 Iehu a adormit cu parintii sai, si a fost ingropat la Samaria. Si, in locul lui, a domnit fiul sau Ioahaz. 10.36 Iehu domnise douazeci si opt de ani peste Israel la Samaria.
11.1 Atalia, mama lui Ahazia, vazand ca fiul ei a murit, s-a sculat si a omorat pe toti cei de neam imparatesc. 11.2 Dar Ioseba fata imparatului Ioram, sora lui Ahazia, a luat pe Ioas, fiul lui Ahazia, si l-a ridicat din mijlocul fiilor imparatului, cand i-au omorat: l-a pus impreuna cu doica lui in odaia paturilor. Astfel a fost ascuns de privirile Ataliei, si n-a fost omorat. 11.3 A stat sase ani ascuns cu Ioseba, in Casa Domnului. Si in tara domnea Atalia. 11.4 In anul al saptelea, Iehoiada a trimis si a luat pe sutasii Cheretitilor si alergatorilor, si i-a adus la el in Casa Domnului. A facut legamant cu ei, i-a pus sa jure in Casa Domnului, si le-a aratat pe fiul imparatului. 11.5 Apoi le-a poruncit astfel: Iata ce aveti sa faceti. O treime din voi, care intra de slujba in ziua Sabatului, sa faca de straja la casa imparatului~ 11.6 o treime la poarta Sur, si o treime la poarta dinapoia alergatorilor: sa paziti bine casa, asa incat sa nu lasati pe nimeni sa intre. 11.7 Celelalte doua cete ale voastre, toti cei ce ies din slujba in ziua Sabatului, vor pazi Casa Domnului de langa imparat; 11.8 sa inconjurati pe imparat din toate partile, fiecare cu armele in mana, si sa omorati pe oricine va intra in sirurile voastre; sa fiti langa imparat cand va iesi si cand va intra. 11.9 Sutasii au indeplinit toate poruncile pe care le daduse preotul Iehoiada. Si-au luat fiecare oamenii, pe cei ce intrau in slujba si pe cei ce ieseau din slujba in ziua Sabatului, si s-au dus la preotul Iehoiada. 11.10 Preotul a dat sutasilor sulitele si scuturile care veneau de la imparatul David, si care se aflau in Casa Domnului. 11.11 Alergatorii, fiecare cu armele in mana, au inconjurat pe imparat, asezandu-se de la latura dreapta pana la latura stanga a casei, langa altar si langa casa. 11.12 Preotul a adus inainte pe fiul imparatului, si i-a pus cununa imparateasca si marturia. L-au pus imparat, l-au uns, si batand din palme, au zis: Traiasca imparatul! 11.13 Atalia a auzit vuietul alergatorilor si poporului, si a venit la popor in Casa Domnului. 11.14 S-a uitat. Si iata ca imparatul statea pe scaunul imparatesc, dupa datina. Capeteniile si trambitele erau langa imparat: tot poporul tarii se bucura, si sunau din trambite. Atalia si-a sfasiat hainele, si a strigat: Vanzare! Vanzare! 11.15 Atunci preotul Iehoiada a dat urmatoarea porunca sutasilor, care erau in fruntea ostirii: Scoateti-o afara din siruri, si ucideti cu sabia pe oricine va merge dupa ea. Caci preotul zisese: Sa nu fie omorata in Casa Domnului! 11.16 I-au facut loc, si s-a dus la casa imparatului pe drumul pe care intrau caii: acolo a fost omorata. 11.17 Iehoiada a facut un legamant intre Domnul, imparat si popor, prin care ei aveau sa fie poporul Domnului; a incheiat si un legamant intre imparat si popor. 11.18 Tot poporul tarii a intrat in templul lui Baal, si l-au daramat, i-au sfaramat cu desavarsire altarele si icoanele, si au ucis inaintea altarelor pe Matan, preotul lui Baal. Preotul Iehoiada a pus strajeri in Casa Domnului. 11.19 A luat pe sutasi, pe Cheretiti si alergatori, si pe tot poporul tarii, au pogorat pe imparat din Casa Domnului, si au intrat in casa imparatului, pe drumul care duce la poarta alergatorilor. Si Ioas a sezut pe scaunul de domnie al imparatilor. 11.20 Tot poporul tarii se bucura, si cetatea era linistita. Pe Atalia o omorasera cu sabia in casa imparatului. 11.21 Ioas avea sapte ani cand a ajuns imparat.
12.1 Ioas s-a facut imparat in al saptelea an al lui Iehu, si a domnit patruzeci de ani la Ierusalim. Mama sa se chema Tibia, din Beer-Seba. 12.2 Ioas a facut ce este placut inaintea Domnului, in tot timpul cat a urmat indrumarile preotului Iehoiada. 12.3 Numai, ca inaltimile n-au incetat; poporul tot mai aducea jertfe si tamaie pe inaltimi. 12.4 Ioas a zis preotilor: Tot argintul inchinat si adus in Casa Domnului, argintul iesit la numaratoare, si anume argintul pentru rascumpararea oamenilor, dupa pretuirea facuta, si tot argintul pe care-i spune cuiva inima sa-l aduca la Casa Domnului~ 12.5 preotii sa-l ia fiecare de la cei pe care-i cunoaste, si sa-l intrebuinteze la dregerea casei, oriunde se va gasi ceva de dres. 12.6 Dar s-a intamplat ca, in al douazeci si treilea an al imparatului Ioas, preotii inca nu dresesera stricaciunile casei. 12.7 Imparatul Ioas a chemat pe preotul Iehoiada si pe ceilalti preoti, si le-a zis: Pentru ce n-ati dres stricaciunile casei? Acum, sa nu mai luati argint de la cunoscutii nostri, ci sa-l dati pentru dregerea stricaciunilor casei. 12.8 Preotii s-au invoit sa nu mai ia argint de la popor, si sa nu mai fie insarcinati cu dregerea stricaciunilor casei. 12.9 Atunci preotul Iehoiada a luat o lada, i-a facut o gaura in capac, si a pus-o langa altar, la dreapta, in drumul pe unde se intra in Casa Domnului. Preotii care pazeau pragul puneau in ea tot argintul care se aducea in Casa Domnului. 12.10 Cand vedeau ca este mult argint in lada, se suia logofatul imparatului cu marele preot, si strangeau si numarau argintul care se afla in Casa Domnului. 12.11 Incredintau argintul cantarit in mainile celor insarcinati cu facerea lucrarilor la Casa Domnului. Si dadeau argintul acesta teslarilor si lucratorilor care lucrau in Casa Domnului~ 12.12 zidarilor si cioplitorilor de pietre, pentru cumpararea lemnelor si pietrelor cioplite, trebuitoare la dregerea stricaciunilor Casei Domnului, si pentru toate cheltuielile privitoare la stricaciunile casei. 12.13 Dar, cu argintul care se aducea in Casa Domnului, n-au facut pentru Casa Domnului nici lighene de argint, nici mucari, nici potire, nici trambite, nici un vas de aur sau de argint: 12.14 ci il dadeau celor ce faceau lucrarea, ca sa-l intrebuinteze pentru dregerea Casei Domnului. 12.15 Nu se cerea socoteala oamenilor in mainile carora dadeau argintul ca sa-l imparta lucratorilor, caci lucrau cinstit. 12.16 Argintul jertfelor pentru vina si al jertfelor de ispasire nu era adus in Casa Domnului: ci era pentru preoti. 12.17 Atunci Hazael, imparatul Siriei, s-a suit si s-a batut impotriva Gatului, si l-a cucerit. Hazael avea de gand sa se suie impotriva Ierusalimului. 12.18 Ioas, imparatul lui Iuda, a luat toate lucrurile inchinate Domnului, si anume ce fusese inchinat Domnului de Iosafat, de Ioram si de Ahazia, parintii sai, imparatii lui Iuda, ce inchinase el insusi, si tot aurul care se gasea in vistieriile Casei Domnului si casei imparatului. Si a trimis totul lui Hazael, imparatul Siriei, care nu s-a suit impotriva Ierusalimului. 12.19 Celelalte fapte ale lui Ioas, si tot ce a facut el, nu sunt scrise oare in cartea Cronicilor imparatilor lui Iuda? 12.20 Slujitorii lui s-au rasculat, au facut o uneltire si au lovit pe Ioas in casa Milo, care este la pogorasul de la Sila. 12.21 Iozacar, fiul lui Simeat, si Iozabad, fiul lui Somer, slujitorii lui, l-au lovit si a murit. Apoi l-au ingropat cu parintii sai, in cetatea lui David. Si, in locul lui a domnit fiul sau Amatia.
13.1 In al douazeci si treilea an al lui Ioas, fiul lui Ahazia, imparatul lui Iuda, a inceput sa domneasca peste Israel la Samaria Ioahaz, fiul lui Iehu. A domnit saptesprezece ani. 13.2 El a facut ce este rau inaintea Domnului; a savarsit aceleasi pacate ca Ieroboam, fiul lui Nebat, care facuse pe Israel sa pacatuiasca, si nu s-a abatut de la ele. 13.3 Domnul S-a aprins de manie impotriva lui Israel, si i-a dat in mainile lui Hazael, imparatul Siriei, si in mainile lui Ben-Hadad, fiul lui Hazael, tot timpul cat au trait imparatii acestia. 13.4 Ioahaz s-a rugat Domnului. Domnul l-a ascultat, caci a vazut apasarea sub care tinea imparatul Siriei pe Israel~ 13.5 si Domnul a dat un izbavitor lui Israel. Copiii lui Israel au scapat din mainile Sirienilor, si au locuit in corturile lor ca mai inainte. 13.6 Dar nu s-au abatut de la pacatele casei lui Ieroboam, care facuse pe Israel sa pacatuiasca; s-au dedat si ei la ele, si chiar idolul Astarteei sta inca in picioare la Samaria. 13.7 Din tot poporul lui Ioahaz Domnul nu-i lasase decat cincizeci de calareti, zece care, si zece mii de pedestrasi; caci imparatul Siriei ii prapadise si-i facuse ca pulberea pe care o calci in picioare. 13.8 Celelalte fapte ale lui Ioahaz, tot ce a facut el, si ispravile lui, nu sunt scrise oare in cartea Cronicilor imparatilor lui Israel? 13.9 Ioahaz a adormit cu parintii sai, si l-au ingropat la Samaria. Si, in locul lui, a domnit fiul sau Ioas. 13.10 In al treizeci si saptelea an al lui Ioas, imparatul lui Iuda, a inceput sa domneasca peste Israel la Samaria Ioas, fiul lui Ioahaz. A domnit saisprezece ani. 13.11 El a facut ce este rau inaintea Domnului; nu s-a abatut de la nici unul din pacatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, care facuse pe Israel sa pacatuiasca, si s-a dedat la ele ca si el. 13.12 Celelalte fapte ale lui Ioas, tot ce a facut el, ispravile lui, si razboiul pe care l-a avut cu Amatia, imparatul lui Iuda, nu sunt scrise oare in cartea Cronicilor imparatilor lui Israel? 13.13 Ioas a adormit cu parintii sai. Si pe scaunul lui de domnie s-a suit Ieroboam. Ioas a fost ingropat la Samaria cu imparatii lui Israel. 13.14 Elisei s-a imbolnavit de o boala de care a murit. Ioas, imparatul lui Israel, s-a pogorat la el, a plans pe fata lui, si a zis: Parinte, parinte! Carul lui Israel si calarimea lui! 13.15 Elisei i-a zis: Ia un arc si sageti. Si a luat un arc si niste sageti! 13.16 Apoi Elisei a zis imparatului lui Israel: Incordeaza arcul cu mana ta. Si dupa ce l-a incordat cu mana lui, Elisei si-a pus mainile pe mainile imparatului~ 13.17 si a zis: Deschide fereastra dinspre rasarit. Si a deschis-o. Elisei a zis: Trage. Si a tras. Elisei a zis: Aceasta este o sageata de izbavire din partea Domnului, o sageata de izbavire impotriva Sirienilor: vei bate pe Sirieni la Afec pana ii vei nimici. 13.18 Elisei a mai zis: Ia sageti. Si a luat. Elisei a zis imparatului lui Israel: Loveste in pamant! Si a lovit de trei ori; apoi s-a oprit. 13.19 Omul lui Dumnezeu s-a maniat pe el, si a zis: Trebuia sa lovesti de cinci sau sase ori: atunci ai fi batut pe Sirieni pana i-ai fi nimici, acum ii vei bate numai de trei ori. 13.20 Elisei a murit, si a fost ingropat. In anul urmator, au intrat in tara niste cete de Moabiti. 13.21 Si, pe cand ingropau un om, iata ca au zarit una din aceste cete, si au aruncat pe omul acela in mormantul lui Elisei. Omul s-a atins de oasele lui Elisei, si a inviat si s-a sculat pe picioare. 13.22 Hazael, imparatul Siriei, asuprise pe Israel tot timpul vietii lui Ioahac. 13.23 Dar Domnul S-a indurat de ei, si a avut mila de ei, Si-a intors Fata spre ei din pricina legamantului Sau cu Avraam, Isaac si Iacov, n-a vrut sa-i nimiceasca, si pana acum nu i-a lepadat de la Fata lui. 13.24 Hazael, imparatul Siriei, a murit, si, in locul lui, a domnit fiul sau Ben-Hadad. 13.25 Ioas, fiul lui Ioahaz, a luat inapoi din mainile lui Ben-Hadad, fiul lui Hazael, cetatile luate de Hazael de la Ioahaz, tatal sau, in timpul razboiului. Ioas l-a batut de trei ori, si a luat inapoi cetatile lui Israel.
14.1 In al doilea an al lui Ioas, fiul lui Ioahaz, imparatul lui Israel, a inceput sa domneasca Amatia, fiul lui Ioas, imparatul lui Iuda. 14.2 Avea douazeci si cinci de ani cand s-a facut imparat, si a domnit douazeci si noua de ani la Ierusalim. Mama sa se chema Ioadan, din Ierusalim. 14.3 El a facut ce este placut inaintea Domnului, totusi, nu ca tatal sau David; ci a lucrat in totul cum lucrase tatal sau Ioas. 14.4 Numai ca inaltimile nu le-a stricat; poporul tot mai aducea jertfe si tamaie pe inaltimi. 14.5 Cand s-a intarit imparatia in mainile lui, a lovit pe slujitorii sai care ucisesera pe tatal sau imparatul. 14.6 Dar n-a omorat pe fiii ucigasilor, caci asa este scris in cartea legii lui Moise, unde Domnul da urmatoarea porunca: Sa nu se omoare parintii pentru copii, si sa nu se omoare copiii pentru parinti; ci fiecare sa fie omorat pentru pacatul lui. 14.7 A batut zece mii de Edomiti in Valea Sarii. Si, in tot timpul razboiului, a luat Sela, si a numit-o Iocteel, nume pe care l-a pastrat pana in ziua de azi. 14.8 Atunci Amatia a trimis niste soli la Ioas, fiul lui Ioahaz, fiul lui Iehu, imparatul lui Israel, sa-i spuna: Vino, sa ne vedem fata! 14.9 Si Ioas, imparatul lui Israel, a trimis sa spuna lui Amatia, imparatul lui Iuda: Spinul din Liban a trimis sa spuna cedrului din Liban: Da pe fiica ta de nevasta fiului meu! Si fiarele salbatice din Liban au trecut si au calcat spinul in picioare. 14.10 Ai batut pe Edomiti, si a inceput sa ti se inalte inima. Bucura-te mai bine de slava ta, si stai acasa. Pentru ce sa starnesti un rau, care ar aduce caderea ta si a lui Iuda? 14.11 Dar Amatia nu l-a ascultat. Si Ioas, imparatul lui Israel, s-a suit; si si-au vazut fata, el si Amatia, imparatul lui Iuda, la Bet-Semesul lui Iuda. 14.12 Iuda a fost batut de Israel, si a fugit fiecare in cortul sau. 14.13 Ioas, imparatul lui Israel, a prins la Bet-Semes, pe Amatia, imparatul lui Iuda, fiul lui Ioas, fiul lui Ahazia. Apoi a venit la Ierusalim, si a facut o spartura de patru sute de coti in zidul Ierusalimului, de la poarta lui Efraim pana la poarta unghiului. 14.14 A luat tot aurul si argintul si toate vasele care se aflau in Casa Domnului si in vistieriile casei imparatului; a luat si ostatici, si s-a intors in Samaria. 14.15 Celelalte fapte ale lui Ioas, ce a facut el, ispravile lui, si razboiul pe care l-a avut cu Amatia, imparatul lui Iuda, nu sunt scrise oare in cartea Cronicilor imparatilor lui Israel? 14.16 Ioas a adormit cu parintii sai, si a fost ingropat la Samaria, cu imparatii lui Israel. Si, in locul lui, a domnit fiul sau Ieroboam. 14.17 Amatia fiul lui Ioas, imparatul lui Iuda, a trait cincisprezece ani dupa moartea lui Ioas, fiul lui Ioahaz, imparatul lui Israel. 14.18 Celelalte fapte ale lui Amatia, nu sunt scrise oare in cartea Cronicilor imparatilor lui Iuda? 14.19 Impotriva lui s-a facut o uneltire la Ierusalim. El a fugit la Lachis, dar l-au urmarit si la Lachis, unde l-au omorat. 14.20 L-au dus pe cai, si a fost ingropat la Ierusalim cu parintii sai, in cetatea lui David. 14.21 Si tot poporul lui Iuda a luat pe Azaria, in varsta de saisprezece ani, si l-a pus imparat in locul tatalui sau Amatia. 14.22 Azaria a zidit iarasi Elatul, si l-a adus din nou sub stapanirea lui Iuda, dupa ce a adormit imparatul cu parintii sai. 14.23 In al cincisprezecelea an al lui Amatia, fiul lui Ioas, imparatul lui Iuda, a inceput sa domneasca la Samaria, Ieroboam, fiul lui Ioas, imparatul lui Israel. A domnit patruzeci si unu de ani. 14.24 El a facut ce este rau inaintea Domnului; nu s-a abatut de la nici unul din pacatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, care facuse pe Israel sa pacatuiasca. 14.25 A luat inapoi hotarele lui Israel, de la intrarea Hamatului pana la marea campiei, dupa cuvantul pe care-l rostise Domnul, Dumnezeul lui Israel, prin robul Sau Iona, prorocul, fiul lui Amitai, din Gat-Hefer. 14.26 Caci Domnul a vazut ca necazul lui Israel ajunsese prea mare, a vazut si stramtorarea in care se aflau si robii si oamenii slobozi, fara sa fie cineva care sa vina in ajutorul lui Israel. 14.27 Domnul nu hotarase sa stearga numele lui Israel, de sub ceruri, si i-a izbavit prin Ieroboam, fiul lui Ioas. 14.28 Celelalte fapte ale lui Ieroboam, tot ce a facut el, ispravile lui la razboi, si cum a adus iarasi sub stapanirea lui Israel Damascul si Hamatul, care fusesera ale lui Iuda, nu sunt scrise oare toate acestea in cartea Cronicilor imparatilor lui Israel? 14.29 Ieroboam a adormit cu parintii sai, cu imparatii lui Israel. Si, in locul lui, a domnit fiul sau Zaharia.
15.1 In al douazeci si saptelea an al lui Ieroboam, imparatul lui Israel, a inceput sa domneasca Azaria, fiul lui Amatia, imparatul lui Iuda. 15.2 Avea saisprezece ani cand a ajuns imparat, si a domnit cinci zeci si doi de ani la Ierusalim. Mama sa se chema Iecolia din Ierusalim. 15.3 El a facut ce este placut inaintea Domnului, intocmai cum facuse tatal sau Amatia. 15.4 Numai ca inaltimile nu le-a stricat; poporul tot mai aducea jertfe si tamaie pe inaltimi. 15.5 Domnul a lovit pe imparat cu lepra si el a fost lepros pana in ziua mortii, si a locuit intr-o casa deosebita. Si Iotam, fiul imparatului, era in fruntea casei si judeca poporul tarii. 15.6 Celelalte fapte ale lui Azaria, si tot ce a facut el, nu sunt scrise oare in cartea Cronicilor imparatilor lui Iuda? 15.7 Azaria a adormit cu parintii sai, si l-au ingropat cu parintii sai in cetatea lui David. Si, in locul lui, a domnit fiul sau Iotam. 15.8 In al treizeci si optulea an al lui Azaria, imparatul lui Iuda, a inceput sa domneasca peste Israel la Samaria Zaharia, fiul lui Ieroboam. A domnit sase luni. 15.9 El a facut ce este rau inaintea Domnului, ca si parintii lui; nu s-a abatut de la pacatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, care facuse pe Israel sa pacatuiasca. 15.10 Salum, fiul lui Iabes, a uneltit impotriva lui, l-a lovit inaintea poporului, si l-a omorat; si, in locul lui, a domnit el. 15.11 Celelalte fapte ale lui Zaharia sunt scrise in cartea Cronicilor imparatilor lui Israel. 15.12 Astfel s-a implinit ce spusese lui Iehu Domnul, cand zisese: Fiii tai pana in al patrulea neam vor sedea pe scaunul de domnie al lui Israel. 15.13 Salum, fiul lui Iabes, a inceput sa domneasca in al treizeci si noualea an al lui Ozia, imparatul lui Iuda. A domnit o luna la Samaria. 15.14 Menahem, fiul lui Gadi, s-a suit din Tirta si a venit la Samaria, a lovit in Samaria pe Salum, fiul lui Iabes, si l-a omorat; si, in locul lui, a domnit el. 15.15 Celelalte fapte ale lui Salum, si uneltirea pe care a facut-o, sunt scrise in cartea Cronicilor imparatilor lui Israel. 15.16 Atunci Menahem a batut Tifsahul si pe toti cei ce erau in el, cu tinutul lui dinspre Tirta; l-a batut pentru ca nu-si deschisese portile. Si a spintecat pantecele tuturor femeilor insarcinate. 15.17 In al treizeci si noualea an al lui Azaria, imparatul lui Iuda, a inceput sa domneasca peste Israel Menahem, fiul lui Gadi. A domnit zece ani la Samaria. 15.18 El a facut ce este rau inaintea Domnului; nu s-a abatut, cat a trait, de la pacatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, care facuse pe Israel sa pacatuiasca. 15.19 Pul, imparatul Asiriei, a venit in tara. Si Menahem a dat lui Pul o mie de talanti de argint, ca sa-l ajute sa-si intareasca domnia. 15.20 Menahem a ridicat argintul acesta de la toti cei cu avere din Israel, ca sa-l dea imparatului Asiriei; i-a pus sa dea fiecare cate cincizeci de sicli de argint. Imparatul Asiriei s-a intors inapoi, si nu s-a oprit atunci in tara. 15.21 Celelalte fapte ale lui Menahem, si tot ce a facut el, nu sunt scrise oare in cartea Cronicilor imparatilor lui Israel? 15.22 Menahem a adormit cu parintii sai. Si, in locul lui, a domnit fiul sau Pecahia. 15.23 In al cincizecilea an al lui Azaria, imparatul lui Iuda, a inceput sa domneasca peste Israel la Samaria, Pecahia, fiul lui Menahem. A domnit doi ani. 15.24 El a facut ce este rau inaintea Domnului; nu s-a abatut de la pacatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, care facuse pe Israel sa pacatuiasca. 15.25 Pecah, fiul lui Remalia, slujbasul lui, a uneltit impotriva lui; l-a lovit la Samaria, in palatul casei imparatului, ca si pe Argob si Arie; avea cu el cincizeci de oameni dintre fiii Galaaditilor. A omorat astfel pe Pecahia, si a domnit in locul lui. 15.26 Celelalte fapte ale lui Pecahia, si tot ce a facut el, sunt scrise in cartea Cronicilor imparatilor lui Israel. 15.27 In al cincizeci si doilea an al lui Azaria, imparatul lui Iuda, a inceput sa domneasca peste Israel la Samaria Pecah, fiul lui Remalia. A domnit douazeci de ani. 15.28 El a facut ce este rau inaintea Domnului; nu s-a abatut de la pacatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, care facuse pe Israel sa pacatuiasca. 15.29 Pe vremea lui Pecah, imparatul lui Israel, a venit Tiglat-Pileser, imparatul Asiriei, si a luat Iionul, Abel-Bet-Maaca, Ianoah, Chedes, Hator, Galaad si Galileia, toata tara lui Neftali, si pe locuitori i-a dus in prinsoare in Asiria. 15.30 Osea, fiul lui Ela, a facut o uneltire impotriva lui Pecah, fiul lui Remalia, l-a lovit si l-a omorat si a domnit el in locul lui, in al douazecilea an al lui Iotam, fiul lui Ozia. 15.31 Celelalte fapte ale lui Pecah, si tot ce a facut el, sunt scrise in cartea Cronicilor imparatilor lui Israel. 15.32 In al doilea an al lui Pecah, fiul lui Remalia, imparatul lui Israel, a inceput sa domneasca Iotam, fiul lui Ozia, imparatul lui Iuda. 15.33 Avea douazeci si cinci de ani cand a ajuns imparat, si a domnit saisprezece ani la Ierusalim. Mama sa se chema Ierusa, fata lui Tadoc. 15.34 El a facut ce este placut inaintea Domnului; a lucrat intocmai ca tatal sau Ozia. 15.35 Numai ca inaltimile nu le-a stricat; poporul tot mai aducea jertfe si tamaie pe inaltimi. Iotam a zidit poarta cea mai inalta a Casei Domnului. 15.36 Celelalte fapte ale lui Iotam, si tot ce a facut el, nu sunt scrise oare in cartea Cronicilor imparatilor lui Iuda? 15.37 In vremea aceea, Domnul a inceput sa trimita impotriva lui Iuda pe Retin, imparatul Siriei, si pe Pecah, fiul lui Remalia. 15.38 Iotam a adormit cu parintii sai, si a fost ingropat cu parintii sai in cetatea tatalui sau David. Si, in locul lui a domnit fiul sau Ahaz.
16.1 In al saptesprezecelea an al lui Pecah, fiul lui Remalia, a inceput sa domneasca Ahaz, fiul lui Iotam, imparatul lui Iuda. 16.2 Ahaz avea douazeci de ani cand a ajuns imparat, si a domnit saisprezece ani la Ierusalim. El n-a facut ce este placut inaintea Domnului, Dumnezeului sau, cum facuse tatal sau David. 16.3 Ci a umblat in calea imparatilor lui Israel; si chiar a trecut pe fiul sau prin foc, dupa uraciunile neamurilor pe care le izgonise Domnul dinaintea copiilor lui Israel. 16.4 A adus jertfe si tamaie pe inaltimi, pe dealuri si sub toti copacii verzi. 16.5 Atunci Retin, imparatul Siriei, si Pecah, fiul lui Remalia, imparatul lui Israel, s-au suit impotriva Ierusalimului ca sa lupte impotriva lui. Au impresurat pe Ahaz, dar n-au putut sa-l biruiasca. 16.6 In acelasi timp, Retin, imparatul Siriei, a adus iarasi Elatul sub stapanirea Sirienilor; a izgonit pe Evrei din Elat, si Sirienii au venit la Elat, unde au locuit pana in ziua de azi. 16.7 Ahaz a trimis soli lui Tiglat-Pileser, imparatul Asiriei, sa-i spuna: Eu sunt robul tau si fiul tau; suie-te, si izbaveste-ma din mana imparatului Siriei, si din mana imparatului lui Israel, care se ridica impotriva mea. 16.8 Si Ahaz a luat argintul si aurul din Casa Domnului si din vistieriile casei imparatului, si l-a trimis ca dar imparatului Asiriei. 16.9 Imparatul Asiriei l-a ascultat. S-a suit impotriva Damascului, l-a luat, a dus pe locuitori in robie la Chir, si a omorat pe Retin. 16.10 Imparatul Ahaz s-a dus la Damasc inaintea lui Tiglat-Pileser, imparatul Asiriei. Si, vazand altarul din Damasc, imparatul Ahaz a trimis preotului Urie chipul si infatisarea acestui altar, intocmai cum era facut. 16.11 Preotul Urie a facut un altar intocmai dupa chipul trimis din Damasc de imparatul Ahaz, si preotul Urie l-a facut mai inainte ca sa se intoarca imparatul Ahaz din Damasc. 16.12 La venirea lui din Damasc, imparatul a vazut altarul, s-a apropiat de el, si s-a suit pe el. 16.13 A ars pe el arderea de tot si darul de mancare, a varsat jertfele de bautura, si a stropit pe altar sangele jertfelor de multumire. 16.14 A indepartat dinaintea casei altarul de arama care era inaintea Domnului, ca sa nu fie intre noul altar si Casa Domnului; l-a pus langa noul altar, spre miazanoapte. 16.15 Si imparatul Ahaz a dat urmatoarea porunca preotului Urie: Sa arzi pe altarul cel mare arderea de tot de dimineata si darul de mancare de seara, arderea de tot a imparatului si darul lui de mancare, arderile de tot ale intregului popor din tara si darurile lor de mancare, sa torni pe el jertfele lor de bautura, si sa stropesti pe el tot sangele arderilor de tot si tot sangele jertfelor; cat despre altarul de arama, nu-mi pasa de el. 16.16 Preotul Urie a facut intocmai cum poruncise imparatul Ahaz. 16.17 Si imparatul Ahaz a sfaramat tabliile de la temelie, si a scos lighenele de pe ele. A dat jos marea de pe boii de arama care erau sub ea, si a pus-o pe o pardoseala de piatra. 16.18 De hatarul imparatului Asiriei, a schimbat in Casa Domnului pridvorul Sabatului care fusese zidit acolo, precum si intrarea de afara a imparatului. 16.19 Celelalte fapte ale lui Ahaz, si tot ce a facut el, nu sunt scrise in cartea Cronicilor imparatilor lui Iuda? 16.20 Ahaz a adormit cu parintii sai, si a fost ingropat cu parintii sai in cetatea lui David. Si, in locul lui, a domnit fiul sau Ezechia.
17.1 In al doisprezecelea an al lui Ahaz, imparatul lui Iuda, a inceput sa domneasca peste Israel la Samaria, Osea, fiul lui Ela. A domnit noua ani. 17.2 El a facut ce este rau inaintea Domnului, totusi nu ca imparatii lui Israel dinaintea lui. 17.3 Salmanasar, imparatul Asiriei, s-a suit impotriva lui; si Osea i s-a supus, si i-a platit un bir. 17.4 Dar imparatul Asiriei a descoperit o uneltire la Osea, caci trimisese soli lui So, imparatul Egiptului, si nu mai platea pe fiecare an birul imparatului Asiriei. Imparatul Asiriei l-a inchis si l-a pus in lanturi intr-o temnita. 17.5 Si imparatul Asiriei a strabatut toata tara, si s-a suit impotriva Samariei, pe care a impresurat-o timp de trei ani. 17.6 In al noualea an al lui Osea, imparatul Asiriei a luat Samaria, si a dus pe Israel in robie in Asiria, l-a pus sa locuiasca la Halah si la Habor, langa raul Gozan, si in cetatile Mezilor. 17.7 Lucrul acesta s-a intamplat pentru ca copiii lui Israel au pacatuit impotriva Domnului, Dumnezeului lor, care-i scosese din tara Egiptului, de sub mana lui Faraon, imparatul Egiptului, si pentru ca s-au inchinat la alti dumnezei. 17.8 Au urmat obiceiurile neamurilor pe care Domnul le izgonise dinaintea copiilor lui Israel, si obiceiurile randuite de imparatii lui Israel. 17.9 Copiii lui Israel au facut pe ascuns impotriva Domnului, Dumnezeului lor, lucruri care nu sunt bune. Si-au zidit inaltimi in toate cetatile lor, de la turnurile strajerilor pana la cetatile intarite. 17.10 Si-au ridicat stalpi idolesti si Astartee pe orice deal si sub orice copac verde. 17.11 Si acolo au ars tamaie pe toate inaltimile, ca si neamurile pe care le izgonise Domnul dinaintea lor, si au facut lucruri rele, prin care au maniat pe Domnul. 17.12 Au slujit idolilor, despre care Domnul le zisese: Sa nu faceti lucrul acesta! 17.13 Domnul a instiintat pe Israel si Iuda prin toti prorocii Lui, prin toti vazatorii, si le-a zis: Intoarceti-va de la caile voastre cele rele, si paziti poruncile si randuielile Mele, urmand in totul legea pe care am dat-o parintilor vostri si pe care v-am trimis-o prin robii Mei prorocii. 17.14 Dar ei n-au ascultat, si-au intepenit grumazul, ca si parintii lor, care nu crezusera in Domnul, Dumnezeul lor. 17.15 N-au vrut sa stie de legile Lui, de legamantul pe care-l facuse cu parintii lor, si de instiintarile pe care li le daduse. S-au luat dupa lucruri de nimic, si ei insisi n-au fost decat nimic, si dupa neamurile in mijlocul carora traiau, macar ca Domnul le poruncise sa nu se ia dupa ele. 17.16 Au parasit toate poruncile Domnului, Dumnezeul lor, si-au facut vitei turnati, au facut idoli de ai Astarteei, s-au inchinat inaintea intregii ostiri a cerurilor, si au slujit lui Baal. 17.17 Au trecut prin foc pe fiii si fiicele lor, s-au dedat la ghicire si vrajitorii, si s-au vandut ca sa faca ce este rau inaintea Domnului, maniindu-L. 17.18 De aceea Domnul S-a maniat foarte tare impotriva lui Israel, si i-a indepartat de la Fata Lui. N-a ramas decat semintia lui Iuda: 17.19 si chiar Iuda nu pazise poruncile Domnului Dumnezeului lui, ci se luase dupa obiceiurile randuite de Israel. 17.20 Domnul a lepadat tot neamul lui Israel; i-a smerit, i-a dat in mainile jefuitorilor, si a sfarsit prin a-i izgoni dinaintea Fetei Lui. 17.21 Caci Israel se dezlipise de casa lui David, si facusera imparat pe Ieroboam, fiul lui Nebat, care-i abatuse de la Domnul, si facuse pe Israel sa savarseasca un mare pacat. 17.22 Copiii lui Israel se dadusera la toate pacatele pe care le facuse Ieroboam; nu s-au abatut de la ele~ 17.23 pana ce Domnul a izgonit pe Israel dinaintea Lui, cum vestise prin toti slujitorii Sai proroci. Si Israel a fost dus in robie, departe de tara lui, in Asiria, unde a ramas pana in ziua de azi. 17.24 Imparatul Asiriei a adus oameni din Babilon, din Cuta, din Ava, din Hamat si din Sefarvaim, si i-a asezat in cetatile Samariei in locul copiilor lui Israel. Au pus stapanire pe Samaria, si au locuit in cetatile ei. 17.25 Cand au inceput sa locuiasca aici, nu se temeau de Domnul, si Domnul a trimis impotriva lor niste lei, care-i omorau! 17.26 Atunci au spus imparatului Asiriei: Neamurile pe care le-ai stramutat si le-ai asezat in cetatile Samariei nu cunosc felul in care sa slujeasca Dumnezeului tarii, si El a trimis impotriva lor niste lei care le omoara, pentru ca nu cunosc felul in care trebuie sa slujeasca Dumnezeului tarii. 17.27 Imparatul Asiriei a dat urmatoarea porunca: Trimiteti pe unul din preotii pe care i-ati luat de acolo in robie; sa plece sa se aseze acolo, si sa le invete felul in care sa slujeasca Dumnezeului tarii. 17.28 Unul din preotii care fusesera luati robi din Samaria, a venit de s-a asezat la Betel, si le-a invatat cum sa se teama de Domnul. 17.29 Dar neamurile si-au facut fiecare dumnezeii sai in cetatile pe care le locuiau, si i-au asezat in templele idolesti din inaltimile zidite de Samariteni. 17.30 Oamenii din Babilon au facut pe Sucot-Benot, oamenii din Cut au facut pe Nergal, cei din Hamat au facut pe Asima~ 17.31 cei din Ava au facut pe Nibhaz si Tartac; cei din Sefarvaim isi ardeau copiii in foc in cinstea lui Adramelec si Anamelec, dumnezeii din Sefarvaim. 17.32 Totodata se inchinau si Domnului, si si-au facut preoti ai inaltimilor, luati din tot poporul: preotii acestia aduceau pentru ei jertfe in templele din inaltimi. 17.33 Astfel se inchinau Domnului, dar slujeau in acelasi timp si dumnezeilor lor, dupa obiceiul neamurilor de unde fusesera mutati. 17.34 Pana in ziua de astazi isi urmeaza ei obiceiurile de la inceput: nu se inchina Domnului, si nu se tin nici de legile si randuielile lor, nici de legile si poruncile date de Domnul copiilor lui Iacov, caruia i-a pus numele Israel. 17.35 Domnul facuse legamant cu ei, si le daduse porunca aceasta: Sa nu va temeti de alti dumnezei; sa nu va inchinati inaintea lor, sa nu le slujiti, si sa nu le aduceti jertfe. 17.36 Ci sa va temeti de Domnul, care v-a scos din tara Egiptului cu o mare putere si cu bratul intins; inaintea Lui sa va inchinati, si Lui sa-I aduceti jertfe. 17.37 Sa paziti si sa impliniti totdeauna invataturile, randuielile, legea si poruncile, pe care vi le-a scris El, si sa nu va temeti de alti dumnezei. 17.38 Sa nu uitati legamantul pe care l-am facut cu voi, si sa nu va temeti de alti dumnezei. 17.39 Ci sa va temeti de Domnul, Dumnezeul vostru; si El va va izbavi din mana tuturor vrajmasilor vostri. 17.40 Ei n-au ascultat, si au urmat obiceiurile lor de la inceput. 17.41 Neamurile acestea se temeau de Domnul si slujeau si chipurilor lor cioplite; si copiii lor si copiii copiilor lor fac pana in ziua de azi ce au facut parintii lor.
18.1 In al treilea an al lui Osea, fiul lui Ela, imparatul lui Israel, a inceput sa domneasca Ezechia, fiul lui Ahaz, imparatul lui Iuda. 18.2 Avea douazeci si cinci de ani cand a ajuns imparat, si a domnit douazeci si noua de ani la Ierusalim. Mama sa se chema Abi, fata lui Zaharia. 18.3 El a facut ce este placut inaintea Domnului, intocmai cum facuse tatal sau David. 18.4 A indepartat inaltimile, a sfaramat stalpii idolesti, a taiat Astarteele, si a sfaramat in bucati sarpele de arama, pe care-l facuse Moise, caci copiii lui Israel arsesera pana atunci tamaie inaintea lui: il numeau Nehustan. 18.5 El si-a pus increderea in Domnul, Dumnezeul lui Israel; si dintre toti imparatii lui Iuda, care au venit dupa el sau care au fost inainte de el, n-a fost nici unul ca el. 18.6 El s-a alipit de Domnul, nu s-a abatut de la El, si a pazit poruncile pe care le daduse lui Moise Domnul. 18.7 Si Domnul a fost cu Ezechia, care a izbutit in tot ce a facut. El s-a rasculat impotriva imparatului Asiriei, si nu i-a mai fost supus. 18.8 A batut pe Filisteni pana la Gaza, si le-a pustiit tinutul, de la toate turnurile de paza pana la cetatile intarite. 18.9 In al patrulea an al imparatului Ezechia, care era al saptelea an al lui Osea, fiul lui Ela, imparatul lui Israel, Salmanasar, imparatul Asiriei, s-a suit impotriva Samariei, si a impresurat-o. 18.10 Dupa trei ani, a luat-o, in al saselea an al lui Ezechia, care era al noualea an al lui Osea, imparatul lui Israel: atunci a fost luata Samaria. 18.11 Imparatul Asiriei a dus pe Israel rob in Asiria, si i-a asezat la Halah si Habor, langa raul Gozan, si in cetatile Mezilor~ 18.12 pentru ca n-ascultasera de glasul Domnului, Dumnezeului lor, si calcasera legamantul Lui; pentru ca nici n-ascultasera, nici nu implinisera tot ce poruncise Moise, robul Domnului. 18.13 In al patrusprezecelea an al imparatului Ezechia, Sanherib, imparatul Asiriei, s-a suit impotriva tuturor cetatilor intarite din Iuda, si a pus stapanire pe ele. 18.14 Ezechia, imparatul lui Iuda, a trimis sa spuna imparatului Asiriei la Lachis: Am gresit! Departeaza-te de mine. Ce vei pune asupra mea, voi purta. Si imparatul Asiriei a cerut lui Ezechia, imparatul lui Iuda, trei sute de talanti de argint si treizeci de talanti de aur. 18.15 Ezechia a dat tot argintul care se afla in Casa Domnului si in vistieriile casei imparatului. 18.16 Atunci a luat Ezechia, imparatul lui Iuda, si a dat imparatului Asiriei, aurul cu care acoperise usile si usiorii Templului Domnului. 18.17 Imparatul Asiriei a trimis din Lachis la Ierusalim, la imparatul Ezechia, pe Tartan, Rab-Saris, si pe Rabsache cu o ostire puternica. S-au suit si au ajuns la Ierusalim. Cand s-au suit si au ajuns, s-au oprit la canalul de apa al iazului de sus, pe drumul care duce in ogorul inalbitorului. 18.18 Au chemat pe imparat; si Eliachim, fiul lui Hilchia, mai marele peste casa imparatului, s-a dus la ei, cu Sebna, logofatul, si cu Ioah, fiul lui Asaf, arhivarul. 18.19 Rabsache le-a zis: Spuneti lui Ezechia: Asa vorbeste marele imparat, imparatul Asiriei: Ce este increderea aceasta pe care te bizuiesti? 18.20 Tu ai zis: Pentru razboi trebuie chibzuinta si putere. Dar acestea sunt doar vorbe in vant. In cine dar ti-ai pus increderea de te-ai rasculat impotriva mea? 18.21 Iata, ai pus-o in Egipt, ai luat in ajutor trestia aceea franta, care inteapa si strapunge mana oricui se sprijineste pe ea: asa este Faraon, imparatul Egiptului, pentru toti cei ce se incred in el. 18.22 Poate ca imi veti spune: In Domnul, Dumnezeul nostru, ne incredem. Dar nu este El acela ale carui inaltimi si altare le-a indepartat Ezechia, zicand lui Iuda si Ierusalimului: Sa va inchinati inaintea altarului acestuia la Ierusalim? 18.23 Acum fa o invoiala cu stapanul meu, imparatul Asiriei: iti voi da doua mii de cai, sa vedem daca poti din partea ta sa dai atatia calareti ca sa incalece pe ei. 18.24 Si cum ai putea indeparta o capetenie din cei mai mici slujitori ai stapanului meu? Iti pui increderea in Egipt pentru care si calareti. 18.25 De altfel, oare fara voia Domnului m-am suit eu impotriva acestui loc, ca sa-l nimicesc? Domnul mi-a zis: Suie-te impotriva tarii acesteia, si nimiceste-o. 18.26 Eliachim, fiul, lui Hilchia, Sebna si Ioah, au zis lui Rabsache: Vorbeste robilor tai in limba aramaica, fiindca o intelegem; nu ne vorbi in limba iudaica, in auzul poporului de pe zid. 18.27 Rabsache le-a raspuns: Oare stapanului tau si tie m-a trimis stapanul meu sa spun aceste vorbe? Oare nu acestor oameni care stau pe zid sa-si manance baliga si sa-si bea udul cu voi? 18.28 Atunci Rabsache, inaintand, a strigat cu glas tare in limba iudaica, si a zis: Ascultati cuvantul marelui imparat, imparatul Asiriei! 18.29 Asa vorbeste imparatul: Sa nu va insele Ezechia, caci nu va putea sa va izbaveasca din mana mea. 18.30 Sa nu va faca Ezechia sa va incredeti in Domnul, zicand: Domnul ne va izbavi, si cetatea aceasta nu va fi data in mainile imparatului Asiriei. 18.31 N-ascultati de Ezechia; caci asa vorbeste imparatul Asiriei: Faceti pace cu mine, supuneti-va mie, si fiecare din voi va manca din via lui si din smochinul lui, fiecare va bea apa din fantana lui~ 18.32 pana voi veni, si va voi duce intr-o tara ca a voastra, intr-o tara cu grau si cu vin, o tara cu paine si vii, o tara cu maslini de untdelemn si miere, si veti trai si nu veti muri. N-ascultati dar de Ezechia, care va amageste zicand: Domnul ne va izbavi. 18.33 Oare dumnezeii neamurilor au izbavit ei fiecare tara lui din mana imparatului Asiriei? 18.34 Unde sunt dumnezeii Hamatului si Arpadului? Unde sunt dumnezeii Sefarvaimului, Henei si Ivei? Au izbavit ei Samaria din mana mea? 18.35 Care dintre toti dumnezeii acestor tari si-au izbavit tara din mana mea, pentru ca si Domnul sa izbaveasca Ierusalimul din mana mea? 18.36 Poporul a tacut, si nu i-a raspuns o vorba; caci imparatul daduse porunca aceasta: Sa nu-i raspundeti. 18.37 Si Eliachim, fiul lui Hilchia, capetenia casei imparatului, Sebna, logofatul, si Ioah, fiul lui Asaf, scriitorul, au venit la Ezechia, cu hainele sfasiate, si i-au spus cuvintele lui Rabsache.
19.1 Cand a auzit imparatul Ezechia lucrul acesta, si-a sfasiat hainele, s-a acoperit cu un sac, si s-a dus in Casa Domnului. 19.2 A trimis pe Eliachim, capetenia casei imparatului, pe Sebna, logofatul, si pe preotii cei mai batrani, acoperiti cu saci, la prorocul Isaia, fiul lui Amot. 19.3 Si i-au zis: Asa vorbeste Ezechia: Ziua aceasta este o zi de necaz, de pedeapsa si de ocara; caci copiii sunt aproape sa iasa din pantecele mamei, si nu este putere pentru nastere. 19.4 Poate ca Domnul, Dumnezeul tau, a auzit toate cuvintele lui Rabsache, pe care l-a trimis imparatul Asiriei, stapanul sau, sa batjocoreasca pe Dumnezeul cel viu, si poate ca Domnul, Dumnezeul tau, il va pedepsi pentru cuvintele pe care le-a auzit. Inalta dar o rugaciune pentru ceilalti care au mai ramas. 19.5 Slujitorii imparatului Ezechia s-au dus dar la Isaia. 19.6 Si Isaia le-a zis: Iata ce sa spuneti stapanului vostru: Asa vorbeste Domnul: Nu te speria de cuvintele pe care le-ai auzit si prin care M-au batjocorit slujitorii imparatului Asiriei. 19.7 Voi pune in el un duh care il va face ca, la auzul unei vesti pe care o va primi, sa se intoarca in tara lui; si-l voi face sa cada ucis de sabie in tara lui. 19.8 Rabsache, plecand, a gasit pe imparatul Asiriei luptand impotriva Libnei, caci aflase de plecarea lui din Lachis. 19.9 Atunci imparatul Asiriei a primit o veste cu privire la Tirhaca, imparatul Etiopiei. I s-a spus: Iata ca acela a pornit cu razboi impotriva ta. Si imparatul Asiriei a trimis soli din nou lui Ezechia, zicand: 19.10 Asa sa vorbiti lui Ezechia, imparatul lui Iuda: Sa nu te insele Dumnezeul tau, in care te increzi, zicand: Ierusalimul nu va fi dat in mainile imparatului Asiriei. 19.11 Iata, ai auzit ce au facut imparatii Asiriei tuturor tarilor, si cum le-au nimicit; si tu, sa fii izbavit! 19.12 Dumnezeii neamurilor pe care le-au nimicit parintii mei, au izbavit ei pe Gozan, Haran, Retef, si pe fiii lui Eden din Telasar? 19.13 Unde este imparatul Hamatului, imparatul Arpadului, si imparatul cetatii Sefarvaimului, Henei si Ivei? 19.14 Ezechia a luat scrisoarea din mana solilor, si a citit-o. Apoi s-a suit la Casa Domnului, si a intins-o inaintea Domnului~ 19.15 caruia i-a facut urmatoarea rugaciune: Doamne, Dumnezeul lui Israel, care sezi pe heruvimi! Tu esti singurul Dumnezeu al tuturor imparatiilor pamantului! Tu ai facut cerurile si pamantul. 19.16 Doamne, pleaca-Ti urechea, si asculta! Doamne, deschide-Ti ochii, si priveste. Auzi cuvintele lui Sanherib, care a trimis pe Rabsache sa batjocoreasca pe Dumnezeul cel viu. 19.17 Da, Doamne, este adevarat ca imparatii Asiriei, au nimicit neamurile si le-au pustiit tarile~ 19.18 si ca au aruncat in foc pe dumnezeii lor; dar ei nu erau dumnezei, ci erau lucrari facute de mana omului, erau lemn si piatra; si i-au nimicit. 19.19 Acum, Doamne, Dumnezeul nostru, izbaveste-ne din mana lui Sanherib, ca sa stie toate imparatiile pamantului ca numai Tu esti Dumnezeu, Doamne! 19.20 Atunci Isaia, fiul lui Amot, a trimis sa spuna lui Ezechia: Asa vorbeste Domnul, Dumnezeul lui Israel Am auzit rugaciunea pe care Mi-ai facut-o cu privire la Sanherib, imparatul Asiriei. 19.21 Iata cuvantul pe care l-a rostit Domnul impotriva lui: Fecioara, fiica Sionului, te dispretuieste si rade de tine; fata Ierusalimului da din cap dupa tine. 19.22 Pe cine ai batjocorit si ai ocarat tu? Impotriva cui ai ridicat glasul? Si impotriva cui ti-ai ridicat ochii? Impotriva Sfantului lui Israel! 19.23 Prin solii tai ai batjocorit pe Domnul, si ai zis: Cu multimea carelor mele, am suit varful muntilor, coastele Libanului! Voi taia cei mai inalti cedri ai lui, cei mai frumosi chiparosi ai lui, si voi atinge creasta lui cea mai inalta, padurea lui care este ca o gradina de poame; 19.24 am sapat, si am baut ape straine, si voi seca cu talpa picioarelor mele toate raurile Egiptului. 19.25 N-ai auzit ca Eu de mult am pregatit aceste lucruri, si ca le-am hotarat din vremurile vechi? Acum insa am ingaduit sa se implineasca, si sa prefaci cetati intarite in mormane de daramaturi. 19.26 Locuitorii lor sunt neputinciosi, ingroziti si inmarmuriti; au ajuns ca iarba de pe camp si ca verdeata frageda, ca iarba de pe acoperisuri si ca graul care se usuca inainte de a-i da spicul. 19.27 Dar stiu cand stai jos, cand iesi si cand intri, si cand esti furios impotriva Mea. 19.28 Pentru ca esti furios impotriva Mea, si pentru ca trufia ta a ajuns pana la urechile Mele, de aceea voi pune belciugul Meu in narile tale, si zabala Mea intre buzele tale, si te voi face sa te intorci pe drumul pe care ai venit. 19.29 Acesta sa-ti fie semnul: Anul acesta veti manca ce creste de la sine, si al doilea an ce va rasari din radacinile ramase; dar in al treilea an veti semana, veti secera, veti sadi vii, si veti manca din rodul lor. 19.30 Ramasita din casa lui Iuda, ce va mai ramane, va prinde iarasi radacini dedesubt, si deasupra va da rod. 19.31 Caci din Ierusalim va iesi o ramasita, si din muntele Sionului cei scapati. Iata ce va face ravna Domnului ostirilor. 19.32 De aceea, asa vorbeste Domnul asupra imparatului Asiriei: Nu va intra in cetatea aceasta, nici nu va arunca sageti in ea, nu va sta inaintea ei cu scuturi, si nu va ridica intarituri de santuri impotriva ei. 19.33 Se va intoarce pe drumul pe care a venit, si nu va intra in cetatea aceasta, zice Domnul. 19.34 Caci Eu voi ocroti cetatea aceasta ca s-o mantuiesc, din pricina Mea, si din pricina robului Meu David. 19.35 In noaptea aceea, a iesit ingerul Domnului, si a ucis in tabara Asirienilor o suta optzeci si cinci de mii de oameni. Si cand s-au sculat dimineata, iata ca toti erau niste trupuri moarte. 19.36 Atunci Sanherib, imparatul Asiriei, si-a ridicat tabara, a plecat si s-a intors; si a locuit la Ninive. 19.37 Si, pe cand se inchina in casa dumnezeului sau Nisroc, Adramelec si Sareter, fiii sai, l-au ucis cu sabia, si au fugit in tara Ararat. Si, in locul lui, a domnit fiul sau Esar-Hadon.
20.1 In vremea aceea, Ezechia a fost bolnav pe moarte. Prorocul Isaia, fiul lui Amot, a venit la el, si i-a zis: Asa vorbeste Domnul: Randuieste ce ai de randuit casei tale, caci vei muri, si nu vei mai trai. 20.2 Ezechia s-a intors cu fata la perete, si a facut Domnului urmatoarea rugaciune: 20.3 Doamne, adu-Ti aminte ca am umblat inaintea Fetei Tale cu credinciosie si curatie de inima, si am facut ce este bine inaintea Ta! Si Ezechia a varsat multe lacrimi. 20.4 Isaia, care iesise, n-ajunsese inca in curtea din mijloc, cand cuvantul Domnului i-a vorbit astfel: 20.5 Intoarce-te si spune lui Ezechia, capetenia poporului Meu: Asa vorbeste Domnul, Dumnezeul tatalui tau David: Ti-am auzit rugaciunea, si ti-am vazut lacrimile. Iata ca te voi face sanatos; a treia zi, te vei sui la Casa Domnului. 20.6 Voi mai adauga cincisprezece ani la zilele tale. Te voi izbavi, pe tine si cetatea aceasta, din mana imparatului Asiriei, si voi ocroti cetatea aceasta, din pricina Mea, si din pricina robului Meu David. 20.7 Isaia a zis: Luati o turta de smochine. Au luat-o si au pus-o pe umflatura. Si Ezechia s-a vindecat. 20.8 Ezechia zisese lui Isaia: Dupa care semn voi cunoaste ca ma va vindeca Domnul, si ca ma voi sui a treia zi la Casa Domnului? 20.9 Si Isaia a zis: Iata, din partea Domnului, semnul dupa care vei cunoaste ca Domnul va implini cuvantul pe care l-a rostit: Cum vrei: sa treaca umbra peste zece trepte inainte, sau sa dea inapoi cu zece trepte? 20.10 Ezechia a raspuns: Nu este mare lucru ca umbra sa treaca inainte peste zece trepte; ci mai bine sa se dea inapoi cu zece trepte. 20.11 Atunci, Isaia, prorocul, s-a rugat Domnului, si Domnul a dat cu zece trepte inapoi umbra din locul in care se pogorase pe cadranul soarelui lui Ahaz. 20.12 In acelasi timp, Berodac-Baladan, fiul lui Baladan, imparatul Babilonului, a trimis o scrisoare si un dar lui Ezechia, caci auzise de boala lui Ezechia. 20.13 Ezechia a ascultat pe soli, si le-a aratat locul unde erau lucrurile lui de pret, argintul si aurul, mirodeniile si untdelemnul cel scump, casa lui cu arme si tot ce se afla in vistieriile lui: n-a fost nimic pe care sa nu li-l fi aratat Ezechia in casa lui si in toate mosiile lui. 20.14 Prorocul Isaia a venit in urma la imparatul Ezechia, si i-a zis: Ce au zis oamenii aceia, si de unde au venit la tine? Ezechia a raspuns: Au venit dintr-o tara departata, din Babilon. 20.15 Isaia a mai zis: Ce au vazut in casa ta? Ezechia a raspuns: Au vazut tot ce este in casa mea: n-a fost nimic in vistieriile mele pe care sa nu li-l fi aratat. 20.16 Atunci Isaia a zis lui Ezechia: Asculta cuvantul Domnului! 20.17 Iata ca vor veni vremuri cand vor duce in Babilon tot ce este in casa ta si ce au strans parintii tai pana in ziua de azi; nu va ramane nimic, zice Domnul. 20.18 Si vor lua din fiii tai, care vor iesi din tine, pe care-i vei naste, si-i vor face fameni slujitori in casa imparatului Babilonului. 20.19 Ezechia a raspuns lui Isaia: Cuvantul Domnului, pe care l-ai rostit, este bun. Si a adaugat: Caci va fi pace si liniste in timpul vietii mele! 20.20 Celelalte fapte ale lui Ezechia, toate ispravile lui, si cum a facut iazul si canalul de apa, si a adus apele in cetate, nu sunt scrise oare in cartea Cronicilor imparatilor lui Iuda? 20.21 Ezechia a adormit cu parintii sai. Si, in locul lui, a domnit fiul sau Manase.
21.1 Manase avea doisprezece ani cand a ajuns imparat, si a domnit cincizeci si cinci de ani la Ierusalim. Mama sa se numea Heftiba. 21.2 El a facut ce este rau inaintea Domnului, dupa uraciunile neamurilor pe care le izgonise Domnul dinaintea copiilor lui Israel. 21.3 El a zidit din nou inaltimile, pe care le daramase tatal sau Ezechia, a ridicat altare lui Baal, a facut un idol al Astarteei, cum facuse Ahab, imparatul lui Israel, si s-a inchinat inaintea intregii ostiri a cerurilor si i-a slujit. 21.4 A zidit astfel altare in Casa Domnului, macar ca Domnul spusese: In Ierusalim Imi voi pune Numele. 21.5 A zidit altare intregii ostiri a cerurilor in cele doua curti ale Casei Domnului. 21.6 Si-a trecut pe fiul sau prin foc; se indeletnicea cu ghicirea si vrajitoria, si a tinut la el oameni care chemau duhurile si ghiceau viitorul. A facut din ce in ce mai mult ce este rau inaintea Domnului, maniindu-L. 21.7 A pus idolul Astarteei, pe care-l facuse, in casa despre care Domnul spusese lui David si fiului sau Solomon: In casa aceasta, si in Ierusalim, pe care l-am ales din toate semintiile lui Israel, vreau sa pun pentru totdeauna Numele Meu. 21.8 Nu voi mai muta piciorul lui Israel afara din tara pe care am dat-o parintilor lui, numai sa aiba grija sa implineasca tot ce le-am poruncit si toata legea pe care le-a dat-o robul Meu Moise. 21.9 Dar ei n-au ascultat; si Manase a fost pricina pentru care s-au ratacit si au facut rau mai mult decat neamurile, pe care le nimicise Domnul dinaintea copiilor lui Israel. 21.10 Atunci Domnul a vorbit astfel prin robii Sai prorocii: 21.11 Pentru ca Manase, imparatul lui Iuda, a savarsit aceste uraciuni, pentru ca a facut mai rau decat tot ce facusera inaintea lui Amoritii, si pentru ca a facut si pe Iuda sa pacatuiasca prin idolii lui~ 21.12 iata ce zice Domnul, Dumnezeul lui Israel: Voi aduce peste Ierusalim si peste Iuda nenorociri care vor asurzi urechile oricui va auzi vorbindu-se de ele. 21.13 Voi intinde asupra Ierusalimului franghia ca asupra Samariei si cumpana ca asupra casei lui Ahab: si voi curati Ierusalimul, ca o farfurie, care se curata, si se rastoarna cu fata in jos, dupa ce a fost curatita. 21.14 Voi parasi ramasita mostenirii Mele, si-i voi da in mainile vrajmasilor lor; si vor ajunge de jaful si prada tuturor vrajmasilor lor~ 21.15 pentru ca au facut ce este rau inaintea Mea si M-au maniat din ziua cand au iesit parintii lor din Egipt, pana in ziua de azi! 21.16 Manase a varsat de asemenea mult sange nevinovat, pana acolo incat a umplut Ierusalimul de la un capat la altul, afara de pacatele pe care le-a savarsit si in care a tarat si pe Iuda, facand ce este rau inaintea Domnului. 21.17 Celelalte fapte ale lui Manase, tot ce a facut el, si pacatele la care s-a dedat, nu sunt scrise oare in cartea Cronicilor imparatilor lui Iuda? 21.18 Manase a adormit cu parintii sai, si a fost ingropat in gradina casei, in gradina lui Uza. Si, in locul lui, a domnit fiul sau Amon. 21.19 Amon avea douazeci si doi de ani cand a ajuns imparat, si a domnit doi ani la Ierusalim. Mama sa se chema Mesulemet, fata lui Harut, din Iotba. 21.20 El a facut ce este rau inaintea Domnului, cum facuse tatal sau Manase; 21.21 a umblat in toata calea in care umblase tatal sau, a slujit idolilor carora slujise si tatal sau, si s-a inchinat inaintea lor; 21.22 a parasit pe Domnul, Dumnezeul parintilor sai, si n-a umblat in calea Domnului. 21.23 Slujitorii lui Amon au uneltit impotriva lui, si au omorat pe imparat in casa lui. 21.24 Dar poporul tarii a lovit pe toti cei ce uneltisera impotriva imparatului Amon; si poporul tarii a pus imparat, in locul sau, pe fiul sau Iosia. 21.25 Celelalte fapte ale lui Amon, si ce a facut el, nu sunt scrise oare in cartea Cronicilor imparatilor lui Iuda? 21.26 L-au ingropat in mormantul sau, in gradina lui Uza. Si, in locul lui, a domnit fiul sau Iosia.
22.1 Iosia avea opt ani cand s-a facut imparat, si a domnit treizeci si unu de ani la Ierusalim. Mama sa se chema Iedida, fata lui Adaia, din Botcat. 22.2 El a facut ce este bine inaintea Domnului, si a umblat in toata calea tatalui sau David; nu s-a abatut de la ea nici la dreapta, nici la stanga. 22.3 In anul al optsprezecelea al imparatului Iosia, imparatul a trimis in Casa Domnului pe Safan, logofatul, fiul lui Atalia, fiul lui Mesulam. El i-a zis: 22.4 Suie-te la marele preot Hilchia, si spune-i sa stranga argintul adus in Casa Domnului, pe care l-au primit de la popor cei ce pazesc pragul. 22.5 Sa se dea argintul acesta in mainile mesterilor insarcinati cu lucrarea in Casa Domnului. Si sa-l dea celor ce lucreaza la dregerea stricaciunilor Casei Domnului~ 22.6 anume: dulgherilor, zidarilor si pietrarilor, pentru cumparaturile de lemn si de pietre cioplite, trebuitoare pentru dregerea stricaciunilor casei. 22.7 Dar sa nu li se ceara socoteala de argintul dat in mainile lor, caci ei lucreaza cinstit. 22.8 Atunci marele preot Hilchia a zis lui Safan, logofatul: Am gasit cartea legii in Casa Domnului. Si Hilchia a dat cartea lui Safan, si Safan a citit-o. 22.9 Apoi logofatul Safan s-a dus sa dea socoteala imparatului, si a zis: Slujitorii tai au strans argintul care se afla in casa, si l-au dat in mainile mesterilor insarcinati cu facerea lucrarii in Casa Domnului. 22.10 Safan, logofatul, a mai spus imparatului: Preotul Hilchia mi-a dat o carte. Si Safan a citit-o inaintea imparatului. 22.11 Cand a auzit imparatul cuvintele din cartea legii, si-a sfasiat hainele. 22.12 Si imparatul a dat porunca aceasta preotului Hilchia, lui Ahicam, fiul lui Safan, lui Acbor, fiul lui Mica, lui Safan, logofatul, si lui Asaia, slujitorul imparatului: 22.13 Duceti-va si intrebati pe Domnul pentru mine, pentru popor si pentru Iuda, cu privire la cuvintele cartii acesteia care s-a gasit; caci mare este mania Domnului, care s-a aprins impotriva noastra, pentru ca parintii nostri n-au ascultat de cuvintele cartii acesteia, si n-au implinit tot ce ne este poruncit in ea. 22.14 Preotul Hilchia, Ahicam, Acbor, Safan si Asaia, s-au dus la prorocita Hulda, nevasta lui Salum, fiul lui Ticva, fiul lui Harhas, pazitorul vesmintelor. Ea locuia la Ierusalim, in cealalta mahala a cetatii. Dupa ce i-au vorbit~ 22.15 ea le-a zis: Asa vorbeste Domnul, Dumnezeul lui Israel: Spuneti omului care v-a trimis la mine: 22.16 Asa vorbeste Domnul: Iata, voi trimite nenorociri asupra locului acestuia si asupra locuitorilor lui, dupa toate cuvintele cartii, pe care a citit-o imparatul lui Iuda. 22.17 Pentru ca M-au parasit si au adus tamaie altor dumnezei, maniindu-Ma prin toate lucrarilor mainilor lor, mania Mea s-a aprins impotriva locului acestuia, si nu se va stinge. 22.18 Dar sa spuneti imparatului lui Iuda, care v-a trimis sa intrebati pe Domnul: Asa vorbeste Domnul, Dumnezeul lui Israel, despre cuvintele pe care le-ai auzit: 22.19 Pentru ca ti s-a miscat inima, pentru ca te-ai smerit inaintea Domnului cand ai auzit ce am spus impotriva acestui loc si impotriva locuitorilor lui, care vor ajunge de spaima si de blestem, si pentru ca ti-ai sfasiat hainele, si ai plans inaintea Mea, si Eu am auzit, zice Domnul. 22.20 De aceea, iata, te voi adauga la parintii tai, vei fi adaugat in pace in mormantul tau, si nu-ti vor vedea ochii toate nenorocirile pe care le voi aduce asupra locului acestuia, Ei au adus imparatului raspunsul acesta.
23.1 Imparatul Iosia a strans la el pe toti batranii lui Iuda si ai Ierusalimului. 23.2 Apoi s-a suit in Casa Domnului, cu toti barbatii lui Iuda si cu toti locuitorii Ierusalimului, preotii, prorocii, si tot poporul, de la cel mai mic pana la cel mai mare. A citit inaintea lor toate cuvintele din cartea legamantului, pe care o gasisera in Casa Domnului. 23.3 Imparatul statea pe scaunul lui imparatesc, si a facut legamant inaintea Domnului, indatorindu-se sa urmeze pe Domnul, si sa pazeasca poruncile, invataturile si legile Lui, din toata inima si din tot sufletul lui, ca sa implineasca astfel cuvintele legamantului acestuia, scrise in cartea aceasta. Si tot poporul a intrat in legamant. 23.4 Imparatul a poruncit marelui preot Hilchia, preotilor de al doilea rand, si celor ce pazeau pragul, sa scoata din Templul Domnului toate sculele care fusesera facute pentru Baal, pentru Astartea, si pentru toata ostirea cerurilor; si le-a ars afara din Ierusalim, in ogoarele Chedronului, si a pus sa le duca cenusa la Betel. 23.5 A izgonit pe preotii idolilor, pusi de imparatii lui Iuda sa arda tamaie pe inaltimi in cetatile lui Iuda si in imprejurimile Ierusalimului, si pe cei ce aduceau tamaie lui Baal, soarelui, lunii, zodiilor si intregii ostiri a cerurilor. 23.6 A scos din Casa Domnului idolul Astareteei, si l-a dus afara din Ierusalim, la paraul Chedron; l-a ars la paraul Chedron si l-a prefacut in cenusa, iar cenusa i-a aruncat-o pe mormintele copiilor poporului. 23.7 A daramat casele sodomitilor care erau in Casa Domnului, si unde femeile impleteau corturi pentru Astartea. 23.8 A adus pe toti preotii din cetatile lui Iuda; a pangarit inaltimile unde ardeau preotii tamaie, de la Gheba pana la Beer-Seba; si a daramat inaltimile de la porti, cea care era la intrarea portii lui Iosua, capetenia cetatii, si cea care era la stanga portii cetatii. 23.9 Totusi, preotii inaltimilor nu se suiau la altarul Domnului in Ierusalim, ci mancau azime in mijlocul fratilor lor. 23.10 Imparatul a pangarit Tofetul in valea fiilor lui Hinom, ca nimeni sa nu-si mai treaca fiul sau fiica prin foc in cinstea lui Moloh. 23.11 A indepartat de la intrarea casei Domnului caii, pe care imparatii lui Iuda ii inchinasera soarelui, langa odaia dregatorului Netan-Melec, care locuia in mahala; si a ars in foc carele soarelui. 23.12 Imparatul a daramat altarele de pe acoperisul odaii de sus a lui Ahaz, pe care le facusera imparatii lui Iuda, si altarele pe care le facuse Manase in cele doua curti ale Casei Domnului; dupa ce le-a sfaramat si le-a luat de acolo, le-a aruncat tarana in paraul Chedron. 23.13 Imparatul a pangarit inaltimile care erau in fata Ierusalimului, pe partea dreapta a muntelui Pierzarii, si pe care le zidise Solomon, imparatul lui Israel, Astarteei, uraciunea Sidonienilor, lui Chemos, uraciunea Moabului, si lui Milcom, uraciunea fiilor lui Amon. 23.14 A sfaramat stalpii idolesti si a daramat Astarteele, si locul lor l-a umplut cu oase omenesti. 23.15 A daramat si altarul de la Betel, si inaltimea facuta de Ieroboam, fiul lui Nebat, care facuse pe Israel sa pacatuiasca; a ars inaltimea si a prefacut-o in tarana, si a ars idolul Astarteei. 23.16 Iosia, intorcandu-se si vazand mormintele care erau acolo in munte, a trimis sa ia oasele din morminte, si le-a ars pe altar si l-a pangarit, dupa cuvantul Domnului, rostit prin omul lui Dumnezeu, care vestise aceste lucruri. 23.17 El a zis: Ce este mormantul acesta pe care-l vad? Oamenii din cetate i-au raspuns: Este mormantul omului lui Dumnezeu, care a venit din Iuda, si a strigat impotriva altarului din Betel lucrurile acestea pe care le implinesti tu. 23.18 Si el a zis: Lasati-l; nimeni sa nu-i miste oasele! Astfel, au pastrat oasele lui impreuna cu ale prorocului care venise din Samaria. 23.19 Iosia a mai inlaturat toate templele idolesti ale inaltimilor care se aflau in cetatile Samariei, si pe care le facusera imparatii lui Israel ca sa manie pe Domnul; a facut cu ele intocmai cum facuse in Betel. 23.20 A junghiat pe altare pe toti preotii inaltimilor, care erau acolo, si a ars pe ele oase de oameni. Apoi s-a intors la Ierusalim. 23.21 Imparatul a dat urmatoarea porunca intregului popor: Praznuiti Pastele in cinstea Domnului, Dumnezeului vostru, cum este scris in aceasta carte a legamantului. 23.22 Paste ca acestea nu se praznuisera din vremea cand judecau judecatorii pe Israel si in tot timpul imparatilor lui Israel si imparatilor lui Iuda. 23.23 Ci abia in al optsprezecelea an al imparatului Iosia s-au praznuit aceste Paste in cinstea Domnului, la Ierusalim. 23.24 Mai mult, Iosia a starpit pe cei ce chemau duhurile, pe cei ce spuneau viitorul, terafimii, idolii, si toate uraciunile care se vedeau in tara lui Iuda si la Ierusalim, ca sa implineasca astfel cuvintele legii, scrise in cartea pe care o gasise preotul Hilchia in Casa Domnului. 23.25 Inainte de Iosia, n-a fost nici un imparat care sa se intoarca la Domnul, ca el, din toata inima, din tot sufletul si din toata puterea lui, intocmai dupa toata legea lui Moise; si chiar dupa el, n-a fost nici unul ca el. 23.26 Totusi Domnul nu S-a intors din iutimea maniei Lui celei mari, de care era aprins impotriva lui Iuda, din pricina tuturor celor ce facuse Manase ca sa-L manie. 23.27 Si Domnul a zis: Voi lepada si pe Iuda dinaintea Mea, cum am lepadat pe Israel, si voi lepada cetatea aceasta a Ierusalimului, pe care o alesesem, si casa despre care zisesem: Acolo va fi Numele Meu. 23.28 Celelalte fapte ale lui Iosia, si tot ce a facut el, nu sunt scrise oare in cartea Cronicilor imparatilor lui Iuda? 23.29 Pe vremea sa, Faraon Neco, imparatul Egiptului, s-a suit impotriva imparatului Asiriei, la raul Eufratului. Imparatul Iosia i-a iesit inainte; si Faraon l-a omorat la Meghido, cum l-a vazut. 23.30 Slujitorii lui l-au luat mort intr-un car; l-au adus din Meghido la Ierusalim, si l-au ingropat in mormantul sau. Si poporul tarii a luat pe Ioahaz, fiul lui Iosia: ei l-au uns, si l-au facut imparat in locul tatalui sau. 23.31 Ioahaz avea douazeci si trei de ani cand s-a facut imparat, si a domnit trei luni la Ierusalim. Mama sa se chema Hamutal, fata lui Ieremia, din Libna. 23.32 El a facut ce este rau inaintea Domnului, intocmai cum facusera parintii lui. 23.33 Faraon Neco l-a pus in lanturi la Ribla, in tara Hamatului, ca sa nu mai domneasca la Ierusalim; si a pus asupra tarii o gloaba de o suta de talanti de argint si de un talant de aur. 23.34 Si Faraon Neco a pus imparat pe Eliachim, fiul lui Iosia, in locul tatalui sau Iosia, si i-a schimbat numele in Ioiachim. A luat pe Ioahaz, care a mers in Egipt si a murit acolo. 23.35 Ioiachim a dat lui Faraon argintul si aurul; dar a trebuit sa puna bir asupra tarii ca sa scoata argintul acesta, cerut de Faraon; a hotarat partea fiecaruia, si a cerut de la poporul tarii argintul si aurul pe care trebuia sa-l dea lui Faraon Neco. 23.36 Ioiachim avea douazeci si cinci de ani cand a ajuns imparat, si a domnit unsprezece ani la Ierusalim. Mama sa se chema Zebuda, fata lui Pedaia, din Ruma. 23.37 El a facut ce este rau inaintea Domnului, intocmai cum facusera parintii sai.
24.1 Pe vremea sa, Nebucadnetar, imparatul Babilonului, a pornit cu razboi. Ioiachim i-a fost supus trei ani; dar s-a rasculat din nou impotriva lui. 24.2 Atunci Domnul a trimis impotriva lui Ioiachim cete de Haldei, cete de Sirieni, cete de Moabiti si cete de Amoniti; le-a trimis impotriva lui Iuda, ca sa-l nimiceasca, dupa cuvantul pe care-l spusese Domnul prin robii Sai prorocii. 24.3 Lucrul acesta s-a intamplat numai dupa porunca Domnului, care voia sa lepede pe Iuda dinaintea Lui, din pricina tuturor pacatelor savarsite de Manase~ 24.4 si din pricina sangelui nevinovat pe care-l varsase Manase, si de care umpluse Ierusalimul. De aceea, lucrul acesta Domnul n-a vrut sa-l ierte. 24.5 Celelalte fapte ale lui Ioiachim, si tot ce a facut el, nu sunt scrise oare in cartea Cronicilor imparatilor lui Iuda? 24.6 Ioiachim a adormit cu parintii sai. Si, in locul lui, a domnit fiul sau Ioiachin. 24.7 Imparatul Egiptului n-a mai iesit din tara lui, caci imparatul Babilonului luase tot ce era al imparatului Egiptului, de la paraul Egiptului pana la raul Eufratului. 24.8 Ioiachin avea optsprezece ani cand a ajuns imparat, si a domnit trei luni la Ierusalim. Mama sa se chema Nehusta, fata lui Elnatan, din Ierusalim. 24.9 El a facut ce este rau inaintea Domnului, intocmai cum facuse tatal sau. 24.10 In vremea aceea, slujitorii lui Nebucadnetar, imparatul Babilonului, s-au suit impotriva Ierusalimului, si cetatea a fost impresurata. 24.11 Nebucadnetar, imparatul Babilonului, a venit inaintea cetatii pe cand o impresurau slujitorii lui. 24.12 Atunci Ioiachin, imparatul lui Iuda, s-a dus la imparatul Babilonului, cu mama sa, cu slujitorii, capeteniile si dregatorii lui. Si imparatul Babilonului l-a luat prins, in al optulea an al domniei lui. 24.13 A luat de acolo toate vistieriile Casei Domnului si vistieriile casei imparatului; si a sfaramat toate vasele de aur pe care le facuse Solomon, imparatul lui Israel, in Templul Domnului, cum spusese Domnul. 24.14 A dus in robie tot Ierusalimul, toate capeteniile si toti oamenii viteji, in numar de zece mii, cu toti teslarii si fierarii; n-a mai ramas decat poporul sarac al tarii. 24.15 A stramutat pe Ioiachin la Babilon; si a dus robi din Ierusalim la Babilon pe mama imparatului, pe nevestele imparatului si pe dregatorii lui, si pe mai marii tarii~ 24.16 pe toti razboinicii, in numar de sapte mii, si pe teslari si fierari, in numar de o mie, toti numai oameni viteji si buni pentru razboi. Imparatul Babilonului i-a luat robi in Babilon. 24.17 Si imparatul Babilonului a pus imparat, in locul lui Ioiachin, pe unchiul sau Matania, caruia i-a schimbat numele in Zedechia. 24.18 Zedechia avea douazeci si unu de ani cand a ajuns imparat, si a domnit unsprezece ani la Ierusalim. Mama sa se chema Hamutal, fata lui Ieremia, din Libna. 24.19 El a facut ce este rau inaintea Domnului, intocmai cum facuse Ioiachim. 24.20 Si lucrul acesta s-a intamplat din pricina maniei Domnului impotriva Ierusalimului si impotriva lui Iuda, pe care voia sa-i lepede dinaintea Lui. Si Zedechia s-a rasculat impotriva imparatului Babilonului.
25.1 In al noualea an al domniei lui Zedechia, in a zecea zi a lunii a zecea, Nebucadnetar, imparatul Babilonului, a venit cu toata ostirea lui impotriva Ierusalimului; a tabarat inaintea lui, si a ridicat intarituri de jur imprejur. 25.2 Cetatea a fost impresurata pana la al unsprezecelea an al imparatului Zedechia. 25.3 In ziua a noua a lunii a patra, era mare foamete in cetate, si nu era paine pentru poporul tarii. 25.4 Atunci s-a facut o spartura in cetate; si toti oamenii de razboi au fugit noaptea, pe drumul portii dintre cele doua ziduri de langa gradina imparatului, pe cand Haldeii inconjurau cetatea. Fugarii au apucat pe drumul care duce in campie. 25.5 Dar ostirea Haldeilor a urmarit pe imparat, si l-a ajuns in campiile Ierihonului, si toata ostirea lui s-a risipit de la el. 25.6 Au prins pe imparat, si l-au suit la imparatul Babilonului la Ribla; si s-a rostit o hotarare impotriva lui. 25.7 Fiii lui Zedechia au fost junghiati in fata lui; apoi lui Zedechia i-au scos ochii, l-au legat cu lanturi de arama, si l-au dus la Babilon. 25.8 In ziua a saptea a lunii a cincea, era in anul al nouasprezecelea al domniei lui Nebucadnetar, imparatul Babilonului, a venit Nebuzaradan, capetenia strajerilor, slujitorul imparatului Babilonului, si a intrat in Ierusalim. 25.9 A ars Casa Domnului, casa imparatului, si toate casele Ierusalimului; a pus foc tuturor caselor care aveau vreo insemnatate oarecare. 25.10 Toata ostirea Haldeilor, care era cu capetenia strajerilor, a daramat zidurile dimprejurul Ierusalimului. 25.11 Nebuzaradan, capetenia strajerilor, a luat robi pe cei ce mai ramasesera in cetate din popor, pe cei ce fugisera la imparatul Babilonului, si pe cealalta multime. 25.12 Insa capetenia strajerilor a lasat ca vieri si lucratori de pamant cativa din cei mai saraci din tara. 25.13 Haldeii au sfaramat stalpii de arama din Casa Domnului, temeliile, marea de arama care era in Casa Domnului, si au dus arama in Babilon. 25.14 Au luat cenusarele, lopetile, mucarile, cestile si toate uneltele de arama cu care se facea slujba. 25.15 Capetenia strajerilor a mai luat si tigaile pentru carbuni si lighenele, tot ce era de aur si tot ce era de argint. 25.16 Cei doi stalpi, marea, si temeliile, pe care le facuse Solomon pentru Casa Domnului, toate uneltele acestea de arama aveau o greutate necunoscuta. 25.17 Inaltimea unui stalp era de optsprezece coti, si deasupra avea un acoperis de arama, a carui inaltime era de trei coti; imprejurul acoperisului era o impletitura in chip de retea si rodii, toate de arama; tot asa avea si al doilea stalp cu impletitura in chip de retea. 25.18 Capetenia strajerilor a luat pe marele preot Seraia, pe Tefania, al doilea preot, si pe cei trei pazitori ai pragului. 25.19 Si din cetate a luat un dregator care avea sub porunca lui pe oamenii de razboi, cinci oameni care faceau parte din sfetnicii imparatului si care au fost gasiti in cetate, pe logofatul capeteniei ostirii, insarcinat sa scrie la oaste pe poporul tarii, si saizeci de oameni din poporul tarii, care se aflau in cetate. 25.20 Nebuzaradan, capetenia strajerilor, i-a luat, si i-a dus la imparatul Babilonului la Ribla. 25.21 Imparatul Babilonului i-a lovit si i-a omorat la Ribla, in tara Hamatului. Astfel a fost dus in robie Iuda, departe de tara lui. 25.22 Si Nebucadnetar, imparatul Babilonului, a pus pe poporul care mai ramasese, si pe care-l lasase in tara lui Iuda, sub porunca lui Ghedalia, fiul lui Ahicam, fiul lui Safan. 25.23 Cand au auzit toate capeteniile ostilor, ei si oamenii lor, ca imparatul Babilonului a pus dregator pe Ghedalia, s-au dus la Ghedalia la Mitpa, si anume: Ismael, fiul lui Netania, Iohanan, fiul lui Careab, Seraia, fiul lui Tanhumet, din Netofa, si Iaazania, fiul lui Maacatitul, ei si oamenii lor. 25.24 Ghedalia le-a jurat, lor si oamenilor lor, si le-a zis: Sa nu va temeti de nimic din partea slujitorilor Haldeilor; ramaneti in tara, slujiti imparatului Babilonului, si veti duce-o bine. 25.25 Dar in luna a saptea, Ismael, fiul lui Netania, fiul lui Elisama, din neamul imparatesc, a venit, insotit de zece oameni, si au lovit de moarte pe Ghedalia, ca si pe Iudeii si Haldeii care erau cu el la Mitpa. 25.26 Atunci tot poporul, de la cel mai mic pana la cel mai mare, si capeteniile ostilor, s-au sculat si au plecat in Egipt, pentru ca le era frica de Haldei. 25.27 In al treizeci si saptelea an al robiei lui Ioiachin, imparatul lui Iuda, in a douazeci si saptea zi a lunii a douasprezecea, Evil-Merodac, imparatul Babilonului, in cel dintai an al domniei lui, a inaltat capul lui Ioiachin, imparatul lui Iuda, si l-a scos din temnita~ 25.28 i-a vorbit cu bunatate, si a pus scaunul lui de domnie mai presus de scaunul de domnie al imparatilor care erau cu el la Babilon. 25.29 I-a schimbat hainele de temnita, si Ioiachin a mancat totdeauna la masa lui, in tot timpul vietii lui. 25.30 Imparatul i-a ingrijit necurmat de hrana de toate zilele, in tot timpul vietii lui.
1.1 Adam, Set, Enos~ 1.2 Chenan, Mahalaleel, Iered~ 1.3 Enoh, Metuselah, Lemec~ 1.4 Noe. Sem, Ham si Iafet. 1.5 Fiii lui Iafet: Gomer, Magog, Madai, Iavan, Tubal, Mesec si Tiras. 1.6 Fiii lui Gomer: Aschenaz, Difat si Togarma. 1.7 Fiii lui Iavan: Elisa, Tarsisa, Chitim si Rodanim. 1.8 Fiii lui Ham: Cus, Mitraim, Put si Canaan. 1.9 Fiii lui Cus: Saba, Havila, Sabta, Raema si Sabteca. Fiii lui Raema: Seba si Dedan. 1.10 Cus a nascut pe Nimrod; el a inceput sa fie puternic pe pamant. 1.11 Mitraim a nascut pe Ludimi, Ananimi, Lehabimi, Naftuhimi~ 1.12 Patrusimi, Casluhimi, din care au iesit Filistenii si Caftorimii. 1.13 Canaan a nascut pe Sidon, intaiul lui nascut, si pe Het~ 1.14 si pe Iebusiti, Amoriti, Ghirgasiti~ 1.15 Heviti, Architi, Siniti~ 1.16 Arvaditi, Temariti, Hamatiti. 1.17 Fiii lui Sem: Elam, Asur, Arpacsad, Lud si Aram; Ut, Hul, Gheter si Mesec. 1.18 Arpacsad a nascut pe Selah; si Selah a nascut pe Eber. 1.19 Lui Eber i s-au nascut doi fii: numele unuia era Peleg, pentru ca pe vremea lui s-a impartit pamantul, iar numele fratelui sau era Ioctan. 1.20 Ioctan a nascut pe Almodad, pe Selef, pe Hatarmavet, pe Ierah~ 1.21 pe Hadoram, pe Uzal, pe Dicla~ 1.22 pe Ebal, pe Abimael, pe Seba~ 1.23 pe Ofir, pe Havila si pe Iobab. Toti acestia au fost fii ai lui Ioctan. 1.24 Sem, Arpacsad, Selah~ 1.25 Eber, Peleg, Rehu~ 1.26 Serug, Nahor, Terah~ 1.27 Avram, adica Avraam. 1.28 Fiii lui Avraam: Isaac si Ismael. 1.29 Iata samanta lor: Nebaiot, intaiul nascut al lui Ismael, Chedar, Adbeel, Mibsam~ 1.30 Misma, Duma, Masa, Hadad, Tema~ 1.31 Ietur, Nafis si Chedma. Acestia sunt fiii lui Ismael. 1.32 Fiii Cheturei, tiitoarea lui Avraam. Ea a nascut pe Zimran, Iocsan, Medan, Madian, Isbac si Suah. Fiii lui Iocsan: Seba si Dedan. 1.33 Fiii lui Madian: Efa, Efer, Enoh, Abida si Eldaa. Acestia sunt toti fiii Cheturei. 1.34 Avraam a nascut pe Isaac. Fiii lui Isaac: Esau si Israel. 1.35 Fiii lui Esau: Elifaz, Reuel, Ieus, Iaelam si Core. 1.36 Fiii lui Elifaz: Teman, Omar, Tefi, Gaetam, Chenaz, Timna, si Amalec. 1.37 Fiii lui Reuel: Nahat, Zerah, Sama si Miza. 1.38 Fiii lui Seir: Lotan, Sobal, Tibeon, Ana, Dison, Eter, si Disan. 1.39 Fiii lui Lotan: Hori si Homam. Sora lui Lotan: Timna. 1.40 Fiii lui Sobal: Alian, Manahat, Ebal, Sefi si Onam. Fiii lui Tibeon: Aia si Ana. 1.41 Fiul lui Ana: Dison. Fiii lui Dison: Hamran, Esban, Itran si Cheran. 1.42 Fiii lui Eter: Bilhan, Zaavan si Iaacan. Fiii lui Disan: Ut si Aran. 1.43 Iata imparatii care au domnit in tara Edomului, inainte ca sa fi domnit un imparat peste copiii lui Israel. Bela, fiul lui Beor; numele cetatii lui era Dinhaba. 1.44 Bela a murit; si in locul lui, a domnit Iobab, fiul lui Zerah, din Botra. 1.45 Iobab a murit; si, in locul lui, a domnit Husam, din tara Temanitilor. 1.46 Husam a murit; si, in locul lui, a domnit Hadad, fiul lui Bedad. El a batut pe Madian in campia Moabului. Numele cetatii lui era Avit. 1.47 Hadad a murit; si, in locul lui, a domnit Samla din Masreca. 1.48 Samla a murit; si, in locul lui, a domnit Saul, din Rehobot pe Rau. 1.49 Saul a murit; si, in locul lui, a domnit Baal-Hanan, fiul lui Acbor. 1.50 Baal-Hanan a murit; si, in locul lui, a domnit Hadad. Numele cetatii lui era Pahi; si numele nevestei lui era Mehetabeel, fata lui Matred, fata lui Mezahab. 1.51 Hadad a murit. Capeteniile Edomului au fost: capetenia Timna, capetenia Alia, capetenia Ietet~ 1.52 capetenia Oholibama, capetenia Ela, capetenia Pinon~ 1.53 capetenia Chenaz, capetenia Teman, capetenia Mibtar~ 1.54 capetenia Magdiel, capetenia Iram. Acestea sunt capeteniile Edomului.
2.1 Iata fiii lui Israel: Ruben, Simeon, Levi, Iuda, Isahar, Zabulon~ 2.2 Dan, Iosif, Beniamin, Neftali, Gad si Aser. 2.3 Fiii lui Iuda: Er, Onan, Sela; acesti trei i s-au nascut din fata lui Sua, Canaanita. Er, intaiul nascut al lui Iuda, era rau inaintea Domnului, care l-a omorat. 2.4 Tamar, nora lui Iuda, i-a nascut pe Peret si Zerah. Toti fiii lui Iuda au fost cinci. 2.5 Fiii lui Peret: Hetron si Hamul. 2.6 Fiii lui Zerah: Zimri, Etan, Heman, Calcol si Dara. De toti: cinci. 2.7 Fiii lui Carmi au fost: Acar, care a tulburat pe Israel cand a savarsit o faradelege cu privire la lucrurile care trebuiau nimicite cu desavarsire. 2.8 Fiul lui Etan: Azaria. 2.9 Fiii care s-au nascut lui Hetron au fost Ierahmeel, Ram si Chelubai (Caleb). 2.10 Ram a nascut pe Aminadab. Aminadab a nascut pe Nahson, domnul fiilor lui Iuda. 2.11 Nahson a nascut pe Salma. Salma a nascut pe Boaz. 2.12 Boaz a nascut pe Obed. Obed a nascut pe Isai. 2.13 Isai a nascut pe Eliab, intaiul lui nascut, pe Abinadab, al doilea, pe Simea, al treilea~ 2.14 pe Netaneel, al patrulea, pe Radai, al cincilea~ 2.15 pe Otem, al saselea, pe David, al saptelea. 2.16 Surorile lor erau: Teruia si Abigail. Fiii Teruiei au fost: Abisai, Ioab si Asael, trei. 2.17 Abigail a nascut pe Amasa; tatal lui Amasa a fost Ieter, Ismaelitul. 2.18 Caleb, fiul lui Hetron, a avut copii cu nevasta sa Azuba, si cu Ieriot. Iata fiii pe care i-a avut cu Azuba: Ieser, Sobab si Ardon. 2.19 Azuba a murit; si Caleb a luat pe Efrat, care i-a nascut pe Hur. 2.20 Hur a nascut pe Uri, si Uri a nascut pe Betaleel. 2.21 In urma, Hetron a intrat la fiica lui Machir, tatal lui Galaad, si avea saizeci de ani cand a luat-o; ea i-a nascut pe Segub. 2.22 Segub a nascut pe Iair, care a avut douazeci si trei de cetati in tara Galaadului. 2.23 Ghesuritii si Sirienii le-au luat targurile lui Iair cu Chenatul si cetatile care tineau de el: saizeci de cetati. Toti acestia erau fiii lui Machir, tatal lui Galaad. 2.24 Dupa moartea lui Hetron la Caleb-Efrata, Abia, nevasta lui Hetron, i-a nascut pe Ashur, tatal lui Tecoa. 2.25 Fiii lui Ierahmeel, intaiul nascut al lui Hetron, au fost: Ram, intaiul nascut, Buna, Oren si Otem, nascuti din Ahia. 2.26 Ierahmeel a avut o alta nevasta, numita Atara, care a fost mama lui Onam. 2.27 Fiii lui Ram, intaiul nascut al lui Ierahmeel, au fost: Maat, Iamin si Echer. 2.28 Fiii lui Onam au fost: Samai si Iada. Fiii lui Samai: Nadab si Abisur. 2.29 Numele nevestei lui Abisur era Abihail, si ea i-a nascut pe Ahban si Molid. 2.30 Fiii lui Nadab: Seled si Apaim. Seled a murit fara fii. 2.31 Fiul lui Apaim: Isei. Fiul lui Isei: Sesan. Fiul lui Sesan: Ahlai. 2.32 Fiii lui Iada, fratele lui Samai: Ieter si Ionatan. Ieter a murit fara fii. 2.33 Fiii lui Ionatan: Pelet si Zaza, Acestia sunt fiii lui Ierahmeel. 2.34 Sesan n-a avut fii, dar a avut fete. Sesan avea un rob Egiptean numit Iarha. 2.35 Si Sesan a dat pe fiica sa de nevasta robului sau Iarha; ea i-a nascut pe Atai. 2.36 Atai a nascut pe Natan; Natan a nascut pe Zabad; 2.37 Zabad a nascut pe Eflal; Eflal a nascut pe Obed; 2.38 Obed a nascut pe Iehu; Iehu a nascut pe Azaria; 2.39 Azaria a nascut pe Halet; Halet a nascut pe Elasa. 2.40 Elasa a nascut pe Sismai; Sismai a nascut pe Salum; 2.41 Salum a nascut pe Iecamia; Iecamia a nascut pe Elisama. 2.42 Fiii lui Caleb, fratele lui Ierahmeel: Mesa, intaiul sau nascut, care a fost tatal lui Zif, si fiii lui Maresa, tatal lui Hebron. 2.43 Fiii lui Hebron: Core, Tapuah, Rechem si Sema. 2.44 Sema a nascut pe Raham, tatal lui Iorcheam. Rechem a nascut pe Samai. 2.45 Fiul lui Samai: Maon; si Maon, tatal lui Bet-Tur. 2.46 Efa, tiitoarea lui Caleb, a nascut pe Haran, Mota si Gazez. Haran a nascut pe Gazez. 2.47 Fiii lui Iahdai: Reghem, Iotam, Ghesan, Pelet, Efa si Saaf. 2.48 Maaca, tiitoarea lui Caleb, a nascut pe Seber si Tirhana. 2.49 Ea a mai nascut pe Saaf, tatal lui Madmana, si pe Seva, tatal lui Macbena si tatal lui Ghibea. Fata lui Caleb era Acsa. 2.50 Acestia au fost fiii lui Caleb: Sobal, fiul lui Hur, intaiul nascut al Efratei, si tatal lui Chiriat-Iearim; 2.51 Salma, tatal lui Betleem; Haref, tatal lui Bet-Gader. 2.52 Fiii lui Sobal, tatal lui Chiriat-Iearim, au fost: Haroe, Hati-Hamenuhot. 2.53 Familiile lui Chiriat-Iearim au fost: Ietritii, Putitii, Sumatitii si Misraitii; din aceste familii au iesit Toreatitii si Estaolitii. 2.54 Fiii lui Salma: Betleem si Netofatitii, Atrot-Bet-Ioab, Hati-Hamanahti, Toreitii; 2.55 si familiile carturarilor care locuiau la Iaebet, Tireatitii, Simeatitii si Sucatitii. Acestia sunt Chenitii, iesiti din Hamat, tatal casei lui Recab.
3.1 Iata fiii lui David, care i s-au nascut la Hebron: Intaiul nascut, Amnon, cu Ahinoam din Izreel; al doilea, Daniel, cu Abigail din Carmel; 3.2 al treilea: Absalom, fiul Maachei, fata lui Talmai, imparatul Ghesurului; al patrulea: Adonia, fiul Haghitei~ 3.3 al cincilea Sefatia, cu Abital; al saselea, Itream cu nevasta sa Egla. 3.4 Acesti sase i s-au nascut la Hebron. El a domnit acolo sapte ani si sase luni, iar la Ierusalim a domnit treizeci si trei de ani. 3.5 Iata cei ce i s-au nascut la Ierusalim: Simea, Sobab, Natan si Solomon, patru, cu Bat-Sua, fata lui Amiel; 3.6 Ibhar, Elisama, Elifelet~ 3.7 Noga, Nefeg, Iafia~ 3.8 Elisama, Eliada si Elifelet, noua. 3.9 Acestia sunt toti fiii lui David, afara de fiii tiitoarelor. Si Tamar era sora lor. 3.10 Fiul lui Solomon: Roboam. Abia, fiul sau; Asa, fiul sau; Iosafat, fiul sau; 3.11 Ioram, fiul sau; Ahazia, fiul sau; Ioas, fiul sau; 3.12 Amatia, fiul sau; Azaria, fiul sau; Iotam, fiul sau; 3.13 Ahaz, fiul sau; Ezechia, fiul sau; Manase, fiul sau; 3.14 Amon, fiul sau; Iosia, fiul sau. 3.15 Fiii lui Iosia: intaiul nascut, Iohanan: al doilea, Ioiachim; al treilea, Zedechia; al patrulea, Salum. 3.16 Fiii lui Ioiachim: Ieconia, fiul sau; Zedechia, fiul sau. 3.17 Fiii lui Ieconia: Asir, al carui fiu a fost Sealtiel; 3.18 Malchiram, Pedaia, Senatar, Iecamia, Hosama si Nedabia. 3.19 Fiii lui Pedaia: Zorobabel si Simei. Fiii lui Zorobabel: Mesulam si Hanania; Selomit, sora lor; 3.20 si Hasuba, Ohel, Berechia, Hasadia, Iusab-Hesed, cinci. 3.21 Fiii lui Hanania: Pelatia si Isaia; fiii lui Refaia, fiii lui Arnan, fiii lui Obadia, fiii lui Secania. 3.22 Fiul lui Secania: Semaia. Fiii lui Semaia: Hatus, Igheal, Bariah, Nearia si Safat, sase. 3.23 Fiii lui Nearia: Elioenai, Ezechia si Azricam, trei. 3.24 Fiii lui Elioenai: Hodavia, Eliasib, Pelaia, Acub, Iohanan, Delaia si Anani, sapte.
4.1 Fiii lui Iuda: Peret, Hetron, Carmi, Hur si Sobal. 4.2 Reaia, fiul lui Sobal, a nascut pe Iahat; Iahat a nascut pe Ahumai si Lahad. Acestea sunt familiile Toreatitilor. 4.3 Iata urmasii tatalui lui Etam: Izreel, Isma si Idbas; numele surorii lor era Hatelelponi. 4.4 Penuel era tatal lui Ghedor, si Ezer tatal lui Husa. Acestia sunt fiii lui Hur, intaiul nascut al Efratei, tatal lui Betleem. 4.5 Ashur, tatal lui Tecoa, a avut doua neveste, Helea si Naara. 4.6 Naara i-a nascut pe Ahuzam, pe Hefer, pe Temeni si pe Ahastari: acestia sunt fiii Naarei. 4.7 Fiii Heleei: Teret, Tohar si Etnan. 4.8 Cot a nascut pe Anub si Hatobeba, si familiile lui Aharhel, fiul lui Harum. 4.9 Iaebet era mai cu vaza decat fratii sai; mama sa i-a pus numele Iaebet (Trist), zicand: Pentru ca l-am nascut cu durere. 4.10 Iaebet a chemat pe Dumnezeul lui Israel, si a zis: Daca ma vei binecuvanta si-mi vei intinde hotarele, daca mana Ta va fi cu mine, si daca ma vei feri de nenorocire, asa incat sa nu fiu in suferinta! Si Dumnezeu i-a dat ce ceruse. 4.11 Chelub, fratele lui Suha, a nascut pe Mechir, care a fost tatal lui Eston. 4.12 Eston a nascut casa lui Rafa, Paseah si Techina, tatal cetatii lui Nahas. Acestia sunt barbatii de la Reca. 4.13 Fiii lui Chenaz: Otniel si Seraia. Fiul lui Otniel: Hatat. 4.14 Meonotai a nascut pe Ofra. Seraia a nascut pe Ioab, tatal vaii lucratorilor; caci erau lucratori. 4.15 Fiii lui Caleb, fiul lui Iefune: Iru, Ela si Naam, si fiii lui Ela, si Chenaz. 4.16 Fiii lui Iehaleleel: Zif, Zifa, Tiria si Asareel. 4.17 Fiii lui Ezra: Ieter, Mered, Efer si Ialon. Nevasta lui Mered a nascut pe Miriam, pe Samai, si pe Isbah, tatal lui Estemoa. 4.18 Nevasta sa, Iudeica, a nascut pe Iered, tatal lui Ghedor, pe Eber, tatal lui Soco, si pe Iecutiel, tatal lui Zanoah. Acestia sunt fiii Bitiei, fata lui Faraon, pe care a luat-o Mered de nevasta. 4.19 Fiii nevestei lui Hodia, sora lui Naham; tatal lui Chehila, Garmitul si Estemoa, Maacatitul. 4.20 Fiii lui Simon: Amnon, Rina, Ben-Hanan si Tilon. Fiii lui Isei: Zohet si Ben-Zohet. 4.21 Fiii lui Sela, fiul lui Iuda: Er, tatal lui Leca, Laeda, tatal lui Maresa, si familiile casei unde se lucreaza panza, din casa lui Asbea~ 4.22 si Iochim, si oamenii lui Cozeba, si Ioas si Saraf, care au stapanit asupra Moabului si Iasubi-Lehem. Aceste lucruri sunt vechi. 4.23 Ei erau olari si locuiau in livezi si in lunci; locuiau acolo langa imparat si lucrau pentru el. 4.24 Fiii lui Simeon: Nemuel, Iamin, Iarib, Zerah, Saul. 4.25 Fiul lui Saul: Salum, Mibsam, fiul sau; Misma, fiul sau. 4.26 Fiii lui Misma: Hamuel, fiul sau. Zacur, fiul sau; Simei, fiul sau. 4.27 Simei a avut saisprezece fii si sase fiice. Fratii sai n-au avut multi fii. Si toate familiile lor nu s-au inmultit atat cat fiii lui Iuda. 4.28 Ei locuiau la Beer-Seba, la Molada, la Hatar-Sual~ 4.29 la Bilha, la Etem, la Tolad~ 4.30 La Betuel, la Horma, la Ticlag~ 4.31 la Bet-Marcabot, la Hatar-Susim, la Bet-Birei si la Saaraim. Acestea au fost cetatile lor pana la domnia lui David~ 4.32 si satele lor. Ei mai aveau si Etam, Ain, Rimon, Tochen si Asan, cinci cetati; 4.33 si toate satele din imprejurimile acestor cetati, pana la Baal. Iata locuintele lor si spita neamului lor. 4.34 Mesobab; Iamlec; Iosa, fiul lui Amatia; 4.35 Ioel; Iehu, fiul lui Iosibia, fiul lui Seraia, fiul lui Asiel; 4.36 Elioenai; Iaacoba; Iesohaia; Asaia; Adiel; Iesimiel; Benaia; 4.37 Ziza, fiul lui Sifei, fiul lui Alon, fiul lui Iedaia, fiul lui Simri, fiul lui Semaia. 4.38 Acestia, numiti pe nume, erau domni in familiile lor, si casele lor parintesti au crescut mult. 4.39 Ei s-au dus inspre Ghedor pana la rasaritul vaii, sa caute pasune pentru turmele lor. 4.40 Au gasit pasune grase si bune, si o tara intinsa, linistita si pasnica, fiindca cei ce o locuiau mai inainte se pogorau din Ham. 4.41 Oamenii acestia, scrisi pe nume, au venit pe vremea lui Ezechia, imparatul lui Iuda; au sfaramat corturile lor si pe Maoniti, care se aflau acolo, i-au nimicit cu desavarsire pana in ziua de azi, si s-au asezat in locul lor, caci acolo erau pasune pentru turmele lor. 4.42 Si dintre fiii lui Simeon s-au dus la muntele Seir, in numar de cinci sute de oameni. Aveau in frunte pe Pelatia, Nearia, Refaia si Uziel, fiii lui Isei. 4.43 Au batut ramasita de Amaleciti care scapase cu viata si s-au asezat acolo pana in ziua de azi.
5.1 Fiii lui Ruben, intaiul nascut al lui Israel. Caci el era intaiul nascut, dar, pentru ca a spurcat patul tatalui sau, dreptul lui de intai nascut a fost dat fiilor lui Iosif, fiul lui Israel; totusi Iosif n-a fost scris in spitele de neam ca intai nascut. 5.2 Iuda a fost in adevar puternic printre fratii sai, si din el a iesit un domnitor; dar dreptul de intai nascut este al lui Iosif. 5.3 Fiii lui Ruben, intaiul nascut al lui Israel: Enoh, Palu, Hetron si Carmi. 5.4 Fiii lui Ioel: Semaia, fiul sau; Gog, fiul sau; Simei, fiul sau; 5.5 Mica, fiul sau; Reaia, fiul sau; Baal, fiul sau; 5.6 Beera, fiul sau, pe care l-a luat rob Tilgat-Pilneser, imparatul Asiriei; el era domnul Rubenitilor. 5.7 Fratii lui Beera, dupa familiile lor, asa cum sunt inscrisi in spitele neamului dupa neamurile lor: cel dintai, Ieiel; Zaharia; 5.8 Bela, fiul lui Azaz, fiul lui Sema, fiul lui Ioel. Bela locuia la Aroer, si pana la Nebo si la Baal-Meon; 5.9 la rasarit, locuia pana la intrarea pustiei, de la raul Eufrat, caci turmele lor erau in mare numar in tara Galaadului. 5.10 Pe vremea lui Saul, au facut razboi cu Hagarenitii, care au cazut in mainile lor, si au locuit in corturile lor, pe toata partea de rasarit a Galaadului. 5.11 Fiii lui Gad locuiau in fata lor, in tara Basanului, pana la Salca. 5.12 Ioel, cel dintai, Safam, al doilea, Iaenai, si Safat, in Basan. 5.13 Fratii lor, dupa casele parintilor lor: Micael, Mesulam, Seba, Iorai, Iaecan, Zia si Eber, sapte. 5.14 Iata fiii lui Abihail, fiul lui Huri, fiul lui Iaroah, fiul lui Galaad, fiul lui Micael, fiul lui Iesisai, fiul lui Iahdo, fiul lui Buz; 5.15 Ahi, fiul lui Abdiel, fiul lui Guni, era capetenia caselor parintilor lor. 5.16 Ei locuiau in Galaad, in Basan, si in cetatile lor, si in toate imprejurimile Saronului pana la marginile lor. 5.17 Toti au fost scrisi in spitele de neamuri, pe vremea lui Iotam, imparatul lui Iuda, si pe vremea lui Ieroboam, imparatul lui Israel. 5.18 Fiii lui Ruben, Gaditii si jumatate din semintia lui Manase, aveau oameni viteji, care purtau scut si sabie, trageau cu arcul, si erau deprinsi cu razboiul, in numar de patruzeci si patru de mii sapte sute saizeci in stare sa mearga la oaste. 5.19 Au facut razboi cu Hagarenitii, cu Ietur, cu Nafis si cu Nodab. 5.20 Au primit ajutor impotriva lor, si Hagarenitii si toti cei ce erau cu ei au fost dati in mainile lor. Caci, in timpul luptei, strigasera catre Dumnezeu, care i-a ascultat, pentru ca se increzusera in El. 5.21 Si le-au luat turmele, cincizeci de mii de camile, doua sute cincizeci de mii de oi, doua mii de magari, si o suta de mii de insi; 5.22 caci au fost multi morti, pentru ca lupta venea de la Dumnezeu. Si s-au asezat in locul lor pana in vremea cand au fost luati in robie. 5.23 Fiii jumatatii semintiei lui Manase locuiau in tara, de la Basan pana la Baal-Hermon si Senir, si pe muntele Hermon; erau multi la numar. 5.24 Iata capeteniile caselor parintilor lor: Efer, Isei, Eliel, Azriel, Ieremia, Hodavia si Iahdiel, oameni viteji, oameni vestiti, capeteniile caselor parintilor lor. 5.25 Dar au pacatuit impotriva Dumnezeului parintilor lor, si au curvit dupa dumnezeii popoarelor tarii, pe care Dumnezeu le nimicise dinaintea lor. 5.26 Dumnezeul lui Israel a atatat duhul lui Pul, imparatul Asiriei, si duhul lui Tilgat-Pilneser, imparatul Asiriei; si Tilgat-Pilneser a luat robi pe Rubeniti, Gaditi si jumatate din semintia lui Manase si i-a dus la Halah, la Habor, la Hara si la raul Gozan, unde au ramas pana in ziua de azi.
6.1 Fiii lui Levi: Ghersom, Chehat si Merari. 6.2 Fiii lui Chehat: Amram, Itehar, Hebron si Uziel. 6.3 Fiii lui Amram: Aaron si Moise, si Maria. Fiii lui Aaron: Nadab, Abihu, Eleazar si Itamar. 6.4 Eleazar a nascut pe Fineas; Fineas a nascut pe Abisua: 6.5 Abisua a nascut pe Buchi; Buchi a nascut pe Uzi; 6.6 Uzi a nascut pe Zerahia; Zerahia a nascut pe Meraiot; 6.7 Meraiot a nascut pe Amaria: Amaria a nascut pe Ahitub; 6.8 Ahitub a nascut pe Tadoc; Tadoc a nascut pe Ahimaat: 6.9 Ahimaat a nascut pe Azaria; Azaria a nascut pe Iohanan; 6.10 Iohanan a nascut pe Azaria, care a fost preot in casa pe care a zidit-o Solomon la Ierusalim; 6.11 Azaria a nascut pe Amaria; Amaria a nascut pe Ahitub; 6.12 Ahitub a nascut pe Tadoc; Tadoc a nascut pe Salum; 6.13 Salum a nascut pe Hilchia, Hilchia a nascut pe Azaria; 6.14 Azaria a nascut pe Seraia. Seraia a nascut pe Iehotadac. 6.15 Iehotadac a plecat si el cand a dus Domnul in robie pe Iuda si Ierusalimul prin Nebucadnetar. 6.16 Fiii lui Levi: Ghersom, Chehat si Merari. 6.17 Iata numele fiilor lui Ghersom: Libni si Simei. 6.18 Fiii lui Chehat: Amram, Itehar, Hebron si Uziel. 6.19 Fiii lui Merari: Mahli si Musi. Acestea sunt familiile lui Levi, dupa parintii lor. 6.20 Din Ghersom: Libni, fiul sau; Iahat, fiul sau; Zima, fiul sau; 6.21 Ioah, fiul sau; Ido, fiul sau; Zerah, fiul sau; Ieatrai, fiul sau. 6.22 Fiii lui Chehat: Aminadab, fiul sau; Core, fiul sau; Asir, fiul sau; 6.23 Elcana, fiul sau; Ebiasaf, fiul sau; Asir, fiul sau; 6.24 Tahat, fiul sau; Uriel, fiul sau; Ozia, fiul sau; Saul, fiul sau. 6.25 Fiii lui Elcana: Amasai si Ahimot; 6.26 Elcana, fiul sau; Elcana-Tofai, fiul sau; Nahat, fiul sau; 6.27 Eliab, fiul sau; Ieroham, fiul sau; Elcana, fiul sau; 6.28 si fiii lui Samuel, intaiul nascut: Vasni si Abia. 6.29 Fiii lui Merari: Mahli; Libni, fiul sau; Simei, fiul sau; Uza, fiul sau; 6.30 Simea, fiul sau; Haghia, fiul sau; Asaia, fiul sau. 6.31 Iata aceia pe care i-a pus David pentru carmuirea cantarii in Casa Domnului, de cand a avut chivotul un loc de odihna: 6.32 ei implineau slujba de cantareti inaintea locasului cortului intalnirii, pana cand a zidit Solomon Casa Domnului la Ierusalim, si isi faceau slujba dupa randuiala care le era poruncita. 6.33 Iata cei ce slujeau cu fiii lor. Dintre fiii Chehatitilor: Heman, cantaretul, fiul lui Ioel, fiul lui Samuel~ 6.34 fiul lui Elcana, fiul lui Ieroham, fiul lui Eliel, fiul lui Toah~ 6.35 fiul lui Tuf, fiul lui Elcana, fiul lui Mahat, fiul lui Amasai~ 6.36 fiul lui Elcana, fiul lui Ioel, fiul lui Azaria, fiul lui Tefania~ 6.37 fiul lui Tahat, fiul lui Asir, fiul lui Ebiasaf, fiul lui Core~ 6.38 fiul lui Itehar, fiul lui Chehat, fiul lui Levi, fiul lui Israel. 6.39 Fratele sau Asaf, care statea la dreapta sa, Asaf, fiul lui Berechia, fiul lui Simea~ 6.40 fiul lui Micael, fiul lui Baaseia, fiul lui Malchia~ 6.41 fiul lui Etni, fiul lui Zerah, fiul lui Adaia~ 6.42 fiul lui Etan, fiul lui Zima, fiul lui Simei~ 6.43 fiul lui Iahat, fiul lui Ghersom, fiul lui Levi. 6.44 Fiii lui Merari, fratii lor, la stanga; Etan, fiul lui Chisi, fiul lui Abdi, fiul lui Maluc~ 6.45 fiul lui Hasabia, fiul lui Amatia, fiul lui Hilchia~ 6.46 fiul lui Amti, fiul lui Bani, fiul lui Semer~ 6.47 fiul lui Mahli, fiul lui Musi, fiul lui Merari, fiul lui Levi. 6.48 Fratii lor, Levitii, erau insarcinati cu toata slujba locasului Casei lui Dumnezeu. 6.49 Aaron si fiii sai aduceau jertfe pe altarul arderilor de tot si tamaie pe altarul tamaiei, implineau toate slujbele in Locul prea sfant, si faceau ispasire pentru Israel, potrivit cu tot ce poruncise Moise, robul lui Dumnezeu. 6.50 Iata fiii lui Aaron: Eleazar, fiul sau; Fineas, fiul sau; Abisua, fiul sau; 6.51 Buchi, fiul sau; Uzi, fiul sau; Zerahia, fiul sau; 6.52 Meraiot, fiul sau; Amaria, fiul sau; Ahitub, fiul sau; 6.53 Tadoc, fiul sau; Ahimaat, fiul sau. 6.54 Iata locuintele lor, dupa satele lor, in hotarele care le-au fost insemnate. Fiilor lui Aaron din familia Chehatitilor, iesiti cei dintai la sort~ 6.55 li s-a dat Hebronul in tara lui Iuda, si locurile lui de pasunat; 6.56 dar campia cetatii si satele ei au fost date lui Caleb, fiul lui Iefune. 6.57 Fiilor lui Aaron li s-a dat cetatea de scapare Hebron, Libna, si locurile ei de pasunat, Iatir, Estemoa cu locurile ei de pasunat~ 6.58 Hilen cu locurile lui de pasunat, Debir cu locurile lui de pasunat~ 6.59 Asan cu locurile lui de pasunat, Bet-Semes cu locurile lui de pasunat; 6.60 si din semintia lui Beniamin: Gheba cu locurile lui de pasunat, Alemet cu locurile lui de pasunat, Anatot cu locurile lui de pasunat. Toate cetatile lor erau treisprezece cetati, dupa familiile lor. 6.61 Celorlalti fii ai lui Chehat li s-au dat prin sorti zece cetati din familiile semintiei lui Efraim, din semintia lui Dan, si din jumatatea semintiei lui Manase. 6.62 Fiii lui Ghersom, dupa familiile lor, au capatat treisprezece cetati din semintia lui Isahar, din semintia lui Aser, din semintia lui Neftali si din semintia lui Manase in Basan. 6.63 Fiii lui Merari, dupa familiile lor, au capatat prin sorti douasprezece cetati din semintia lui Ruben, din semintia lui Gad si din semintia lui Zabulon. 6.64 Copiii lui Israel au dat astfel Levitilor cetatile si locurile lor de pasunat. 6.65 Au dat prin sorti, din semintia fiilor lui Iuda, din semintia fiilor lui Simeon si din semintia fiilor lui Beniamin, aceste cetati, pe care le-au numit pe nume. 6.66 Cat pentru celelalte familii ale fiilor lui Chehat, cetatile tinutului lor au fost luate din semintia lui Efraim. 6.67 Le-au dat cetatea de scapare Sihem cu locurile lui de pasunat, in muntele lui Efraim, Ghezer cu locurile lui de pasunat~ 6.68 Iocmeam cu locurile lui de pasunat, Bet-Horon cu locurile lui de pasunat~ 6.69 Aialon cu locurile lui de pasunat, si Gat-Rimon cu locurile lui de pasunat; 6.70 si din jumatatea semintiei lui Manase, au dat: Aner cu locurile lui de pasunat, si Bileam cu locurile lui de pasunat, pentru familia celorlalti fii ai lui Chehat. 6.71 Fiilor lui Ghersom le-au dat: din familia jumatatii semintiei lui Manase, Golan in Basan cu locurile lui de pasunat, si Astarot cu locurile lui de pasunat; 6.72 din semintia lui Isahar: Chedes cu locurile lui de pasunat, Dobrat cu locurile lui de pasunat~ 6.73 Ramot cu locurile lui de pasunat, si Anem cu locurile lui de pasunat; 6.74 din semintia lui Aser, Masal cu locurile lui de pasunat, Abdon cu locurile lui de pasunat~ 6.75 Hucoc cu locurile lui de pasunat si Rehob cu locurile lui de pasunat; 6.76 si din semintia lui Neftali: Chedes din Galilea cu locurile lui de pasunat, Hamon cu locurile lui de pasunat, si Chiriataim cu locurile lui de pasunat. 6.77 Celorlalti Leviti, fiilor lui Merari, le-au dat, din semintia lui Zabulon: Rimono cu locurile lui de pasunat, si Taborul cu locurile lui de pasunat~ 6.78 iar de cealalta parte a Iordanului, in fata Ierihonului, la rasarit de Iordan: din semintia lui Ruben, Beter, in pustie, cu locurile lui de pasunat, Iahta cu locurile lui de pasunat~ 6.79 Chedemot cu locurile lui de pasunat, si Mefaat cu locurile lui de pasunat; 6.80 si din semintia lui Gad, Ramot din Galaad cu locurile lui de pasunat, Mahanaim cu locurile lui de pasunat~ 6.81 Hesbonul cu locurile lui de pasunat, si Iaezer cu locurile lui de pasunat.
7.1 Fiii lui Isahar: Tola, Pua, Iasub si Simron, patru. 7.2 Fiii lui Tola: Uzi, Refaia, Ieriel, Iahmai, Ibsam si Samuel, capeteniile caselor parintilor lor, anume ai lui Tola, oameni viteji in neamul lor; pe vremea lui David numarul lor era de douazeci si doua de mii sase sute. 7.3 Fiul lui Uzi: Izrahia. Fiii lui Izrahia: Micael, Obadia, Ioel, Isia, de toti cinci capetenii; 7.4 aveau cu ei, dupa neamurile lor, dupa casele parintilor lor, treizeci si sase de mii de oameni, ostasi inarmati pentru razboi, caci aveau multe neveste si fii. 7.5 Fratii lor, dupa toate familiile lui Isahar, oameni viteji erau de toti optzeci si sapte de mii, scrisi in spitele de neam. 7.6 Fiii lui Beniamin: Bela, Becher si Iediael, trei. 7.7 Fiii lui Bela: Etbon, Uzi, Uziel, Ierimot, si Iri, cinci capetenii ai caselor parintilor lor, oamenii viteji, si scrisi in spitele de neam in numar de douazeci si doua de mii treizeci si patru. 7.8 Fiii lui Becher: Zemira, Ioas, Eliezer, Elioenai, Omri, Ieremot, Abia, Anatot si Alamet; toti acestia erau fii ai lui Becher~ 7.9 si scrisi in spitele de neam, dupa neamurile lor, drept capetenii ale caselor parintilor lor, oameni viteji, in numar de douazeci de mii doua sute. 7.10 Fiul lui Iediael: Bilhan. Fiii lui Bilhan: Ieus, Beniamin, Ehud, Chenaana, Zetan, Tarsis si Ahisahar; 7.11 toti acestia erau fii ai lui Iediael, capetenii ale caselor parintilor lor, oameni viteji, in numar de saptesprezece mii doua sute, in stare sa poarte armele si sa mearga la razboi. 7.12 Supim si Hupim, fiii lui Ir; Husim, fiul lui Aher. 7.13 Fiii lui Neftali: Iahtiel, Guni, Ieter si Salum, fiii Bilhei. 7.14 Fiii lui Manase: Asriel, pe care l-a nascut tiitoarea sa siriana; ea a nascut pe Machir, tatal lui Galaad. 7.15 Machir a luat de nevasta pe sora lui Hupim si Supim. Numele surorii lui era Maaca. Numele celui de al doilea fiu era Telofhad; si Telofhad a avut fete. 7.16 Maaca, nevasta lui Machir, a nascut un fiu, si i-a pus numele Peres; numele fratelui sau era Seres, si fiii sai erau Ulam si Rechem. 7.17 Fiul lui Ulam: Bedan. Acestia sunt fiii lui Galaad, fiul lui Machir, fiul lui Manase. 7.18 Sora sa Homalechet a nascut pe Ishod, pe Abiezer si pe Mahla. 7.19 Fiii lui Semida erau: Ahian, Sihem, Lichi si Aniam. 7.20 Fiii lui Efraim: Sutelah; Bered, fiul sau; Tahat, fiul sau; Eleada, fiul sau; Tahat, fiul sau: 7.21 Zabad, fiul sau; Sutelah, fiul sau; Ezer si Elead. Oamenii din Gat, nascuti in tara, i-au omorat, pentru ca se pogorasera sa le ia turmele. 7.22 Efraim, tatal lor, s-a jelit multa vreme, si fratii sai au venit sa-l mangaie. 7.23 Apoi a intrat la nevasta sa, si ea a zamislit si a nascut un fiu; el i-a pus numele Beria (In nenorocire), pentru ca nenorocirea era in casa. 7.24 A avut ca fiica pe Seera care a zidit Bet-Horonul de jos si Bet-Horonul de sus si pe Uzen-Seera. 7.25 Refah, fiul sau, si Resef; Telah, fiul sau; Tahan, fiul sau. 7.26 Laedan, fiul sau; Amihud, fiul sau; Elisama, fiul sau; 7.27 Nun, fiul sau; Iosua, fiul sau. 7.28 Ei aveau in stapanire si ca locuinta Betelul cu satele lui; la rasarit: Naaran; la apus: Ghezer cu satele lui, Sihemul cu satele lui, pana la Gaza cu satele ei. 7.29 Fiii lui Manase stapaneau Bet-Seanul cu satele lui, Taanacul cu satele lui, Meghidoul cu satele lui, Dorul cu satele lui. In aceste cetati au locuit fiii lui Iosif, fiul lui Israel. 7.30 Fiii lui Aser: Imna, Isva, Isvi, si Beria; si Serah, sora lor. 7.31 Fiii lui Beria: Eber si Malchiel. 7.32 Malchiel a fost tatal lui Birzavit. Si Eber a nascut pe Iaflet, pe Somer si pe Hotam, si pe sora lor Sua. 7.33 Fiii lui Iaflet: Pasac, Bimhal, si Asvat. Acestia sunt fiii lui Iaflet. 7.34 Fiii lui Samer: Ahi, Rohega, Huba si Aram. 7.35 Fiii lui Helem, fratele sau: Tofah, Imna, Seles si Amal. 7.36 Fiii lui Tofah: Suah, Harnefer, Sual, Beri, Imra~ 7.37 Beter, Hod, Sama, Silsa, Itran si Beera. 7.38 Fiii lui Ieter: Iefune, Pispa si Ara. 7.39 Fiii lui Ula: Arah, Haniel si Ritia. 7.40 Toti acestia erau fiii lui Aser, capeteniile caselor parintilor lor, oameni alesi si viteji, capeteniile domnilor, scrisi in numar de douazeci si sase de mii de oameni, in stare sa poarte armele si sa mearga la razboi.
8.1 Beniamin a nascut pe Bela, intaiul lui nascut, pe Asbel, al doilea, Ahrah, al treilea~ 8.2 Noha, al patrulea, si Rafa, al cincilea. 8.3 Fiii lui Bela au fost: Adar, Ghera, Abihud~ 8.4 Abisua, Naaman, Ahoah~ 8.5 Ghera. Sefufan si Huram. 8.6 Iata fiii lui Ehud, care erau capi de familie intre locuitorii din Gheba, si care i-au stramutat la Manahat: 8.7 Naaman, Ahia si Ghera. Ghera, care i-a stramutat, a nascut pe Uza si pe Ahihud. 8.8 Saharaim a avut copii in tara Moabului, dupa ce a indepartat pe nevestele sale: Husim si Baara. 8.9 Cu nevasta sa Hodes a avut pe: Iobab, Tibia, Mesa, Malcam~ 8.10 Ieut, Sochia si Mirma. Acestia sunt fiii sai, capii de familie. 8.11 Cu Husim a avut pe: Abitub si Elpaal. 8.12 Fiii lui Elpaal: Eber, Miseam, si Semer, care a zidit Ono, Lod si satele lui. 8.13 Beria si Sema, care erau capi de familie intre locuitorii Aialonului, au pus pe fuga pe locuitorii din Gat. 8.14 Ahio, Sasac, Ieremot~ 8.15 Zebadia, Arad, Eder~ 8.16 Micael, Isfa si Ioha erau fiii lui Beria. 8.17 Zebadia, Mesulam, Hizchi, Eber~ 8.18 Ismerai, Izlia si Iobab erau fiii lui Elpaal. 8.19 Iachim, Zicri, Zabdi~ 8.20 Elienai, Tiltai, Eliel~ 8.21 Adaia, Beraia si Simrat erau fiii lui Simei. 8.22 Ispan, Eber, Eliel~ 8.23 Abdon, Zicri, Hanan~ 8.24 Hanania, Elam, Antotia~ 8.25 Ifdeia si Penuel erau fiii lui Sasac. 8.26 Samserai, Seharia, Atalia~ 8.27 Iaaresia, Elia si Zicri erau fiii lui Ieroham. 8.28 Acestia sunt capi de familie, capi dupa neamurile lor. Ei locuiau la Ierusalim. 8.29 Tatal lui Gabaon locuia la Gabaon, si numele nevestei lui era Maaca. 8.30 Abdon era fiul sau intai nascut, apoi Tur, Chis, Baal, Nadab~ 8.31 Ghedor, Ahio, si Zecher. 8.32 Miclot a nascut pe Simea. Si ei locuiau tot la Ierusalim langa fratii lor, impreuna cu fratii lor. 8.33 Ner a nascut pe Chis; Chis a nascut pe Saul; Saul a nascut pe Ionatan, pe Malchi-Sua, pe Abinadab si pe Esbaal. 8.34 Fiul lui Ionatan: Merib-Baal. Merib-Baal a nascut pe Mica. 8.35 Fiii lui Mica: Piton, Melec, Taerea si Ahaz. 8.36 Ahaz a nascut pe Iehoada; Iehoada a nascut pe Alemet, Azmavet si Zimri; Zimri a nascut pe Mota; 8.37 Mota a nascut pe Binea. Fiul acestuia a fost Rafa; Eleasa a fost fiul acestuia; Atel a fost fiul acestuia; 8.38 Atel a avut sase fii, ale caror nume iata-le: Azricam, Bocru, Ismael, Searia, Obadia si Hanan. Toti acestia erau fiii lui Atel. 8.39 Fiii fratelui sau Esec: Ulam, intaiul lui nascut, Ieus, al doilea, si Elifelet, al treilea. 8.40 Fiii lui Ulam au fost oameni viteji, care trageau cu arcul si au avut multi fii si nepoti, o suta cinci zeci. Toti acestia sunt fiii lui Beniamin.
9.1 Tot Israelul este scris in spitele de neam si trecut in cartea imparatilor lui Israel. Si Iuda a fost luat rob in Babilon, din pricina faradelegilor lui. 9.2 Cei dintai locuitori care au locuit in mosiile lor, in cetatile lor, erau Israelitii, preotii, Levitii si Netinitii. 9.3 La Ierusalim locuiau fii de ai lui Iuda, fii de ai lui Beniamin, si fii de ai lui Efraim si Manase. 9.4 Fii de ai lui Peret, fiul lui Iuda: Utai, fiul lui Amihud, fiul lui Omri, fiul lui Imri, fiul lui Bani. 9.5 Dintre Siloniti: Asaia, intaiul nascut, si fiii sai. 9.6 Fii de ai lui Zerah: Ieuel, si fratii sai, sase sute nouazeci. 9.7 Fii de ai lui Beniamin: Salu, fiul lui Mesulam, fiul lui Hodavia, fiul lui Asenua; 9.8 Ibneia, fiul lui Ieroham; Ela, fiul lui Uzi, fiul lui Micri; Mesulam, fiul lui Sefatia, fiul lui Reuel, fiul lui Ibnia; 9.9 si fratii lor, dupa neamurile lor, noua sute cincizeci si sase. Toti oamenii acestia erau capi de familie in casele parintilor lor. 9.10 Din preoti: Iedaeia; Iehoiarib; Iachin; 9.11 Azaria, fiul lui Hilchia, fiul lui Mesulam, fiul lui Tadoc, fiul lui Meraiot, fiul lui Ahitub, mai marele Casei lui Dumnezeu; 9.12 Adaia, fiul lui Ieroham, fiul lui Pashur, fiul lui Malchia; Maesai, fiul lui Adiel, fiul lui Iahzera, fiul lui Mesulam, fiul lui Mesilemit, fiul lui Imer; 9.13 si fratii lor, capetenii ale caselor parintilor lor, o mie sapte sute saizeci, oameni viteji, pusi in slujba Casei lui Dumnezeu. 9.14 Din Leviti: Semaia, fiul lui Hasub, fiul lui Azricam, fiul lui Hasabia, din fiii lui Merari; 9.15 Bacbacar; Heres; Galal; Matania, fiul lui Mica, fiul lui Zicri, fiul lui Asaf; 9.16 Obadia, fiul lui Semaia, fiul lui Galal, fiul lui Iedutun; Berechia, fiul lui Asa, fiul lui Elcana, care locuia in satele Netofatitilor. 9.17 Si usierii: Salum, Acub, Talmon, Ahiman, si fratii lor; Salum era capetenia lor~ 9.18 si pana in ziua de azi el este la usa imparatului, la rasarit. Acestia sunt usierii taberei fiilor lui Levi. 9.19 Salum, fiul lui Core, fiul lui Ebiasaf, fiul lui Core, si fratii sai din casa tatalui sau, Coreitii, implineau slujba de pazitori ai pragurilor cortului; parintii lor pazisera intrarea in tabara Domnului~ 9.20 si Fineas, fiul lui Eleazar, fusese odinioara capetenia lor, si Domnul era cu el. 9.21 Zaharia, fiul lui Meselemia, era usier la intrarea cortului intalnirii. 9.22 De toti erau doua sute doisprezece, alesi ca usieri ai pragurilor, si scrisi in spitele de neam, dupa satele lor. David si vazatorul Samuel ii pusesera in slujba lor. 9.23 Ei si copiii lor pazeau usile Casei Domnului, adica ale casei cortului. 9.24 Erau usieri in cele patru vanturi: la rasarit, la apus, la miazanoapte si la miazazi. 9.25 Fratii lor, care locuiau in satele lor, trebuiau sa vina din timp in timp la ei sapte zile. 9.26 Caci aceste patru capetenii ale usierilor, acesti Leviti, erau totdeauna in slujba, si mai aveau privegherea asupra odailor si vistieriilor Casei lui Dumnezeu; 9.27 petreceau noaptea in jurul Casei lui Dumnezeu, a carei paza o aveau, si pe care trebuiau s-o deschida in fiecare dimineata. 9.28 Unii din Leviti aveau grija de uneltele pentru slujba, pe care le numarau la intrare si le numarau si la iesire. 9.29 Altii ingrijeau de unelte, de toate uneltele sfantului locas, si de floarea fainii, de vin, de untdelemn, de tamaie si de miresme. 9.30 Fii de ai preotilor pregateau tamaia mirositoare. 9.31 Matitia, unul din Leviti, intaiul nascut al lui Salum Coreitul, avea grija de turtele coapte in tigaie. 9.32 Si unii din fratii lor, dintre Chehatiti, erau insarcinati sa pregateasca pentru fiecare Sabat painile pentru punerea inaintea Domnului. 9.33 Acestia sunt cantaretii, capii de familie ai Levitilor, care locuiau in odai, scutiti de alte slujbe, pentru ca lucrau zi si noapte. 9.34 Acestia sunt capii de familie ai Levitilor, capi dupa neamurile lor. Ei locuiau la Ierusalim. 9.35 Tatal lui Gabaon, Ieiel, locuia la Gabaon, si numele nevestei lui era Maaca. 9.36 Abdon a fost fiul sau intai nascut, apoi Tur, Chis, Baal, Ner, Nadab~ 9.37 Ghedor, Ahio, Zaharia si Miclot. 9.38 Miclot a nascut pe Simeam. Si ei locuiau tot la Ierusalim langa fratii lor, cu fratii lor. 9.39 Ner a nascut pe Chis; Chis a nascut pe Saul; Saul a nascut pe Ionatan, pe Malchi-Sua, pe Abinadab, si pe Esbaal. 9.40 Fiul lui Ionatan: Merib-Baal. Merib-Baal a nascut pe Mica. 9.41 Fiii lui Mica: Piton, Melec si Tahrea. 9.42 Ahaz a nascut pe Iaera; Iaera a nascut pe Alemet, Azmavet si Zimri; Zimri a nascut pe Mota; 9.43 Mota a nascut pe Binea. Fiul acestuia a fost Refaia; Eleasa a fost fiul acestuia; Atel a fost fiul acestuia. 9.44 Atel a avut sase fii, ale caror nume iata-le: Azricam, Bocru, Ismael, Searia, Obadia si Hanan. Acestia sunt fiii lui Atel.
10.1 Filistenii s-au luptat cu Israel, si oamenii lui Israel au luat-o la fuga inaintea Filistenilor si au cazut morti pe muntele Ghilboa. 10.2 Filistenii au urmarit pe Saul si pe fiii lui, si au ucis pe Ionatan, Abinadab si Malchi-Sua, fiii lui Saul. 10.3 Invalmaseala luptei a prins si pe Saul; arcasii l-au ajuns si l-au ranit. 10.4 Saul a zis atunci celui ce-i ducea armele: Scoate-ti sabia, si strapunge-ma cu ea, ca nu cumva sa vina acesti netaiati imprejur sa ma batjocoreasca. Cel ce-i ducea armele n-a voit, caci se temea. Si Saul si-a luat sabia si s-a aruncat in ea. 10.5 Cel ce ducea armele lui Saul, vazandu-l mort, s-a aruncat si el in sabia lui, si a murit. 10.6 Astfel a pierit Saul si cei trei fii ai lui, si toata casa lui a pierit in acelasi timp. 10.7 Toti barbatii lui Israel, care erau in vale, vazand fuga si vazand ca Saul si fiii lui au murit, si-au parasit cetatile si au fugit si ei. Si Filistenii au venit si s-au asezat acolo. 10.8 A doua zi, Filistenii au venit sa jefuiasca mortii, si au gasit pe Saul si pe fiii lui, cazuti pe muntele Ghilboa. 10.9 L-au jefuit, si i-au luat capul si armele. Apoi au trimis sa dea de stire prin toata tara Filistenilor, idolilor lor si poporului. 10.10 Au pus armele lui Saul in casa dumnezeului lor, si i-au atarnat teasta capului in templul lui Dagon. 10.11 Cand au auzit toti locuitorii din Iabesul din Galaad tot ce au facut Filistenii lui Saul~ 10.12 s-au sculat toti oamenii viteji, au luat trupul lui Saul si trupurile fiilor lui, si le-au dus la Iabes. Le-au ingropat oasele sub stejar, la Iabes, si au postit sapte zile. 10.13 Saul a murit, pentru ca s-a facut vinovat de faradelege fata de Domnul, al carui cuvant nu l-a pazit, si pentru ca a intrebat si cerut sfatul celor ce cheama mortii. 10.14 N-a intrebat pe Domnul: de aceea Domnul l-a omorat, si imparatia a dat-o lui David, fiul lui Isai.
11.1 Tot Israelul s-a strans la David la Hebron, zicand: Iata ca noi suntem os din oasele tale si carne din carnea ta. 11.2 Odinioara, chiar cand era Saul imparat, tu duceai si aduceai pe Israel inapoi. Domnul, Dumnezeul tau, ti-a zis: Tu vei paste pe poporul Meu Israel si tu vei fi capetenia poporului Meu Israel. 11.3 Astfel toti batranii lui Israel au venit la imparat la Hebron, si David a facut legamant cu ei la Hebron inaintea Domnului. Au uns pe David imparat peste Israel, dupa cuvantul Domnului, spus prin Samuel. 11.4 David a mers cu tot Israelul asupra Ierusalimului, adica Iebus. Acolo erau Iebusitii, locuitorii tarii. 11.5 Locuitorii Iebusului au zis lui David: Nu vei intra aici. Dar David a luat cetatuia Sionului: aceasta este cetatea lui David. 11.6 David zisese: Oricine va bate cel dintai pe Iebusiti va fi capetenie si domn. Ioab, fiul Teruiei, s-a suit cel dintai, si a ajuns capetenie. 11.7 David s-a asezat in cetatuie; de aceea au numit-o cetatea lui David. 11.8 A facut zid imprejurul cetatii, de la Milo de jur imprejur; si Ioab a dres cealalta parte a cetatii. 11.9 David ajungea din ce in ce mai mare, si Domnul ostirilor era cu el. 11.10 Iata capeteniile vitejilor care erau in slujba lui David, si care l-au ajutat impreuna cu tot Israelul sa-si intareasca stapanirea, ca sa-l puna imparat, dupa cuvantul Domnului cu privire la Israel. 11.11 Iata, dupa numarul lor, vitejii care erau in slujba lui David. Iasobeam, fiul lui Hacmoni, unul din capitanii de seama. El si-a invartit sulita peste trei sute de oameni, pe care i-a omorat dintr-o singura data. 11.12 Dupa el, Eleazar, fiul lui Dodo, Ahohitul, unul din cei trei razboinici. 11.13 El era cu David la Pas-Damim, unde se stransesera Filistenii pentru lupta. Acolo era o bucata de pamant plina cu orz: si poporul fugea dinaintea Filistenilor. 11.14 S-au asezat in mijlocul ogorului, l-au ocrotit, si au batut pe Filisteni. Si Domnul a dat o mare izbavire. 11.15 Trei din cele treizeci de capetenii s-au pogorat la David pe stanca in pestera Adulam, cand tabara Filistenilor era in valea Refaimitilor. 11.16 David era atunci in cetatuie, si o ceata a Filistenilor era la Betleem. 11.17 David a avut o dorinta, si a zis: Cine-mi va aduce apa de baut din fantana de la poarta Betleemului? 11.18 Atunci cei trei barbati au trecut prin tabara Filistenilor, si au scos apa din fantana de la poarta Betleemului. Au adus-o si au dat-o lui David; dar David n-a vrut s-o bea, ci a varsat-o inaintea Domnului. 11.19 El a zis: Sa ma fereasca Dumnezeul meu sa fac una ca aceasta! Sa beau eu sangele acestor oameni, care s-au dus cu primejdia vietii lor? Caci cu primejdia vietii lor au adus-o. Si n-a voit s-o bea. Iata ce au facut acesti trei viteji. 11.20 Abisai, fratele lui Ioab, era capetenia celor trei. El si-a invartit sulita peste trei sute de oameni, si i-a omorat; si i-a mers faima intre cei trei. 11.21 El era cel mai cu vaza din cei trei din randul al doilea, si a fost capetenia lor; dar n-a ajuns pe cei trei dintai. 11.22 Benaia, fiul lui Iehoiada, fiul unui om din Cabteel, om de pret si vestit prin ispravile lui. El a ucis cei doi lei ai Moabului. S-a pogorat in mijlocul unei gropi pentru apa, unde a ucis un leu, intr-o zi cand cazuse zapada. 11.23 El a ucis pe un Egiptean, care avea o statura de cinci coti si avea in mana o sulita, ca sulul unui tesator; s-a pogorat impotriva lui cu un toiag, a smuls sulita din mana Egipteanului, si l-a ucis cu ea. 11.24 Iata ce a facut Benaia, fiul lui Iehoiada; si i-a mers faima printre cei trei viteji. 11.25 Era cel mai cu vaza din cei treizeci; dar n-a ajuns pe cei trei dintai. David l-a primit in sfatul celor mai aproape de el. 11.26 Vitejii ostirii: Asael, fratele lui Ioab. Elhanan, fiul lui Dodo, din Betleem. 11.27 Samot, din Haror. Helet, din Palon. 11.28 Ira, fiul lui Iches, din Tecoa, Abiezer, din Anatot. 11.29 Sibecai, Husatitul. Ilai, din Ahoah. 11.30 Maharai, din Netofa, Heled, fiul lui Baana, din Netofa. 11.31 Itai, fiul lui Ribai, din Ghibea fiilor lui Beniamin. Benaia, din Piraton. 11.32 Hurai, din Nahale-Gaas. Abiel, din Araba. 11.33 Azmavet, din Baharum. Eliahba, din Saalbon. 11.34 Bene-Hasem, din Ghizon. Ionatan, fiul lui Saghe, din Harar. 11.35 Ahiam, fiul lui Sacar, din Harar. Elifal, fiul lui Ur. 11.36 Hefer din Mechera. Ahia, din Palon. 11.37 Hetro, din Carmel. Naarai, fiul lui Ezbai. 11.38 Ioel, fratele lui Natan. Mibhar, fiul lui Hagri. 11.39 Telec, Amonitul, Nahrai, din Berot, care ducea armele lui Ioab, fiul Teruiei. 11.40 Ira, din Ieter. Gareb, din Ieter. 11.41 Urie, Hetitul. Zabad, fiul lui Ahlai. 11.42 Adina, fiul lui Siza, Rubenitul, capetenia Rubenitilor, si treizeci impreuna cu el. 11.43 Hanan, fiul lui Maaca. Iosafat, din Mitni. 11.44 Ozia, din Astarot. Sama si Iehiel, fiii lui Hotam, din Aroer. 11.45 Iediael, fiul lui Simri. Ioha, fratele sau, Tititul. 11.46 Eliel, din Mahavim, Ieribai si Iosavia, fiii lui Elnaam. Itma, Moabitul. 11.47 Eliel, Obed si Iaasiel-Metobaia.
12.1 Iata cei ce s-au dus la David la Ticlag, pe cand se tinea el departe de fata lui Saul, fiul lui Chis. Ei faceau parte din vitejii care i-au dat ajutor in timpul razboiului. 12.2 Erau arcasi, cu mana dreapta si cu mana stanga aruncau pietre, iar cu arcul trageau sageti: erau din Beniamin, din numarul fratilor lui Saul. 12.3 Capetenia Ahiezer si Ioas, fiii lui Semaa, din Ghibea; Ieziel si Pelet, fiii lui Azmavet; Beraca; Iehu, din Anatot; 12.4 Ismaia, din Gabaon, viteaz intre cei treizeci, si capetenie peste treizeci; Ieremia; Iahaziel; Iohanan; Iozabad, din Ghedera; 12.5 Eluzai; Ierimot; Bealia; Semaria; Sefatia, din Harof; 12.6 Elcana, Isia, Azareel, Ioezer si Iasobeam, Coreiti; 12.7 Ioela si Zebadia, fiii lui Ieroham, din Ghedor. 12.8 Dintre Gaditi, niste viteji au plecat sa se duca la David in cetatuia din pustie, ostasi deprinsi la razboi, inarmati cu scut si cu sulita, ca niste lei, si iuti ca niste caprioare de pe munti. 12.9 Ezer, capetenia; Obadia, al doilea; Eliab, al treilea; 12.10 Mismana, al patrulea; Ieremia, al cincilea; 12.11 Atai, al saselea; Eliel, al saptelea; 12.12 Iohanan, al optulea; Elzabad, al noualea; 12.13 Ieremia, al zecelea; Macbanai, al unsprezecelea. 12.14 Acestia erau fiii lui Gad, capetenii ale ostirii; unul singur, cel mai mic, putea sa se lupte cu o suta de oameni, si cel mai mare cu o mie. 12.15 Acestia au trecut Iordanul in luna intai, cand iesea din matca, pe tot cursul lui, si ei sunt aceia care au pus pe fuga pe toti locuitorii din vai, la rasarit si la apus. 12.16 Si din fiii lui Beniamin si ai lui Iuda au fost unii care s-au dus la David in cetatuie. 12.17 David le-a iesit inainte, si le-a vorbit astfel: Daca veniti la mine cu ganduri bune, ca sa ma ajutati, inima mea se va uni cu voi; dar daca veniti sa ma inselati, in folosul vrajmasilor mei, cand nu fac nici o silnicie, Dumnezeul parintilor nostri sa vada si sa judece! 12.18 Amasai, unul din capitanii de seama, a fost apucat de Duhul, si a zis: Suntem cu tine, Davide, si cu tine, fiul lui Isai! Pace, pace tie, si pace celor ce te ajuta, caci Dumnezeul tau ti-a ajutat! Si David i-a primit, si i-a pus intre capeteniile ostirii. 12.19 Niste oameni din Manase s-au unit cu David, cand a pornit cu razboi impotriva lui Saul cu Filistenii. Dar n-au fost de ajutor Filistenilor; caci, dupa ce s-au sfatuit, domnii Filistenilor au trimis inapoi pe David, zicand: S-ar putea ca el sa treaca de partea stapanului sau Saul, si sa ne puna astfel in primejdie capetele noastre. 12.20 Cand s-a intors la Ticlag, iata cei ce s-au unit cu el din Manase: Adnah, Iozabad, Iediael, Micael, Iozabad, Elihu si Tiltai, capetenia miilor lui Manase. 12.21 Au dat ajutor lui David impotriva cetei (jefuitorilor Amaleciti), caci toti erau oameni viteji, si au ajuns capetenii in ostire. 12.22 Si din zi in zi veneau oameni la David sa-l ajute, pana ce a avut o tabara mare, ca o tabara a lui Dumnezeu. 12.23 Iata numarul oamenilor inarmati pentru razboi, care s-au dus la David in Hebron, ca sa treaca asupra lui domnia lui Saul, dupa porunca Domnului. 12.24 Fiii lui Iuda, care purtau scutul si sulita, sase mii opt sute, inarmati pentru razboi. 12.25 Din fiii lui Simeon, oameni viteji la razboi, sapte mii o suta. 12.26 Din fiii lui Levi, patru mii sase sute; 12.27 si Iehoiada, mai marele Aaronitilor, si cu el trei mii sapte sute; 12.28 si Tadoc, tanar viteaz, si casa tatalui sau, douazeci si doua de capetenii. 12.29 Din fiii lui Beniamin, fratii lui Saul, trei mii; caci pana atunci cea mai mare parte dintre ei ramasesera credinciosi casei lui Saul. 12.30 Din fiii lui Efraim, douazeci de mii opt sute, oameni viteji, oameni cu faima, dupa casele parintilor lor. 12.31 Din jumatatea semintiei lui Manase, optsprezece mii, care au fost numiti pe nume sa se duca sa puna imparat pe David. 12.32 Din fiii lui Isahar, care se pricepeau in intelegerea vremurilor si stiau ce trebuia sa faca Israel, doua sute de capetenii, si toti fratii lor erau pusi sub porunca lor. 12.33 Din Zabulon, cincizeci de mii, in stare sa mearga la ostire, inarmati pentru lupta cu toate armele de razboi, si gata sa se lupte cu o inima hotarata. 12.34 Din Neftali, o mie de capetenii, si cu ei treizeci si sapte de mii, care purtau scutul si sulita. 12.35 Din Daniti, inarmati pentru razboi, douazeci si opt de mii sase sute. 12.36 Din Aser, in stare sa mearga la oaste, si gata de lupta: patruzeci de mii. 12.37 Si de cealalta parte a Iordanului, din Rubeniti, din Gaditi, si din jumatatea semintiei lui Manase, cu toate armele de razboi, o suta douazeci de mii. 12.38 Toti acesti barbati, oameni de razboi, gata de lupta, au venit la Hebron cu inima neprefacuta, ca sa puna pe David imparat peste tot Israelul. Si toti ceilalti din Israel erau tot cu un gand sa faca imparat pe David. 12.39 Au stat acolo trei zile cu David, mancand si band, caci fratii lor le pregatisera de mancare. 12.40 Si chiar cei ce locuiau langa ei pana la Isahar, la Zabulon si Neftali, aduceau merinde pe magari, pe camile, pe catari si pe boi: aluaturi, turte de smochine si de stafide, vin, untdelemn, boi si oi din belsug, caci era bucurie in Israel.
13.1 David a tinut sfat cu capeteniile peste mii si peste sute, cu toti mai marii. 13.2 Si David a zis intregii adunari a lui Israel: Daca gasiti cu cale, si daca lucrul acesta vine de la Domnul, Dumnezeul nostru, sa trimitem in toate partile la fratii nostri care au ramas in toate tinuturile lui Israel, si la preoti si Leviti in cetatile si imprejurimile lor, ca sa se stranga la noi~ 13.3 si sa aducem la noi chivotul Dumnezeului nostru, caci nu ne-am mai ingrijit de el de pe vremea lui Saul. 13.4 Toata adunarea a hotarat sa faca asa, caci lucrul acesta a parut bun intregului popor. 13.5 David a strans pe tot Israelul, de la Silhor in Egipt, pana la intrarea Hamatului, ca sa aduca din Chiriat-Iearim chivotul lui Dumnezeu. 13.6 Si David, impreuna cu tot Israelul, s-a suit la Baala, la Chiriat-Iearim, care este al lui Iuda, ca sa ridice de acolo chivotul lui Dumnezeu, inaintea caruia este chemat Numele Domnului care sta intre heruvimi. 13.7 Au pus intr-un car nou chivotul lui Dumnezeu, pe care l-au luat din casa lui Abinadab: Uza si Ahio carmuiau carul. 13.8 David si tot Israelul jucau inaintea lui Dumnezeu cu toata puterea lor, cantand si zicand din harfe, din laute, din tobe, din chimvale si din trambite. 13.9 Cand au ajuns la aria lui Chidon, Uza a intins mana sa apuce chivotul, pentru ca boii erau sa-l rastoarne. 13.10 Domnul S-a aprins de manie impotriva lui Uza, si Domnul l-a lovit, pentru ca intinsese mana pe chivot. Uza a murit acolo inaintea lui Dumnezeu. 13.11 David s-a maniat ca Domnul facuse o spartura, lovind pe Uza cu o asemenea pedeapsa. De aceea locul acesta a fost numit pana in ziua de azi Peret-Uza. 13.12 David s-a temut de Dumnezeu in ziua aceea, si a zis: Cum sa aduc chivotul lui Dumnezeu la mine? 13.13 David n-a tras chivotul la el in cetatea lui David, ci l-a dus in casa lui Obed-Edom din Gat. 13.14 Chivotul lui Dumnezeu a ramas trei luni la familia lui Obed-Edom, in casa lui. Si Domnul a binecuvantat casa lui Obed-Edom si tot ce era al lui.
14.1 Hiram, imparatul Tirului, a trimis soli lui David, si lemn de cedru si cioplitori de piatra si tamplari, sa-i zideasca o casa. 14.2 David a cunoscut ca Domnul il intarea ca imparat al lui Israel, si ca imparatia lui s-a inaltat foarte mult, din pricina poporului Sau Israel. 14.3 David a mai luat neveste si la Ierusalim: si a mai nascut fii si fiice. 14.4 Iata numele celor ce i s-au nascut la Ierusalim; Samua, Sobab, Natan, Solomon~ 14.5 Ibhar, Elisua, Elfelet~ 14.6 Noga, Nefeg, Iafia~ 14.7 Elisama, Beeliada si Elifelet. 14.8 Filistenii au auzit ca David fusese uns imparat peste tot Israelul, si s-au suit cu totii sa-l caute. David a fost instiintat de acest lucru, si le-a iesit inainte. 14.9 Filistenii au venit, si s-au raspandit in valea Refaimitilor. 14.10 David a intrebat pe Dumnezeu, zicand: Sa ma sui impotriva Filistenilor, si ii vei da in mainile mele? Si Domnul i-a zis: Suie-te, si-i voi da in mainile tale. 14.11 S-au suit la Baal-Peratim, unde David i-a batut. Apoi a zis: Dumnezeu a risipit pe vrajmasii mei prin mana mea, ca pe niste ape care se scurg. De aceea s-a dat locului acestuia numele Baal-Peratim. 14.12 Ei si-au lasat acolo dumnezeii, care au fost arsi in foc, dupa porunca lui David. 14.13 Filistenii s-au raspandit din nou in vale. 14.14 David a intrebat iarasi pe Dumnezeu. Si Dumnezeu i-a zis: Sa nu te sui dupa ei; intoarce-te de la ei, si mergi asupra lor prin fata duzilor. 14.15 Cand vei auzi un vuiet de pasi in varfurile duzilor, atunci sa iesi la lupta, caci Dumnezeu merge inaintea ta, ca sa bata oastea Filistenilor. 14.16 David a facut cum ii poruncise Dumnezeu, si oastea Filistenilor a fost batuta de la Gabaon pana la Ghezer. 14.17 Faima lui David s-a raspandit in toata tara, si Domnul l-a facut de temut pentru toate neamurile.
15.1 David si-a zidit case in cetatea lui David; a pregatit un loc chivotului lui Dumnezeu, si a ridicat un cort pentru el. 15.2 Atunci David a zis: Chivotul lui Dumnezeu nu trebuie purtat decat de Leviti, caci pe ei i-a ales Domnul sa duca chivotul lui Dumnezeu si sa-I slujeasca pe vecie. 15.3 Si David a strans tot Israelul la Ierusalim ca sa suie chivotul Domnului la locul pe care i-l pregatise. 15.4 David a strans pe fiii lui Aaron si pe Leviti: 15.5 din fiii lui Chehat: pe capetenia Uriel si pe fratii sai, o suta douazeci; 15.6 din fiii lui Merari: pe capetenia Asaia si pe fratii sai, doua sute douazeci; 15.7 din fiii lui Ghersom: pe capetenia Ioel si pe fratii sai, o suta treizeci; 15.8 din fiii lui Elitafan: pe capetenia Semaia si pe fratii sai, doua sute; 15.9 din fiii lui Hebron, pe capetenia Eliel si pe fratii sai, optzeci; 15.10 din fiii lui Uziel, pe capetenia Aminadab si pe fratii sai, o suta doisprezece. 15.11 David a chemat pe preotii Tadoc si Abiatar, si pe Levitii Uriel, Asaia, Ioel, Semaia, Eliel si Aminadab. 15.12 Si le-a zis: Voi sunteti capii de familie ai Levitilor, sfintiti-va, voi si fratii vostri, si suiti chivotul Domnului, Dumnezeului lui Israel, la locul pe care i l-am pregatit. 15.13 Pentru ca n-ati fost intaiasi data, de aceea ne-a lovit Domnul Dumnezeul nostru, caci nu L-am cautat dupa lege. 15.14 Preotii si Levitii s-au sfintit ca sa suie chivotul Domnului, Dumnezeului lui Israel. 15.15 Fiii Levitilor au dus chivotul lui Dumnezeu pe umeri cu niste drugi, cum poruncise Moise, dupa cuvantul Domnului. 15.16 Si David a zis capeteniilor Levitilor sa aseze pe fratii lor cantareti cu instrumente de muzica, cu laute, harfe si timbale, si sa sune din ele cantari rasunatoare, in semn de bucurie. 15.17 Levitii au asezat pe Heman, fiul lui Ioel; dintre fratii lui, pe Asaf, fiul lui Berechia; si dintre fiii lui Merari, fratii lor, pe Etan, fiul lui Cusaia; 15.18 apoi impreuna cu ei pe fratii lor de a doua mana: pe Zaharia, Ben, Iaaziel, Semiramot, Iehiel, Uni, Eliab, Benaia, Maaseia, Matitia, Elifele si Micneia, si Obed-Edom si Ieiel, usieri. 15.19 Cantaretii Heman, Asaf si Etan aveau timbale de arama, ca sa sune din ele. 15.20 Zaharia, Aziel, Semiramot, Iehiel, Uni, Eliab, Maaseia si Benaia aveau laute pe alamot; 15.21 si Matitia, Elifele, Micneia, Obed-Edom, Ieiel si Azazia, aveau harfe cu opt coarde, ca sa sune tare. 15.22 Chenania, capetenia muzicii intre Leviti, carmuia muzica, fiindca era mester. 15.23 Berechia si Elcana erau usierii chivotului. 15.24 Sebania, Iosafat, Netaneel, Amasai, Zaharia, Benaia si Eliezer, preotii, sunau din trambite inaintea chivotului lui Dumnezeu. Obed-Edom si Iehia erau usierii chivotului. 15.25 David, batranii lui Israel, si capeteniile miilor au pornit astfel sa suie chivotul legamantului Domnului de la casa lui Obed-Edom, in mijlocul bucuriei. 15.26 Cand a ajutat Dumnezeu pe Leviti sa ridice chivotul legamantului Domnului, au jertfit sapte vitei si sapte berbeci. 15.27 David era imbracat cu o manta de in subtire; tot asa erau imbracati toti Levitii, care duceau chivotul, cantaretii, si Chenania, capetenia muzicii intre cantareti, si David avea pe el un efod de in. 15.28 Tot Israelul a suit chivotul legamantului Domnului cu strigate de bucurie, cu sunete de goarne, de trambite, si de chimvale, si facand sa rasune lautele si harfele. 15.29 Pe cand intra in cetatea lui David chivotul legamantului Domnului, Mical, fata lui Saul, se uita pe fereastra, si cand a vazut pe imparatul David sarind si jucand, l-a dispretuit in inima ei.
16.1 Dupa ce au adus chivotul lui Dumnezeu, l-au pus in mijlocul cortului pe care-l intinsese David pentru el, si au adus inaintea lui Dumnezeu arderi de tot si jertfe de multumiri. 16.2 Cand a ispravit David de adus arderile de tot si jertfele de multumiri, a binecuvantat poporul in Numele Domnului. 16.3 Apoi a impartit tuturor celor din Israel barbati si femei, fiecaruia cate o paine, o bucata de carne si o turta de stafide. 16.4 A dat Levitilor sarcina sa faca slujba inaintea chivotului Domnului, sa cheme, sa laude si sa slaveasca pe Domnul, Dumnezeul lui Israel. 16.5 Acestia erau: Asaf, capetenia; Zaharia, al doilea dupa el, Ieiel, Semiramot, Iehiel, Matitia, Eliab, Benaia, Obed-Edom si Ieiel. Ei aveau instrumente de muzica, alaute si harfe, si Asaf suna din timbale. 16.6 Preotii Benaia si Iahaziel sunau mereu din trambite inaintea chivotului legamantului lui Dumnezeu. 16.7 In ziua aceea David a insarcinat pentru intaiasi data pe Asaf si fratii sai sa vesteasca laudele Domnului. 16.8 Laudati pe Domnul, chemati Numele Lui: faceti cunoscut printre popoare faptele Lui inalte! 16.9 Cantati, cantati in cinstea Lui! Vorbiti despre toate minunile Lui! 16.10 Faliti-va cu Numele Lui cel sfant! Sa se bucure inima celor ce cauta pe Domnul! 16.11 Cautati pe Domnul si sprijinul Lui, cautati necurmat Fata Lui! 16.12 Aduceti-va aminte de minunile pe care le-a facut, de minunile Lui si de judecatile rostite de gura Lui~ 16.13 voi, samanta lui Israel, robul Sau, copiii lui Iacov, alesii Lui! 16.14 Domnul este Dumnezeul nostru; judecatile Lui se implinesc pe tot pamantul. 16.15 Aduceti-va aminte totdeauna de legamantul Sau; de fagaduintele Lui, facute pentru o mie de neamuri de oameni~ 16.16 de legamantul pe care l-a facut cu Avraam, si de juramantul pe care l-a facut lui Isaac; 16.17 El l-a facut o lege pentru Iacov, un legamant vesnic pentru Israel~ 16.18 zicand: Iti voi da tara Canaanului, ca mostenire care v-a cazut la imparteala. 16.19 Ei erau putini la numar atunci, foarte putini la numar, si straini in tara aceea. 16.20 Si mergeau de la un neam la altul, si de la o imparatie la un alt popor; 16.21 dar El n-a ingaduit nimanui sa-i asupreasca, si a pedepsit imparati din pricina lor~ 16.22 zicand: Nu va atingeti de unsii Mei, si nu faceti nici un rau prorocilor mei! 16.23 Cantati Domnului, toti locuitorii pamantului! Vestiti din zi in zi mantuirea Lui; 16.24 povestiti printre neamuri slava Lui, printre toate popoarele minunile Lui! 16.25 Caci Domnul este mare si foarte vrednic de lauda, El este de temut mai presus de toti dumnezeii; 16.26 caci toti dumnezeii popoarelor sunt idoli, dar Domnul a facut cerurile. 16.27 Maretia si stralucirea sunt inaintea Fetei Lui, taria si bucuria sunt in locasul Lui. 16.28 Familii de popoare, dati Domnului, dati Domnului slava si cinste! 16.29 Dati Domnului slava pentru Numele Lui! Aduceti daruri si veniti inaintea Lui, inchinati-va inaintea Domnului cu podoabe sfinte. 16.30 Tremurati inaintea Lui, toti locuitorii pamantului! Caci lumea este intarita, si nu se clatina. 16.31 Sa se bucure cerurile, si sa se inveseleasca pamantul! Sa se spuna printre neamuri ca Domnul imparateste! 16.32 Sa urle marea cu tot ce este in ea! Campia sa se inveseleasca impreuna cu tot ce este pe ea! 16.33 Sa chiuie copacii din padure inaintea Domnului! Caci El vine sa judece pamantul. 16.34 Laudati pe Domnul, caci este bun, caci indurarea Lui tine in veac! 16.35 Ziceti: Mantuieste-ne, Dumnezeul mantuirii, strange-ne si scoate-ne din mijlocul neamurilor, ca sa laudam Numele Tau cel sfant, si sa ne punem slava in a Te lauda! 16.36 Binecuvantat sa fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, din vesnicie in vesnicie! Si tot poporul a zis: Amin! si lauda pe Domnul! 16.37 David a lasat acolo, inaintea chivotului legamantului Domnului, pe Asaf si pe fratii lui, ca sa slujeasca necurmat inaintea chivotului, implinindu-si datoria zi de zi. 16.38 A lasat pe Obed-Edom si pe Hosa cu fratii lor, in numar de saizeci si opt, pe Obed-Edom, fiul lui Ieditun, si pe Hosa, ca usieri. 16.39 A pus pe preotul Tadoc si pe preoti, fratii sai, inaintea locasului Domnului, pe inaltimea din Gabaon~ 16.40 ca sa aduca necurmat Domnului arderi de tot, dimineata si seara, pe altarul arderilor de tot, si sa implineasca tot ce este scris in legea Domnului, poruncita lui Israel de Domnul. 16.41 Cu ei erau Heman si Iedutun, si ceilalti care fusesera alesi si numiti pe nume ca sa laude pe Domnul, caci indurarea Lui tine in veac. 16.42 Cu ei erau Heman si Iedutun, care aveau trambite si timbale pentru cei ce sunau din ele, si instrumente pentru cantari in cinstea lui Dumnezeu. Fiii lui Iedutun erau usieri. 16.43 Tot poporul s-a dus fiecare la casa lui, si David s-a intors sa-si binecuvanteze casa.
17.1 Pe cand locuia David in casa lui, a zis prorocului Natan: Iata, eu locuiesc intr-o casa de cedru, si chivotul legamantului Domnului este intr-un cort. 17.2 Natan a raspuns lui David: Fa tot ce-ti spune inima, caci Dumnezeu este cu tine. 17.3 In noaptea urmatoare, cuvantul Domnului a vorbit lui Natan: 17.4 Du-te si spune robului Meu David: Asa vorbeste Domnul: Nu tu Imi vei zidi o casa de locuit. 17.5 Caci Eu n-am locuit intr-o casa din ziua cand am scos pe Israel din Egipt pana in ziua de azi; ci am mers din cort in cort, si din locas in locas. 17.6 Pretutindeni pe unde am mers cu tot Israelul, am spus Eu o vorba vreunuia din judecatorii lui Israel, carora le poruncisem sa pasca pe poporul Meu, am zis Eu: Pentru ce nu-Mi ziditi o casa de cedru? 17.7 Acum sa spui robului Meu David: Asa vorbeste Domnul ostirilor: Te-am luat de la pasune, dinapoia oilor, ca sa fii capetenia poporului Meu Israel; 17.8 am fost cu tine pretutindeni pe unde ai mers, am nimicit pe toti vrajmasii tai dinaintea ta, si ti-am facut nume ca numele celor mari de pe pamant: 17.9 am dat o locuinta poporului Meu Israel, si l-am sadit ca sa fie statornic acolo si sa nu mai fie tulburat, pentru ca cei rai sa nu-l mai nimiceasca asa cum il nimiceau mai inainte 17.10 si pe vremea cand pusesem judecatori peste poporul Meu Israel. Am smerit pe toti vrajmasii tai. Si iti vestesc ca Domnul iti va zidi o casa. 17.11 Cand ti se vor implini zilele, si cand te vei duce la parintii tai, voi ridica samanta ta dupa tine, si anume pe unul din fiii tai, si-i voi intari domnia. 17.12 El Imi va zidi o casa, si-i voi intari pe vecie scaunul lui de domnie. 17.13 Eu ii voi fi Tata si el Imi va fi fiu; si nu voi indeparta bunatatea Mea de la el, cum am indepartat-o de la cel dinaintea ta. 17.14 Il voi aseza pentru totdeauna in Casa Mea, si in imparatia Mea scaunul lui de domnie va fi intarit pe vecie. 17.15 Natan a spus lui David toate aceste cuvinte si toata vedenia aceasta. 17.16 Si imparatul David s-a dus si s-a infatisat inaintea Domnului, si a zis: Cine sunt eu, Doamne Dumnezeule, si ce este casa mea, de m-ai facut sa ajung unde sunt? 17.17 Si atata este putin lucru inaintea ta, Dumnezeule! Tu vorbesti si de casa robului Tau pentru vremurile viitoare. Si binevoiesti sa-Ti indrepti privirile asupra mea in felul oamenilor, Tu care esti inaltat, Doamne Dumnezeule! 17.18 Ce ar putea sa-Ti mai spuna David fata de slava data robului Tau? Tu cunosti pe robul Tau. 17.19 Doamne, din pricina robului Tau, si dupa inima Ta, ai facut aceste lucruri mari, si i le-ai descoperit. 17.20 Doamne! nimeni nu este ca Tine, si nu este alt Dumnezeu afara de Tine, dupa tot ce am auzit cu urechile noastre. 17.21 Este oare pe pamant un singur popor, care sa fie ca poporul Tau Israel, pe care Dumnezeu a venit sa-l rascumpere, ca sa faca din el poporul Lui, ca sa-Ti faci un nume si sa savarsesti minuni si semne mari, izgonind neamuri dinaintea poporului Tau, pe care l-ai rascumparat din Egipt? 17.22 Tu ai pus pe poporul Tau Israel, ca sa fie poporul Tau pe vecie; si Tu, Doamne, Te-ai facut Dumnezeul lui. 17.23 Acum, Doamne, cuvantul pe care l-ai rostit asupra robului Tau si asupra casei lui sa ramana in veac, si fa dupa cuvantul Tau! 17.24 Sa ramana, pentru ca Numele Tau sa fie slavit pe vecie si sa se spuna: Domnul ostirilor, Dumnezeul lui Israel, este un Dumnezeu pentru Israel! Si casa robului Tau David sa fie intarita inaintea Ta! 17.25 Caci Tu insuti, Dumnezeule, ai descoperit robului Tau ca ii vei zidi o casa. De aceea a indraznit robul Tau sa se roage inaintea Ta. 17.26 Acum, Doamne, Tu esti adevaratul Dumnezeu, si Tu ai vestit harul acesta robului Tau. 17.27 Binecuvanteaza dar casa robului Tau, ca sa ramana pe vecie inaintea Ta! Caci ce binecuvantezi Tu, Doamne, este binecuvantat pentru vesnicie!
18.1 Dupa aceea, David a batut pe Filisteni si i-a smerit, si a luat din mana Filistenilor Gatul si satele lui. 18.2 A batut pe Moabiti, si Moabitii au fost supusi lui David si i-au platit un bir. 18.3 David a batut pe Hadarezer, imparatul Tobei, spre Hamat, cand s-a dus sa-si aseze stapanirea peste raul Eufratului. 18.4 David i-a luat o mie de care, sapte mii de calareti, si doua zeci de mii de pedestrasi; a taiat vinele tuturor cailor de trasuri, si n-a pastrat decat o suta de care. 18.5 Sirienii din Damasc au venit in ajutorul lui Hadarezer, imparatul Tobei, si David a batut douazeci si doua de mii de Sirieni. 18.6 David a pus o straja de osti in Siria Damascului. Si Sirienii au fost supusi lui David, si i-au platit bir. Domnul ocrotea pe David oriunde mergea. 18.7 Si David a luat scuturile de aur pe care le aveau slujitorii lui Hadarezer, si le-a adus la Ierusalim. 18.8 David a mai luat multa arama din Tibhat si din Cun, cetatile lui Hadarezer. Solomon a facut din ea marea de arama, stalpii si uneltele de arama. 18.9 Tohu, imparatul Hamatului, a auzit ca David batuse toata ostirea lui Hadarezer, imparatul Tobei~ 18.10 si a trimis pe fiul sau Hadoram la imparatul David sa-i ureze de bine, si sa-l laude ca a luptat impotriva lui Hadarezer si l-a batut. Caci Tohu era in razboi cu Hadarezer. A trimis de asemenea tot felul de vase de aur, de argint si de arama. 18.11 Imparatul David le-a inchinat Domnului, impreuna cu argintul si aurul pe care-l luase de la toate popoarele, de la Edom, de la Moab, de la fiii lui Amon, de la Filisteni si de la Amalec. 18.12 Abisai, fiul Teruiei, a batut in Valea Sarii optsprezece mii de Edomiti. 18.13 A pus osti de straja in Edom, si tot Edomul a fost supus lui David. Domnul ocrotea pe David ori pe unde mergea. 18.14 David a domnit peste tot Israelul, si facea judecata si dreptate tot poporului sau. 18.15 Ioab, fiul Teruiei, era mai mare peste ostire; Iosafat, fiul lui Ahilud, era scriitor; 18.16 Tadoc, fiul lui Ahitub, si Abimelec, fiul lui Abiatar, erau preoti; Savsa era logofat; 18.17 Benaia, fiul lui Iehoiada, era capetenia Cheretitilor si a Peletitilor; si fiii lui David erau cei dintai pe langa imparat.
19.1 Dupa aceea, Nahas, imparatul fiilor lui Amon, a murit, si in locul lui a domnit fiul sau. 19.2 David a zis: Voi arata bunavointa lui Hanun, fiul lui Nahas, caci tatal lui a aratat bunavointa fata de mine. Si David a trimis soli sa-l mangaie pentru moartea tatalui sau. Cand au ajuns slujitorii lui David in tara fiilor lui Amon, la Hanun, ca sa-l mangaie~ 19.3 capeteniile fiilor lui Amon au zis lui Hanun: Crezi ca David iti trimite oameni sa te mangaie, ca sa cinsteasca pe tatal tau? Oare n-au venit slujitorii lui la tine ca sa cunoasca cetatea si s-o nimiceasca, si ca sa iscodeasca tara? 19.4 Atunci Hanun a luat pe slujitorii lui David, a pus sa-i rada, si sa le taie hainele pe la mijloc pana la brau. Apoi le-a dat drumul. 19.5 David, caruia au venit si i-au dat de stire despre cele intamplate cu oamenii acestia, a trimis niste oameni inaintea lor, caci li se facuse mare rusine; si imparatul a trimis sa le spuna: Ramaneti la Ierihon pana va va creste barba, si apoi sa va intoarceti. 19.6 Fiii lui Amon au vazut ca se facusera urati lui David, si Hanun si fiii lui Amon au trimis o mie de talanti de argint sa tocmeasca in slujba lor care si calareti de la Sirienii din Mesopotamia si de la Sirienii din Maaca si din Toba. 19.7 Au tocmit treizeci si doua de mii de care si pe imparatul din Maaca impreuna cu poporul lui, care au venit si au tabarat inaintea Medebei. Fiii lui Amon s-au strans din cetatile lor, si au mers la lupta. 19.8 La auzul acestei vesti, David a trimis impotriva lor pe Ioab si toata ostirea de oameni viteji. 19.9 Fiii lui Amon au iesit, si s-au insirat in linie de bataie la intrarea cetatii; imparatii care venisera au tabarat deosebit pe camp. 19.10 Ioab a vazut ca avea de luptat si inainte si inapoi. A ales atunci din toti voinicii de frunte ai lui Israel o ceata, pe care a asezat-o impotriva Sirienilor; 19.11 si a pus sub porunca fratelui sau Abisai cealalta parte a poporului, ca sa tina piept fiilor lui Amon. 19.12 El a zis: Daca Sirienii vor fi mai tari decat mine, sa-mi vii tu in ajutor; si daca fiii lui Amon vor fi mai tari decat tine, iti voi veni eu in ajutor. 19.13 Fii tare, si sa ne imbarbatam pentru poporul nostru si pentru cetatile Dumnezeului nostru, si Domnul sa faca ce va crede! 19.14 Ioab, cu poporul lui, a inaintat la lupta impotriva Sirienilor, si ei au fugit dinaintea lui. 19.15 Si cand au vazut fiii lui Amon ca Sirienii o luasera la fuga, au fugit si ei dinaintea lui Abisai, fratele lui Ioab, si s-au intors in cetate. Si Ioab s-a intors la Ierusalim. 19.16 Sirienii, vazand ca fusesera batuti de Israel, au trimis si au adus pe Sirienii care erau de cealalta parte a Raului; si Sofah, capetenia ostirii lui Hadarezer, era in fruntea lor. 19.17 Au dat de stire lui David, care a strans pe tot Israelul, a trecut Iordanul, a mers impotriva lor, si s-a pregatit de lupta impotriva lor. David s-a insiruit in linie de bataie impotriva Sirienilor. Dar Sirienii, dupa ce se batusera cu el~ 19.18 au fugit dinaintea lui Israel. David le-a ucis oamenii de la sapte mii de care si patruzeci de mii de pedestrasi, si a omorat pe Sofah, capetenia ostirii. 19.19 Slujitorii lui Hadarezer, vazandu-se batuti de Israel, au facut pace cu David, si i s-au supus. Si Sirienii n-au vrut sa mai ajute pe fiii lui Amon.
20.1 In anul urmator, pe vremea cand porneau imparatii la razboi, Ioab a pornit, in fruntea unei puternice ostiri, sa pustiasca tara fiilor lui Amon si sa impresoare Raba. Dar David a ramas la Ierusalim. Ioab a batut Raba si a nimicit-o. 20.2 David a luat cununa de pe capul imparatului ei, si a gasit-o in greutate de un talant de aur: era impodobita cu pietre scumpe. Au pus-o pe capul lui David, care a luat o mare prada din cetate. 20.3 A scos afara pe locuitori, si i-a taiat in bucati cu ferestraie, cu securi, si cu topoare; tot asa a facut tuturor cetatilor fiilor lui Amon. David s-a intors la Ierusalim cu tot poporul. 20.4 Dupa aceea, a avut loc o batalie la Ghezer cu Filistenii. Atunci Sibecai, Husatitul, a ucis pe Sipai, unul din copiii lui Rafa. Si Filistenii au fost smeriti. 20.5 A mai fost o batalie cu Filistenii. Si Elhanan, fiul lui Iair, a ucis pe fratele lui Goliat, Lahmi din Gat, care avea o sulita al carei maner era ca un sul de tesut. 20.6 A mai fost o batalie la Gat. Acolo a fost un om de statura inalta, care avea sase degete la fiecare mana si la fiecare picior, douazeci si patru de toate, si care se tragea si el din Rafa. 20.7 El a batjocorit pe Israel; si Ionatan, fiul lui Simea, fratele lui David, l-a ucis. 20.8 Oamenii acestia erau dintre copiii lui Rafa la Gat. Ei au pierit ucisi de mana lui David si de mana slujitorilor lui.
21.1 Satana s-a sculat impotriva lui Israel, si a atatat pe David sa faca numaratoarea lui Israel. 21.2 Si David a zis lui Ioab si capeteniilor poporului: Duceti-va, de faceti numaratoarea lui Israel, de la Beer-Seba, pana la Dan, si spuneti-mi ca sa stiu la cat se ridica numarul poporului. 21.3 Ioab a raspuns: Domnul sa faca pe poporul Lui inca de o suta de ori pe atata! Imparate, domnul meu, nu sunt ei toti slujitori ai domnului meu? Dar pentru ce cere domnul meu lucrul acesta? Pentru ce sa faci pe Israel sa pacatuiasca astfel? 21.4 Imparatul a staruit in porunca pe care o dadea lui Ioab. Si Ioab a plecat, si a strabatut tot Israelul; apoi s-a intors la Ierusalim. 21.5 Ioab a dat lui David cartea numaratorii poporului: in tot Israelul erau o mie de mii si o suta de mii de barbati in stare sa scoata sabia, iar in Iuda erau patru sute saptezeci de mii de barbati in stare sa scoata sabia. 21.6 Intre ei n-a numarat si pe Levi si Beniamin, caci porunca imparatului i se parea o uraciune. 21.7 Porunca aceasta n-a placut lui Dumnezeu, care a lovit pe Israel. 21.8 Si David a zis lui Dumnezeu: Am savarsit un mare pacat facand lucrul acesta! Acum, iarta faradelegea robului Tau, caci am lucrat in totul ca un nebun! 21.9 Domnul a vorbit astfel lui Gad, vazatorul lui David: 21.10 Du-te si spune lui David: Asa vorbeste Domnul: Iti pun inainte trei urgii; alege una din ele, si te voi lovi cu ea. 21.11 Gad s-a dus la David, si i-a zis: Asa vorbeste Domnul: Primeste: 21.12 sau trei ani de foamete, sau trei luni in timpul carora sa fii nimicit de potrivnicii tai si atins de sabia vrajmasilor tai, sau trei zile in timpul carora sabia Domnului si ciuma sa fie in tara si ingerul Domnului sa duca nimicirea in tot tinutul lui Israel. Vezi acum ce trebuie sa raspund Celui ce ma trimite. 21.13 David a raspuns lui Gad: Sunt intr-o mare stramtorare! Sa cad in mainile Domnului, caci indurarile Lui sunt nemarginite; dar sa nu cad in mainile oamenilor! 21.14 Domnul a trimis ciuma in Israel, si au cazut saptezeci de mii de oameni din Israel. 21.15 Dumnezeu a trimis un inger la Ierusalim, ca sa-l nimiceasca; si, pe cand il nimicea, Domnul S-a uitat, si I-a parut rau de raul acesta; si a zis ingerului care nimicea: Destul! Acum, trage-ti mana inapoi! Ingerul Domnului statea langa aria lui Ornan, Iebusitul. 21.16 David a ridicat ochii, si a vazut pe ingerul Domnului stand intre pamant si cer, si tinand in mana sabia scoasa si intoarsa impotriva Ierusalimului. Atunci David si batranii, inveliti cu saci, au cazut cu fata la pamant. 21.17 Si David a zis lui Dumnezeu: Oare n-am poruncit eu numaratoarea poporului? Eu am pacatuit si am facut raul acesta; dar oile acestea, ce au facut oare? Doamne, Dumnezeul meu, mana Ta sa fie dar peste mine si peste casa tatalui meu si sa nu piarda pe poporul Tau! 21.18 Ingerul Domnului a spus lui Gad sa vorbeasca lui David, sa se suie sa ridice un altar Domnului in aria lui Ornan, Iebusitul. 21.19 David s-a suit, dupa cuvantul pe care-l spusese Gad in Numele Domnului. 21.20 Ornan s-a intors si a vazut ingerul, si cei patru fii ai lui s-au ascuns impreuna cu el: treiera graul atunci. 21.21 Cand a ajuns David la Ornan, Ornan s-a uitat, si a zarit pe David; apoi a iesit din arie, si s-a inchinat inaintea lui David, cu fata la pamant. 21.22 David a zis lui Ornan: Da-mi locul ariei sa zidesc in el un altar Domnului; da-mi-l pe pretul lui in argint, ca sa se departeze urgia deasupra poporului. 21.23 Ornan a raspuns lui David: Ia-l, si sa faca domnul meu imparatul ce va crede; iata eu dau boii pentru arderea de tot, carele in loc de lemne, si graul pentru darul de mancare, toate le dau. 21.24 Dar imparatul David a zis lui Ornan: Nu! Vreau sa-l cumpar pe pretul lui in argint, caci nu voi da Domnului ce este al tau, si nu voi aduce o ardere de tot care sa nu ma coste nimic. 21.25 Si David a dat lui Ornan sase sute de sicli de aur pentru locul ariei. 21.26 David a zidit acolo un altar Domnului, si a adus arderi de tot si jertfe de multumire. A chemat pe Domnul, si Domnul i-a raspuns prin foc, care s-a pogorat din cer pe altarul arderii de tot. 21.27 Atunci Domnul a vorbit ingerului, care si-a varat iarasi sabia in teaca. 21.28 Pe vremea aceasta, David, vazand ca Domnul il ascultase in aria lui Ornan, Iebusitul, aducea jertfe acolo. 21.29 Dar locasul Domnului, facut de Moise in pustie, si altarul arderilor de tot, erau atunci pe inaltimea Gabaonului. 21.30 David nu putea sa mearga inaintea acestui altar sa caute pe Dumnezeu, pentru ca il inspaimantase sabia ingerului Domnului.
22.1 Si David a zis: Aici sa fie Casa Domnului Dumnezeu, si aici sa fie altarul arderilor de tot pentru Israel. 22.2 David a strans pe strainii din tara lui Israel, si a insarcinat pe cioplitorii de piatra sa pregateasca pietre cioplite pentru zidirea Casei lui Dumnezeu. 22.3 A pregatit si fier din belsug pentru cuiele de la aripile usilor si pentru scoabe, arama atat de multa incat nu puteau s-o numere~ 22.4 si lemne de cedru fara numar, caci Sidonienii si Tirienii adusesera lui David lemne de cedru din belsug. 22.5 David zicea: Fiul meu Solomon este tanar si plapand, si casa care va fi zidita Domnului trebuie sa fie de mare faima si slava in toate tarile; de aceea vreau sa-i pregatesc cele de trebuinta pentru zidirea ei. Si David a facut mari pregatiri inainte de moarte. 22.6 David a chemat pe fiul sau Solomon, si i-a poruncit sa zideasca o casa Domnului, Dumnezeul lui Israel. 22.7 David a zis lui Solomon: Fiul meu, aveam de gand sa zidesc o casa Numelui Domnului, Dumnezeului meu. 22.8 Dar cuvantul Domnului mi-a vorbit astfel: Tu ai varsat mult sange, si ai facut mari razboaie; de aceea nu vei zidi o casa Numelui Meu, caci ai varsat inaintea Mea mult sange pe pamant. 22.9 Iata ca ti se va naste un fiu, care va fi un om al odihnei, si caruia ii voi da odihna, izbavindu-l din mana tuturor vrajmasilor lui de jur imprejur; caci numele lui va fi Solomon (Pace), si voi aduce peste Israel pacea si linistea in timpul vietii lui. 22.10 El va zidi o casa Numelui Meu. El Imi va fi fiu, si Eu ii voi fi Tata; si voi intari pe vecie scaunul de domnie al imparatiei lui in Israel. 22.11 Acum, fiule, Domnul sa fie cu tine, ca sa propasesti si sa zidesti Casa Domnului, Dumnezeului tau, cum a spus El despre tine! 22.12 Numai sa-ti dea Domnul intelepciune si pricepere, si sa te faca sa domnesti peste Israel in pazirea legii Domnului, Dumnezeului tau! 22.13 Atunci vei propasi, daca vei cauta sa implinesti legile si poruncile pe care le-a dat lui Moise Domnul pentru Israel. Intareste-te si imbarbateaza-te, nu te teme si nu te inspaimanta. 22.14 Iata, prin straduintele mele, am pregatit pentru Casa Domnului o suta de mii de talanti de aur, un milion de talanti de argint, si o multime de arama si de fier, care nu se poate cantari, caci este foarte mult; am pregatit de asemenea lemne si pietre, si vei mai adauga si tu. 22.15 Tu ai la tine un mare numar de lucratori, cioplitori de piatra, si tamplari, si oameni indemanatici in tot felul de lucrari. 22.16 Aurul, argintul, arama si fierul sunt fara numar. Scoala-te dar si lucreaza, si Domnul sa fie cu tine. 22.17 David a poruncit tuturor capeteniilor lui Israel sa vina in ajutor fiului sau Solomon, zicand: 22.18 Domnul, Dumnezeul vostru, nu este oare cu voi, si nu v-a dat El odihna din toate partile? Caci a dat in mainile mele pe locuitorii tarii, si tara este supusa inaintea Domnului si inaintea poporului Sau. 22.19 Puneti-va acum inima si sufletul sa caute pe Domnul, Dumnezeul vostru; sculati-va, si ziditi sfantul locas al Domnului Dumnezeu, ca sa aduceti chivotul legamantului Domnului si uneltele inchinate lui Dumnezeu in casa care va fi zidita Numelui Domnului.
23.1 David, fiind batran si satul de zile, a pus pe fiul sau Solomon imparat peste Israel. 23.2 El a strans pe toate capeteniile lui Israel, pe preoti si pe Leviti. 23.3 Au facut numaratoarea Levitilor, de la varsta de treizeci de ani in sus; socotiti pe cap si pe barbati, s-au gasit in numar de treizeci si opt de mii. 23.4 Si David a zis: Douazeci si patru de mii dintre ei sa vegheze asupra slujbelor din Casa Domnului, sase mii sa fie dregatori si judecatori~ 23.5 patru mii sa fie portari, si patru mii sa fie insarcinati sa laude pe Domnul cu instrumentele pe care le-am facut ca sa-L prea marim. 23.6 David i-a impartit in cete dupa fiii lui Levi: Gherson, Chehat si Merari. 23.7 Din Ghersoniti: Laedan si Simei. 23.8 Fiii lui Laedan: capetenia Iehiel, Zetam si Ioel, trei. 23.9 Fiii lui Simei: Selomit, Haziel si Haran, trei. Acestia erau capii caselor parintesti ale familiei lui Laedan. 23.10 Fiii lui Simei: Iahat, Zina, Ieus si Beria. Acestia sunt cei patru fii ai lui Simei. 23.11 Iahat era capetenia, si Zina al doilea; Ieus si Beria n-au avut multi fii, si au alcatuit o singura casa parinteasca la numaratoare. 23.12 Fiii lui Chehat: Amram, Itehar, Hebron si Uziel, patru. 23.13 Fiii lui Amram: Aaron si Moise. Aaron a fost pus deoparte sa fie sfintit ca prea sfant, el si fiii lui pe vecie, ca sa aduca tamaie inaintea Domnului, sa-I faca slujba, si sa binecuvanteze pe vecie in Numele Lui. 23.14 Dar fiii lui Moise, omul lui Dumnezeu, au fost numarati in semintia lui Levi. 23.15 Fiii lui Moise: Ghersom si Eliezer. 23.16 Fiul lui Ghersom: Sebuel, capetenia. 23.17 Si fiii lui Eliezer au fost: Rehabia, capetenia; Eliezer n-a avut alt fiu, dar fiii lui Rehabia au fost foarte multi la numar. 23.18 Fiul lui Itehar: Selomit, capetenia. 23.19 Fiii lui Hebron: Ieria, capetenia; Amaria, al doilea: Iahaziel, al treilea; si Iecameam, al patrulea. 23.20 Fiii lui Uziel: Mica, capetenia; si Isia, al doilea. 23.21 Fiii lui Merari: Mahli si Musi. Fiii lui Mahli: Eleazar si Chis. 23.22 Eleazar a murit fara sa aiba fii; dar a avut fete pe care le-au luat de neveste fiii lui Chis, fratii lor. 23.23 Fiii lui Musi: Mahli, Eder si Ieremot, trei. 23.24 Acestia sunt fiii lui Levi, dupa casele lor parintesti, capii caselor parintesti, dupa numaratoarea facuta numarand numele pe cap. Ei erau intrebuintati in slujba Casei Domnului, de la varsta de douazeci de ani in sus. 23.25 Caci David a zis: Domnul, Dumnezeul lui Israel, a dat odihna poporului Sau, si va locui pe vecie la Ierusalim; 23.26 si Levitii nu vor mai avea sa poarte cortul si toate uneltele pentru slujba lui. 23.27 Dupa cele din urma porunci ale lui David, numaratoarea fiilor lui Levi s-a facut de la varsta de douazeci de ani in sus. 23.28 Pusi langa fiii lui Aaron pentru slujba Casei Domnului, ei aveau sa ingrijeasca de curti si de odai, de curatirea tuturor lucrurilor sfinte, de implinirea slujbei in Casa lui Dumnezeu~ 23.29 de painile pentru punerea inaintea Domnului, de floarea de faina pentru darurile de mancare, de placintele fara aluat, de turtele coapte in tigaie si de turtele prajite, de toate masurile de incapere si de lungime; 23.30 ei aveau sa stea in fiecare dimineata si in fiecare seara, ca sa laude si sa mareasca pe Domnul~ 23.31 si sa aduca neincetat inaintea Domnului toate arderile de tot Domnului, in zilele de Sabat, de luna noua si de sarbatori, dupa numarul si obiceiurile randuite. 23.32 Ingrijeau de cortul intalnirii, de sfantul locas si de fiii lui Aaron, fratii lor, pentru slujba Casei Domnului.
24.1 Iata cetele fiilor lui Aaron. Fiii lui Aaron: Nadab, Abihu, Eleazar si Itamar. 24.2 Nadab si Abihu au murit inaintea tatalui lor, fara sa aiba fii; si Eleazar si Itamar au implinit slujba de preoti. 24.3 David a impartit pe fiii lui Aaron, randuindu-i dupa slujba pe care o aveau s-o faca; Tadoc facea parte din urmasii lui Eleazar, si Ahimelec din urmasii lui Itamar. 24.4 Printre fiii lui Eleazar s-au gasit mai multe capetenii decat printre fiii lui Itamar, si i-au impartit asa ca fiii lui Eleazar aveau saisprezece capetenii de case parintesti, si fiii lui Itamar opt capetenii de case parintesti. 24.5 I-au impartit prin sort, intre unii si altii, caci capeteniile sfantului locas si capeteniile lui Dumnezeu erau din fiii lui Eleazar si din fiii lui Itamar. 24.6 Semaia, fiul lui Netaneel, scriitorul, din semintia lui Levi, i-a scris inaintea imparatului si mai marilor, inaintea preotului Tadoc si Ahimelec, fiul lui Abiatar, si inaintea capeteniilor caselor parintesti ale preotilor si Levitilor. Au tras la sorti cate o casa parinteasca pentru Eleazar, si au tras si cate una pentru Itamar. 24.7 Cel dintai sort a iesit pentru Iehoiarib; al doilea pentru Iedaia; 24.8 al treilea pentru Harim; al patrulea, pentru Seorim; 24.9 al cincilea, pentru Malchia; al saselea, pentru Miiamin; 24.10 al saptelea, pentru Hacot; al optulea, pentru Abia; 24.11 al noualea, pentru Iosua; al zecelea, pentru Secania: 24.12 al unsprezecelea, pentru Eliasib; al doisprezecelea, pentru Iachim; 24.13 al treisprezecelea, pentru Hupa; al patrusprezecelea, pentru Iesebeab; 24.14 al cincisprezecelea, pentru Bilga; al saisprezecelea, pentru Imer; 24.15 al saptesprezecelea, pentru Hezir; al optsprezecelea pentru Hapitet; 24.16 al nouasprezecelea, pentru Petahia; al douazecilea, pentru Ezechiel; 24.17 al douazeci si unulea, pentru Iachin; al douazeci si doilea, pentru Gamul; 24.18 al douazeci si treilea, pentru Delaia; al douazeci si patrulea, pentru Maazia. 24.19 Acesta era sirul in care aveau sa-si faca slujba, ca sa intre in Casa Domnului, dupa randuiala pusa de Aaron, tatal lor, potrivit cu poruncile pe care i le daduse Domnul, Dumnezeul lui Israel. 24.20 Iata capeteniile celorlalti Leviti. Din fiii lui Amram: Subael; din fiii lui Subael: Iehdia; 24.21 din Rehabia, din fiii lui Rehabia: capetenia Isia. 24.22 Din Itehariti: Selomot; din fiii lui Selomot: Iahat. 24.23 Fiii lui Hebron: Ieria, Amaria, al doilea, Iahaziel, al treilea, Iecameam, al patrulea. 24.24 Fiul lui Uziel: Mica; din fiii lui Mica: Samir; 24.25 fratele lui Mica: Isia; din fiii lui Isia: Zaharia. 24.26 Fiii lui Merari: Mahli si Musi, si fiii fiului sau Iaazia. 24.27 Fiii lui Merari, ai fiului sau Iaazia: Soham, Zacur si Ibri. 24.28 Din Mahli: Eleazar, care n-a avut fii; 24.29 din Chis, fiii lui Chis: Ierahmeel. 24.30 Fiii lui Musi: Mahli, Eder si Ierimot. Acestia sunt fiii lui Levi, dupa casele lor parintesti. 24.31 Si ei, ca si fratii lor, fiii lui Aaron, au tras la sort inaintea imparatului David, inaintea lui Tadoc si Ahimelec, si inaintea capeteniilor caselor parintesti ale preotilor si Levitilor, si anume fiecare cap de casa intocmai ca cel mai mic din fratii sai.
25.1 David si capeteniile ostirii au pus de o parte pentru slujba pe aceia din fiii lui Asaf, Heman si Iedutun, care proroceau intovarasiti de harfa, de alauta si de chimvale. Si iata numarul celor ce aveau de indeplinit lucrarea aceasta. 25.2 Din fiii lui Asaf: Zacur, Iosif, Netania si Asareela, fiii lui Asaf, sub carmuirea lui Asaf, care prorocea dupa poruncile imparatului. 25.3 Din Iedutun, fiii lui Iedutun: Ghedalia, Teri, Isaia, Hasabia, Matitia si Simei, sase, sub carmuirea tatalui lor Iedutun, care prorocea cu harfa, ca sa laude si sa mareasca pe Domnul. 25.4 Din Heman, fiii lui Heman: Buchia, Matania, Uziel, Sebuel, Ierimot, Hanania, Hanani, Eliata, Ghidalti, Romamti-Ezer, Iosbecasa, Maloti, Hotir, Mahaziot~ 25.5 toti fii ai lui Heman, care era vazatorul imparatului, ca sa descopere cuvintele lui Dumnezeu si sa inalte puterea Lui; Dumnezeu daduse lui Heman patrusprezece fii si trei fete. 25.6 Toti acestia erau sub carmuirea parintilor lor pentru cantarea in Casa Domnului, si aveau chimvale, alaute si harfe pentru slujba Casei lui Dumnezeu. Asaf, Iedutun si Heman lucrau sub poruncile imparatului. 25.7 Erau in numar de doua sute optzeci si opt, cuprinzandu-se in acest numar si fratii lor deprinsi la cantarea Domnului, toti cei ce erau mesteri. 25.8 Au tras la sort pentru slujbele lor, mici si mari, invatatori si ucenici. 25.9 Cel dintai sort iesit, a fost din Asaf, pentru Iosif; al doilea, pentru Ghedalia, el, fratii si fiii lui, doisprezece; 25.10 al treilea, Zacur, fiii si fratii sai, doisprezece; 25.11 al patrulea, pentru Iteri, fiii si fratii sai, doisprezece; 25.12 al cincilea, pentru Netania, fiii sai si fratii sai, doisprezece; 25.13 al saselea, Buchia, fiii si fratii sai, doisprezece; 25.14 al saptelea, pentru Iesareela, fiii si fratii sai, doisprezece; 25.15 al optulea, pentru Isaia, fiii si fratii sai, doisprezece; 25.16 al noualea, pentru Matania, fiii si fratii sai, doisprezece; 25.17 al zecelea, pentru Simei, fiii si fratii sai, doisprezece; 25.18 al unsprezecelea, pentru Azareel, fiii si fratii sai, doisprezece; 25.19 al doisprezecelea, pentru Hasabia, fiii si fratii sai, doisprezece; 25.20 al treisprezecelea, pentru Subael, fiii si fratii sai, doisprezece; 25.21 al patrusprezecelea, pentru Matitia, fiii si fratii sai, doisprezece; 25.22 al cincisprezecelea, pentru Ieremot, fiii si fratii sai, doisprezece; 25.23 al saisprezecelea, pentru Hanania, fiii si fratii sai, doisprezece; 25.24 al saptesprezecelea, pentru Iosbecasa, fiii si fratii sai, doisprezece; 25.25 al optsprezecelea, pentru Hanani, fiii si fratii sai, doisprezece; 25.26 al nouasprezecelea, pentru Maloti, fiii si fratii sai, doisprezece; 25.27 al douazecilea, pentru Eliata, fiii si fratii sai, doisprezece; 25.28 al douazeci si unulea, pentru Hotir, fiii si fratii sai, doisprezece; 25.29 al douazeci si doilea, pentru Ghidalti, fiii si fratii sai, doisprezece; 25.30 al douazeci si treilea, pentru Mahaziot, fiii si fratii sai, doisprezece; 25.31 al douazeci si patrulea, pentru Romamti-Ezer, fiii si fratii sai, doisprezece;
26.1 Iata cetele usierilor. Din Coreiti: Meselemia, fiul lui Core, dintre fiii lui Asaf. 26.2 Fiii lui Meselemia: Zaharia, intaiul nascut, Iediael, al doilea, Zebadia, al treilea, Iatniel, al patrulea. 26.3 Elam, al cincilea, Iohanan, al saselea, Elioenai, al saptelea. 26.4 Fiii lui Obed-Edom. Semaia, intaiul nascut, Iozabad, al doilea, Ioah al treilea, Sacar al patrulea, Netaneel, al cincilea~ 26.5 Amiel, al saselea, Isahar al saptelea, Peultai al optulea; caci Dumnezeu il binecuvantase. 26.6 Fiului sau Semaia i s-au nascut fii, care au stapanit in casa tatalui lor, caci erau oameni viteji; 26.7 fiii lui Semaia: Otni, Refael, Obed, Elzabad si fratii sai, oameni viteji, Elihu si Semaia. 26.8 Toti acestia erau fiii lui Obed-Edom, ei, fiii si fratii lor; erau oameni plini de vlaga si de putere pentru slujba, saizeci si doi de ai lui Obed-Edom. 26.9 Fiii si fratii lui Meselemia, oameni viteji, erau in numar de optsprezece. 26.10 Din fiii lui Merari: Hosa, care avea ca fii pe: Simri, capetenia, pus capetenie de tatal sau, macar ca nu era el intaiul nascut: 26.11 Hilchia, al doilea; Tebalia, al treilea; Zaharia, al patrulea. Toti fiii si fratii lui Hosa erau in numar de treisprezece. 26.12 Acestor cete de usieri, capeteniilor acestor oameni si fratilor lor, a fost incredintata paza pentru slujba Casei Domnului. 26.13 Au tras la sort, pentru fiecare usa, mici si mari, dupa casele lor parintesti. 26.14 Sortul a cazut pe Selemia pentru partea de rasarit. Au tras la sort pentru fiul sau Zaharia, care era un sfetnic intelept, si i-a cazut la sort partea de miaza-noapte. 26.15 Partea de miazazi a cazut lui Obed-Edom, iar casa magaziilor a cazut fiilor sai. 26.16 Partea de apus a cazut lui Supim si lui Hosa, cu usa Salechet, pe drumul care suia sus: o straja era in fata alteia. 26.17 La rasarit erau sase Leviti, la miazanoapte, patru pe zi, la miazazi patru pe zi, si patru la magazii, cate doi in doua locuri deosebite; 26.18 spre mahala, la apus: patru spre drum, doi spre mahala. 26.19 Acestea sunt cetele usierilor, dintre fiii Coreitilor si dintre fiii lui Merari. 26.20 Unul din Leviti, Ahia, avea grija vistieriilor Casei lui Dumnezeu si vistieriilor lucrurilor sfinte. 26.21 Dintre fiii lui Laedan, fiii Ghersonitilor iesiti din Laedan, capeteniile caselor parintesti ale lui Laedan, Ghersonitul, erau: Iehieli~ 26.22 si fiii lui Iehieli, Zetam si fratele sau Ioel, care pazeau vistieriile Casei Domnului. 26.23 Dintre Amramiti, Itehariti, Hebroniti si Uzieliti~ 26.24 era Sebuel, fiul lui Ghersom, fiul lui Moise, care ingrijea de vistierii. 26.25 Dintre fratii lui, iesiti din Eliezer, al carui fiu a fost Rehabia, al carui fiu a fost Isaia, al carui fiu a fost Ioram, al carui fiu a fost Zicri, al carui fiu a fost Selomit~ 26.26 erau Selomit si fratii sai, care pazeau toate vistieriile lucrurilor sfinte, pe care le inchinasera imparatul David, capii caselor parintesti, capeteniile peste mii si sute, si capeteniile ostirii: le inchinasera 26.27 din prada luata la razboi, pentru intretinerea Casei Domnului. 26.28 Tot ce fusese inchinat de Samuel, vazatorul, de Saul, fiul lui Chis, de Abner, fiul lui Ner, de Ioab, fiul Teruiei, toate lucrurile inchinate erau sub paza lui Selomit si a fratilor sai. 26.29 Dintre Itehariti: Chenania si fratii sai erau intrebuintati pentru treburile de afara, ca dregatori si judecatori in Israel. 26.30 Dintre Hebroniti: Hasabia si fratii sai, oameni viteji, in numar de o mie sapte sute, aveau privegherea asupra lui Israel, dincoace de Iordan, la apus, pentru toate treburile Domnului si pentru slujba imparatului. 26.31 In ce priveste pe Hebroniti, a caror capetenie era Ieria, s-au facut, in al patruzecilea an al domniei lui David, cercetari cu privire la ei, dupa spitele lor de neam, si dupa casele lor parintesti, si s-au gasit intre ei la Iaezer in Galaad oameni viteji. 26.32 Fratii lui Ieria, oameni viteji, erau in numar de doua mii sapte sute capi de case parintesti. Imparatul David i-a pus peste Rubeniti, peste Gaditi si peste jumatatea semintiei lui Manase, pentru toate treburile lui Dumnezeu si pentru treburile imparatului.
27.1 Acestia sunt copiii lui Israel, dupa numarul lor, capii caselor parintesti, capeteniile peste mii si peste sute, si slujbasi in slujba imparatului pentru tot ce privea sirul cetelor, sosirea si plecarea lor, luna dupa luna, in toate lunile anului; fiecare ceata era de douazeci si patru de mii de oameni. 27.2 In fruntea celei dintai cete, pentru luna intai, era Iasobeam, fiul lui Zabdiel: si avea o ceata de douazeci si patru de mii de oameni. 27.3 El era din fiii lui Peret, si era capul tuturor capeteniilor ostirii in luna intai. 27.4 In fruntea cetei din luna a doua era Dodai, Ahohitul; Miclot era unul din capii cetei sale. El avea o ceata de douazeci si patru de mii de oameni. 27.5 Capul cetei a treia, pentru luna a treia, era Benaia, fiul preotului Iehoiada, capul; si el avea o ceata de douazeci si patru de mii de oameni. 27.6 Acest Benaia era un viteaz dintre cei treizeci si in fruntea celor treizeci. Fiul sau Amizadab era una din capeteniile cetei sale. 27.7 Al patrulea, pentru luna a patra, era Asael, fratele lui Ioab; si, dupa el, fiul sau Zebadia. El avea o ceata de douazeci si patru de mii de oameni. 27.8 Al cincilea, pentru luna a cincea, era capetenia Samehut, Izrahitul. El avea o ceata de douazeci si patru de mii de oameni. 27.9 Al saselea, pentru luna a sasea, era Ira, fiul lui Iches, Tecoitul. El avea o ceata de douazeci si patru de mii de oameni. 27.10 Al saptelea, pentru luna a saptea, era Helet, Pelonitul, din fiii lui Efraim. El avea o ceata de douazeci de mii de oameni. 27.11 Al optulea, pentru luna a opta, era Sibecai, Husatitul, din familia Zerahitilor. El avea o ceata de douazeci si patru de mii de oameni. 27.12 Al noualea, pentru luna a noua, era Abiezer, din Anatot, din Beniamiti. El avea o ceata de douazeci si patru de mii de oameni. 27.13 Al zecelea, pentru luna a zecea, era Maharai, din Netofa, din familia Zerahitilor. El avea o ceata de douazeci si patru de mii de oameni. 27.14 Al unsprezecelea, pentru luna a unsprezecea, era Benaia, din Piraton, din fiii lui Efraim. El avea o ceata de douazeci si patru de mii de oameni. 27.15 Al doisprezecelea, pentru luna a douasprezecea, era Heldai din Netofa, din familia lui Otniel. El avea o ceata de douazeci si patru de mii de oameni. 27.16 Iata capii semintiilor lui Israel. Capul Rubenitilor: Eliezer, fiul lui Zicri; al Simeonitilor: Sefatia, fiul lui Maaca; 27.17 al Levitilor: Hasabia, fiul lui Chemuel; al familiei lui Aaron: Tadoc; 27.18 al lui Iuda: Elihu, din fratii lui David: al lui Isahar: Omri, fiul lui Micael; 27.19 al lui Zabulon: Isemaia, fiul lui Obadia; al lui Neftali: Ierimot, fiul lui Azriel; 27.20 al fiilor lui Efraim: Hosea, fiul lui Azazia; 27.21 al jumatatii semintiei lui Manase: Ioel, fiul lui Pedaia; al jumatatii semintiei lui Manase din Galaad: Ido, fiul lui Zaharia; al lui Beniamin: Iaasiel, fiul lui Abner: 27.22 al lui Dan: Azareel, fiul lui Ieroham. Acestia sunt capii semintiilor lui Israel. 27.23 David n-a facut numaratoarea celor in varsta de la douazeci de ani in jos din Israel, caci Domnul fagaduise ca va inmulti pe Israel ca stelele cerului. 27.24 Ioab, fiul Teruiei, incepuse numaratoarea, dar n-a ispravit-o, caci Domnul Se maniase pe Israel, din pricina acestei numaratori, care n-a fost trecuta in Cronicile imparatului David. 27.25 Azmavet, fiul lui Adiel, era pus peste vistieriile imparatului; Ionatan, fiul lui Ozia, peste merindele din ogoare, cetati, sate si turnuri; 27.26 Ezri, fiul lui Chelub, peste lucratorii de la tara, care lucrau pamantul; 27.27 Simei, din Rama, peste vii: Zabdi, din Sefam, peste pivnitele cu vin din vii; 27.28 Baal-Hanan, din Gheder, peste maslini si sicomori in campie; Ioas, peste magaziile de untdelemn; 27.29 Sitrai, din Saron, peste boii care pasteau in Saron; Safat, fiul lui Adlai, peste boii din vai; 27.30 Obil, Ismaelitul, peste camile; Iehdia, din Meronot, peste magarite; 27.31 Iaziz, Hagarenitul, peste oi. Toti acestia erau ingrijitori pusi peste averile imparatului David. 27.32 Ionatan, unchiul lui David, era sfetnic, om cu minte si invatat; Iehiel, fiul lui Hacmoni, era langa fiii imparatului; 27.33 Ahitofel era sfetnicul imparatului; Husai, Architul, era prietenul imparatului; 27.34 dupa Ahitofel au fost sfetnici: Iehoiada, fiul lui Benaia, si Abiatar; Ioab era capetenia ostirii imparatului.
28.1 David a chemat la Ierusalim toate capeteniile lui Israel, capeteniile semintiilor, capeteniile cetelor din slujba imparatului, capeteniile peste mii si capeteniile peste sute, pe cei mai mari peste toate averile si turmele imparatului si ale fiilor sai, pe dregatori, pe viteji si pe toti voinicii. 28.2 Imparatul David s-a sculat in picioare si a zis: Ascultati-ma, fratilor si poporul meu! Aveam de gand sa zidesc o casa de odihna pentru chivotul legamantului Domnului si pentru asternutul picioarelor Dumnezeului nostru, si ma pregateam s-o zidesc. 28.3 Dar Dumnezeu mi-a zis: Sa nu zidesti o casa Numelui Meu, caci esti un om de razboi si ai varsat sange. 28.4 Domnul, Dumnezeul lui Israel, m-a ales din toata casa tatalui meu, pentru ca sa fiu imparat al lui Israel pe vecie; caci pe Iuda l-a ales capetenie, casa tatalui meu a ales-o din casa lui Iuda, si dintre fiii tatalui meu pe mine m-a pus sa domnesc peste tot Israelul. 28.5 Dintre toti fiii mei caci Domnul mi-a dat multi fii a ales pe fiul meu Solomon, ca sa-l puna pe scaunul de domnie al imparatiei Domnului, peste Israel. 28.6 El mi-a zis: Fiul tau Solomon Imi va zidi casa si curtile; caci l-am ales ca fiu al Meu; si-i voi fi Tata. 28.7 Ii voi intari imparatia pe vecie, daca se va tine, ca astazi, de implinirea poruncilor si randuielilor Mele. 28.8 Acum, inaintea intregului Israel, inaintea adunarii Domnului, si in fata Dumnezeului nostru care va aude, paziti si puneti-va la inima toate poruncile Domnului, Dumnezeului vostru, ca sa stapaniti aceasta buna tara, si s-o lasati de mostenire fiilor vostri dupa voi pe vecie. 28.9 Si tu, fiule Solomoane, cunoaste pe Dumnezeul tatalui tau, si slujeste-I cu toata inima si cu un suflet binevoitor; caci Domnul cerceteaza toate inimile si patrunde toate inchipuirile si toate gandurile. Daca-L vei cauta, Se va lasa gasit de tine; dar daca-L vei parasi, te va lepada si El pe vecie. 28.10 Vezi acum ca Domnul te-a ales, ca sa zidesti o casa care sa-I slujeasca de locas sfant. Intareste-te si lucreaza. 28.11 David a dat fiului sau Solomon, chipul prispei si cladirilor, odailor vistieriei, odailor de sus, odailor dinauntru, si al odaii pentru scaunul indurarii. 28.12 I-a dat planul a tot ce avea in minte cu privire la curtile Casei Domnului, si toate odaile de jur imprejur pentru vistieriile Casei lui Dumnezeu si vistieriile sfantului locas~ 28.13 si cu privire la cetele preotilor si Levitilor, la tot ce privea slujba Casei Domnului, si la toate uneltele pentru slujba Casei Domnului. 28.14 I-a dat chipul uneltelor de aur, cu greutatea celor ce trebuiau sa fie de aur pentru toate uneltele fiecarei slujbe; si chipul tuturor uneltelor de argint, cu greutatea lor, pentru toate uneltele fiecarei slujbe. 28.15 A dat greutatea sfesnicelor de aur si a candelelor lor de aur cu greutatea fiecarui sfesnic si a candelelor lui; si greutatea sfesnicelor de argint, cu greutatea fiecarui sfesnic si a candelelor lui, dupa intrebuintarea fiecarui sfesnic. 28.16 I-a dat greutatea de aur pentru mesele painilor pentru punerea inainte, pentru fiecare masa; si greutatea de argint pentru mesele de argint. 28.17 I-a dat chipul furculitelor, lighenelor si cestilor de aur curat; chipul potirelor de aur, cu greutatea fiecarui potir, si a potirelor de argint, cu greutatea fiecarui potir; 28.18 si chipul altarului tamaii in aur curatit, cu greutatea lui. I-a mai dat si chipul carului heruvimilor de aur, care isi intind aripile si acopera chivotul legamantului Domnului. 28.19 Toate acestea, a zis David, toate lucrarile izvodului acestuia, mi le-a facut cunoscut Domnul, insemnandu-le in scris cu mana Lui. 28.20 David a zis fiului sau Solomon: Intareste-te, imbarbateaza-te, si lucreaza; nu te teme, si nu te inspaimanta. Caci Domnul Dumnezeu, Dumnezeul meu, va fi cu tine. El nu te va lasa, nici nu te va parasi, pana se va ispravi toata lucrarea pentru slujba Casei Domnului. 28.21 Iata, ai langa tine cetele preotilor si Levitilor pentru toata slujba Casei lui Dumnezeu; si iata ca ai langa tine, pentru toata lucrarea, toti oamenii binevoitori si indemanatici in tot felul de lucrari, si capeteniile si tot poporul, supusi la toate poruncile tale.
29.1 Imparatul David a zis intregii adunari: Fiul meu Solomon, singurul pe care l-a ales Dumnezeu, este tanar si plapand, si lucrarea este insemnata, caci casa aceasta nu este pentru un om, ci este pentru Domnul Dumnezeu. 29.2 Mi-am intrebuintat toate puterile sa pregatesc pentru Casa Dumnezeului meu aur pentru ceea ce trebuie sa fie de aur, argint pentru ceea ce trebuie sa fie de argint, arama pentru ceea ce trebuie sa fie de arama, fier pentru ceea ce trebuie sa fie de fier, si lemn pentru ceea ce trebuie sa fie de lemn, pietre de onix si pietre scumpe de legat, pietre stralucitoare si de felurite culori, tot felul de pietre scumpe, si marmura alba multa. 29.3 Mai mult, in dragostea mea pentru Casa Dumnezeului meu, dau Casei Dumnezeului meu aurul si argintul pe care-l am, afara de tot ce am pregatit pentru casa sfantului locas: 29.4 trei mii de talanti de aur, de aur de Ofir, si sapte mii de talanti de argint curatit, pentru imbracarea peretilor cladirilor~ 29.5 aurul pentru ceea ce trebuie sa fie de aur, si argintul pentru ceea ce trebuie sa fie de argint, si pentru toate lucrarile pe care le vor face lucratorii. Cine vrea sa-si mai aduca de bunavoie astazi darurile inaintea Domnului? 29.6 Capeteniile caselor parintesti, capeteniile semintiilor lui Israel, capeteniile peste mii si peste sute, si ingrijitorii averii imparatului au adus daruri de bunavoie. 29.7 Au dat pentru slujba Casei lui Dumnezeu: cinci mii de talanti de aur, zece mii de darici, zece mii de talanti de argint, optsprezece mii de talanti de arama, si o suta de mii de talanti de fier. 29.8 Cei ce aveau pietre scumpe le-au dat pentru vistieria Casei Domnului in mainile lui Iehiel, Ghersonitul. 29.9 Poporul s-a bucurat de darurile lor de bunavoie, caci le dadeau cu draga inima Domnului; si imparatul David de asemenea s-a bucurat mult. 29.10 David a binecuvantat pe Domnul in fata intregii adunari. El a zis: Binecuvantat sa fii Tu din veac in veac, Doamne, Dumnezeul parintelui nostru Israel! 29.11 A Ta este, Doamne, marirea, puterea si maretia, vesnicia si slava, caci tot ce este in cer si pe pamant este al Tau; a Ta, Doamne, este domnia, caci Tu Te inalti ca un stapan mai presus de orice! 29.12 De la Tine vine bogatia si slava, Tu stapanesti peste tot, in mana Ta este taria si puterea, si mana Ta poate sa mareasca si sa intareasca toate lucrurile. 29.13 Acum, Dumnezeul nostru, Te laudam, si prea marim Numele Tau cel slavit. 29.14 Caci ce sunt eu, si ce este poporul meu, ca sa putem sa-Ti aducem daruri de buna voie? Totul vine de la Tine, si din mana Ta primim ce-Ti aducem. 29.15 Inaintea Ta noi suntem niste straini si locuitori, ca toti parintii nostri. Zilele noastre pe pamant sunt ca umbra, si fara nici o nadejde. 29.16 Doamne, Dumnezeul nostru, din mana Ta vin toate aceste bogatii, pe care le-am pregatit ca sa-Ti zidim o casa, Tie, Numelui Tau celui sfant, si ale Tale sunt toate. 29.17 Stiu, Dumnezeule, ca Tu cercetezi inima, si ca iubesti curatia de inima; de aceea Ti-am adus toate aceste daruri de bunavoie in curatia inimii mele, si am vazut acum cu bucurie pe poporul Tau, care se afla aici, aducandu-Ti de bunavoie darurile lui. 29.18 Doamne, Dumnezeul parintilor nostri Avraam, Isaac si Israel! Tine totdeauna in inima poporului Tau aceste porniri si aceste ganduri, si intareste-i inima in Tine. 29.19 Da fiului meu Solomon o inima buna, ca sa pazeasca poruncile Tale, invataturile Tale, si legile Tale, ca sa implineasca toate aceste lucruri, si sa zideasca el casa pentru care am facut pregatiri. 29.20 David a zis intregii adunari: Binecuvantati pe Domnul, Dumnezeul vostru. Si toata adunarea a binecuvantat pe Domnul, Dumnezeul parintilor lor. Ei s-au plecat si s-au inchinat inaintea Domnului si inaintea imparatului. 29.21 A doua zi dupa aceasta, au adus ca jertfa si ardere de tot Domnului o mie de vitei, o mie de berbeci si o mie de miei, impreuna cu jertfele de bautura obisnuite, si alte jertfe in mare numar pentru tot Israelul. 29.22 Au mancat si au baut in ziua aceea inaintea Domnului cu mare bucurie, au facut a doua oara imparat pe Solomon, fiul lui David, l-au uns inaintea Domnului ca domn, si au uns pe Tadoc ca preot. 29.23 Solomon a sezut pe scaunul de domnie al Domnului, ca imparat in locul tatalui sau David. El a propasit, si tot Israelul l-a ascultat. 29.24 Toate capeteniile si vitejii, si chiar toti fiii imparatului David s-au supus imparatului Solomon. 29.25 Domnul a inaltat tot mai mult pe Solomon, sub ochii intregului Israel, si i-a facut domnia mai stralucita decat a fost a oricarui imparat al lui Israel inaintea lui. 29.26 David, fiul lui Isai, a domnit peste tot Israelul. 29.27 Vremea cat a domnit peste Israel a fost de patruzeci de ani: la Hebron a domnit sapte ani, si la Ierusalim a domnit treizeci si trei de ani. 29.28 A murit la o batranete fericita, satul de zile, de bogatie si de slava. Si in locul lui, a domnit fiul sau Solomon. 29.29 Faptele imparatului David, cele dintai si cele de pe urma, sunt scrise in cartea lui Samuel vazatorul, si in cartea prorocului Natan si in cartea prorocului Gad~ 29.30 impreuna cu toata domnia si toate ispravile lui, precum si ce s-a petrecut pe vremea lui, fie in Israel, fie in toate imparatiile celorlalte tari.
1.1 Solomon, fiul lui David, s-a intarit in domnie; Domnul, Dumnezeul lui, a fost cu el; si l-a inaltat din ce in ce mai mult. 1.2 Solomon a poruncit intregului Israel, capeteniilor peste mii si sute, judecatorilor, mai marilor intregului Israel, capeteniilor caselor parintesti; 1.3 si Solomon s-a dus cu toata adunarea la inaltimea de la Gabaon. Acolo se afla cortul intalnirii lui Dumnezeu, facut in pustie de Moise, robul Domnului. 1.4 Dar chivotul lui Dumnezeu fusese mutat de David din Chiriat-Iearim la locul pe care i-l pregatise, caci ii intinsese un cort la Ierusalim. 1.5 Tot acolo se afla, inaintea cortului Domnului, altarul de arama pe care-l facuse Betalel, fiul lui Uri, fiul lui Hur. 1.6 Solomon si adunarea au cautat pe Domnul. Si acolo, pe altarul de arama care era inaintea cortului intalnirii, a adus Solomon Domnului o mie de arderi de tot. 1.7 In timpul noptii, Dumnezeu S-a aratat lui Solomon, si i-a zis: Cere ce vrei sa-ti dau. 1.8 Solomon a raspuns lui Dumnezeu: Tu ai aratat o mare bunavointa tatalui meu David, si m-ai pus sa domnesc in locul lui. 1.9 Acum, Doamne Dumnezeule, implineasca-se fagaduinta Ta, facuta tatalui meu David, fiindca m-ai pus sa domnesc peste un popor mare la numar ca pulberea pamantului! 1.10 Da-mi dar intelepciune si pricepere, ca sa stiu cum sa ma port in fruntea acestui popor! Caci cine ar putea sa judece pe poporul Tau, pe poporul acesta atat de mare? 1.11 Dumnezeu a zis lui Solomon: Fiindca dorinta aceasta este in inima ta, fiindca nu ceri nici bogatii, nici averi, nici slava, nici moartea vrajmasilor tai, nici chiar o viata lunga, ci ceri pentru tine intelepciune si pricepere ca sa judeci pe poporul Meu, peste care te-am pus sa domnesti~ 1.12 Intelepciunea si priceperea iti sunt date. Iti voi da, pe deasupra, bogatii, averi si slava, cum n-a mai avut niciodata nici un imparat inaintea ta, si cum nici nu va mai avea dupa tine. 1.13 Solomon s-a intors la Ierusalim, dupa ce a parasit inaltimea de la Gabaon si cortul intalnirii. Si a domnit peste Israel. 1.14 Solomon a strans care si calarime; avea o mie patru sute de care si douasprezece mii de calareti, pe care i-a asezat in cetatile unde tinea carele si la Ierusalim langa imparat. 1.15 Imparatul a facut argintul si aurul tot atat de obisnuite la Ierusalim ca pietrele, si cedrii tot atat de obisnuiti ca sicomorii care cresc in campie. 1.16 Solomon isi aducea caii din Egipt; o ceata de negustori ai imparatului se duceau si-i luau in cete pe un pret hotarat; 1.17 se duceau si aduceau din Egipt un car cu sase sute de sicli de argint, si un cal cu o suta cincizeci de sicli. Tot asa aduceau si pentru toti imparatii Hetitilor si pentru imparatii Siriei.
2.1 Solomon a poruncit sa se zideasca o casa Numelui Domnului si o casa imparateasca pentru el. 2.2 Solomon a numarat saptezeci de mii de oameni, ca sa duca sarcinile, optzeci de mii ca sa taie pietre pe munte, si trei mii sase sute ca sa-i privegheze. 2.3 Solomon a trimis sa spuna lui Hiram, imparatul Tirului: Fa-mi si mie cum ai facut tatalui meu David, caruia i-ai trimis cedri, ca sa-si zideasca o casa de locuit. 2.4 Iata, eu inalt o casa Numelui Domnului, Dumnezeului meu, ca sa I-o inchin Lui, sa ard inaintea Lui tamaie mirositoare, sa aduc necurmat in ea painile pentru punerea inainte, si sa aduc arderile de tot de dimineata si de seara, in zilele de Sabat, de luna noua, si de sarbatoare ale Domnului, Dumnezeului nostru, dupa o lege vesnica pentru Israel. 2.5 Casa pe care o voi zidi trebuie sa fie mare, caci Dumnezeul nostru este mai mare decat toti dumnezeii. 2.6 Dar cine poate sa-I zideasca o casa, cand cerurile si cerurile cerurilor nu-L pot cuprinde? Si cine sunt eu, ca sa-I zidesc o casa, decat doar ca sa ard tamaie inaintea Lui? 2.7 Trimite-mi dar un om iscusit in lucrarea aurului, argintului, aramei si fierului, a materiilor vopsite in purpura, a materiilor de culoarea carmazului si de culoare albastra, si care sa cunoasca sapatura in lemn, ca sa lucreze cu mesterii iscusiti care sunt la mine in Iuda si la Ierusalim si pe care i-a ales tatal meu David. 2.8 Trimite-mi din Liban si lemn de cedru, de chiparos si de santal; caci stiu ca slujitorii tai se pricep sa taie lemne din Liban. Iata ca slujitorii mei vor fi cu ai tai. 2.9 Sa mi se pregateasca lemn din belsug, caci casa pe care o voi zidi, va fi mare si mareata. 2.10 Slujitorilor tai care vor taia, care vor dobori jos lemnele, le voi da douazeci de mii de cori de grau treierat, douazeci de mii de cori de orz, douazeci de mii de bati de vin si douazeci de mii de bati de untdelemn. 2.11 Hiram, imparatul Tirului, a raspuns astfel, printr-o scrisoare, pe care a trimis-o lui Solomon: Pentru ca Domnul iubeste pe poporul Sau, de aceea te-a pus imparat peste ei. 2.12 Hiram a mai zis: Binecuvantat sa fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, care a facut cerurile si pamantul, ca a dat imparatului David un fiu intelept, priceput si cuminte, care va zidi o casa Domnului si o casa imparateasca pentru el! 2.13 Iti trimit dar un om mester si priceput, pe Huram-Abi~ 2.14 fiul unei femei dintre fetele lui Dan, si al unui tata Tirian. El este mester pentru lucrarile in aur, in argint, in arama si in fier, in piatra si in lemn, in materii vopsite, in purpura si in albastru, in materii de vison si carmaz, si pentru orice fel de sapaturi si lucruri mestesugite, care i se dau de facut. El va lucra cu oamenii tai iscusiti si cu oamenii iscusiti ai domnului meu David, tatal tau. 2.15 Acum, domnul meu sa trimita slujitorilor tai graul, orzul, untdelemnul si vinul de care a vorbit. 2.16 Si noi vom taia lemne din Liban atat cat vei avea nevoie; ti le vom trimite pe mare in plute pana la Iafo, si de acolo tu le vei sui la Ierusalim. 2.17 Solomon a numarat pe toti strainii care erau in tara lui Israel, si a caror numaratoare fusese facuta de tatal sau David. S-au gasit o suta cincizeci si trei de mii sase sute. 2.18 Si a luat din ei saptezeci de mii, ca sa poarte sarcinile, optzeci de mii sa taie pietre in munte, si trei mii sase sute, ca sa privegheze si sa indemne pe popor la lucru.
3.1 Solomon a inceput zidirea Casei Domnului la Ierusalim, pe muntele Moria, care fusese aratat tatalui sau David, in locul pregatit de David in aria lui Ornan, Iebusitul. 3.2 A inceput sa zideasca in a doua zi a lunii a doua, in al patrulea an al domniei lui. 3.3 Iata pe ce temelii a zidit Solomon Casa lui Dumnezeu. Lungimea, in coti de masura cea veche a cotilor, era de saizeci de coti, iar latimea de douazeci de coti. 3.4 Pridvorul dinainte avea douazeci de coti lungime, cat era de lata casa, si o suta douazeci de coti inaltime; Solomon l-a acoperit pe dinauntru cu aur curat. 3.5 A imbracat cu lemn de chiparos casa cea mare, a acoperit-o cu aur curat, si a sapat pe ea finici si impletituri de lantisoare. 3.6 A acoperit casa cu pietre scumpe ca podoaba; si aurul era aur din Parvaim. 3.7 A acoperit cu aur casa, barnele, pragurile, peretii si usile, si a pus sa sape heruvimi pe pereti. 3.8 A facut casa Locului prea sfant. Ea era lunga de douazeci de coti, cat largimea casei, si larga de douazeci de coti. A acoperit-o cu aur curat, care pretuia sase sute de talanti. 3.9 Greutatea aurului pentru cuie se ridica la cincizeci de sicli. A imbracat cu aur si odaile de sus. 3.10 A facut in casa Locului prea sfant doi heruvimi sapati, si i-a acoperit cu aur. 3.11 Aripile heruvimilor aveau o lungime de douazeci de coti. Aripa celui dintai, lunga de cinci coti, atingea zidul casei; si cealalta aripa, lunga tot de cinci coti, atingea aripa celui de al doilea heruvim. 3.12 Aripa celui de al doilea heruvim, lunga de cinci coti, atingea zidul casei; si cealalta aripa, lunga tot de cinci coti, se unea cu aripa celui dintai heruvim. 3.13 Aripile acestor heruvimi, intinse, aveau douazeci de coti. Ei stateau in picioare, cu fata intoarsa spre casa. 3.14 A facut perdeaua albastra, purpurie si caramizie, si de in subtire, si a lucrat heruvimi pe ea. 3.15 A facut inaintea casei doi stalpi de treizeci si cinci de coti inaltime, cu un cap de cinci coti in varful lor. 3.16 A facut niste retele ca acelea care erau in Locul prea sfant, si le-a pus pe varful stalpilor. Apoi a facut o suta de rodii pe care le-a pus pe retele. 3.17 A asezat stalpii in partea dinainte a Templului, unul la dreapta si altul la stanga; a numit pe cel de la dreapta Iachin, si pe cel de la stanga Boaz.
4.1 A facut un altar de arama, lung de douazeci de coti, lat de douazeci de coti, si inalt de zece coti. 4.2 A facut marea turnata. Ea avea zece coti de la o margine la alta, era rotunda de tot, inalta de cinci coti, si un fir de treizeci de coti ar fi inconjurat-o. 4.3 Sub marginea ei, de jur imprejur, erau niste chipuri de boi, cate zece de fiecare cot, de jur imprejurul marii; boii asezati pe doua randuri, erau turnati dintr-o singura bucata cu ea. 4.4 Era asezata pe doisprezece boi, dintre care trei intorsi spre miazanoapte, trei intorsi spre apus, trei intorsi spre miazazi, si trei intorsi spre rasarit; marea era asezata pe ei, si toata partea dinapoi a trupurilor lor era inauntru. 4.5 Grosimea ei era de un lat de mana, si marginea, ca marginea unui pahar, era facuta in felul unei flori de crin. Puteau sa incapa in ea trei mii de bati. 4.6 A facut zece lighene, si a pus cinci la dreapta si cinci la stanga, ca sa slujeasca la curatiri: in ele se spalau feluritele parti ale arderilor de tot. Marea era pentru spalarea preotilor. 4.7 A mai facut zece sfesnice de aur, dupa porunca privitoare la ele, si le-a asezat in Templu, cinci la dreapta si cinci la stanga. 4.8 A mai facut zece mese, si le-a asezat in Templu, cinci la dreapta si cinci la stanga. 4.9 A mai facut curtea preotilor, si curtea cea mare, cu portile ei, ale caror aripi le-a acoperit cu arama 4.10 A asezat marea in partea dreapta, la miazazi-rasarit. 4.11 Hiram a facut cenusarele, lopetile si potirele. Astfel a ispravit Hiram lucrarea pe care i-a dat-o imparatul Solomon s-o faca pentru Casa lui Dumnezeu: 4.12 doi stalpi, cu cele doua capete si acoperisurile lor cu cununi de pe varful stalpilor; cele doua retele pentru acoperirea celor doua acoperisuri ale capetelor de pe varful stalpilor; 4.13 cele patru sute de rodii pentru cele doua retele, cate doua siruri de rodii pentru fiecare retea, pentru acoperirea celor doua acoperisuri cu cununi ale capetelor de pe varful stalpilor; 4.14 cele zece temelii, si cele zece lighene de pe temelii; 4.15 marea, si cei doisprezece boi de sub ea; 4.16 cenusarele, lopetile si furculitele. Toate aceste unelte, pe care le-a dat imparatul Solomon lui Huram-Abi sa le faca pentru Casa Domnului, erau de arama lustruita. 4.17 Imparatul a pus sa le toarne in campia Iordanului, intr-un pamant cleios, intre Sucot si Tereda. 4.18 Solomon a facut toate aceste unelte in numar atat de mare, incat nu s-a putut cerceta greutatea aramei. 4.19 Solomon a mai facut toate celelalte unelte pentru Casa lui Dumnezeu: altarul de aur, mesele pe care se puneau painile pentru punerea inaintea Domnului; 4.20 sfesnicele si candelele lor de aur curat, care trebuiau aprinse, dupa porunca inaintea Locului prea sfant~ 4.21 florile, candelele, si mucarile de aur, de aur foarte curat: 4.22 cutitele, potirele, cestile si catuile de aur curat; si aripile de aur pentru usa dinauntru a casei, de la intrarea Locului prea sfant, si pentru usa casei de la intrarea Templului.
5.1 Astfel a fost ispravita toata lucrarea pe care a facut-o Solomon pentru Casa Domnului. Apoi a adus argintul, aurul si toate uneltele pe care le inchinase Domnului tatal sau David, si le-a pus in vistieriile Casei lui Dumnezeu. 5.2 Atunci Solomon a strans la Ierusalim pe batranii lui Israel si pe toate capeteniile semintiilor, pe capii familiilor copiilor lui Israel, ca sa mute din cetatea lui David, adica din Sion, chivotul legamantului Domnului. 5.3 Toti barbatii lui Israel s-au adunat la imparat, pentru sarbatoarea din luna a saptea. 5.4 Cand au ajuns toti batranii lui Israel, Levitii au ridicat chivotul. 5.5 Au adus chivotul, cortul intalnirii, si toate uneltele sfinte care erau in cort: preotii si Levitii le-au dus. 5.6 Imparatul Solomon si toata adunarea lui Israel, chemata la el, a stat inaintea chivotului. Au jertfit oi si boi, care nu se pot nici socoti, nici numara, din pricina multimii lor. 5.7 Preotii au dus chivotul legamantului Domnului la locul lui, in sfantul locas al casei, in Locul prea sfant, sub aripile heruvimilor. 5.8 Heruvimii aveau aripile intinse peste locul chivotului, si acopereau chivotul si drugii lui pe deasupra. 5.9 Drugilor li se daduse o astfel de lungime incat capetele lor se vedeau la o departare de chivot dinaintea sfantului locas, dar nu se vedeau de afara. Chivotul a fost acolo pana in ziua de azi. 5.10 In chivot nu erau decat cele doua table, pe care le pusese acolo Moise, in Horeb, cand a facut Domnul legamant cu copiii lui Israel, la iesirea lor din Egipt. 5.11 In clipa cand au iesit preotii din Locul sfant, caci toti preotii de fata se sfintisera fara sa mai tina sirul cetelor~ 5.12 si toti Levitii care erau cantareti: Asaf, Heman, Iedutun, fiii si fratii lor, imbracati in in subtire, stateau la rasaritul altarului cu chimvale, alaute si harfe, si aveau cu ei o suta douazeci de preoti care sunau din trambite; 5.13 si cand cei ce sunau din trambite si cei ce cantau, unindu-se intr-un glas ca sa mareasca si sa laude pe Domnul, au sunat din trambite, chimvale si celelalte instrumente, si au marit pe Domnul prin aceste cuvinte: Caci este bun, caci indurarea Lui tine in veci! in clipa aceea, casa, si anume Casa Domnului, s-a umplut cu un nor. 5.14 Preotii n-au putut sa mai stea acolo ca sa faca slujba, din pricina norului; caci slava Domnului umpluse Casa lui Dumnezeu.
6.1 Atunci Solomon a zis: Domnul a zis ca vrea sa locuiasca in intuneric! 6.2 Si eu am zidit o casa care-Ti va fi locuinta, un loc unde vei locui in veci! 6.3 Imparatul si-a intors fata, si a binecuvantat toata adunarea lui Israel. Si toata adunarea lui Israel statea in picioare. 6.4 Si el a zis: Binecuvantat sa fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, care a vorbit cu gura Sa tatalui meu David, si a implinit prin puterea Sa ce spusese, cand a zis: 6.5 Din ziua cand am scos pe poporul Meu din tara Egiptului, n-am ales nici o cetate dintre toate semintiile lui Israel, ca sa se zideasca acolo o casa in care sa locuiasca Numele Meu, si n-am ales pe nici un om, care sa fie capetenia poporului Meu Israel. 6.6 Ci Ierusalimul l-am ales, pentru ca in el sa locuiasca Numele Meu, si pe David l-am ales, ca sa domneasca peste poporul Meu Israel! 6.7 Tatal meu David avea de gand sa zideasca o casa Numelui Domnului, Dumnezeului lui Israel. 6.8 Si Domnul a zis tatalui meu David: Fiindca ai avut de gand sa zidesti o casa Numelui Meu, bine ai facut ca ai avut gandul acesta. 6.9 Numai ca nu tu vei zidi casa; ci fiul tau, iesit din tine, va zidi Numelui Meu o casa. 6.10 Domnul a implinit cuvantul pe care-l spusese. Eu m-am ridicat in locul tatalui meu David, si am sezut pe scaunul de domnie al lui Israel, cum vestise Domnul, si am zidit o casa Numelui Domnului, Dumnezeului lui Israel. 6.11 Am asezat in ea chivotul, in care este legamantul Domnului, legamantul pe care l-a facut El cu copiii lui Israel. 6.12 Solomon s-a asezat inaintea altarului Domnului, in fata intregii adunari a lui Israel, si a intins mainile. 6.13 Caci Solomon facuse o treapta de arama, si o pusese in mijlocul curtii. Ea era lunga de cinci coti, lata de cinci coti, si inalta de trei coti; a sezut pe ea, s-a asezat in genunchi in fata intregii adunari a lui Israel, si a intins mainile spre cer. 6.14 Si a zis: Doamne, Dumnezeul lui Israel! Nu este Dumnezeu ca Tine, in ceruri si pe pamant: Tu tii legamantul si indurarea Ta fata de robii Tai, care umbla inaintea Ta cu toata inima lor! 6.15 Astfel, Ti-ai tinut cuvantul dat robului Tau David, tatal meu; si ce ai spus cu gura Ta, implinesti astazi prin puterea Ta. 6.16 Acum, Doamne, Dumnezeul lui Israel, tine fagaduinta pe care ai facut-o tatalui meu David, cand ai zis: Niciodata nu vei fi lipsit inaintea Mea de un urmas care sa sada pe scaunul de domnie al lui Israel, numai fiii tai sa ia seama la calea lor si sa mearga in legea Mea, cum ai mers tu inaintea Mea. 6.17 Implineasca-se dar, Doamne, Dumnezeul lui Israel, fagaduinta pe care ai facut-o robului Tau David! 6.18 Dar ce! Sa locuiasca Dumnezeu cu adevarat impreuna cu omul pe pamant? Iata ca cerurile, si cerurile cerurilor nu Te pot cuprinde: cu cat mai putin aceasta casa, pe care am zidit-o eu! 6.19 Totusi, Doamne, Dumnezeul meu, ia aminte la rugaciunea robului Tau si la cererea lui! Asculta strigatul si rugaciunea pe care Ti-o face robul Tau. 6.20 Ochii Tai sa fie zi si noapte deschisi peste casa aceasta, peste locul despre care ai zis ca acolo va fi Numele Tau! Asculta rugaciunea pe care o face robul Tau in locul acesta! 6.21 Asculta cererile robului Tau si ale poporului Tau Israel, cand se vor ruga in locul acesta! Asculta din locul locuintei Tale, din ceruri, asculta si iarta! 6.22 Daca va pacatui cineva impotriva aproapelui sau, si se va pune peste el un juramant ca sa-l faca sa jure, si daca va veni sa jure inaintea altarului Tau, in casa aceasta, 6.23 asculta-l din ceruri, lucreaza, si judeca pe robii Tai: osandeste pe cel vinovat, si fa ca purtarea lui sa cada asupra capului lui; fa dreptate celui nevinovat, si rasplateste-i, dupa nevinovatia lui! 6.24 Cand poporul tau Israel va fi batut de vrajmas, pentru ca a pacatuit impotriva Ta: daca se vor intoarce la Tine si vor da slava Numelui Tau, daca Iti vor face rugaciuni si cereri in casa aceasta, 6.25 asculta-i din ceruri, iarta pacatul poporului Tau Israel, si adu-i inapoi in tara pe care ai dat-o lor si parintilor lor. 6.26 Cand cerul va fi inchis, si nu va fi ploaie, din pricina pacatelor lor impotriva Ta: daca se vor ruga in acest loc, si vor da slava Numelui Tau, si daca se vor intoarce de la pacatele lor (pentru ca-i vei fi pedepsit)~ 6.27 asculta-i din ceruri, iarta pacatul robilor Tai si al poporului Tau Israel, invata-i calea cea buna in care trebuie sa mearga, si trimite ploaie pe pamantul pe care l-ai dat de mostenire poporului Tau! 6.28 Cand vor fi in tara foametea, ciuma, rugina in grau, si malura, lacustele de un soi sau altul, cand vrajmasul va impresura pe poporul Tau, in tara lui, in cetatile lui, cand vor fi urgii sau boli de vreun fel: 6.29 daca un om, daca tot poporul Tau Israel va face rugaciuni si cereri, si fiecare isi va cunoaste rana si durerea si va intinde mainile spre casa aceasta, 6.30 asculta-l din ceruri, din locul locuintei Tale, si iarta-l; rasplateste fiecaruia dupa caile lui, Tu care cunosti inima fiecaruia, caci numai Tu cunosti inima copiilor oamenilor, 6.31 ca sa se teama de Tine, si sa umble in caile Tale tot timpul cat vor trai in tara, pe care ai dat-o parintilor nostri! 6.32 Cand strainul, care nu este din poporul tau Israel, va veni dintr-o tara departata, din pricina Numelui Tau celui mare, din pricina mainii Tale celei tari si din pricina bratului Tau intins, cand va veni sa se roage in casa aceasta, 6.33 asculta-l din ceruri, din locul locuintei Tale, si da strainului aceluia tot ce-Ti va cere, pentru ca toate popoarele pamantului sa cunoasca Numele Tau, sa se teama de Tine, ca poporul Tau Israel, si sa stie ca Numele Tau este chemat peste casa aceasta, pe care am zidit-o! 6.34 Cand va iesi poporul Tau la lupta impotriva vrajmasilor lui, urmand calea pe care ii vei porunci s-o urmeze: daca Iti vor face rugaciuni, cu privirile indreptate spre cetatea aceasta pe care ai ales-o si spre casa pe care am zidit-o in Numele Tau, 6.35 asculta din ceruri rugaciunile si cererile lor, si fa-le dreptate! 6.36 Cand vor pacatui impotriva Ta, caci nu este om care sa nu pacatuiasca, si cand vei fi maniat impotriva lor si-i vei da in mana vrajmasului, care-i va duce robi intr-o tara departata sau apropiata: 6.37 daca isi vor veni in fire in tara unde vor fi robi, daca se vor intoarce la Tine, si Iti vor face cereri in tara robiei lor, si vor zice: Am pacatuit, am savarsit faradelegi, am facut rau! 6.38 daca se vor intoarce la Tine din toata inima lor si din tot sufletul lor, in tara robiei lor, unde au fost dusi robi, daca-Ti vor face rugaciuni, cu privirile intoarse spre tara lor, pe care ai dat-o parintilor lor, spre cetatea pe care ai ales-o si spre casa pe care am zidit-o Numelui Tau, 6.39 asculta din ceruri, din locul locuintei Tale, rugaciunile si cererile lor, si fa-le dreptate: iarta poporului Tau pacatele facute impotriva Ta! 6.40 Acum, Dumnezeule, ochii Tai sa fie deschisi, si urechile sa-Ti fie cu luare aminte la rugaciunea facuta in locul acesta! 6.41 Acum, Doamne, Dumnezeule, scoala-Te, vino la locul Tau de odihna, Tu si chivotul maretiei Tale. Preotii Tai, Doamne Dumnezeule, sa fie imbracati cu mantuirea, si preaiubitii Tai sa se bucure de fericire! 6.42 Doamne Dumnezeule, nu indeparta pe unsul Tau, adu-Ti aminte de bunatatile fagaduite robului Tau David!
7.1 Cand si-a ispravit Solomon rugaciunea, s-a pogorat foc din cer si a mistuit arderea de tot si jertfele, si slava Domnului a umplut casa. 7.2 Preotii nu puteau sa intre in Casa Domnului, caci slava Domnului umplea Casa Domnului. 7.3 Toti copiii lui Israel au vazut pogorandu-se focul si slava Domnului peste casa; ei si-au plecat fata la pamant pe pardoseala, s-au inchinat, si au laudat pe Domnul, zicand: Caci este bun, caci indurarea Lui tine in veac! 7.4 Imparatul si tot poporul au adus jertfe inaintea Domnului. 7.5 Imparatul Solomon a junghiat douazeci si doua de mii de boi si o suta douazeci de mii de oi. Astfel au facut imparatul si tot poporul sfintirea Casei lui Dumnezeu. 7.6 Preotii stateau la locul lor, si tot astfel si Levitii, cu instrumentele facute in cinstea Domnului de imparatul David, pentru cantarea laudelor Domnului, cand i-a insarcinat David sa mareasca pe Domnul, zicand: Caci indurarea lui tine in veac! Preotii sunau din trambite in fata lor. Si tot Israelul era de fata. 7.7 Solomon a sfintit si mijlocul curtii, care este inaintea Casei Domnului; caci acolo a adus arderile de tot si grasimile jertfelor de multumire, pentru ca altarul de arama, pe care-l facuse Solomon, nu putea cuprinde arderile de tot, darurile de mancare si grasimile. 7.8 Solomon a praznuit sarbatoarea in vremea aceea sapte zile, si tot Israelul a praznuit impreuna cu el; venise o mare multime de oameni, de la intrarea Hamatului pana la paraul Egiptului. 7.9 In ziua a opta, au avut o adunare de sarbatoare; caci sfintirea altarului au facut-o sapte zile, si sarbatoarea tot sapte zile. 7.10 In a douazeci si treia zi a lunii a saptea, Solomon a trimis inapoi in corturi pe popor, care era vesel si multumit de binele pe care-l facuse Domnul lui David, lui Solomon si poporului Sau Israel. 7.11 Cand a ispravit Solomon Casa Domnului si casa imparatului, si a izbutit in tot ce-si pusese de gand sa faca in Casa Domnului si in casa imparatului~ 7.12 Domnul S-a aratat lui Solomon noaptea, si i-a zis: Iti ascult rugaciunea, si aleg locul acesta drept casa unde va trebui sa Mi se aduca jertfe. 7.13 Cand voi inchide cerul, si nu va fi ploaie, cand voi porunci lacustelor sa manance tara, cand voi trimite ciuma in poporul Meu: 7.14 daca poporul Meu peste care este chemat Numele Meu se va smeri, se va ruga, si va cauta Fata Mea, si se va abate de la caile lui rele, il voi asculta din ceruri, ii voi ierta pacatul, si-i voi tamadui tara. 7.15 Ochii Mei vor fi deschisi de acum, si urechile Mele vor fi cu luare aminte la rugaciunea facuta in locul acesta. 7.16 Acum, aleg si sfintesc casa aceasta, pentru ca Numele Meu sa locuiasca in ea pe vecie, si voi avea totdeauna ochii si inima Mea acolo. 7.17 Si tu, daca vei umbla inaintea Mea cum a umblat tatal tau David, facand tot ce ti-am poruncit, si daca vei pazi legile si poruncile Mele~ 7.18 voi intari scaunul de domnie al imparatiei tale, cum am fagaduit tatalui tau David, cand am zis: Niciodata nu vei fi lipsit de un urmas, care sa domneasca peste Israel. 7.19 Dar daca va veti abate, daca veti parasi legile si poruncile Mele, pe care vi le-am dat, si daca va veti duce sa slujiti altor dumnezei si sa va inchinati inaintea lor~ 7.20 va voi smulge din tara Mea, pe care v-am dat-o, voi lepada de la Mine casa aceasta, pe care am inchinat-o Numelui Meu, si o voi face de pomina si de batjocura printre toate popoarele. 7.21 Si cat de inalta este casa aceasta, oricine va trece pe langa ea, va ramane incremenit, si va zice: Pentru ce a facut Domnul asa tarii si casei acesteia? 7.22 Si se va raspunde: Pentru ca au parasit pe Domnul, Dumnezeul parintilor lor, care i-a scos din tara Egiptului, pentru ca s-au alipit de alti dumnezei, s-au inchinat inaintea lor si le-au slujit; iata de ce a trimis peste ei toate aceste rele.
8.1 Dupa douazeci de ani, in timpul carora Solomon a zidit Casa Domnului si casa lui insusi~ 8.2 a intarit cetatile, pe care i le-a dat Hiram si a asezat in ele pe copiii lui Israel. 8.3 Solomon a mers impotriva Hamatului, la Toba, si a pus stapanire pe ea. 8.4 A intarit Tadmorul in pustie, si toate cetatile care slujeau ca cetati pentru merinde in Hamat. 8.5 A intarit apoi Bet-Horonul de sus si Bet-Horonul de jos, ca cetati intarite cu ziduri, porti si zavoare; 8.6 Baalatul, si toate cetatile care slujeau ca cetati pentru merinde si care tineau de el, toate cetatile pentru care, cetatile pentru calarime, si tot ce a gasit cu cale Solomon sa zideasca la Ierusalim, la Liban, si in toata tara al carei stapan era. 8.7 Pe tot poporul care mai ramasese din Hetiti, din Amoriti, din Fereziti, din Heviti si din Iebusiti, care nu facea parte din Israel~ 8.8 pe urmasii lor care ramasesera dupa ei in tara si pe care nu-i nimicisera copiii lui Israel, Solomon i-a ridicat ca oameni de corvoada, ceea ce au fost pana in ziua de azi. 8.9 Solomon n-a intrebuintat ca robi pentru lucrarile lui, pe nici unul din copiii lui Israel: caci ei erau oameni de razboi, capeteniile lui, slujbasii lui, mai marii carelor si calarimii lui. 8.10 Capeteniile puse de imparatul Solomon in fruntea poporului, si insarcinati sa privegheze peste el, erau in numar de doua sute cincizeci. 8.11 Solomon a suit pe fata lui Faraon din cetatea lui David in casa pe care i-o zidise; caci a zis: Nevasta mea sa nu locuiasca in casa lui David, imparatul lui Israel, pentru ca locurile in care a intrat chivotul Domnului sunt sfinte. 8.12 Atunci Solomon a adus arderi de tot Domnului pe altarul Domnului, pe care-l zidise inaintea pridvorului. 8.13 Aducea ce era poruncit de Moise pentru fiecare zi, pentru zilele de Sabat, pentru zilele de luna noua, si pentru sarbatori, de trei ori pe an, la sarbatoarea azimelor, la sarbatoarea saptamanilor, si la sarbatoarea corturilor. 8.14 A pus in slujbele lor, asa cum le randuise tatal sau David, cetele preotilor, dupa slujba lor, pe Leviti dupa insarcinarea lor, care era sa mareasca pe Domnul si sa faca zi de zi de slujba in fata preotilor, si pe usieri, impartiti la fiecare usa, dupa cetele lor: caci asa poruncise David, omul lui Dumnezeu. 8.15 Nu s-au abatut de la porunca imparatului cu privire la preoti si Leviti, nici cu privire la vreun alt lucru, nici in privinta vistieriilor. 8.16 Asa s-a infaptuit toata lucrarea lui Solomon, din ziua cand s-a pus temelia Casei Domnului si pana in ziua cand a fost ispravita. Casa Domnului a fost deci ispravita. 8.17 Solomon a plecat atunci la Etion-Gheber si la Elot, pe tarmul marii, in tara Edomului. 8.18 Si Hiram i-a trimis, prin slujitorii sai, corabii si slujitori care cunosteau marea. Ei s-au dus cu slujitorii lui Solomon la Ofir, si au luat de acolo patru sute cincizeci de talanti de aur, pe care i-au adus imparatului Solomon.
9.1 Imparateasa din Seba a auzit de faima lui Solomon, si a venit la Ierusalim ca sa-l incerce prin intrebari grele. Ea avea un alai foarte mare, si camile incarcate cu mirodenii, aur mult de tot si pietre scumpe. S-a dus la Solomon, si i-a spus tot ce avea pe inima. 9.2 Solomon i-a raspuns la toate intrebarile, si n-a fost nimic pe care sa nu fi stiut Solomon sa i-l lamureasca. 9.3 Imparateasa din Seba a vazut intelepciunea lui Solomon, si casa pe care o zidise~ 9.4 si bucatele de la masa lui, si locuinta slujitorilor lui, si slujbele si hainele celor ce-i slujeau, si paharnicii lui si hainele lor, si treptele pe care se suia la Casa Domnului. Uimita~ 9.5 ea a zis imparatului: Era adevarat deci ce am auzit eu in tara mea despre faptele si intelepciunea ta! 9.6 Nu credeam tot ce se zicea, pana n-am venit si am vazut cu ochii mei. Si iata ca nu mi s-a istorisit nici jumatate din marirea si intelepciunea ta. Tu intreci faima pe care am auzit-o despre tine. 9.7 Ferice de oamenii tai, ferice de slujitorii tai, care sunt pururea inaintea ta, si care aud intelepciunea ta! 9.8 Binecuvantat sa fie Domnul, Dumnezeul tau, care S-a indurat de tine, si te-a pus pe scaunul Lui de domnie ca imparat pentru Domnul, Dumnezeul tau! Pentru ca Dumnezeul tau iubeste pe Israel si vrea sa-l faca sa ramana in picioare pe vecie, pentru aceea te-a pus imparat peste el, ca sa faci judecata si dreptate. 9.9 Ea a dat imparatului o suta douazeci de talanti de aur, foarte multe mirodenii, si pietre scumpe. N-au mai fost mirodenii ca cele date imparatului Solomon de imparateasa din Seba. 9.10 Slujitorii lui Hiram si slujitorii lui Solomon, care au adus aur din Ofir, au adus si lemn mirositor si pietre scumpe. 9.11 Imparatul a facut cu lemnul mirositor scari pentru Casa Domnului si pentru casa imparatului, si harfe si alaute pentru cantareti. Nu se mai vazuse asa ceva in tara lui Iuda. 9.12 Imparatul Solomon a dat imparatesei din Seba tot ce a dorit ea, ce a cerut, mai mult decat adusese ea imparatului. Apoi s-a intors si s-a dus in tara ei, ea si slujitorii ei. 9.13 Greutatea aurului care venea pe fiecare an lui Solomon era de sase sute saizeci si sase de talanti de aur~ 9.14 afara de ce lua de la negustorii cei mari si de la cei mici, de la toti imparatii Arabiei si de la dregatorii tarii, care aduceau aur si argint lui Solomon. 9.15 Imparatul Solomon a facut doua sute de scuturi mari de aur batut, si pentru fiecare din ele a intrebuintat sase sute de sicli de aur batut~ 9.16 si alte trei sute de scuturi de aur batut, si pentru fiecare din ele a intrebuintat trei sute de sicli de aur; si imparatul le-a pus in casa padurii Libanului. 9.17 Imparatul a facut un mare scaun de domnie de fildes, si l-a acoperit cu aur curat. 9.18 Scaunul acesta de domnie avea sase trepte, si un asternut pentru picioare, de aur, care se tinea de scaunul de domnie; de fiecare parte a scaunului erau rezematori, langa rezematori erau doi lei~ 9.19 si pe cele sase trepte, de o parte si de alta, erau doisprezece lei. Asa ceva nu s-a facut pentru nici o imparatie. 9.20 Toate paharele imparatului Solomon erau de aur, si toate vasele din casa padurii Libanului erau de aur curat. Nu era nimic de argint: argintului nu i se dadea nici un pret, pe vremea lui Solomon. 9.21 Caci imparatul avea corabii din Tarsis care calatoreau cu slujitorii lui Hiram; si la fiecare trei ani veneau corabiile din Tarsis, aducand aur si argint, fildes, maimute si pauni. 9.22 Imparatul Solomon a intrecut pe toti imparatii pamantului prin bogatiile si intelepciunea lui. 9.23 Toti imparatii pamantului cautau sa vada pe Solomon, ca sa auda intelepciunea pe care o pusese Dumnezeu in inima lui. 9.24 Si fiecare din ei isi aducea darul lui, lucruri de argint si lucruri de aur, haine, arme, mirodenii, cai si catari; asa era in fiecare an. 9.25 Solomon avea patru mii de iesle pentru caii de la carele lui, si douasprezece mii de calareti pe care i-a asezat in cetatile unde isi tinea carele si la Ierusalim langa imparat. 9.26 El stapanea peste toti imparatii, de la Rau pana la tara Filistenilor si pana la hotarul Egiptului. 9.27 Imparatul a facut argintul tot asa de obisnuit la Ierusalim ca pietrele, si cedrii tot atat de multi ca smochinii salbatici, care cresc pe campie. 9.28 Din Egipt si din toate tarile se aduceau cai pentru Solomon. 9.29 Celelalte fapte ale lui Solomon, cele dintai si cele de pe urma, nu sunt scrise oare in Cartea prorocului Natan, in prorocia lui Ahia din Silo, si in descoperirile prorocului Ieedo despre Ieroboam, fiul lui Nebat? 9.30 Solomon a domnit patruzeci de ani la Ierusalim peste tot Israelul. 9.31 Apoi Solomon a adormit cu parintii lui, si l-au ingropat in cetatea tatalui sau David. Si, in locul lui, a domnit fiul sau Roboam.
10.1 Roboam s-a dus la Sihem, caci tot Israelul venise la Sihem sa-l faca imparat. 10.2 Cand a auzit lucrul acesta, Ieroboam, fiul lui Nebat, era in Egipt, unde fugise de imparatul Solomon; si s-a intors din Egipt. 10.3 Au trimis sa-l cheme. Atunci Ieroboam si tot Israelul au venit la Roboam si i-au vorbit asa: 10.4 Tatal tau ne-a ingreuiat jugul: acum usureaza aceasta aspra robie si jugul greu pe care l-a pus peste noi tatal tau. Si iti vom sluji. 10.5 El le-a zis: Intoarceti-va la mine dupa trei zile. Si poporul a plecat. 10.6 Imparatul Roboam a intrebat pe batranii care fusesera cu tatal sau Solomon, in timpul vietii lui, si a zis: Ce ma sfatuiti sa raspund poporului acestuia? 10.7 Si iata ce i-au zis ei: Daca vei fi bun cu poporul acesta, daca-i vei primi bine, si daca le vei vorbi cu bunavointa, iti vor sluji pe vecie. 10.8 Dar Roboam a lasat sfatul pe care i-l dadeau batranii, si a intrebat pe tinerii care crescusera cu el si care-l inconjurau. 10.9 El le-a zis: Ce ma sfatuiti sa raspund poporului acestuia care-mi vorbeste astfel: Usureaza jugul pe care l-a pus tatal tau peste noi? 10.10 Si iata ce i-au zis tinerii care crescusera cu el: Asa sa vorbesti poporului acestuia care ti-a vorbit asa: Tatal tau ne-a ingreuiat jugul, iar tu usureaza-ni-l! sa le vorbesti asa: Degetul meu cel mic este mai gros decat coapsele tatalui meu. 10.11 Acum, tatal meu a pus peste voi un jug greu, dar eu il voi face si mai greu: tatal meu v-a pedepsit cu bice, dar eu va voi pedepsi cu scorpioane. 10.12 Ieroboam si tot poporul au venit la Roboam a treia zi, dupa cum le spusese imparatul: Intoarceti-va la mine peste trei zile. 10.13 Imparatul le-a raspuns aspru. Imparatul Roboam a lasat sfatul batranilor~ 10.14 si le-a vorbit asa, dupa sfatul tinerilor: Tatal meu v-a ingreuiat jugul, dar eu il voi ingreuia si mai mult; tatal meu v-a pedepsit cu bice, dar eu va voi pedepsi cu scorpioane. 10.15 Astfel imparatul n-a ascultat pe popor; caci asa randuise Dumnezeu, in vederea implinirii cuvantului, pe care-l spusese Domnul prin Ahia din Silo lui Ieroboam, fiul lui Nebat. 10.16 Cand a vazut tot Israelul ca imparatul nu-l asculta, poporul a raspuns imparatului: Ce parte avem noi cu David? Noi n-avem nici o mostenire cu fiul lui Isai! La corturile tale, Israele! Acum, vezi-ti de casa, Davide! Si tot Israelul s-a dus in corturile lui. 10.17 Copiii lui Israel, care locuiau in cetatile lui Iuda, au fost singurii peste care a domnit Roboam. 10.18 Atunci imparatul Roboam a trimis pe Hadoram, care era mai mare peste dari. Hadoram a fost improscat cu pietre de copiii lui Israel, si a murit. Si imparatul Roboam s-a grabit si s-a suit intr-un car, ca sa fuga la Ierusalim. 10.19 Astfel s-a dezlipit Israel de casa lui David pana in ziua de azi.
11.1 Roboam, venind la Ierusalim, a strans casa lui Iuda si a lui Beniamin, o suta optzeci de mii de oameni de frunte, buni pentru razboi, ca sa lupte impotriva lui Israel si sa-l aduca iarasi sub stapanirea lui Roboam. 11.2 Dar cuvantul Domnului a vorbit astfel lui Semaia, omul lui Dumnezeu: 11.3 Vorbeste lui Roboam, fiul lui Solomon, imparatul lui Iuda, si intregului Israel din Iuda si din Beniamin. Si spune-le: 11.4 Asa vorbeste Domnul: Sa nu va suiti si sa nu faceti razboi impotriva fratilor vostri! Fiecare din voi sa se intoarca acasa, caci de la Mine s-a intamplat lucrul acesta. Ei au ascultat de cuvintele Domnului, s-au intors acasa, si nu s-au mai dus impotriva lui Ieroboam. 11.5 Roboam a locuit la Ierusalim, si a zidit cetati intarite in Iuda. 11.6 A zidit Betleemul, Etamul, Tecoa~ 11.7 Bet-Tur, Soco, Adulam~ 11.8 Gat, Maresa, Zif~ 11.9 Adoraim, Lachis, Azeca~ 11.10 Torea, Aialon si Hebronul, care erau in Iuda si in Beniamin, si a facut din ele niste cetati intarite. 11.11 Le-a intarit, a pus in ele capitani si magazii de bucate, de untdelemn si vin. 11.12 A pus in fiecare din aceste cetati scuturi si sulite, si le-a facut foarte tari. Iuda si Beniamin erau ai lui. 11.13 Preotii si Levitii, care se aflau in tot Israelul, si-au parasit locuintele si s-au dus la el; 11.14 caci Levitii si-au parasit tinuturile si mosiile si au venit in Iuda si la Ierusalim, pentru ca Ieroboam si fiii sai i-au impiedicat sa-si implineasca slujbele ca preoti ai Domnului. 11.15 Ieroboam a pus preoti pentru inaltimile, pentru tapii si pentru viteii pe care ii facuse. 11.16 Aceia din toate semintiile lui Israel, care aveau pe inima sa caute pe Domnul, Dumnezeul lui Israel, au urmat pe Leviti la Ierusalim, ca sa jertfeasca Domnului, Dumnezeului parintilor lor. 11.17 Ei au dat astfel tarie imparatiei lui Iuda, si au intarit pe Roboam, fiul lui Solomon, timp de trei ani; caci trei ani au umblat in calea lui David si a lui Solomon. 11.18 Roboam a luat de nevasta pe Mahalat, fata lui Ierimot, fiul lui David si al Abihailei, fata lui Eliab, fiul lui Isai. 11.19 Ea i-a nascut fii pe: Ieus, Semaria si Zaham. 11.20 Dupa ea, a luat pe Maaca, fata lui Absalom. Ea i-a nascut pe Abia, pe Atai, pe Ziza si pe Selomit. 11.21 Roboam iubea pe Maaca, fata lui Absalom, mai mult decat pe toate nevestele si tiitoarele lui; caci a avut optsprezece neveste si saizeci de tiitoare, si a nascut douazeci si opt de fii si saizeci de fete. 11.22 Roboam a dat cel dintai loc lui Abia, fiul Maachei, si l-a pus capetenie peste fratii lui, caci voia sa-l faca imparat. 11.23 El a lucrat cu minte, imprastiind pe toti fiii sai in toate tinuturile lui Iuda si lui Beniamin, in toate cetatile intarite; le-a dat de mancare din belsug, si le-a cautat o multime de neveste.
12.1 Cand s-a intarit Roboam in domnie si a capatat putere, a parasit legea Domnului, si tot Israelul a parasit-o impreuna cu el. 12.2 In al cincilea an al domniei lui Roboam, Sisac, imparatul Egiptului, s-a suit impotriva Ierusalimului, pentru ca pacatuisera impotriva Domnului. 12.3 Avea o mie doua sute de care si saizeci de mii de calareti; si impreuna cu el a venit din Egipt un popor fara numar, dintre Libieni, Suchieni si Etiopieni. 12.4 A luat cetatile intarite ale lui Iuda, si a ajuns pana la Ierusalim. 12.5 Atunci prorocul Semaia s-a dus la Roboam si la capeteniile lui Iuda, care se adunasera in Ierusalim, la apropierea lui Sisac, si le-a zis: Asa vorbeste Domnul: Voi M-ati parasit; va parasesc si Eu, si va dau in mainile lui Sisac. 12.6 Capeteniile lui Israel si imparatul s-au smerit, si au zis: Domnul este drept! 12.7 Si daca a vazut Domnul ca s-au smerit, cuvantul Domnului a vorbit astfel lui Semaia: S-au smerit, nu-i voi nimici, nu voi zabovi sa le vin in ajutor, si mania Mea nu va veni asupra Ierusalimului prin Sisac; 12.8 dar ii vor fi supusi, si vor sti ce inseamna sa-Mi slujeasca Mie sau sa slujeasca imparatiilor altor tari. 12.9 Sisac, imparatul Egiptului, s-a suit impotriva Ierusalimului. A luat vistieriile Casei Domnului si vistieriile casei imparatului, a luat tot. A luat scuturile de aur pe care le facuse Solomon. 12.10 Imparatul Roboam a facut in locul lor niste scuturi de arama, si le-a dat in grija capeteniilor alergatorilor, care pazeau intrarea casei imparatului. 12.11 Ori de cate ori se ducea imparatul la Casa Domnului, alergatorii veneau si le purtau inaintea lui; apoi le aduceau iarasi in odaia alergatorilor. 12.12 Pentru ca Roboam se smerise, Domnul Si-a abatut mania de la el, si nu l-a nimicit de tot. Si tot mai era ceva bun in Iuda. 12.13 Imparatul Roboam s-a intarit in Ierusalim si a domnit. Avea patruzeci si unu de ani cand a ajuns imparat, si a domnit saptesprezece ani la Ierusalim, cetatea pe care o alesese Domnul din toate semintiile lui Israel, ca sa-Si puna Numele in ea. Mama sa se numea Naama, Amonita. 12.14 El a facut lucruri rele, pentru ca nu si-a pus inima sa caute pe Domnul. 12.15 Faptele lui Roboam, cele dintai si cele de pe urma, nu sunt scrise oare in cartea prorocului Semaia, si a prorocului Ido, in cartile spitelor de neam? Totdeauna a fost razboi intre Roboam si Ieroboam. 12.16 Roboam a adormit cu parintii sai, si a fost ingropat in cetatea lui David. Si, in locul lui, a domnit fiul sau Abia.
13.1 In al optsprezecelea an al domniei lui Ieroboam, peste Iuda a inceput sa domneasca Abia. 13.2 El a domnit trei ani la Ierusalim. Mama sa se numea Micaia, fata lui Uriel, din Ghibea. Intre Abia si Ieroboam a fost razboi. 13.3 Abia a inceput lupta cu o oaste de razboinici viteji, patru sute de mii de oameni alesi; si Ieroboam s-a insiruit de bataie impotriva lui cu opt sute de mii de oameni alesi, razboinici viteji. 13.4 De pe varful muntelui Temaraim, care face parte din muntele lui Efraim, Abia s-a sculat si a zis: Asculta-ma, Ieroboame, si tot Israelul! 13.5 Nu trebuie oare sa stiti ca Domnul, Dumnezeul lui Israel, a dat pe vecie domnia peste Israel lui David si fiilor lui printr-un legamant care nu se poate calca? 13.6 Dar Iaroboam, fiul lui Nebat, slujitorul lui Solomon, fiul lui David, s-a sculat si s-a razvratit impotriva stapanului sau. 13.7 Niste oameni de nimic, oameni rai, s-au strans la el si s-au impotrivit lui Roboam, fiul lui Solomon. Roboam era tanar si fricos, si nu putea sa li se impotriveasca. 13.8 Si acum, voi credeti ca puteti iesi biruitori asupra imparatiei Domnului, care este in mainile fiilor lui David; si voi sunteti o mare multime si aveti cu voi viteii de aur pe care vi i-a facut Ieroboam ca dumnezei. 13.9 N-ati indepartat voi pe preotii Domnului, pe fiii lui Aaron si pe Leviti, si nu v-ati facut voi preoti, ca si popoarele celorlalte tari? Oricine venea cu un vitel si sapte berbeci, ca sa fie sfintit, se facea preot al celui ce nu este Dumnezeu. 13.10 Dar cat despre noi, Domnul este Dumnezeul nostru, si noi nu L-am parasit, preotii din slujba Domnului sunt fii ai lui Aaron, si Levitii stau si isi implinesc slujbele. 13.11 Noi aducem in fiecare dimineata si in fiecare seara arderi de tot Domnului, ardem tamaie mirositoare, punem painile pentru punerea inaintea Domnului pe masa cea curata, si aprindem in fiecare seara sfesnicul de aur cu candelele lui; caci pazim poruncile Domnului, Dumnezeului nostru. Dar voi L-ati parasit. 13.12 Iata ca Dumnezeu si preotii Lui sunt cu noi, in fruntea noastra, si avem si trambitele rasunatoare ca sa sunam din ele impotriva voastra. Copii ai lui Israel! nu faceti razboi impotriva Domnului, Dumnezeului parintilor vostri, caci nu veti avea nici o izbanda! 13.13 Ieroboam i-a luat pe din apoi, cu ajutorul unor oameni pusi la panda, asa ca ostile lui erau in fata lui Iuda, iar cei ce stateau la panda erau inapoia lor. 13.14 Cei din Iuda, intorcandu-se, au avut de luptat inainte si inapoi. Au strigat catre Domnul, si preotii au sunat din trambite. 13.15 Oamenii lui Iuda au scos un strigat de razboi si, la strigatul de razboi al oamenilor lui Iuda, Domnul a lovit pe Ieroboam si pe tot Israelul dinaintea lui Abia si a lui Iuda. 13.16 Copiii lui Israel au fugit dinaintea lui Iuda, si Dumnezeu i-a dat in mainile lui. 13.17 Abia si poporul lui le-au pricinuit o mare infrangere, si cinci sute de mii de oameni alesi au cazut morti printre cei din Israel. 13.18 Copiii lui Israel au fost smeriti in vremea aceea, si copiii lui Iuda au castigat biruinta, pentru ca se sprijinisera pe Domnul, Dumnezeul parintilor lor. 13.19 Abia a urmarit pe Ieroboam si i-a luat cetati: Betelul cu satele lui, Iesana cu satele ei, si Efronul cu satele lui. 13.20 Ieroboam n-a mai avut putere pe vremea lui Abia, si Domnul l-a lovit, si a murit. 13.21 Dar Abia a ajuns puternic; a avut patrusprezece neveste, si a nascut douazeci si doi de fii si saisprezece fete. 13.22 Celelalte fapte ale lui Abia, ce a facut si ce a spus el, sunt scrise in cartea prorocului Ido.
14.1 Abia a adormit cu parintii lui, si a fost ingropat in cetatea lui David. Si, in locul lui, a domnit fiul sau Asa. Pe vremea lui, tara a avut odihna zece ani. 14.2 Asa a facut ce este bine si placut inaintea Domnului, Dumnezeului sau. 14.3 A indepartat altarele dumnezeilor straini si inaltimile, a sfaramat stalpii idolesti si a taiat Astarteele. 14.4 A poruncit lui Iuda sa caute pe Domnul, Dumnezeul parintilor sai, si sa implineasca legea si poruncile. 14.5 A indepartat din toate cetatile lui Iuda inaltimile si stalpii inchinati soarelui. Si imparatia a avut pace sub el. 14.6 A zidit cetati intarite in Iuda; caci tara a fost linistita, si impotriva lui n-a fost razboi in anii aceia, pentru ca Domnul i-a dat odihna. 14.7 El a zis lui Iuda: Sa zidim aceste cetati, si sa le inconjuram cu ziduri, cu turnuri, cu porti si cu zavoare; tara este inca a noastra, caci am cautat pe Domnul, Dumnezeul nostru. L-am cautat, si El ne-a dat odihna din toate partile. Au zidit dar, si au izbutit. 14.8 Asa avea o ostire de trei sute de mii de oameni din Iuda, care purtau scut si sulita, si doua sute optzeci de mii din Beniamin, care purtau scut si trageau cu arcul, toti oameni viteji. 14.9 Zerah, Etiopianul, a iesit impotriva lor cu o ostire de un milion de oameni si trei sute de care, si a inaintat pana la Maresa. 14.10 Asa a mers inaintea lui, si s-au insiruit de bataie in valea Tefata, langa Maresa. 14.11 Asa a chemat pe Domnul, Dumnezeul lui, si a zis: Doamne, numai Tu poti veni in ajutor celui slab ca si celui tare: vino in ajutorul nostru, Doamne Dumnezeul nostru! Caci pe Tine ne sprijinim, si in Numele Tau am venit impotriva acestei multimi. Doamne, Tu esti Dumnezeul nostru: sa nu iasa biruitor omul impotriva Ta! 14.12 Domnul a lovit pe Etiopieni dinaintea lui Asa si dinaintea lui Iuda, si Etiopienii au luat-o la fuga. 14.13 Asa si poporul care era cu el i-a urmarit pana la Gherar, si Etiopienii au cazut fara sa-si poata scapa viata, caci au fost nimiciti de Domnul si de ostirea Lui. Asa si poporul lui au facut o prada mare; 14.14 au batut toate cetatile din imprejurimile Gherarului, caci groaza Domnului cazuse peste ele, si au jefuit toate cetatile, a caror prada era mare. 14.15 Au lovit si corturile turmelor, si au luat cu ei o mare multime de oi si de camile. Apoi s-au intors la Ierusalim.
15.1 Duhul lui Dumnezeu a venit peste Azaria, fiul lui Oded~ 15.2 si Azaria s-a dus inaintea lui Asa, si i-a zis: Ascultati-ma, Asa, si tot Iuda si Beniamin! Domnul este cu voi cand sunteti cu El; daca-L cautati, Il veti gasi; iar daca-L parasiti, si El va va parasi. 15.3 Multa vreme Israel a fost fara Dumnezeul cel adevarat, fara preot care sa invete pe oameni, si fara lege. 15.4 Dar in mijlocul stramtorarii lor s-au intors la Domnul, Dumnezeul lui Israel, L-au cautat, si L-au gasit. 15.5 In vremurile acelea, nu era liniste pentru cei ce se duceau si veneau, caci erau mari tulburari printre toti locuitorii tarii; 15.6 un popor se batea impotriva altui popor, o cetate impotriva altei cetati, pentru ca Dumnezeu le tulbura cu tot felul de stramtorari: 15.7 voi dar, intariti-va, si nu lasati sa va slabeasca mainile, caci faptele voastre vor avea o rasplata. 15.8 Dupa ce a auzit aceste cuvinte si prorocia lui Oded, prorocul, Asa s-a intarit si a indepartat uraciunile din toata tara lui Iuda si Beniamin si din cetatile pe care le luase in muntele lui Efraim, si a innoit altarul Domnului care era inaintea pridvorului Domnului. 15.9 A strans pe tot Iuda si Beniamin, si pe cei din Efraim, din Manase si din Simeon, care locuiau printre ei, caci un mare numar dintre oamenii lui Israel au trecut la el cand au vazut ca Domnul, Dumnezeul lui, era cu el. 15.10 S-au adunat la Ierusalim in luna a treia a anului al cincisprezecelea al domniei lui Asa. In ziua aceasta~ 15.11 au jertfit Domnului, din prada pe care o adusesera: sapte sute de boi si sapte mii de oi. 15.12 Au facut legamant sa caute pe Domnul, Dumnezeul parintilor lor, din toata inima si din tot sufletul lor; 15.13 si oricine nu cauta pe Domnul, Dumnezeul lui Israel, trebuia omorat, fie mic fie mare, fie barbat fie femeie. 15.14 Au jurat credinta Domnului, cu glas tare, cu strigate de bucurie, si cu sunet de trambite si de buciume; 15.15 tot Iuda s-a bucurat de juramantul acesta, caci jurasera din toata inima lor, cautasera pe Domnul de buna voia lor, si-L gasisera. Si Domnul le-a dat odihna de jur imprejur. 15.16 Imparatul Asa n-a lasat nici chiar pe mama sa Maaca sa mai fie imparateasa, pentru ca facuse un idol Astartei. Asa i-a daramat idolul, pe care l-a facut praf, si l-a ars langa paraul Chedron. 15.17 Dar inaltimile tot n-au fost indepartate din Israel, macar ca inima lui Asa a fost in totul a Domnului in tot timpul vietii lui. 15.18 A pus in Casa lui Dumnezeu lucrurile inchinate Domnului de tatal sau si de el insusi: argint, aur si vase. 15.19 N-a fost nici un razboi pana la al treizeci si cincilea an al domniei lui Asa.
16.1 In al treizeci si saselea an al domniei lui Asa, Baesa, imparatul lui Israel, s-a suit impotriva lui Iuda; si a intarit Rama, ca sa nu lase pe ai lui Asa, imparatul lui Iuda, sa iasa si sa intre. 16.2 Asa a scos argint si aur din vistieriile Casei Domnului si ale casei imparatului, si a trimis soli la Ben-Hadad, imparatul Siriei, care locuia la Damasc. Si a pus sa-i spuna: 16.3 Sa fie un legamant intre mine si tine, cum a fost unul intre tatal meu si tatal tau. Iata, iti trimit argint si aur. Du-te, si rupe legamantul tau cu Baesa, imparatul lui Israel, ca sa se departeze de la mine. 16.4 Ben-Hadad a ascultat pe imparatul Asa; a trimis pe capeteniile ostirii sale impotriva cetatilor lui Israel, si au batut Iionul, Dan, Abel-Maim, si toate locurile pentru merinde din cetatile lui Neftali. 16.5 Cand a auzit Baesa, a incetat sa mai intareasca Rama, si a pus capat lucrarilor sale. 16.6 Imparatul Asa a pus pe tot Iuda sa ridice pietrele si lemnele, pe care le intrebuinta Baesa la intarirea Ramei, si le-a intrebuintat la intarirea Ghebei si Mitpei. 16.7 In vremea aceea, Hanani, vazatorul, s-a dus la Asa, imparatul lui Iuda, si i-a zis: Pentru ca te-ai sprijinit pe imparatul Siriei, si nu te-ai sprijinit pe Domnul, Dumnezeul tau, de aceea a scapat oastea imparatului Siriei din mainile tale. 16.8 Etiopienii si Libienii nu alcatuiau oare o oaste mare, cu o multime de care si calareti? Si totusi Domnul i-a dat in mainile tale, pentru ca te sprijinisei pe El. 16.9 Caci Domnul Isi intinde privirile peste tot pamantul, ca sa sprijineasca pe aceia a caror inima este intreaga a Lui. Ai lucrat ca un nebun in privinta aceasta, caci de acum vei avea razboaie. 16.10 Asa s-a maniat pe vazator, si l-a pus la inchisoare, pentru ca era infuriat impotriva lui. Tot in acelasi timp Asa a apasat si pe unii din popor. 16.11 Faptele lui Asa, cele dintai si cele de pe urma, sunt scrise in cartea imparatilor lui Iuda si Israel. 16.12 In al treizeci si noualea an al domniei sale, Asa s-a imbolnavit de picioare asa incat avea mari dureri; chiar in timpul bolii lui, n-a cautat pe Domnul, ci a intrebat pe doctori. 16.13 Asa a adormit cu parintii sai, si a murit in al patruzeci si unulea an al domniei lui; 16.14 l-au ingropat in mormantul pe care si-l sapase in cetatea lui David. L-au culcat pe un pat pe care-l umplusera cu mirodenii, si mirosuri pregatite dupa mestesugul celui ce pregateste mirul, si au ars in cinstea lui foarte multe mirodenii.
17.1 In locul lui a domnit fiul sau Iosafat. El s-a intarit impotriva lui Israel: 17.2 a pus osti in toate cetatile intarite ale lui Iuda, si a randuit capetenii in tara lui Iuda si in cetatile lui Efraim, pe care le luase tatal sau Asa. 17.3 Domnul a fost cu Iosafat, pentru ca a umblat in cele dintai cai ale tatalui sau David, si n-a cautat pe Baali; 17.4 caci a alergat la Dumnezeul tatalui sau, si a urmat poruncile Lui, fara sa faca ce facea Israel. 17.5 Domnul a intarit domnia in mainile lui Iosafat, caruia tot Iuda ii aducea daruri. Si a avut o multime de bogatii si slava. 17.6 Inima lui s-a intarit din ce in ce in caile Domnului, si a indepartat din Iuda chiar si inaltimile si idolii. 17.7 In al treilea an al domniei lui, a insarcinat pe capeteniile sale Ben-Hail, Obadia, Zaharia, Netaneel si Mica, sa se duca sa invete pe oameni in cetatile lui Iuda. 17.8 A trimis cu ei pe Levitii Semaia, Netania, Zebadia, Asael, Semiramot, Ionatan, Adonia, Tobia si Tob-Adonia, Leviti, si pe preotii Elisama si Ioram. 17.9 Ei au invatat pe oameni in Iuda, avand cu ei cartea legii Domnului. Au strabatut toate cetatile lui Iuda, si au invatat pe oameni in mijlocul poporului. 17.10 Groaza Domnului a apucat toate imparatiile tarilor dimprejurul lui Iuda, si n-au facut razboi impotriva lui Iosafat. 17.11 Niste Filisteni au adus lui Iosafat daruri si un bir in argint; si Arabii i-au adus si ei vite, sapte mii sapte sute de berbeci si sapte mii sapte sute de tapi. 17.12 Iosafat se ridicase la cea mai inalta treapta de marire. A zidit in Iuda cetatui si cetati pentru merinde. 17.13 A strans merinde in cetatile lui Iuda, si avea la Ierusalim o ceata de oameni viteji ca ostasi. 17.14 Iata numarul lor, dupa casele parintilor lor. Din Iuda, capetenii peste o mie: Adna, capetenia, cu trei sute de mii de viteji; 17.15 dupa el, Iohanan, capetenia, cu doua sute optzeci de mii de oameni; 17.16 dupa el, Amasia, fiul lui Zicri, care se predase de bunavoie Domnului, cu doua sute de mii de viteji. 17.17 Din Beniamin: Eliada, om viteaz, cu doua sute de mii de oameni inarmati cu arc si cu scut~ 17.18 si dupa el, Zozabad, cu o suta optzeci de mii de oameni inarmati pentru razboi. 17.19 Acestia sunt cei ce erau in slujba imparatului, afara de aceia pe care ii pusese imparatul in toate cetatile intarite ale lui Iuda.
18.1 Iosafat a avut bogatii si slava din belsug, si s-a incuscrit cu Ahab. 18.2 Dupa cativa ani, s-a pogorat la Ahab in Samaria. Ahab a taiat pentru el si pentru poporul care era cu el un mare numar de oi si boi, si l-a rugat sa se suie la Ramot din Gallad. 18.3 Ahab, imparatul lui Israel, a zis lui Iosafat, imparatul lui Iuda: Vrei sa vii cu mine la Ramot in Galaad? Iosafat i-a raspuns: Eu ca tine, si poporul meu ca poporul tau, vom merge la lupta impotriva lui cu tine. 18.4 Apoi Iosafat a zis imparatului lui Israel: Intreaba acum, te rog, cuvantul Domnului. 18.5 Imparatul lui Israel a strans pe proroci, in numar de patru sute, si le-a zis: Sa ne ducem la lupta impotriva Ramotului din Galaad, sau sa-mi vad de treaba? Si ei au raspuns: Suie-te, si Dumnezeu o va da in mainile imparatului. 18.6 Dar Iosafat a zis: Nu mai este aici nici un proroc al Domnului, prin care sa-L putem intreba? 18.7 Imparatul lui Israel a raspuns lui Iosafat: Mai este un om prin care am putea sa intrebam pe Domnul; dar il urasc, caci nu-mi proroceste nimic bun, nu proroceste niciodata decat rau: este Mica, fiul lui Imla. Si Iosafat a zis: Sa nu vorbeasca asa imparatul! 18.8 Atunci imparatul lui Israel a chemat un dregator, si i-a zis: Trimite sa vina indata Mica, fiul lui Imla. 18.9 Imparatul lui Israel si Iosafat, imparatul lui Iuda, sedeau fiecare pe scaunul lui de domnie, imbracati cu hainele lor imparatesti; sedeau in locul de la intrarea portii Samariei. Si toti prorocii proroceau inaintea lor. 18.10 Zedechia, fiul lui Chenaana, isi facuse niste coarne de fier, si a zis: Asa vorbeste Domnul: Cu aceste coarne, vei bate pe Sirieni pana ii vei nimici. 18.11 Si toti prorocii au prorocit la fel, zicand: Suie-te la Ramot in Galaad, caci vei avea izbanda si Domnul o va da in mainile imparatului. 18.12 Solul care se dusese sa cheme pe Mica, i-a vorbit asa: Iata, prorocii cu un gand prorocesc de bine imparatului; cuvantul tau sa fie dar ca si cuvantul fiecaruia din ei! Vesteste de bine! 18.13 Mica a raspuns: Viu este Domnul ca voi vesti ce va spune Dumnezeul meu. 18.14 Cand a venit la imparat, imparatul i-a zis: Mica, sa ne ducem la lupta impotriva Ramotului din Galaad, sau sa-mi vad de treaba? El a raspuns: Suiti-va! Caci veti avea izbanda, si vor fi dati in mainile voastre. 18.15 Si imparatul i-a zis: De cate ori va trebui sa te pun sa juri ca nu-mi vei spune decat adevarul in Numele Domnului? 18.16 Mica a raspuns: Vad tot Israelul risipit pe munti, ca niste oi care n-au pastor; si Domnul a zis: Oamenii acestia n-au stapan, fiecare sa se intoarca in pace acasa! 18.17 Imparatul lui Israel a zis lui Iosafat: Nu ti-am spus eu? El nu-mi proroceste nimic bun, nu-mi proroceste decat rau. 18.18 Si Mica a zis: Ascultati dar cuvantul Domnului! Am vazut pe Domnul stand pe scaunul Sau de domnie, si toata oastea cerurilor stand la dreapta si la stanga Lui. 18.19 Si Domnul a zis: Cine va amagi pe Ahab, imparatul lui Israel, ca sa se suie la Ramot in Galaad si sa piara acolo? Au raspuns unul intr-un fel, altul intr-altul. 18.20 Si un duh a venit si s-a infatisat inaintea Domnului, si a zis: Eu il voi amagi. Domnul i-a zis: Cum? 18.21 Voi iesi, a raspuns el, si voi fi un duh de minciuna in gura tuturor prorocilor lui. Domnul a zis: Il vei amagi, si vei izbuti; iesi, si fa asa. 18.22 Si acum, iata ca Domnul a pus un duh de minciuna in gura prorocilor tai care sunt de fata. Dar Domnul a vorbit rau impotriva ta. 18.23 Atunci Zedechia, fiul lui Chenaana, apropiindu-se, a lovit pe Mica peste obraz, si a zis: Pe ce drum a iesit duhul Domnului din mine ca sa-ti vorbeasca? 18.24 Mica a raspuns: Vei vedea in ziua cand vei umbla, din odaie in odaie, ca sa te ascunzi. 18.25 Imparatul lui Israel a zis: Luati pe Mica, si duceti-l la Amon, capetenia cetatii, si la Ioas, fiul imparatului. 18.26 Si spuneti: Asa vorbeste imparatul: Bagati pe omul acesta in temnita, si hraniti-l cu painea si cu apa intristarii, pana ma voi intoarce in pace. 18.27 Si Mica a zis: Daca te vei intoarce in pace, n-a vorbit Domnul prin mine! Apoi a mai zis: Voi, toate popoarele, auziti! 18.28 Imparatul lui Israel si Iosafat, imparatul lui Iuda, s-au suit la Ramot in Galaad. 18.29 Imparatul lui Israel a zis lui Iosafat: Vreau sa-mi schimb hainele ca sa ma duc la lupta; dar tu, imbraca-te cu hainele tale. Si imparatul lui Israel si-a schimbat hainele, si s-au dus la lupta. 18.30 Imparatul Siriei daduse urmatoarea porunca mai marilor peste carele lui: Sa nu va luptati nici cu cel mic nici cu cel mare, ci sa va luptati numai cu imparatul lui Israel. 18.31 Cand au zarit mai marii carelor pe Iosafat, au zis: Este imparatul lui Israel. Si l-au inconjurat ca sa lupte cu el. Iosafat a scos un tipat. Domnul l-a ajutat, si Dumnezeu i-a indepartat de la el. 18.32 Mai marii carelor, vazand ca nu era imparatul lui Israel, s-au departat de el. 18.33 Atunci un om a tras cu arcul la intamplare, si a lovit pe imparatul lui Israel intre incheieturile armaturii. Imparatul a zis celui ce-i mana carul: Intoarce, si scoate-ma din campul de bataie, caci sunt ranit. 18.34 Lupta a fost inversunata in ziua aceea. Imparatul lui Israel a stat in car, in fata Sirienilor, pana seara, si a murit pe la apusul soarelui.
19.1 Iosafat, imparatul lui Iuda, s-a intors in pace acasa la Ierusalim. 19.2 Iehu, fiul prorocului Hanani, i-a iesit inainte, si a zis imparatului Iosafat: Cum de ai ajutat tu pe cel rau, si ai iubit pe cei ce urasc pe Domnul? Din pricina aceasta este maniat Domnul pe tine. 19.3 Dar tot se mai gaseste si ceva bun in tine, caci ai inlaturat din tara idolii, si ti-ai pus inima sa caute pe Dumnezeu. 19.4 Iosafat a ramas la Ierusalim. Apoi a mai facut o calatorie prin mijlocul poporului, de la Beer-Seba, pana la muntele lui Efraim, si i-a adus inapoi la Domnul, Dumnezeul parintilor lor. 19.5 A pus judecatori in toate cetatile intarite din tara lui Iuda, in fiecare cetate. 19.6 Si a zis judecatorilor: Luati seama la ce veti face, caci nu pentru oameni veti rosti judecati; ci pentru Domnul, care va fi langa voi cand le veti rosti. 19.7 Acum, frica Domnului sa fie peste voi; vegheati asupra faptelor voastre, caci la Domnul, Dumnezeul nostru, nu este nici o nelegiuire, nici nu se are in vedere fata oamenilor, nici nu se primesc daruri. 19.8 Cand s-a intors la Ierusalim, Iosafat a pus si aici, pentru judecatile Domnului si pentru neintelegeri, Leviti, preoti si capetenii peste casele parintesti ale lui Israel. 19.9 Si iata poruncile pe care li le-a dat: Voi sa lucrati in frica Domnului, cu credinta si curatie de inima. 19.10 In orice neintelegere, care va va fi supusa de fratii vostri, care locuiesc in cetatile lor, si anume: cu privire la un omor, la o lege, la o porunca, la invataturi si randuieli, sa-i luminati, ca sa nu se faca vinovati fata de Domnul, si sa nu izbucneasca mania Lui peste voi si peste fratii vostri. Asa sa lucrati, si nu veti fi vinovati. 19.11 Si iata ca aveti in frunte pe marele preot Amaria, pentru toate treburile Domnului, si pe Zebadia, fiul lui Ismael, capetenia casei lui Iuda, pentru toate treburile imparatului, si aveti inainte ca dregatori pe Leviti. Intariti-va si lucrati, si Domnul sa fie cu cel ce va face binele!
20.1 Dupa aceea, fiii lui Moab si fiii lui Amon, si cu ei niste Moaniti, au pornit cu razboi impotriva lui Iosafat. 20.2 Au venit si au dat de stire lui Iosafat, zicand: O mare multime inainteaza impotriva ta de dincolo de mare, din Siria, si sunt la Hataton-Tamar, adica En-Ghedi. 20.3 In spaima sa, Iosafat si-a indreptat fata sa caute pe Domnul, si a vestit un post pentru tot Iuda. 20.4 Iuda s-a adunat sa cheme pe Domnul, si au venit din toate cetatile lui Iuda sa caute pe Domnul. 20.5 Iosafat a venit in mijlocul adunarii lui Iuda si a Ierusalimului, in Casa Domnului, inaintea curtii celei noi. 20.6 Si a zis: Doamne, Dumnezeul parintilor nostri, nu esti Tu Dumnezeu in ceruri si nu stapanesti Tu peste toate imparatiile neamurilor? Oare n-ai Tu in mana taria si puterea, asa ca nimeni nu Ti se poate impotrivi? 20.7 Oare n-ai izgonit Tu, Dumnezeul nostru, pe locuitorii tarii acesteia dinaintea poporului Tau Israel, si n-ai dat-o Tu pentru totdeauna de mostenire semintei lui Avraam care Te iubea? 20.8 Ei au locuit-o si Ti-au zidit in ea un locas sfant pentru Numele Tau, zicand: 20.9 Daca va veni peste noi vreo nenorocire, sabia, judecata, ciuma sau foametea, ne vom infatisa inaintea casei acesteia si inaintea Ta, caci Numele Tau este in casa aceasta; vom striga catre Tine din mijlocul stramtorarii noastre, si Tu ne vei asculta si ne vei mantui! 20.10 Acum, iata, fiii lui Amon, si ai lui Moab si cei din muntele Seir, la care n-ai ingaduit lui Israel sa intre, cand venea din tara Egiptului, caci s-a abatut de la ei si nu i-a nimicit, 20.11 iata-i cum ne rasplatesc acum, venind sa ne izgoneasca din mostenirea Ta, pe care ne-ai dat-o in stapanire! 20.12 O, Dumnezeul nostru, nu-i vei judeca Tu pe ei? Caci noi suntem fara putere inaintea acestei mari multimi, care inainteaza impotriva noastra, si nu stim ce sa facem, dar ochii nostri sunt indreptati spre Tine! 20.13 Tot Iuda statea in picioare inaintea Domnului, cu pruncii, nevestele si fiii lor. 20.14 Atunci Duhul Domnului a venit in mijlocul adunarii peste Iahaziel, fiul lui Zaharia, fiul lui Benaia, fiul lui Ieiel, fiul lui Matania, Levitul, dintre fiii lui Asaf. 20.15 Si Iahaziel a zis: Ascultati, tot Iuda si locuitorii din Ierusalim, si tu, imparate Iosafat! Asa va vorbeste Domnul: Nu va temeti si nu va spaimantati dinaintea acestei mari multimi, caci nu voi veti lupta, ci Dumnezeu. 20.16 Maine pogorati-va impotriva lor. Ei se vor sui pe dealul Tit, si-i veti gasi la capatul vaii, in fata pustiei Ieruel. 20.17 Nu veti avea de luptat in lupta aceasta: asezati-va, stati acolo, si veti vedea izbavirea pe care v-o va da Domnul. Iuda si Ierusalim, nu va temeti si nu va spaimantati; maine, iesiti-le inainte, si Domnul va fi cu voi! 20.18 Iosafat s-a plecat cu fata la pamant, si tot Iuda si locuitorii Ierusalimului s-au aruncat inaintea Domnului sa se inchine inaintea Lui. 20.19 Levitii dintre fiii Chehatitilor si dintre fiii Coreitilor s-au sculat si au laudat cu glas tare si puternic pe Domnul, Dumnezeul lui Israel. 20.20 A doua zi, au pornit dis-de-dimineata spre pustia Tecoa. La plecarea lor, Iosafat a venit si a zis: Ascultati-ma, Iuda si locuitorii Ierusalimului! Incredeti-va in Domnul, Dumnezeul vostru, si veti fi intariti; incredeti-va in prorocii Lui, si veti izbuti. 20.21 Apoi in invoire cu poporul, a numit niste cantareti care, imbracati cu podoabe sfinte, si mergand inaintea ostirii, laudau pe Domnul si ziceau: Laudati pe Domnul, caci indurarea Lui tine in veac! 20.22 In clipa cand au inceput cantarile si laudele. Domnul a pus o panda impotriva fiilor lui Amon si ai lui Moab si impotriva celor din muntele Seir, care venisera impotriva lui Iuda. Si au fost batuti. 20.23 Fiii lui Amon si ai lui Moab s-au aruncat asupra locuitorilor din muntele Seir ca sa-i nimiceasca cu desavarsire si sa-i prapadeasca. Si, dupa ce au ispravit cu locuitorii din Seir, s-au ajutat unii pe altii sa se nimiceasca. 20.24 Cand a ajuns Iuda pe inaltimea de unde se zareste pustia, s-au uitat inspre multime, si iata ca ei erau niste trupuri moarte intinse pe pamant, si nimeni nu scapase. 20.25 Iosafat si poporul sau s-au dus sa ia prazile; au gasit printre trupuri multe bogatii si lucruri scumpe, si au luat atat de multe ca n-au putut sa le duca pe toate. Trei zile au pradat, caci era multa prada. 20.26 A patra zi, s-au strans in valea Beraca (Binecuvantare), unde au binecuvantat pe Domnul; de aceea au numit locul acesta valea Beraca, nume care i-a ramas pana in ziua de azi. 20.27 Toti oamenii din Iuda si din Ierusalim, in frunte cu Iosafat, au plecat veseli si s-au intors la Ierusalim, caci Domnul ii umpluse de bucurie, izbavindu-i de vrajmasii lor. 20.28 Au intrat in Ierusalim si in Casa Domnului, in sunete de alaute, si de harfe si trambite. 20.29 Groaza Domnului a apucat toate imparatiile celorlalte tari, cand au auzit ca Domnul luptase impotriva vrajmasilor lui Israel. 20.30 Si imparatia lui Iosafat a fost linistita, si Dumnezeul lui i-a dat pace de jur imprejur. 20.31 Iosafat a domnit peste Iuda. Avea treizeci si cinci de ani cand a ajuns imparat, si a domnit douazeci si cinci de ani la Ierusalim. Mama sa se chema Azuba, fata lui Silhi. 20.32 El a mers pe calea tatalui sau Asa, si nu s-a abatut deloc, facand ce este bine inaintea Domnului. 20.33 Numai ca inaltimile n-au fost indepartate, si poporul tot n-avea inima strans lipita de Dumnezeul parintilor sai. 20.34 Celelalte fapte ale lui Iosafat, cele dintai si cele de pe urma, sunt scrise in istoria lui Iehu, fiul lui Hanani, care este cuprinsa in cartea imparatilor lui Israel. 20.35 Dupa aceea, Iosafat, imparatul lui Iuda, s-a unit cu imparatul lui Israel, Ahazia, a carui purtare era nelegiuita. 20.36 S-a unit cu el ca sa zideasca niste corabii, care sa mearga la Tarsis, si au facut corabii la Etion-Gheber. 20.37 Atunci Eliezer, fiul lui Dodava, din Maresa, a prorocit impotriva lui Iosafat, si a zis: Pentru ca te-ai unit cu Ahazia, Domnul iti nimiceste lucrarea. Si corabiile au fost sfaramate, si n-au putut sa se duca la Tarsis.
21.1 Iosafat a adormit cu parintii sai, si a fost ingropat cu parintii sai in cetatea lui David. Si, in locul lui, a domnit fiul sau Ioram. 21.2 Ioram avea ca frati, fii ai lui Iosafat, pe: Azaria, Iehiel, Zaharia, Azaria, Micael si Sefatia, toti fii ai lui Iosafat, imparatul lui Israel. 21.3 Tatal lor le daduse daruri insemnate in argint, in aur si in lucruri scumpe, impreuna cu cetati intarite in Iuda; dar imparatia a lasat-o lui Ioram, pentru ca el era intaiul nascut. 21.4 Cand a luat Ioram in stapanire imparatia tatalui sau, si cand s-a intarit, a omorat cu sabia pe toti fratii sai si pe vreo cativa din capii lui Israel. 21.5 Ioram avea treizeci si doi de ani cand a ajuns imparat, si a domnit opt ani la Ierusalim. 21.6 El a umblat in calea imparatilor lui Israel, cum facuse casa lui Ahab, caci avea de nevasta pe o fata a lui Ahab, si a facut ce este rau inaintea Domnului. 21.7 Dar Domnul n-a voit sa piarda casa lui David, din pricina legamantului pe care-l facuse cu David, si din pricina fagaduintei pe care o facuse ca ii va da totdeauna o lumina, lui si fiilor lui. 21.8 Pe vremea sa, Edom s-a rasculat impotriva stapanirii lui Iuda, si si-a pus un imparat. 21.9 Ioram a pornit cu capeteniile si cu toate carele sale. Sculandu-se noaptea, a batut pe Edomiti, care-l inconjurau si pe capeteniile carelor lor. 21.10 Rascoala lui Edom impotriva stapanirii lui Iuda a tinut pana in ziua de azi. In acelasi timp s-a rasculat si Libna impotriva stapanirii lui, pentru ca parasise pe Domnul, Dumnezeul parintilor sai. 21.11 Ioram a facut chiar inaltimi in muntii lui Iuda. A tarat pe locuitorii Ierusalimului la curvie, si a amagit pe Iuda. 21.12 I-a venit o scrisoare de la prorocul Ilie, care zicea: Asa vorbeste Domnul, Dumnezeul tatalui tau David: Pentru ca n-ai umblat in caile tatalui tau Iosafat, si in caile lui Asa, imparatul lui Iuda~ 21.13 ci ai umblat in calea imparatilor lui Israel; pentru ca ai tarat la curvie pe Iuda si locuitorii Ierusalimului, cum a facut casa lui Ahab fata de Israel: si pentru ca ai omorat pe fratii tai, care erau mai buni decat tine, si care faceau parte din insasi casa tatalui tau; 21.14 iata, Domnul va lovi cu o mare urgie pe poporul tau, pe fiii tai, pe nevestele tale, si tot ce este al tau. 21.15 Iar pe tine, te va lovi cu o boala grea, cu o boala de maruntaie, care se va ingreuia din zi in zi pana cand iti vor iesi maruntaiele din pricina tariei bolii. 21.16 Si Domnul a atatat impotriva lui Ioram duhul Filistenilor si al Arabilor, care sunt in vecinatatea Etiopienilor. 21.17 S-au suit impotriva lui Iuda, au navalit in el, au jefuit toate bogatiile care se aflau in casa imparatului, si i-au luat fiii si nevestele, asa incat nu i-a mai ramas alt fiu decat Ioahaz, cel mai tanar dintre fiii sai. 21.18 Dupa toate acestea, Domnul l-a lovit cu o boala de maruntaie, care era fara leac. 21.19 Ea s-a ingreuiat din zi in zi, si pe la sfarsitul anului al doilea i-au iesit lui Ioram maruntaiele din pricina tariei bolii. A murit in dureri grele. Si poporul lui n-a ars tamaie in cinstea lui, cum facuse pentru parintii lui. 21.20 Avea treizeci si doi de ani cand a ajuns imparat, si a domnit opt ani la Ierusalim. A murit fara sa lase parere de rau in urma, si l-au ingropat in cetatea lui David, dar nu in mormintele imparatilor.
22.1 Locuitorii Ierusalimului au pus imparat in locul lui, pe Ahazia, fiul lui cel mai tanar; caci oastea venita in tabara cu Arabii omorase pe toti cei mai mari in varsta. Astfel a inceput sa domneasca Ahazia, fiul lui Ioram, imparatul lui Iuda. 22.2 Ahazia avea patruzeci si doi de ani, cand a ajuns imparat, si a domnit un an la Ierusalim. Mama sa se chema Atalia, fata lui Omri. 22.3 El a umblat in caile casei lui Ahab, caci mama sa ii dadea sfaturi nelegiuite. 22.4 A facut ce este rau inaintea Domnului, ca si casa lui Ahab, caci dupa moartea tatalui sau ei ii erau sfetnici, spre pierzarea lui. 22.5 Tarat de sfatul lor, s-a dus cu Ioram, fiul lui Ahab, imparatul lui Israel, la razboi impotriva lui Hazael, imparatul Siriei, la Ramot in Galaad. Sirienii au ranit pe Ioram. 22.6 Ioram s-a intors sa se vindece la Izreel de ranile, pe care i le facusera Sirienii la Rama, cand se batea impotriva lui Hazael, imparatul Siriei. Azaria, fiul lui Ioram, imparatul lui Iuda, s-a pogorat sa vada pe Ioram, fiul lui Ahal, la Izreel, pentru ca era bolnav. 22.7 Prin voia lui Dumnezeu, si spre pierzarea lui a venit Ahazia la Ioram. Cand a ajuns, a iesit cu Ioram sa se duca inaintea lui Iehu, fiul lui Nimsi, pe care-l unsese Domnul, ca sa piarda casa lui Ahab. 22.8 Si pe cand se razbuna Iehu impotriva casei lui Ahab, a dat peste capii lui Iuda si peste fiii fratilor lui Ahazia, care erau in slujba lui Ahazia, si i-a omorat. 22.9 A cautat pe Ahazia, si l-au prins in Samaria, unde se ascunsese. L-au adus la Iehu, si l-au omorat. Apoi l-au ingropat, caci ziceau: Este fiul lui Iosafat, care cauta pe Domnul din toata inima lui. Si n-a mai ramas nimeni din casa lui Ahazia care sa fi fost in stare sa domneasca. 22.10 Atalia, mama lui Ahazia, vazand ca fiul ei a murit, s-a sculat si a omorat tot neamul imparatesc al casei lui Iuda. 22.11 Dar Iosabeat, fata imparatului, a luat pe Ioas, fiul lui Ahazia, l-a ridicat din mijlocul fiilor imparatului, cand au fost omorati: si l-a pus cu doica lui in odaia paturilor. Astfel l-a ascuns Iosabeat, fata imparatului Ioram, nevasta preotului Iehoiada, si sora lui Ahazia, de privirile Ataliei, care nu l-a omorat. 22.12 A stat sase ani ascuns cu ei in Casa lui Dumnezeu. Si in tara domnea Atalia.
23.1 In al saptelea an, Iehoiada s-a imbarbatat, si a facut legamant cu capeteniile peste sute. Acestia erau: Azaria, fiul lui Ieroham, Ismael, fiul lui Iohanan, Azaria, fiul lui Obed, Maaseia, fiul lui Adaia, si Elisafat, fiul lui Zicri. 23.2 Au strabatut toata tara lui Iuda, si au strans pe Levitii din toate cetatile lui Iuda si pe capii de familii din Israel; si au venit la Ierusalim. 23.3 Toata adunarea a facut legamant cu imparatul in Casa lui Dumnezeu. Si Iehoiada le-a zis: Iata ca fiul imparatului va domni, cum a spus Domnul cu privire la fiii lui David. 23.4 Iata ce veti face. A treia parte din voi, care intra de slujba in ziua Sabatului, preoti si Leviti, sa faca paza pragurilor; 23.5 alta treime sa stea in casa imparatului, si o treime la poarta Iesod. Tot poporul sa fie in curtile Casei Domnului. 23.6 Nimeni sa nu intre in Casa Domnului, afara de preotii si Levitii de slujba: ei sa intre, caci sunt sfinti. Si tot poporul sa faca de straja cu privire la porunca Domnului. 23.7 Levitii sa inconjoare pe imparat din toate partile, fiecare cu armele in mana, si oricine va intra in casa sa fie omorat. Voi sa fiti pe langa imparat, cand va intra si cand va iesi. 23.8 Levitii si tot Iuda au implinit toate poruncile pe care le daduse preotul Iehoiada. Si-au luat fiecare oamenii lui, pe cei ce intrau in slujba si pe cei ce ieseau din slujba in ziua Sabatului; caci preotul Iehoiada nu scutise pe nici una din cete. 23.9 Preotul Iehoiada a dat sutasilor sulitele si scuturile, mari si mici, care veneau de la imparatul David, si care se aflau in Casa lui Dumnezeu. 23.10 A asezat tot poporul, fiecare cu arma in mana, de la partea dreapta pana la partea stanga a casei, langa altar si langa casa de jur imprejurul imparatului. 23.11 Au adus inainte pe fiul imparatului, i-au pus cununa imparateasca si marturia, si l-au facut imparat. Si Iehoiada si fiii sai l-au uns, si au zis: Traiasca imparatul. 23.12 Atalia a auzit zarva poporului care alerga si marea pe imparat, si a venit la popor in Casa Domnului. 23.13 S-a uitat. Si iata ca, imparatul statea pe scaunul sau imparatesc la intrare. Capeteniile si trambitele erau langa imparat; tot poporul tarii se bucura, si sunau din trambite, iar cantaretii cu instrumentele de muzica ziceau cantarile de lauda. Atalia si-a sfasiat hainele, si a zis: Vanzare! Vanzare! 23.14 Atunci preotul Iehoiada, scotand pe sutasi, care erau in fruntea ostirii, le-a zis: Scoateti-o afara din siruri, si oricine o va urma, sa fie ucis. Caci preotul zisese: N-o omorati in Casa Domnului. 23.15 I-au facut loc, si s-a dus la casa imparatului pe intrarea portii cailor: si au omorat-o acolo. 23.16 Iehoiada a facut intre el, tot poporul si imparat, un legamant prin care aveau sa fie poporul Domnului. 23.17 Tot poporul a intrat in casa lui Baal, si au daramat-o; i-au sfaramat altarele si chipurile, si au ucis inaintea altarelor pe Matan, preotul lui Baal. 23.18 Iehoiada a incredintat slujbele Casei Domnului in mainile preotilor, Levitilor, pe care-i impartise David in Casa Domnului, ca sa aduca arderi de tot Domnului, cum este scris in legea lui Moise, in mijlocul bucuriilor si cantarilor, dupa randuiala lui David. 23.19 A pus usieri la portile Casei Domnului, ca sa nu intre nimeni spurcat prin ceva. 23.20 A luat pe sutasi, pe oamenii cu vaza, pe cei ce aveau putere peste popor, si pe tot poporul tarii, si a pogorat pe imparat din Casa Domnului. Au intrat in casa imparatului pe poarta de sus, si au pus pe imparat pe scaunul de domnie al imparatiei. 23.21 Tot poporul tarii se bucura, si cetatea era linistita. Pe Atalia o omorasera cu sabia.
24.1 Ioas avea sapte ani, cand a ajuns imparat, si a domnit patruzeci de ani la Ierusalim. Mama sa se chema Tibia, din Beer-Seba. 24.2 Ioas a facut ce este bine inaintea Domnului in tot timpul vietii preotului Iehoiada. 24.3 Iehoiada a luat pentru Ioas doua neveste, si Ioas a nascut fii si fiice. 24.4 Dupa aceea, Ioas si-a pus de gand sa dreaga Casa Domnului. 24.5 A strans pe preoti si pe Leviti, si le-a zis: Duceti-va prin cetatile lui Iuda, si strangeti bani din tot Israelul, pe fiecare an, pentru dregerea Casei Dumnezeului vostru. Si grabiti-va cu lucrul acesta. Dar Levitii nu s-au grabit. 24.6 Imparatul a chemat pe marele preot Iehoiada, si i-a zis: Pentru ce n-ai vegheat ca Levitii sa stranga din Iuda si din Ierusalim darea poruncita de Moise, robul Domnului, si pusa pe adunarea lui Israel pentru cortul marturiei? 24.7 Caci nelegiuita aceea de Atalia si fiii ei au pustiit Casa lui Dumnezeu, si au intrebuintat in slujba Baalilor toate lucrurile inchinate Casei Domnului. 24.8 Atunci imparatul a poruncit sa se faca o lada, si sa se puna afara la poarta Casei Domnului. 24.9 Si s-a dat de veste in Iuda si in Ierusalim ca sa se aduca Domnului darea pusa de Moise, robul Domnului, pe Israel in pustie. 24.10 Toate capeteniile si tot poporul s-au bucurat de lucrul acesta, si au adus si au aruncat in lada tot ce aveau de platit. 24.11 Cand vedeau Levitii ca e mult argint in lada si ca era vremea ca s-o dea in mainile dregatorilor imparatului, venea logofatul imparatului si slujbasul marelui preot si goleau lada. Apoi o luau si o puneau iarasi la loc. Asa faceau in fiecare zi, si au strans mult argint. 24.12 Imparatul si Iehoiada il dadeau mesterilor insarcinati cu facerea lucrarii in Casa Domnului, care tocmeau cioplitori de piatra si tamplari, ca sa dreaga Casa Domnului, precum si lucratori in fier si arama, ca sa dreaga Casa Domnului. 24.13 Lucratorii s-au apucat de lucru, si au ispravit ce era de dres; au pus casa lui Dumnezeu iarasi in stare buna si au intarit-o. 24.14 Cand au ispravit, au adus inaintea imparatului si inaintea lui Iehoiada argintul care mai ramasese. Si cu el au facut unelte pentru casa Domnului, unelte pentru slujba si pentru arderile de tot, pahare si alte scule de aur si de argint. Si, in tot timpul vietii lui Iehoiada, au adus necurmat arderi de tot in Casa Domnului. 24.15 Iehoiada a murit batran si satul de zile. La moarte, avea o suta treizeci de ani. 24.16 L-au ingropat in cetatea lui David la un loc cu imparatii, pentru ca facuse bine in Israel, si fata de Dumnezeu si fata de Casa Lui. 24.17 Dupa moartea lui Iehoiada, capeteniile lui Iuda au venit si s-au inchinat inaintea imparatului. Atunci imparatul i-a ascultat. 24.18 Si au parasit Casa Domnului, Dumnezeului parintilor lor, si au slujit Astarteelor si idolilor. Mania Domnului a venit asupra lui Iuda si asupra Ierusalimului, pentru ca se facusera vinovati in felul acesta. 24.19 Domnul a trimis la ei proroci sa-i intoarca inapoi la El, dar n-au ascultat de instiintarile pe care le-au primit. 24.20 Zaharia, fiul preotului Iehoiada, a fost imbracat cu Duhul lui Dumnezeu. El s-a infatisat inaintea poporului si i-a zis: Asa vorbeste Dumnezeu: Pentru ce calcati poruncile Domnului? Nu veti propasi. Pentru ca ati parasit pe Domnul, si El va va parasi. 24.21 Si au uneltit impotriva lui, si l-au ucis cu pietre, din porunca imparatului, in curtea Casei Domnului. 24.22 Imparatul Ioas nu si-a adus aminte de bunavointa pe care o avusese fata de el Iehoiada, tatal lui Zaharia, si a omorat pe fiul lui. Zaharia a zis cand a murit: Domnul sa vada, si sa judece! 24.23 Dupa trecerea anului, oastea Sirienilor s-a suit impotriva lui Ioas, si a venit in Iuda si la Ierusalim. Au omorat din popor pe toate capeteniile poporului, si au trimis imparatului toata prada la Damasc. 24.24 Oastea Sirienilor a venit cu un mic numar de oameni. Totusi, Domnul a dat in mainile lor o oaste foarte insemnata, pentru ca parasisera pe Domnul, Dumnezeul parintilor lor. Astfel au pedepsit Sirienii pe Ioas. 24.25 Cand au plecat de la el, dupa ce-l lasasera in mari suferinte, slujitorii lui au uneltit impotriva lui din pricina sangelui fiului preotului Iehoiada. L-au omorat in patul lui, si a murit. L-au ingropat in cetatea lui David, dar nu l-au ingropat in mormintele imparatilor. 24.26 Iata pe cei ce au uneltit impotriva lui: Zabad, fiul Simeatei, o femeie Amonita, si Iozabad, fiul Simritei, o femeie Moabita. 24.27 Cat despre fiii lui, despre marele numar de prorocii facute cu privire la el, si despre dregerea Casei lui Dumnezeu, toate acestea sunt scrise in istoria din cartea imparatilor. In locul lui a domnit fiul sau Amatia.
25.1 Amatia a ajuns imparat la varsta de douazeci si cinci de ani, si a domnit douazeci si noua de ani la Ierusalim. Mama sa se chema Ioadan, din Ierusalim. 25.2 El a facut ce este bine inaintea Domnului, dar cu o inima care nu era in totul data Lui. 25.3 Cand s-a intarit domnia in mainile lui, a omorat pe slujitorii care ucisesera pe imparatul, tatal sau. 25.4 Dar n-a omorat pe fiii lor, caci a lucrat potrivit cu ceea ce este scris in Lege, in cartea lui Moise, unde Domnul da porunca aceasta: Sa nu se omoare parintii pentru copii, si sa nu se omoare copiii pentru parinti; ci fiecare sa fie omorat pentru pacatul lui. 25.5 Amatia a strans pe oamenii din Iuda si i-a pus dupa casele parintesti, capetenii peste mii si capetenii peste sute, pentru tot Iuda si Beniamin. Le-a facut numaratoarea de la varsta de douazeci de ani in sus, si a gasit trei sute de mii de oameni alesi, in stare sa poarte armele, manuind sulita si scutul. 25.6 A mai tocmit cu plata din Israel o suta de mii de viteji, cu o suta de talanti de argint. 25.7 Un om al lui Dumnezeu a venit la el, si a zis: Imparate, sa nu mearga cu tine oastea lui Israel, caci Domnul nu este cu Israel, nu este cu toti acesti fii ai lui Efraim. 25.8 Daca mergi cu ei, chiar daca ai face la lupta fapte de vitejie, sa stii ca Dumnezeu te va face sa cazi inaintea vrajmasului. Caci Dumnezeu are putere sa te ajute si sa te faca sa cazi. 25.9 Amatia a zis omului lui Dumnezeu: Dar ce sa fac cu cei o suta de talanti pe care i-am dat ostii lui Israel? Omul lui Dumnezeu a raspuns: Domnul poate sa-ti dea mult mai mult decat atat. 25.10 Atunci Amatia a despartit ceata care-i venise din Efraim, si a poruncit ca oamenii acestia sa se intoarca acasa. Dar ei s-au maniat foarte tare pe Iuda, si au plecat acasa cu mare furie. 25.11 Amatia s-a imbarbatat, si si-a dus poporul in Valea Sarii, unde a batut zece mii de oameni din fiii lui Seir. 25.12 Si fiii lui Iuda au prins din ei zece mii de insi vii, pe care i-au dus pe varful unei stanci, de unde i-au pravalit in vale asa incat toti au fost zdrobiti. 25.13 Insa, oamenii din ceata careia ii daduse drumul ca sa nu mearga la razboi cu el, au navalit in cetatile lui Iuda, de la Samaria pana la Bet-Horon, au ucis acolo trei mii de insi, si au luat multe prazi. 25.14 Cand s-a intors Amatia de la infrangerea Edomitilor, a adus pe dumnezeii fiilor lui Seir, si i-a pus dumnezei pentru el; s-a inchinat inaintea lor, si le-a adus tamaie. 25.15 Atunci Domnul S-a aprins de manie impotriva lui Amatia, si a trimis la el pe un proroc, care i-a zis: Pentru ce ai cautat pe dumnezeii poporului acestuia, cand ei n-au putut sa-si izbaveasca poporul din mana ta? 25.16 Pe cand vorbea el, Amatia i-a zis: Oare te-am facut sfetnic al imparatului? Pleaca! Pentru ce vrei sa fii lovit? Prorocul a plecat, zicand: Stiu acum ca Dumnezeu a hotarat sa te nimiceasca, pentru ca ai facut lucrul acesta si n-ai ascultat sfatul meu. 25.17 Dupa ce s-a sfatuit, Amatia, imparatul lui Iuda, a trimis sa spuna lui Ioas, fiul lui Ioahaz, fiul lui Iehu, imparatul lui Israel: Vino, sa ne vedem fata in fata! 25.18 Si Ioas, imparatul lui Israel, a trimis sa spuna lui Amatia, imparatul lui Iuda: Spinul din Liban a trimis sa spuna cedrului din Liban: Da pe fiica ta de nevasta fiului meu! Si fiarele salbatice din Liban au trecut si au calcat in picioare spinul. 25.19 Tu te gandesti ca ai batut pe Edomiti, si de aceea ti se inalta inima ca sa te mandresti. Acum stai mai bine acasa. Pentru ce sa starnesti un rau, care ti-ar aduce pieirea ta si a lui Iuda? 25.20 Dar Amatia nu l-a ascultat, fiindca Dumnezeu hotarase sa-i dea in mainile vrajmasului, caci cautasera pe dumnezeii Edomului. 25.21 Si Ioas, imparatul lui Israel, s-a suit: si s-au vazut in fata, el si Amatia, imparatul lui Iuda, la Bet-Semesul lui Iuda. 25.22 Iuda a fost batut de Israel, si fiecare a fugit in cortul lui. 25.23 Ioas, imparatul lui Israel, a luat la Bet-Semes pe Amatia, imparatul lui Iuda, fiul lui Ioas, fiul lui Ioahaz. L-a adus la Ierusalim, si a facut o spartura de patru sute de coti in zidul Ierusalimului, de la poarta lui Efraim pana la poarta unghiului. 25.24 A luat tot aurul si argintul, si toate vasele, care se aflau in Casa lui Dumnezeu, la Obed-Edom, si vistieriile casei imparatului. A luat si ostatici, si s-a intors la Samaria. 25.25 Amatia, fiul lui Ioas, imparatul lui Iuda, a trait cincisprezece ani dupa moartea lui Ioas, fiul lui Ioahaz, imparatul lui Israel. 25.26 Celelalte fapte ale lui Amatia, cele dintai si cele de pe urma, nu sunt scrise oare in cartea imparatilor lui Iuda si Israel? 25.27 De cand s-a abatut Amatia de la Domnul, s-a facut impotriva lui o uneltire la Ierusalim, si el a fugit la Lachis. Dar l-au urmarit la Lachis si l-au omorat. 25.28 L-au adus pe cai, si l-au ingropat cu parintii sai in cetatea lui Iuda.
26.1 Tot poporul din Iuda a luat pe Ozia, care era in varsta de saisprezece ani, si l-a pus imparat in locul tatalui sau Amatia. 26.2 Ozia a intarit Elotul si l-a adus iarasi sub stapanirea lui Iuda, dupa ce a adormit imparatul cu parintii sai. 26.3 Ozia avea saisprezece ani cand a ajuns imparat, si a domnit cincizeci si doi de ani la Ierusalim. Mama sa se chema Iecolia, din Ierusalim. 26.4 El a facut ce este bine inaintea Domnului, intocmai cum facuse tatal sau Amatia. 26.5 A cautat pe Dumnezeu in timpul vietii lui Zaharia, care pricepea vedeniile lui Dumnezeu. Si in timpul cand a cautat pe Domnul, Dumnezeu l-a facut sa propaseasca. 26.6 A pornit cu razboi impotriva Filistenilor. A daramat zidurile Gatului, zidurile Iabnei, si zidurile Asdodului, si a zidit cetati in tinutul Asdodului, si intre Filisteni. 26.7 Dumnezeu l-a ajutat impotriva Filistenilor, impotriva Arabilor care locuiau la Gur-Baal, si impotriva Maonitilor. 26.8 Amonitii aduceau daruri lui Ozia, si faima lui s-a intins pana la hotarele Egiptului, caci a ajuns foarte puternic. 26.9 Ozia a zidit turnuri la Ierusalim pe poarta unghiului, pe poarta vaii, si pe unghi, si le-a intarit. 26.10 A zidit turnuri in pustie, si a sapat multe fantani, pentru ca avea multe turme in vai si in campie, si plugari si vieri in munti si la Carmel, caci ii placea lucrarea pamantului. 26.11 Ozia avea o oaste de ostasi care mergeau la razboi in cete, socotite dupa numaratoarea facuta de logofatul Ieiel si dregatorul Maaseia, si puse sub poruncile lui Hanania, una din capeteniile imparatului. 26.12 Tot numarul capilor caselor parintesti, al vitejilor, era de doua mii sase sute. 26.13 Ei porunceau peste o oaste de trei sute sapte mii cinci sute de ostasi, in stare sa ajute pe imparat impotriva vrajmasului. 26.14 Ozia le-a dat pentru toata ostirea scuturi, sulite, coifuri, platose, arcuri si prastii. 26.15 A facut la Ierusalim masini iscodite de un mester, care aveau sa fie asezate pe turnuri si pe unghiuri, ca sa arunce sageti si pietre mari. Faima lui s-a intins pana departe, caci a fost ajutat in chip minunat pana ce a ajuns foarte puternic. 26.16 Dar cand a ajuns puternic, inima i s-a inaltat si l-a dus la pieire. A pacatuit impotriva Domnului, Dumnezeului sau, intrand in Templul Domnului ca sa arda tamaie pe altarul tamaierii. 26.17 Preotul Azaria a intrat dupa el, cu optzeci de preoti ai Domnului, oameni de inima~ 26.18 care s-au impotrivit imparatului Ozia, si i-au zis: N-ai drept, Ozia, sa aduci tamaie Domnului! Dreptul acesta il au preotii, fiii lui Aaron, care au fost sfintiti ca s-o aduca. Iesi din sfantul locas, caci faci un pacat! Si lucrul acesta nu-ti va face cinste inaintea Domnului Dumnezeu. 26.19 Ozia s-a maniat. In mana avea o cadelnita. Si cum s-a maniat pe preoti, i-a izbucnit lepra pe frunte, in fata preotilor, in Casa Domnului, langa altarul tamaierii. 26.20 Marele preot Azaria si toti preotii si-au indreptat privirile spre el, si iata ca era plin de lepra pe frunte. L-au scos repede afara, si el insusi s-a grabit sa iasa, pentru ca Domnul il lovise. 26.21 Imparatul Ozia a fost lepros pana in ziua mortii, si a locuit intr-o casa deosebita ca lepros, caci a fost izgonit din Casa Domnului. Si fiul sau Iotam era in fruntea casei imparatului si judeca poporul tarii. 26.22 Celelalte fapte ale lui Ozia, cele dintai si cele de pe urma, au fost scrise de Isaia, fiul lui Amot, prorocul. 26.23 Ozia a adormit cu parintii sai. Si l-au ingropat cu parintii sai in ogorul de inmormantare al imparatilor, caci ziceau: Este lepros. In locul lui, a domnit fiul sau Iotam.
27.1 Iotam avea douazeci si cinci de ani cand a ajuns imparat, si a domnit saisprezece ani la Ierusalim. Mama sa se chema Ierusa, fata lui Tadoc. 27.2 El a facut ce este bine inaintea Domnului, intocmai cum facuse tatal sau Ozia. Numai ca n-a intrat in Templul Domnului. Totusi, poporul se strica mereu. 27.3 Iotam a zidit poarta de sus a Casei Domnului, si a facut multe cladiri pe zidurile de pe deal. 27.4 A zidit cetati in muntele lui Iuda, si cetatui si turnuri in dumbravi. 27.5 A fost in razboi cu imparatul fiilor lui Amon, si i-a biruit. Fiii lui Amon i-au dat in anul acela o suta de talanti de argint, zece mii de cori de grau, si zece mii de orz; si i-au platit tot atat pe anul al doilea si al treilea. 27.6 Iotam a ajuns puternic, pentru ca si-a urmat necurmat caile inaintea Domnului, Dumnezeului sau. 27.7 Celelalte fapte ale lui Iotam, toate razboaiele lui, si tot ce a facut el, sunt scrise in cartea imparatilor lui Israel si Iuda. 27.8 El avea douazeci si cinci de ani cand a ajuns imparat si a domnit saisprezece ani la Ierusalim. 27.9 Iotam a adormit cu parintii sai, si l-au ingropat in cetatea lui David. Si, in locul lui, a domnit fiul sau Ahaz.
28.1 Ahaz avea douazeci de ani cand a ajuns imparat, si a domnit saisprezece ani la Ierusalim. El n-a facut ce este bine inaintea Domnului, cum facuse tatal sau David. 28.2 A umblat in caile imparatilor lui Israel; si a facut chiar chipuri turnate pentru Baali~ 28.3 a ars tamaie in valea fiilor lui Hinom, si a trecut pe fiii sai prin foc, dupa uraciunile neamurilor pe care le izgonise Domnul dinaintea copiilor lui Israel. 28.4 Aducea jertfe si tamaie pe inaltimi, pe dealuri si sub orice copac verde. 28.5 Domnul, Dumnezeul sau, l-a dat in mainile imparatului Siriei. Sirienii l-au batut si i-au luat un mare numar de prinsi de razboi, pe care i-au dus la Damasc. A fost dat si in mainile imparatului lui Israel, care i-a pricinuit o mare infrangere. 28.6 Pecah, fiul lui Remalia, a ucis intr-o singura zi in Iuda o suta douazeci de mii de oameni, toti viteji, pentru ca parasisera pe Domnul, Dumnezeul parintilor lor. 28.7 Zicri, un razboinic din Efraim, a ucis pe Maaseia, fiul imparatului, pe Azricam, capetenia casei imparatesti, si pe Elcana, care era al doilea dupa imparat. 28.8 Copiii lui Israel au luat dintre fratii lor doua sute de mii de prinsi de razboi, femei, fii si fiice, si le-au luat multa prada, pe care au adus-o la Samaria. 28.9 Acolo era un proroc al Domnului, numit Oded. El a iesit inaintea ostirii care se intorcea la Samaria, si le-a zis: In mania Sa impotriva lui Iuda i-a dat Domnul, Dumnezeul parintilor vostri in mainile voastre, si voi i-ati ucis cu o furie, care s-a ridicat pana la ceruri. 28.10 Si credeti acum ca veti face din copiii lui Iuda si din Ierusalim robii si roabele voastre? Dar voi nu sunteti vinovati inaintea Domnului, Dumnezeului vostru? 28.11 Ascultati-ma dar, si dati drumul acestor prinsi pe care i-ati luat dintre fratii vostri; caci mania aprinsa a Domnului este peste voi! 28.12 Unii dintre capii fiilor lui Efraim: Azaria, fiul lui Iohanan, Berechia, fiul lui Mesilemot, Ezechia, fiul lui Salum, si Amasa, fiul lui Hadlai, s-au ridicat impotriva celor ce se intorceau de la ostire~ 28.13 si le-au zis: Sa nu aduceti aici pe acesti prinsi de razboi. Caci, dupa ce ca suntem vinovati inaintea Domnului, voi vreti sa mai si adaugati la pacatele si la greselile noastre. Suntem foarte vinovati, si mania aprinsa a Domnului este peste Israel. 28.14 Ostasii au lasat pe prinsii de razboi si prada inaintea capeteniilor si inaintea intregii adunari. 28.15 Si oamenii numiti pe nume pentru aceasta, s-au sculat si au luat pe prinsii de razboi, au imbracat cu prada pe toti cei ce erau goi, le-au dat haine si incaltaminte, le-au dat sa manance si sa bea, i-au uns, au incalecat pe magari pe toti cei osteniti, si i-au adus la Ierihon, cetatea finicilor, la fratii lor. Apoi s-au intors la Samaria. 28.16 Pe vremea aceea, imparatul Ahaz a trimis sa ceara ajutor de la imparatii Asiriei. 28.17 Edomitii au venit iarasi, au batut pe Iuda, si le-au luat prinsi de razboi. 28.18 Filistenii au navalit in cetatile din campie si din partea de miazazi a lui Iuda; au luat Bet-Semesul, Aialonul, Ghederotul, Soco si satele lui, Timna si satele ei, Ghimzo si satele lui, si s-au asezat acolo. 28.19 Caci Domnul a smerit pe Iuda, din pricina lui Ahaz, imparatul lui Israel, care avusese o purtare fara frau in Iuda si pacatuise impotriva Domnului. 28.20 Tilgat Pilneser, imparatul Asiriei, a venit impotriva lui, s-a purtat cu el cum s-ar purta cu un vrajmas, si nu l-a ajutat. 28.21 Caci Ahaz a pradat Casa Domnului, casa imparatului si a mai marilor, ca sa faca daruri imparatului Asiriei; dar nu i-a ajutat la nimic. 28.22 Pe vremea aceea, chiar cand era la stramtoare, a pacatuit si mai mult impotriva Domnului, el, imparatul Ahaz. 28.23 A adus jertfa dumnezeilor Damascului, care-l batusera, si a zis: Fiindca dumnezeii imparatilor Siriei le vin in ajutor, le voi aduce si eu jertfe, ca sa-mi ajute. Dar ei au fost prilejul caderii lui si a intregului Israel. 28.24 Ahaz a strans uneltele din Casa lui Dumnezeu, si a facut bucati uneltele din Casa lui Dumnezeu. A inchis usile Casei Domnului, si-a facut altare in toate colturile Ierusalimului. 28.25 si a ridicat inaltimi in fiecare cetate a lui Iuda, ca sa aduca tamaie altor dumnezei. Si a maniat astfel pe Domnul, Dumnezeul parintilor sai. 28.26 Celelalte fapte ale lui si toate caile lui, cele dintai si cele de pe urma, sunt scrise in cartea imparatilor lui Iuda si Israel. 28.27 Ahaz a adormit cu parintii sai, si a fost ingropat in cetatea Ierusalimului, caci nu l-au pus in mormintele imparatilor lui Israel. Si in locul lui, a domnit fiul sau Ezechia.
29.1 Ezechia a ajuns imparat la varsta de douazeci si cinci de ani, si a domnit douazeci si noua de ani la Ierusalim. Mama sa se chema Abia, fata lui Zaharia. 29.2 El a facut ce este bine inaintea Domnului, intocmai cum facuse tatal sau David. 29.3 In anul intai al domniei lui, in luna intai, a deschis usile Casei Domnului, si le-a dres. 29.4 A adus pe preoti si pe Leviti, pe care i-a strans in locul deschis dinspre rasarit~ 29.5 si le-a zis: Ascultati-ma, Levitilor! Acum sfintiti-va, sfintiti Casa Domnului, Dumnezeului parintilor vostri, si scoateti afara din sfantul locas ce este necurat. 29.6 Caci parintii nostri au pacatuit, au facut ce este rau inaintea Domnului, Dumnezeului nostru. L-au parasit, si-au abatut privirile de la cortul Domnului, si i-au intors spatele. 29.7 Au inchis chiar usile pridvorului si au strans candelele, si n-au adus Dumnezeului lui Israel nici tamaie, nici arderi de tot in sfantul locas. 29.8 De aceea mania Domnului a fost peste Iuda si peste Ierusalim, si i-a facut de groaza, de spaima si de bataie de joc, cum vedeti cu ochii vostri. 29.9 Si din pricina aceasta au cazut parintii nostri ucisi de sabie, si fiii nostri, fiicele noastre si nevestele noastre sunt in robie. 29.10 Am de gand dar sa fac legamant cu Domnul, Dumnezeul lui Israel, pentru ca mania Lui aprinsa sa se abata de la noi. 29.11 Acum, fiilor, nu mai stati nepasatori; caci voi ati fost alesi de Domnul ca sa stati in slujba inaintea Lui, sa fiti slujitorii Lui, si sa-I aduceti tamaie. 29.12 Si Levitii s-au sculat: Mahat, fiul lui Amasai, Ioel, fiul lui Azaria, din fiii Chehatitilor; si din fiii Meraritilor: Chis, fiul lui Abdi, Azaria, fiul lui Iehaleleel; si din Ghersoniti: Ioah, fiul lui Zima, Eden, fiul lui Ioah; 29.13 si din fiii lui Elitafan: Simri si Ieiel; si din fiii lui Asaf: Zaharia si Matania; 29.14 si din fiii lui Heman: Iehiel si Simei, si din fiii lui Iedutun: Semaia si Uziel. 29.15 Au adunat pe fratii lor, si, dupa ce s-au sfintit, au venit sa curateasca si Casa Domnului, dupa porunca imparatului, si dupa cuvintele Domnului. 29.16 Preotii au intrat inauntrul Casei Domnului ca s-o curateasca; au scos toate necuratiile pe care le-au gasit in Templul Domnului, si le-au pus in curtea Casei Domnului, unde le-au adunat Levitii ca sa le duca afara in paraul Chedron. 29.17 Au inceput aceste curatiri in ziua intai a lunii intai; in a opta zi a lunii, au intrat in pridvorul Domnului, si opt zile au curatit Casa Domnului; in a saisprezecea zi a lunii intai, ispravisera. 29.18 S-au dus apoi la imparatul Ezechia, si au zis: Am curatit toata Casa Domnului, altarul arderilor de tot cu toate uneltele lui, si masa painilor pentru punerea inainte cu toate uneltele ei. 29.19 Am adus iarasi in buna stare si am curatit toate uneltele, pe care le pangarise imparatul Ahaz in timpul domniei lui, cand cu faradelegile lui: sunt inaintea altarului Domnului. 29.20 Imparatul Ezechia s-a sculat dis-de-dimineata, a strans pe mai marii cetatii si s-a suit la Casa Domnului. 29.21 Au adus sapte vitei, sapte berbeci, sapte miei, si sapte tapi, ca jertfa de ispasire pentru imparatie, pentru sfantul locas, si pentru Iuda. Imparatul a poruncit preotilor, fiii lui Aaron, sa le aduca pe altarul Domnului. 29.22 Preotii au junghiat boii, si au strans sangele, pe care l-au stropit pe altar; au junghiat berbecii, si au stropit sangele pe altar; au junghiat mieii, si au stropit sangele pe altar. 29.23 Au adus apoi tapii ispasitori inaintea imparatului si inaintea adunarii, care si-au pus mainile peste ei. 29.24 Preotii i-au junghiat, si au turnat sangele la piciorul altarului, ca ispasire pentru pacatele intregului Israel; caci pentru tot Israelul poruncise imparatul sa se aduca arderea de tot si jertfa de ispasire. 29.25 A pus pe Leviti in Casa Domnului cu chimvale, alaute si harfe, dupa randuiala lui David, lui Gad, vazatorul imparatului, si prorocului Natan; caci astfel era porunca Domnului, data prin prorocii Sai. 29.26 Levitii au luat loc cu instrumentele lui David, si preotii cu trambitele. 29.27 Ezechia a poruncit sa aduca arderea de tot pe altar; si, in clipa cand a inceput arderea de tot, a inceput si cantarea Domnului, in sunetul trambitelor si instrumentelor lui David, imparatul lui Israel. 29.28 Toata adunarea s-a inchinat, au cantat cantarea, si au sunat din trambite, pana s-a ispravit arderea de tot. 29.29 Si cand au ispravit de adus ardere de tot, imparatul si toti cei ce erau cu el au ingenuncheat si s-au inchinat. 29.30 Apoi imparatul Ezechia si capeteniile au zis Levitilor sa laude pe Domnul cu cuvintele lui David si ale prorocului Asaf. L-au laudat cu bucurie, si s-au plecat si s-au inchinat. 29.31 Ezechia a luat atunci cuvantul, si a zis: Acum, dupa ce v-ati sfintit in slujba Domnului, apropiati-va, aduceti dobitoacele pentru jertfa, si aduceti jertfe de multumire la Casa Domnului. Si adunarea a adus dobitoacele pentru jertfa, si a adus jertfe de multumire; si toti cei pe care-i indemna inima au adus arderi de tot. 29.32 Numarul arderilor de tot aduse de adunare a fost de saptezeci de boi, o suta de berbeci, si doua sute de miei; toate aceste vite au fost jertfite ca ardere de tot Domnului. 29.33 Si au mai inchinat Domnului sase sute de boi si trei mii de oi. 29.34 Dar preotii erau in numar mic, si n-au putut sa despoaie toate arderile de tot; i-au ajutat fratii lor, Levitii, pana s-a ispravit lucrarea, si pana s-au sfintit si ceilalti preoti; caci Levitii s-au sfintit mai degraba decat preotii. 29.35 De altfel erau foarte multe arderi de tot, cu grasimile jertfelor de multumire, si cu jertfele de bautura ale arderilor de tot. Astfel a fost asezata din nou slujba Casei Domnului. 29.36 Ezechia si tot poporul s-au bucurat ca Dumnezeu facuse pe popor cu voie buna, caci lucrul s-a facut pe neasteptate.
30.1 Ezechia a trimis soli in tot Israelul si Iuda, si a scris scrisori si lui Efraim si lui Manase, ca sa vina la Casa Domnului la Ierusalim sa praznuiasca Pastele in cinstea Domnului, Dumnezeul lui Israel. 30.2 Imparatul, capeteniile lui, si toata adunarea tinusera sfat la Ierusalim, ca Pastele sa fie praznuite in luna a doua; 30.3 caci nu puteau fi praznuite la vremea lor, pentru ca preotii nu se sfintisera in numar destul de mare si poporul nu se adunase la Ierusalim. 30.4 Lucrul avand incuviintarea imparatului si a intregii adunari~ 30.5 au hotarat sa dea de veste in tot Israelul, de la Beer-Seba pana la Dan, ca sa vina la Ierusalim sa praznuiasca Pastele in cinstea Domnului, Dumnezeului lui Israel. Caci de mult nu mai fusesera praznuite dupa cum era scris. 30.6 Alergatorii s-au dus cu scrisorile imparatului si capeteniilor lui in tot Israelul si Iuda. Si, dupa porunca imparatului, au zis: Copii ai lui Israel, intoarceti-va la Domnul, Dumnezeul lui Avraam, lui Isaac si Israel, ca sa Se intoarca si El la voi, ramasita scapata din mana imparatilor Asiriei. 30.7 Nu fiti ca parintii vostri si ca fratii vostri, care au pacatuit impotriva Domnului, Dumnezeului parintilor lor, si pe care de aceea i-a dat prada pustiirii, cum vedeti. 30.8 Nu va intepeniti grumazul, ca parintii vostri; dati mana Domnului, veniti la sfantul Lui locas, pe care l-a sfintit pe vecie, si slujiti Domnului, Dumnezeului vostru, pentru ca mania Lui aprinsa sa se abata de la voi. 30.9 Daca va intoarceti la Domnul, fratii vostri si fiii vostri vor gasi mila la cei ce i-au luat robi, si se vor intoarce in tara. Caci Domnul, Dumnezeul vostru, este milostiv si indurator, si nu-Si va intoarce Fata de la voi, daca va intoarceti la El. 30.10 Alergatorii au mers astfel din cetate in cetate prin tara lui Efraim si Manase, pana la Zabulon. Dar ei radeau si isi bateau joc de ei. 30.11 Insa cativa oameni din Aser, din Manase si Zabulon, s-au smerit si au venit la Ierusalim. 30.12 In Iuda, de asemenea, mana lui Dumnezeu a lucrat si le-a dat o singura inima ca sa-i faca sa implineasca porunca imparatului si a capeteniilor, dupa cuvantul Domnului. 30.13 Un popor in mare numar s-a adunat la Ierusalim sa praznuiasca sarbatoarea azimelor in luna a doua: a fost o adunare foarte mare. 30.14 S-au sculat, si au indepartat altarele pe care se jertfea in Ierusalim si pe toate acelea pe care se aducea tamaie, si le-au aruncat in paraul Chedron. 30.15 Au jertfit apoi Pastele in ziua a patrusprezecea a lunii a doua. Preotii si Levitii, plini de rusine, s-au sfintit, si au adus arderi de tot in Casa Domnului. 30.16 Ei sedeau in locul lor obisnuit, dupa Legea lui Moise, omul lui Dumnezeu, si preotii stropeau sangele, pe care-l luau din mana Levitilor. 30.17 Fiindca in adunare erau multi insi, care nu se sfintisera, Levitii au junghiat ei jertfele de Paste pentru toti cei ce nu erau curati, ca sa le inchine Domnului. 30.18 Caci o mare parte din popor, multi din Efraim, Manase, Isahar si Zabulon nu se curatisera, si au mancat Pastele nu dupa cele scrise. Dar Ezechia s-a rugat pentru ei, zicand: Domnul, care este bun, sa ierte pe toti 30.19 cei ce si-au pus inima sa caute pe Domnul, Dumnezeul parintilor lor, macar ca n-au facut sfanta curatire! 30.20 Domnul a ascultat pe Ezechia, si a iertat poporul. 30.21 Astfel copiii lui Israel, care se aflau la Ierusalim, au praznuit sarbatoarea azimelor, sapte zile, cu mare bucurie. Si, in fiecare zi, Levitii si preotii laudau pe Domnul cu instrumente care rasunau in cinstea Lui. 30.22 Ezechia a vorbit inimii tuturor Levitilor, care aratau o mare pricepere pentru slujba Domnului. Sapte zile au mancat dobitoacele jertfite, aducand jertfe de multumire, si laudand pe Domnul, Dumnezeul parintilor lor. 30.23 Toata adunarea a fost de parere sa mai praznuiasca alte sapte zile. Si au praznuit cu bucurie inca sapte zile. 30.24 Caci Ezechia, imparatul lui Iuda, daduse adunarii o mie de vitei si sapte mii de oi, iar capeteniile i-au dat o mie de vitei si zece mii de oi, si multi preoti se sfintisera. 30.25 Si s-a bucurat toata adunarea lui Iuda, si preotii si Levitii, si tot poporul venit din Israel, si strainii veniti din tara lui Israel sau asezati in Iuda. 30.26 A fost mare veselie la Ierusalim. De pe vremea lui Solomon, fiul lui David, imparatul lui Israel, nu mai fusese la Ierusalim asa ceva. 30.27 Preotii si Levitii s-au sculat si au binecuvantat poporul. Glasul lor a fost auzit, si rugaciunea lor a ajuns pana la ceruri, pana la locuinta sfanta a Domnului.
31.1 Cand s-au ispravit toate acestea, toti cei din Israel care erau de fata au plecat in cetatile lui Iuda, si au sfaramat stalpii idolesti, au taiat Astarteele, si au surpat de tot inaltimile si altarele din tot Iuda si Beniamin si din Efraim si Manase. Apoi toti copiii lui Israel s-au intors in cetatile lor, fiecare la mosia lui. 31.2 Ezechia a asezat din nou cetele preotilor si Levitilor, dupa sirul lor, fiecare dupa slujbele sale, preoti si Leviti, pentru arderile de tot si jertfele de multumire, pentru slujba, pentru cantari si laude, la portile taberei Domnului. 31.3 Imparatul a dat o parte din averile lui pentru arderi de tot, pentru arderile de tot de dimineata si de seara, si pentru arderile de tot din zilele de Sabat, de luna noua si de sarbatori, cum este scris in legea Domnului. 31.4 Si a poruncit poporului, locuitorilor Ierusalimului, sa dea preotilor si Levitilor partea cuvenita lor, ca sa tina cu scumpatate legea Domnului. 31.5 Cand a iesit porunca aceasta, copiii lui Israel au dat din belsug cele dintai roade de grau, de must, de untdelemn, de miere, si din toate roadele de pe camp; au adus din belsug si zeciuiala din toate. 31.6 Tot odata, copiii lui Israel si Iuda, care locuiau in cetatile lui Iuda, au dat zeciuiala din boi si oi, si zeciuiala din lucrurile sfinte care erau inchinate Domnului, Dumnezeului lor, si au facut mai multe gramezi. 31.7 Au inceput sa faca gramezile in luna a treia, si au ispravit in luna a saptea. 31.8 Ezechia si capeteniile au venit sa vada gramezile, si au binecuvantat pe Domnul si pe poporul Sau Israel. 31.9 Si Ezechia a intrebat pe preoti si pe Leviti de gramezile acestea. 31.10 Atunci marele preot Azaria, din casa lui Tadoc, i-a raspuns: De cand au inceput sa se aduca darurile in Casa Domnului, noi am mancat, ne-am saturat, si a mai ramas mult, caci Domnul a binecuvantat pe poporul Sau. Si iata ce mare gramada a mai ramas! 31.11 Ezechia a dat porunca sa pregateasca niste camari in Casa Domnului; si le-au pregatit. 31.12 Au adus in ele cu credinciosie darurile de mancare, zeciuiala, si lucrurile sfinte. Levitul Conania avea grija lor, si fratele sau Simei era al doilea dupa el. 31.13 Iehiel, Azazia, Nahat, Asael, Ierimot, Iozabad, Eliel, Ismachia, Mahat si Benaia erau intrebuintati sub carmuirea lui Conania si a fratelui sau Simei, dupa porunca imparatului Ezechia si a lui Azaria, capetenia Casei lui Dumnezeu. 31.14 Levitul Core, fiul lui Imna, usier in partea de rasarit, avea grija de darurile de buna voie aduse lui Dumnezeu, ca sa imparta ce era adus Domnului prin ridicare si lucrurile prea sfinte. 31.15 In cetatile preotesti, Eden, Miniamin, Iosua, Semaia, Amaria si Secania erau pusi sub carmuirea lui ca sa imparta cu credinciosie fratilor lor, mari si mici, partea cuvenita lor, dupa cetele lor: 31.16 celor de parte barbateasca inscrisi de la varsta de trei ani in sus; tuturor celor ce intrau zilnic in Casa Domnului ca sa-si faca slujba dupa insarcinarile si dupa cetele lor; 31.17 preotilor inscrisi dupa casele lor parintesti, si Levitilor de la douazeci de ani in sus, dupa slujbele si dupa cetele lor: 31.18 la toata adunarea preotilor si Levitilor inscrisi cu toti pruncii lor, cu nevestele lor, cu fiii si fiicele lor, caci erau fara prihana in impartirea lucrurilor sfinte. 31.19 Si pentru fiii lui Aaron, preotii, care locuiau la tara in imprejurimile cetatilor lor, erau in fiecare cetate oameni numiti anume, ca sa imparta partile cuvenite tuturor celor de parte barbateasca din preoti si tuturor Levitilor inscrisi. 31.20 Iata ce a facut Ezechia in tot Iuda. El a facut ce este bine, ce este drept, ce este adevarat, inaintea Domnului, Dumnezeului sau. 31.21 A lucrat cu toata inima, si a izbutit in tot ce a facut pentru Casa lui Dumnezeu, pentru lege si pentru porunci, ca sa caute pe Dumnezeul sau.
32.1 Dupa aceste lucruri si dupa aceste fapte de credinciosie, a venit Sanherib, imparatul Asiriei, care a patruns in Iuda, si a impresurat cetatile intarite, cu gand sa puna mana pe ele. 32.2 Ezechia, vazand ca a venit Sanherib si ca are de gand sa inceapa lupta impotriva Ierusalimului~ 32.3 s-a sfatuit cu capeteniile sale si cu oamenii lui cei viteji, ca sa astupe izvoarele de apa care erau afara din cetate. Si ei au fost de parerea lui. 32.4 S-au strans o multime de oameni, si au astupat toate izvoarele si paraul care curge prin mijlocul tinutului aceluia. Pentru ce, ziceau ei, sa gaseasca imparatii Asiriei, la venirea lor, ape din belsug? 32.5 Ezechia s-a imbarbatat; a zidit din nou zidul care era stricat si l-a ridicat pana la turnuri. A mai zidit un alt zid in afara, a intarit Milo in cetatea lui David, si a pregatit o multime de arme si de scuturi. 32.6 A pus capetenii de razboi peste popor, si i-a adunat la el pe locul deschis de la poarta cetatii. Vorbindu-le inimii, a zis: 32.7 Intariti-va si imbarbatati-va. Nu va temeti si nu va spaimantati inaintea imparatul Asiriei si inaintea intregii multimi care este cu el; caci cu noi sunt mai multi decat cu el. 32.8 Cu el este un brat de carne, dar cu noi este Domnul, Dumnezeul nostru, care ne va ajuta si va lupta pentru noi. Poporul a avut incredere in cuvintele lui Ezechia, imparatul lui Iuda. 32.9 Dupa aceea, Sanherib, imparatul Asiriei, a trimis pe slujitorii sai la Ierusalim, pe cand era inaintea Lachisului cu toate puterile lui; i-a trimis la Ezechia, imparatul lui Iuda, si la toti cei din Iuda care erau la Ierusalim, sa le spuna: 32.10 Asa vorbeste Sanherib, imparatul Asiriei: Pe ce se bizuie increderea voastra, de stati impresurati la Ierusalim? 32.11 Oare nu va amageste Ezechia, ca sa va dea mortii prin foamete si prin sete, cand zice: Domnul, Dumnezeul nostru, ne va scapa din mana imparatului Asiriei? 32.12 Oare nu Ezechia a indepartat inaltimile si altarele Domnului, si a dat porunca aceasta lui Iuda si Ierusalimului: Sa va inchinati numai unui altar, si sa aduceti tamaie numai pe el? 32.13 Nu stiti ce am facut noi, eu si parintii mei, tuturor popoarelor celorlalte tari? Dumnezeii neamurilor acestor tari au putut ei sa le izbaveasca tarile din mana mea? 32.14 Care dintre toti dumnezeii acestor neamuri pe care le-au nimicit parintii mei, a putut sa izbaveasca pe poporul lui din mana mea, pentru ca sa va poata izbavi Dumnezeul vostru din mana mea? 32.15 Sa nu va amageasca Ezechia dar si sa nu va insele astfel; nu va incredeti in el! Caci dumnezeul nici unui neam, nici unei imparatii n-a putut sa izbaveasca pe poporul lui din mana mea si din mana parintilor mei: cu cat mai putin va va izbavi Dumnezeul vostru din mana mea! 32.16 Slujitorii lui Sanherib au mai vorbit si alte lucruri impotriva Domnului Dumnezeu, si impotriva robului Sau Ezechia. 32.17 Si a trimis o scrisoare batjocoritoare pentru Domnul, Dumnezeul lui Israel, vorbind astfel impotriva Lui: Dupa cum dumnezeii neamurilor celorlalte tari n-au putut sa izbaveasca pe poporul lor din mana mea, tot asa nici Dumnezeul lui Ezechia nu va izbavi pe poporul Sau din mana mea. 32.18 Slujitorii lui Sanherib au strigat cu glas tare in limba evreiasca, pentru ca sa arunce groaza si spaima in poporul din Ierusalim, care era pe zid, si sa poata pune astfel stapanire pe cetate. 32.19 Au vorbit despre Dumnezeul Ierusalimului ca despre dumnezeii popoarelor pamantului, care sunt lucrarea mainilor omenesti. 32.20 Imparatul Ezechia si prorocul Isaia, fiul lui Amot, au inceput sa se roage pentru lucrul acesta si au strigat catre cer. 32.21 Atunci Domnul a trimis un inger care a nimicit in tabara imparatului Asiriei pe toti vitejii, domnitorii si capeteniile. Si imparatul s-a intors rusinat in tara lui. A intrat in casa dumnezeului sau, si cei ce iesisera din coapsele lui l-au ucis acolo cu sabia. 32.22 Astfel a scapat Domnul pe Ezechia si pe locuitorii Ierusalimului din mana lui Sanherib, imparatul Asiriei, si din mana tuturor, si i-a ocrotit impotriva celor ce-i impresurau. 32.23 Multi au adus Domnului daruri in Ierusalim, si au adus daruri bogate lui Ezechia, imparatul lui Iuda, care de atunci s-a inaltat in ochii tuturor popoarelor. 32.24 In vremea aceea, Ezechia a fost bolnav de moarte. El a facut o rugaciune Domnului. Domnul i-a vorbit, si i-a dat un semn. 32.25 Dar Ezechia n-a rasplatit binefacerea pe care a primit-o, caci i s-a ingamfat inima. Mania Domnului a venit peste el, peste Iuda si peste Ierusalim. 32.26 Atunci Ezechia s-a smerit din mandria lui, impreuna cu locuitorii Ierusalimului, si mania Domnului n-a venit peste ei in timpul vietii lui Ezechia. 32.27 Ezechia a avut multe bogatii si multa slava. Si-a facut vistierii de argint, de aur, de pietre scumpe, de mirodenii, de scuturi, si de toate lucrurile care se pot dori; 32.28 hambare pentru roadele de grau, de must si de untdelemn, grajduri pentru tot felul de vite, si staule pentru oi. 32.29 Si-a zidit cetati, si a avut belsug de boi si de oi; caci Dumnezeu ii daduse multe avutii. 32.30 Tot Ezechia a astupat si gura de sus a apelor Ghihon, si le-a adus in jos spre apus de cetatea lui David. Ezechia a izbutit in toate lucrarile lui. 32.31 Insa, cand au trimis capeteniile Babilonului soli la el sa intrebe de minunea care avusese loc in tara, Dumnezeu l-a parasit ca sa-l incerce, pentru ca sa cunoasca tot ce era in inima lui. 32.32 Celelalte fapte ale lui Ezechia, si faptele lui evlavioase, sunt scrise in vedenia prorocului Isaia, fiul lui Amot, in cartea imparatilor lui Iuda si Israel. 32.33 Ezechia a adormit cu parintii sai, si l-au ingropat in cel mai bun loc al mormintelor fiilor lui David. Tot Iuda si locuitorii Ierusalimului i-au dat cinste la moarte. Si, in locul lui, a domnit fiul sau Manase.
33.1 Manase avea doisprezece ani cand a ajuns imparat, si a domnit cincizeci si cinci de ani la Ierusalim. 33.2 El a facut ce este rau inaintea Domnului, dupa uraciunile neamurilor pe care le izgonise Domnul dinaintea copiilor lui Israel. 33.3 A zidit iarasi inaltimile pe care le daramase tatal sau Ezechia. A ridicat altare Baalilor, a facut idoli Astarteei, si s-a inchinat inaintea intregii ostiri a cerurilor si i-a slujit. 33.4 A zidit altare in Casa Domnului, macar ca Domnul zisese: In Ierusalim va fi Numele Meu pe vecie. 33.5 A zidit altare intregii ostiri a cerurilor, in cele doua curti ale Casei Domnului. 33.6 Si-a trecut fiii prin foc in valea fiilor lui Hinom; umbla cu descantece si vrajitorii, si tinea la el oameni care chemau duhurile si care-i spuneau viitorul. A facut din ce in ce mai mult ce este rau inaintea Domnului, ca sa-L manie. 33.7 A pus chipul cioplit al idolului pe care-l facuse, in Casa lui Dumnezeu, despre care Dumnezeu spusese lui David si fiului sau Solomon: In casa aceasta, si in Ierusalim, pe care l-am ales din toate semintiile lui Israel Imi voi pune Numele pe vecie. 33.8 Nu voi mai stramuta pe Israel din tara pe care am dat-o parintilor vostri, numai sa caute sa implineasca tot ce le-am poruncit, dupa toata legea, invataturile si poruncile date prin Moise. 33.9 Dar Manase a fost pricina ca Iuda si locuitorii Ierusalimului s-au ratacit si au facut rau mai mult decat neamurile pe care le nimicise Domnul dinaintea copiilor lui Israel. 33.10 Domnul a vorbit lui Manase si poporului sau, dar ei n-au vrut sa asculte. 33.11 Atunci Domnul a trimis impotriva lor pe capeteniile ostirii imparatului Asiriei, care au prins pe Manase si l-au pus in lanturi. L-au legat cu lanturi de arama, si l-au dus la Babilon. 33.12 Cand a fost la stramtoare, s-a rugat Domnului, Dumnezeului lui, si s-a smerit adanc inaintea Dumnezeului parintilor sai. 33.13 I-a facut rugaciuni; si Domnul, lasandu-Se induplecat, i-a ascultat cererile, si l-a adus inapoi la Ierusalim in imparatia lui. Si Manase a cunoscut ca Domnul este Dumnezeu. 33.14 Dupa aceea, a zidit afara din cetatea lui David, la apus, spre Ghihon in vale, un zid care se intindea pana la poarta pestilor si cu care a inconjurat dealul, si l-a facut foarte inalt. A pus si capetenii de razboi in toate cetatile intarite ale lui Iuda. 33.15 A inlaturat din Casa Domnului dumnezeii straini si idolul Astarteei, a daramat toate altarele pe care le zidise pe muntele Casei Domnului si la Ierusalim, si le-a aruncat afara din cetate. 33.16 A asezat din nou altarul Domnului, a adus pe el jertfe de multumire si de lauda, si a poruncit lui Iuda sa slujeasca Domnului, Dumnezeului lui Israel. 33.17 Poporul jertfea tot pe inaltimi, dar numai Domnului Dumnezeului sau. 33.18 Celelalte fapte ale lui Manase, rugaciunea lui catre Dumnezeul lui, si cuvintele prorocilor, care i-au vorbit in Numele Domnului, Dumnezeul lui Israel, sunt scrise in faptele imparatilor lui Israel. 33.19 Rugaciunea lui si felul in care l-a ascultat Dumnezeu, pacatele si nelegiuirile lui, locurile unde a zidit inaltimi si a inaltat idoli Astarteei si chipuri cioplite, inainte de a se smeri, sunt scrise in cartea lui Hozai. 33.20 Manase a adormit cu parintii sai, si a fost ingropat in casa lui. Si, in locul lui, a domnit fiul sau Amon. 33.21 Amon avea douazeci si doi de ani cand a ajuns imparat, si a domnit doi ani la Ierusalim. 33.22 El a facut ce este rau inaintea Domnului, cum facuse tatal sau Manase. A adus jertfe tuturor chipurilor cioplite pe care le facuse tatal sau Manase, si le-a slujit. 33.23 Si nu s-a smerit inaintea Domnului, cum se smerise tatal sau Manase, caci Amon s-a facut din ce in ce mai vinovat. 33.24 Slujitorii lui au uneltit impotriva lui, si l-au omorat in casa lui. 33.25 Dar poporul tarii a ucis pe toti cei ce uneltisera impotriva imparatului Amon. Si, in locul lui, poporul tarii a pus imparat pe fiul sau Iosia.
34.1 Iosia avea opt ani cand a ajuns imparat, si a domnit treizeci si unu de ani la Ierusalim. 34.2 El a facut ce este bine inaintea Domnului si a umblat in caile tatalui sau David: nu s-a abatut de la ele nici la dreapta nici la stanga. 34.3 In al optulea an al domniei lui, pe cand era inca tanar, a inceput sa caute pe Dumnezeul tatalui sau David. Si in doisprezecelea an, a inceput sa curateasca Iuda si Ierusalimul de inaltimi, de idolii Astarteei, de chipuri cioplite si de chipuri turnate. 34.4 Au daramat inaintea lui altarele Baalilor, si au taiat stalpii inchinati soarelui, care erau deasupra lor; a sfaramat idolii Astarteei, chipurile cioplite si chipurile turnate, le-a facut praf, a presarat praful pe mormintele celor ce le adusesera jertfe~ 34.5 si a ars oasele preotilor pe altarele lor. Astfel a curatit Iuda si Ierusalimul. 34.6 In cetatile lui Manase, lui Efraim, lui Simeon, si chiar lui Neftali, pretutindeni, in mijlocul daramaturilor lor~ 34.7 a daramat altarele, a facut bucati idolii Astarteei si chipurile cioplite, le-a facut praf, si a taiat toti stalpii inchinati soarelui in toata tara lui Israel. Apoi s-a intors la Ierusalim. 34.8 In al optsprezecelea an al domniei lui, dupa ce a curatit tara si casa, a trimis pe Safan, fiul lui Atalia, pe Maaseia, capetenia cetatii si pe Ioah, fiul lui Ioahaz, arhivarul, sa dreaga casa Domnului, Dumnezeului sau. 34.9 S-au dus la marele preot Hilchia, si au dat argintul adus in Casa lui Dumnezeu, pe care-l stransesera Levitii pazitori ai pragului, de la Manase si Efraim, si de la toata cealalta parte a lui Israel, si de la tot Iuda si Beniamin si de la locuitorii Ierusalimului. 34.10 L-au dat in mainile mesterilor insarcinati cu facerea lucrarii in Casa Domnului. Acestia l-au dat lucratorilor care munceau la dregerea Casei Domnului~ 34.11 iar ei l-au dat tamplarilor si zidarilor, ca sa cumpere pietre cioplite si lemne pentru grinzi si pentru captusitul cladirilor pe care le stricasera imparatii lui Iuda. 34.12 Oamenii acestia au lucrat cinstit in lucrul lor. Erau pusi sub privegherea lui Iahat si Obadia, Leviti din fiii lui Merari, si a lui Zaharia si Mesulam, din fiii Chehatitilor. Toti aceia dintre Leviti, care stiau sa cante bine~ 34.13 vegheau asupra lucrarilor si carmuiau pe toti lucratorii care aveau de facut felurite lucrari. Mai erau si alti Leviti, logofeti, dregatori si usieri. 34.14 In clipa cand au scos argintul care fusese adus in Casa Domnului, preotul Hilchia a gasit cartea Legii Domnului, data prin Moise. 34.15 Atunci Hilchia a luat cuvantul si a zis logofatului Safan: Am gasit cartea Legii in Casa Domnului. Si Hilchia a dat lui Safan cartea. 34.16 Safan a adus imparatului cartea. Si cand a dat socoteala imparatului, a zis: Slujitorii tai au facut tot ce li s-a poruncit. 34.17 Au strans argintul care se afla in Casa Domnului, si l-au dat in mainile priveghetorilor si lucratorilor. 34.18 Logofatul Safan a mai spus imparatului: Preotul Hilchia mi-a dat o carte. Si Safan a citit-o inaintea imparatului. 34.19 Cand a auzit imparatul cuvintele Legii, si-a sfasiat hainele. 34.20 Si imparatul a dat urmatoarea porunca lui Hilchia, lui Ahicam, fiul lui Safan, lui Abdon, fiul lui Mica, lui Safan, logofatul, si lui Asaia, slujitorul imparatului: 34.21 Duceti-va si intrebati pe Domnul pentru mine si pentru ramasita lui Israel si Iuda, cu privire la cuvintele cartii acesteia care s-a gasit. Caci mare manie s-a varsat peste noi din partea Domnului, pentru ca parintii nostri n-au tinut cuvantul Domnului, si n-au implinit tot ce este scris in cartea aceasta. 34.22 Hilchia si cei trimisi de imparat s-au dus la prorocita Hulda, nevasta lui Salum, fiul lui Tochehat, fiul lui Hasra, strajerul vesmintelor. Ea locuia la Ierusalim, in cealalta mahala a cetatii. Dupa ce au spus ce aveau de spus~ 34.23 ea le-a raspuns: Asa vorbeste Domnul Dumnezeul lui Israel: Spuneti omului care v-a trimis la mine: 34.24 Asa vorbeste Domnul: Iata, voi trimite nenorociri peste locul acesta si peste locuitorii lui, si anume toate blestemele scrise in cartea care s-a citit inaintea imparatului lui Iuda. 34.25 Pentru ca M-au parasit si au adus tamaie altor dumnezei, maniindu-Ma prin toate lucrarile mainilor lor, mania Mea s-a varsat asupra acestui loc, si nu se va stinge. 34.26 Dar sa spuneti imparatului lui Iuda care v-a trimis sa intrebati pe Domnul: Asa vorbeste Domnul, Dumnezeul lui Israel, cu privire la cuvintele pe care le-ai auzit: 34.27 Pentru ca ti s-a induiosat inima, pentru ca te-ai smerit inaintea lui Dumnezeu, cand ai auzit cuvintele rostite de El impotriva acestui loc si impotriva locuitorilor lui, pentru ca te-ai smerit inaintea Mea, pentru ca ti-ai sfasiat hainele si ai plans inaintea Mea, si Eu, am auzit, zice Domnul. 34.28 Iata, te voi strange langa parintii tai, vei fi adaugat in pace in mormantul tau si nu vei vedea cu ochii tai toate nenorocirile pe care le voi trimite peste locul acesta si peste locuitorii lui. Ei au adus imparatului raspunsul acesta. 34.29 Imparatul a strans pe toti batranii din Iuda si din Ierusalim. 34.30 Apoi s-a suit la Casa Domnului, cu toti oamenii lui Iuda si cu locuitorii Ierusalimului, cu preotii si Levitii, si cu tot poporul, de la cel mai mare pana la cel mai mic. A citit inaintea lor toate cuvintele cartii legamantului, care se gasise in casa Domnului. 34.31 Imparatul statea pe scaunul lui imparatesc, si a incheiat legamant inaintea Domnului, indatorindu-se sa urmeze pe Domnul si sa pazeasca poruncile Lui, invataturile Lui, si legile Lui, din toata inima si din tot sufletul lui, si sa implineasca cuvintele legamantului, scrise in cartea aceasta. 34.32 Si a facut sa intre in legamant toti cei ce se aflau la Ierusalim si in Beniamin. Si locuitorii Ierusalimului au lucrat dupa legamantul lui Dumnezeu, legamantul Dumnezeului parintilor lor. 34.33 Iosia a indepartat toate uraciunile din toate tarile copiilor lui Israel, si a facut ca toti cei ce se aflau in Israel sa slujeasca Domnului, Dumnezeului lor. In tot timpul vietii lui, nu s-au abatut de la Domnul, Dumnezeul parintilor lor.
35.1 Iosia a praznuit Pastele in cinstea Domnului la Ierusalim, si au jertfit Pastele in a patrusprezecea zi a lunii intai. 35.2 A pus pe preoti in slujbele lor, si i-a imbarbatat la slujba Casei Domnului. 35.3 A zis Levitilor, care invatau pe tot Israelul si care erau inchinati Domnului: Puneti chivotul sfant in casa pe care a zidit-o Solomon, fiul lui David, imparatul lui Israel. N-aveti sa-l mai purtati pe umeri. Slujiti acum Domnului, Dumnezeului vostru, si poporului Sau, Israel. 35.4 Pregatiti-va, dupa casele voastre parintesti, dupa cetele voastre, cum au randuit prin scris David, imparatul lui Israel, si fiul sau Solomon. 35.5 Luati-va locurile in sfantul locas, dupa feluritele case parintesti ale fratilor vostri, fiii poporului, si dupa insiruirea caselor parintesti ale Levitilor. 35.6 Jertfiti Pastele, sfintiti-va, si pregatiti-le pentru fratii vostri, intocmai dupa cuvantul Domnului, rostit prin Moise. 35.7 Iosia a dat oamenilor poporului, tuturor celor ce se aflau acolo, miei si capre in numar de treizeci de mii, toti pentru Paste, si trei mii de boi. Acestia au fost luati din averile imparatului. 35.8 Capeteniile lui au facut de buna voie un dar poporului, preotilor si Levitilor. Hilchia, Zaharia si Iehiel, mai marii Casei lui Dumnezeu, au dat preotilor, pentru Paste, doua mii sase sute de miei si trei sute de boi. 35.9 Conania, Semaia si Netaneel, fratii sai, Hasabia, Ieiel si Iozabad, capii Levitilor, au dat Levitilor, pentru Paste, cinci mii de miei si cinci sute de boi. 35.10 Astfel s-a intocmit slujba, si preotii si Levitii si-au luat locul, dupa cetele lor, dupa porunca imparatului. 35.11 Au jertfit Pastele. Preotii au stropit sangele pe care-l luau din mana Levitilor, si Levitii au jupuit vitele de piele. 35.12 Au pus deoparte arderile de tot, ca sa le dea cetelor caselor parintesti ale oamenilor din popor, ca sa le aduca Domnului, cum este scris in cartea lui Moise. Tot asa au facut si cu boii. 35.13 Au fiert Pastele la foc, dupa oranduiala, si au fiert lucrurile sfinte in cazane, caldari si tigai. Si le-au impartit in graba la tot poporul. 35.14 Apoi au pregatit ce era pentru ei si pentru preoti, caci preotii, fiii lui Aaron, au avut treaba pana noaptea cu aducerea arderilor de tot si a grasimilor. De aceia au pregatit Levitii pentru ei si pentru preoti, fiii lui Aaron. 35.15 Cantaretii, fiii lui Asaf, stateau la locul lor, dupa randuiala lui David, lui Asaf, lui Heman, si lui Iedutun, vazatorul imparatului. Usierii de asemenea erau la fiecare usa. N-au avut nevoie sa se abata de la slujba lor, caci fratii lor Levitii au pregatit ce era pentru ei. 35.16 Astfel a fost intocmita in ziua aceea toata slujba Domnului, ca sa praznuiasca Pastele si sa aduca arderile de tot pe altarul Domnului, dupa porunca imparatului Iosia. 35.17 Copiii lui Israel, care se aflau acolo, au praznuit Pastele in acelasi timp si sarbatoarea azimelor sapte zile. 35.18 Nici o sarbatoare a Pastelor nu mai fusese praznuita ca aceasta in Israel din zilele prorocului Samuel. Si nici unul din imparatii lui Israel nu mai praznuise Paste ca cele pe care le-au praznuit Iosia, preotii si Levitii, tot Iuda si Israelul care se aflau acolo, si locuitorii Ierusalimului. 35.19 In al optsprezecelea an al domniei lui Iosia au fost praznuite Pastele acestea. 35.20 Dupa toate aceste lucruri, dupa ce a dres Iosia Casa Domnului, Neco, imparatul Egiptului, s-a suit sa lupte impotriva Carchemisului pe Eufrat. Iosia i-a iesit inainte. 35.21 Si Neco i-a trimis soli sa-i spuna: Ce am eu cu tine, imparatul lui Iuda? Nu impotriva ta vin astazi; ci impotriva unei case cu care sunt in razboi. Si Dumnezeu mi-a spus sa ma grabesc. Nu te impotrivi lui Dumnezeu, care este cu mine, ca sa nu te nimiceasca. 35.22 Dar Iosia nu s-a intors de la el, ci si-a schimbat hainele, ca sa lupte impotriva lui, fara sa asculte cuvintele lui Neco, care veneau din gura lui Dumnezeu. A inaintat la lupta in valea Meghido. 35.23 Arcasii au tras asupra imparatului Iosia, si imparatul a zis slujitorilor sai: Luati-ma, caci sunt greu ranit. 35.24 Slujitorii l-au luat din car, l-au pus intr-un alt car al lui, si l-au adus la Ierusalim. A murit, si a fost ingropat in mormantul parintilor sai. Tot Iuda si Ierusalimul au plans pe Iosia. 35.25 Ieremia a facut un cantec de jale pentru Iosia. Toti cantaretii si toate cantaretele au vorbit de Iosia in cantecele lor de jale pana in ziua de azi, si au ajuns o datina in Israel. Cantarile acestea sunt scrise in Cantecele de jale. 35.26 Celelalte fapte ale lui Iosia, si faptele lui evlavioase, facute asa cum porunceste Legea Domnului~ 35.27 cele dintai si cele de pe urma fapte ale lui, sunt scrise in cartea imparatilor lui Israel si Iuda.
36.1 Poporul tarii a luat pe Ioahaz, fiul lui Iosia, si l-a pus imparat in locul tatalui sau la Ierusalim. 36.2 Ioahaz avea douazeci si trei de ani cand a ajuns imparat, si a domnit trei luni la Ierusalim. 36.3 Imparatul Egiptului l-a dat jos de pe scaunul de domnie in Ierusalim, si a pus peste tara un bir de o suta de talanti de argint si de un talant de aur. 36.4 Imparatul Egiptului a pus imparat peste Iuda si peste Ierusalim pe Eliachim, fratele lui Ioahaz, si i-a schimbat numele in Ioiachim. Neco a luat pe fratele sau Ioahaz, si l-a dus in Egipt. 36.5 Ioiachim avea douazeci si cinci de ani cand a ajuns imparat, si a domnit unsprezece ani la Ierusalim. El a facut ce este rau inaintea Domnului, Dumnezeului sau. 36.6 Nebucadnetar, imparatul Babilonului, s-a suit impotriva lui, si l-a legat cu lanturi de arama ca sa-l duca la Babilon. 36.7 Nebucadnetar a dus la Babilon unelte din Casa Domnului, si le-a pus in casa lui in Babilon. 36.8 Celelalte fapte ale lui Ioiachim, uraciunile pe care le-a savarsit, si raul ce se afla in el, sunt scrise in cartea imparatilor lui Israel si Iuda. Si, in locul lui, a domnit fiul sau Ioiachin. 36.9 Ioiachin avea opt ani cand a ajuns imparat, si a domnit trei luni si zece zile la Ierusalim. El a facut ce este rau inaintea Domnului. 36.10 In anul urmator, imparatul Nebucadnetar l-a dus la Babilon impreuna cu uneltele scumpe ale Casei Domnului. Si a pus imparat peste Iuda si peste Ierusalim pe Zedechia, fratele lui Ioiachin. 36.11 Zedechia avea douazeci si unu de ani cand a ajuns imparat, si a domnit unsprezece ani la Ierusalim. 36.12 El a facut ce este rau inaintea Domnului, Dumnezeului sau; si nu s-a smerit inaintea prorocului Ieremia, care-i vorbea din partea Domnului. 36.13 S-a rasculat chiar impotriva imparatului Nebucadnetar, care-l pusese sa jure pe Numele lui Dumnezeu. Si-a intepenit grumazul si si-a invartosat inima, pana acolo incat nu s-a intors la Domnul, Dumnezeul lui Israel. 36.14 Toate capeteniile preotilor si poporul au inmultit si ei faradelegile, dupa toate uraciunile neamurilor; si au pangarit Casa Domnului, pe care o sfintise El in Ierusalim. 36.15 Domnul, Dumnezeul parintilor lor, a dat din vreme trimisilor Sai insarcinarea sa-i instiinteze, caci voia sa crute pe poporul Sau si locasul Sau. 36.16 Dar ei si-au batut joc de trimisii lui Dumnezeu, I-au nesocotit cuvintele, si au ras de prorocii Lui, pana cand mania Domnului impotriva poporului Sau a ajuns fara leac. 36.17 Atunci Domnul a facut sa se suie impotriva lor imparatul Haldeilor, si a ucis cu sabia pe tinerii lor in casa locasului lor celui sfant. N-a crutat nici pe tanar, nici pe tanara, nici pe batran, nici pe omul garbov sub povara perilor albi, ci a dat totul in mana lui. 36.18 Nebucadnetar a dus la Babilon toate uneltele din Casa Domnului, mari si mici, vistieriile Casei Domnului, si vistieriile imparatului si ale capeteniilor lui. 36.19 Au ars Casa lui Dumnezeu, au daramat zidurile Ierusalimului, au pus foc tuturor caselor lui si au nimicit toate lucrurile scumpe. 36.20 Pe cei ce au scapat de sabie, Nebucadnetar i-a dus prinsi la Babilon. Ei i-au fost supusi, lui si fiilor lui, pana la stapanirea imparatiei Persilor~ 36.21 ca sa se implineasca cuvantul Domnului rostit prin gura lui Ieremia; pana ce tara si-a tinut Sabatele ei si s-a odihnit tot timpul cat a fost pustiita, pana la implinirea celor saptezeci de ani. 36.22 In cel dintai an al lui Cir, imparatul Persilor, ca sa se implineasca cuvantul Domnului rostit prin gura lui Ieremia, Domnul a trezit duhul lui Cir, imparatul Persilor, care a pus sa se faca prin viu grai si prin scris aceasta vestire in toata imparatia lui: 36.23 Asa vorbeste Cir, imparatul Persilor: Domnul, Dumnezeul cerurilor, mi-a dat toate imparatiile pamantului, si mi-a poruncit sa-I zidesc o casa la Ierusalim in Iuda. Cine dintre voi este din poporul Lui? Domnul, Dumnezeul lui, sa fie cu el, si sa plece!
1.1 In cel dintai an al lui Cir, imparatul Persilor, ca sa se implineasca cuvantul Domnului rostit prin gura lui Ieremia, Domnul a trezit duhul lui Cir, imparatul Persilor, care a pus sa se faca prin viu grai si prin scris vestirea aceasta in toata imparatia lui: 1.2 Asa vorbeste Cir, imparatul Persilor: Domnul, Dumnezeul cerurilor mi-a dat toate imparatiile pamantului, si mi-a poruncit sa-I zidesc o casa la Ierusalim in Iuda. 1.3 Cine dintre voi este din poporul Lui? Dumnezeul lui sa fie cu el, si sa se suie la Ierusalim in Iuda si sa zideasca acolo Casa Domnului, Dumnezeului lui Israel! El este adevaratul Dumnezeu, care locuieste la Ierusalim. 1.4 Oriunde locuiesc ramasite din poporul Domnului, oamenii din locul acela sa le dea argint, aur, avere, si vite, pe langa daruri de bunavoie pentru Casa lui Dumnezeu, care este la Ierusalim! 1.5 Capii de familie din Iuda si Beniamin, preotii si Levitii, si anume toti aceia al caror duh l-a trezit Dumnezeu, s-au sculat sa mearga sa zideasca la Ierusalim Casa Domnului. 1.6 Si toti cei dimprejurul lor le-au dat lucruri de argint, de aur, avere, vite, si lucruri scumpe, afara de toate darurile de buna voie. 1.7 Imparatul Cir a dat inapoi uneltele Casei Domnului, pe care le luase Nebucadnetar din Ierusalim si le pusese in casa dumnezeului sau. 1.8 Cir, imparatul Persilor, le-a scos prin Mitredat, vistiernicul, care le-a dat lui Sesbatar (Zorobabel), voievodul lui Iuda. 1.9 Iata-le numarul: treizeci de lighene de aur, o mie de lighene de argint, douazeci si noua de cutite~ 1.10 treizeci de potire de aur, patru sute zece potire de argint de mana a doua, si o mie de alte unelte. 1.11 Toate lucrurile de aur si de argint erau in numar de cinci mii patru sute. Sesbatar a adus tot din Babilon la Ierusalim, impreuna cu cei ce s-au intors din robie.
2.1 Iata oamenii din tara, care s-au intors din robie, si anume aceia pe care ii luase Nebucadnetar, imparatul Babilonului, robi la Babilon, si care s-au intors la Ierusalim si in Iuda, fiecare in cetatea lui. 2.2 Au plecat cu Zorobabel, Iosua, Neemia, Seraia, Reelaia, Mardoheu, Bilsan, Mispar, Bigvai, Rehum, Baana. Numarul barbatilor din poporul lui Israel: 2.3 fiii lui Pareos, doua mii o suta saptezeci si doi; 2.4 fiii lui Sefatia, trei sute saptezeci si doi; 2.5 fiii lui Arah, sapte sute saptezeci si cinci; 2.6 fiii lui Pahat-Moab, din fiii lui Iosua si lui Ioab, doua mii opt sute doisprezece; 2.7 fiii lui Elam, o mie doua sute cincizeci si patru; 2.8 fiii lui Zatu, noua sute patruzeci si cinci; 2.9 fiii lui Zacai, sapte sute saizeci; 2.10 fiii lui Bani, sase sute patruzeci si doi; 2.11 fiii lui Bebai, sase sute doua zeci si trei; 2.12 fiii lui Azgad, o mie doua sute douazeci si doi; 2.13 fiii lui Adonicam, sase sute saizeci si sase; 2.14 fiii lui Bigvai, doua mii cincizeci si sase; 2.15 fiii lui Adin, patru sute cincizeci si patru; 2.16 fiii lui Ater, din familia lui Ezechia, nouazeci si opt; 2.17 fiii lui Betai; trei sute douazeci si trei; 2.18 fiii lui Iora, o suta doisprezece; 2.19 fiii lui Hasum, doua sute douazeci si trei; 2.20 fiii lui Ghibar, nouazeci si cinci; 2.21 fiii lui Betleem, o suta douazeci si trei; 2.22 oamenii din Netofa, cincizeci si sase; 2.23 oamenii din Anatot, o suta douazeci si opt; 2.24 fiii lui Azmavet, patruzeci si doi; 2.25 fiii lui Chiriat-Arim, Chefirei si Beerotului, sapte sute patruzeci si trei; 2.26 fiii Ramei si ai Ghebei, sase sute douazeci si unu; 2.27 oamenii din Micmas, o suta douazeci si doi; 2.28 oamenii din Betel si Ai, doua sute douazeci si trei; 2.29 fiii lui Nebo, cincizeci si doi; 2.30 fiii lui Magbis, o suta cincizeci si sase; 2.31 fiii celuilalt Elam, o mie doua sute cincizeci si patru; 2.32 fiii lui Harim, trei sute douazeci; 2.33 fiii lui Lod, lui Hadid si lui Ono, sapte sute douazeci si cinci; 2.34 fiii Ierihonului, trei sute patru zeci si cinci; 2.35 fiii lui Senaa, trei mii sase sute treizeci. 2.36 Preoti: fiii lui Iedaeia, din casa lui Iosua, noua sute saptezeci si trei; 2.37 fiii lui Imer, o mie cincizeci si doi; 2.38 fiii lui Pashur, o mie doua sute patruzeci si sapte; 2.39 fiii lui Harim, o mie saptesprezece. 2.40 Leviti: fiii lui Iosua si Cadmiel, din fiii lui Hodavia, saptezeci si patru. 2.41 Cantareti: fiii lui Asaf, o suta douazeci si opt. 2.42 Fiii usierilor: fiii lui Salum, fiii lui Ater, fiii lui Talmon, fiii lui Acub, fiii lui Hatita, fiii lui Sobai, de toti o suta treizeci si noua. 2.43 Slujitorii Templului: fiii lui Tiha, fiii lui Hasufa, fiii lui Tabaot~ 2.44 fiii lui Cheros, fiii lui Siaha, fiii lui Padon~ 2.45 fiii lui Lebana, fiii lui Hagaba, fiii lui Acub~ 2.46 fiii lui Hagab, fiii lui Samlai, fiii lui Hanan~ 2.47 fiii lui Ghidel, fiii lui Gahar, fiii lui Reaia. 2.48 fiii lui Retin, fiii lui Necoda, fiii lui Gazam. 2.49 fiii lui Uza, fiii lui Paseah, fiii lui Besai~ 2.50 fiii lui Asna, fiii lui Mehunim, fiii lui Nefusim~ 2.51 fiii lui Bacbuc, fiii lui Hacufa, fiii lui Harhur~ 2.52 fiii lui Batlut, fiii lui Mehida, fiii lui Harsa~ 2.53 fiii lui Barcos, fiii lui Sisera, fiii lui Tamah~ 2.54 fiii lui Netiah, fiii lui Hatifa. 2.55 Fiii robilor lui Solomon: fiii lui Sotai, fiii lui Soferet, fiii lui Peruda~ 2.56 fiii lui Iaala, fiii lui Darcon, fiii lui Ghidel. 2.57 fiii lui Sefatia, fiii lui Hatil, fiii lui Pocheret-Hatebaim, fiii lui Ami. 2.58 Toti slujitorii Templului si fiii robilor lui Solomon erau trei sute nouazeci si doi. 2.59 Iata cei ce au plecat din Tel-Melah, din Tel-Harsa, din Cherub-Adan, din Imer si care n-au putut sa-si arate casa lor parinteasca si neamul, ca sa faca dovada ca erau din Israel. 2.60 Fiii lui Delaia, fiii lui Tobia, fiii lui Necoda, sase sute cincizeci si doi. 2.61 Si dintre fiii preotilor: fiii lui Habaia, fiii lui Hacot, fiii lui Barzilai, care luase de nevasta pe una din fetele lui Barzilai, Galaaditul, si a fost numit cu numele lor. 2.62 Si-au cautat insemnarea in cartile spitelor de neam, dar n-au gasit-o. De aceea, au fost indepartati de la preotie~ 2.63 si dregatorul le-a spus sa nu manance lucruri prea sfinte, pana cand un preot va intreba pe Urim si Tumim. 2.64 Toata adunarea era de patruzeci si doua de mii trei sute saizeci de insi~ 2.65 afara de robii si roabele lor, in numar de sapte mii trei sute treizeci si sapte. Intre ei se aflau doua sute de cantareti si cantarete. 2.66 Aveau sapte sute treizeci si sase de cai, doua sute patruzeci si cinci de catari~ 2.67 patru sute treizeci si cinci de camile, si sase mii sapte sute douazeci de magari. 2.68 Unii capi de familie, la venirea lor la Casa Domnului in Ierusalim, au adus daruri de buna voie pentru Casa lui Dumnezeu, ca s-o aseze din nou pe locul unde fusese. 2.69 Au dat la vistieria lucrarii, dupa mijloacele lor, saizeci si una de mii de darici de aur, cinci mii de mine de argint, si o suta de haine preotesti. 2.70 Preotii si Levitii, oamenii din popor, cantaretii, usierii si slujitorii Templului s-au asezat in cetatile lor. Tot Israelul a locuit in cetatile lui.
3.1 Cand a venit luna a saptea, copiii lui Israel erau in cetatile lor. Atunci poporul s-a strans ca un singur om la Ierusalim. 3.2 Iosua, fiul lui Iotadac, cu fratii sai preotii si Zorobabel, fiul lui Sealtiel, cu fratii sai, s-au sculat si au zidit altarul Dumnezeului lui Israel, ca sa aduca pe el arderi de tot, dupa cum este scris in Legea lui Moise, omul lui Dumnezeu. 3.3 Au asezat din nou altarul pe temeliile lui, macar ca au avut sa se teama de popoarele tarii, si au adus arderi de tot Domnului, arderile de tot de dimineata si de seara. 3.4 Au praznuit sarbatoarea corturilor, cum este scris, si au adus zi de zi arderi de tot, dupa numarul poruncit pentru fiecare zi. 3.5 Dupa aceea au adus arderea de tot necurmata, arderile de tot pentru fiecare luna noua si pentru toate sarbatorile inchinate Domnului, afara de cele pe care le aducea fiecare, ca daruri de buna voie Domnului. 3.6 Din cea dintai zi a lunii a saptea, au inceput sa aduca Domnului arderi de tot. Insa temeliile Templului Domnului nu erau inca puse. 3.7 Au dat argint cioplitorilor de piatra si tamplarilor, si merinde, bauturi si untdelemn Sidonienilor si Tirienilor, ca sa aduca pe mare pana la Iafo lemne de cedru din Liban, dupa invoirea data de Cir, imparatul Persilor. 3.8 In al doilea an de la venirea lor la Casa lui Dumnezeu la Ierusalim, in luna a doua, Zorobabel, fiul lui Sealtiel, Iosua, fiul lui Iotadac, cu ceilalti frati ai lor, preoti si Leviti, si toti cei ce se intorsesera din robie la Ierusalim, s-au pus pe lucru si au insarcinat pe Levitii de la douazeci de ani in sus sa vegheze asupra lucrarilor Casei Domnului. 3.9 Si Iosua, cu fiii si fratii sai, Cadmiel, cu fiii sai, fiii lui Iuda, fiii lui Henadad, cu fiii si fratii lor Levitii, s-au pregatit toti, ca un om, sa vegheze asupra celor ce lucrau la casa lui Dumnezeu. 3.10 Cand au pus lucratorii temeliile Templului Domnului, au asezat pe preoti in vesminte, cu trambite, si pe Leviti, fiii lui Asaf, cu chimvale, ca sa laude pe Domnul, dupa randuiala lui David, imparatul lui Israel. 3.11 Cantau, marind si laudand pe Domnul prin aceste cuvinte: Caci este bun, caci indurarea Lui pentru Israel tine in veac! Si tot poporul scotea mari strigate de bucurie, laudand pe Domnul, pentru ca puneau temeliile Casei Domnului. 3.12 Dar multi din preoti si Leviti, si din capii de familii mai in varsta, care vazusera casa dintai, plangeau tare, cand se puneau sub ochii lor temeliile casei acesteia. Multi altii isi aratau bucuria prin strigate~ 3.13 asa incat nu se putea deosebi glasul strigatelor de bucurie de glasul plansetelor poporului; caci poporul scotea mari strigate, al caror sunet se auzea de departe.
4.1 Vrajmasii lui Iuda si Beniamin au auzit ca fiii robiei zidesc un Templu Domnului, Dumnezeului lui Israel. 4.2 Au venit la Zorobabel si la capii de familii, si le-au zis: Sa zidim si noi cu voi; caci, si noi chemam ca si voi pe Dumnezeul vostru, si-I aducem jertfe din vremea lui Esar-Hadon, imparatul Asiriei, care ne-a adus aici. 4.3 Dar Zorobabel, Iosua, si ceilalti capi ai familiilor lui Israel, le-au raspuns: Nu se cuvine sa ziditi impreuna cu noi Casa Dumnezeului nostru; ci noi singuri o vom zidi Domnului, Dumnezeului lui Israel, cum ne-a poruncit imparatul Cir, imparatul Persilor. 4.4 Atunci oamenii tarii au muiat inima poporului lui Iuda; l-au infricosat ca sa-l impiedice sa zideasca~ 4.5 si au mituit cu pret de argint pe sfetnici ca sa-i zadarniceasca lucrarea. Asa a fost tot timpul vietii lui Cir, imparatul Persilor, pana la domnia lui Dariu, imparatul Persilor. 4.6 Sub domnia lui Asuerus, la inceputul domniei lui, au scris o para impotriva locuitorilor din Iuda si din Ierusalim. 4.7 Si pe vremea lui Artaxerxe, Bislam, Mitredat, Tabeel, si ceilalti tovarasi de slujba ai lor, au scris lui Artaxerxe, imparatul Persilor. Scrisoarea a fost scrisa cu slove aramaice si talmacita in limba aramaica. 4.8 Dregatorul Rehum si logofatul Simsai au scris imparatului Artaxerxe scrisoarea urmatoare la Ierusalim. 4.9 Dregatorul Rehum, logofatul Simsai, si ceilalti tovarasi de slujba ai lor, cei din Din, din Arfarsatac, din Tarpel, din Afaras, din Erec, din Babilon, din Susa, din Deha, din Elam~ 4.10 si celelalte popoare pe care le-a mutat marele si vestitul Osnapar si le-a asezat in cetatea Samariei, si in celelalte locuri de dincoace de Rau, si asa mai departe. 4.11 Iata cuprinsul scrisorii pe care au trimis-o imparatului Artaxerxe: Robii tai, oamenii de dincoace de Rau, si asa mai departe 4.12 Sa stie imparatul ca Iudeii plecati de la tine si veniti printre noi la Ierusalim zidesc din nou cetatea aceea razvratita si rea, ii ridica zidurile si-i dreg temeliile. 4.13 Sa stie dar imparatul ca, daca se va zidi cetatea aceasta si i se vor ridica zidurile, nu vor mai plati nici bir, nici dare, nici drept de trecere, si vistieria imparateasca va suferi din pricina aceasta. 4.14 Si, fiindca noi mancam sarea curtii domnesti si nu ne sta bine sa vedem pe imparat pagubit, trimitem imparatului aceste stiri. 4.15 Sa se faca cercetari in cartea cronicilor parintilor tai; si vei gasi si vei vedea in cartea cronicilor ca cetatea aceasta este o cetate razvratita, vatamatoare imparatilor si tinuturilor, si ca s-au dedat la rascoala inca din vremuri strabune. De aceea a fost nimicita cetatea aceasta. 4.16 Facem cunoscut imparatului ca daca va fi zidita din nou cetatea aceasta, si daca i se vor ridica zidurile, prin chiar faptul acesta nu vei mai avea stapanire dincoace de Rau. 4.17 Iata raspunsul trimis de imparat dregatorului Rehum, logofatului Simsai, si celorlalti tovarasi ai lui de slujba, care locuiau la Samaria si in alte locuri de cealalta parte a Raului. Sanatate, si asa mai departe. 4.18 Scrisoarea pe care ne-ati trimis-o a fost citita intocmai inaintea mea. 4.19 Am dat porunca sa se faca cercetari; si s-a gasit ca din vremuri vechi cetatea aceasta s-a rasculat impotriva imparatilor, si s-a dedat la rascoala si la razvratire. 4.20 Au fost la Ierusalim imparati puternici, stapani peste toata tara de dincolo de Rau, si carora li se platea bir, dare, si drept de trecere pe drum. 4.21 Ca urmare, porunciti sa inceteze lucrarile oamenilor acelora, si sa nu se mai zideasca cetatea aceasta pana ce nu vor avea o invoire din partea mea. 4.22 Vedeti sa nu va abateti de la porunca aceasta, ca sa nu creasca raul acela spre paguba imparatilor. 4.23 Indata ce s-a citit cuprinsul scrisorii imparatului Artaxerxe inaintea lui Rehum, inaintea logofatului Simsai, si inaintea tovarasilor lor de slujba, s-au dus in graba la Ierusalim la Iudei, si i-au oprit cu sila si cu putere de la lucrarile lor. 4.24 Atunci s-a oprit lucrarea Casei lui Dumnezeu la Ierusalim, si a fost oprita pana in anul al doilea al domniei lui Dariu, imparatul Persilor.
5.1 Prorocii: Hagai, prorocul, si Zaharia, fiul lui Ido, au prorocit Iudeilor care erau in Iuda si la Ierusalim, in Numele Dumnezeului lui Israel. 5.2 Atunci Zorobabel, fiul lui Sealtiel, si Iosua, fiul lui Iotadac, s-au sculat si au inceput zidirea Casei lui Dumnezeu la Ierusalim. Si impreuna cu ei erau si prorocii lui Dumnezeu care-i ajutau. 5.3 In aceeasi vreme, Tatnai, dregatorul de dincoace de Rau, Setar-Boznai, si tovarasii lor de slujba au venit la ei si le-au vorbit asa: Cine v-a dat invoire sa ziditi casa aceasta si sa ridicati zidurile acestea? 5.4 Ei le-au mai zis: Care sunt numele oamenilor care zidesc cladirea aceasta? 5.5 Dar ochiul lui Dumnezeu veghea asupra batranilor Iudeilor. Si au lasat sa mearga inainte lucrarile pana la trimiterea unei instiintari catre Dariu, si pana la primirea unei scrisori de la el in aceasta privinta. 5.6 Iata cuprinsul scrisorii trimise imparatului Dariu de Tatnai, dregatorul de dincoace de Rau, de Setar-Boznai, si tovarasii lor din Afarsac, care locuiau dincoace de Rau. 5.7 I-au trimis o scrisoare cu urmatorul cuprins: Catre imparatul Dariu, sanatate! 5.8 Sa stie imparatul ca ne-am dus in tinuturile lui Iuda, la Casa Dumnezeului celui mare. Ea se zideste din pietre cioplite, si in pereti se pune lemn; lucrul merge repede si izbuteste in mainile lor. 5.9 Am intrebat pe batrani, si le-am vorbit asa: Cine v-a dat invoire sa ziditi casa aceasta si sa ridicati zidurile acestea? 5.10 Le-am cerut si numele lor ca sa ti le facem cunoscut, si am pus in scris numele oamenilor care sunt in fruntea lor. 5.11 Iata raspunsul pe care ni l-au dat: Noi suntem slujitorii Dumnezeului cerurilor si al pamantului, si zidim din nou casa care fusese zidita acum multi ani. Un mare imparat al lui Israel o zidise si o ispravise. 5.12 Dar, dupa ce parintii nostri au maniat pe Dumnezeul cerurilor, El i-a dat in mainile lui Nebucadnetar, imparatul Babilonului, Haldeianul, care a nimicit casa aceasta si a luat pe popor rob la Babilon. 5.13 Totusi, in cel dintai an al lui Cir, imparatul Babilonului, imparatul Cir a dat porunca sa se zideasca din nou aceasta casa a lui Dumnezeu. 5.14 Si chiar imparatul Cir a scos din templul din Babilon uneltele de aur si de argint ale Casei lui Dumnezeu, pe care le luase Nebucadnetar din Templul de la Ierusalim si le dusese in templul din Babilon, le-a dat in mana asa zisului Sesbatar, pe care l-a pus dregator~ 5.15 si i-a zis: Ia uneltele acestea, du-te de le pune in Templul din Ierusalim, si sa se zideasca din nou Casa lui Dumnezeu pe locul unde era. 5.16 Acest Sesbatar a venit dar, si a pus temeliile Casei lui Dumnezeu la Ierusalim. De atunci pana acum se zideste ea, si nu s-a ispravit. 5.17 Acum, daca imparatul gaseste cu cale, sa se faca cercetari in casa vistieriilor imparatului la Babilon, ca sa vada daca s-a dat din partea imparatului Cir o porunca pentru zidirea Casei acesteia a lui Dumnezeu la Ierusalim. Apoi, sa ne trimita imparatul vointa lui asupra acestui lucru.
6.1 Atunci imparatul Dariu a dat porunca sa se faca cercetari in casa scrisorilor unde se puneau vistieriile in Babilon. 6.2 Si s-a gasit la Ahmeta, capitala tinutului Mediei, un sul pe care era scrisa aceasta aducere aminte: 6.3 In anul intai al domniei imparatului Cir, imparatul Cir a dat aceasta porunca privitoare la Casa lui Dumnezeu din Ierusalim: Casa sa fie zidita iarasi, ca sa fie un loc unde sa se aduca jertfe, si sa aiba temelii tari. Sa aiba o inaltime de saizeci de coti, o latime de saizeci de coti~ 6.4 trei randuri de pietre cioplite si un rand de lemn nou. Cheltuielile vor fi platite din casa imparatului. 6.5 Mai mult, uneltele de aur si de argint ale Casei lui Dumnezeu, pe care le luase Nebucadnetar din Templul de la Ierusalim si le adusese la Babilon, sa fie date inapoi, duse in Templul din Ierusalim la locul unde erau, si puse in Casa lui Dumnezeu. 6.6 Acum, Tatnai, dregatorul de dincolo de Rau, Setar-Boznai, si tovarasii vostri de slujba din Afarsac, care locuiti dincolo de Rau, departati-va de locul acesta. 6.7 Lasati sa mearga inainte lucrarile acestei case a lui Dumnezeu; dregatorul Iudeilor si batranii Iudeilor s-o zideasca iarasi pe locul unde era. 6.8 Iata porunca pe care o dau cu privire la ce veti avea de facut fata de acesti batrani ai Iudeilor, pentru zidirea acestei Case a lui Dumnezeu: cheltuielile, luate din averile imparatului venite din birurile de dincolo de Rau, sa fie platite indata oamenilor acestora, ca sa nu inceteze lucrul. 6.9 Lucrurile trebuincioase pentru arderile de tot ale Dumnezeului cerurilor, vitei, berbeci si miei, grau, sare, vin si untdelemn, sa li se dea, la cerere, preotilor din Ierusalim, zi de zi, si fara nici o lipsa~ 6.10 ca sa aduca jertfe de bun miros Dumnezeului cerurilor, si sa se roage pentru viata imparatului si a fiilor lui. 6.11 Si iata porunca pe care o dau cu privire la oricine va calca porunca aceasta: sa se scoata din casa lui o barna, s-o ridice ca sa fie spanzurat pe ea, si casa sa i se prefaca intr-o gramada de gunoi. 6.12 Dumnezeul care a pus sa locuiasca in locul acela Numele Lui sa rastoarne pe orice imparat si pe orice popor, care ar intinde mana sa calce cuvantul meu, ca sa nimiceasca aceasta Casa a lui Dumnezeu din Ierusalim! Eu, Dariu, am dat porunca aceasta. Sa fie implinita intocmai. 6.13 Tatnai, dregatorul de dincoace de Rau, Setar-Boznai, si tovarasii lor de slujba, au implinit intocmai porunca aceasta pe care le-a trimis-o imparatul Dariu. 6.14 Si batranii Iudeilor au zidit cu izbanda, dupa prorocirile prorocului Hagai, si ale lui Zaharia, fiul lui Ido; au zidit si au ispravit, dupa porunca Dumnezeului lui Israel, si dupa porunca lui Cir, lui Dariu, si lui Artaxerxe, imparatul Persilor. 6.15 Casa a fost ispravita in ziua a treia a lunii Adar, in al saselea an al domniei imparatului Dariu. 6.16 Copiii lui Israel, preotii si Levitii, si ceilalti fii ai robiei, au facut cu bucurie sfintirea acestei Case a lui Dumnezeu. 6.17 Au adus, pentru sfintirea acestei Case a lui Dumnezeu, o suta de vitei, doua sute de berbeci, patru sute de miei, si, ca jertfe ispasitoare pentru tot Israelul, doisprezece tapi, dupa numarul semintiilor lui Israel. 6.18 Au pus pe preoti, dupa cetele lor, si pe Leviti, dupa impartirile lor, pentru slujba lui Dumnezeu la Ierusalim, cum este scris in cartea lui Moise. 6.19 Fiii robiei au praznuit Pastele in a patrusprezecea zi a lunii intai. 6.20 Preotii si Levitii se curatisera cu totii, asa ca toti erau curati; au jertfit Pastele pentru toti fiii robiei, pentru fratii lor preotii, si pentru ei insisi. 6.21 Copiii lui Israel, intorsi din robie, au mancat Pastele, impreuna cu toti cei ce se departasera de necuratia neamurilor tarii si care s-au unit cu ei ca sa caute pe Domnul, Dumnezeul lui Israel. 6.22 Au praznuit cu bucurie sapte zile sarbatoarea azimelor, caci Domnul ii inveselise, facand pe imparatul Asiriei sa-i sprijineasca in lucrarea Casei lui Dumnezeu, Dumnezeul lui Israel.
7.1 Dupa aceste lucruri, sub domnia lui Artaxerxe, imparatul Persilor, a venit Ezra, fiul lui Seraia, fiul lui Azaria, fiul lui Hilchia~ 7.2 fiul lui Salum, fiul lui Tadoc, fiul lui Ahitub~ 7.3 fiul lui Amaria, fiul lui Azaria, fiul lui Meraiot~ 7.4 fiul lui Zerahia, fiul lui Uzi, fiul lui Buchi~ 7.5 fiul lui Abisua, fiul lui Fineas, fiul lui Eleazar, fiul lui Aaron, marele preot. 7.6 Acest Ezra a venit din Babilon: era un carturar iscusit in Legea lui Moise, data de Domnul, Dumnezeul lui Israel. Si, fiindca mana Domnului, Dumnezeului sau, era peste el, imparatul i-a dat tot ce ceruse. 7.7 Multi din copiii lui Israel, din preoti si din Leviti, din cantareti, din usieri, si din slujitorii Templului, au venit si ei la Ierusalim, in al saptelea an al imparatului Artaxerxe. 7.8 Ezra a venit la Ierusalim in a cincea luna a anului al saptelea al imparatului. 7.9 Plecase din Babilon in ziua intai a lunii intaia, si a ajuns la Ierusalim in ziua intai a lunii a cincea, mana buna a Dumnezeului sau fiind peste el. 7.10 Caci Ezra isi pusese inima sa adanceasca si sa implineasca Legea Domnului, si sa invete pe oameni in mijlocul lui Israel legile si poruncile. 7.11 Iata cuprinsul scrisorii date de imparatul Artaxerxe preotului si carturarului Ezra, care invata poruncile si legile Domnului cu privire la Israel: 7.12 Artaxerxe, imparatul imparatilor, catre Ezra, preotul si carturarul iscusit in Legea Dumnezeului cerurilor, si asa mai departe: 7.13 Am dat porunca sa se lase sa plece aceia din poporul lui Israel, din preotii si din Levitii lui, care se afla in imparatia mea, si care vor sa plece cu tine la Ierusalim. 7.14 Tu esti trimis de imparatul si de cei sapte sfetnici ai lui sa cercetezi in Iuda si Ierusalim, dupa Legea Dumnezeului tau, care este in mainile tale~ 7.15 si sa duci argintul si aurul pe care imparatul si sfetnicii sai l-au daruit cu draga inima Dumnezeului lui Israel, a carui locuinta este la Ierusalim~ 7.16 tot argintul si aurul pe care-l vei gasi in tot tinutul Babilonului, si darurile de bunavoie facute de popor si preoti pentru Casa Dumnezeului lor la Ierusalim. 7.17 Ca urmare, vei avea grija sa cumperi cu argintul acesta vitei, berbeci, miei, si ce trebuie pentru darurile de mancare si jertfele de bautura, si sa le aduci pe altarul Casei Dumnezeului vostru la Ierusalim. 7.18 Cu celalalt argint si aur sa faceti ce veti crede de cuviinta, tu si fratii tai, potrivit cu voia Dumnezeului vostru. 7.19 Pune inaintea Dumnezeului din Ierusalim uneltele care-ti vor fi incredintate pentru slujba Casei Dumnezeului tau. 7.20 Sa scoti din casa vistieriilor imparatului ce va trebui pentru celelalte cheltuieli pe care le vei avea de facut cu privire la Casa Dumnezeului tau. 7.21 Eu, imparatul Artaxerxe, dau porunca tuturor vistiernicilor de dincolo de Rau sa dea indata lui Ezra, preot si carturar iscusit in Legea Dumnezeului cerurilor, tot ce va va cere~ 7.22 pana la o suta de talanti de argint, o suta de cori de grau, o suta de bati de vin, o suta de bati de untdelemn, si sare cata va vrea. 7.23 Tot ce este poruncit de Dumnezeul cerurilor sa se faca intocmai pentru Casa Dumnezeului cerurilor, pentru ca sa nu vina mania Lui asupra imparatiei, asupra imparatului si asupra fiilor sai. 7.24 Va facem cunoscut ca nu puteti pune nici bir, nici dare, nici vama de trecere, peste nici unul din preoti, din Leviti, din cantareti, din usieri, din slujitorii Templului si din slujitorii acestei Case a lui Dumnezeu. 7.25 Si tu, Ezra, dupa intelepciunea lui Dumnezeu pe care o ai, pune judecatori si dregatori care sa faca dreptate la tot poporul de dincolo de Rau, tuturor celor ce cunosc legile Dumnezeului tau; si fa-le cunoscut celor ce nu le cunosc. 7.26 Oricine nu va pazi intocmai Legea Dumnezeului tau si legea imparatului, sa fie osandit la moarte, la surghiun, la o gloaba sau la temnita. 7.27 Binecuvantat sa fie Domnul, Dumnezeul parintilor nostri, care a pregatit inima imparatului ca sa slaveasca astfel Casa Domnului la Ierusalim~ 7.28 si a indreptat asupra mea bunavointa imparatului, a sfetnicilor sai, si a tuturor capeteniilor puternice ale lui! Intarit de mana Domnului, Dumnezeului meu, care era asupra mea, am strans pe capeteniile lui Israel, ca sa plece cu mine.
8.1 Iata capii de familii si spitele de neam ale celor ce s-au suit cu mine din Babilon, sub domnia imparatului Artaxerxe. 8.2 Din fiii lui Fineas, Ghersom; din fiii lui Itamar, Daniel; din fiii lui David, Hatus~ 8.3 din fiii lui Secania; din fiii lui Pareos, Zaharia, si cu el o suta cincizeci de barbati inscrisi; 8.4 din fiii lui Pahat-Moab, Elioenai, fiul lui Zeraria, si cu el doua sute de barbati; 8.5 din fiii lui Secania, fiul lui Iahaziel, si cu el trei sute de barbati; 8.6 din fiii lui Adin, Ebed, fiul lui Ionatan, si cu el cincizeci de barbati; 8.7 din fiii lui Elam, Isaia, fiul Ataliei, si cu el saptezeci de barbati; 8.8 din fiii lui Sefatia, Zebadia, fiul lui Micael, si cu el optzeci de mii de barbati; 8.9 din fiii lui Ioab, Obadia, fiul lui Iehiel, si cu el doua sute optsprezece barbati; 8.10 din fiii lui Selomit, fiul lui Iosifia, si cu el o suta saizeci de barbati; 8.11 din fiii lui Bebai, Zaharia, fiul lui Bebai, si cu el douazeci si opt de barbati; 8.12 din fiii lui Azgad, Iohanan, fiul lui Hacatan, si cu el o suta zece barbati; 8.13 din fiii lui Adonicam, cei din urma, ale caror nume iata-le: Elifelet, Ieiel si Semaia, si cu ei saizeci de barbati; 8.14 din fiii lui Bigvai, Utai si Zabud, si cu ei saptezeci de barbati. 8.15 I-am strans la raul care curge spre Ahava, si am tabarat acolo trei zile. Am cautat intre popor si preoti, si n-am gasit acolo pe nici unul din fiii lui Levi. 8.16 Atunci am trimis sa cheme pe capeteniile Eliezer, Ariel, Semaia, Elnatan, Iarib, Elnatan, Natan, Zaharia si Mesulam, si pe invatatorii Ioiarib si Elnatan. 8.17 I-am trimis la capetenia Ido, care locuia la Casifia, si am pus in gura lor ce trebuiau sa spuna lui Ido si fratilor sai slujitori ai Templului care erau la Casifia, ca sa ne aduca slujitori pentru Casa Dumnezeului nostru. 8.18 Si, fiindca mana cea buna a Dumnezeului nostru era peste noi, ne-au adus pe Serebia, barbat cu minte, dintre fiii lui Mahli, fiul lui Levi, fiul lui Israel, si cu el pe fiii si fratii lui, in numar de optsprezece; 8.19 pe Hasabia, si cu el pe Isaia, dintre fiii lui Merari, fratii sai si fiii lor, in numar de douazeci; 8.20 si dintre slujitorii Templului, pe care David si capeteniile ii pusesera in slujba Levitilor, doua sute douazeci de slujitori ai Templului, toti numiti pe nume. 8.21 Acolo, la raul Ahava, am vestit un post de smerire inaintea Dumnezeului nostru, ca sa cerem de la El o calatorie fericita pentru noi, pentru copiii nostri, si pentru tot ce era al nostru. 8.22 Mi-era rusine sa cer imparatului o oaste de insotire si calareti, ca sa ne ocroteasca impotriva vrajmasului pe drum, caci spusesem imparatului: Mana Dumnezeului nostru este, spre binele lor, peste toti cei ce-L cauta, dar puterea si mania Lui sunt peste toti cei ce-L parasesc. 8.23 Pentru aceasta am postit si am chemat pe Dumnezeul nostru. Si El ne-a ascultat. 8.24 Am ales douasprezece capetenii dintre preoti, pe Serabia, Hasabia, si zece din fratii lor. 8.25 Am cantarit inaintea lor argintul, aurul, si uneltele, date in dar pentru Casa Dumnezeului nostru de imparat, sfetnicii si capeteniile lui, si de toti cei din Israel care se aflau acolo. 8.26 Am dat in mainile lor sase sute cincizeci de talanti de argint, unelte de argint de o suta de talanti, o suta de talanti de aur~ 8.27 douazeci de pahare de aur de o mie de darici, si doua vase de arama frumoasa poleita, tot atat de scumpa ca aurul. 8.28 Apoi le-am zis: Sunteti inchinati Domnului. Vasele acestea sunt lucruri sfinte, si argintul si aurul acestea sunt un dar de buna voie facut Domnului, Dumnezeului parintilor vostri. 8.29 Fiti cu ochii in patru, si luati lucrurile acestea sub paza voastra, pana le veti cantari inaintea capeteniilor preotilor si inaintarea Levitilor, si inaintarea capilor de familii ai lui Israel, la Ierusalim, in camarile Casei Domnului. 8.30 Si preotii si Levitii au luat greutatea argintului, aurului si vaselor, ca sa le duca la Ierusalim, in Casa Dumnezeului nostru. 8.31 Am plecat de la raul Ahava, ca sa ne ducem la Ierusalim, in a douasprezecea zi a lunii intaia. Mana Dumnezeului nostru a fost peste noi, si ne-a pazit de loviturile vrajmasului si de orice piedica pe drum. 8.32 Am ajuns la Ierusalim, si ne-am odihnit acolo trei zile. 8.33 In ziua a patra, am cantarit in Casa Dumnezeului nostru argintul, aurul si vasele, pe care le-am incredintat lui Meremot, fiul lui Urie, preotul. Cu el era Eleazar, fiul lui Fineas, si impreuna cu ei Levitii Iozabad, fiul lui Iosua, si Noadia, fiul lui Binui. 8.34 Fiind cercetate toate dupa numar si greutate, au pus atunci in scris greutatea tuturor. 8.35 Fiii robiei, intorsi din robie, au adus, ca ardere de tot Dumnezeului lui Israel, doisprezece vitei pentru tot Israelul, nouazeci si sase de berbeci, saptezeci si sapte de miei, si doisprezece tapi, ca jertfe ispasitoare, toate ca ardere de tot Domnului. 8.36 Au dat poruncile imparatului dregatorilor imparatului si carmuitorilor de dincoace de Rau, care au ajutat pe popor si casa lui Dumnezeu.
9.1 Dupa ce s-a sfarsit lucrul acesta, capeteniile s-au apropiat de mine, si au zis: Poporul lui Israel, preotii si Levitii nu s-au despartit de popoarele acestor tari, si au facut uraciunile lor, ale Canaanitilor, Hetitilor, Ferezitilor, Iebusitilor, Amonitilor, Moabitilor, Egiptenilor si Amoritilor. 9.2 Caci si-au luat neveste din fetele lor pentru ei si pentru fiii lor, si au amestecat neamul sfant cu popoarele tarilor acestora. Si capeteniile si dregatorii au fost cei dintai care au savarsit pacatul acesta. 9.3 Cand am auzit lucrul acesta, mi-am sfasiat hainele si mantaua, mi-am smuls parul din cap si perii din barba, si am stat jos mahnit. 9.4 Atunci s-au strans la mine toti cei ce se temeau de cuvintele Dumnezeului lui Israel, din pricina pacatului fiilor robiei. Si eu, am stat jos mahnit, pana la jertfa de seara. 9.5 Apoi, in clipa jertfei de seara, m-am sculat din smerirea mea, cu hainele si mantaua sfasiate, am cazut in genunchi, am intins mainile spre Domnul, Dumnezeul meu, si am zis: 9.6 Dumnezeule, sunt uluit, si mi-e rusine, Dumnezeule, sa-mi ridic fata spre Tine. Caci faradelegile noastre s-au inmultit deasupra capetelor noastre, si greselile noastre au ajuns pana la ceruri. 9.7 Din zilele parintilor nostri, am fost foarte vinovati pana in ziua de azi, si din pricina faradelegilor noastre am fost dati, noi, imparatii nostri si preotii nostri, in mainile imparatilor straini, prada sabiei, robiei, jafului, si rusinii care ne acopera astazi fata. 9.8 Si totusi Domnul, Dumnezeul nostru, S-a indurat de noi, lasandu-ne cativa oameni scapati, si dandu-ne un adapost in locul Lui cel sfant, ca sa ne lumineze ochii si sa ne dea putina rasuflare in mijlocul robiei noastre. 9.9 Caci suntem robi, dar Dumnezeu nu ne-a parasit in robia noastra. A indreptat spre noi bunavointa imparatilor Persilor si ei ne-au dat o noua putere de viata, ca sa putem zidi Casa Dumnezeului nostru, si sa-i dregem daramaturile, facandu-ne astfel rost de un loc de adapost in Iuda si la Ierusalim. 9.10 Acum, ce sa mai zicem noi dupa aceste lucruri, Dumnezeule? Caci am parasit poruncile Tale~ 9.11 pe care ni le poruncisei prin robii Tai prorocii, zicand: Tara in care intrati s-o stapaniti este o tara intinata de necuratiile popoarelor din aceste tinuturi, de uraciunile cu care au umplut-o, de la un capat la altul, cu necuratiile lor. 9.12 Sa nu dati deci pe fetele voastre dupa fiii lor, nici sa nu luati pe fetele lor de neveste pentru fiii vostri, si sa nu va pese niciodata nici de propasirea lor nici de bunastarea lor. In chipul acesta veti ajunge tari, veti manca cele mai bune roade ale tarii, si o veti lasa pe veci mostenire fiilor vostri. 9.13 Dupa tot ce mi s-a intamplat din pricina faptelor rele si marilor greseli pe care le-am facut, macar ca, Tu, Dumnezeule, nu ne-ai pedepsit dupa faradelegile noastre, se cuvine ca, acum, cand ne-ai pastrat pe acesti oameni scapati~ 9.14 sa incepem iarasi sa calcam poruncile Tale, si sa ne incuscrim cu aceste popoare uracioase? N-ar izbucni atunci iarasi mania Ta impotriva noastra, pana acolo incat ne-ar nimici, fara sa lase nici ramasita nici robi izbaviti? 9.15 Doamne, Dumnezeul lui Israel, Tu esti drept; caci astazi noi suntem o ramasita de robi izbaviti. Iata-ne inaintea Ta ca niste vinovati, si din aceasta pricina nu putem sta inaintea Ta.
10.1 Pe cand sta Ezra, plangand si cu fata la pamant inaintea Casei lui Dumnezeu, si facea aceasta rugaciune si marturisire, se stransese la el o multime foarte mare de oameni din Israel, barbati, femei si copii, si poporul varsa multe lacrimi. 10.2 Atunci Secania, fiul lui Iehiel, dintre fiii lui Elam, a luat cuvantul si a zis lui Ezra: Am pacatuit impotriva Dumnezeului nostru, ducandu-ne la femei straine care fac parte din popoarele tarii. Dar Israel n-a ramas fara nadejde in aceasta privinta. 10.3 Sa facem acum un legamant cu Dumnezeul nostru pentru izgonirea tuturor acestor femei si a copiilor lor, dupa parerea domnului meu si a celor ce se tem de poruncile Dumnezeului nostru. Si faca-se dupa Lege. 10.4 Scoala-te, caci treaba aceasta te priveste. Noi vom fi cu tine. Imbarbateaza-te si lucreaza. 10.5 Ezra s-a sculat, si a pus pe capeteniile preotilor, Levitilor si intregului Israel, sa jure ca vor face ce se spusese. Si ei au jurat. 10.6 Apoi Ezra a plecat dinaintea Casei lui Dumnezeu, si s-a dus in odaia lui Iohanan, fiul lui Eliasib. Cand a intrat, n-a mancat paine si n-a baut apa, pentru ca era mahnit din pricina pacatului fiilor robiei. 10.7 S-a dat de veste in Iuda si la Ierusalim ca toti fiii robiei trebuie sa se adune la Ierusalim~ 10.8 si ca, dupa parerea capeteniilor si batranilor, oricui nu va veni in trei zile i se vor lua averile, si el insusi va fi izgonit din adunarea fiilor robiei. 10.9 Toti barbatii lui Iuda si Beniamin s-au strans la Ierusalim in trei zile. Era a douazecea zi a lunii a noua. Tot poporul statea pe locul deschis dinaintea Casei lui Dumnezeu, tremurand din pricina imprejurarii aceleia si de ploaie. 10.10 Preotul Ezra s-a sculat si le-a zis: Ati pacatuit luand femei straine, si ati facut pe Israel si mai vinovat. 10.11 Marturisiti-va acum greseala inaintea Domnului, Dumnezeului parintilor vostri, si faceti voia Lui! Despartiti-va de popoarele tarii si de femeile straine. 10.12 Toata adunarea a raspuns cu glas tare: Trebuie sa facem cum ai zis! 10.13 Dar poporul este in mare numar, vremea este ploioasa, si nu poate sa ramana afara. De altfel, aceasta nu este treaba de o zi sau doua, caci sunt multi printre noi care au pacatuit in privinta aceasta. 10.14 Sa ramana dar toate capeteniile noastre in locul intregii adunari. Si toti cei din cetatile noastre, care s-au insurat cu femei straine, sa vina la timpuri hotarate, cu batranii si judecatorii din fiecare cetate, pana se va abate de la noi mania aprinsa a Dumnezeului nostru din pricina intamplarii acesteia. 10.15 Ionatan, fiul lui Asael, si Iahzia, fiul lui Ticva, ajutati de Mesulam, si de Levitul Sabtai, au fost singurii impotriva acestei pareri~ 10.16 pe care au primit-o fiii robiei. Au ales pe preotul Ezra, si capi de familii dupa casele lor parintesti, toti numiti pe nume, si au stat in ziua intai a lunii a zecea sa cerceteze lucrul acesta. 10.17 In ziua intai a lunii intaia, au ispravit cu toti barbatii care se insurasera cu femei straine. 10.18 Intre fiii preotilor, s-au gasit unii care se insurasera cu femei straine: dintre fiii lui Iosua, fiul lui Iotadac, si dintre fratii sai: Maaseia, Eliezer, Iarib si Ghedalia, care s-au indatorat~ 10.19 dand mana, sa-si izgoneasca nevestele si sa aduca un berbec ca jertfa pentru vina; 10.20 din fiii lui Imer: Hanani si Zebadia; 10.21 din fiii lui Harim: Maaseia, Ilie, Semaia, Iehiel si Ozia; 10.22 din fiii lui Pashur: Elioenai, Maaseia, Ismael, Netaneel, Iozabad si Eleasa. 10.23 Dintre Leviti: Iozabad, Simei, Chelaia sau Chelita, Petahia, Iuda si Eliezer. 10.24 Dintre cantareti: Eliasib. Dintre usieri: Salum, Telem si Uri. 10.25 Dintre cei din Israel: din fiii lui Pareos, Ramia, Izia, Malchia, Miamin, Eleazar, Malchia si Benaia; 10.26 din fiii lui Elam: Matania, Zaharia, Iehiel, Abdi, Ieremot si Ilie; 10.27 dintre fiii lui Zatu: Elioenai, Eliasib, Matania, Ieremot, Zabat si Aziza; 10.28 dintre fiii lui Bebai: Iohanan, Hanania, Zabai si Atlai; 10.29 dintre fiii lui Bani: Mesulam, Maluc, Adaia, Iasub, Seal si Ramot; 10.30 dintre fiii lui Pahat-Moab: Adna, Chelal, Benaia, Maaseia, Matania, Betaleel, Binui si Manase; 10.31 dintre fiii lui Harim: Eliezer, Isia, Malchia, Semaia, Simeon~ 10.32 Beniamin, Maluc si Semaria; 10.33 dintre fiii lui Hasum: Matnai, Matata, Zabad, Elifelet, Ieremai, Manase si Simei; 10.34 dintre fiii lui Bani: Maadai, Amram, Uel~ 10.35 Benaia, Bedia, Cheluhu~ 10.36 Vania, Meremot, Eliasib~ 10.37 Matania, Matnai, Iaasai~ 10.38 Bani, Binui, Simei~ 10.39 Selemia, Natan, Adaia~ 10.40 Macnadbai, Sasai, Sarai~ 10.41 Azareel, Selemia, Semaria~ 10.42 Salum, Amaria si Iosif; 10.43 dintre fiii lui Nebo: Ieiel, Matitia, Zabad, Zebina, Iadai, Ioel si Benaia. 10.44 Toti acestia luasera femei straine, si multi avusesera copii cu ele.
1.1 Istorisirea lui Neemia, fiul lui Hacalia. In luna Chisleu, in al douazecilea an, pe cand eram in capitala Susa~ 1.2 a venit Hanani, unul din fratii mei, si cativa oameni din Iuda. I-am intrebat despre Iudeii scapati care mai ramasesera din robie, si despre Ierusalim. 1.3 Ei mi-au raspuns: Cei ce au mai ramas din robie sunt acolo in tara, in cea mai mare nenorocire si ocara; zidurile Ierusalimului sunt daramate, si portile sunt arse de foc. 1.4 Cand am auzit aceste lucruri, am sezut jos, am plans, si m-am jelit multe zile. Am postit si m-am rugat inaintea Dumnezeului cerurilor~ 1.5 si am zis: Doamne, Dumnezeul cerurilor, Dumnezeule mare si infricosat, Tu care tii legamantul Tau si esti plin de indurare fata de cei ce Te iubesc si pazesc poruncile Tale! 1.6 Sa ia aminte urechea Ta si ochii sa-Ti fie deschisi: asculta rugaciunea pe care ti-o face robul Tau acum, zi si noapte, pentru robii Tai copiii lui Israel, marturisind pacatele copiilor lui Israel, pacatele facute de noi impotriva Ta; caci eu si casa tatalui meu am pacatuit. 1.7 Te-am suparat, si n-am pazit poruncile Tale, legile si oranduirile, pe care le-ai dat robului Tau Moise. 1.8 Adu-Ti aminte de cuvintele acestea pe care le-ai dat robului Tau Moise sa le spuna: Cand veti pacatui, va voi risipi printre popoare; 1.9 dar daca va veti intoarce la Mine, si daca veti pazi poruncile Mele si le veti implini, atunci, chiar daca veti fi izgoniti la marginea cea mai departata a cerului, de acolo va voi aduna si va voi aduce iarasi in locul pe care l-am ales ca sa locuiasca Numele Meu acolo. 1.10 Ei sunt robii Tai si poporul Tau, pe care l-ai rascumparat prin puterea Ta cea mare si prin mana Ta cea tare. 1.11 Ah! Doamne, sa ia aminte urechea Ta la rugaciunea robului Tau, si la rugaciunea robilor Tai, care vor sa se teama de Numele Tau! Da astazi izbanda robului Tau, si fa-l sa capete trecere inaintea omului acestuia! Pe atunci eram paharnicul imparatului.
2.1 In luna Nisan, anul al douazecilea al imparatului Artaxerxe, pe cand vinul era inaintea lui, am luat vinul si l-am dat imparatului. Niciodata nu fusesem trist inaintea lui. 2.2 Imparatul mi-a zis: Pentru ce ai fata trista? Totusi nu esti bolnav; nu poate fi decat o intristare a inimii. Atunci m-a apucat o mare frica~ 2.3 si am raspuns imparatului: Traiasca imparatul in veac! Cum sa n-am fata trista, cand cetatea in care sunt mormintele parintilor mei este nimicita si portile ei sunt arse de foc? 2.4 Si imparatul mi-a zis: Ce ceri? Eu m-am rugat Dumnezeului cerurilor~ 2.5 si am raspuns imparatului: Daca gaseste cu cale imparatul, si daca robul tau ii este placut, trimite-ma in Iuda, la cetatea mormintelor parintilor mei, ca s-o zidesc din nou. 2.6 Imparatul, langa care sedea si imparateasa, mi-a zis atunci: Cat va tine calatoria ta, si cand te vei intoarce? Imparatul a gasit cu cale sa ma lase sa plec, si i-am hotarat o vreme. 2.7 Apoi am zis imparatului: Daca gaseste imparatul cu cale, sa mi se dea scrisori pentru dregatorii de dincolo de Rau, ca sa ma lase sa trec si sa intru in Iuda~ 2.8 si o scrisoare pentru Asaf, pazitorul padurii imparatului, ca sa-mi dea lemne sa fac grinzi pentru portile cetatuii de langa casa, pentru zidul cetatii, si pentru casa in care voi locui. Imparatul mi-a dat aceste scrisori, caci mana cea buna a Dumnezeului meu era peste mine. 2.9 M-am dus la dregatorii de dincolo de Rau, si le-am dat scrisorile imparatului, care pusese sa ma insoteasca niste mai mari ai ostii si niste calareti. 2.10 Sanhalat, Horonitul, si Tobia, slujitorul Amonit, cand au auzit lucrul acesta, nu le-a placut deloc ca venea un om sa caute binele copiilor lui Israel. 2.11 Am ajuns la Ierusalim, si am ramas acolo trei zile. 2.12 Dupa aceea, m-am sculat noaptea cu cativa oameni, fara sa fi spus cuiva ce-mi pusese Dumnezeul meu in inima sa fac pentru Ierusalim. Nu era cu mine nici o alta vita, afara de vita pe care calaream. 2.13 Am iesit noaptea pe poarta vaii, si m-am indreptat spre izvorul balaurului si spre poarta gunoiului, uitandu-ma cu bagare de seama la zidurile daramate ale Ierusalimului si la portile lui arse de foc. 2.14 Am trecut pe la poarta izvorului si pe la iazul imparatului, si nu era loc pe unde sa treaca vita care era sub mine. 2.15 M-am suit noaptea pe la parau, si m-am uitat iarasi, cu bagare de seama la zid. Apoi am intrat pe poarta vaii, si astfel m-am intors. 2.16 Dregatorii nu stiau unde fusesem, si ce faceam. Pana in clipa aceea nu spusesem nimic Iudeilor, nici preotilor, nici mai marilor, nici dregatorilor, nici vreunuia din cei ce vedeau de treburi. 2.17 Le-am zis atunci: Vedeti starea nenorocita in care suntem! Ierusalimul este daramat, si portile sunt arse de foc. Veniti sa zidim iarasi zidul Ierusalimului, si sa nu mai fim de ocara! 2.18 Si le-am istorisit cum mana cea buna a Dumnezeului meu fusese peste mine, si ce cuvinte imi spusese imparatul. Ei au zis: Sa ne sculam, si sa zidim! Si s-au intarit in aceasta hotarare buna. 2.19 Sanbalat, Horonitul, Tobia, slujitorul Amonit, si Ghesem, Arabul, fiind instiintati, si-au batut joc de noi si ne-au dispretuit. Ei au zis: Ce faceti voi acolo? Va rasculati impotriva imparatului? 2.20 Si eu le-am raspuns: Dumnezeul cerurilor ne va da izbanda. Noi, robii Sai, ne vom scula si vom zidi; dar voi, n-aveti nici parte, nici drept, nici aducere aminte in Ierusalim.
3.1 Marele preot Eliasib s-a sculat impreuna cu fratii sai, preotii, si au zidit poarta oilor. Au sfintit-o, si i-au pus usile; au sfintit-o de la turnul Mea, pana la turnul lui Hananeel. 3.2 Alaturi de Eliasib au zidit si oamenii din Ierihon; alaturi de el a zidit si Zacur, fiul lui Imri. 3.3 Fiii lui Senaa au zidit poarta pestilor. Au acoperit-o cu scanduri, si i-au pus usile, incuietorile si zavoarele. 3.4 Alaturi de ei a lucrat la dregerea zidului Meremot, fiul lui Urie, fiul lui Hacot; alaturi de ei a lucrat Mesulam, fiul lui Berechia, fiul lui Mesezabeel; alaturi de ei a lucrat Tadoc, fiul lui Baana; 3.5 alaturi de ei au lucrat Tecoitii, ai caror fruntasi nu s-au supus in slujba Domnului. 3.6 Ioiada, fiul lui Paseah, si Mesulam, fiului lui Besodia, au dres poarta cea veche. Au acoperit-o cu scanduri, si i-au pus usile, incuietorile si zavoarele. 3.7 Alaturi de ei au lucrat Melatia, Gabaonitul, Iadon, Meronotitul, si oamenii din Gabaon si Mitpa, pana la scaunul dregatorului de dincoace de raul Eufrat; 3.8 alaturi de ei a lucrat Uziel, fiul lui Harhaia, dintre argintari, si alaturi de el a lucrat Hanania, dintre facatorii de mir. Au intarit Ierusalimul pana la zidul cel lat. 3.9 Alaturi de ei a lucrat Refaia, fiul lui Hur, care era mai mare peste jumatate din tinutul Ierusalimului. 3.10 Alaturi de ei a lucrat, in fata casei sale, Iedaia, fiul lui Harumaf, si alaturi de el a lucrat Hatus, fiul lui Hasabnia. 3.11 O alta parte a zidului si turnul cuptoarelor au fost drese de Malchia, fiul lui Harim, si de Hasub, fiul lui Pahat-Moab. 3.12 Alaturi de ei a lucrat, cu fetele sale, Salum, fiul lui Halohes, mai marele peste jumatate din tinutul Ierusalimului. 3.13 Hanun si locuitorii Zanoahului au dres poarta vaii. Au zidit-o, si i-au pus usile, incuietorile si zavoarele. Ei au facut o mie de coti de zid pana la poarta gunoiului. 3.14 Malchia, fiul lui Recab, mai marele peste tinutul Bet-Hacheremului, a dres poarta gunoiului. A zidit-o, si i-a pus usile, incuietorile si zavoarele. 3.15 Salun, fiul lui Col-Hoze, mai marele peste tinutul Mitpa, a dres poarta izvorului. A zidit-o, a acoperit-o cu scanduri, si i-a pus usile, incuietorile si zavoarele. A facut zidul iazului Siloe langa gradina imparatului, pana la treptele care pogoara din cetatea lui David. 3.16 Dupa el Neemia, fiul lui Azbuc, mai marele peste jumatate din tinutul Bet-Turului, a lucrat la dregerea zidului pana in fata mormintelor lui David, pana la iazul care fusese zidit, si pana la casa vitejilor. 3.17 Dupa el au lucrat Levitii, Rehum, fiul lui Bani, si alaturi de el a lucrat, pentru tinutul sau, Hasabia, mai marele peste jumatate din tinutul Cheila. 3.18 Dupa el au lucrat fratii lor, Bavai, fiul lui Henadad, mai marele peste jumatate din tinutul Cheila; 3.19 si alaturi de el Ezer, fiul lui Iosua, mai marele Mitpei, a dres o alta parte a zidului, in fata suisului casei armelor, in unghi. 3.20 Dupa el Baruc, fiul lui Zabai, a dres cu ravna o alta parte, de la unghi pana la poarta casei marelui preot Eliasib. 3.21 Dupa el Meremot, fiul lui Urie, fiul lui Hacot, a dres o alta parte, de la poarta casei lui Eliasib, pana la capatul casei lui Eliasib. 3.22 Dupa el au lucrat preotii din imprejurimile Ierusalimului. 3.23 Dupa ei Beniamin si Hasub au lucrat in dreptul casei lor. Dupa ei Azaria, fiul lui Maaseia, fiul lui Anania, a lucrat langa casa lui. 3.24 Dupa el Binui, fiul lui Henadad, a dres o alta parte, de la casa lui Azaria pana la unghi si pana la colt. 3.25 Palal, fiul lui Uzai, a lucrat in fata unghiului si in fata turnului de sus care iese inainte din casa imparatului, langa curtea temnitei. Dupa el a lucrat Pedaia, fiul lui Pareos. 3.26 Slujitorii Templului, care locuiesc pe deal, au lucrat pana in dreptul portii apelor, la rasarit, si pana in dreptul turnului care iese in afara. 3.27 Dupa el Tecoitii au dres o alta parte, in dreptul turnului celui mare, care iese in afara pana la zidul dealului. 3.28 Deasupra portii cailor, preotii au lucrat fiecare inaintea casei lui. 3.29 Dupa ei Tadoc, fiul lui Imer, a lucrat inaintea casei lui. Dupa el a lucrat Semaia, fiul lui Secania, pazitorul portii de la rasarit. 3.30 Dupa el Hanania, fiul lui Selemia, si Hanun, al saselea fiu al lui Talaf, au dres o alta parte a zidului. Dupa ei Mesulam, fiul lui Berechia, a lucrat in fata odaii lui. 3.31 Dupa el Malchia, dintre argintari, a lucrat pana la casele slujitorilor Templului si negustorilor, in dreptul portii Mifcad, si pana la odaia de sus din colt. 3.32 Argintarii si negustorii au lucrat intre odaia de sus din colt si poarta oilor.
4.1 Cand a auzit Sanbalat ca zidim iarasi zidul, s-a maniat si s-a suparat foarte tare. Si-a batut joc de Iudei~ 4.2 si a zis inaintea fratilor sai si inaintea ostasilor Samariei: La ce lucreaza acesti Iudei neputinciosi? Oare vor fi lasati sa lucreze? Oare vor jertfi? Oare vor ispravi? Oare vor da ei viata unor pietre inmormantate sub mormane de praf si arse de foc? 4.3 Tobia, Amonitul, era langa el, si a zis: Sa zideasca numai! Daca se va sui o vulpe, le va darama zidul lor de piatra. 4.4 Asculta, Dumnezeul nostru, cum suntem batjocoriti! Fa sa cada ocarile lor asupra capului lor, si da-i prada pe un pamant unde sa fie robi. 4.5 Nu le ierta faradelegea, si pacatul lor sa nu fie sters dinaintea Ta; caci au necajit pe cei ce zidesc. 4.6 Am zidit zidul, care a fost ispravit pretutindeni pana la jumatate din inaltimea lui. Si poporul lucra cu inima. 4.7 Dar Sanbalat, Tobia, Arabii, Amonitii si Asdoditii, s-au suparat foarte tare cand au auzit ca dregerea zidurilor inainta si ca sparturile incepeau sa se astupe. 4.8 S-au unit toti impreuna ca sa vina impotriva Ierusalimului, si sa-i faca stricaciuni. 4.9 Ne-am rugat Dumnezeului nostru, si am pus o straja zi si noapte ca sa ne apere impotriva loviturilor lor. 4.10 Insa Iuda zicea: Puterile celor ce duc poverile slabesc, si daramaturile sunt multe; nu vom putea sa zidim zidul. 4.11 Si vrajmasii nostri ziceau: Nu vor sti si nu vor vedea nimic pana vom ajunge in mijlocul lor; ii vom ucide si vom face astfel sa inceteze lucrarea. 4.12 Si Iudeii, care locuiau langa ei, au venit de zece ori si ne-au instiintat despre toate locurile pe unde veneau la noi. 4.13 De aceea am pus, in locurile cele mai de jos, dinapoia zidului, si in locurile tari, poporul pe familii, i-am asezat pe toti cu sabiile, sulitele si arcurile lor. 4.14 M-am uitat, si sculandu-ma, am zis mai marilor, dregatorilor si celuilalt popor: Nu va temeti de ei! Aduceti-va aminte de Domnul cel mare si infricosat, si luptati pentru fratii vostri, pentru fiii vostri si fetele voastre, pentru nevestele voastre, si pentru casele voastre! 4.15 Cand au auzit vrajmasii nostri ca am fost instiintati, Dumnezeu le-a nimicit planul, si ne-am intors cu totii la zid, fiecare la lucrarea lui. 4.16 Din ziua aceea, jumatate din oamenii mei lucrau, iar cealalta jumatate era inarmata cu sulite, cu scuturi, cu arcuri si cu platose. Capeteniile erau inapoia intregii case a lui Iuda. 4.17 Cei ce zideau zidul, si cei ce duceau sau incarcau poverile, cu o mana lucrau, iar cu alta tineau arma. 4.18 Fiecare din ei, cand lucra, isi avea sabia incinsa la mijloc. Cel ce suna din trambita statea langa mine. 4.19 Am zis mai marilor, dregatorilor, si celuilalt popor: Lucrarea este mare si intinsa, si noi suntem risipiti pe zid, departe unii de altii. 4.20 La sunetul trambitei, sa va strangeti la noi, spre locul de unde o veti auzi. Dumnezeul nostru va lupta pentru noi. 4.21 Asa faceam lucrarea: jumatate din noi stand cu sulita in mana din zorii zilei pana la ivirea stelelor. 4.22 In acelasi timp, am mai zis poporului: Fiecare sa petreaca noaptea in Ierusalim cu slujitorul lui; noaptea sa facem de straja, iar ziua sa lucram. 4.23 Si nu ne-am dezbracat de haine, nici eu, nici fratii mei, nici slujitorii mei, nici oamenii de straja, care erau sub porunca mea. Fiecare se ducea cu armele la apa.
5.1 Din partea oamenilor din popor si din partea nevestelor lor s-au ridicat mari plangeri impotriva fratilor lor Iudei. 5.2 Unii ziceau: Noi, fiii nostri si fetele noastre, suntem multi; sa ni se dea grau ca sa mancam si sa traim. 5.3 Altii ziceau: Punem zalog ogoarele, viile si casele noastre, ca sa avem grau in timpul foametei. 5.4 Altii ziceau: Am imprumutat argint punand zalog ogoarele si viile noastre pentru birul imparatului. 5.5 Si totusi carnea noastra este ca si carnea fratilor nostri, copiii nostri sunt ca si copiii lor; si iata, supunem la robie pe fiii nostri si pe fetele noastre, si multe din fetele noastre au si fost supuse la robie; suntem fara putere, caci ogoarele si viile noastre sunt ale altora. 5.6 M-am suparat foarte tare cand le-am auzit plangerile si cuvintele acestea. 5.7 Am hotarat sa mustru pe cei mari si pe dregatori, si le-am zis: Ce! voi imprumutati cu camata fratilor vostri? Si am strans in jurul meu o mare multime~ 5.8 si le-am zis: Noi am rascumparat, dupa puterea noastra, pe fratii nostri Iudei, vanduti neamurilor; si voi sa vindeti pe fratii vostri? Si inca noua sa ne fie vanduti? Ei au tacut, neavand ce sa raspunda. 5.9 Apoi am zis: Ce faceti voi nu este bine. N-ar trebui sa umblati in frica Dumnezeului nostru, ca sa nu fiti de ocara neamurilor vrajmase noua? 5.10 Si eu, si fratii mei si slujitorii mei, le-am imprumutat argint si grau. Sa le lasam dar datoria aceasta! 5.11 Dati-le inapoi astazi ogoarele, viile, maslinii si casele, si a suta parte din argintul, din graul, din mustul si din untdelemnul, pe care l-ati cerut de la ei ca dobanda. 5.12 Ei au raspuns: Le vom da inapoi, si nu le vom cere nimic, vom face cum ai zis. Atunci am chemat pe preoti, inaintea carora i-am pus sa jure ca isi vor tine cuvantul. 5.13 Si mi-am scuturat mantaua, zicand: Asa sa scuture Dumnezeu afara din Casa Lui si de averile lui pe orice om care nu-si va tine cuvantul, si asa sa fie scuturat omul acela si lasat cu mainile goale! Toata adunarea a zis: Amin. Si au laudat pe Domnul. Si poporul s-a tinut de cuvant. 5.14 Din ziua cand m-a pus imparatul dregator peste ei in tara lui Iuda, de la al douazecilea an pana la al treizeci si doilea an al imparatului Artaxerxe, timp de doisprezece ani, nici eu, nici fratii mei n-am trait din veniturile cuvenite dregatorului. 5.15 Inainte de mine, cei dintai dregatori impovarau poporul, si luau de la el paine si vin, afara de cei patruzeci de sicli de argint; chiar si slujitorii lor apasau poporul. Eu n-am facut asa, din frica de Dumnezeu. 5.16 Ba, mai mult, am lucrat la dregerea zidului acestuia, n-am cumparat nici un ogor, si toti slujitorii mei erau la lucru. 5.17 Aveam la masa o suta cincizeci de oameni, Iudei si dregatori, afara de cei ce veneau la noi din neamurile dimprejur. 5.18 Mi se pregatea in fiecare zi un bou, sase berbeci alesi, si pasari, si la fiecare zece zile se pregatea din belsug tot vinul care era de trebuinta. Cu toate acestea, n-am cerut veniturile cuvenite dregatorului, pentru ca lucrarile apasau greu asupra poporului acestuia. 5.19 Adu-Ti aminte de mine, spre bine, Dumnezeule, pentru tot ce am facut pentru poporul acesta!
6.1 Nu pusesem inca usile portilor cand Sanbalat, Tobia, Ghesem, Arabul, si ceilalti vrajmasi ai nostri au auzit ca zidisem zidul si ca n-a mai ramas nici o spartura. 6.2 Atunci Sanbalat si Ghesem au trimis sa-mi spuna: Vino, si sa ne intalnim in satele din valea Ono. Isi pusesera de gand sa-mi faca rau. 6.3 Le-am trimis soli cu urmatorul raspuns: Am o mare lucrare de facut, si nu pot sa ma pogor; cat timp l-as lasa ca sa vin la voi, lucrul ar inceta. 6.4 Mi-au facut in patru randuri aceeasi cerere, si le-am dat acelasi raspuns. 6.5 Sanbalat mi-a trimis solia aceasta a cincea oara prin slujitorul sau, care tinea in mana o scrisoare deschisa. 6.6 In ea era scris: Se raspandeste zvonul printre popoare, si Gasmu spune ca tu si Iudeii aveti de gand sa va rasculati, si ca in acest scop zidesti zidul. Se zice ca tu vei ajunge imparatul lor~ 6.7 si ca ai pus chiar proroci, ca sa te numeasca la Ierusalim imparat al lui Iuda. Si acum lucrurile acestea vor ajunge la cunostinta imparatului. Vino dar, si sa ne sfatuim impreuna. 6.8 Am trimis urmatorul raspuns lui Sanbalat: Ce ai spus tu in scrisoare nu este; tu de la tine le nascocesti! 6.9 Toti oamenii acestia voiau sa ne infricoseze, si isi ziceau: Li se va muia inima, si lucrarea nu se va face. Acum, Dumnezeule, intareste-ma! 6.10 M-am dus la Semaia, fiul lui Delaia, fiul lui Mehetabeel. El se inchisese, si a zis: Haidem impreuna in Casa lui Dumnezeu, in mijlocul Templului, si sa inchidem usile Templului: caci vin sa te omoare, si au sa vina noaptea sa te omoare. 6.11 Eu am raspuns: Un om ca mine sa fuga? Si care om ca mine ar putea sa intre in Templu si sa traiasca? Nu voi intra! 6.12 Si am cunoscut ca nu Dumnezeu il trimitea. Ci a prorocit asa pentru mine, fiindca Sanbalat si Tobia ii dadusera argint. 6.13 Si castigandu-l astfel, nadajduiau ca am sa ma tem, si ca am sa urmez sfaturile lui si sa fac un pacat. Ei s-ar fi folosit de aceasta atingere a bunului meu nume, ca sa ma umple de ocara. 6.14 Adu-Ti aminte, Dumnezeule, de Tobia si de Sanbalat, si de faptele lor! Adu-Ti aminte si de Noadia, prorocita, si de ceilalti proroci care cautau sa ma sperie! 6.15 Zidul a fost ispravit in a douazeci si cincea zi a lunii Elul, in cincizeci si doua de zile. 6.16 Cand au auzit toti vrajmasii nostri, s-au temut toate popoarele dimprejurul nostru; s-au smerit foarte mult, si au cunoscut ca lucrarea se facuse prin voia Dumnezeului nostru. 6.17 In vremea aceea erau unii fruntasi din Iudea, care trimiteau deseori scrisori lui Tobia si primeau si ei scrisori de la el. 6.18 Caci multi din Iuda erau legati cu el prin juramant, pentru ca era ginerele lui Secania, fiul lui Arah, si fiul sau Iohanan luase pe fata lui Mesulam, fiul lui Berechia. 6.19 Vorbeau bine de el chiar in fata mea, si-i spuneau cuvintele mele. Tobia trimitea scrisori ca sa ma infricoseze.
7.1 Dupa ce s-a zidit zidul si am pus usile portilor, au fost pusi in slujbele lor usierii, cantaretii si Levitii. 7.2 Am poruncit fratelui meu Hanani, si lui Hanania, capetenia cetatuii Ierusalimului, om care intrecea pe multi prin credinciosia si prin frica lui de Dumnezeu~ 7.3 si le-am zis: Sa nu se deschida portile Ierusalimului inainte de caldura soarelui, si usile sa fie inchise cu incuietorile, in fata voastra. Locuitorii Ierusalimului sa faca de straja, fiecare la locul lui, inaintea casei lui. 7.4 Cetatea era incapatoare si mare, dar popor era putin in ea, si casele nu erau zidite. 7.5 Dumnezeul meu mi-a pus in inima gandul sa adun pe mai mari, pe dregatori si poporul, ca sa-i numar. Am gasit o carte cu spitele de neam ale celor ce se suisera intai din robie, si am vazut scris in ea cele ce urmeaza. 7.6 Iata pe cei din tara care s-au intors din robie, din aceia pe care ii luase robi Nebucadnetar, imparatul Babilonului, si care s-au intors la Ierusalim si in Iuda, fiecare in cetatea lui. 7.7 Au plecat cu Zorobabel, Iosua, Neemia, Azaria, Raamia, Nahamani, Mardoheu, Bilsan, Misperet, Bigvai, Nehum, Baana. Numarul barbatilor din poporul lui Israel: 7.8 fiii lui Pareos, doua mii o suta saptezeci si doi; 7.9 fiii lui Sefatia, trei sute saptezeci si doi; 7.10 fiii lui Arah, sase sute cincizeci si doi; 7.11 fiii lui Pahat-Moab, din fiii lui Iosua si ai lui Ioab, doua mii opt sute optsprezece; 7.12 fiii lui Elam, o mie doua sute cincizeci si patru; 7.13 fiii lui Zatu, opt sute patruzeci si cinci; 7.14 fiii lui Zacai, sapte sute saizeci; 7.15 fiii lui Binui, sase sute patruzeci si opt; 7.16 fiii lui Bebai, sase sute douazeci si opt; 7.17 fiii lui Azgad, doua mii trei sute douazeci si doi; 7.18 fiii lui Adonicam, sase sute saizeci si sapte; 7.19 fiii lui Bigvai, doua mii saizeci si sapte; 7.20 fiii lui Adin, sase sute cincizeci si cinci; 7.21 fiii lui Ater, din familia lui Ezechia, nouazeci si opt; 7.22 fiii lui Hasum, trei sute douazeci si opt; 7.23 fiii lui Betai, trei sute douazeci si patru; 7.24 fiii lui Harif, o suta doisprezece; 7.25 fiii lui Gabaon, nouazeci si cinci; 7.26 oamenii din Betleem si din Netofa, o suta optzeci si opt; 7.27 oamenii din Anatot, o suta douazeci si opt; 7.28 oamenii din Bet-Azmavet, patruzeci si doi; 7.29 oamenii din Chiriat-Iearim, din Chefira si din Beerot, sapte sute patruzeci si trei; 7.30 oamenii din Rama si din Gheba, sase sute douazeci si unu; 7.31 oamenii din Micmas, o suta douazeci si doi; 7.32 oamenii din Betel si din Ai, o suta douazeci si trei; 7.33 oamenii din celalalt Nebo, cincizeci si doi; 7.34 fiii celuilalt Elam, o mie doua sute cincizeci si patru; 7.35 fiii lui Harim, trei sute douazeci; 7.36 fiii lui Ierihon, trei sute patruzeci si cinci; 7.37 fiii lui Lod, lui Hadid si lui Ono, sapte sute douazeci si unu; 7.38 fiii lui Senaa, trei mii noua sute treizeci. 7.39 Preoti: fiii lui Iedaia, din casa lui Iosua, noua sute saptezeci si trei; 7.40 fiii lui Imer, o mie cinci zeci si doi; 7.41 fiii lui Pashur, o mie doua sute patruzeci si sapte; 7.42 fiii lui Harim, o mie saptesprezece. 7.43 Leviti: fiii lui Iosua si lui Cadmiel, din fiii lui Hodva, saptezeci si patru. 7.44 Cantareti: fiii lui Asaf, o suta patruzeci si opt. 7.45 Usieri: fiii lui Salum, fiii lui Ater, fiii lui Talmon, fiii lui Acub, fiii lui Hatita, fiii lui Sobai, o suta treizeci si opt. 7.46 Slujitori ai Templului: fiii lui Tiha, fiii lui Hasufa, fiii lui Tabaot~ 7.47 fiii lui Cheros, fiii lui Sia, fiii lui Padon~ 7.48 fiii lui Lebana, fiii lui Hagaba, fiii lui Salmai~ 7.49 fiii lui Hanan, fiii lui Ghidel, fiii lui Gahar~ 7.50 fiii lui Reaia, fiii lui Retin, fiii lui Necoda~ 7.51 fiii lui Gazam, fiii lui Uza, fiii lui Paseah~ 7.52 fiii lui Besai, fiii lui Mehunim, fiii lui Nefisim~ 7.53 fiii lui Bacbuc, fiii lui Hacufa, fiii lui Harhur~ 7.54 fiii lui Batlit, fiii lui Mehida, fiii lui Harsa~ 7.55 fiii lui Barcos, fiii lui Sisera, fiii lui Tamah~ 7.56 fiii lui Netiah, fiii lui Hatifa. 7.57 Fiii robilor lui Solomon: fiii lui Sotai, fiii lui Soferet, fiii lui Perida~ 7.58 fiii lui Iaala, fiii lui Darcon, fiii lui Ghidel~ 7.59 fiii lui Sefatia, fiii lui Hatil, fiii lui Pocheret-Hatebaim, fiii lui Amon. 7.60 Toti slujitorii Templului si fiii robilor lui Solomon: trei sute nouazeci si doi. 7.61 Iata pe cei ce au plecat din Tel-Melah, din Tel-Harsa, din Cherub-Adon, si din Imer, si care n-au putut sa-si arate casa parinteasca si neamul, ca dovada ca erau din Israel. 7.62 Fiii lui Delaia, fiii lui Tobia, fiii lui Necoda, sase sute patruzeci si doi. 7.63 Si dintre preoti: fiii lui Hobaia, fiii lui Hacot, fiii lui Barzilai, care luase de nevasta pe una din fetele lui Barzilai, Galaaditul, si a fost numit cu numele lor. 7.64 Si-au cautat cartea spitelor neamului lor, dar n-au gasit-o. De aceea au fost dati afara din preotie~ 7.65 si dregatorul le-a spus sa nu manance din lucrurile prea sfinte pana nu va intreba un preot pe Urim si Tumim. 7.66 Adunarea intreaga era de patruzeci si doua de mii trei sute saizeci de insi~ 7.67 afara de robii si roabele lor, in numar de sapte mii trei sute treizeci si sapte. Printre ei se aflau doua sute patruzeci si cinci de cantareti si cantarete. 7.68 Aveau sapte sute treizeci si sase de cai, doua sute patruzeci si cinci de catari~ 7.69 patru sute treizeci si cinci de camile, si sase mii sapte sute douazeci de magari. 7.70 Multi din capii de familie au facut daruri pentru lucrare. Dregatorul a dat vistieriei o mie de darici de aur, cincizeci de potire, cinci sute treizeci de vesminte preotesti. 7.71 Capii de familie au dat in vistieria lucrarii douazeci de mii de darici de aur si doua mii doua sute de mine de argint. 7.72 Celalalt popor a dat douazeci de mii de darici de aur, doua mii de mine de argint, si saizeci si sapte de vesminte preotesti. 7.73 Preotii si Levitii, usierii, cantaretii, oamenii din popor, slujitorii Templului si tot Israelul s-au asezat in cetatile lor.
8.1 Cand a venit luna a saptea, copiii lui Israel erau in cetatile lor. Atunci tot poporul s-a strans ca un singur om pe locul deschis dinaintea portii apelor. Au zis carturarului Ezra sa se duca sa ia cartea Legii lui Moise, data de Domnul lui Israel. 8.2 Si preotul Ezra a adus Legea inaintea adunarii, alcatuita din barbati si femei si din toti cei ce erau in stare s-o inteleaga. Era intaia zi a lunii a saptea. 8.3 Ezra a citit in carte de dimineata pana la amiaza, pe locul deschis dinaintea portii apelor, in fata barbatilor si femeilor si in fata celor ce erau in stare s-o inteleaga. Tot poporul a fost cu luare aminte la citirea cartii Legii. 8.4 Carturarul Ezra statea pe un scaun de lemn, ridicat cu prilejul acesta. Langa el, la dreapta, stateau Matitia, Sema, Anaia, Urie, Hilchia si Maaseia, si la stanga: Pedaia, Misael, Malchia, Hasum, Hasbadana, Zaharia si Mesulam. 8.5 Ezra a deschis cartea inaintea intregului popor, caci statea mai sus decat tot poporul. Si cand a deschis-o, tot poporul s-a sculat. 8.6 Ezra a binecuvantat pe Domnul, Dumnezeul cel mare, si tot poporul a raspuns ridicand mainile: Amin! Amin! Si s-au plecat si s-au inchinat inaintea Domnului, cu fata la pamant. 8.7 Iosua, Bani, Serebia, Iamin, Acub, Sabetai, Hodia, Maaseia, Chelita, Azaria, Iozabad, Hanan, Pelaia, si Levitii, lamureau poporului Legea, si fiecare statea la locul lui. 8.8 Ei citeau deslusit in cartea Legii lui Dumnezeu, si-i aratau intelesul, ca sa-i faca sa inteleaga ce citisera. 8.9 Dregatorul Neemia, preotul si carturarul Ezra, si Levitii care invatau pe popor, au zis intregului popor: Ziua aceasta este inchinata Domnului, Dumnezeului vostru; sa nu va bociti si sa nu plangeti! Caci tot poporul plangea cand a auzit cuvintele Legii. 8.10 Ei le-au zis: Duceti-va de mancati carnuri grase si beti bauturi dulci, si trimiteti cate o parte si celor ce n-au nimic pregatit, caci ziua aceasta este inchinata Domnului nostru; nu va mahniti, caci bucuria Domnului va fi taria voastra. 8.11 Levitii potoleau pe tot poporul, zicand: Taceti, caci ziua aceasta este sfanta; nu va mahniti! 8.12 Si tot poporul s-a dus sa manance si sa bea. Si au trimis cate o parte si altora, si s-au inveselit mult. Caci intelesesera cuvintele care li se talcuisera. 8.13 A doua zi, capii de familie din tot poporul, preotii si Levitii, s-au strans la carturarul Ezra, ca sa auda talcuirea cuvintelor Legii. 8.14 Si au gasit scris in Lege ca Domnul poruncise prin Moise, ca fiii lui Israel trebuie sa locuiasca in corturi, in timpul sarbatorii lunii a saptea. 8.15 Atunci au trimis sa raspandeasca vestea aceasta in toate cetatile lor si la Ierusalim: Duceti-va la munte si aduceti ramuri de maslin, ramuri de maslin salbatic, ramuri de mirt, ramuri de finic, si ramuri de copaci stufosi, ca sa faceti corturi, cum este scris. 8.16 Atunci poporul s-a dus si a adus ramuri, si au facut corturi pe acoperisul caselor lor, in curtile lor, in curtile Casei lui Dumnezeu, pe locul deschis dinaintea portii apelor si pe locul deschis de la poarta lui Efraim. 8.17 Toata adunarea celor ce se intorsesera din robie a facut corturi si au locuit in aceste corturi. Din vremea lui Iosua, fiul lui Nun, pana in ziua aceasta, nu mai facusera copiii lui Israel asa ceva. Si a fost foarte mare veselie. 8.18 Au citit in cartea Legii lui Dumnezeu in fiecare zi, din cea dintai zi pana la cea din urma. Au praznuit sarbatoarea sapte zile, si a fost o adunare de sarbatoare in ziua a opta, cum este poruncit.
9.1 In a douazeci si patra zi a aceleiasi luni, copiii lui Israel s-au adunat, imbracati in saci si presarati cu tarana, pentru tinerea unui post. 9.2 Cei ce erau din neamul lui Israel, despartindu-se de toti strainii, au venit si si-au marturisit pacatele lor si faradelegile parintilor lor. 9.3 Dupa ce au sezut jos, au citit in cartea Legii Domnului, Dumnezeului lor, a patra parte din zi; si alta a patra parte din zi si-au marturisit pacatele si s-au inchinat inaintea Domnului, Dumnezeului lor. 9.4 Iosua, Bani, Cadmiel, Sebania, Buni, Serebia, Bani si Chenani s-au suit pe scaunul Levitilor si au strigat cu glas tare catre Domnul, Dumnezeul lor. 9.5 Si Levitii Iosua, Cadmiel, Bani, Hasabnia, Serebia, Hodia, Sebania si Petahia, au zis: Sculati-va si binecuvantati pe Domnul, Dumnezeul vostru, din vesnicie in vesnicie! Binecuvantat sa fie Numele Tau cel slavit, care este mai presus de orice binecuvantare si de orice lauda! 9.6 Tu, Doamne, numai Tu, ai facut cerurile, cerurile cerurilor si toata ostirea lor, si pamantul cu tot ce este pe el, marile cu tot ce cuprind ele. Tu dai viata tuturor acestor lucruri, si ostirea cerurilor se inchina inaintea Ta. 9.7 Tu, Doamne Dumnezeule, ai ales pe Avram, l-ai scos din Ur din Haldeia, si i-ai pus numele Avraam. 9.8 Tu ai gasit inima lui credincioasa inainta Ta, ai facut legamant cu el, si ai fagaduit ca vei da semintei lui tara Canaanitilor, Hetitilor, Amoritilor, Ferezitilor, Iebusitilor si Ghirgasitilor. Si Ti-ai tinut cuvantul, caci esti drept. 9.9 Tu ai vazut necazul parintilor nostri in Egipt, si le-ai auzit strigatele la Marea Rosie. 9.10 Ai facut semne si minuni impotriva lui Faraon, impotriva tuturor slujitorilor lui si impotriva intregului popor din tara lui, pentru ca stiai cu cata ingamfare se purtasera fata de parintii nostri, si Ti-ai aratat slava Ta cum se vede astazi. 9.11 Ai despartit marea inaintea lor, si au trecut pe uscat prin mijlocul marii: dar ai prabusit in adanc, ca o piatra in fundul apelor, pe cei ce-i urmareau. 9.12 I-ai calauzit ziua printr-un stalp de nor, si noaptea printr-un stalp de foc, care le lumina drumul pe care aveau sa-l urmeze. 9.13 Te-ai pogorat pe muntele Sinai, le-ai vorbit din inaltimea cerurilor, si le-ai dat porunci drepte, legi adevarate, invataturi si oranduiri minunate. 9.14 Le-ai facut cunoscut Sabatul Tau cel sfant, si le-ai dat prin robul Tau Moise, porunci, invataturi si o lege. 9.15 Le-ai dat, de la inaltimea cerurilor, paine, cand le era foame, si ai scos apa din stanca, atunci cand le era sete. Si le-ai spus sa intre in stapanirea tarii pe care jurasei ca le-o vei da. 9.16 Dar parintii nostri s-au ingamfat si si-au intepenit grumazul. N-au urmat poruncile Tale~ 9.17 n-au vrut sa asculte, si au dat uitarii minunile pe care le facusei pentru ei. Si-au intepenit grumazul; si, in razvratirea lor, si-au pus o capetenie ca sa se intoarca in robia lor. Dar Tu, Tu esti un Dumnezeu gata sa ierti, indurator si milostiv, incet la manie si bogat in bunatate. Si nu i-ai parasit~ 9.18 nici chiar atunci cand si-au facut un vitel turnat, si au zis: Iata Dumnezeul tau care te-a scos din Egipt! si s-au dedat la mari ocari fata de Tine. 9.19 In indurarea Ta fara margini, nu i-ai parasit in pustie, si stalpul de nor n-a incetat sa-i calauzeasca ziua pe drum, nici stalpul de foc sa le lumineze noaptea drumul, pe care aveau sa-l urmeze. 9.20 Le-ai dat Duhul Tau cel bun, ca sa-i faca intelepti; n-ai indepartat mana Ta de la gura lor, si le-ai dat apa sa-si potoleasca setea. 9.21 Patruzeci de ani, ai avut grija sa-i hranesti in pustie, si n-au dus lipsa de nimic, hainele nu li s-au invechit, si picioarele nu li s-au umflat. 9.22 Le-ai dat in mana imparatii si popoare, ale caror tinuturi le-ai impartit intre ei, si au stapanit tara lui Sihon, imparatul Hesbonului, si tara lui Og, imparatul Basanului. 9.23 Le-ai inmultit fiii ca stelele cerurilor, si i-ai adus in tara despre care spusesei parintilor lor ca au s-o ia in stapanire. 9.24 Si fiii lor au intrat si au luat tara in stapanire; ai smerit inaintea lor pe locuitorii tarii, Canaanitii, si i-ai dat in mainile lor, impreuna cu imparatii si popoarele tarii, ca sa le faca ce le place. 9.25 Au ajuns stapani pe cetati intarite si pe pamanturi roditoare; au stapanit case pline de tot felul de bunatati, puturi sapate, vii, maslini, si pomi roditori din belsug; au mancat, s-au saturat, s-au ingrasat, si au trait in desfatari, prin bunatatea Ta cea mare. 9.26 Totusi, ei s-au rasculat si s-au razvratit impotriva Ta. Au aruncat Legea Ta la spatele lor, au ucis pe prorocii Tai, care-i rugau fierbinte sa se intoarca la Tine, si s-au dedat la mari ocari fata de Tine. 9.27 Atunci i-ai lasat in mainile vrajmasilor lor, care i-au apasat. Dar, in vremea necazului lor, au strigat catre Tine; si Tu i-ai auzit de la inaltimea cerurilor, si, in indurarea Ta cea mare, le-ai dat izbavitori care i-au scapat din mainile vrajmasilor lor. 9.28 Cand au avut odihna, au inceput iarasi sa faca rau, inaintea Ta. Atunci i-ai lasat in mainile vrajmasilor lor, care i-au stapanit. Dar, din nou au strigat catre Tine; si Tu i-ai auzit de la inaltimea cerurilor, si, in marea Ta indurare, i-ai izbavit de mai multe ori. 9.29 I-ai rugat fierbinte sa se intoarca la Legea Ta; dar ei au staruit in ingamfarea lor, n-au ascultat de poruncile Tale, au pacatuit impotriva oranduirilor Tale, care fac viu pe cel ce le implineste, Ti-au intors spatele cu indaratnicie, si-au intepenit grumazul, si n-au ascultat. 9.30 I-ai ingaduit astfel multi ani, le-ai dat instiintari prin Duhul tau, prin proroci, si tot n-au luat aminte. Atunci i-ai dat in mainile unor popoare straine. 9.31 Dar, in marea Ta indurare, nu i-ai nimicit, si nu i-ai parasit, caci Tu esti un Dumnezeu milostiv si indurator. 9.32 Si acum, Dumnezeul nostru, Dumnezeule mare, puternic si infricosat, Tu care Iti tii legamantul Tau de indurare, nu privi ca putin lucru toate suferintele prin care am trecut noi, imparatii nostri, capeteniile noastre, preotii nostri, prorocii nostri, parintii nostri si tot poporul Tau, din vremea imparatilor Asiriei pana in ziua de azi. 9.33 Tu ai fost drept in tot ce ni s-a intamplat, caci Te-ai aratat credincios, iar noi am facut rau. 9.34 Imparatii nostri, capeteniile noastre, preotii nostri, si parintii nostri n-au pazit Legea, si n-au dat ascultare nici poruncilor, nici instiintarilor pe care li le dadeai. 9.35 Cand erau stapani, in mijlocul multelor binefaceri pe care li le dadeai, in tara intinsa si roditoare, pe care le-o dadusei, nu Ti-au slujit si nu s-au abatut de la faptele lor rele. 9.36 Si astazi, iata-ne robi! Iata-ne robi pe pamantul pe care l-ai dat parintilor nostri, pentru ca sa se bucure de roadele si de bunurile lui! 9.37 El isi inmulteste roadele pentru imparatii carora ne-ai supus, din pricina pacatelor noastre; ei stapanesc dupa plac asupra trupurilor noastre si asupra vitelor noastre, si suntem intr-o mare stramtorare! 9.38 Pentru toate acestea, noi am incheiat un legamant, pe care l-am facut in scris. Si capeteniile noastre, Levitii nostri si preotii nostri si-au pus pecetea pe el.
10.1 Iata pe cei ce si-au pus pecetea: Dregatorul Neemia, fiul lui Hacalia Zedechia~ 10.2 Seraia, Azaria, Ieremia~ 10.3 Pashur, Amaria, Malchia~ 10.4 Hatus, Sebania, Maluc~ 10.5 Harim, Meremot, Obadia~ 10.6 Daniel, Ghineton, Baruc~ 10.7 Mesulam, Abia, Miiamin~ 10.8 Maazia, Bilgai, Semaia, preoti. 10.9 Levitii: Iosua, fiul lui Azania, Binui, din fiii lui Henadad, Cadmiel~ 10.10 si fratii lor, Sebania, Hodia, Chelita, Pelaia, Hanan~ 10.11 Mica, Rehob, Hasabia~ 10.12 Zacur, Serebia, Sebania~ 10.13 Hodia, Bani, Beninu. 10.14 Capeteniile poporului: Pareos, Pahat-Moab, Elam, Zatu, Bani~ 10.15 Buni, Azgad, Bebai~ 10.16 Adonia, Bigvai, Adin~ 10.17 Ater, Ezechia, Azur~ 10.18 Hodia, Hasum, Betai~ 10.19 Harif, Anatot, Nebai~ 10.20 Magpias, Mesulam Hezir~ 10.21 Mesezabeel, Tadoc, Iadua~ 10.22 Pelatia, Hanan, Anaia~ 10.23 Hosea, Hanania, Hasub~ 10.24 Halohes, Pilha, Sobec~ 10.25 Rehum, Hasabna, Maaseia~ 10.26 Ahia, Hanan, Anan~ 10.27 Maluc, Harim, Baana. 10.28 Cealalta parte a poporului, preotii, Levitii, usierii, cantaretii, slujitorii Templului, si toti cei ce se despartisera de popoarele straine, ca sa urmeze Legea lui Dumnezeu, nevestele lor, fiii si fetele lor, toti cei ce aveau cunostinta si pricepere~ 10.29 s-au unit cu fratii lor mai cu vaza dintre ei. Au fagaduit cu juramant si au jurat sa umble in Legea lui Dumnezeu, data prin Moise, robul lui Dumnezeu, sa pazeasca si sa implineasca toate poruncile Domnului, Stapanului nostru, oranduirile si legile Lui. 10.30 Am fagaduit sa nu dam pe fetele noastre dupa popoarele tarii si sa nu luam pe fetele lor de neveste pentru fiii nostri; 10.31 sa nu cumparam nimic, in ziua Sabatului, si in zilele de sarbatoare, de la popoarele tarii care ar aduce de vanzare in ziua Sabatului marfuri sau altceva de cumparat, si sa lasam nelucrat pamantul in anul al saptelea si sa nu cerem plata nici unei datorii. 10.32 Am luat asupra noastra indatorirea sa dam a treia parte dintr-un siclu pe an pentru slujba Casei Dumnezeului nostru~ 10.33 pentru painile pentru punerea inaintea Domnului, pentru darul de mancare necurmat, pentru arderea de tot necurmata din zilele de Sabat, din zilele de luna noua si din zilele de sarbatori, pentru lucrurile inchinate Domnului, pentru jertfele de ispasire pentru Israel, si pentru tot ce se face in Casa Dumnezeului nostru. 10.34 Am tras la sorti, preoti, Leviti si popor, pentru lemnele care trebuiau aduse pe fiecare an, ca dar, la Casa Dumnezeului nostru, dupa casele noastre parintesti, la vremuri hotarate, ca sa fie ars pe altarul Domnului, Dumnezeului nostru, cum este scris in Lege. 10.35 Am hotarat sa aducem in fiecare an la Casa Domnului cele dintai roade ale pamantului nostru si cele dintai roade din toate roadele tuturor pomilor; 10.36 sa aducem la Casa Dumnezeului nostru, preotilor care fac slujba in Casa Dumnezeului nostru, pe intaii nascuti ai fiilor nostri si ai vitelor noastre, cum este scris in Lege, pe intaii nascuti ai vacilor si oilor noastre; 10.37 sa aducem preotilor, in camarile Casei Dumnezeului nostru, cele dintai roade din plamadeala si darurile noastre de mancare din roadele tuturor pomilor din must si din untdelemn; si sa dam zeciuiala din pamantul nostru Levitilor, care trebuie s-o ia ei insisi in toate cetatile asezate pe pamanturile pe care le lucram. 10.38 Preotul, fiul lui Aaron, va fi cu Levitii cand vor ridica zeciuiala; si Levitii vor aduce zeciuiala din zeciuiala la Casa Dumnezeului nostru, in camarile casei vistieriei. 10.39 Caci copiii lui Israel si fiii lui Levi vor aduce in camarile acestea darurile de grau, de must si de untdelemn; acolo sunt uneltele sfantului locas, si acolo stau preotii care fac slujba, usierii si cantaretii. Astfel ne-am hotarat sa nu parasim Casa Dumnezeului nostru.
11.1 Capeteniile poporului s-au asezat la Ierusalim. Cealalta parte a poporului a tras la sort, pentru ca unul din zece sa vina sa locuiasca la Ierusalim in cetatea sfanta, iar ceilalti sa locuiasca in cetati. 11.2 Poporul a binecuvantat pe toti cei ce au primit de buna voie sa locuiasca la Ierusalim. 11.3 Iata capeteniile tinutului care s-au asezat la Ierusalim. In cetatile lui Iuda, fiecare s-a asezat in mosia lui, in cetatea lui Israel, preotii si Levitii, slujitorii Templului, si fiii robilor lui Solomon. 11.4 La Ierusalim s-au asezat unii din fiii lui Iuda si din fiii lui Beniamin. Din fiii lui Iuda: Ataia, fiul lui Ozia, fiul lui Zaharia, fiul lui Amaria, fiul lui Sefatia, fiul lui Mahalaleel, din fiii lui Peret~ 11.5 si Maaseia, fiul lui Baruc, fiul lui Col-Hoze, fiul lui Hazaia, fiul lui Adaia, fiul lui Ioiarib, fiul lui Zaharia, fiul lui Siloni. 11.6 Toti fiii lui Peret care s-au asezat la Ierusalim, au fost patru sute saizeci si opt de oameni viteji. 11.7 Iata fiii lui Beniamin: Salu, fiul lui Mesulam, fiul lui Ioed, fiul lui Pedaia, fiul lui Colaia, fiul lui Maaseia, fiul lui Itiel, fiul lui Isaia~ 11.8 si dupa el, Gabai si Salai, noua sute douazeci si opt. 11.9 Ioel, fiul lui Zieri, era capetenia lor; si Iuda, fiul lui Senua, era a doua capetenie a cetatii. 11.10 Din preoti: Iedaia, fiul lui Ioiarib, Iachin~ 11.11 Seraia, fiul lui Hilchia, fiul lui Mesulam, fiul lui Tadoc, fiul lui Meraiot, fiul lui Ahitub, domnul Casei lui Dumnezeu~ 11.12 si fratii lor care faceau slujba Casei, opt sute douazeci si doi; Adaia, fiul lui Ieroham, fiul lui Pelalia, fiul lui Amti, fiul lui Zaharia, fiul lui Pashur, fiul lui Malchia~ 11.13 si fratii sai, capii caselor parintesti, doua sute patruzeci si doi; si Amasai, fiul lui Azareel, fiul lui Ahzai, fiul lui Mesilemot, fiul lui Imer~ 11.14 si fratii lor, oameni viteji, o suta douazeci si opt; Zabdiel, fiul lui Ghedolim, era capetenia lor. 11.15 Din Leviti: Semaia, fiul lui Hasub, fiul lui Azricam, fiul lui Hasabia, fiul lui Buni~ 11.16 Sabetai si Iozabad, insarcinati cu treburile de afara ale Casei lui Dumnezeu, si facand parte din capeteniile Levitilor; 11.17 Matania, fiul lui Mica, fiul lui Zabdi, fiul lui Asaf, capetenia care canta lauda la rugaciune, si Bacbuchia, al doilea din fratii sai, si Abda, fiul lui Samua, fiul lui Galal, fiul lui Iedutun. 11.18 Toti Levitii din cetatea sfanta erau doua sute optzeci si patru. 11.19 Si usierii: Acub, Talmon, si fratii lor, pazitorii portilor, o suta saptezeci si doi. 11.20 Cealalta parte din Israel, din preoti, si din Leviti, s-au asezat in toate cetatile lui Iuda, fiecare in mosia lui. 11.21 Slujitorii Templului s-au asezat pe deal, si aveau de capetenii pe Tiha si Ghispa. 11.22 Capetenia Levitilor la Ierusalim era Uzi, fiul lui Bani, fiul lui Hasabia, fiul lui Matania, fiul lui Mica, dintre fiii lui Asaf, cantaretii insarcinati cu slujba Casei lui Dumnezeu; 11.23 caci era o porunca a imparatului cu privire la cantareti, si li se dadea o parte hotarata pe fiecare zi. 11.24 Petahia, fiul lui Mesezabeel, din fiii lui Zerah, fiul lui Iuda, era dregatorul imparatului pentru toate treburile poporului. 11.25 Cat despre sate si campiile lor, unii din fiii lui Iuda s-au asezat la Chiriat-Arba si in locurile care tin de el, la Dibon si in locurile care tin de el, Iecabteel si in satele care tin de el~ 11.26 la Iesua, la Molada, la Bet-Palet~ 11.27 La Hatar-Sual, la Beer-Seba si in locurile care tin de ea~ 11.28 la Ticlag, la Mecona si in locurile care tin de ea~ 11.29 la En-Rimon, la Torea, la Iarmut~ 11.30 la Zanoah, la Adulam, si in satele care tin de el, la Lachis si in tinutul lui, la Azeca si in locurile care tin de el. S-au asezat astfel de la Beer-Seba pana la valea lui Hinom. 11.31 Fiii lui Beniamin s-au asezat, de la Gheba la Micmas, la Aia, la Betel si in locurile care tin de el~ 11.32 la Anatot, la Nob, la Hanania~ 11.33 la Hator, la Rama, la Ghitaim~ 11.34 la Hadid, la Teboim, la Nebalat~ 11.35 la Lod, si la Ono, valea lucratorilor. 11.36 Au fost unii Leviti care s-au unit cu Beniamin, macar ca faceau parte din cetele lui Iuda.
12.1 Iata preotii si Levitii care s-au intors cu Zorobabel, fiul lui Sealtiel, si cu Iosua: Seraia, Ieremia, Ezra~ 12.2 Amaria, Maluc, Hatus~ 12.3 Secania, Rehum, Meremot~ 12.4 Ido, Ghinetoi, Abia~ 12.5 Miiamin, Maadia, Bilga~ 12.6 Semaia, Ioiarib, Iedaia~ 12.7 Salu, Amoc, Hilchia, Iedaia. Acestia au fost capeteniile preotilor si a fratilor lor, pe vremea lui Iosua. 12.8 Leviti: Iosua, Binui, Cadmiel, Serebia, Iuda, Matania, care carmuia impreuna cu fratii sai cantarea laudelor; 12.9 Bacbuchia si Uni, care isi implineau slujbele langa fratii lor. 12.10 Iosua a nascut pe Ioiachim, Ioiachim a nascut pe Eliasib, Eliasib a nascut pe Ioiada~ 12.11 Ioiada a nascut pe Ionatan, si Ionatan a nascut pe Iadua. 12.12 Iata, care erau pe vremea lui Ioiachim, preotii, capi de familii: pentru Seraia, Meraia; pentru Ieremia, Hanania; 12.13 pentru Ezra, Mesulam; pentru Amaria, Iohanan; 12.14 pentru Meluchi, Ionatan, pentru Sebania, Iosif; 12.15 pentru Harim, Adna; pentru Meraioat, Helcai; 12.16 pentru Ido, Zaharia, pentru Ghineton, Mesulam; 12.17 pentru Abia, Zicri; pentru Miniamin si Moadia, Piltai; 12.18 pentru Bilga, Samua; pentru Semaia, Ionatan; 12.19 pentru Ioiarib, Matnai; pentru Iedaia, Uzi; 12.20 pentru Salai, Calai; pentru Amoc, Eber; 12.21 pentru Hilchia, Hasabia; pentru Iedaia, Netaneel. 12.22 Pe vremea lui Eliasib, lui Ioiada, lui Iohanan si lui Iadua, Levitii, capi de familii, si preotii, au fost scrisi, sub domnia lui Dariu, Persanul. 12.23 Fiii lui Levi, capi de familii, au fost scrisi in cartea Cronicilor pana pe vremea lui Iohanan, fiul lui Eliasib. 12.24 Capeteniile Levitilor, Hasabia, Serebia, si Iosua, fiul lui Cadmiel, si fratii lor impreuna cu ei, stand unii in fata altora, erau insarcinati sa mareasca si sa laude pe Domnul, dupa randuiala lui David, omul lui Dumnezeu. 12.25 Matania, Bacbuchia, Obadia, Mesulam, Talmon si Acub, usieri, faceau de straja la camarile de la porti. 12.26 Ei traiau pe vremea lui Ioiachim, fiul lui Iosua, fiul lui Iotadac, si pe vremea lui Neemia, dregatorul, si pe vremea preotului si carturarului Ezra. 12.27 La sfintirea zidurilor Ierusalimului, au chemat pe Leviti din toate locurile in care locuiau, si i-au adus la Ierusalim, ca sa praznuiasca sfintirea si sarbatoarea cu laude si cantari, in sunet de chimvale, alaute si harfe. 12.28 Fiii cantaretilor s-au strans din imprejurimile Ierusalimului, din satele slujitorilor Templului~ 12.29 din Bet-Ghilgal, si din tinutul Ghebei si din Azmavet; caci cantaretii isi zidisera sate imprejurul Ierusalimului. 12.30 Preotii si Levitii s-au curatit, si au curatit si pe popor, portile si zidul. 12.31 Am suit pe zid pe capeteniile lui Iuda, si am facut doua coruri mari. Cel dintai a pornit pe partea dreapta a zidului, spre poarta gunoiului. 12.32 In urma acestui cor mergeau Hosea si jumatate din capeteniile lui Iuda~ 12.33 Azaria, Ezra, Mesulam~ 12.34 Iuda, Beniamin, Semaia, si Ieremia~ 12.35 unii din fiii preotilor cu trambite, Zaharia, fiul lui Ionatan, fiul lui Semaia, fiul lui Matania, fiul lui Mica, fiul lui Zacur, fiul lui Asaf~ 12.36 si fratii sai, Semaia, Azareel, Milalai, Ghilalai, Maai, Netaneel, Iuda si Hanani, cu instrumentele de muzica ale lui David, omul lui Dumnezeu. Carturarul Ezra era in fruntea lor. 12.37 La poarta izvorului, s-au suit drept inainte pe treptele cetatii lui David pe ridicatura zidului, deasupra casei lui David, pana la poarta apelor, spre rasarit. 12.38 Al doilea cor a pornit spre stanga. In urma lui veneam eu cu cealalta jumatate din popor, pe zid. Trecand pe deasupra turnului cuptoarelor, au mers pana la zidul cel lat; 12.39 apoi pe deasupra portii lui Efraim, pe deasupra portii celei vechi, pe deasupra portii pestilor, pe deasupra turnului lui Hananeel si pe deasupra turnului Mea, pana la poarta oilor. Si s-au oprit la poarta temnitei. 12.40 Cele doua coruri s-au oprit in Casa lui Dumnezeu; si tot asa si eu si dregatorii care erau cu mine~ 12.41 si preotii Eliachim, Maaseia, Miniamin, Mica, Elioenai, Zaharia, Hanania, cu trambite~ 12.42 si Maaseia, Semaia, Eleazar, Uzi, Iohanan, Malchia, Elam si Ezer. Cantaretii si-au inaltat glasul, carmuiti de Izrahia. 12.43 In ziua aceea s-au adus multe jertfe, si a fost mare bucurie, caci Dumnezeu daduse poporului o mare pricina de bucurie. Se bucurau si femeile si copiii, si strigatele de bucurie ale Ierusalimului se auzeau pana departe. 12.44 In ziua aceea, s-au randuit oameni care sa privegheze asupra odailor care slujeau de camari pentru darurile de mancare, cele dintai roade si zeciuieli. Ei au fost insarcinati sa adune in ele, din tinutul cetatilor, partile hotarate de Lege preotilor si Levitilor. Caci Iuda se bucura ca preotii si Levitii erau la locul lor~ 12.45 pazind tot ce privea slujba lui Dumnezeu si a curatirilor. Cantaretii si usierii isi implineau si ei slujbele, dupa randuiala lui David si a fiului sau Solomon. 12.46 Caci odinioara, pe vremea lui David si lui Asaf, erau capetenii peste cantareti si cantari de lauda si de multumire in cinstea lui Dumnezeu. 12.47 Tot Israelul a dat pe vremea lui Zorobabel si Neemia, partile cuvenite cantaretilor si usierilor, zi de zi; au dat Levitilor lucrurile sfintite, iar Levitii au dat fiilor lui Aaron lucrurile sfintite cuvenite lor.
13.1 In vremea aceea, s-a citit in fata poporului in cartea lui Moise, si s-a gasit scris ca Amonitul si Moabitul nu trebuiau sa intre niciodata in adunarea lui Dumnezeu~ 13.2 pentru ca nu venisera inaintea copiilor lui Israel cu paine si apa, si pentru ca tocmisera impotriva lor cu pret de argint pe Balaam ca sa-i blesteme. Dar Dumnezeul nostru a prefacut blestemul in binecuvantare. 13.3 Cand au auzit Legea, au deosebit din Israel pe toti strainii. 13.4 Inainte de aceasta, preotul Eliasib, care era pus peste camarile Casei Dumnezeului nostru, si ruda cu Tobia~ 13.5 pregatise pentru el o camara mare, unde puneau mai inainte darurile de mancare, tamaia, uneltele, zeciuiala din grau, din must, si din untdelemn, partile randuite pentru Leviti, cantareti si usieri, si darurile ridicate pentru preoti. 13.6 Eu nu eram la Ierusalim cand s-au petrecut toate acestea, caci ma intorsesem la imparat in al treizeci si doilea an al lui Artaxerxe, imparatul Babilonului. La sfarsitul anului am capatat de la imparat invoire 13.7 sa ma intorc la Ierusalim, si am vazut raul pe care-l facuse Eliasib, pregatind o camara pentru Tobia, in curtile Casei lui Dumnezeu. 13.8 Mi-a parut foarte rau, si am aruncat afara din camara toate lucrurile lui Tobia. 13.9 Apoi am poruncit sa se curateasca odaile, si am pus iarasi in ele uneltele Casei lui Dumnezeu, darurile de mancare si tamaia. 13.10 Am auzit de asemenea ca partile Levitilor nu li se dadusera, si ca Levitii si cantaretii, insarcinati cu slujba, fugisera fiecare in tinutul lui. 13.11 Am mustrat pe dregatori, si am zis: Pentru ce a fost parasita Casa lui Dumnezeu? Si am strans pe Leviti si pe cantareti, si i-am pus iarasi in slujba lor. 13.12 Atunci tot Iuda a adus in camari zeciuiala din grau, din must si din untdelemn. 13.13 Am dat camarile in grija preotului Selemia, carturarului Tadoc, si lui Pedaia, unul din Leviti, si le-am adaugat si pe Hanan, fiul lui Zacur, fiul lui Matania, caci le mergea numele ca sunt credinciosi. Ei au fost insarcinati sa faca impartirile cuvenite fratilor lor. 13.14 Adu-Ti aminte de mine, Dumnezeule, pentru aceste lucruri, si nu uita faptele mele evlavioase facute pentru Casa Dumnezeului meu si pentru lucrurile care trebuie pazite in ea! 13.15 Pe vremea aceasta am vazut in Iuda niste oameni calcand la teasc in ziua Sabatului, aducand snopi, incarcand magarii cu vin, struguri si smochine, si cu tot felul de lucruri, si aducandu-le la Ierusalim in ziua Sabatului. Si i-am mustrat chiar in ziua cand isi vindeau marfurile. 13.16 Mai erau si niste Tirieni, asezati in Ierusalim, care aduceau peste si tot felul de marfuri, si le vindeau fiilor lui Iuda in ziua Sabatului si in Ierusalim. 13.17 Am mustrat pe mai marii lui Iuda, si le-am zis: Ce inseamna aceasta fapta rea pe care o faceti, pangarind ziua Sabatului? 13.18 Oare n-au lucrat asa parintii vostri, si nu din pricina aceasta a trimis Dumnezeul nostru toate aceste nenorociri peste noi si peste cetatea aceasta? Si voi aduceti din nou mania Lui impotriva lui Israel, pangarind Sabatul! 13.19 Apoi am poruncit sa se inchida portile Ierusalimului inainte de Sabat, de indata ce le va ajunge umbra, si sa nu se deschida decat dupa Sabat. Si am pus cativa din slujitorii mei la porti, sa opreasca intrarea sarcinilor de marfuri in ziua Sabatului. 13.20 Si asa negustorii si vanzatorii de tot felul de lucruri au petrecut noaptea odata si de doua ori afara din Ierusalim. 13.21 I-am mustrat, si le-am zis: Pentru ce stati noaptea inaintea zidului? Daca veti mai face inca odata lucrul acesta, voi pune mana pe voi. Din clipa aceea, n-au mai venit in timpul Sabatului. 13.22 Am poruncit si Levitilor sa se curateasca, si sa vina sa pazeasca portile, ca sa sfinteasca ziua Sabatului. 13.23 Tot pe vremea aceea, am vazut pe niste Iudei, care isi luasera neveste Asdodiene, Amonite si Moabite. 13.24 Jumatate din fiii lor vorbeau limba asdodiana, si nu stiau sa vorbeasca limba evreiasca; nu cunosteau decat limba cutarui sau cutarui popor. 13.25 I-am mustrat, si i-am blestemat; am lovit pe unii din ei, le-am smuls parul, si i-am pus sa jure in Numele lui Dumnezeu, zicand: Sa nu va dati fetele dupa fiii lor, si sa nu luati fetele lor de neveste nici pentru fiii vostri, nici pentru voi. 13.26 Oare nu in aceasta a pacatuit Solomon, imparatul lui Israel? Nu era alt imparat ca el, in multimea popoarelor; el era iubit de Dumnezeul lui, si Dumnezeu il pusese imparat peste tot Israelul. Totusi, femeile straine l-au tarat si pe el in pacat. 13.27 Si acum trebuie sa auzim despre voi ca savarsiti o nelegiuire atat de mare si ca pacatuiti impotriva Dumnezeului nostru, luand neveste straine? 13.28 Unul din fiii lui Ioiada, fiul marelui preot Eliasib, era ginerele lui Sanbalat, Horonitul. L-am izgonit de la mine. 13.29 Adu-Ti aminte de ei, Dumnezeule, caci au spurcat preotia si legamantul incheiat de preoti si Leviti. 13.30 I-am curatit de orice strain, si am pus randuiala in tot ce trebuiau sa pazeasca preotii si Levitii, fiecare in slujba lui~ 13.31 in ce privea atat darul lemnelor la vremuri hotarate, cat si cele dintai roade. Adu-Ti aminte de mine spre bine, Dumnezeule!
1.1 Era pe vremea lui Ahasveros, al acelui Ahasveros care domnea de la India pana in Etiopia peste o suta douazeci si sapte de tinuturi. 1.2 Imparatul Ahasveros sedea atunci pe scaunul lui imparatesc la Susa, in capitala. 1.3 In al treilea an al domniei lui, a dat un ospat tuturor domnitorilor si slujitorilor sai. Capeteniile ostirii Persilor si Mezilor, mai marii si capii tinuturilor, s-au strans inaintea lui. 1.4 El le-a aratat bogatia stralucita a imparatiei lui si slava minunata a marimii lui, in multe zile, timp de o suta optzeci de zile. 1.5 Dupa ce au trecut aceste zile, imparatul a dat intregului popor care se afla in capitala Susa, de la cel mai mare pana la cel mai mic, un ospat, care a tinut sapte zile, in curtea gradinii casei imparatesti. 1.6 Covoare albe, verzi si albastre, erau legate cu funii de in subtire si de purpura de niste verigi de argint si de niste stalpi de marmura. Paturi de aur si de argint stateau pe o podea de porfir, de marmura, de sidef si de pietre negre. 1.7 Iar de baut turnau in vase de aur, de felurite soiuri. Era belsug de vin imparatesc, multumita darniciei imparatului. 1.8 Dar nimeni nu era silit sa bea, caci imparatul poruncise tuturor oamenilor din casa lui sa faca dupa voia fiecaruia. 1.9 Imparateasa Vasti a dat si ea un ospat femeilor, in casa imparateasca a imparatului Ahasveros. 1.10 A saptea zi, pe cand inima imparatului era vesela de vin, a poruncit lui Mehuman, Bizta, Harbona Bigta, Abagta, Zetar si Carcas, cei sapte fameni care slujeau inaintea imparatului Ahasveros~ 1.11 sa aduca in fata lui pe imparateasa Vasti, cu cununa imparateasca, pentru ca sa arate frumusetea ei popoarelor si mai marilor sai, caci era frumoasa la chip. 1.12 Dar imparateasa Vasti n-a vrut sa vina, cand a primit prin fameni porunca imparatului. Si imparatul s-a suparat foarte tare, s-a aprins de manie. 1.13 Atunci imparatul a vorbit cu inteleptii care cunosteau obiceiurile vremii. Caci asa se puneau la cale treburile imparatului: inaintea tuturor celor ce cunosteau legile si dreptul. 1.14 Avea langa el pe Carsena, pe Setar, pe Admata, pe Tarsis, pe Meres, pe Marsena, pe Memucan, sapte domnitori ai Persiei si Mediei, care vedeau fata imparatului si care aveau locul intai in imparatie. 1.15 Ce trebuie, a zis el, sa se faca imparatesei Vasti, dupa lege, pentru ca n-a implinit ce i-a poruncit imparatul Ahasveros prin fameni? 1.16 Memucan a raspuns inaintea imparatului si domnitorilor: Nu numai fata de imparat s-a purtat rau imparateasa Vasti; ci si fata de toti domnitorii si toate popoarele care sunt in toate tinuturile imparatului Ahasveros. 1.17 Caci fapta imparatesei va ajunge la cunostinta tuturor femeilor, si le va face sa-si nesocoteasca barbatii. Ele vor zice: Imparatul Ahasveros a poruncit sa i se aduca inainte imparateasa Vasti, si ea nu s-a dus. 1.18 Si in ziua aceasta craiesele Persiei si Mediei, care vor afla de fapta imparatesei, vor vorbi tot asa tuturor capeteniilor imparatului: de aici va veni mult dispret si manie. 1.19 Daca imparatul gaseste cu cale, sa se dea porunca din partea lui si sa se scrie in legile Persilor si Mezilor, cu aratare ca nu trebuie sa se calce, o porunca imparateasca, dupa care Vasti sa nu se mai arate inaintea imparatului Ahasveros. Iar imparatul sa dea vrednicia de imparateasa alteia, mai buna decat ea. 1.20 Porunca imparatului se va vesti astfel in toata imparatia lui, caci este mare si toate femeile vor da cinste barbatilor lor, de la mare pana la mic. 1.21 Parerea aceasta a fost primita de imparat si de domnitori, si imparatul a lucrat dupa cuvantul lui Memucan. 1.22 A trimis scrisori tuturor tinuturilor din imparatia lui, fiecarui tinut dupa scrierea lui, si fiecarui popor dupa limba lui; ele spuneau ca orice barbat trebuie sa fie stapan in casa lui, si ca va vorbi limba poporului sau.
2.1 Dupa aceste lucruri, cand s-a potolit mania imparatului Ahasveros, s-a gandit la Vasti, la ce facuse ea, si la hotararea luata cu privire la ea. 2.2 Atunci cei ce slujeau imparatului au zis: Sa se caute pentru imparat niste fete, fecioare si frumoase. 2.3 Imparatul sa puna in toate tinuturile din imparatia lui dregatori insarcinati sa stranga pe toate fetele, fecioare si frumoase, in capitala Susa, in casa femeilor, sub privegherea lui Hegai, famenul imparatului si pazitorul femeilor, care sa le dea cele trebuincioase pentru gatit. 2.4 Si fata care-i va placea imparatului, sa fie imparateasa in locul Vastii. Parerea aceasta a fost primita de imparat, si asa a facut. 2.5 In capitala Susa era un Iudeu numit Mardoheu, fiul lui Iair, fiul lui Simei, fiul lui Chis, barbat din Beniamin~ 2.6 care fusese luat din Ierusalim printre robii stramutati impreuna cu Ieconia, imparatul lui Iuda, de Nebucadnetar, imparatul Babilonului. 2.7 El crestea pe Hadasa, adica Estera, fata unchiului sau; caci ea n-avea nici tata nici mama. Fata era frumoasa la statura si placuta la vedere. Dupa moartea tatalui si a mamei sale, Mardoheu o luase de suflet. 2.8 Cand s-a auzit porunca imparatului si hotararea lui, au fost stranse un mare numar de fete in capitala Susa, sub privegherea lui Hegai. O data cu ele a fost luata si Estera si adusa in casa imparatului, sub privegherea lui Hegai, pazitorul femeilor. 2.9 Fata i-a placut, si a capatat trecere inaintea lui. El s-a grabit sa-i dea cele de trebuinta pentru gateala si hrana, i-a dat sapte slujnice alese din casa imparatului, si a pus-o impreuna cu slujnicele ei in cea mai buna incapere din casa femeilor. 2.10 Estera nu si-a facut cunoscut nici poporul, nici nasterea, caci Mardoheu o oprise sa vorbeasca despre aceste lucruri. 2.11 Si in fiecare zi Mardoheu se ducea si venea inaintea curtii casei femeilor, ca sa afle cum ii merge Esterei si ce se face cu ea. 2.12 Fiecare fata se ducea la randul ei la imparatul Ahasveros, dupa ce timp de douasprezece luni implinea ce era poruncit femeilor. In timpul acesta, aveau grija sa se gateasca, ungandu-se sase luni cu untdelemn de mirt, si sase luni cu miresme de mirozne femeiesti. 2.13 Asa se ducea fiecare fata la imparat. Si, cand trecea din casa femeilor in casa imparatului, o lasau sa ia cu ea tot ce voia. 2.14 Se ducea seara; si a doua zi dimineata trecea in a doua casa a femeilor, sub privegherea lui Saasgaz, famenul imparatului si pazitorul tiitoarelor imparatului. Nu se mai intorcea la imparat, decat cand ar fi dorit imparatul si ar fi chemat-o pe nume. 2.15 Cand i-a venit randul sa se duca la imparat, Estera, fata lui Abihail, unchiul lui Mardoheu, care o infiase, n-a cerut decat ce a fost randuit de Hegai, famenul imparatului si pazitorul femeilor. Estera capata trecere inaintea tuturor celor ce o vedeau. 2.16 Estera a fost dusa la imparatul Ahasveros, in casa imparateasca, in luna zecea, adica luna Tebet, in al saptelea an al domniei lui. 2.17 Imparatul a iubit pe Estera mai mult decat pe toate celelalte femei, si ea a capatat trecere si iubire inaintea lui mai mult decat toate celelalte fete. I-a pus cununa imparateasca pe cap, si a facut-o imparateasa in locul Vastii. 2.18 Imparatul a dat un mare ospat tuturor domnitorilor si slujitorilor lui, un ospat in cinstea Esterei. Cu prilejul acesta a usurat sarcinile tinuturilor, si a impartit daruri cu o darnicie imparateasca. 2.19 A doua oara, cand s-au strans fetele, Mardoheu sedea la poarta imparatului. 2.20 Estera nu-si spusese nici nasterea nici poporul, caci o oprise Mardoheu. Si ea urma acum poruncile lui Mardoheu cu tot atata scumpatate ca atunci cand o crestea el. 2.21 In acelasi timp, pe cand Mardoheu statea la poarta imparatului, Bigtan si Teres, doi fameni ai imparatului, pazitorii pragului, s-au lasat biruiti de o suparare si au vrut sa intinda mana impotriva imparatului Ahasveros. 2.22 Mardoheu a avut cunostinta de lucrul acesta, si a dat de stire imparatesei Estera, care l-a spus imparatului din partea lui Mardoheu. 2.23 Faptul fiind cercetat si gasit intocmai, cei doi fameni au fost spanzurati de un lemn. Si lucrul acesta a fost scris in cartea Cronicilor in fata imparatului.
3.1 Dupa aceste lucruri, imparatul Ahasveros a ridicat la putere pe Haman, fiul lui Hamedata, Agaghitul. L-a ridicat in cinste, si a pus scaunul lui mai presus de scaunele tuturor capeteniilor care erau langa el. 3.2 Toti slujitorii imparatului, care stateau la poarta imparatului, plecau genunchiul si se inchinau inaintea lui Haman, caci asa era porunca imparatului cu privire la el. Dar Mardoheu nu-si pleca genunchiul si nu se inchina. 3.3 Si slujitorii imparatului, care stateau la poarta imparatului, au zis lui Mardoheu: Pentru ce calci porunca imparatului? 3.4 Fiindca ei ii spuneau in fiecare zi lucrul acesta, si el nu-i asculta, l-au spus lui Haman, ca sa vada daca Mardoheu are sa se tina de hotararea lui; caci el spusese ca este Iudeu. 3.5 Si Haman a vazut ca Mardoheu nu-si pleca genunchiul si nu se inchina inaintea lui. S-a umplut de manie; 3.6 dar a crezut prea putin pentru el sa puna mana numai pe Mardoheu, caci i se spusese din ce popor era Mardoheu, si a voit sa nimiceasca pe poporul lui Mardoheu, pe toti Iudeii care se aflau in toata imparatia lui Ahasveros. 3.7 In luna intai, adica luna Nisan, in al doisprezecelea an al imparatului Ahasveros, au aruncat Pur, adica sortul, inaintea lui Haman, pentru fiecare zi si pentru fiecare luna, pana in luna a douasprezecea, adica luna Adar. 3.8 Atunci Haman a zis imparatului Ahasveros: In toate tinuturile imparatiei tale este risipit un popor deosebit intre popoare, care are legi deosebite de ale tuturor popoarelor si nu tine legile imparatului. Nu este in folosul imparatului sa-l lase linistit. 3.9 Daca imparatul gaseste cu cale, sa se scrie o porunca pentru ca ei sa fie nimiciti, si eu voi cantari zece mii de talanti de argint in mainile slujbasilor, ca sa-i duca in vistieria imparatului. 3.10 Imparatul si-a scos inelul din deget, si l-a dat lui Haman, fiul lui Hamedata, Agaghitul, vrajmasul Iudeilor. 3.11 Si imparatul a zis lui Haman: Iti daruiesc si argintul si pe poporul acesta; fa cu el ce vei voi. 3.12 Logofetii imparatului au fost chemati in a treisprezecea zi a lunii intai, si au scris in totul cum a poruncit Haman, mai marilor ostirii, dregatorilor fiecarui tinut si capeteniilor fiecarui popor, fiecarui tinut dupa scrierea lui si fiecarui popor dupa limba lui. Au scris in numele imparatului Ahasveros, si au pecetluit scrisorile cu inelul imparatului. 3.13 Scrisorile au fost trimise prin alergatori in toate tinuturile imparatului, ca sa nimiceasca, sa omoare si sa piarda pe toti Iudeii, tineri si batrani, prunci si femei, si anume intr-o singura zi, in ziua a treisprezecea a lunii a douasprezecea, adica luna Adar, si sa li se prade averile. 3.14 Aceste scrisori cuprindeau porunca imparatului care trebuia vestita in fiecare tinut, si indemnau pe toate popoarele sa fie gata pentru ziua aceea. 3.15 Alergatorii au plecat in graba mare, dupa porunca imparatului. Porunca a fost vestita si in capitala Susa. Si pe cand imparatul si Haman stateau si beau, cetatea Susa era ingrozita.
4.1 Mardoheu, afland tot ce se petrecea, si-a sfasiat hainele, s-a imbracat cu un sac si s-a presarat cu cenusa. Apoi s-a dus in mijlocul cetatii, scotand cu putere strigate amare~ 4.2 si a mers pana la poarta imparatului, a carei intrare era oprita oricui era imbracat cu un sac. 4.3 In fiecare tinut unde ajungea porunca imparatului si hotararea lui, a fost o mare jale printre Iudei; posteau, plangeau si se boceau, si multi se culcau in sac si cenusa. 4.4 Slujnicele Esterei si famenii ei au venit si i-au spus lucrul acesta. Si imparateasa a ramas ingrozita. A trimis haine lui Mardoheu ca sa-l imbrace, si sa ia sacul de pe el, dar el nu le-a primit. 4.5 Atunci Estera a chemat pe Hatac, unul din famenii pe care-i pusese imparatul in slujba ei, si l-a insarcinat sa se duca sa intrebe pe Mardoheu ce inseamna lucrul acesta si de unde vine. 4.6 Hatac s-a dus la Mardoheu in locul deschis al cetatii, inaintea portii imparatului. 4.7 Si Mardoheu i-a istorisit tot ce i se intamplase, si i-a spus suma de argint pe care fagaduise Haman ca o va da vistieriei imparatului in schimbul macelaririi Iudeilor. 4.8 I-a dat si cuprinsul poruncii vestite in Susa in vederea nimicirii lor, ca s-o arate Esterei si sa-i spuna totul. Si a poruncit ca Estera sa se duca la imparat sa-l roage si sa staruie de el pentru poporul sau. 4.9 Hatac a venit si a spus Esterei cuvintele lui Mardoheu. 4.10 Estera a insarcinat pe Hatac sa se duca sa spuna lui Mardoheu: 4.11 Toti slujitorii imparatului si poporul din tinuturile imparatului stiu ca este o lege care pedepseste cu moartea pe oricine, fie barbat fie femeie, care intra la imparat, in curtea dinauntru, fara sa fie chemat. Numai acele scapa cu viata, caruia ii intinde imparatul toiagul lui imparatesc de aur. Si eu n-am fost chemata la imparat de treizeci de zile. 4.12 Cand s-au spus cuvintele Esterei lui Mardoheu~ 4.13 Mardoheu a trimis urmatorul raspuns Esterei: Sa nu-ti inchipui ca numai tu vei scapa dintre toti Iudeii, pentru ca esti in casa imparatului. 4.14 Caci, daca vei tacea acum, ajutorul si izbavirea vor veni din alta parte pentru Iudei, si tu si casa tatalui tau veti pieri. Si cine stie daca nu pentru o vreme ca aceasta ai ajuns la imparatie? 4.15 Estera a trimis sa spuna lui Mardoheu: 4.16 Du-te, strange pe toti Iudeii care se afla in Susa, si postiti pentru mine, fara sa mancati nici sa beti, trei zile, nici noaptea, nici ziua. Si eu voi posti o data cu slujnicele mele; apoi voi intra la imparat, in ciuda legii; si, daca va fi sa per, voi pieri. 4.17 Mardoheu a plecat, si a facut tot ce-i poruncise Estera.
5.1 A treia zi, Estera s-a imbracat cu hainele imparatesti si a venit in curtea dinauntru a casei imparatului, inaintea casei imparatului. Imparatul sedea pe scaunul lui imparatesc, in casa imparateasca, in fata usii casei. 5.2 Cand a vazut imparatul pe imparateasa Estera in picioare in curte, ea a capatat trecere inaintea lui. Si imparatul a intins Esterei toiagul imparatesc, pe care-l tinea in mana. Estera s-a apropiat, si a atins varful toiagului. 5.3 Imparatul i-a zis: Ce ai tu, imparateasa Estero, si ce ceri? Chiar daca ai cere jumatate din imparatie, iti voi da. 5.4 Estera a raspuns: Daca imparatul gaseste cu cale, sa vina imparatul astazi cu Haman la ospatul pe care i l-am pregatit. 5.5 Si imparatul a zis: Duceti-va indata si aduceti pe Haman, cum doreste Estera. Imparatul s-a dus cu Haman la ospatul pe care-l pregatise Estera. 5.6 Si pe cand beau vin, imparatul a zis Esterei: Care este cererea ta? Ea iti va fi implinita. Ce doresti? Chiar daca ai cere jumatate din imparatie, o vei capata. 5.7 Estera a raspuns: Iata ce cer si ce doresc. 5.8 Daca am capatat trecere inaintea imparatului, si daca gaseste cu cale, imparatul sa-mi implineasca cererea si sa-mi faca dorinta, sa mai vina imparatul cu Haman si la ospatul pe care li-l voi pregati, si maine voi da raspuns imparatului dupa porunca lui. 5.9 Haman a iesit in ziua aceea, vesel si cu inima multumita. Dar, cand a vazut, la poarta imparatului, pe Mardoheu care nu se scula nici nu se misca inaintea lui, s-a umplut de manie impotriva lui Mardoheu. 5.10 A stiut totusi sa se stapaneasca, si s-a dus acasa. Apoi a trimis sa aduca pe prietenii sai si pe nevasta sa Zeres. 5.11 Haman le-a vorbit despre stralucirea bogatiilor lui, despre numarul fiilor sai, despre tot ce facuse imparatul ca sa-l ridice in vrednicie, si despre locul pe care i-l daduse mai presus de capeteniile si slujitorii imparatului. 5.12 Si a adaugat: Eu sunt chiar singurul pe care imparateasa Estera l-a primit impreuna cu imparatul la ospatul pe care l-a facut, si sunt poftit si pe maine la ea cu imparatul. 5.13 Dar toate acestea n-au nici un pret pentru mine, cata vreme voi vedea pe Mardoheu, Iudeul acela, sezand la poarta imparatului. 5.14 Nevasta sa Zeres, si toti prietenii lui i-au zis: Sa se pregateasca o spanzuratoare inalta de cincizeci de coti, si maine dimineata cere imparatului ca Mardoheu sa fie spanzurat. Apoi vei merge vesel la ospat cu imparatul. Parerea aceasta a placut lui Haman, si a pus sa pregateasca spanzuratoarea.
6.1 In noaptea aceea, imparatul n-a putut sa doarma, si a poruncit sa-i aduca langa el cartea aducerilor aminte, Cronicile. Le-au citit inaintea imparatului~ 6.2 si s-a gasit scris ce descoperise Mardoheu cu privire la Bigtan si Teres, cei doi fameni ai imparatului, pazitorii pragului, care voisera sa intinda mana asupra imparatului Ahasveros. 6.3 Imparatul a zis: Ce cinste si marire i s-a facut lui Mardoheu pentru aceasta? Nu i s-a facut nimic, au raspuns cei ce slujeau imparatului. 6.4 Atunci imparatul a zis: Cine este in curte? Haman venise in curtea de afara a casei imparatului, sa ceara imparatului sa spanzure pe Mardoheu pe lemnul pe care-l pregatise pentru el. 6.5 Slujitorii imparatului i-au raspuns: Haman este in curte. Si imparatul a zis: Sa intre. 6.6 Haman a intrat, si imparatul i-a zis: Ce trebuie facut pentru un om pe care vrea sa-l cinsteasca imparatul? Haman si-a zis in sine: Pe cine altul decat pe mine ar vrea imparatul sa-l cinsteasca? 6.7 Si Haman a raspuns imparatului: Omului pe care vrea imparatul sa-l cinsteasca~ 6.8 trebuie sa i se aduca haina imparateasca, aceea cu care se imbraca imparatul, si calul pe care calareste imparatul, si sa i se puna cununa imparateasca pe cap. 6.9 Sa se dea haina si calul uneia din capeteniile de seama ale imparatului, apoi sa imbrace cu haina pe omul acela pe care vrea sa-l cinsteasca imparatul, sa-l plimbe calare pe cal prin locul deschis al cetatii, si sa se strige inaintea lui: Asa se face omului pe care vrea imparatul sa-l cinsteasca! 6.10 Imparatul i-a zis lui Haman: Ia indata haina si calul, cum ai zis, si fa asa Iudeului Mardoheu, care sta la poarta imparatului. Nu lasa nefacut nimic din ce ai spus. 6.11 Si Haman a luat haina si calul, a imbracat pe Mardoheu, l-a plimbat calare pe cal prin locul deschis al cetatii, si a strigat inaintea lui: Asa se face omului pe care vrea imparatul sa-l cinsteasca! 6.12 Mardoheu s-a intors la poarta imparatului, si Haman s-a dus in graba acasa, mahnit si cu capul acoperit. 6.13 Haman a istorisit nevestei sale Zeres si tuturor prietenilor sai tot ce i se intamplase. Si inteleptii lui, si nevasta sa Zeres, i-au zis: Daca Mardoheu, inaintea caruia ai inceput sa cazi, este din neamul Iudeilor, nu vei putea face nimic impotriva lui, ci vei cadea inaintea lui. 6.14 Pe cand ii vorbeau ei inca, au venit famenii imparatului si au luat indata pe Haman la ospatul pe care-l pregatise Estera.
7.1 Imparatul si Haman s-au dus la ospat la imparateasa Estera. 7.2 In aceasta a doua zi, imparatul a zis iarasi Esterei, pe cand beau vin: Care este cererea ta, imparateasa Estero? Ea iti va fi implinita. Ce doresti? Chiar daca ai cere jumatate din imparatie, o vei capata. 7.3 Imparateasa Estera a raspuns: Daca am capatat trecere inaintea ta, imparate, si daca gaseste cu cale imparatul, da-mi viata: iata cererea mea; si scapa pe poporul meu: iata dorinta mea! 7.4 Caci eu si poporul meu suntem vanduti sa fim nimiciti, junghiati si prapaditi. Macar daca am fi vanduti sa fim robi si roabe, as tacea, dar vrajmasul n-ar putea sa inlocuiasca pierderea facuta imparatului. 7.5 Imparatul Ahasveros a luat cuvantul, si a zis imparatesei Estera: Cine si unde este acela care are de gand sa faca asa? 7.6 Estera a raspuns: Apasatorul, vrajmasul, este Haman, raul acesta! Haman a ramas ingrozit in fata imparatului si a imparatesei. 7.7 Si imparatul, in mania lui, s-a sculat si a parasit ospatul, si s-a dus in gradina casei imparatesti. Haman a ramas sa-si ceara viata de la imparateasa Estera, caci vedea bine ca pierderea lui era hotarata in mintea imparatului. 7.8 Cand s-a intors imparatul din gradina casei imparatesti in odaia ospatului, a vazut pe Haman ca se aruncase spre patul pe care era Estera, si i-a zis: Cum, sa mai si silesti pe imparateasa, la mine, in casa imparateasca? 7.9 Si Harbona, unul din fameni, a zis in fata imparatului: Iata, spanzuratoarea pregatita de Haman pentru Mardoheu, care a vorbit spre binele imparatului, este ridicata in casa lui Haman, la o inaltime de cincizeci de coti. Imparatul a zis: Haman sa fie spanzurat pe ea! 7.10 Si au spanzurat pe Haman pe spanzuratoarea pe care o pregatise el pentru Mardoheu. Si mania imparatului s-a potolit.
8.1 In aceeasi zi, imparatul Ahasveros a dat imparatesei Estera casa lui Haman, vrajmasul Iudeilor. Si Mardoheu a venit inaintea imparatului, caci Estera aratase legatura ei de rudenie cu el. 8.2 Imparatul si-a scos inelul, pe care-l luase inapoi de la Haman, si l-a dat lui Mardoheu. Estera, din partea ei, a pus pe Mardoheu peste casa lui Haman. 8.3 Apoi Estera a vorbit din nou inaintea imparatului. S-a aruncat la picioarele lui, a plans, l-a rugat sa opreasca urmarile rautatii lui Haman, Agaghitul, si izbanda planurilor lui impotriva Iudeilor. 8.4 Imparatul a intins toiagul imparatesc de aur Esterei, care s-a ridicat si a stat in picioare inaintea imparatului. 8.5 Ea a zis atunci: Daca imparatul gaseste cu cale si daca am capatat trecerea inaintea lui, daca lucrul pare potrivit imparatului, si daca eu sunt placuta inaintea lui, sa se scrie ca sa se intoarca scrisorile facute de Haman, fiul lui Hamedata, Agaghitul, si scrise de el cu gand sa piarda pe Iudeii care sunt in toate tinuturile imparatului. 8.6 Caci cum as putea eu sa vad nenorocirea, care ar atinge pe poporul meu, si cum as putea sa vad nimicirea neamului meu? 8.7 Imparatul Ahasveros a zis imparatesei Estera si Iudeului Mardoheu: Iata, am dat Esterei casa lui Haman, si el a fost spanzurat pe spanzuratoare, pentru ca intinsese mana impotriva Iudeilor. 8.8 Scrieti dar in folosul Iudeilor cum va va placea, in numele imparatului, si pecetluiti cu inelul imparatului. Caci o scrisoare scrisa in numele imparatului si pecetluita cu inelul imparatului nu poate fi desfiintata. 8.9 Logofetii imparatului au fost chemati in vremea aceea, in a douazeci si treia zi a lunii a treia, adica luna Sivan, si au scris, dupa tot ce a poruncit Mardoheu, Iudeilor, capeteniilor ostirii, dregatorilor si mai marilor celor o suta douazeci si sapte de tinuturi asezate de la India la Etiopia, fiecarui tinut dupa scrierea lui, fiecarui popor dupa limba lui, si Iudeilor dupa scrierea si limba lor. 8.10 Au scris in numele imparatului Ahasveros, si au pecetluit cu inelul imparatului. Au trimis scrisorile prin alergatori, calare pe cai si catari nascuti din iepe. 8.11 Prin aceste scrisori, imparatul dadea voie Iudeilor, ori in care cetate ar fi fost, sa se adune si sa-si apere viata, sa nimiceasca, sa omoare si sa piarda, impreuna cu pruncii si femeile lor, pe toti aceia din fiecare popor si din fiecare tinut care ar lua armele sa-i loveasca, si sa le prade averile. 8.12 Aceasta sa se faca intr-o singura zi, in toate tinuturile imparatului Ahasveros, si anume in a treisprezecea zi a lunii a douasprezecea, adica luna Adar. 8.13 Aceste scrisori cuprindeau hotararea care trebuia vestita in fiecare tinut, si dadeau de stire tuturor popoarelor ca Iudeii stau gata pentru ziua aceea ca sa se razbune pe vrajmasii lor. 8.14 Alergatorii, calare pe cai si pe catari, au plecat indata si in toata graba, dupa porunca imparatului. Hotararea a fost vestita si in capitala Susa. 8.15 Mardoheu a iesit de la imparat, cu o haina imparateasca albastra si alba, cu o mare cununa de aur, si cu o mantie de in subtire si de purpura. Cetatea Susa striga si se bucura. 8.16 Pentru Iudei nu era decat fericire si bucurie, veselie si slava. 8.17 In fiecare tinut si in fiecare cetate, pretutindeni unde ajungea porunca imparatului si hotararea lui, a fost intre Iudei bucurie si veselie, ospete si zile de sarbatoare. Si multi oameni dintre popoarele tarii s-au facut Iudei, caci ii apucase frica de Iudei.
9.1 In luna a douasprezecea, adica luna Adar, in a treisprezecea zi a lunii, ziua in care avea sa se aduca la indeplinire porunca si hotararea imparatului, si cand vrajmasii Iudeilor nadajduisera sa stapaneasca peste ei, s-a intamplat tocmai dimpotriva, ca Iudeii au stapanit asupra vrajmasilor lor. 9.2 Iudeii s-au strans in cetatile lor, in toate tinuturile imparatului Ahasveros, ca sa puna mana pe cei ce cautau sa-i piarda. Nimeni n-a putut sa le stea impotriva, caci frica de ei apucase pe toate popoarele! 9.3 Si toti mai marii tinuturilor, capeteniile ostirii, dregatorii, slujbasii imparatului, au sprijinit pe Iudei, din pricina fricii pe care le-o insufla Mardoheu. 9.4 Caci Mardoheu era puternic in casa imparatului, si faima lui se raspandea in toate tinuturile, pentru ca ajungea din ce in ce mai puternic. 9.5 Iudeii au ucis cu lovituri de sabie pe toti vrajmasii lor, i-au omorat si i-au prapadit. Au facut ce au vrut cu vrajmasii lor. 9.6 In capitala Susa, Iudeii au ucis si au prapadit cinci sute de oameni~ 9.7 si au junghiat pe Parsandata, Dalfon, Aspata~ 9.8 Porata, Adalia, Aridata~ 9.9 Parmasta, Arizai, Aridai, si Vaiezata~ 9.10 cei zece fii ai lui Haman, fiul lui Hamedata, vrajmasul Iudeilor. Dar n-au pus mana pe averile lor. 9.11 In ziua aceea, numarul celor ce fusesera ucisi in capitala Susa a ajuns la cunostinta imparatului. 9.12 Si imparatul a zis imparatesei Estera: Iudeii au ucis si au prapadit in capitala Susa cinci sute de oameni si pe cei zece fii ai lui Haman. Ce vor fi facut in celelalte tinuturi ale imparatului? Care-ti este cererea? Ea iti va fi implinita. Ce mai doresti? Vei capata. 9.13 Estera a raspuns: Daca imparatul gaseste cu cale, sa fie ingaduit Iudeilor care sunt la Susa sa faca si maine dupa porunca de azi, si sa spanzure pe lemn pe cei zece fii ai lui Haman. 9.14 Si imparatul a poruncit sa se faca asa. Porunca a fost adusa la cunostinta poporului din Susa. Au spanzurat pe cei zece fii ai lui Haman. 9.15 Iudeii care se aflau in Susa s-au strans din nou in a patrusprezecea zi a lunii Adar, si au ucis in Susa trei sute de oameni. Dar n-au pus mana pe averile lor. 9.16 Ceilalti Iudei din celelalte tinuturi ale imparatului s-au strans si si-au aparat viata. Au capatat astfel odihna, scapand de vrajmasii lor, si au ucis saptezeci si cinci de mii din cei ce le erau vrajmasi. Dar n-au pus mana pe averile lor. 9.17 Aceste lucruri s-au intamplat in a treisprezecea zi a lunii Adar. In ziua a patrusprezecea, Iudeii s-au odihnit, si au facut din ea o zi de ospat si de bucurie. 9.18 Cei ce se aflau la Susa, s-au strans in ziua a treisprezecea si a patrusprezecea, dar in ziua a cincisprezecea s-au odihnit, si au facut din ea o zi de ospat si de bucurie. 9.19 De aceea Iudeii de la tara, care locuiesc in cetati fara ziduri, au facut din ziua a patrusprezecea a lunii Adar o zi de bucurie, de ospat si de sarbatoare, in care isi trimit daruri unii altora. 9.20 Mardoheu a scris aceste lucruri, si a trimis scrisori tuturor Iudeilor din toate tinuturile imparatului Ahasveros, de aproape si din departare. 9.21 Le poruncea sa praznuiasca in fiecare an ziua a patrusprezecea si a cincisprezecea a lunii Adar~ 9.22 ca zile in care capatasera odihna, scapand de vrajmasii lor. Le-a poruncit sa praznuiasca luna in care intristarea lor se prefacuse in bucurie si jalea lor in zi de sarbatoare, si sa faca din aceste zile niste zile de ospat si de bucurie, cand sa-si trimita daruri de mancare unii altora si sa imparta daruri celor lipsiti. 9.23 Iudeii s-au indatorat sa faca ceea ce si incepusera sa faca si ce le scrisese Mardoheu. 9.24 Caci Haman, fiul lui Hamedata, Agaghitul, vrajmasul tuturor Iudeilor, facuse planul sa-i piarda, si aruncase Pur, adica sortul, ca sa-i omoare si sa-i nimiceasca. 9.25 Dar Estera, venind inaintea imparatului, imparatul a poruncit in scris sa intoarca asupra capului lui Haman planul cel rau pe care-l facuse impotriva Iudeilor, si sa-l spanzure pe lemn, pe el si pe fiii lui. 9.26 De aceea zilele acestea s-au numit Purim, de la numirea Pur. Potrivit cu tot cuprinsul acestei scrisori, potrivit cu cele ce vazusera ei insisi si potrivit cu cele ce li se intamplasera~ 9.27 Iudeii au luat pentru ei, pentru samanta lor, si pentru toti cei ce se vor lipi de ei, hotararea si indatorirea neschimbatoare ca sa praznuiasca in fiecare an aceste doua zile, in felul randuit, si la vremea hotarata. 9.28 Zilele acestea trebuiau sa fie pomenite si praznuite din neam in neam, in fiecare familie, in fiecare tinut si in fiecare cetate. Si zilele acestea Purim nu trebuiau desfiintate niciodata din mijlocul Iudeilor, nici sa se stearga aducerea aminte de ele printre urmasii lor. 9.29 Imparateasa Estera, fata lui Abihail, si Iudeul Mardoheu au scris staruitor a doua oara pentru ca sa intareasca scrisoarea privitoare la Purim. 9.30 Au trimis scrisori tuturor Iudeilor, in cele o suta douazeci si sapte de tinuturi ale imparatului Ahasveros. Ele cuprindeau cuvinte de pace si de credinciosie~ 9.31 intarind tinerea acestor zile Purim, la vremea hotarata, cum le randuisera Iudeul Mardoheu si imparateasa Estera pentru ei, si cum si le randuisera si pentru ei insisi si pentru samanta lor, cu prilejul postului lor si tipetelor lor. 9.32 Porunca Esterei a intarit asezarea acestei sarbatori Purim, si lucrul acesta a fost scris in carte.
10.1 Imparatul Ahasveros a pus un bir asupra tarii si asupra ostroavelor marii. 10.2 Toate faptele privitoare la puterea si ispravile lui, si amanuntele despre marimea la care a ridicat imparatul pe Mardoheu, nu sunt scrise in cartea Cronicilor imparatilor Mezilor si Persilor? 10.3 Caci Iudeul Mardoheu era cel dintai dupa imparatul Ahasveros. El era cu vaza intre Iudei si iubit de multimea fratilor sai, caci a cautat binele poporului sau si a vorbit pentru fericirea intregului sau neam.
1.1 Era in tara Ut un om care se numea Iov. Si omul acesta era fara prihana si curat la suflet. El se temea de Dumnezeu, si se abatea de la rau. 1.2 I s-au nascut sapte fii si trei fete. 1.3 Avea sapte mii de oi, trei mii de camile, cinci sute de perechi de boi, cinci sute de magarite, si un foarte mare numar de slujitori. Si omul acesta era cel mai cu vaza din toti locuitorii Rasaritului. 1.4 Fiii sai se duceau unii la altii, si dadeau, rand pe rand, cate un ospat. Si pofteau si pe cele trei surori ale lor sa manance si sa bea impreuna cu ei. 1.5 Si, dupa ce treceau zilele de ospat, Iov chema si sfintea pe fiii sai: se scula dis-de-dimineata si aducea pentru fiecare din ei cate o ardere de tot. Caci zicea Iov: Poate ca fiii mei au pacatuit si au suparat pe Dumnezeu in inima lor. Asa avea Iov obicei sa faca. 1.6 Fiii lui Dumnezeu au venit intr-o zi de s-au infatisat inaintea Domnului. Si a venit si Satana in mijlocul lor. 1.7 Domnul a zis Satanei: De unde vii? Si Satana a raspuns Domnului: De la cutreierarea pamantului si de la plimbarea pe care am facut-o pe el. 1.8 Domnul a zis Satanei: Ai vazut pe robul Meu Iov? Nu este nimeni ca el pe pamant. Este un om fara prihana si curat la suflet, care se teme de Dumnezeu si se abate de la rau. 1.9 Si Satana a raspuns Domnului: Oare degeaba se teme Iov de Dumnezeu? 1.10 Nu l-ai ocrotit Tu pe el, casa lui si tot ce este al lui? Ai binecuvantat lucrul mainilor lui, si turmele lui acopera tara. 1.11 Dar ia intinde-Ti mana, si atinge-te de tot ce are, si sunt incredintat ca Te va blestema in fata. 1.12 Domnul a zis Satanei: Iata, iti dau pe mana tot ce are, numai asupra lui sa nu intinzi mana. Si Satana a plecat dinaintea Domnului. 1.13 Intr-o zi, pe cand fiii si fiicele lui Iov mancau si beau vin in casa fratelui lor celui intai-nascut~ 1.14 a venit la Iov un sol, care a zis: Boii arau si magaritele pasteau langa ei. 1.15 Si s-au aruncat niste Sabeeni asupra lor, i-au luat, si au trecut pe slujitori prin ascutisul sabiei. Numai eu am scapat, ca sa-ti dau de stire. 1.16 Pe cand vorbea el inca, a venit un altul si a zis: Focul lui Dumnezeu a cazut din cer, si a aprins oile si pe slujitorii tai, si i-a ars de tot. Numai eu am scapat, ca sa-ti dau de stire. 1.17 Pe cand vorbea el inca, a venit un altul si a zis: Niste Haldeeni, insirati in trei cete, s-au aruncat asupra camilelor, le-au luat si au trecut pe slujitori prin ascutisul sabiei. Numai eu am scapat, ca sa-ti dau de stire. 1.18 Pe cand vorbea el inca, a venit un altul si a zis: Fiii tai si fiicele tale mancau si beau vin in casa fratelui lor intai-nascut. 1.19 Si deodata, a venit un vant mare de dincolo de pustie, si a izbit in cele patru colturi ale casei: Casa s-a prabusit peste tineri, si au murit. Si am scapat numai eu, ca sa-ti dau de stire. 1.20 Atunci Iov s-a sculat, si-a sfasiat mantaua, si si-a tuns capul. Apoi, aruncandu-se la pamant, s-a inchinat~ 1.21 si a zis: Gol am iesit din pantecele mamei mele, si gol ma voi intoarce in sanul pamantului. Domnul a dat, si Domnul a luat, binecuvantat fie Numele Domnului! 1.22 In toate acestea, Iov n-a pacatuit deloc, si n-a vorbit nimic necuviincios impotriva lui Dumnezeu.
2.1 Fiii lui Dumnezeu au venit intr-o zi de s-au infatisat inaintea Domnului. Si a venit si Satana in mijlocul lor si s-a infatisat inaintea Domnului. 2.2 Domnul a zis Satanei: De unde vii? Si Satana a raspuns Domnului: De la cutreierarea pamantului si de la plimbarea pe care am facut-o pe el. 2.3 Domnul a zis Satanei: Ai vazut pe robul Meu Iov? Nu este nimeni ca el pe pamant. Este un om fara prihana si curat la suflet. El se teme de Dumnezeu, si se abate de la rau. El se tine tare in neprihanirea lui, si tu Ma indemni sa-l pierd fara pricina. 2.4 Si Satana a raspuns Domnului: Piele pentru piele! Omul da tot ce are pentru viata lui. 2.5 Dar ia intinde-Ti mana si atinge-Te de oasele si de carnea lui, si sunt incredintat ca Te va blestema in fata. 2.6 Domnul a zis Satanei: Iata, ti-l dau pe mana: numai cruta-i viata. 2.7 Si Satana a plecat dinaintea Domnului. Apoi a lovit pe Iov cu o buba rea, din talpa piciorului pana in crestetul capului. 2.8 Si Iov a luat un ciob sa se scarpine, si a sezut pe cenusa. 2.9 Nevasta sa i-a zis: Tu ramai neclintit in neprihanirea ta! Blestema pe Dumnezeu, si mori! 2.10 Dar Iov i-a raspuns: Vorbesti ca o femeie nebuna. Ce! primim de la Dumnezeu binele, si sa nu primim si raul? In toate acestea, Iov n-a pacatuit deloc cu buzele lui. 2.11 Trei prieteni ai lui Iov, Elifaz din Teman, Bildad din Suah, si Tofar din Naama, au aflat de toate nenorocirile care-l lovisera. S-au sfatuit si au plecat de acasa sa se duca sa-i planga de mila si sa-l mangaie. 2.12 Ridicandu-si ochii de departe, nu l-au mai cunoscut. Si au ridicat glasul si au plans. Si-au sfasiat mantalele, si au aruncat cu tarana in vazduh deasupra capetelor lor. 2.13 Si au sezut pe pamant langa el sapte zile si sapte nopti, fara sa-i spuna o vorba, caci vedeau cat de mare ii este durerea.
3.1 Dupa aceea, Iov a deschis gura si a blestemat ziua in care s-a nascut. 3.2 A luat cuvantul si a zis: 3.3 Blestemata sa fie ziua in care m-am nascut, si noaptea care a zis: S-a zamislit un copil de parte barbateasca! 3.4 Prefaca-se in intuneric ziua aceea, sa nu se ingrijeasca Dumnezeu de ea din cer, si sa nu mai straluceasca lumina peste ea! 3.5 S-o cuprinda intunericul si umbra mortii, nori grosi sa vina peste ea, si neguri de peste zi s-o inspaimante! 3.6 Noaptea aceea! S-o acopere intunericul, sa piara din an, sa nu mai fie numarata intre luni! 3.7 Da, stearpa sa fie noaptea aceea, duca-se veselia din ea! 3.8 Blestemata sa fie de cei ce blestema zilele, de cei ce stiu sa intarate Leviatanul; 3.9 sa se intunece stelele din amurgul ei, in zadar sa astepte lumina, si sa nu mai vada genele zorilor zilei! 3.10 Caci n-a inchis pantecele care m-a zamislit, nici n-a ascuns suferinta dinaintea ochilor mei. 3.11 De ce n-am murit in pantecele mamei mele? De ce nu mi-am dat sufletul la iesirea din pantecele ei? 3.12 De ce am gasit genunchi care sa ma primeasca? Si tate care sa-mi dea lapte? 3.13 Acum as fi culcat, as fi linistit, as dormi si m-as odihni 3.14 cu imparatii si cei mari de pe pamant, care si-au zidit falnice morminte~ 3.15 cu domnitorii care aveau aur, si si-au umplut casele cu argint. 3.16 Sau n-as mai fi in viata, as fi ca o starpitura ingropata, ca niste copii care n-au vazut lumina! 3.17 Acolo nu te mai necajesc cei rai, acolo se odihnesc cei sleiti de puteri. 3.18 Acolo cei pusi in lanturi sunt lasati toti in pace, nu mai aud glasul asupritorului; 3.19 cel mai mic si cel mare sunt tot una acolo, si robul scapa de stapanul sau. 3.20 Pentru ce da Dumnezeu lumina celui ce sufera, si viata celor amarati la suflet~ 3.21 care asteapta moartea si nu vine; macar ca o doresc mai mult decat o comoara~ 3.22 care n-ar mai putea de bucurie si de veselie, daca ar gasi mormantul? 3.23 Pentru ce, zic, da El lumina omului care nu stie incotro sa mearga, pe care il ingradeste Dumnezeu din toate partile? 3.24 Suspinele imi sunt hrana de toate zilele, si jalea mi se varsa ca apa. 3.25 De ce ma tem, aceea mi se intampla; de ce mi-e frica, de aceea am parte! 3.26 N-am nici liniste, nici pace, nici odihna, si necazul da peste mine.
4.1 Elifaz din Teman a luat cuvantul si a zis: 4.2 Daca vom indrazni sa-ti vorbim, te vei supara? Dar cine ar putea sa taca? 4.3 De multe ori tu ai invatat pe altii, si ai intarit mainile slabite. 4.4 Cuvintele tale au ridicat pe cei ce se clatinau, si ai intarit genunchii care se indoiau. 4.5 Si acum, cand este vorba de tine, esti slab! Acum, cand esti atins tu, te tulburi! Nu este frica ta de Dumnezeu sprijinul tau? 4.6 Nadejdea ta, nu-i neprihanirea ta? 4.7 Adu-ti aminte, te rog: care nevinovat a pierit? Care oameni neprihaniti au fost nimiciti? 4.8 Dupa cate am vazut eu, numai cei ce ara faradelegea si seamana nelegiuirea ii secera roadele! 4.9 Aceia pier prin suflarea lui Dumnezeu, nimiciti de vantul maniei Lui. 4.10 Mugetul leilor inceteaza, dintii puilor de lei sunt zdrobiti! 4.11 Leul batran piere din lipsa de prada, si puii leoaicei se risipesc. 4.12 Un cuvant s-a furisat pana la mine, si urechea mea i-a prins sunetele usoare. 4.13 In clipa cand vedeniile de noapte framanta gandul, cand oamenii sunt cufundati intr-un somn adanc~ 4.14 m-a apucat groaza si spaima, si toate oasele mi-au tremurat. 4.15 Un duh a trecut pe langa mine Tot parul mi s-a zbarlit ca ariciul 4.16 Un chip cu o infatisare necunoscuta era inaintea ochilor mei. Si am auzit un glas care soptea incetisor: 4.17 Fi-va omul fara vina inaintea lui Dumnezeu? Fi-va el curat inaintea Celui ce l-a facut? 4.18 Daca n-are incredere Dumnezeu nici in slujitorii Sai, daca gaseste El greseli chiar la ingerii Sai~ 4.19 cu cat mai mult la cei ce locuiesc in case de lut, care isi trag obarsia din tarana, si pot fi zdrobiti ca un vierme! 4.20 De dimineata pana seara sunt zdrobiti, pier pentru totdeauna, si nimeni nu tine seama de ei. 4.21 Li se taie firul vietii: mor, si tot n-au capatat intelepciunea!
5.1 Striga acum! Cine iti va raspunde? Caruia dintre sfinti ii vei vorbi? 5.2 Nebunul piere ucis de mania lui, prostul moare ucis de aprinderea lui. 5.3 Am vazut pe un nebun prinzand radacina; apoi deodata i-am blestemat locuinta. 5.4 Fiii lui n-au noroc, sunt calcati in picioare la poarta, si nimeni nu i scapa! 5.5 Secerisul lui este mancat de cei flamanzi, care vin sa-l ia chiar si din spini, si averile lui sunt inghitite de oameni insetati. 5.6 Nenorocirea nu rasare din tarana, si suferinta nu incolteste din pamant. 5.7 Omul se naste ca sa sufere, dupa cum scanteia se naste ca sa zboare. 5.8 Eu as alerga la Dumnezeu, lui Dumnezeu i-as spune necazul meu. 5.9 El face lucruri mari si nepatrunse, minuni fara numar. 5.10 El varsa ploaia pe pamant, si trimite apa pe campii. 5.11 El inalta pe cei smeriti, si izbaveste pe cei necajiti. 5.12 El nimiceste planurile oamenilor vicleni, si mainile lor nu pot sa le implineasca. 5.13 El prinde pe cei intelepti in viclenia lor, si planurile oamenilor inselatori sunt rasturnate: 5.14 dau peste intuneric in mijlocul zilei, bajbaie ziua in amiaza mare ca noaptea. 5.15 Astfel, Dumnezeu ocroteste pe cel slab impotriva amenintarilor lor, si-l scapa din mana celor puternici. 5.16 Asa incat nadejdea sprijineste pe cel nenorocit, iar faradelegea isi inchide gura. 5.17 Ferice de omul pe care-l cearta Dumnezeu! Nu nesocoti mustrarea Celui Atotputernic. 5.18 El face rana, si tot El o leaga; El raneste, si mana Lui tamaduieste. 5.19 De sase ori te va izbavi din necaz, si de sapte ori nu te va atinge raul. 5.20 El te va scapa de moarte in vreme de foamete, si de loviturile sabiei in vreme de razboi. 5.21 Vei fi la adapost de biciul limbii, vei fi fara teama cand va veni pustiirea. 5.22 Vei rade de pustiire ca si de foamete, si nu vei avea sa te temi de fiarele pamantului. 5.23 Caci vei face legamant pana si cu pietrele campului, si fiarele pamantului vor fi in pace cu tine. 5.24 Vei avea fericire in cortul tau, iti vei gasi turmele intregi~ 5.25 iti vei vedea samanta crescandu-ti, si odraslele inmultindu-se ca iarba de pe camp. 5.26 Vei intra in mormant la batranete, ca snopul strans la vremea lui. 5.27 Iata ce am cercetat, si asa este! Asculta, ca sunt spre folosul tau!
6.1 Iov a luat cuvantul si a zis: 6.2 Oh! de ar fi cu putinta sa mi se cantareasca durerea, si sa mi se puna toate nenorocirile in cumpana~ 6.3 ar fi mai grele decat nisipul marii: de aceea imi merg cuvintele pana la nebunie! 6.4 Caci sagetile Celui Atotputernic m-au strapuns, sufletul meu le suge otrava, si groaza Domnului baga fiori in mine! 6.5 Zbiara magarul salbatic cand are verdeata? Mugeste boul cand are de mancare? 6.6 Poti manca ce-i fara gust si fara sare? Are vreun gust albusul unui ou? 6.7 Orice lucru de care as vrea sa nu m-ating, acela-i hrana mea, fie cat de gretoasa ea! 6.8 O, de mi s-ar asculta dorinta, si de mi-ar implini Dumnezeu nadejdea! 6.9 De ar vrea Dumnezeu sa ma zdrobeasca, intinda-Si mana si sa ma prapadeasca! 6.10 Imi va ramane macar aceasta mangaiere, aceasta bucurie in durerile cu care ma copleseste: ca niciodata n-am calcat poruncile Celui Sfant. 6.11 La ce sa mai nadajduiesc cand nu mai pot? La ce sa mai astept, cand sfarsitul se stie? 6.12 Taria mea oare este o tarie de piatra? Trupul meu e de arama? 6.13 Nu sunt eu lipsit de ajutor, si n-a fugit mantuirea de mine? 6.14 Cel ce sufera are drept la mila prietenului, chiar daca paraseste frica de Cel Atotputernic. 6.15 Fratii mei s-au aratat inselatori ca un parau, ca albia paraielor care trec. 6.16 Un sloi le tulbura cursul, zapada se ingramadeste pe ele; 6.17 vine arsita vremii si seaca, vine caldura soarelui, si li se usuca albia. 6.18 Cete de calatori se abat din drumul lor, se cufunda in pustie, si pier. 6.19 Cetele celor din Tema se uita tinta la ele, calatorii din Seba sunt plini de nadejde cand le vad. 6.20 Dar raman inselati in nadejdea lor, raman uimiti cand ajung la ele. 6.21 Asa sunteti si voi acum pentru mine. Voi imi vedeti necazul, si va ingroziti! 6.22 V-am zis eu oare: Dati-mi ceva, cheltuiti din averile voastre pentru mine~ 6.23 scapati-ma din mana vrajmasului, rascumparati-ma din mana celor rai? 6.24 Invatati-ma, si voi tacea; faceti-ma sa inteleg in ce am pacatuit. 6.25 O cat de induplecatoare sunt cuvintele adevarului! Dar ce dovedesc mustrarile voastre? 6.26 Vreti sa ma mustrati pentru tot ce am zis, si sa nu vedeti decat vant in cuvintele unui deznadajduit? 6.27 Voi napastuiti pe orfan, prigoniti pe prietenul vostru. 6.28 Uitati-va la mine, va rog! Doar nu voi minti in fata! 6.29 Intoarceti-va, nu fiti nedrepti; intoarceti-va, si marturisiti ca sunt nevinovat! 6.30 Este vreo nelegiuire pe limba mea, si nu deosebeste gura mea ce este rau?
7.1 Soarta omului pe pamant este ca a unui ostas, si zilele lui sunt ca ale unui muncitor cu ziua. 7.2 Cum suspina robul dupa umbra, cum isi asteapta muncitorul plata~ 7.3 asa am eu parte de luni de durere, si partea mea sunt nopti de suferinta. 7.4 Ma culc, si zic: Cand ma voi scula? Cand se va sfarsi noaptea? Si ma satur de framantari pana in revarsatul zorilor. 7.5 Trupul mi se acopera cu viermi si cu o coaja pamantoasa, pielea-mi crapa si se desface. 7.6 Zilele mele zboara mai iuti decat suveica tesatorului, se duc si nu mai am nici o nadejde! 7.7 Adu-Ti aminte, Dumnezeule, ca viata mea este doar o suflare! Ochii mei nu vor mai vedea fericirea. 7.8 Ochiul, care ma priveste, nu ma va mai privi; ochiul tau ma va cauta, si nu voi mai fi. 7.9 Cum se risipeste norul si trece, asa nu se va mai ridica cel ce se pogoara in Locuinta mortilor! 7.10 Nu se va mai intoarce in casa lui, si nu-si va mai cunoaste locul in care locuia. 7.11 De aceea nu-mi voi tine gura, ci voi vorbi in nelinistea inimii mele, ma voi tangui in amaraciunea sufletului meu. 7.12 Oare o mare sunt eu, sau un balaur de mare, de-ai pus straja in jurul meu? 7.13 Cand zic: Patul ma va usura, culcusul imi va alina durerile~ 7.14 atunci ma inspaimanti prin visuri, ma ingrozesti prin vedenii. 7.15 Ah! as vrea mai bine gatuirea, mai bine moartea decat aceste oase! 7.16 Le dispretuiesc! nu voi trai in veci Lasa-ma, caci doar o suflare mi-i viata! 7.17 Ce este omul, ca sa-Ti pese atat de mult de el, ca sa iei seama la el~ 7.18 sa-l cercetezi in toate diminetile, si sa-l incerci in toate clipele? 7.19 Cand vei inceta odata sa ma privesti? Cand imi vei da ragaz sa-mi inghit scuipatul? 7.20 Daca am pacatuit, ce pot sa-Ti fac, Pazitorul oamenilor? Pentru ce m-ai pus tinta sagetilor Tale, de am ajuns o povara chiar pentru mine insumi? 7.21 Pentru ce nu-mi ierti pacatul, si pentru ce nu-mi uiti faradelegea? Caci voi adormi in tarana, si cand ma vei cauta, nu voi mai fi!
8.1 Bildad catre Suah a luat cuvantul si a zis: 8.2 Pana cand vrei sa vorbesti astfel, si pana cand vor fi cuvintele gurii tale ca un vant puternic? 8.3 Oare va rasturna Dumnezeu dreptul? Sau va rasturna Cel Atotputernic dreptatea? 8.4 Daca fiii tai au pacatuit impotriva Lui, i-a dat pe mana pacatului. 8.5 Dar tu, daca alergi la Dumnezeu, daca rogi pe Cel Atotputernic~ 8.6 daca esti curat si fara prihana, atunci negresit, El va veghea asupra ta, si va da inapoi fericirea locuintei tale nevinovate. 8.7 Vechea ta propasire va fi mica fata de cea de mai tarziu. Invataminte din patania celor dinainte. 8.8 Intreaba pe cei din neamurile trecute, si ia aminte la patania parintilor lor. 8.9 Caci noi suntem de ieri, si nu stim nimic, zilele noastre pe pamant nu sunt decat o umbra. 8.10 Ei te vor invata, iti vor vorbi, si vor scoate din inima lor aceste cuvinte: 8.11 Creste papura fara balta? Creste trestia fara umezeala? 8.12 Fiind inca verde si fara sa se taie, ea se usuca mai repede decat toate ierburile. 8.13 Asa se intampla tuturor celor ce uita pe Dumnezeu, si nadejdea celui nelegiuit va pieri. 8.14 Increderea lui este zdrobita, si sprijinul lui este o panza de paianjen. 8.15 Se bizuie pe casa lui, dar nu este tare; se prinde de ea, dar nu tine. 8.16 Cum da soarele, inverzeste, isi intinde ramurile peste gradina sa~ 8.17 isi impleteste radacinile printre pietre, patrunde pana in ziduri. 8.18 Dar daca-l smulgi din locul in care sta, locul acesta se leapada de el si zice: Nu stiu sa te fi cunoscut vreodata! 8.19 Iata, asa sunt desfatarile pe care i le aduc caile vietii lui; apoi din acelasi pamant rasar altii dupa el. 8.20 Nu, Dumnezeu nu leapada pe omul fara prihana, si nu ocroteste pe cei rai. 8.21 Ba inca, El iti umple gura cu strigate de bucurie, si buzele cu cantari de veselie. 8.22 Vrajmasii tai vor fi acoperiti de rusine, iar cortul celor rai va pieri.
9.1 Iov a luat cuvantul si a zis: 9.2 Stiu bine ca este asa. Si cum ar putea omul sa-si scoata dreptate inaintea lui Dumnezeu? 9.3 Daca ar voi sa se certe cu El, din o mie de lucruri n-ar putea sa raspunda la unul singur. 9.4 A Lui este intelepciunea, si atotputernicia: cine I s-ar putea impotrivi fara sa fie pedepsit? 9.5 El muta deodata muntii, si-i rastoarna in mania Sa. 9.6 Zguduie pamantul din temelia lui, de i se clatina stalpii. 9.7 Porunceste soarelui, si soarele nu mai rasare; si tine stelele sub pecetea Lui. 9.8 Numai El intinde cerurile, si umbla pe inaltimile marii. 9.9 El a facut Ursul mare, luceafarul de seara si Ralitele, si stelele din tinuturile de miazazi. 9.10 El face lucruri mari si nepatrunse, minuni fara numar. 9.11 Iata, El trece pe langa mine, si nu-L vad, se duce si nu-L zaresc. 9.12 Daca apuca El, cine-L va opri? Cine-I va zice: Ce faci? 9.13 Dumnezeu nu-Si intoarce mania; sub El se pleaca toti sprijinitorii mandriei. 9.14 Si eu, cum sa-I raspund? Ce cuvinte sa aleg? 9.15 Chiar daca as avea dreptate, nu I-as raspunde. Nu pot decat sa ma rog judecatorului. 9.16 Si chiar daca m-ar asculta, cand Il chem, tot n-as putea crede ca mi-a ascultat glasul; 9.17 El, care ma izbeste ca intr-o furtuna, care imi inmulteste fara pricina ranile~ 9.18 care nu ma lasa sa rasuflu, ma satura de amaraciune. 9.19 Sa alerg la putere? El este atotputernic. La dreptate? Cine ma va apara? 9.20 Oricata dreptate as avea, gura mea ma va osandi; si oricat de nevinovat as fi, El ma va arata ca vinovat. 9.21 Nevinovat! Sunt; dar nu tin la viata, imi dispretuiesc viata. 9.22 Ce-mi pasa la urma urmei? Caci, indraznesc s-o spun: El nimiceste pe cel nevinovat ca si pe cel vinovat. 9.23 Si daca biciul ar pricinui macar indata moartea! Dar El rade de incercarile celui nevinovat. 9.24 Pamantul este dat pe mainile celui nelegiuit; El acopera ochii judecatorilor; de nu El, apoi cine altul? 9.25 Zilele mele alearga mai iuti decat un alergator; fug fara sa fi vazut fericirea; 9.26 trec ca si corabiile cele iuti, ca vulturul care se repede asupra prazii. 9.27 Daca zic: Vreau sa-mi uit suferintele, sa-mi las intristarea, si sa fiu voios~ 9.28 sunt ingrozit de toate durerile mele. Stiu ca nu ma vei scoate nevinovat. 9.29 Si daca voi fi judecat vinovat, pentru ce sa ma mai trudesc degeaba? 9.30 Chiar daca m-as spala cu zapada, chiar daca mi-as curati mainile cu lesie~ 9.31 Tu tot m-ai cufunda in mocirla, de s-ar scarbi pana si hainele de mine! 9.32 Caci El nu este un om ca mine, ca sa-I pot raspunde, si sa mergem impreuna la judecata. 9.33 Nici nu este vreun mijlocitor intre noi, care sa-si puna mana peste noi amandoi. 9.34 Sa-Si traga insa varga deasupra mea, si sa nu ma mai tulbure spaima Lui. 9.35 Atunci voi vorbi si nu ma voi teme de El. Altfel, nu sunt stapan pe mine.
10.1 M-am dezgustat de viata! Voi da drum slobod plangerii mele, voi vorbi in amaraciunea sufletului meu. 10.2 Eu zic lui Dumnezeu: Nu ma osandi! Arata-mi pentru ce Te certi cu mine! 10.3 Iti place sa chinuiesti, sa dispretuiesti faptura mainilor Tale, in timp ce faci sa-Ti straluceasca bunavointa peste sfatul celor rai? 10.4 Oare ai ochi de carne, sau vezi cum vede un om? 10.5 Zilele Tale sunt ca zilele omului, si anii Tai ca anii lui~ 10.6 ca sa cercetezi faradelegea mea si sa cauti pacatul meu~ 10.7 cand stii bine ca nu sunt vinovat, si ca nimeni nu ma poate scapa din mana Ta? 10.8 Mainile Tale m-au facut si m-au zidit, ele m-au intocmit in intregime Si Tu sa ma nimicesti! 10.9 Adu-Ti aminte ca Tu m-ai lucrat ca lutul; si vrei din nou sa ma prefaci in tarana? 10.10 Nu m-ai muls ca laptele? 10.11 M-ai imbracat cu piele si carne, m-ai tesut cu oase si vine; 10.12 mi-ai dat bunavointa Ta si viata, m-ai pastrat cu suflarea prin ingrijirile si paza Ta. 10.13 Iata totusi ce ascundeai in inima Ta, iata, stiu acum, ce aveai de gand: 10.14 ca, daca pacatuiesc, sa ma pandesti, si sa nu-mi ierti faradelegea. 10.15 Daca sunt vinovat, vai de mine! Daca sunt nevinovat, nu indraznesc sa-mi ridic capul, satul de rusine si cufundat in ticalosia mea. 10.16 Si daca indraznesc sa-l ridic, ma urmaresti ca un leu, ma lovesti cu lucruri de mirat~ 10.17 Imi pui inainte noi martori impotriva, Iti creste mania impotriva mea, si ma napadesti cu o droaie de nenorociri. 10.18 Pentru ce m-ai scos din pantecele mamei mele? O, de as fi murit, si ochiul sa nu ma fi vazut! 10.19 As fi ca si cum n-as fi fost, si din pantecele mamei mele as fi trecut in mormant! 10.20 Nu sunt zilele mele destul de putine? Sa ma lase dar, sa plece de la mine, si sa rasuflu putin~ 10.21 inainte de a ma duce, ca sa nu ma mai intorc~ 10.22 in tara intunericului si a umbrei mortii, in tara negurii adanci, unde domneste umbra mortii si neoranduiala, si unde lumina este ca intunericul!
11.1 Tofar din Naama a luat cuvantul si a zis: 11.2 Sa ramana aceasta navala de cuvinte fara raspuns, si sa creada limbutul ca are dreptate? 11.3 Vor face vorbele tale desarte pe oameni sa taca? Si-ti vei bate joc de altii, fara sa te faca cineva de rusine? 11.4 Tu zici: Felul meu de a vedea este drept, si sunt curat in ochii Tai. 11.5 A! de ar vrea Dumnezeu sa vorbeasca, de Si-ar deschide buzele sa-ti raspunda~ 11.6 si de ti-ar descoperi tainele intelepciunii Lui, ale intelepciunii Lui nemarginite, ai vedea atunci ca nu-ti rasplateste totusi dupa faradelegea ta. 11.7 Poti spune tu ca poti patrunde adancimile lui Dumnezeu, ca poti ajunge la cunostinta desavarsita a Celui Atotputernic? 11.8 Cat cerurile-i de inalta: ce poti face? Mai adanca decat Locuinta mortilor: ce poti sti? 11.9 Intinderea ei este mai lunga decat pamantul, si mai lata decat marea. 11.10 Daca apuca, daca inchide si cheama El la judecata, cine-L poate opri? 11.11 Caci El cunoaste pe facatorii de rele, vede usor pe vinovati. 11.12 Omul dimpotriva, are minte de nebun, si s-a nascut ca manzul unui magar salbatic! 11.13 Tu, indreapta-ti inima spre Dumnezeu, intinde-ti mainile spre El. 11.14 Departeaza-te de faradelege, si nu lasa nedreptatea sa locuiasca in cortul tau. 11.15 Si atunci, iti vei ridica fruntea fara teama, vei fi tare si fara frica; 11.16 iti vei uita suferintele, si-ti vei aduce aminte de ele ca de niste ape care s-au scurs. 11.17 Zilele tale vor straluci mai tare decat soarele la amiaza, intunericul tau va fi ca lumina diminetii. 11.18 Vei fi plin de incredere, si nadejdea nu-ti va fi zadarnica. Te vei uita in jurul tau, si vei vedea ca te poti odihni linistit. 11.19 Te vei culca si nimeni nu te va tulbura, si multi vor umbla dupa bunavointa ta. 11.20 Dar ochii celor rai se vor topi; ei n-au loc de scapare: moartea, iata nadejdea lor!
12.1 Iov a luat cuvantul si a zis: 12.2 S-ar putea zice, in adevar, ca neamul omenesc sunteti voi, si ca o data cu voi va muri si intelepciunea! 12.3 Am si eu minte ca voi, nu sunt mai prejos decat voi. Si cine nu stie lucrurile pe care le spuneti voi? 12.4 Eu sunt de batjocura prietenilor mei, cand cer ajutorul lui Dumnezeu: dreptul, nevinovatul, de batjocura! 12.5 Dispret in nenorocire! iata zicerea celor fericiti: da branci cui aluneca cu piciorul! 12.6 Jefuitorilor li se lasa corturile in pace, celor ce manie pe Dumnezeu le merge bine, macar ca Dumnezeul lor este in pumn. 12.7 Intreaba dobitoacele, si te vor invata, pasarile cerului, si iti vor spune; 12.8 vorbeste pamantului, si te va invata; si pestii marii iti vor povesti. 12.9 Cine nu vede in toate acestea dovada ca mana Domnului a facut asemenea lucruri? 12.10 El tine in mana sufletul a tot ce traieste, suflarea oricarui trup omenesc. 12.11 Nu deosebeste urechea cuvintele, cum gusta cerul gurii mancarurile? 12.12 La batrani se gaseste intelepciunea, si intr-o viata lunga e priceperea. 12.13 La Dumnezeu este intelepciunea si puterea; sfatul si priceperea ale Lui sunt. 12.14 Ce darama El, nu va fi zidit din nou; pe cine-l inchide El, nimeni nu-l va scapa. 12.15 El opreste apele si totul se usuca; El le da drumul, si pustiesc pamantul. 12.16 El are puterea si intelepciunea; El stapaneste pe cel ce se rataceste sau rataceste pe altii. 12.17 El ia robi pe sfetnici, si tulbura mintea judecatorilor. 12.18 El dezleaga legatura imparatilor, si le pune o franghie in jurul coapselor. 12.19 El ia robi pe preoti; El rastoarna pe cei puternici. 12.20 El taie vorba celor mesteri la vorba; El ia mintea celor batrani. 12.21 El varsa dispretul asupra celor mari; El dezleaga braul celor tari. 12.22 El descopera ce este ascuns in intuneric, El aduce la lumina umbra mortii. 12.23 El face pe neamuri sa creasca, si El le nimiceste; El le intinde pana departe, si El le aduce inapoi in hotarele lor. 12.24 El ia mintea capeteniilor poporului, El ii face sa rataceasca in pustiuri fara drum~ 12.25 unde bajbaie prin intuneric, si nu vad deslusit; El ii face sa se clatine ca niste oameni beti.
13.1 Iata, ochiul meu a vazut toate acestea, urechea mea a auzit si a luat seama. 13.2 Ce stiti voi, stiu si eu, nu sunt mai prejos decat voi. 13.3 Dar vreau sa vorbesc acum Celui Atotputernic, vreau sa-mi apar pricina inaintea lui Dumnezeu. 13.4 Caci voi sunteti niste fauritori de minciuni, sunteti cu totii niste doctori de nimic. 13.5 O, de ati fi tacut, ce intelepciune ati fi aratat! 13.6 Acum, ascultati, va rog, apararea mea, si luati aminte la raspunsul buzelor mele! 13.7 Vreti sa vorbiti lucruri nedrepte din dragoste pentru Dumnezeu? Si sa spuneti minciuni, ca sa-L aparati? 13.8 Vreti sa tineti cu El si sa faceti pe aparatorii lui Dumnezeu? 13.9 Daca va va cerceta El, va gasi bine oare? Sau vreti sa-L inselati cum inselati pe un om? 13.10 Nu, nu; ci El va va osandi, daca in ascuns nu lucrati decat partinindu-L pe El. 13.11 Nu va infricoseaza maretia Lui? Si nu cade groaza Lui peste voi? 13.12 Parerile voastre sunt pareri de cenusa, intariturile voastre sunt intarituri de lut. 13.13 Taceti, lasati-ma, vreau sa vorbesc! Intampla-mi-se ce mi s-ar intampla. 13.14 Imi voi lua carnea in dinti, si imi voi pune viata in joc. 13.15 Da, ma va ucide: n-am nimic de nadajduit; dar imi voi apara purtarea in fata Lui. 13.16 Chiar si lucrul acesta poate sluji la scaparea mea, caci un nelegiuit nu indrazneste sa vina inaintea Lui. 13.17 Ascultati, ascultati cuvintele mele, luati aminte la cele ce voi spune. 13.18 Iata-ma sunt gata sa-mi apar pricina, caci stiu ca am dreptate. 13.19 Are cineva ceva de spus impotriva mea? Atunci tac, si vreau sa mor. 13.20 Numai doua lucruri fa-mi, si nu ma voi ascunde de Fata Ta: 13.21 Trage-Ti mana de pe mine, si nu ma mai tulbura cu groaza Ta. 13.22 Apoi cheama-ma si-Ti voi raspunde; sau lasa-ma sa vorbesc eu, si raspunde-mi Tu! 13.23 Cate faradelegi si pacate am facut? Arata-mi calcarile de lege si pacatele mele. 13.24 Pentru ce Iti ascunzi Fata, si ma iei drept vrajmas? 13.25 Vrei sa lovesti o frunza suflata de vant? Vrei sa urmaresti un pai uscat? 13.26 Pentru ce sa ma lovesti cu suferinte amare, si sa ma pedepsesti pentru greseli din tinerete? 13.27 Pentru ce sa-mi pui picioarele in butuci, sa-mi pandesti toate miscarile, sa pui hotar pasilor mei~ 13.28 cand trupul meu cade in putrezire ca o haina mancata de molii?
14.1 Omul nascut din femeie, are viata scurta, dar plina de necazuri. 14.2 Se naste si e taiat ca o floare; fuge si piere ca o umbra. 14.3 Si asupra lui ai Tu ochiul deschis! Si pe mine ma tragi la judecata cu Tine! 14.4 Cum ar putea sa iasa dintr-o fiinta necurata un om curat? Nu poate sa iasa nici unul. 14.5 Daca zilele lui sunt hotarate, daca i-ai numarat lunile, daca i-ai insemnat hotarul pe care nu-l va putea trece~ 14.6 intoarce-Ti macar privirile de la el, si da-i ragaz, sa aiba macar bucuria pe care o are simbriasul la sfarsitul zilei. 14.7 Un copac, si tot are nadejde: caci cand este taiat, odrasleste din nou, si iar da lastari. 14.8 Cand i-a imbatranit radacina in pamant, cand ii piere trunchiul in tarana~ 14.9 inverzeste iarasi de mirosul apei, si da ramuri de parca ar fi sadit din nou. 14.10 Dar omul cand moare, ramane intins; omul, cand isi da sufletul, unde mai este? 14.11 Cum pier apele din lacuri, si cum seaca si se usuca raurile~ 14.12 asa se culca si omul si nu se mai scoala; cat vor fi cerurile, nu se mai desteapta, si nu se mai scoala din somnul lui. 14.13 Ah! de m-ai ascunde in locuinta mortilor, de m-ai acoperi pana-Ti va trece mania, si de mi-ai randui o vreme cand Iti vei aduce iarasi aminte de mine! 14.14 Daca omul odata mort ar putea sa mai invie, as mai trage nadejde in tot timpul suferintelor mele, pana mi se va schimba starea in care ma gasesc. 14.15 Atunci m-ai chema, si Ti-as raspunde, si Ti-ar fi dor de faptura mainilor Tale. 14.16 Dar astazi imi numeri pasii, ai ochiul asupra pacatelor mele; 14.17 calcarile mele de lege sunt pecetluite intr-un manunchi, si nascocesti faradelegi in sarcina mea. 14.18 Cum se prabuseste muntele si piere, cum piere stanca din locul ei~ 14.19 cum este mancata piatra de ape, si cum este luat pamantul de rau: asa nimicesti Tu nadejdea omului. 14.20 Il urmaresti intr-una, si se duce; Ii schimonosesti fata, si apoi ii dai drumul. 14.21 De ajung fiii lui la cinste, el nu stie nimic; de sunt injositi, habar n-are. 14.22 Numai pentru el simte durere in trupul lui, numai pentru el simte intristare in sufletul lui.
15.1 Elifaz din Teman a luat cuvantul, si a zis: 15.2 Se cade sa dea inteleptul ca raspuns intelepciune desarta? Sau sa-si umfle pieptul cu vant de rasarit? 15.3 Sa se apere prin cuvinte care n-ajuta la nimic, si prin cuvantari care nu slujesc la nimic? 15.4 Tu nimicesti chiar si frica de Dumnezeu, nimicesti orice simtire de evlavie fata de Dumnezeu. 15.5 Nelegiuirea ta iti carmuieste gura, si imprumuti vorbirea oamenilor vicleni. 15.6 Nu eu, ci gura ta te osandeste, buzele tale marturisesc impotriva ta. 15.7 Tu esti omul care s-a nascut intai? Te-ai nascut tu inaintea dealurilor? 15.8 Ai fost tu la sfaturile lui Dumnezeu; si ai sorbit din ele intelepciune pentru tine? 15.9 Ce stii tu si sa nu stim si noi? Ce cunostinta ai tu pe care sa n-o avem si noi? 15.10 Intre noi sunt peri albi, batrani, oameni mai inziliti decat tatal tau. 15.11 Putin lucru sunt mangaierile lui Dumnezeu pentru tine, si cuvintele care-ti vorbesc atat de bland? 15.12 Incotro te trage inima, si ce inseamna aceasta privire tinta a ochilor tai? 15.13 Ce! impotriva lui Dumnezeu iti indrepti tu mania, si-ti ies din gura cuvinte ca acestea? 15.14 Ce este omul, ca sa fie curat? Si poate cel nascut din femeie sa fie fara prihana? 15.15 Daca n-are incredere Dumnezeu nici in sfintii Sai, daca nici cerurile nu sunt curate inaintea Lui~ 15.16 cu cat mai putin fiinta uracioasa si stricata omul, care bea nelegiuirea ca apa! 15.17 Vreau sa te invat, asculta-ma! Voi istorisi ce am vazut~ 15.18 ce au aratat inteleptii, ce au descoperit ei, auzind de la parintii lor~ 15.19 carora singuri li se daduse tara, si printre care nici un strain nu venise inca. 15.20 Omul cel rau isi duce in neliniste toate zilele vietii, toti anii de care are parte cel nelegiuit. 15.21 Tipete de spaima rasuna la urechile lui: In mijlocul fericirii lui, pustiitorul se va arunca asupra lui. 15.22 El nu trage nadejde sa scape de intuneric, vede sabia care-l ameninta; 15.23 alearga incoace si incolo sa caute paine, stie ca-l asteapta ziua intunericului. 15.24 Necazul si nelinistea il inspaimanta, si se arunca asupra lui ca un imparat gata de lupta. 15.25 Caci a ridicat mana impotriva lui Dumnezeu, s-a impotrivit Celui Atotputernic~ 15.26 si a avut indrazneala sa se napusteasca asupra Lui cu partea cea mai tare a scuturilor lui. 15.27 Avea fata acoperita cu grasime, coapsele incarcate cu osanza~ 15.28 si locuia in cetati nimicite, in case parasite, sortite sa fie daramate. 15.29 Nu se va mai imbogati, averea nu-i va creste, si avutia nu se va mai intinde pe pamant. 15.30 Nu va putea iesi din intuneric, flacara ii va arde mladitele, si Dumnezeu il va pierde cu suflarea gurii Lui. 15.31 Daca se increde in rau, se inseala, caci raul ii va fi rasplata. 15.32 Ea va veni inainte de capatul zilelor lui, si ramura lui nu va mai inverzi. 15.33 Va fi ca o vita despuiata de roadele ei inca verzi, ca un maslin ale carui flori au cazut. 15.34 Caci casa celui nelegiuit va ajunge stearpa, si cortul omului stricat il va manca focul. 15.35 El zamisleste raul si naste raul: in sanul lui coace roade care-l inseala.
16.1 Iov a luat cuvantul si a zis: 16.2 Astfel de lucruri am auzit eu des; voi toti sunteti niste mangaietori suparaciosi. 16.3 Cand se vor sfarsi aceste vorbe in vant? Si pentru ce atata suparare in raspunsurile tale? 16.4 Ca voi as vorbi eu, de ati fi in locul meu? V-as coplesi cu vorbe, as da din cap la voi~ 16.5 v-as mangaia cu gura, si as misca din buze ca sa va usurez durerea? 16.6 Daca vorbesc, durerea nu mi s-alina, iar daca tac, cu ce se micsoreaza? 16.7 Dar acum, vai! El m-a stors de puteri Mi-ai pustiit toata casa! 16.8 M-ai apucat, ca pe un vinovat; dovada slabiciunea mea, care se ridica si ma invinuieste in fata. 16.9 Ma sfasie si ma urmareste in mania Lui, scrasneste din dinti impotriva mea, ma loveste si ma strapunge cu privirea Lui. 16.10 Ei deschid gura sa ma manance, ma ocarasc si ma bat peste obraji, se inversuneaza cu totii dupa mine. 16.11 Dumnezeu ma lasa la bunul plac al celor nelegiuiti, si ma arunca in mainile celor rai. 16.12 Eram linistit, si m-a scuturat, m-a apucat de ceafa si m-a zdrobit, a tras asupra mea ca intr-o tinta. 16.13 Sagetile Lui ma inconjura din toate partile; imi strapunge rarunchii fara mila, imi varsa fierea pe pamant~ 16.14 ma frange bucati, bucati, se arunca asupra mea ca un razboinic. 16.15 Mi-am cusut un sac pe piele, si mi-am pravalit capul in tarana. 16.16 Plansul mi-a inrosit fata; si umbra mortii este pe pleoapele mele. 16.17 Totusi n-am facut nici o nelegiuire, si rugaciunea mea totdeauna a fost curata. 16.18 Pamantule, nu-mi acoperi sangele, si vaietele mele sa n-aiba margine! 16.19 Chiar acum, martorul meu este in cer, aparatorul meu este in locurile inalte. 16.20 Prietenii mei rad de mine, dar eu ma rog lui Dumnezeu cu lacrimi~ 16.21 sa faca dreptate omului inaintea lui Dumnezeu, si fiului omului impotriva prietenilor lui. 16.22 Caci numarul anilor mei se apropie de sfarsit, si ma voi duce pe o carare de unde nu ma voi mai intoarce.
17.1 Mi se pierde suflarea, mi se sting zilele, ma asteapta mormantul. 17.2 Sunt inconjurat de batjocoritori, si ochiul meu trebuie sa priveasca spre ocarile lor. 17.3 Pune-Te singur zalog pentru mine inaintea Ta; altfel, cine ar putea raspunde pentru mine? 17.4 Caci le-ai incuiat inima in fata priceperii. De aceea nici nu-i vei lasa sa biruie. 17.5 Cine da pe prieteni sa fie pradati, copiilor aceluia li se vor topi ochii. 17.6 M-a facut de basmul oamenilor, si ca unul pe care-l scuipi in fata! 17.7 Ochiul mi se intuneca de durere; toate madularele mele sunt ca o umbra. 17.8 Oamenii fara prihana sunt inmarmuriti de aceasta, si cel nevinovat se rascoala impotriva celui nelegiuit. 17.9 Cel fara prihana ramane totusi tare pe calea lui, cel cu mainile curate se intareste tot mai mult. 17.10 Dar voi toti, intoarceti-va, veniti iarasi cu cuvantarile voastre, si va voi arata ca intre voi nici unul nu e intelept. 17.11 Ce! mi s-au dus zilele, mi s-au nimicit planurile, planurile acelea facute cu atata iubire in inima mea 17.12 Si ei mai spun ca noaptea este zi, ca se apropie lumina, cand intunericul a si venit! 17.13 Cand Locuinta mortilor o astept ca locuinta, cand in intuneric imi voi inalta culcusul; 17.14 cand strig gropii: Tu esti tatal meu! Si viermilor: Voi sunteti mama si sora mea! 17.15 Unde mai este atunci nadejdea mea? Si cine mai poate vedea nadejdea mea? 17.16 Ea se va pogori cu mine la portile locuintei mortilor, cand vom merge impreuna. sa ne odihnim in tarana.
18.1 Bildad din Suah a luat cuvantul si a zis: 18.2 Cand vei pune capat acestor cuvantari? Vino-ti in minte si apoi vom vorbi. 18.3 Pentru ce ne socoti atat de dobitoci? Pentru ce ne privesti ca pe niste vite? 18.4 Oare pentru tine, care te sfasii in mania ta, s-ajunga pustiu pamantul, si sa se stramute stancile din locul lor? 18.5 5. Da, lumina celui rau se va stinge, si flacara din focul lui, nu va mai straluci. 18.6 Se va intuneca lumina in cortul lui, si se va stinge candela deasupra lui. 18.7 Pasii lui cei puternici se vor stramta; si, cu toate opintirile lui, va cadea. 18.8 Caci calca cu picioarele pe lat, si umbla prin ochiuri de retea; 18.9 este prins in cursa de calcai, si latul pune stapanire pe el; 18.10 capcana in care se prinde este ascunsa in pamant, si prinzatoarea ii sta pe carare. 18.11 De jur imprejur il apuca spaima, si-l urmareste pas cu pas. 18.12 Foamea ii mananca puterile, nenorocirea este alaturi de el. 18.13 Madularele ii sunt mistuite unul dupa altul, madularele ii sunt mancate de intaiul nascut al mortii. 18.14 Este smuls din cortul lui unde se credea la adapost, si este tarat spre imparatul spaimelor. 18.15 Nimeni din ai lui nu locuieste in cortul lui, pucioasa este presarata pe locuinta lui. 18.16 Jos, i se usuca radacinile; sus ii sunt ramurile taiate. 18.17 Ii piere pomenirea de pe pamant, numele lui nu mai este pe ulita. 18.18 Este impins din lumina in intuneric, si este izgonit din lume. 18.19 Nu lasa nici mostenitori, nici samanta in poporul sau, nici o ramasita vie in locurile in care locuia. 18.20 Neamurile care vor veni se vor uimi de prapadirea lui, si neamul de acum va fi cuprins de groaza. 18.21 Aceasta este soarta celui rau, aceasta este soarta celui ce nu cunoaste pe Dumnezeu.
19.1 Iov a luat cuvantul si a zis: 19.2 Pana cand imi veti intrista sufletul, si ma veti zdrobi cu cuvantarile voastre? 19.3 Iata ca de zece ori m-ati batjocorit; nu va este rusine sa va purtati asa? 19.4 Daca am pacatuit cu adevarat, numai eu sunt raspunzator de aceasta. 19.5 Credeti ca ma puteti lua de sus? Credeti ca mi-ati dovedit ca sunt vinovat? 19.6 Atunci sa stiti ca Dumnezeu ma urmareste, si ma inveleste cu latul Lui. 19.7 Iata, tip de silnicie, si nimeni nu raspunde; cer dreptate, si dreptate nu este! 19.8 Mi-a taiat orice iesire, si nu pot trece; a raspandit intuneric pe cararile mele. 19.9 M-a despuiat de slava mea, mi-a luat cununa de pe cap~ 19.10 m-a zdrobit din toate partile, si pier; mi-a smuls nadejdea ca pe un copac. 19.11 S-a aprins de manie impotriva mea, S-a purtat cu mine ca si cu un vrajmas. 19.12 Ostile Lui au pornit deodata inainte, si-au croit drum pana la mine, si au tabarat in jurul cortului meu. 19.13 A departat pe fratii mei de la mine, si prietenii mei s-au instrainat de mine. 19.14 Rudele mele m-au parasit, si cei mai de aproape ai mei m-au uitat. 19.15 Casnicii mei si slugile mele ma privesc ca pe un strain, in ochii lor sunt un necunoscut. 19.16 Chem pe robul meu, si nu raspunde; il rog cu gura mea, si degeaba. 19.17 Suflarea mea a ajuns nesuferita nevestei mele, si duhoarea mea a ajuns nesuferita fiilor mamei mele. 19.18 Pana si copiii ma dispretuiesc: daca ma scol, ei ma ocarasc. 19.19 Aceia in care ma incredeam ma urasc, aceia pe care ii iubeam s-au intors impotriva mea. 19.20 Oasele mi se tin de piele si de carne; nu mi-a mai ramas decat pielea de pe dinti. 19.21 Fie-va mila, fie-va mila de mine, prietenii mei! Caci mana lui Dumnezeu m-a lovit. 19.22 De ce ma urmariti ca Dumnezeu? Si nu va mai saturati de carnea mea? 19.23 Oh! as vrea ca vorbele mele sa fie scrise, sa fie scrise intr-o carte; 19.24 as vrea sa fie sapate cu un priboi de fier si cu plumb in stanca pe vecie 19.25 Dar stiu ca Rascumparatorul meu este viu, si ca se va ridica la urma pe pamant. 19.26 Chiar daca mi se va nimici pielea, si chiar daca nu voi mai avea carne, voi vedea totusi pe Dumnezeu. 19.27 Il voi vedea si-mi va fi binevoitor; ochii mei Il vor vedea, si nu ai altuia. Sufletul meu tanjeste de dorul acesta inauntrul meu. 19.28 Atunci veti zice: Pentru ce-l urmaream noi? Caci dreptatea pricinii mele va fi cunoscuta. 19.29 Temeti-va de sabie: caci pedepsele date cu sabia sunt grozave! Si sa stiti ca este o judecata.
20.1 Tofar din Naama a luat cuvantul si a zis: 20.2 Gandurile mele ma silesc sa raspund, si framantarea mea nu-mi da pace. 20.3 Am auzit mustrari care ma umplu de rusine, si din adancul mintii mele duhul ma face sa raspund. 20.4 Nu stii tu ca, de mult de tot, de cand a fost asezat omul pe pamant~ 20.5 biruinta celor rai a fost scurta, si bucuria nelegiuitului numai de o clipa? 20.6 Chiar daca s-ar inalta pana la ceruri, si capul i-ar ajunge pana la nori~ 20.7 va pieri pentru totdeauna, ca murdaria lui, si cei ce-l vedeau vor zice: Unde este? 20.8 Va zbura ca un vis, si nu-l vor mai gasi; va pieri ca o vedenie de noapte. 20.9 Ochiul care-l privea nu-l va mai privi, locul in care locuia nu-l va mai zari. 20.10 Peste fiii lui vor navali cei saraci, si mainile lui vor da inapoi ce a rapit cu sila. 20.11 Oasele lui, pline de vlaga tineretii, isi vor avea culcusul cu el in tarana. 20.12 Dulce era raul in gura lui, il ascundea sub limba~ 20.13 il mesteca intr-una si nu-l lasa, il tinea in cerul gurii: 20.14 dar hrana lui se va preface in maruntaiele lui, va ajunge in trupul lui o otrava de aspida. 20.15 Bogatiile inghitite le va varsa, Dumnezeu le va scoate din pantecele lui. 20.16 Otrava de aspida a sub, si de aceea, limba naparcii il va ucide. 20.17 Nu-si va mai plimba privirile peste paraiele si raurile de miere si de lapte~ 20.18 va da inapoi ce a castigat, si nu va mai trage folos din castig; va da inapoi tot ce a luat, si nu se va mai bucura de el~ 20.19 caci a asuprit pe saraci, si i-a lasat sa piara, a daramat case si nu le-a zidit la loc. 20.20 Lacomia lui n-a cunoscut margini; dar nu va scapa ce are mai scump. 20.21 Nimic nu scapa de lacomia lui, dar bunastarea lui nu va tine. 20.22 In mijlocul belsugului va fi in nevoie; mana tuturor ticalosilor se va ridica asupra lui. 20.23 Si iata, ca sa-i umple pantecele, Dumnezeu va trimite peste el focul maniei Lui, si-l va satura cu o ploaie de sageti. 20.24 Daca va scapa de armele de fier, il va strapunge arcul de arama. 20.25 Isi smulge din trup sageata, care scanteie la iesirea din fierea lui, si il apuca spaimele mortii. 20.26 Toate nenorocirile sunt pastrate pentru comorile lui; va fi mistuit de un foc pe care nu-l va aprinde omul, si ce va mai ramane in cortul lui va fi ars de foc. 20.27 Cerurile ii vor dezveli faradelegea, si pamantul se va ridica impotriva lui. 20.28 Veniturile casei lui se vor pierde, vor pieri in ziua maniei lui Dumnezeu. 20.29 Aceasta este soarta pe care o pastreaza Dumnezeu celui rau, aceasta este mostenirea pe care i-o hotaraste Dumnezeu.
21.1 Iov a luat cuvantul si a zis: 21.2 Ascultati, ascultati cuvintele mele, dati-mi macar aceasta mangaiere. 21.3 Lasati-ma sa vorbesc, va rog; si, dupa ce voi vorbi, veti putea sa va bateti joc. 21.4 Oare impotriva unui om se indreapta plangerea mea? Si pentru ce n-as fi nerabdator? 21.5 Priviti-ma, mirati-va, si puneti mana la gura. 21.6 Cand ma gandesc, ma inspaimant, si un tremur imi apuca tot trupul: 21.7 Pentru ce traiesc cei rai? Pentru ce ii vezi imbatranind si sporind in putere? 21.8 Samanta lor se intareste cu ei si in fata lor, odraslele lor propasesc sub ochii lor. 21.9 In casele lor domneste pacea, fara umbra de frica; nuiaua lui Dumnezeu nu vine sa-i loveasca. 21.10 Taurii lor sunt plini de vlaga si prasitori, juncanele lor zamislesc si nu leapada. 21.11 Isi lasa copiii sa se imprastie ca niste oi, si copiii se zbenguie in jurul lor. 21.12 Canta cu sunet de toba si de harfa, se desfata cu sunete de caval. 21.13 Isi petrec zilele in fericire, si se pogoara intr-o clipa in locuinta mortilor. 21.14 Si totusi ziceau lui Dumnezeu: Pleaca de la noi. Nu voim sa cunoastem caile Tale. 21.15 Ce este Cel Atotputernic, ca sa-I slujim? Ce vom castiga daca-I vom inalta rugaciuni? 21.16 Ce! nu sunt ei in stapanirea fericirii? Departe de mine sfatul celor rai! 21.17 dar de multe ori se intampla sa li se stinga candela, sa vina saracia peste ei, sa le dea si lor Dumnezeu partea lor de dureri in mania Lui~ 21.18 sa fie ca paiul luat de vant, ca pleava luata de vartej? 21.19 Veti zice ca pentru fiii Sai pastreaza Dumnezeu pedeapsa. Dar pe el, pe nelegiuit, ar trebui sa-l pedepseasca Dumnezeu, ca sa simta; 21.20 el ar trebui sa-si vada nimicirea, el ar trebui sa bea mania Celui Atotputernic. 21.21 Caci, ce-i pasa lui ce va fi de casa lui dupa el, cand numarul lunilor i s-a implinit? 21.22 Oare pe Dumnezeu Il vom invata minte, pe El, care carmuieste duhurile ceresti? 21.23 Unul moare in mijlocul propasirii, pacii si fericirii~ 21.24 cu coapsele incarcate de grasime, si maduva oaselor plina de suc. 21.25 Altul moare, cu amaraciunea in suflet, fara sa se fi bucurat de vreo fericire~ 21.26 si amandoi adorm in tarana, amandoi sunt mancati de viermi. 21.27 Stiu eu bine care sunt gandurile voastre, ce judecati nedrepte rostiti asupra mea. 21.28 Voi ziceti: Unde este casa apasatorului? Unde este cortul in care locuiau nelegiuitii? 21.29 Dar ce! n-ati intrebat pe calatori, si nu stiti ce istorisesc ei? 21.30 Cum in ziua nenorocirii, cel rau este crutat, si in ziua maniei, el scapa. 21.31 Cine il mustra in fata pentru purtarea lui? Cine ii rasplateste tot ce a facut? 21.32 Este dus la groapa, si i se pune o straja la mormant. 21.33 Bulgarii din vale ii sunt mai usori, caci toti oamenii merg dupa el, si o multime ii merge inainte. 21.34 Pentru ce dar imi dati mangaieri desarte? Ce mai ramane din raspunsurile voastre decat viclenie?
22.1 Elifaz din Teman a luat cuvantul si a zis: 22.2 Poate un om sa aduca vreun folos lui Dumnezeu? Nu; ci inteleptul nu-si foloseste decat lui. 22.3 Daca esti fara prihana, are Cel Atotputernic vreun folos? Si daca traiesti fara vina, ce va castiga El? 22.4 Pentru evlavia ta te pedepseste El oare, si intra la judecata cu tine? 22.5 Nu-i mare rautatea ta? Si faradelegile tale fara numar? 22.6 Luai fara pricina zaloage de la fratii tai, lasai fara haine pe cei goi. 22.7 Nu dadeai apa omului insetat, nu voiai sa dai paine omului flamand. 22.8 Tara era a ta, fiindca erai mai tare, te asezai in ea, fiindca erai cu vaza. 22.9 Dadeai afara pe vaduve cu mainile goale, si bratele orfanilor le frangeai. 22.10 Pentru aceea esti inconjurat de curse, si te-a apucat groaza dintr-o data. 22.11 Nu vezi dar acest intuneric, aceste ape multe care te napadesc? 22.12 Nu este Dumnezeu sus in ceruri? Priveste varful stelelor, ce inalt este! 22.13 Si tu zici: Ce stie Dumnezeu? Poate sa judece El prin intunericul de nori? 22.14 Il infasoara norii, nu vede nimic, bolta cereasca abia daca o strabate! 22.15 Ce! vrei s-apuci pe calea straveche, pe care au urmat-o cei nelegiuiti~ 22.16 care au fost luati inainte de vreme, si au tinut cat tine un parau care se scurge? 22.17 Ei ziceau lui Dumnezeu: Pleaca de la noi! Ce ne poate face Cel Atotputernic? 22.18 Si totusi Dumnezeu le umpluse casele de bunatati. Departe de mine sfatul celor rai! 22.19 Cei fara prihana vor fi martori ai caderii lor si se vor bucura, cel nevinovat va rade de ei 22.20 si va zice: Iata pe potrivnicii nostri nimiciti! Iata-le bogatiile arse de foc! 22.21 Imprieteneste-te dar cu Dumnezeu, si vei avea pace; te vei bucura astfel iarasi de fericire. 22.22 Primeste invatatura din gura Lui, si pune-ti la inima cuvintele Lui. 22.23 Vei fi asezat iarasi la locul tau, daca te vei intoarce la Cel Atotputernic, daca departezi faradelegea din cortul tau. 22.24 Arunca dar aurul in tarana, arunca aurul din Ofir in prundul paraielor! 22.25 Si atunci Cel Atotputernic va fi aurul tau, argintul tau, bogatia ta. 22.26 Atunci Cel Atotputernic va fi desfatarea ta, si iti vei ridica fata spre Dumnezeu. 22.27 Il vei ruga, si te va asculta, si iti vei putea implini juruintele. 22.28 Pe ce vei pune mana iti va izbuti, pe cararile tale va straluci lumina. 22.29 Vina smerirea, tu te vei ruga pentru ridicarea ta: Dumnezeu ajuta pe cel cu ochii plecati. 22.30 El va izbavi chiar si pe cel vinovat, care isi va datora scaparea curatiei mainilor tale.
23.1 Iov a luat cuvantul si a zis: 23.2 Si acum plangerea mea este tot o razvratire. Dar suferinta imi inabuse suspinele. 23.3 Oh! daca as sti unde sa-L gasesc, daca as putea sa ajung pana la scaunul Lui de domnie~ 23.4 mi-as apara pricina inaintea Lui, mi-as umple gura cu dovezi. 23.5 As sti ce poate sa raspunda, as vedea ce are sa-mi spuna. 23.6 Si-ar intrebuinta El toata puterea ca sa lupte impotriva mea? Nu; ci m-ar asculta negresit. 23.7 Doar un om fara prihana ar vorbi cu El, si as fi iertat pentru totdeauna de Judecatorul meu. 23.8 Dar, daca ma duc la rasarit, nu este acolo; daca ma duc la apus, nu-L gasesc: 23.9 daca are treaba la miazanoapte, nu-L pot vedea; daca se ascunde la miazazi, nu-L pot descoperi. 23.10 Dar El stie ce cale am urmat; si, daca m-ar incerca, as iesi curat ca aurul. 23.11 Piciorul meu s-a tinut de pasii Lui; am tinut calea Lui, si nu m-am abatut de la ea. 23.12 N-am parasit poruncile buzelor Lui; mi-am plecat voia la cuvintele gurii Lui. 23.13 Dar hotararea Lui este luata, cine i se va impotrivi? Ce-I doreste sufletul, aceea face. 23.14 El Isi va implini dar planurile fata de mine, si va mai face si multe altele. 23.15 De aceea tremur inaintea Lui, si cand ma gandesc la lucrul acesta, ma tem de El. 23.16 Dumnezeu mi-a taiat inima, Cel Atotputernic m-a umplut de groaza. 23.17 Caci nu intunericul durerii mele ma nimiceste, nici negura in care sunt infasurat.
24.1 Pentru ce nu pazeste Cel Atotputernic vremurile de judecata, si de ce nu vad cei ce-L cunosc zilele Lui de pedeapsa? 24.2 Sunt unii care muta hotarele, fura turmele, si le pasc; 24.3 iau magarul orfanului, iau zalog vaca vaduvei; 24.4 imbrancesc din drum pe cei lipsiti, silesc pe toti nenorocitii din tara sa se ascunda. 24.5 Si acestia, ca magarii salbatici din pustie, ies dimineata la lucru sa caute hrana, si in pustie trebuie sa caute painea pentru copiii lor. 24.6 Taie nutretul care a mai ramas pe camp, culeg ciorchinele ramase pe urma culegatorilor in via celui nelegiuit. 24.7 Ii apuca noaptea in umezeala, fara imbracaminte, fara invelitoare impotriva frigului. 24.8 Ii patrunde ploaia muntilor, si, neavand alt adapost, se ghemuiesc langa stanci. 24.9 Aceia smulg pe orfan de la tata, iau zalog tot ce are saracul. 24.10 Si saracii umbla goi de tot, fara imbracaminte, strang snopii si-s flamanzi; 24.11 in gradinile nelegiuitului ei fac untdelemn, calca teascul, si le este sete; 24.12 in cetati se aud vaietele celor ce mor, sufletul celor raniti striga Si Dumnezeu nu ia seama la aceste miselii! 24.13 Altii sunt vrajmasi ai luminii, nu cunosc caile ei, nu umbla pe cararile ei. 24.14 Ucigasul se scoala in revarsatul zorilor, ucide pe cel sarac si lipsit, si noaptea fura. 24.15 Ochiul preacurvarului pandeste amurgul: Nimeni nu ma va vedea, zice el, si isi pune o marama pe fata. 24.16 Noaptea sparg casele, ziua stau inchisi; se tem de lumina. 24.17 Pentru ei, dimineata este umbra mortii, si cand o vad, simt toate spaimele mortii. 24.18 Dar nelegiuitul aluneca usor pe fata apelor, pe pamant n-are decat o parte blestemata, si niciodata n-apuca pe drumul celor vii! 24.19 Cum sorb seceta si caldura apele zapezii, asa inghite locuinta mortilor pe cei ce pacatuiesc. 24.20 Pantecele mamei il uita, viermii se ospateaza cu el, nimeni nu-si mai aduce aminte de el! Nelegiuitul este sfaramat ca un copac~ 24.21 el, care prada pe femeia stearpa si fara copii, el care nu face nici un bine vaduvei! 24.22 Si totusi, Dumnezeu prin puterea Lui lungeste zilele celor silnici, si iata-i in picioare cand nu mai trageau nadejde de viata; 24.23 El le da liniste si incredere, are privirile indreptate spre caile lor. 24.24 S-au ridicat; si intr-o clipa nu mai sunt, cad, mor ca toti oamenii, sunt taiati ca spicele coapte. 24.25 Nu este asa? Cine ma va dovedi de minciuna, cine-mi va nimici cuvintele mele?
25.1 Bildad din Suah a luat cuvantul si a zis: 25.2 Puterea si groaza sunt ale lui Dumnezeu; El face sa imparateasca pacea in tinuturile Lui inalte. 25.3 Cine ar putea sa-I numere ostile? Si peste cine nu rasare lumina Lui? 25.4 Cum ar putea omul sa fie fara vina inaintea lui Dumnezeu? Cum ar putea cel nascut din femeie sa fie curat? 25.5 Iata, in ochii Lui nici luna nu este stralucitoare, si stelele nu sunt curate inaintea Lui; 25.6 cu cat mai putin omul, care nu este decat un vierme, fiul omului, care nu este decat un viermisor!
26.1 Iov a luat cuvantul si a zis: 26.2 Cat de bine stii tu sa vii in ajutorul slabiciunii! Cum dai tu ajutor bratului fara putere! 26.3 Ce bune sfaturi dai tu celui fara pricepere! Ce belsug de intelepciune dai tu la iveala! 26.4 Catre cine se indreapta cuvintele tale? Si al cui duh vorbeste prin tine? 26.5 Inaintea lui Dumnezeu tremura umbrele sub ape si sub locuitorii lor; 26.6 inaintea Lui locuinta mortilor este goala, adancul n-are acoperis. 26.7 El intinde miazanoaptea asupra golului, si spanzura pamantul pe nimic. 26.8 Leaga apele in norii Sai, si norii nu se sparg sub greutatea lor. 26.9 Acopera fata scaunului Sau de domnie, si Isi intinde norul peste el. 26.10 A tras o bolta pe fata apelor, ca hotar intre lumina si intuneric. 26.11 Stalpii cerului se clatina, si se inspaimanta la amenintarea Lui. 26.12 Prin puterea Lui tulbura marea, prin priceperea Lui ii sfarama furia. 26.13 Suflarea Lui insenineaza cerul, mana Lui strapunge sarpele fugar. 26.14 Si acestea sunt doar marginile cailor Sale, si numai adierea lor usoara ajunge pana la noi! Dar tunetul lucrarilor Lui puternice cine-l va auzi?
27.1 Iov a luat din nou cuvantul, a vorbit in pilde, si a zis: 27.2 Viu este Dumnezeu, care nu-mi da dreptate! Viu este Cel Atotputernic, care imi amaraste viata~ 27.3 ca atata vreme cat voi avea suflet, si suflarea lui Dumnezeu va fi in narile mele~ 27.4 buzele mele nu vor rosti nimic nedrept, limba mea nu va spune nimic neadevarat. 27.5 Departe de mine gandul sa va dau dreptate! Pana la cea din urma suflare imi voi apara nevinovatia. 27.6 Tin sa-mi scot dreptatea, si nu voi slabi; inima nu ma mustra pentru nici una din zilele mele. 27.7 Vrajmasul meu sa fie ca cel rau, si potrivnicul meu ca cel nelegiuit! 27.8 Ce nadejde-i mai ramane celui nelegiuit; cand ii taie Dumnezeu firul vietii, cand ii ia sufletul? 27.9 Ii asculta Dumnezeu strigatele, cand vine stramtoarea peste el? 27.10 Este Cel Atotputernic desfatarea lui? Inalta el in tot timpul rugaciuni lui Dumnezeu? 27.11 Va voi invata caile lui Dumnezeu, nu va voi ascunde planurile Celui Atotputernic. 27.12 Dar voi le cunoasteti, si sunteti de acelasi gand; pentru ce dar vorbiti asa de prosteste? 27.13 Iata soarta pe care o pastreaza Dumnezeu celui rau, mostenirea pe care o hotaraste Cel Atotputernic celui nelegiuit. 27.14 Daca are multi fii, ii are pentru sabie, si odraslele lui duc lipsa de paine. 27.15 Cei ce scapa din ai lui, sunt ingropati de ciuma, si vaduvele lor nu-i plang. 27.16 Daca strange argint ca tarana, daca ingramadeste haine ca noroiul, 27.17 el le strange, dar cel fara vina se imbraca in ele, si de argintul lui omul fara prihana are parte. 27.18 Casa lui este ca aceea pe care o zideste molia, ca o coliba pe care si-o face un strajer. 27.19 Se culca bogat, si moare despuiat; deschide ochii, si totul a pierit. 27.20 Il apuca groaza ca niste ape; si noaptea, il ia vartejul. 27.21 Vantul de rasarit il ia, si se duce; il smulge cu putere din locuinta lui. 27.22 Dumnezeu arunca fara mila sageti impotriva lui, si cel rau ar vrea sa fuga sa scape de ele. 27.23 Oamenii bat din palme la caderea lui, si-l fluiera la plecarea din locul lui.
28.1 Argintul are o mina de unde se scoate, si aurul are un loc de unde este scos ca sa fie curatit. 28.2 Fierul se scoate din pamant, si piatra se topeste ca sa dea arama. 28.3 Omul pune capat intunericului, cerceteaza, pana in tinuturile cele mai adanci, pietrele ascunse in negura si in umbra mortii. 28.4 Sapa o fantana departe de locurile locuite; picioarele nu-i mai sunt de ajutor, sta atarnat si se clatina, departe de locuintele omenesti. 28.5 Pamantul, de unde iese painea, este rascolit inauntrul lui ca de foc~ 28.6 pietrele lui cuprind safir, si in el se gaseste pulbere de aur. 28.7 Pasarea de prada nu-i cunoaste cararea. Ochiul vulturului n-a zarit-o~ 28.8 cele mai trufase dobitoace n-au calcat pe ea, si leul n-a trecut niciodata pe ea. 28.9 Omul isi pune mana pe stanca de cremene, si rastoarna muntii din radacina. 28.10 Sapa santuri in stanci, si ochiul lui priveste tot ce este de pret in ele. 28.11 Opreste curgerea apelor, si scoate la lumina ce este ascuns. 28.12 Dar intelepciunea unde se gaseste? Unde este locuinta priceperii? 28.13 Omul nu-i cunoaste pretul, ea nu se gaseste in pamantul celor vii. 28.14 Adancul zice: Nu este in mine, si marea zice: Nu este la mine.; 28.15 Ea nu se da in schimbul aurului curat, nu se cumpara cantarindu-se cu argint; 28.16 nu se cantareste pe aurul din Ofir, nici pe onixul cel scump, nici pe safir. 28.17 Nu se poate asemana cu aurul, nici cu diamantul, nu se poate schimba cu un vas de aur ales. 28.18 Margeanul si cristalul nu sunt nimic pe langa ea: intelepciunea pretuieste mai mult decat margaritarele. 28.19 Topazul din Etiopia nu este ca ea, si aurul curat nu se cumpaneste cu ea. 28.20 De unde vine atunci intelepciunea? Unde este locuinta priceperii? 28.21 Este ascunsa de ochii tuturor celor vii, este ascunsa de pasarile cerului. 28.22 Adancul si moartea zic: Noi am auzit vorbindu-se de ea. 28.23 Dumnezeu ii stie drumul, El ii cunoaste locuinta. 28.24 Caci El vede pana la marginile pamantului, zareste totul sub ceruri. 28.25 Cand a randuit greutatea vantului, si cand a hotarat masura apelor~ 28.26 cand a dat legi ploii, si cand a insemnat drumul fulgerului si tunetului~ 28.27 atunci a vazut intelepciunea si a aratat-o, i-a pus temeliile si a pus-o la incercare. 28.28 Apoi a zis omului: Iata, frica de Domnul, aceasta este intelepciunea; departarea de rau, este pricepere.
29.1 Iov a luat din nou cuvantul in pilde, si a zis: 29.2 Oh! cum nu pot sa fiu ca in lunile trecute, ca in zilele cand ma pazea Dumnezeu~ 29.3 cand candela Lui stralucea deasupra capului meu, si Lumina lui ma calauzea in intuneric! 29.4 Cum nu sunt ca in zilele puterii mele, cand Dumnezeu veghea ca un prieten peste cortul meu~ 29.5 cand Cel Atotputernic inca era cu mine, si cand copiii mei stateau in jurul meu; 29.6 cand mi se scaldau pasii in smantana, si stanca varsa langa mine paraie de untdelemn! 29.7 Daca ieseam sa ma duc la poarta cetatii, si daca imi pregateam un scaun in piata~ 29.8 tinerii se trageau inapoi la apropierea mea, batranii se sculau si stateau in picioare. 29.9 Mai marii isi opreau cuvantarile, si isi puneau mana la gura. 29.10 Glasul capeteniilor tacea, si li se lipea limba de cerul gurii. 29.11 Urechea care ma auzea, ma numea fericit, ochiul care ma vedea ma lauda. 29.12 Caci scapam pe saracul care cerea ajutor, si pe orfanul lipsit de sprijin. 29.13 Binecuvantarea nenorocitului venea peste mine, umpleam de bucurie inima vaduvei. 29.14 Ma imbracam cu dreptatea si-i slujeam de imbracaminte, neprihanirea imi era manta si turban. 29.15 Orbului ii eram ochi, si schiopului picior. 29.16 Celor nenorociti le eram tata, si cercetam pricina celui necunoscut. 29.17 Rupeam falca celui nedrept, si-i smulgeam prada din dinti. 29.18 Atunci ziceam: In cuibul meu voi muri, zilele mele vor fi multe ca nisipul. 29.19 Apa va patrunde in radacinile mele, roua va sta toata noaptea peste ramurile mele. 29.20 Slava mea va inverzi neincetat, si arcul imi va intineri in mana. 29.21 Oamenii ma ascultau si asteptau, taceau inaintea sfaturilor mele. 29.22 Dupa cuvantarile mele, nici unul nu raspundea, si cuvantul meu era pentru toti o roua binefacatoare. 29.23 Ma asteptau ca pe ploaie, cascau gura ca dupa ploaia de primavara. 29.24 Cand li se muia inima, le zambeam. si nu puteau izgoni seninatatea de pe fruntea mea. 29.25 Imi placea sa ma duc la ei, si ma asezam in fruntea lor; eram ca un imparat in mijlocul unei ostiri, ca un mangaietor langa niste intristati.
30.1 Si acum! Am ajuns de rasul celor mai tineri decat mine, pe ai caror parinti nu-i socoteam vrednici sa-i pun printre cainii turmei mele. 30.2 Dar la ce mi-ar fi folosit puterea mainilor lor, cand ei nu erau in stare sa ajunga la batranete? 30.3 Sfrijiti de saracie si foame, fug in locuri uscate, de multa vreme parasite si pustii. 30.4 Smulg ierburile salbatice de langa copacei, si n-au ca paine decat radacina de bucsau. 30.5 Sunt izgoniti din mijlocul oamenilor, striga lumea dupa ei ca dupa niste hoti. 30.6 Locuiesc in vai ingrozitoare, in pesterile pamantului si in stanci. 30.7 Urla printre stufisuri, si se aduna sub maracini. 30.8 Fiinte marsave si dispretuite, sunt izgoniti din tara. 30.9 Si acum, astfel de oameni ma pun in cantecele lor, am ajuns de batjocura lor. 30.10 Ma urasc, ma ocolesc, ma scuipa in fata. 30.11 Nu se mai sfiiesc si ma injosesc, nu mai au nici un frau inaintea mea. 30.12 Ticalosii acestia se scoala la dreapta mea, si imi imping picioarele, si isi croiesc carari impotriva mea ca sa ma piarda. 30.13 Imi nimicesc cararea si lucreaza ca sa ma prapadeasca, ei, carora nimeni nu le-ar veni in ajutor. 30.14 Ca printr-o larga spartura strabat spre mine, se napustesc sub pocnetul daramaturilor. 30.15 Ma apuca groaza. Slava imi este spulberata ca de vant, ca un nor a trecut fericirea mea. 30.16 Si acum, mi se topeste sufletul in mine, si m-au apucat zilele suferintei. 30.17 Noaptea ma patrunde si-mi smulge oasele, durerea care ma roade nu inceteaza. 30.18 De taria suferintei haina isi pierde fata, mi se lipeste de trup ca o camasa. 30.19 Dumnezeu m-a aruncat in noroi, si am ajuns ca tarana si cenusa. 30.20 Strig catre Tine, si nu-mi raspunzi; stau in picioare, si nu ma vezi. 30.21 Esti fara mila impotriva mea, lupti impotriva mea cu taria mainii Tale. 30.22 Ma ridici, imi dai drumul pe vant, si ma nimicesti cu suflarea furtunii. 30.23 Caci stiu ca ma duci la moarte, in locul unde se intalnesc toti cei vii. 30.24 Dar cel ce se prabuseste nu-si intinde mainile? Cel in nenorocire nu cere ajutor? 30.25 Nu plangeam eu pe cel amarat? N-avea inima mea mila de cel lipsit? 30.26 Ma asteptam la fericire, si cand colo, nenorocirea a venit peste mine; trageam nadejde de lumina, si cand colo, a venit intunericul. 30.27 Imi fierb maruntaiele fara incetare, m-au apucat zilele de durere. 30.28 Umblu innegrit, dar nu de soare. Ma scol in plina adunare, si strig ajutor. 30.29 Am ajuns frate cu sacalii, tovaras cu strutii. 30.30 Pielea mi se innegreste si cade, iar oasele imi ard si se usuca. 30.31 Harfa mea s-a prefacut in instrument de jale, si cavalul meu scoate sunete plangatoare.
31.1 Facusem un legamant cu ochii mei, si nu mi-as fi oprit privirile asupra unei fecioare. 31.2 Dar ce soarta mi-a pastrat Dumnezeu de sus? Ce mostenire mi-a trimis Cel Atotputernic din ceruri? 31.3 Pieirea nu-i oare pentru cel rau, si nenorocirea pentru cei ce fac faradelege? 31.4 N-a cunoscut Dumnezeu caile mele? Nu mi-a numarat El toti pasii mei? 31.5 Daca am umblat cu minciuna, de mi-a alergat piciorul dupa inselaciune: 31.6 sa ma cantareasca Dumnezeu in cumpana celor fara prihana, si-mi va vedea neprihanirea! 31.7 De mi s-a abatut pasul de pe calea cea dreapta, de mi-a urmat inima ochii, de s-a lipit vreo intinaciune de mainile mele~ 31.8 atunci eu sa seaman si altul sa secere, si odraslele mele sa fie dezradacinate! 31.9 Daca mi-a fost amagita inima de vreo femeie, daca am pandit la usa aproapelui meu~ 31.10 atunci nevasta mea sa macine pentru altul, si s-o necinsteasca altii! 31.11 Caci aceasta ar fi fost o nelegiuire, o faradelege vrednica sa fie pedepsita de judecatori~ 31.12 un foc care mistuie pana la nimicire, si care mi-ar fi prapadit toata bogatia. 31.13 De as fi nesocotit dreptul slugii sau slujnicei mele, cand se certau cu mine~ 31.14 ce as putea sa fac, cand se ridica Dumnezeu? Ce as putea raspunde cand pedepseste El? 31.15 Cel ce m-a facut pe mine in pantecele mamei mele, nu l-a facut si pe el? Oare nu ne-a intocmit acelasi Dumnezeu in pantecele mamei? 31.16 Daca n-am dat saracilor ce-mi cereau, daca am facut sa se topeasca de plans ochii vaduvei~ 31.17 daca mi-am mancat singur painea, fara ca orfanul sa-si fi avut si el partea lui din ea~ 31.18 eu, care din tinerete l-am crescut ca un tata, eu, care de la nastere am sprijinit pe vaduva; 31.19 daca am vazut pe cel nenorocit ducand lipsa de haine, pe cel lipsit neavand invelitoare~ 31.20 fara ca inima lui sa ma fi binecuvantat, fara sa fi fost incalzit de lana mieilor mei; 31.21 daca am ridicat mana impotriva orfanului, pentru ca ma simteam sprijinit de judecatori; 31.22 atunci, sa mi se dezlipeasca umarul de la incheietura, sa-mi cada bratul si sa se sfarame! 31.23 Caci ma temeam de pedeapsa lui Dumnezeu, si nu puteam lucra astfel din pricina maretiei Lui. 31.24 Daca mi-am pus increderea in aur, daca am zis aurului: Tu esti nadejdea mea; 31.25 daca m-am ingamfat de marimea averilor mele, de multimea bogatiilor pe care le dobandisem; 31.26 daca am privit soarele cand stralucea, luna cand inainta mareata~ 31.27 si daca mi s-a lasat amagita inima in taina, daca le-am aruncat sarutari, ducandu-mi mana la gura: 31.28 si aceasta este tot o faradelege care trebuie pedepsita de judecatori, caci m-as fi lepadat de Dumnezeul cel de sus! 31.29 Daca m-am bucurat de nenorocirea vrajmasului meu, daca am sarit de bucurie cand l-a atins nenorocirea~ 31.30 eu, care n-am dat voie limbii mele sa pacatuiasca, sa-i ceara moartea cu blestem; 31.31 daca nu ziceau oamenii din cortul meu: Unde este cel ce nu s-a saturat din carnea lui? 31.32 Daca petrecea strainul noaptea afara, daca nu mi-as fi deschis usa sa intre calatorul; 31.33 daca mi-am ascuns faradelegile, ca oamenii, si mi-am inchis nelegiuirile in san~ 31.34 pentru ca ma temeam de multime, pentru ca ma temeam de dispretul familiilor, tinandu-ma deoparte si necutezand sa-mi trec pragul 31.35 Oh! de as gasi pe cineva sa m-asculte! Iata apararea mea, iscalita de mine: sa-mi raspunda Cel Atotputernic! Cine-mi va da plangerea iscalita de potrivnicul meu? 31.36 Ca sa-i port scrisoarea pe umar, s-o leg de fruntea mea ca o cununa; 31.37 sa-i dau socoteala de toti pasii mei, sa ma apropii de el ca un domn. 31.38 Daca pamantul meu striga impotriva mea, si daca brazdele lui varsa lacrimi; 31.39 daca i-am mancat roada fara s-o fi platit, si daca am intristat sufletul vechilor lui stapani: 31.40 atunci sa creasca spini din el in loc de grau, si neghina in loc de orz! Sfarsitul cuvintelor lui Iov.
32.1 Acesti trei oameni au incetat sa mai raspunda lui Iov, pentru ca el se socotea fara vina. 32.2 Atunci s-a aprins de manie Elihu, fiul lui Baracheel din Buz, din familia lui Ram. El s-a aprins de manie impotriva lui Iov, pentru ca zicea ca este fara vina inaintea lui Dumnezeu. 32.3 Si s-a aprins de manie impotriva celor trei prieteni ai lui, pentru ca nu gaseau nimic de raspuns si totusi osandeau pe Iov. 32.4 Fiindca ei erau mai in varsta decat el, Elihu asteptase pana in clipa aceasta, ca sa vorbeasca lui Iov. 32.5 Dar, vazand ca nu mai era nici un raspuns in gura acestor trei oameni, Elihu s-a aprins de manie. 32.6 Si Elihu, fiul lui Baracheel din Buz, a luat cuvantul, si a zis: Eu sunt tanar, si voi sunteti batrani: de aceea m-am temut, si m-am ferit sa va arat gandul meu. 32.7 Eu imi ziceam: Sa vorbeasca batranetea, marele numar de ani sa invete pe altii intelepciunea. 32.8 Dar, de fapt, in om, duhul, suflarea Celui Atotputernic, da priceperea. 32.9 Nu varsta aduce intelepciunea, nu batranetea te face in stare sa judeci. 32.10 Iata de ce zic: Ascultati-ma! Imi voi spune si eu parerea. 32.11 Am asteptat sfarsitul cuvantarilor voastre, v-am urmarit dovezile, cercetarea pe care ati facut-o cuvintelor lui Iov. 32.12 V-am dat toata luarea aminte; si iata ca, nici unul din voi nu l-a incredintat, nici unul nu i-a rasturnat cuvintele. 32.13 Sa nu ziceti insa: In el noi am gasit intelepciunea; numai Dumnezeu il poate infunda, nu un om! 32.14 Mie nu mi-a vorbit de-a dreptul: de aceea eu ii voi raspunde cu totul altfel decat voi. 32.15 Ei se tem, nu mai raspund! Li s-a taiat cuvantul! 32.16 Am asteptat pana si-au sfarsit cuvantarile, pana s-au oprit si n-au stiut ce sa mai raspunda. 32.17 Vreau sa raspund si eu la randul meu, vreau sa spun si eu ce gandesc. 32.18 Caci sunt plin de cuvinte, imi da ghes duhul inauntrul meu; 32.19 inauntrul meu este ca un vin care n-are pe unde sa iasa, ca niste burdufuri noi, gata sa plezneasca. 32.20 Voi vorbi deci, ca sa rasuflu in voie, imi voi deschide buzele si voi raspunde. 32.21 Nu voi cauta la infatisare, nu voi lingusi pe nimeni; 32.22 caci nu stiu sa lingusesc: altfel, intr-o clipita m-ar lua Ziditorul meu.
33.1 Acum dar, Iov, asculta cuvantarile mele, ia aminte la toate cuvintele mele! 33.2 Iata, deschid gura, si mi se misca limba in cerul gurii. 33.3 Cu curatie de inima voi vorbi, buzele mele vor spune adevarul curat: 33.4 Duhul lui Dumnezeu m-a facut, si suflarea Celui Atotputernic imi da viata. 33.5 Daca poti, raspunde-mi, apara-ti pricina, fii gata! 33.6 Inaintea lui Dumnezeu eu sunt semenul tau, si eu ca si tine am fost facut din noroi. 33.7 Astfel frica de mine nu te va tulbura, si greutatea mea nu te va coplesi. 33.8 Dar tu ai spus in auzul meu, si am auzit sunetul cuvintelor tale: 33.9 Sunt curat, sunt fara pacat, sunt fara prihana, nu este faradelege in mine. 33.10 Si Dumnezeu cauta pricina de ura impotriva mea, ma socoteste vrajmas al Lui; 33.11 imi pune picioarele in butuci, imi pandeste toate miscarile. 33.12 Iti voi raspunde ca aici n-ai dreptate, caci Dumnezeu este mai mare decat omul. 33.13 Vrei dar sa te certi cu El, pentru ca nu da socoteala fiecaruia de faptele Lui? 33.14 Dumnezeu vorbeste insa, cand intr-un fel, cand intr-altul. dar omul nu ia seama. 33.15 El vorbeste prin visuri, prin vedenii de noapte, cand oamenii sunt cufundati intr-un somn adanc, cand dorm in patul lor. 33.16 Atunci El le da instiintari, si le intipareste invataturile Lui~ 33.17 ca sa abata pe om de la rau, si sa-l fereasca de mandrie~ 33.18 ca sa-i pazeasca sufletul de groapa si viata de loviturile sabiei. 33.19 Si prin durere este mustrat omul in culcusul lui, cand o lupta necurmata ii framanta oasele. 33.20 Atunci ii este greata de paine, chiar si de bucatele cele mai alese. 33.21 Carnea i se prapadeste si piere, oasele care nu i se vedeau raman goale; 33.22 sufletul i se apropie de groapa, si viata de vestitorii mortii. 33.23 Dar daca se gaseste un inger mijlocitor pentru el, unul din miile acelea, care vestesc omului calea pe care trebuie s-o urmeze~ 33.24 Dumnezeu Se indura de el si zice ingerului: Izbaveste-l, ca sa nu se pogoare in groapa; am gasit un pret de rascumparare pentru el! 33.25 Si atunci carnea lui se face mai frageda ca in copilarie, se intoarce la zilele tineretii lui. 33.26 Se roaga lui Dumnezeu, si Dumnezeu ii este binevoitor, il lasa sa-I vada Fata cu bucurie, si-i da inapoi nevinovatia. 33.27 Atunci el canta inaintea oamenilor, si zice: Am pacatuit, am calcat dreptatea, si n-am fost pedepsit dupa faptele mele; 33.28 Dumnezeu mi-a izbavit sufletul ca sa nu intre in groapa, si viata mea vede lumina! 33.29 Iata, acestea le face Dumnezeu, de doua ori, de trei ori, omului~ 33.30 ca sa-l ridice din groapa, ca sa-l lumineze cu lumina celor vii. 33.31 Ia aminte, Iov, si asculta-ma! Taci, si voi vorbi! 33.32 Daca ai ceva de spus, raspunde-mi! Vorbeste, caci as vrea sa-ti dau dreptate. 33.33 Daca n-ai nimic de zis, asculta-ma! Taci, si te voi invata intelepciunea.
34.1 Elihu a luat din nou cuvantul, si a zis: 34.2 Ascultati, inteleptilor, cuvintele mele! Luati aminte la mine, priceputilor! 34.3 Caci urechea deosebeste cuvintele, cum gusta cerul gurii bucatele. 34.4 Sa alegem ce este drept, sa vedem intre noi ce este bun. 34.5 Iov a zis: Sunt nevinovat Si Dumnezeu nu vrea sa-mi dea dreptate; 34.6 am dreptate si trec drept mincinos; rana mea este jalnica, si sunt fara pacat. 34.7 Este vreun om ca Iov, care sa bea batjocura ca apa~ 34.8 care sa umble in tovarasia celor ce fac rau, care sa mearga mana in mana cu cei nelegiuiti? 34.9 Caci el a zis: Nu-i foloseste nimic omului sa-si puna placerea in Dumnezeu. 34.10 Ascultati-ma dar, oameni priceputi! Departe de Dumnezeu nedreptatea, departe de Cel Atotputernic faradelegea! 34.11 El da omului dupa faptele lui, rasplateste fiecaruia dupa caile lui. 34.12 Nu, negresit, Dumnezeu nu savarseste faradelegea; Cel Atotputernic nu calca dreptatea. 34.13 Cine L-a insarcinat sa carmuiasca pamantul? Cine I-a dat lumea in grija Lui? 34.14 Daca nu s-ar gandi decat la El, daca Si-ar lua inapoi duhul si suflarea~ 34.15 tot ce este carne ar pieri deodata, si omul s-ar intoarce in tarana. 34.16 Daca ai pricepere, asculta lucrul acesta, ia aminte la glasul cuvintelor mele! 34.17 Oare ar putea sa domneasca un vrajmas al dreptatii? Si vei osandi tu pe Cel drept, pe Cel puternic~ 34.18 care striga catre imparati: Netrebnicilor! Si catre domnitori: Nelegiuitilor! 34.19 Care nu cauta la fata celor mari, si nu face deosebire intre bogat si sarac, pentru ca toti sunt lucrarea mainilor Lui? 34.20 Intr-o clipa, ei isi pierd viata. La miezul noptii, un popor se clatina si piere. Cel puternic piere, fara amestecul mainii vreunui om. 34.21 Caci Dumnezeu vede purtarea tuturor, priveste pasii fiecaruia. 34.22 Nu este nici intuneric, nici umbra a mortii, unde sa se poata ascunde cei ce fac faradelegea. 34.23 Dumnezeu n-are nevoie sa priveasca multa vreme, ca sa traga pe un om la judecata inaintea Lui. 34.24 El zdrobeste pe cei mari fara cercetare, si pune pe altii in locul lor. 34.25 Caci El cunoaste faptele lor: noaptea ii rastoarna, sunt zdrobiti. 34.26 Ii loveste ca pe niste nelegiuiti, in fata tuturor. 34.27 Abatandu-se de la El, si parasind toate caile Lui~ 34.28 ei au facut sa se inalte la Dumnezeu strigatul saracului. I-au indreptat luarea aminte la strigatul celui nenorocit. 34.29 Daca da El pace, cine poate s-o tulbure? Daca Isi ascunde El Fata, cine poate sa-L vada? La fel se poarta fie cu un popor, fie cu un om~ 34.30 pentru ca nelegiuitul sa nu mai stapaneasca si sa nu mai fie o cursa pentru popor. 34.31 Caci a zis el vreodata lui Dumnezeu: Am fost pedepsit, nu voi mai pacatui; 34.32 arata-mi ce nu vad; daca am facut nedreptati, nu voi mai face? 34.33 Oare dupa parerea ta va face Dumnezeu dreptate? Tu lepezi, tu alegi, si nu eu; Spune dar ce stii! 34.34 Oamenii cu pricepere vor fi de parerea mea, inteleptul care m-asculta va gandi ca mine: 34.35 Iov vorbeste fara pricepere, si cuvantarile lui sunt lipsite de judecata. 34.36 Sa fie incercat dar mai departe, fiindca raspunde ca cei rai! 34.37 Caci adauga la greselile lui pacate noi; bate din palme in mijlocul nostru, isi inmulteste cuvintele impotriva lui Dumnezeu.
35.1 Elihu a luat din nou cuvantul, si a zis: 35.2 Iti inchipui ca ai dreptate, si crezi ca te indreptatesti inaintea lui Dumnezeu~ 35.3 cand zici: La ce-mi foloseste, ce castig am ca nu pacatuiesc? 35.4 Iti voi raspunde si la aceasta, tie, si prietenilor tai totodata. 35.5 Uita-te spre ceruri, si priveste! Vezi norii, cat de sus sunt fata de tine? 35.6 Daca pacatuiesti, ce rau Ii faci Lui? Si cand pacatele ti se inmultesc, ce-I faci Lui? 35.7 Daca esti drept, ce-I dai Lui? Ce primeste El din mana ta? 35.8 Rautatea ta nu poate vatama decat semenului tau, dreptatea ta nu foloseste decat fiului omului. 35.9 Oamenii striga impotriva multimii apasatorilor, se plang de silnicia multora; 35.10 dar nici unul nu zice: Unde este Dumnezeu, Facatorul meu, care ne insufla cantari de veselie noaptea~ 35.11 care ne invata mai mult decat pe dobitoacele pamantului, si ne da mai multa pricepere decat pasarilor cerului? 35.12 Sa tot strige ei atunci, caci Dumnezeu nu raspunde, din pricina mandriei celor rai. 35.13 Degeaba striga, caci Dumnezeu n-asculta, Cel Atotputernic nu ia aminte. 35.14 Macar ca zici ca nu-L vezi, totusi pricina ta este inaintea Lui: asteapta-L! 35.15 Dar, pentru ca mania Lui nu pedepseste inca, nu inseamna ca putin Ii pasa de nelegiuire. 35.16 Asa ca Iov isi deschide gura degeaba, si spune o multime de vorbe fara rost.
36.1 Elihu a urmat si a zis: 36.2 Asteapta putin, si voi urma, caci mai am inca de vorbit pentru Dumnezeu. 36.3 Imi voi lua temeiurile de departe, si voi dovedi dreptatea Ziditorului meu. 36.4 Fii incredintat, cuvantarile mele nu sunt minciuni, ci ai a face cu un om cu simtaminte curate. 36.5 Dumnezeu este puternic, dar nu leapada pe nimeni; si este puternic prin taria priceperii Lui. 36.6 El nu lasa pe cel rau sa traiasca, si face dreptate celui nenorocit. 36.7 Nu-Si intoarce ochii de asupra celor fara prihana, si-i pune pe scaunul de domnie cu imparatii, ii aseaza pentru totdeauna ca sa domneasca. 36.8 Se intampla sa cada in lanturi, si sa fie prinsi in legaturile nenorocirii? 36.9 Le pune inainte faptele lor, faradelegile lor, mandria lor. 36.10 Ii instiinteaza ca sa se indrepte, ii indeamna sa se intoarca de la nelegiuire. 36.11 Daca asculta si se supun, isi sfarsesc zilele in fericire, si anii in bucurie. 36.12 Daca n-asculta, pier ucisi de sabie, mor in orbirea lor. 36.13 Nelegiuitii se manie, nu striga catre Dumnezeu cand ii inlantuie; 36.14 isi pierd viata in tinerete, mor ca cei desfranati. 36.15 Dar Dumnezeu scapa pe cel nenorocit prin nenorocirea lui, si prin suferinta il instiinteaza. 36.16 Si pe tine te va scoate din stramtoare, ca sa te puna la loc larg, in slobozenie deplina, si masa ta va fi incarcata cu bucate gustoase. 36.17 Dar daca-ti aperi pricina ca un nelegiuit, pedeapsa este nedezlipita de pricina ta. 36.18 Supararea sa nu te impinga la batjocura, si marimea pretului rascumpararii sa nu te duca in ratacire! 36.19 Oare ar ajunge strigatele tale sa te scoata din necaz, si chiar toate puterile pe care le-ai putea desfasura? 36.20 Nu suspina dupa noapte, care ia popoarele din locul lor. 36.21 Fereste-te sa faci rau, caci suferinta te indeamna la rau. 36.22 Dumnezeu este mare in puterea Lui; cine ar putea sa invete pe altii ca El? 36.23 Cine Ii cere socoteala de caile Lui, si cine indrazneste sa-I spuna: Faci rau? 36.24 Nu uita sa lauzi faptele Lui, pe care toti oamenii trebuie sa le mareasca! 36.25 Orice om le priveste, fiecare muritor le vede de departe. 36.26 Iata ce mare e Dumnezeu! Dar noi nu-L putem pricepe, numarul anilor Lui nimeni nu l-a patruns. 36.27 Caci El trage la El picaturile de apa, le preface in abur si da ploaia~ 36.28 pe care norii o strecoara, si o picura peste multimea oamenilor. 36.29 Si cine poate pricepe ruperea norului, si bubuitul cortului Sau? 36.30 Iata, El Isi intinde lumina in jurul Lui, si acopera adancimile marii. 36.31 Prin aceste mijloace, El judeca popoarele, si da belsug de hrana. 36.32 Ia fulgerul in mana, si-l arunca asupra potrivnicilor Lui. 36.33 Da de veste ca e de fata printr-un bubuit, si pana si turmele Ii simt apropierea.
37.1 La auzul acestor lucruri imi tremura inima de tot, si sare din locul ei. 37.2 Ascultati, ascultati traznetul tunetului Sau, bubuitul care iese din gura Lui! 37.3 Il rostogoleste pe toata intinderea cerurilor, si fulgerul Lui lumineaza pana la marginile pamantului. 37.4 Apoi se aude un bubuit, tuna cu glasul Lui maret; si nu mai opreste fulgerul, de indata ce rasuna glasul Lui. 37.5 Dumnezeu tuna cu glasul Lui in chip minunat; face lucruri mari pe care noi nu le intelegem. 37.6 El zice zapezii: Cazi pe pamant! Zice acelasi lucru ploii, chiar si celor mai puternice ploi. 37.7 Pecetluieste mana tuturor oamenilor, pentru ca toti sa se recunoasca de fapturi ale Lui. 37.8 Fiara salbatica se trage intr-o pestera, si se culca in vizuina ei. 37.9 Vijelia vine de la miazazi, si frigul, din vanturile de la miazanoapte. 37.10 Dumnezeu, prin suflarea Lui, face gheata, si micsoreaza locul apelor mari. 37.11 Incarca norii cu aburi, si-i risipeste scanteietori; 37.12 miscarea lor se indreapta dupa planurile Lui, pentru implinirea a tot ce le porunceste El pe fata pamantului locuit. 37.13 Ii face sa para ca o nuia cu care loveste pamantul, sau ca un semn al dragostei Lui. 37.14 Iov, ia aminte la aceste lucruri! Priveste linistit minunile lui Dumnezeu! 37.15 Stii cum carmuieste Dumnezeu norii, si cum face sa straluceasca din ei fulgerul Sau? 37.16 Intelegi tu plutirea norilor, minunile Aceluia a carui stiinta este desavarsita? 37.17 Stii pentru ce ti se incalzesc vesmintele, cand se odihneste pamantul de vantul de miazazi? 37.18 Poti tu sa intinzi cerurile ca El, tari ca o oglinda turnata? 37.19 Arata-ne ce trebuie sa-I spunem. Caci suntem prea nestiutori ca sa-I putem vorbi. 37.20 Cine-I va da de veste ca Ii voi vorbi? Dar care este omul care-si doreste pierderea? 37.21 Acum, fireste, nu putem vedea lumina soarelui care straluceste in dosul norilor, dar va trece un vant si-l va curati; 37.22 de la miaza-noapte ne vine aurora, si ce infricosata este maretia care inconjoara pe Dumnezeu! 37.23 Pe Cel Atotputernic nu-L putem ajunge, caci este mare in tarie, dar dreptul si dreptatea deplina El nu le frange. 37.24 De aceea oamenii trebuie sa se teama de El; El nu-Si indreapta privirile spre cei ce se cred intelepti.
38.1 Domnul a raspuns lui Iov din mijlocul furtunii, si a zis: 38.2 Cine este cel ce Imi intuneca planurile, prin cuvantari fara pricepere? 38.3 Incinge-ti mijlocul ca un viteaz, ca Eu sa te intreb, si tu sa Ma inveti. 38.4 Unde erai tu cand am intemeiat pamantul? Spune, daca ai pricepere. 38.5 Cine i-a hotarat masurile, stii? Sau cine a intins franghia de masurat peste el? 38.6 Pe ce sunt sprijinite temeliile lui? Sau cine i-a pus piatra din capul unghiului~ 38.7 atunci cand stelele diminetii izbucneau in cantari de bucurie, si cand toti fiii lui Dumnezeu scoteau strigate de veselie? 38.8 Cine a inchis marea cu porti, cand s-a aruncat din pantecele mamei ei? 38.9 Cand i-am facut haina din nori, si scutece din intuneric; 38.10 cand i-am pus hotar, si cand i-am pus zavoare si porti; 38.11 cand am zis: Pana aici sa vii, sa nu treci mai departe; aici sa ti se opreasca mandria valurilor tale? 38.12 De cand esti, ai poruncit tu diminetii? Ai aratat zorilor locul lor~ 38.13 ca sa apuce capetele pamantului, si sa scuture pe cei rai de pe el? 38.14 Ca pamantul sa se schimbe ca lutul pe care se pune o pecete, si toate lucrurile sa se arate imbracate ca in haina lor adevarata? 38.15 Pentru ca cei rai sa fie lipsiti de lumina lor, si bratul care se ridica sa fie zdrobit? 38.16 Ai patruns tu pana la izvoarele marii? Sau te-ai plimbat tu prin fundurile adancului? 38.17 Ti s-au deschis portile mortii? Sau ai vazut tu portile umbrei mortii? 38.18 Ai cuprins tu cu privirea intinderea pamantului? Vorbeste, daca stii toate aceste lucruri. 38.19 Unde este drumul care duce la locasul luminii? Si intunericul unde isi are locuinta? 38.20 Poti sa le urmaresti pana la hotarul lor, si sa cunosti cararile locuintei lor? 38.21 Stii, caci atunci erai nascut, si numarul zilelor tale este mare! 38.22 Ai ajuns tu pana la camarile zapezii? Ai vazut tu camarile grindinii~ 38.23 pe care le pastrez pentru vremurile de stramtoare, pentru zilele de razboi si de batalie? 38.24 Pe ce cale se imparte lumina? Si pe ce cale se imprastie vantul de rasarit pe pamant? 38.25 Cine a deschis un loc de scurgere ploii, si a insemnat drumul fulgerului si al tunetului~ 38.26 pentru ca sa cada ploaia pe un pamant fara locuitori, pe un pustiu unde nu sunt oameni; 38.27 pentru ca sa adape locurile pustii si uscate, si ca sa faca sa incolteasca si sa rasara iarba? 38.28 Are ploaia tata? Cine da nastere picaturilor de roua? 38.29 Din al cui san iese gheata, si cine naste promoroaca cerului~ 38.30 ca apele sa se ingroase ca o piatra, si fata adancului sa se intareasca? 38.31 Poti sa innozi tu legaturile Gainusei, sau sa dezlegi franghiile Orionului? 38.32 Tu faci sa iasa la vremea lor semnele zodiacului, si tu carmuiesti Ursul mare cu puii lui? 38.33 Cunosti tu legile cerului? Sau tu ii oranduiesti stapanirea pe pamant? 38.34 Iti inalti tu glasul pana la nori, ca sa chemi sa te acopere rauri de ape? 38.35 Poti tu sa arunci fulgerele, ca sa plece? Iti zic ele: Iata-ne? 38.36 Cine a pus intelepciunea in negura norilor, sau cine a dat pricepere intocmirii vazduhului? 38.37 Cine poate sa numere norii cu intelepciune, si sa verse burdufurile cerurilor~ 38.38 pentru ca sa inceapa pulberea sa faca noroi, si bulgarii de pamant sa se lipeasca impreuna? 38.39 Tu izgonesti prada pentru leoaica, si tu potolesti foamea puilor de lei~ 38.40 cand stau ghemuiti in vizuina lor, cand stau la panda in culcusul lor? 38.41 Cine pregateste corbului hrana, cand puii lui striga spre Dumnezeu, cand umbla rataciti si flamanzi?
39.1 Stii tu cand isi fac caprele salbatice puii? Vezi tu pe cerboaice cand fata? 39.2 Numeri tu lunile in care sunt insarcinate, si cunosti tu vremea cand nasc? 39.3 Ele se pleaca, fata puii, si scapa iute de durerile lor. 39.4 Puii lor prind vlaga si cresc sub cerul slobod, pleaca, si nu se mai intorc la ele. 39.5 Cine a lasat slobod magarul salbatic, izbavindu-l de orice legatura? 39.6 I-am dat ca locuinta pustiul, si pamantul sarac ca locas. 39.7 El rade de zarva cetatilor, si n-aude strigatele stapanului, care-l mana. 39.8 Strabate muntii ca sa-si gaseasca hrana, si umbla dupa tot ce este verde. 39.9 Vrea bivolul salbatic sa fie in slujba ta? Si sta el noaptea la ieslea ta? 39.10 Il poti lega tu cu o funie, ca sa traga o brazda? Merge el dupa tine, ca sa grapeze bulgarii din vai? 39.11 Te increzi tu in el, pentru ca puterea lui este mare? Si-i lasi tu grija lucrarilor tale? 39.12 Te lasi tu pe el, pentru caratul roadelor tale, ca sa le stranga in aria ta? 39.13 Aripa strutului bate cu veselie, de-ai zice ca este aripa si penisul berzei. 39.14 Dar strutoaica isi incredinteaza pamantului ouale, si le lasa sa se incalzeasca in nisip. 39.15 Ea uita ca piciorul le poate strivi, ca o fiara de camp le poate calca in picioare. 39.16 Este aspra cu puii sai de parca nici n-ar fi ai ei. Ca s-a trudit degeaba, nu-i pasa nicidecum! 39.17 Caci Dumnezeu nu i-a dat intelepciune, si nu i-a facut parte de pricepere. 39.18 Cand se scoala si porneste, rade de cal si de calaretul lui. 39.19 Tu dai putere calului, si-i imbraci gatul cu o coama ce falfaie? 39.20 Tu-l faci sa sara ca lacusta? Nechezatul lui puternic raspandeste groaza. 39.21 Scurma pamantul, si, mandru de puterea lui, se arunca asupra celor inarmati; 39.22 isi bate joc de frica, nu se teme, si nu se da inapoi dinaintea sabiei. 39.23 Zanganeste tolba cu sageti pe el, sulita si lancea stralucesc~ 39.24 fierbe de aprindere, mananca pamantul, n-are astampar cand rasuna trambita. 39.25 La sunetul trambitei parca zice: Inainte! De departe miroase batalia, glasul ca de tunet ai capeteniilor si strigatele de lupta. 39.26 Oare prin priceperea ta isi ia uliul zborul, si isi intinde aripile spre miazazi? 39.27 Oare din porunca ta se inalta vulturul, si isi aseaza cuibul pe inaltimi? 39.28 El locuieste in stanci, acolo isi are locuinta, pe varful zimtat al stancilor si pe varful muntilor. 39.29 De acolo descopera el prada, si isi cufunda privirile in departare dupa ea. 39.30 Puii lui ii beau sangele; si acolo unde sunt hoituri, acolo-i si vulturul.
40.1 Domnul, a vorbit lui Iov, si a zis: 40.2 Esti incredintat acum tu, care vorbesti impotriva Celui Atotputernic? Tu care mustri pe Dumnezeu, mai ai vreun raspuns de dat? 40.3 Iov a raspuns Domnului, si a zis: 40.4 Iata, eu sunt prea mic; ce sa-Ti raspund? Imi pun mana la gura. 40.5 Am vorbit odata, si nu voi mai raspunde; de doua ori, si nu voi mai adauga nimic. 40.6 Domnul a raspuns lui Iov din mijlocul furtunii, si a zis: 40.7 Incinge-ti mijlocul ca un viteaz; ca Eu sa te intreb, si tu sa Ma inveti. 40.8 Vrei sa nimicesti pana si dreptatea Mea? Si sa Ma osandesti, ca sa-ti scoti dreptatea? 40.9 Ai tu un brat ca al lui Dumnezeu, si un glas de tunet ca al Lui? 40.10 Impodobeste-te cu maretie si marime, imbraca-te cu stralucire si cu slava! 40.11 Varsa-ti valurile maniei tale, si doboara cu o privire pe cei trufasi! 40.12 Smereste cu o privire pe cei trufasi, zdrobeste pe loc pe cei rai~ 40.13 ascunde-i pe toti impreuna in tarana, inveleste-le fata in intuneric! 40.14 Si atunci voi aduce si Eu lauda puterii dreptei tale. 40.15 Uita-te la hipopotamul, caruia i-am dat viata ca si tie! El mananca iarba ca boul. 40.16 Uita-te ce tarie are in coapse, si ce putere are in muschii pantecelui sau! 40.17 Isi indoaie coada tare ca un cedru, si vinele coapselor lui sunt intretesute. 40.18 Oasele lui sunt ca niste tevi de arama, madularele lui sunt ca niste drugi de fier. 40.19 El este cea mai mare dintre lucrarile lui Dumnezeu. Cel ce l-a facut l-a inzestrat cu o sulita. 40.20 El isi gaseste hrana in munti, unde se joaca toate fiarele campului. 40.21 Se culca sub lotus, in mijlocul trestiilor si mlastinilor. 40.22 Desisul lotusului il acopera cu umbra lui, salciile paraului il inconjoara. 40.23 Daca se intampla ca raul sa iasa din matca, el nu fuge: chiar de s-ar napusti Iordanul in gatlejul lui, el ar ramane linistit. 40.24 Crezi ca-l poti prinde lovindu-l in fata? Sau crezi ca-i vei putea strapunge nasul cu ajutorul laturilor?
41.1 Poti tu sa prinzi Leviatanul cu undita? Sau sa-i legi limba cu o funie? 41.2 Ii vei putea petrece papura prin nari? Sau sa-i strapungi cu un carlig falca? 41.3 Iti va face el multe rugaminti? Iti va vorbi el cu un glas dulce? 41.4 Va face el un legamant cu tine. ca sa-ti fie rob pe vecie? 41.5 Te vei juca tu cu el ca si cu o pasare? Il vei lega tu, ca sa-ti inveselesti fetele? 41.6 Fac pescarii negot cu el? Il impart ei intre negustori? 41.7 Ii vei acoperi pielea cu tepuse, si capul cu cangi? 41.8 Ridica-ti numai mana impotriva lui, si nu-ti va mai veni gust sa-l lovesti. 41.9 Iata ca esti inselat in asteptarea ta de a-l prinde: numai sa-l vezi, si cazi la pamant! 41.10 Nimeni nu este atat de indraznet ca sa-l intarate. Cine Mi s-ar impotrivi in fata? 41.11 Cui sunt dator, ca sa-i platesc? Sub cer totul este al Meu. 41.12 Vreau sa mai vorbesc iarasi de madularele lui, si de taria lui, si de frumusetea intocmirii lui. 41.13 Cine-i va putea ridica vesmantul? Cine va putea patrunde intre falcile lui? 41.14 Cine va putea deschide portile gurii lui? Sirurile dintilor lui cat sunt de inspaimantatoare! 41.15 Scuturile lui marete si puternice, sunt unite impreuna ca printr-o pecete; 41.16 se tin unul de altul, si nici aerul n-ar putea trece printre ele. 41.17 Sunt ca niste frati care se imbratiseaza, se apuca, si raman nedespartiti. 41.18 Stranuturile lui fac sa straluceasca lumina; ochii lui sunt ca geana zorilor. 41.19 Din gura lui tasnesc flacari, scapara scantei de foc din ea. 41.20 Din narile lui iese fum, ca dintr-un vas care fierbe, ca dintr-o caldare fierbinte. 41.21 Suflarea lui aprinde carbunii, si gura lui arunca flacari. 41.22 Taria lui sta in grumaz, si inaintea lui sare groaza. 41.23 Partile lui cele carnoase se tin impreuna, ca turnate pe el, neclintite. 41.24 Inima lui este tare ca piatra, tare ca piatra de moara care sta dedesubt. 41.25 Cand se scoala el, tremura vitejii, si spaima ii pune pe fuga. 41.26 Degeaba este lovit cu sabia; caci sulita, sageata si pavaza nu folosesc la nimic. 41.27 Pentru el fierul este ca paiul, arama, ca lemnul putred. 41.28 Sageata nu-l pune pe fuga, pietrele din prastie sunt ca pleava pentru el. 41.29 Nu vede in ghioaga decat un fir de pai, si rade la suieratul sagetilor. 41.30 Sub pantecele lui sunt tepi ascutiti: ai zice ca este o grapa intinsa peste noroi. 41.31 Face sa clocoteasca fundul marii ca un cazan, si-l clatina ca pe un vas plin cu mir. 41.32 In urma el lasa o carare luminoasa; si adancul pare ca pletele unui batran. 41.33 Pe pamant nimic nu-i este stapan; este facut, ca sa nu se teama de nimic. 41.34 Priveste cu dispret tot ce este inaltat, este imparatul celor mai mandre dobitoace.
42.1 Iov a raspuns Domnului, si a zis: 42.2 Stiu ca Tu poti totul, si ca nimic nu poate sta impotriva gandurilor Tale. 42.3 Cine este acela care are nebunia sa-Mi intunece planurile? Da, am vorbit, fara sa le inteleg, de minuni, care sunt mai presus de mine si pe care nu le pricep. 42.4 Asculta-Ma, si voi vorbi; te voi intreba, si Ma vei invata. 42.5 Urechea mea auzise vorbindu-se de Tine; dar acum ochiul meu Te-a vazut. 42.6 De aceea mi-e scarba de mine si ma pocaiesc in tarana si cenusa. 42.7 Dupa ce a vorbit Domnul aceste cuvinte lui Iov, a zis lui Elifaz din Teman: Mania Mea S-a aprins impotriva ta si impotriva celor doi prieteni ai tai, pentru ca n-ati vorbit asa de drept de Mine, cum a vorbit robul Meu Iov. 42.8 Luati acum sapte vitei si sapte berbeci, duceti-va la robul Meu Iov, si aduceti o ardere de tot pentru voi. Robul Meu Iov sa se roage pentru voi, si numai in vederea lui nu va voi face dupa nebunia voastra; caci n-ati vorbit asa de drept despre Mine, cum a vorbit robul Meu Iov. 42.9 Elifaz din Teman, Bildad din Suah, si Tofar din Naama s-au dus si au facut cum le spusese Domnul. Si Domnul a ascultat rugaciunea lui Iov. 42.10 Domnul a adus pe Iov iarasi in starea lui de la inceput, dupa ce s-a rugat Iov pentru prietenii sai. Si Domnul i-a dat inapoi indoit decat tot ce avusese. 42.11 Fratii, surorile, si vechii prieteni ai lui Iov au venit toti sa-l vada, si au mancat cu el in casa. L-au plans si l-au mangaiat pentru toate nenorocirile, pe care le trimisese Domnul peste el, si fiecare i-a dat un chesita si un inel de aur. 42.12 In cei din urma ani ai sai, Iov a primit de la Domnul mai multe binecuvantari decat primise in cei dintai. A avut patrusprezece mii de oi, sase mii de camile, o mie de perechi de boi, si o mie de magarite. 42.13 A avut sapte fii si trei fete; 42.14 celei dintai i-a pus numele Iemima, celei de a doua Chetia, si celei de a treia Cheren-Hapuc. 42.15 In toata tara nu erau femei asa de frumoase ca fetele lui Iov. Tatal lor le-a dat o parte de mostenire printre fratii lor. 42.16 Iov a mai trait dupa aceea o suta patruzeci de ani, si a vazut pe fiii sai si pe fiii fiilor sai pana la al patrulea neam. 42.17 Si Iov a murit batran si satul de zile.
1.1 Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor rai, nu se opreste pe calea celor pacatosi, si nu se aseaza pe scaunul celor batjocoritori! 1.2 Ci isi gaseste placerea in Legea Domnului, si zi si noapte cugeta la Legea Lui! 1.3 El este ca un pom sadit langa un izvor de apa, care isi da rodul la vremea lui, si ale carui frunze nu se vestejesc: tot ce incepe, duce la bun sfarsit. 1.4 Nu tot asa este cu cei rai: ci ei sunt ca pleava, pe care o spulbera vantul. 1.5 De aceea cei rai nu pot tine capul sus in ziua judecatii, nici pacatosii in adunarea celor neprihaniti. 1.6 Caci Domnul cunoaste calea celor neprihaniti, dar calea pacatosilor duce la pieire.
2.1 Pentru ce se intarata neamurile, si pentru ce cugeta popoarele lucruri desarte? 2.2 Imparatii pamantului se rascoala, si domnitorii se sfatuiesc impreuna impotriva Domnului si impotriva Unsului Sau, zicand: 2.3 Sa le rupem legaturile si sa scapam de lanturile lor! 2.4 Cel ce sta in ceruri rade, Domnul Isi bate joc de ei. 2.5 Apoi, in mania Lui, le vorbeste, si-i ingrozeste cu urgia Sa, zicand: 2.6 Totusi, Eu am uns pe Imparatul Meu pe Sion, muntele Meu cel sfant. 2.7 Eu voi vesti hotararea Lui, zice Unsul Domnul Mi-a zis: Tu esti Fiul Meu! Astazi Te-am nascut. 2.8 Cere-Mi, si-Ti voi da neamurile de mostenire, si marginile pamantului in stapanire! 2.9 Tu le vei zdrobi cu un toiag de fier, si le vei sfarama ca pe vasul unui olar. 2.10 Acum dar, imparati, purtati-va cu intelepciune! Luati invatatura, judecatorii pamantului! 2.11 Slujiti Domnului cu frica, si bucurati-va, tremurand. 2.12 Sarutati pe Fiul, ca sa nu Se manie, si sa nu pieriti pe calea voastra, caci mania Lui este gata sa se aprinda! Ferice de toti cati se incred in El!
3.1 Doamne, ce multi sunt vrajmasii mei! Ce multime se scoala impotriva mea! 3.2 Cat de multi zic despre mine: Nu mai este scapare pentru el la Dumnezeu! 3.3 Dar, Tu, Doamne, Tu esti scutul meu, Tu esti slava mea, si Tu imi inalti capul! 3.4 Eu strig cu glasul meu catre Domnul, si El imi raspunde din muntele Lui cel sfant. 3.5 Ma culc, adorm, si ma destept iarasi, caci Domnul este sprijinul meu. 3.6 Nu ma tem de zecile de mii de popoare, care ma impresoara din toate partile. 3.7 Scoala-Te, Doamne! Scapa-ma, Dumnezeule! Caci Tu bati peste obraz pe toti vrajmasii mei, si zdrobesti dintii celor rai. 3.8 La Domnul este scaparea: binecuvantarea Ta sa fie peste poporul Tau.
4.1 Raspunde-mi, cand strig, Dumnezeul neprihanirii mele: scoate-ma la loc larg, cand sunt la stramtoare! Ai mila, de mine, asculta-mi rugaciunea! 4.2 Fiii oamenilor, pana cand va fi batjocorita slava mea? Pana cand veti iubi desertaciunea, si veti umbla dupa minciuni? (Oprire.) 4.3 Sa stiti ca Domnul Si-a ales un om pe care-l iubeste: Domnul aude cand strig catre El. 4.4 Cutremurati-va, si nu pacatuiti! Spuneti lucrul acesta in inimile voastre cand stati in pat: apoi taceti. 4.5 Aduceti jertfe neprihanite, si incredeti-va in Domnul. 4.6 Multi zic: Cine ne va arata fericirea? Eu insa zic: Fa sa rasara peste noi lumina Fetei Tale, Doamne! 4.7 Tu-mi dai mai multa bucurie in inima mea, decat au ei cand li se inmulteste rodul graului si al vinului. 4.8 Eu ma culc si adorm in pace, caci numai Tu, Doamne, imi dai liniste deplina in locuinta mea.
5.1 Pleaca-Ti urechea la cuvintele mele, Doamne! Asculta suspinele mele! 5.2 Ia aminte la strigatele mele, Imparatul meu si Dumnezeul meu, caci catre Tine ma rog! 5.3 Doamne, auzi-mi glasul, dimineata! Dimineata eu imi indrept rugaciunea spre Tine, si astept. 5.4 Caci Tu nu esti un Dumnezeu caruia sa-I placa raul; cel rau nu poate locui langa Tine. 5.5 Nebunii nu pot sa stea in preajma ochilor Tai; Tu urasti pe cei ce fac faradelegea~ 5.6 si pierzi pe cei mincinosi; Domnul uraste pe oamenii care varsa sange si inseala. 5.7 Dar eu, prin indurarea Ta cea mare, pot sa intru in casa Ta, si sa ma inchin cu frica in Templul Tau cel sfant. 5.8 Doamne, calauzeste-ma pe calea placuta Tie, din pricina vrajmasilor mei! Netezeste calea Ta sub pasii mei. 5.9 Caci nu este nimic adevarat in gura lor; inima le este plina de rautate, gatlejul le este un mormant deschis, si pe limba au vorbe lingusitoare. 5.10 Loveste-i ca pe niste vinovati, Dumnezeule! Fa-i sa cada prin insesi sfaturile lor. Prabuseste-i in mijlocul pacatelor lor fara numar! Caci se razvratesc impotriva Ta. 5.11 Atunci toti cei ce se incred in Tine, se vor bucura, se vor inveseli totdeauna, caci Tu ii vei ocroti. Tu vei fi bucuria celor ce iubesc Numele Tau. 5.12 Caci Tu binecuvantezi pe cel neprihanit, Doamne, si-l inconjuri cu bunavointa Ta, cum l-ai inconjura cu un scut.
6.1 Doamne, nu ma pedepsi cu mania Ta, si nu ma mustra cu urgia Ta. 6.2 Ai mila de mine, Doamne, caci ma ofilesc! Vindeca-ma, Doamne, caci imi tremura oasele. 6.3 Sufletul mi-i ingrozit de tot; si Tu, Doamne, pana cand vei zabovi sa Te induri de mine? 6.4 Intoarce-Te, Doamne, izbaveste-mi sufletul! Mantuieste-ma, pentru indurarea Ta! 6.5 Caci cel ce moare nu-si mai aduce aminte de Tine; si cine Te va lauda in locuinta mortilor? 6.6 Nu mai pot gemand! In fiecare noapte imi stropesc asternutul, si-mi scald patul in lacrimi. 6.7 Mi s-a sub fata de intristare, si a imbatranit din pricina tuturor celor ce ma prigonesc. 6.8 Departati-va de la mine, toti cei ce faceti raul! Caci Domnul a auzit glasul plangerii mele! 6.9 Domnul imi asculta cererile, si Domnul imi primeste rugaciunea! 6.10 Toti vrajmasii mei vor fi acoperiti de rusine, si cuprinsi de spaima; intr-o clipa vor da inapoi, acoperiti de rusine.
7.1 Doamne, Dumnezeule, in Tine imi caut scaparea! Scapa-ma de toti prigonitorii mei si izbaveste-ma~ 7.2 ca sa nu ma sfasie ca un leu, care inghite fara sa sara cineva in ajutor. 7.3 Doamne, Dumnezeule, daca am facut un astfel de rau, daca este faradelege pe mainile mele~ 7.4 daca am rasplatit cu rau pe cel ce traia in pace cu mine, si n-am izbavit pe cel ce ma asuprea fara temei~ 7.5 atunci: sa ma urmareasca vrajmasul si sa m-ajunga, sa-mi calce viata la pamant, si slava mea in pulbere sa mi-o arunce! (Oprire). 7.6 Scoala-Te, Doamne, cu mania Ta! Scoala-Te impotriva urgiei potrivnicilor mei, trezeste-Te ca sa-mi ajuti, si randuieste o judecata! 7.7 Sa Te inconjure adunarea popoarelor, si sezi mai sus decat ea, la inaltime! 7.8 Domnul judeca popoarele: fa-mi dreptate Doamne, dupa neprihanirea si nevinovatia mea! 7.9 Ah! pune odata capat rautatii celor rai, si intareste pe cel neprihanit, Tu, care cercetezi inimile si rarunchii, Dumnezeule drepte! 7.10 Scutul meu este in Dumnezeu, care mantuieste pe cei cu inima curata. 7.11 Dumnezeu este un judecator drept, un Dumnezeu care Se manie in orice vreme. 7.12 Daca cel rau nu se intoarce la Dumnezeu, Dumnezeu isi ascute sabia, Isi incordeaza arcul, si-l ocheste~ 7.13 indrepta asupra lui sageti omoratoare si-i arunca sageti arzatoare! 7.14 Iata ca cel rau pregateste raul, zamisleste faradelegea, si naste inselaciunea: 7.15 face o groapa, o sapa, si tot el cade in groapa pe care a facut-o. 7.16 Faradelegea pe care a urzit-o, se intoarce asupra capului lui, si silnicia pe care a facut-o, se pogoara inapoi pe teasta capului lui. 7.17 Eu voi lauda pe Domnul pentru dreptatea Lui, si voi canta Numele Domnului, Numele Celui Preainalt.
8.1 Doamne, Dumnezeul nostru, cat de minunat este Numele Tau pe tot pamantul! Slava Ta se inalta mai presus de ceruri. 8.2 Din gura copiilor si a celor ce sug la tata, Ti-ai scos o intaritura de aparare impotriva potrivnicilor tai, ca sa astupi gura vrajmasului si omului cu dor de razbunare. 8.3 Cand privesc cerurile lucrarea mainilor Tale luna si stelele pe care le-ai facut~ 8.4 imi zic: Ce este omul, ca sa Te gandesti la el? Si fiul omului, ca sa-l bagi in seama? 8.5 L-ai facut cu putin mai prejos decat Dumnezeu, si l-ai incununat cu slava si cu cinste. 8.6 I-ai dat stapanire peste lucrurile mainilor Tale, toate le-ai pus sub picioarele lui: 8.7 oile si boii laolalta, fiarele campului~ 8.8 pasarile cerului si pestii marii, tot ce strabate cararile marilor. 8.9 Doamne, Dumnezeul nostru, cat de minunat este Numele Tau pe tot pamantul!
9.1 Voi lauda pe Domnul din toata inima mea, voi istorisi toate minunile Lui. 9.2 Voi face din Tine bucuria si veselia mea, voi canta Numele tau, Dumnezeule Preainalte~ 9.3 pentru ca vrajmasii mei dau inapoi, se clatina, si pier dinaintea Ta. 9.4 caci Tu imi sprijinesti dreptatea si pricina mea, si stai pe scaunul Tau de domnie ca un judecator drept. 9.5 Tu pedepsesti neamurile, nimicesti pe cel rau, le stergi numele pentru totdeauna si pe vecie. 9.6 S-au dus vrajmasii! N-au ramas din ei decat niste daramaturi vesnice! Niste cetati daramate de Tine! Li s-a sters pomenirea! 9.7 Ei s-au dus, dar Domnul imparateste in veac, si Si-a pregatit scaunul de domnie pentru judecata. 9.8 El judeca lumea cu dreptate, judeca popoarele cu nepartinire. 9.9 Domnul este scaparea celui asuprit, scapare la vreme de necaz. 9.10 Cei ce cunosc Numele Tau, se incred in Tine, caci Tu nu parasesti pe cei ce Te cauta, Doamne! 9.11 Cantati Domnului, care imparateste in Sion, vestiti printre popoare ispravile Lui! 9.12 Caci El razbuna sangele varsat, si Isi aduce aminte de cei nenorociti, nu uita strigatele lor. 9.13 Ai mila de mine, Doamne! Vezi ticalosia in care ma aduc vrajmasii mei, si ridica-ma din portile mortii~ 9.14 ca sa vestesc toate laudele Tale, in portile fiicei Sionului, si sa ma bucur de mantuirea Ta. 9.15 Neamurile cad in groapa pe care au facut-o, si li se prinde piciorul in latul pe care l-au ascuns. 9.16 Domnul Se arata, face dreptate, si prinde pe cel rau in lucrul mainilor lui. (Joc de instrumente. Oprire.) 9.17 Cei rai se intorc la locuinta mortilor: toate neamurile care uita pe Dumnezeu. 9.18 Caci cel nenorocit nu este uitat pe vecie, nadejdea celor sarmani nu piere pe vecie. 9.19 Scoala-Te, Doamne, ca sa nu biruie omul; neamurile sa fie judecate inaintea Ta! 9.20 Arunca groaza in ei, Doamne, ca sa stie popoarele ca nu sunt decat oameni! (Oprire.)
10.1 Pentru ce stai asa de departe, Doamne? Pentru ce Te ascunzi la vreme de necaz? 10.2 Cel rau, in mandria lui, urmareste pe cei nenorociti, si ei cad jertfa curselor urzite de el. 10.3 Caci cel rau se faleste cu pofta lui, iar rapitorul batjocoreste si nesocoteste pe Domnul. 10.4 Cel rau zice cu trufie: Nu pedepseste Domnul! Nu este Dumnezeu! Iata toate gandurile lui. 10.5 Treburile ii merg bine in orice vreme; judecatile Tale sunt prea inalte pentru el, ca sa le poata vedea, si sufla cu dispret impotriva tuturor potrivnicilor lui. 10.6 El zice in inima lui: Nu ma clatin, in veci sunt scutit de nenorocire! 10.7 Gura ii este plina de blesteme, de inselatorii si de viclesuguri; si sub limba are rautate si faradelege. 10.8 Sta la panda langa sate, si ucide pe cel nevinovat in locuri dosnice: ochii lui pandesc pe cel nenorocit. 10.9 Sta la panda in ascunzatoarea lui, ca leul in vizuina: sta la panda sa prinda pe cel nenorocit. Il prinde, si-l trage in latul lui: 10.10 se indoaie, se pleaca, si-i cad saracii in gheare! 10.11 El zice in inima lui: Dumnezeu uita! Isi ascunde Fata si in veac nu va vedea! 10.12 Scoala-Te, Doamne, Dumnezeule, ridica mana! Nu uita pe cei nenorociti! 10.13 Pentru ce sa huleasca cel rau pe Dumnezeu? Pentru ce sa zica in inima lui ca Tu nu pedepsesti? 10.14 Dar Tu vezi; caci Tu privesti necazul si suferinta, ca sa iei in mana pricina lor. In nadejdea Ta se lasa cel nenorocit, si Tu vii in ajutor orfanului. 10.15 Zdrobeste bratul celui rau, pedepseste-i faradelegile, ca sa piara din ochii Tai! 10.16 Domnul este Imparat in veci de veci; neamurile sunt nimicite din tara Lui. 10.17 Tu auzi rugaciunile celor ce sufera, Doamne! Le intaresti inima, Iti pleci urechea spre ei~ 10.18 ca sa faci dreptate orfanului si celui asuprit, si ca sa nu mai insufle groaza omul cel luat din pamant.
11.1 La Domnul gasesc scapare! Cum puteti sa-mi spuneti: Fugi in muntii vostri, ca o pasare? 11.2 Caci iata ca cei rai incordeaza arcul, isi potrivesc sageata pe coarda, ca sa traga pe ascuns celor cu inima curata. 11.3 Si cand se surpa temeliile, ce ar putea sa mai faca cel neprihanit? 11.4 Domnul este in Templul Lui cel sfant, Domnul Isi are scaunul de domnie in ceruri. Ochii Lui privesc, si pleoapele Lui cerceteaza pe fiii oamenilor. 11.5 Domnul cearca pe cel neprihanit, dar uraste pe cel rau si pe cel ce iubeste silnicia. 11.6 Peste cei rai ploua carbuni, foc si pucioasa: un vant dogoritor, iata paharul de care au ei parte. 11.7 Caci Domnul este drept, iubeste dreptatea, si cei neprihaniti privesc Fata Lui.
12.1 Vino in ajutor, Doamne, caci se duc oamenii evlaviosi, pier credinciosii dintre fiii oamenilor. 12.2 Oamenii isi spun minciuni unii altora, pe buze au lucruri lingusitoare, vorbesc cu inima prefacuta. 12.3 Nimiceasca Domnul toate buzele lingusitoare, limba care vorbeste cu trufie~ 12.4 pe cei ce zic: Suntem tari cu limba noastra, caci buzele noastre sunt cu noi: cine ar putea sa fie stapan peste noi? 12.5 Pentru ca cei nenorociti sunt asupriti si pentru ca saracii gem, acum, zice Domnul, Ma scol, si aduc mantuire celor obijduiti. 12.6 Cuvintele Domnului sunt cuvinte curate, un argint lamurit in cuptor de pamant, si curatit de sapte ori. 12.7 Tu, Doamne, ii vei pazi, si-i vei apara de neamul acesta pe vecie. 12.8 Pretutindeni misuna cei rai, cand domneste ticalosia printre fiii oamenilor.
13.1 Pana cand, Doamne, ma vei uita neincetat? Pana cand Iti vei ascunde Fata de mine? 13.2 Pana cand voi avea sufletul plin de griji, si inima plina de necazuri in fiecare zi? Pana cand se va ridica vrajmasul meu impotriva mea? 13.3 Priveste, raspunde-mi, Doamne, Dumnezeul meu! Da lumina ochilor mei, ca sa n-adorm somnul mortii~ 13.4 ca sa nu zica vrajmasul meu: L-am biruit! Si sa nu se bucure potrivnicii mei, cand ma clatin. 13.5 Eu am incredere in bunatatea Ta, sunt cu inima vesela, din pricina mantuirii Tale: 13.6 cant Domnului, caci mi-a facut bine!
14.1 Nebunul zice in inima lui: Nu este Dumnezeu! S-au stricat oamenii, fac fapte urate; nu este nici unul care sa faca binele. 14.2 Domnul Se uita de la inaltimea cerurilor peste fiii oamenilor, sa vada de este vreunul care sa aiba pricepere, si care sa caute pe Dumnezeu. 14.3 Dar toti s-au ratacit, toti s-au dovedit niste netrebnici; nu este nici unul care sa faca binele, nici unul macar. 14.4 Si-au pierdut mintea toti cei ce savarsesc faradelegea, de mananca pe poporul Meu, cum mananca painea, si nu cheama pe Domnul? 14.5 Ei vor tremura de spaima, cand Se va arata Dumnezeu in mijlocul neamului neprihanit. 14.6 Radeti voi de nadejdea celui nenorocit dar scaparea lui este Domnul. 14.7 O! de ar porni din Sion izbavirea lui Israel!
15.1 Doamne, cine va locui in cortul Tau? Cine va locui pe muntele Tau cel sfant? 15.2 Cel ce umbla in neprihanire, cel ce face voia lui Dumnezeu, si spune adevarul din inima. 15.3 Acela nu cleveteste cu limba lui, nu face rau semenului sau, si nu arunca ocara asupra aproapelui sau. 15.4 El priveste cu dispret pe cel vrednic de dispretuit, dar cinsteste pe cei ce se tem de Domnul. El nu-si ia vorba inapoi, daca face un juramant in paguba lui. 15.5 El nu-si da banii cu dobanda, si nu ia mita impotriva celui nevinovat. Cel ce se poarta asa, nu se clatina niciodata.
16.1 Pazeste-ma, Dumnezeule, caci in Tine ma incred. 16.2 Eu zic Domnului: Tu esti Domnul meu, Tu esti singura mea fericire! 16.3 Sfintii, care sunt in tara, oamenii evlaviosi, sunt toata placerea mea. 16.4 Idolii se inmultesc, oamenii alearga dupa dumnezei straini, dar eu n-aduc jertfele lor de sange, si nu pun numele lor pe buzele mele. 16.5 Domnul este partea mea de mostenire si paharul meu, Tu imi indrepti sortul meu. 16.6 O mostenire placuta mi-a cazut la sort, o frumoasa mosie mi-a fost data. 16.7 Eu binecuvantez pe Domnul, care ma sfatuieste, caci pana si noaptea imi da indemnuri inima. 16.8 Am necurmat pe Domnul inaintea ochilor mei: cand este El la dreapta mea, nu ma clatin. 16.9 De aceea inima mi se bucura, sufletul mi se inveseleste, si trupul mi se odihneste in liniste. 16.10 Caci nu vei lasa sufletul meu in locuinta mortilor, nu vei ingadui ca preaiubitul Tau sa vada putrezirea. 16.11 Imi vei arata cararea vietii; inaintea Fetei Tale sunt bucurii nespuse, si desfatari vesnice in dreapta Ta.
17.1 Doamne, asculta-mi pricina nevinovata, ia aminte la strigatele mele, pleaca urechea la rugaciunea mea, facuta cu buze neprefacute! 17.2 Sa se arate dreptatea mea inaintea Ta, si sa priveasca ochii Tai neprihanirea mea! 17.3 Daca imi vei incerca inima, daca o vei cerceta noaptea, daca ma vei incerca, nu vei gasi nimic: caci ce-mi iese din gura, aceea si gandesc. 17.4 Cat priveste legaturile cu oamenii, eu, dupa cuvantul buzelor Tale, ma feresc de calea celor asupritori; 17.5 pasii mei stau neclintiti pe cararile Tale, si nu mi se clatina picioarele. 17.6 Strig catre Tine, caci m-asculti, Dumnezeule! Pleaca-Ti urechea spre mine, asculta cuvantul meu! 17.7 Arata-Ti bunatatea Ta cea minunata, Tu, care scapi pe cei ce cauta adapost, si-i izbavesti de potrivnicii lor, prin dreapta Ta! 17.8 Pazeste-ma ca lumina ochiului, ocroteste-ma, la umbra aripilor Tale~ 17.9 de cei rai, care ma prigonesc, de vrajmasii mei de moarte, care ma impresoara. 17.10 Ei isi inchid inima, au cuvintele semete in gura. 17.11 Se tin de pasii mei, ma inconjoara chiar, ma pandesc ca sa ma tranteasca la pamant. 17.12 Parca ar fi un leu lacom dupa prada, un pui de leu, care sta la panda in culcusul lui. 17.13 Scoala-te, Doamne, iesi inaintea vrajmasului, doboara-l! Izbaveste-ma de cel rau cu sabia Ta! 17.14 Scapa-ma de oameni, cu mana Ta, Doamne, de oamenii lumii acesteia, care isi au partea lor in viata aceasta, si carora le umpli pantecele cu bunatatile Tale. Copiii lor sunt satui si prisosul lor il lasa pruncilor lor. 17.15 Dar eu, in nevinovatia mea, voi vedea Fata Ta: cum ma voi trezi, ma voi satura de chipul Tau.
18.1 Te iubesc din inima, Doamne, taria mea! 18.2 Doamne, Tu esti stanca mea, cetatuia mea, izbavitorul meu! Dumnezeule, Tu esti stanca mea, in care ma ascund, scutul meu, taria care ma scapa, si intaritura mea! 18.3 Eu strig: Laudat sa fie Domnul! si sunt izbavit de vrajmasii mei. 18.4 Ma inconjurasera legaturile mortii, si ma ingrozisera raurile pieirii; 18.5 ma infasurasera legaturile mormantului, si ma prinsesera laturile mortii. 18.6 Dar, in stramtorarea mea, am chemat pe Domnul, si am strigat catre Dumnezeul meu: din locasul Lui, El mi-a auzit glasul, si strigatul meu a ajuns pana la El, pana la urechile Lui. 18.7 Atunci s-a zguduit pamantul si s-a cutremurat, temeliile muntilor s-au miscat, si s-au clatinat, pentru ca El se maniase. 18.8 Din narile Lui se ridica fum, si un foc mistuitor iesea din gura Lui: carbuni aprinsi tasneau din ea. 18.9 A plecat cerurile, si S-a pogorat: un nor gros era sub picioarele Lui. 18.10 Calarea pe un heruvim, si zbura, venea plutind pe aripile vantului. 18.11 Intunericul Si-l facuse invelitoare, iar cortul Lui, imprejurul Lui, erau niste ape intunecoase si nori negri. 18.12 Din stralucirea, care se rasfrangea inaintea Lui, ieseau nori, care aruncau grindina si carbuni de foc. 18.13 Domnul a tunat in ceruri, Cel Preainalt a facut sa-I rasune glasul, cu grindina si carbuni de foc. 18.14 A aruncat sageti si a risipit pe vrajmasii mei, a inmultit loviturile traznetului si i-a pus pe fuga. 18.15 Atunci s-a vazut albia apelor, si s-au descoperit temeliile lumii, la mustrarea Ta, Doamne, la vuietul suflarii narilor Tale. 18.16 El Si-a intins mana de sus, m-a apucat, m-a scos din apele cele mari; 18.17 m-a izbavit de potrivnicul meu cel puternic, de vrajmasii mei, care erau mai tari decat mine. 18.18 Ei navalisera deodata peste mine in ziua stramtorarii mele; dar Domnul a fost sprijinul meu. 18.19 El m-a scos la loc larg, si m-a scapat, pentru ca ma iubeste. 18.20 Domnul mi-a facut dupa neprihanirea mea, mi-a rasplatit dupa curatia mainilor mele: 18.21 caci am pazit caile Domnului, si n-am pacatuit impotriva Dumnezeului meu. 18.22 Toate poruncile Lui au fost inaintea mea, si nu m-am departat de la legile Lui. 18.23 Am fost fara vina fata de El, si m-am pazit de faradelegea mea. 18.24 De aceea, Domnul mi-a rasplatit dupa neprihanirea mea, dupa curatia mainilor mele inaintea ochilor Lui. 18.25 Cu cel bun Tu Te arati bun, cu omul neprihanit Te arati neprihanit; 18.26 cu cel curat Te arati curat, si cu cel stricat Te porti dupa stricaciunea lui. 18.27 Tu mantuiesti pe poporul care se smereste, si smeresti privirile trufase. 18.28 Da, Tu imi aprinzi lumina mea. Domnul, Dumnezeul meu, imi lumineaza intunericul meu. 18.29 Cu Tine ma napustesc asupra unei osti inarmate, cu Dumnezeul meu sar peste un zid intarit. 18.30 Caile lui Dumnezeu sunt desavarsite, Cuvantul Domnului este incercat: El este un scut pentru toti cei ce alearga la El. 18.31 Caci cine este Dumnezeu, afara de Domnul, si cine este o stanca, afara de Dumnezeul nostru? 18.32 Dumnezeu ma incinge cu putere, si ma povatuieste pe calea cea dreapta. 18.33 El imi face picioarele ca ale cerboaicelor, si ma aseaza pe inaltimile mele 18.34 El imi deprinde mainile la lupta, asa ca bratele mele intind arcul de arama. 18.35 Tu imi dai scutul mantuirii Tale, dreapta Ta ma sprijineste, si indurarea Ta ma face mare. 18.36 Tu largesti drumul sub pasii mei, si nu-mi aluneca gleznele. 18.37 Urmaresc pe vrajmasii mei, ii ajung, si nu ma intorc pana nu-i nimicesc. 18.38 Ii zdrobesc, de nu pot sa se mai ridice: ei cad sub picioarele mele. 18.39 Tu ma incingi cu putere pentru lupta, si rapui pe potrivnicii mei sub picioarele mele. 18.40 Tu faci pe vrajmasii mei sa dea dosul inaintea mea, si eu nimicesc pe cei ce ma urasc. 18.41 Ei striga, dar n-are cine sa-i scape! Striga catre Domnul, dar nu le raspunde! 18.42 Ii pisez ca praful, pe care-l ia vantul, ii calc in picioare ca noroiul de pe ulite. 18.43 Tu ma scapi din neintelegerile poporului; ma pui in fruntea neamurilor; un popor, pe care nu-l cunosteam, imi este supus. 18.44 El asculta de mine la cea dintai porunca, fiii strainului ma lingusesc. 18.45 Fiilor strainului li se inmoaie inima de mine, si ies tremurand din cetatuile lor. 18.46 Traiasca Domnul, si binecuvantata sa fie Stanca mea! Marit sa fie Dumnezeul mantuirii mele~ 18.47 Dumnezeu, razbunatorul meu, care imi supune popoarele~ 18.48 si ma izbaveste de vrajmasii mei! Tu ma inalti mai presus de potrivnicii mei, ma scapi de omul asupritor. 18.49 De aceea, Doamne, Te voi lauda printre neamuri, voi canta spre slava Numelui Tau. 18.50 El da mari izbaviri imparatului Sau, si da indurare unsului Sau: lui David, si semintei lui, pe vecie.
19.1 Cerurile spun slava lui Dumnezeu, si intinderea lor vesteste lucrarea mainilor Lui. 19.2 O zi istoriseste alteia acest lucru, o noapte da de stire alteia despre el. 19.3 Si aceasta, fara vorbe, fara cuvinte, al caror sunet sa fie auzit: 19.4 dar rasunetul lor strabate tot pamantul, si glasul lor merge pana la marginile lumii. In ceruri El a intins un cort soarelui. 19.5 Si soarele, ca un mire, care iese din odaia lui de nunta, se arunca in drumul lui cu bucuria unui viteaz: 19.6 rasare la un capat al cerurilor, si isi ispraveste drumul la celalalt capat; nimic nu se ascunde de caldura lui. 19.7 Legea Domnului este desavarsita, si invioreaza sufletul; marturia Domnului este adevarata si da intelepciune celui nestiutor. 19.8 Oranduirile Domnului sunt fara prihana, si inveselesc inima; poruncile Domnului sunt curate si lumineaza ochii. 19.9 Frica de Domnul este curata, si tine pe vecie; judecatile Domnului sunt adevarate, toate sunt drepte. 19.10 Ele sunt mai de pret decat aurul, decat mult aur curat; sunt mai dulci decat mierea, decat picurul din faguri. 19.11 Robul Tau primeste si el invatatura de la ele; pentru cine le pazeste, rasplata este mare. 19.12 Cine isi cunoaste greselile facute din nestiinta? Iarta-mi greselile pe care nu le cunosc! 19.13 Pazeste de asemenea pe robul Tau de mandrie, ca sa nu stapaneasca ea peste mine! Atunci voi fi fara prihana, nevinovat de pacate mari. 19.14 Primeste cu bunavointa cuvintele gurii mele, si cugetele inimii mele, Doamne, Stanca mea si Izbavitorul meu!
20.1 Sa te asculte Domnul in ziua necazului, sa te ocroteasca Numele Dumnezeului lui Iacov~ 20.2 sa-ti trimita ajutor din locasul Sau cel Sfant, si sa te sprijineasca din Sion! 20.3 Sa-Si aduca aminte de toate darurile tale de mancare, si sa primeasca arderile tale de tot! (Oprire.) 20.4 Sa-ti dea ce-ti doreste inima, si sa-ti implineasca toate planurile tale! 20.5 Atunci noi ne vom bucura de biruinta ta, si vom flutura steagul in Numele Dumnezeului nostru. Domnul sa-ti asculte toate dorintele tale! 20.6 Stiu de acum ca Domnul scapa pe unsul Sau, si-i va raspunde din ceruri, din locasul Lui cel Sfant, prin ajutorul atotputernic al dreptei Lui. 20.7 Unii se bizuiesc pe carele lor, altii pe caii lor; dar noi ne bizuim pe Numele Domnului, Dumnezeului nostru. 20.8 Ei se indoaie si cad; dar noi ne ridicam si ramanem in picioare. 20.9 Scapa, Doamne, pe imparatul, si asculta-ne cand Te chemam!
21.1 Doamne, imparatul se bucura de ocrotirea puternica, pe care i-o dai Tu. Si cum il umple de veselie ajutorul Tau! 21.2 I-ai dat ce-i dorea inima, si n-ai lasat neimplinit ce-i cereau buzele. 21.3 Caci i-ai iesit inainte cu binecuvantari de fericire, si i-ai pus pe cap o cununa de aur curat. 21.4 Iti cerea viata, si i-ai dat-o: o viata lunga pentru totdeauna si pe vecie. 21.5 Mare este slava lui in urma ajutorului Tau. Tu pui peste el stralucirea si maretia. 21.6 Il faci pe vecie o pricina de binecuvantari, si-l umpli de bucurie inaintea Fetei Tale. 21.7 Caci imparatul se increde in Domnul; si bunatatea Celui Preainalt il face sa nu se clatine. 21.8 Mana ta, imparate, va ajunge pe toti vrajmasii tai, dreapta ta va ajunge pe cei ce te urasc~ 21.9 si-i vei face ca un cuptor aprins, in ziua cand te vei arata; Domnul ii va nimici in mania Lui, si-i va manca focul. 21.10 Le vei sterge samanta de pe pamant, si neamul lor din mijlocul fiilor oamenilor. 21.11 Ei au urzit lucruri rele impotriva ta, au facut sfaturi rele, dar nu vor izbuti. 21.12 Caci ii vei face sa dea dosul, si vei trage cu arcul tau asupra lor. 21.13 Scoala-te, Doamne, cu puterea Ta, si vom canta si vom lauda puterea Ta.
22.1 Dumnezeule! Dumnezeule! Pentru ce m-ai parasit, si pentru ce Te departezi fara sa-mi ajuti si fara s-asculti plangerile mele? 22.2 Strig ziua, Dumnezeule, si nu-mi raspunzi: strig si noaptea, si tot n-am odihna. 22.3 Totusi Tu esti Cel Sfant, si Tu locuiesti in mijlocul laudelor lui Israel. 22.4 In Tine se incredeau parintii nostri: se incredeau, si-i izbaveai. 22.5 Strigau catre Tine, si erau scapati; se incredeau in Tine, si nu ramaneau de rusine. 22.6 Dar eu sunt vierme, nu om, am ajuns de ocara oamenilor si dispretuit de popor. 22.7 Toti cei ce ma vad isi bat joc de mine, isi deschid gura, dau din cap si zic: 22.8 S-a increzut in Domnul! Sa-l mantuiasca Domnul, sa-l izbaveasca, fiindca-l iubeste! 22.9 Da, Tu m-ai scos din pantecele mamei, m-ai pus la adapost de orice grija la tatele mamei mele; 22.10 de cand eram la sanul mamei, am fost sub paza Ta, din pantecele mamei ai fost Dumnezeul meu. 22.11 Nu Te departa de mine, caci s-apropie necazul, si nimeni nu-mi vine in ajutor. 22.12 O multime de tauri sunt imprejurul meu, niste tauri din Basan ma inconjoara. 22.13 Isi deschid gura impotriva mea, ca un leu, care sfasie si racneste. 22.14 Am ajuns ca apa, care se scurge, si toate oasele mi se despart; mi s-a facut inima ca ceara, si se topeste inauntrul meu. 22.15 Mi se usuca puterea ca lutul, si mi se lipeste limba de cerul gurii: m-ai adus in tarana mortii. 22.16 Caci niste caini ma inconjoara, o ceata de nelegiuiti dau tarcoale imprejurul meu, mi-au strapuns mainile si picioarele: 22.17 toate oasele as putea sa mi le numar. Ei, insa, pandesc si ma privesc; 22.18 isi impart hainele mele intre ei, si trag la sort pentru camasa mea. 22.19 Dar Tu, Doamne, nu Te departa! Tu, Taria mea, vino degraba in ajutorul meu! 22.20 Scapa-mi sufletul de sabie, si viata din ghearele cainilor! 22.21 Scapa-ma din gura leului, si scoate-ma din coarnele bivolului! 22.22 Voi vesti Numele Tau fratilor mei, si Te voi lauda in mijlocul adunarii. 22.23 Cei ce va temeti de Domnul, laudati-L! Voi toti, samanta lui Iacov, slaviti-L! Cutremurati-va inaintea Lui, voi toti, samanta lui Israel! 22.24 Caci El nici nu dispretuieste, nici nu uraste necazurile celui nenorocit, si nu-Si ascunde Fata de el, ci il asculta cand striga catre El. 22.25 In adunarea cea mare, Tu vei fi pricina laudelor mele: si-mi voi implini juruintele in fata celor ce se tem de Tine. 22.26 Cei saraci vor manca si se vor satura, cei ce cauta pe Domnul, Il vor lauda: vesela sa va fie inima pe vecie! 22.27 Toate marginile pamantului isi vor aduce aminte si se vor intoarce la Domnul: toate familiile neamurilor se vor inchina inaintea Ta. 22.28 Caci a Domnului este imparatia: El stapaneste peste neamuri. 22.29 Toti cei puternici de pe pamant vor manca si se vor inchina si ei; inaintea Lui se vor pleca toti cei ce se pogoara in tarana, cei ce nu pot sa-si pastreze viata. 22.30 O samanta de oameni li va sluji; si se va vorbi despre Domnul catre cei ce vor veni dupa ei. 22.31 Acestia vor veni si vor vesti dreptatea Lui, vor vesti lucrarea Lui poporului care se va naste.
23.1 Domnul este Pastorul meu: nu voi duce lipsa de nimic. 23.2 El ma paste in pasuni verzi, si ma duce la ape de odihna; 23.3 imi invioreaza sufletul, si ma povatuieste pe carari drepte, din pricina Numelui Sau. 23.4 Chiar daca ar fi sa umblu prin valea umbrei mortii, nu ma tem de nici un rau, caci Tu esti cu mine. Toiagul si nuiaua Ta ma mangaie. 23.5 Tu imi intinzi masa in fata potrivnicilor mei; imi ungi capul cu untdelemn, si paharul meu este plin de da peste el. 23.6 Da, fericirea si indurarea ma vor insoti in toate zilele vietii mele, si voi locui in Casa Domnului pana la sfarsitul zilelor mele.
24.1 Al Domnului este pamantul cu tot ce este pe el, lumea si cei ce o locuiesc! 24.2 Caci El l-a intemeiat pe mari, si l-a intarit pe rauri. 24.3 Cine va putea sa se suie la muntele Domnului? Cine se va ridica pana la locul Lui cel Sfant? 24.4 Cel ce are mainile nevinovate si inima curata, cel ce nu-si deda sufletul la minciuna, si nu jura ca sa insele. 24.5 Acela va capata binecuvantarea Domnului, starea dupa voia Lui data de Dumnezeul mantuirii lui. 24.6 Iata partea de mostenire a celor ce-L cheama, a celor ce cauta Fata Ta, Dumnezeul lui Iacov. 24.7 Porti, ridicati-va capetele; ridicati-va, porti vesnice, ca sa intre Imparatul slavei! 24.8 Cine este acest Imparat al slavei? Domnul cel tare si puternic, Domnul cel viteaz in lupte. 24.9 Porti, ridicati-va capetele; ridicati-le, porti vesnice, ca sa intre Imparatul slavei! 24.10 Cine este acest Imparat al slavei? Domnul ostirilor: El este Imparatul slavei! (Oprire).
25.1 La Tine, Doamne, imi inalt sufletul. 25.2 In Tine, Dumnezeule, ma incred: sa nu fiu dat de rusine, ca sa nu se bucure vrajmasii mei de mine! 25.3 Da, toti cei ce nadajduiesc in Tine nu vor fi dati de rusine: ci de rusine vor fi dati cei ce Te parasesc fara temei. 25.4 Arata-mi, Doamne, caile Tale, si invata-ma cararile Tale. 25.5 Povatuieste-ma in adevarul Tau, si invata-ma; caci Tu esti Dumnezeul mantuirii mele, Tu esti totdeauna nadejdea mea! 25.6 Adu-Ti aminte, Doamne, de indurarea si bunatatea Ta; caci sunt vesnice. 25.7 Nu-Ti aduce aminte de greselile din tineretea mea, nici de faradelegile mele; ci adu-Ti aminte de mine, dupa indurarea Ta, pentru bunatatea Ta, Doamne! 25.8 Domnul este bun si drept: de aceea arata El pacatosilor calea. 25.9 El face pe cei smeriti sa umble in tot ce este drept. El invata pe cei smeriti calea Sa. 25.10 Toate cararile Domnului sunt indurare si credinciosie, pentru cei ce pazesc legamantul si poruncile Lui. 25.11 Pentru Numele Tau, Doamne, iarta-mi faradelegea, caci mare este! 25.12 Cine este omul, care se teme de Domnul? Aceluia Domnul ii arata calea pe care trebuie s-o aleaga. 25.13 El va locui in fericire, si samanta lui va stapani tara. 25.14 Prietenia Domnului este pentru cei ce se tem de El, si legamantul facut cu El le da invatatura. 25.15 Eu imi intorc necurmat ochii spre Domnul, caci El imi va scoate picioarele din lat. 25.16 Priveste-ma si ai mila de mine, caci sunt parasit si nenorocit. 25.17 Nelinistea inimii mele creste: scoate-ma din necazul meu! 25.18 Uita-Te la ticalosia si truda mea, si iarta-mi toate pacatele mele. 25.19 Vezi cat de multi sunt vrajmasii mei, si cu ce ura mare ma urmaresc. 25.20 Pazeste-mi sufletul, si scapa-ma! Nu ma lasa sa fiu dat de rusine cand ma incred in Tine! 25.21 Sa ma ocroteasca nevinovatia si neprihanirea, cand imi pun nadejdea in Tine! 25.22 Izbaveste, Dumnezeule, pe Israel din toate necazurile lui.
26.1 Fa-mi dreptate, Doamne, caci umblu in nevinovatie, si ma incred in Domnul, fara sovaire. 26.2 Cerceteaza-ma, Doamne, incearca-ma, trece-mi prin cuptorul de foc rarunchii si inima! 26.3 Caci bunatatea Ta este inaintea ochilor mei, si umblu in adevarul Tau. 26.4 Nu sed impreuna cu oamenii mincinosi, si nu merg impreuna cu oamenii vicleni. 26.5 Urasc adunarea celor ce fac raul, si nu stau impreuna cu cei rai. 26.6 Imi spal mainile in nevinovatie, si asa inconjur altarul Tau, Doamne~ 26.7 ca sa izbucnesc in multumiri, si sa istorisesc toate minunile Tale. 26.8 Doamne, eu iubesc locasul Casei Tale, si locul in care locuieste slava Ta. 26.9 Nu-mi lua sufletul impreuna cu pacatosii, nici viata cu oamenii care varsa sange~ 26.10 ale caror maini sunt nelegiuite, si a caror dreapta este plina de mita! 26.11 Eu umblu in neprihanire; izbaveste-ma, si ai mila de mine! 26.12 Piciorul meu sta pe calea cea dreapta: voi binecuvanta pe Domnul in adunari.
27.1 Domnul este lumina si mantuirea mea: de cine sa ma tem? Domnul este sprijinitorul vietii mele: de cine sa-mi fie frica? 27.2 Cand inainteaza cei rai impotriva mea, ca sa-mi manance carnea, tocmai ei prigonitorii si vrajmasii mei se clatina si cad. 27.3 Chiar o ostire de ar tabari impotriva mea, inima mea tot nu s-ar teme. Chiar razboi de s-ar ridica impotriva mea, tot plin de incredere as fi. 27.4 Un lucru cer de la Domnul, si-l doresc fierbinte: as vrea sa locuiesc toata viata mea in Casa Domnului, ca sa privesc frumusetea Domnului, si sa ma minunez de Templul Lui. 27.5 Caci El ma va ocroti in coliba Lui, in ziua necazului, ma va ascunde sub acoperisul cortului Lui, si ma va inalta pe o stanca. 27.6 Iata ca mi se si inalta capul peste vrajmasii mei, care ma inconjoara: voi aduce jertfe in cortul Lui in sunetul trambitei, voi canta si voi lauda pe Domnul. 27.7 Asculta-mi, Doamne, glasul cand Te chem: ai mila de mine si asculta-ma! 27.8 Inima imi zice din partea Ta: Cauta Fata Mea! Si Fata Ta, Doamne, o caut! 27.9 Nu-mi ascunde Fata Ta, nu indeparta cu manie pe robul Tau! Tu esti ajutorul meu, nu ma lasa, nu ma parasi, Dumnezeul mantuirii mele! 27.10 Caci tatal meu si mama mea ma parasesc, dar Domnul ma primeste. 27.11 Invata-ma, Doamne, calea Ta, si povatuieste-ma pe cararea cea dreapta, din pricina vrajmasilor mei. 27.12 Nu ma lasa la bunul plac al potrivnicilor mei! Caci impotriva mea se ridica niste martori mincinosi, si niste oameni, care nu sufla decat asuprire. 27.13 O! daca n-as fi incredintat ca voi vedea bunatatea Domnului pe pamantul celor vii! 27.14 Nadajduieste in Domnul! Fii tare, imbarbateaza-ti inima, si nadajduieste in Domnul!
28.1 Doamne, catre Tine strig. Stanca mea! Nu ramane surd la glasul meu, ca nu cumva, daca Te vei departa fara sa-mi raspunzi, sa ajung ca cei ce se pogoara in groapa. 28.2 Asculta glasul rugaciunilor mele, cand strig catre Tine, si cand imi ridic mainile spre locasul Tau cel Sfant. 28.3 Nu ma lua de pe pamant impreuna cu cei rai si cu oamenii nelegiuiti, care vorbesc de pace aproapelui lor si, cand colo, au rautate in inima. 28.4 Rasplateste-le dupa lucrarile lor si dupa rautatea faptelor lor, rasplateste-le dupa lucrarea mainilor lor! Da-le plata care li se cuvine! 28.5 Caci ei nu iau aminte la lucrarile Domnului, la lucrarea mainilor Lui. Sa-i doboare si sa nu-i mai scoale! 28.6 Binecuvantat sa fie Domnul, caci asculta glasul rugaciunilor mele. 28.7 Domnul este taria mea si scutul meu; in El mi se increde inima, si sunt ajutat. De aceea imi este plina de veselie inima, si-L laud prin cantarile mele. 28.8 Domnul este taria poporului Sau, El este Stanca izbavitoare a unsului Sau. 28.9 Mantuieste, Doamne, poporul Tau, si binecuvanteaza mostenirea Ta! Fii pastorul si sprijinitorul lor in veci.
29.1 Fiii lui Dumnezeu, dati Domnului, dati Domnului slava si cinste. 29.2 Dati Domnului slava cuvenita Numelui Lui! Inchinati-va inaintea Domnului imbracati cu podoabe sfinte! 29.3 Glasul Domnului rasuna pe ape, Dumnezeul slavei face sa bubuie tunetul: Domnul este pe ape mari. 29.4 Glasul Domnului este puternic, glasul Domnului este maret. 29.5 Glasul Domnului sfarama cedrii; Domnul sfarama cedrii Libanului; 29.6 ii face sa sara ca niste vitei, si Libanul si Sirionul sar ca niste pui de bivoli. 29.7 Glasul Domnului face sa tasneasca flacari de foc~ 29.8 glasul Domnului face sa se cutremure pustia; Domnul face sa tremure pustia Cades. 29.9 Glasul Domnului face pe cerboaice sa nasca; El despoaie padurile; in locasul Lui totul striga: Slava! 29.10 Domnul statea pe scaunul Lui de domnie cand cu potopul, si Domnul imparateste in veci pe scaunul Lui de domnie. 29.11 Domnul da tarie poporului Sau, Domnul binecuvanteaza pe poporul Sau cu pace.
30.1 Te inalt, Doamne, caci m-ai ridicat, si n-ai lasat pe vrajmasii mei sa se bucure de mine. 30.2 Doamne, Dumnezeule, eu am strigat catre Tine, si Tu m-ai vindecat. 30.3 Doamne, Tu mi-ai ridicat sufletul din locuinta mortilor, Tu m-ai adus la viata din mijlocul celor ce se pogoara in groapa. 30.4 Cantati Domnului, voi cei iubiti de El, mariti prin laudele voastre Numele Lui cel Sfant! 30.5 Caci mania Lui tine numai o clipa, dar indurarea Lui tine toata viata: seara vine plansul, iar dimineata veselia. 30.6 Cand imi mergea bine, ziceam: Nu ma voi clatina niciodata! 30.7 Doamne, prin bunavointa Ta ma asezasei pe un munte tare dar Ti-ai ascuns Fata, si m-am tulburat. 30.8 Doamne, eu am strigat catre tine, si m-am rugat Domnului, zicand: 30.9 Ce vei castiga daca-mi versi sangele, si ma pogori in groapa? Poate sa Te laude tarana? Poate ea sa vesteasca credinciosia Ta? 30.10 Asculta, Doamne, ai mila de mine! Doamne, ajuta-ma! 30.11 Si mi-ai prefacut tanguirile in veselie, mi-ai dezlegat sacul de jale, si m-ai incins cu bucurie~ 30.12 pentru ca inima mea sa-Ti cante, si sa nu stea muta. Doamne, Dumnezeule, eu pururea Te voi lauda!
31.1 Doamne, in Tine ma incred: sa nu fiu dat de rusine niciodata. Izbaveste-ma, in dreptatea Ta! 31.2 Pleaca-Ti urechea spre mine, grabeste de-mi ajuta! Fii pentru mine o stanca ocrotitoare, o cetatuie unde sa-mi gasesc scaparea! 31.3 Caci Tu esti Stanca mea, Cetatuia mea, si, pentru Numele Tau, ma vei povatui si ma vei calauzi. 31.4 Scoate-ma din latul, pe care mi l-au intins vrajmasii. Caci Tu esti Ocrotitorul meu! 31.5 In mainile Tale imi incredintez duhul: Tu ma vei izbavi, Doamne, Dumnezeule adevarate! 31.6 Eu urasc pe cei ce se lipesc de idoli deserti, si ma incred in Domnul. 31.7 Fa-ma sa ma inveselesc si sa ma bucur de indurarea Ta, caci vezi ticalosia mea, stii nelinistea sufletului meu~ 31.8 si nu ma vei da in mainile vrajmasului, ci imi vei pune picioarele la loc larg. 31.9 Ai mila de mine, Doamne, caci sunt in stramtorare: fata, sufletul, si trupul mi s-au topit de intristare; 31.10 mi se sfarseste viata in durere, si anii in suspine. Mi s-au sleit puterile din pricina faradelegii mele, si-mi putrezesc oasele! 31.11 Din pricina potrivnicilor mei, am ajuns de ocara, de mare ocara pentru vecinii mei, si de groaza pentru prietenii mei; cei ce ma vad pe ulita, fug de mine. 31.12 Sunt uitat de inimi ca un mort, am ajuns ca un vas sfaramat. 31.13 Aud vorbele rele ale multora, vad spaima care domneste imprejur, cand se sfatuiesc ei impreuna impotriva mea, si uneltesc sa-mi ia viata. 31.14 Dar eu ma incred in Tine, Doamne, si zic: Tu esti Dumnezeul meu! 31.15 Soarta mea este in mana Ta; scapa-ma de vrajmasii si de prigonitorii mei! 31.16 Fa sa lumineze Fata Ta peste robul Tau, scapa-ma, prin indurarea Ta! 31.17 Doamne, sa nu raman de rusine cand Te chem. Ci sa ramana de rusine cei rai, si ei sa se pogoare muti in locuinta mortilor! 31.18 Sa amuteasca buzele mincinoase, care vorbesc cu indrazneala, cu trufie si dispret impotriva celui neprihanit! 31.19 O, cat de mare este bunatatea Ta, pe care o pastrezi pentru cei ce se tem de Tine, si pe care o arati celor ce se incred in Tine, in fata fiilor oamenilor! 31.20 Tu ii ascunzi, la adapostul Fetei Tale, de cei ce-i prigonesc, ii ocrotesti in cortul Tau de limbile care-i clevetesc. 31.21 Binecuvantat sa fie Domnul, caci Si-a aratat in chip minunat indurarea fata de mine: parc-as fi fost intr-o cetate intarita. 31.22 In pornirea mea nechibzuita, ziceam: Sunt izgonit dinaintea Ta! Dar Tu ai auzit glasul rugaciunilor mele, cand am strigat spre Tine. 31.23 Iubiti dar pe Domnul, toti cei iubiti de El. Caci Domnul pazeste pe cei credinciosi, si pedepseste aspru pe cei mandri. 31.24 Fiti tari, si imbarbatati-va inima, toti cei ce nadajduiti in Domnul!
32.1 Ferice de cel cu faradelegea iertata, si de cel cu pacatul acoperit! 32.2 Ferice de omul, caruia nu-i tine in seama Domnul nelegiuirea, si in duhul caruia nu este viclenie! 32.3 Cata vreme am tacut, mi se topeau oasele de gemetele mele necurmate. 32.4 Caci zi si noapte mana Ta apasa asupra mea; mi se usca vlaga cum se usuca pamantul de seceta verii. 32.5 Atunci Ti-am marturisit pacatul meu, si nu mi-am ascuns faradelegea. Am zis: Imi voi marturisi Domnului faradelegile! Si Tu ai iertat vina pacatului meu. 32.6 De aceea orice om evlavios sa se roage Tie la vreme potrivita! Si chiar de s-ar varsa ape mari, pe el nu-l vor atinge deloc. 32.7 Tu esti ocrotirea mea, Tu ma scoti din necaz, Tu ma inconjuri cu cantari de izbavire. 32.8 Eu zice Domnul te voi invata, si-ti voi arata calea pe care trebuie s-o urmezi, te voi sfatui, si voi avea privirea indreptata asupra ta. 32.9 Nu fiti ca un cal sau ca un catar fara pricepere, pe care-i strunesti cu un frau si o zabala cu care-i legi, ca sa nu se apropie de tine. 32.10 De multe dureri are parte cel rau, dar cel ce se increde in Domnul, este inconjurat cu indurarea Lui. 32.11 Neprihanitilor, bucurati-va in Domnul si inveseliti-va! Scoateti strigate de bucurie, toti cei cu inima fara prihana!
33.1 Neprihanitilor, bucurati-va in Domnul! Oamenilor fara prihana le sta bine cantarea de lauda. 33.2 Laudati pe Domnul cu harfa, laudati-L cu alauta cu zece coarde. 33.3 Cantati-I o cantare noua! Faceti sa rasune coardele si glasurile voastre! 33.4 Caci Cuvantul Domnului este adevarat, si toate lucrarile Lui se implinesc cu credinciosie. 33.5 El iubeste dreptatea si neprihanirea; bunatatea Domnului umple pamantul. 33.6 Cerurile au fost facute prin Cuvantul Domnului, si toata ostirea lor prin suflarea gurii lui. 33.7 El ingramadeste apele marii intr-un morman, si pune adancurile in camari. 33.8 Tot pamantul sa se teama de Domnul! Toti locuitorii lumii sa tremure inaintea Lui! 33.9 Caci el zice, si se face; porunceste si ce porunceste ia fiinta. 33.10 Domnul rastoarna sfaturile Neamurilor, zadarniceste planurile popoarelor. 33.11 Dar sfaturile Domnului dainuiesc pe vecie, si planurile inimii Lui, din neam in neam. 33.12 Ferice de poporul, al carui Dumnezeu este Domnul! Ferice de poporul, pe care Si-l alege El de mostenire! 33.13 Domnul priveste din inaltimea cerurilor, si vede pe toti fiii oamenilor. 33.14 Din locasul locuintei Lui, El priveste pe toti locuitorii pamantului. 33.15 El le intocmeste inima la toti, si ia aminte la toate faptele lor. 33.16 Nu marimea ostirii scapa pe imparat, nu marimea puterii izbaveste pe viteaz; 33.17 calul nu poate da chezasia biruintei, si toata vlaga lui nu da izbavirea. 33.18 Iata, ochiul Domnului priveste peste cei ce se tem de El, peste cei ce nadajduiesc in bunatatea Lui~ 33.19 ca sa le scape sufletul de la moarte, si sa-i tina cu viata in mijlocul foametei. 33.20 Sufletul nostru nadajduieste in Domnul; El este Ajutorul si Scutul nostru. 33.21 Da, inima noastra isi gaseste bucuria in El, caci avem incredere in Numele Lui cel Sfant. 33.22 Doamne, fie indurarea Ta peste noi, dupa cum o nadajduim noi de la Tine!
34.1 Voi binecuvanta pe Domnul in orice vreme; lauda Lui va fi totdeauna in gura mea. 34.2 Sa mi se laude sufletul in Domnul! Sa asculte cei nenorociti si sa se bucure. 34.3 Inaltati pe Domnul, impreuna cu mine. Sa laudam cu totii Numele Lui! 34.4 Eu am cautat pe Domnul, si mi-a raspuns: m-a izbavit din toate temerile mele. 34.5 Cand iti intorci privirile spre El, te luminezi de bucurie, si nu ti se umple fata de rusine. 34.6 Cand striga un nenorocit, Domnul aude, si-l scapa din toate necazurile lui. 34.7 Ingerul Domnului tabaraste in jurul celor ce se tem de El, si-i scapa din primejdie. 34.8 Gustati si vedeti ce bun este Domnul! Ferice de omul care se increde in El! 34.9 Temeti-va de Domnul, voi, sfintii Lui, caci de nimic nu duc lipsa cei ce se tem de El! 34.10 Puii de leu duc lipsa, si li-i foame, dar cei ce cauta pe Domnul nu duc lipsa de nici un bine. 34.11 Veniti, fiilor, si ascultati-ma, caci va voi invata frica Domnului. 34.12 Cine este omul, care doreste viata, si vrea sa aiba parte de zile fericite? 34.13 Fereste-ti limba de rau, si buzele de cuvinte inselatoare! 34.14 Departeaza-te de rau, si fa binele; cauta pacea, si alearga dupa ea! 34.15 Ochii Domnului sunt peste cei fara prihana, si urechile Lui iau aminte la strigatele lor. 34.16 Domnul Isi intoarce Fata impotriva celor rai, ca sa le stearga pomenirea de pe pamant. 34.17 Cand striga cei fara prihana, Domnul aude, si-i scapa din toate necazurile lor. 34.18 Domnul este aproape de cei cu inima infranta, si mantuieste pe cei cu duhul zdrobit. 34.19 De multe ori vine nenorocirea peste cel fara prihana, dar Domnul il scapa totdeauna din ea. 34.20 Toate oasele i le pazeste, ca nici unul din ele sa nu i se sfarame. 34.21 Pe cel rau il omoara nenorocirea, dar vrajmasii celui fara prihana sunt pedepsiti. 34.22 Domnul scapa sufletul robilor Sai, si nici unul din cei ce se incred in El, nu este osandit.
35.1 Apara-ma Tu, Doamne, de potrivnicii mei, lupta Tu cu cei ce se lupta cu mine! 35.2 Ia pavaza si scutul, si scoala-Te sa-mi ajuti. 35.3 Invarte sulita si sageata impotriva prigonitorilor mei! zi sufletului meu: Eu sunt mantuirea ta! 35.4 Rusinati si infruntati sa fie cei ce vor sa-mi ia viata! Sa dea inapoi si sa roseasca cei ce-mi gandesc pieirea! 35.5 Sa fie ca pleava luata de vant, si sa-i goneasca ingerul Domnului! 35.6 Drumul sa le fie intunecos si alunecos, si sa-i urmareasca ingerul Domnului! 35.7 Caci mi-au intins latul lor, fara pricina, pe o groapa, pe care au sapat-o, fara temei, ca sa-mi ia viata; 35.8 sa-i ajunga prapadul pe neasteptate, sa fie prinsi in latul, pe care l-au intins, sa cada in el si sa piara! 35.9 Si atunci mi se va bucura sufletul in Domnul: se va inveseli de mantuirea Lui. 35.10 Toate oasele mele vor zice: Doamne, cine poate, ca Tine, sa scape pe cel nenorocit de unul mai tare decat el, pe cel nenorocit si sarac de cel ce-l jefuieste? 35.11 Niste martori mincinosi se ridica, si ma intreaba de ceea ce nu stiu. 35.12 Imi intorc rau pentru bine: mi-au lasat sufletul pustiu. 35.13 Si eu, cand erau ei bolnavi, ma imbracam cu sac, imi smeream sufletul cu post, si ma rugam cu capul plecat la san. 35.14 Umblam plin de durere ca pentru un prieten, pentru un frate; cu capul plecat, ca de jalea unei mame. 35.15 Dar cand ma clatin eu, ei se bucura si se strang; se strang fara stirea mea, ca sa ma batjocoreasca, si ma sfasie neincetat. 35.16 Scrasnesc din dinti impotriva mea, impreuna cu cei nelegiuiti, cu secaturile batjocoritoare. 35.17 Doamne, pana cand Te vei uita la ei? Scapa-mi sufletul din cursele lor, scapa-mi viata din ghearele acestor pui de lei! 35.18 Si eu Te voi lauda in adunarea cea mare, si Te voi slavi in mijlocul unui popor mare la numar. 35.19 Sa nu se bucure de mine cei ce pe nedrept imi sunt vrajmasi, nici sa nu-si faca semne cu ochiul, cei ce ma urasc fara temei! 35.20 Caci ei nu vorbesc de pace, ci urzesc inselatorii impotriva oamenilor linistiti din tara. 35.21 Isi deschid gura larg impotriva mea, si zic: Ha! Ha! Ochii nostri isi vad acum dorinta implinita! 35.22 Doamne, Tu vezi: Nu tacea! Nu Te departa de mine, Doamne! 35.23 Trezeste-Te, si scoala-Te sa-mi faci dreptate! Dumnezeule si Doamne, apara-mi pricina! 35.24 Judeca-ma dupa dreptatea Ta, Doamne, Dumnezeul meu, ca sa nu se bucure ei de mine! 35.25 Sa nu zica in inima lor: Aha! iata ce doream! Sa nu zica L-am inghitit! 35.26 Ci sa fie rusinati si infruntati toti cei ce se bucura de nenorocirea mea! Sa se imbrace cu rusine si ocara, cei ce se ridica impotriva mea! 35.27 Sa se bucure si sa se inveseleasca, cei ce gasesc placere in nevinovatia mea, si sa zica neincetat: Marit sa fie Domnul, care vrea pacea robului Sau! 35.28 Si atunci limba mea va lauda dreptatea Ta, in toate zilele va spune lauda Ta.
36.1 Nelegiuirea celui rau zice inimii mele: Nu este frica de Dumnezeu inaintea ochilor lui. 36.2 Caci se maguleste singur in ochii lui, ca sa-si desavarseasca faradelegea, ca sa-si potoleasca ura. 36.3 Cuvintele gurii lui sunt mincinoase si inselatoare; nu mai vrea sa lucreze cu intelepciune si sa faca binele. 36.4 In asternutul lui se gandeste la rautate, sta pe o cale care nu este buna, si nu uraste raul. 36.5 Bunatatea Ta, Doamne, ajunge pana la ceruri, si credinciosia Ta pana la nori. 36.6 Dreptatea Ta este ca muntii lui Dumnezeu, si judecatile Tale sunt ca Adancul cel mare. Doamne, Tu sprijinesti pe oameni si pe dobitoace! 36.7 Cat de scumpa este bunatatea Ta, Dumnezeule! La umbra aripilor Tale gasesc fiii oamenilor adapost. 36.8 Se satura de belsugul Casei Tale, si-i adapi din suvoiul desfatarilor Tale. 36.9 Caci la Tine este izvorul vietii; prin lumina Ta vedem lumina. 36.10 Intinde-Ti si mai departe bunatatea peste cei ce Te cunosc, si dreptatea peste cei cu inima neprihanita! 36.11 Sa nu m-ajunga piciorul celui mandru, si sa nu ma puna pe fuga mana celor rai. 36.12 Cei ce fac faradelegea au si inceput sa cada; sunt rasturnati, si nu pot sa se mai scoale.
37.1 Nu te mania pe cei rai, si nu te uita cu jind la cei ce fac raul; 37.2 caci sunt cositi iute ca iarba, si se vestejesc ca verdeata. 37.3 Increde-te in Domnul, si fa binele; locuieste in tara, si umbla in credinciosie. 37.4 Domnul sa-ti fie desfatarea, si El iti va da tot ce-ti doreste inima. 37.5 Incredinteaza-ti soarta in mana Domnului, increde-te in El, si El va lucra~ 37.6 El va face sa straluceasca dreptatea ta ca lumina, si dreptul tau ca soarele la amiaza. 37.7 Taci inaintea Domnului, si nadajduieste in El. Nu te mania pe cel ce izbuteste in umbletele lui, pe omul, care isi vede implinirea planurilor lui rele. 37.8 Lasa mania, paraseste iutimea; nu te supara, caci supararea duce numai la rau. 37.9 Fiindca cei rai vor fi nimiciti, iar cei ce nadajduiesc in Domnul vor stapani tara. 37.10 Inca putina vreme, si cel rau nu va mai fi; te vei uita la locul unde era, si nu va mai fi. 37.11 Cei blanzi mostenesc tara, si au belsug de pace. 37.12 Cel rau face la planuri impotriva celui neprihanit, si scrasneste din dinti impotriva lui. 37.13 Domnul rade de cel rau, caci vede ca-i vine si lui ziua. 37.14 Cei rai trag sabia si isi incordeaza arcul, ca sa doboare pe cel nenorocit si sarac, ca sa junghie pe cei cu inima neprihanita. 37.15 Dar sabia lor intra in insasi inima lor, si li se sfarama arcurile. 37.16 Mai mult face putinul celui neprihanit, decat belsugul multor rai. 37.17 Caci bratele celui rau vor fi zdrobite, dar Domnul sprijineste pe cei neprihaniti. 37.18 Domnul cunoaste zilele oamenilor cinstiti; si mostenirea lor tine pe vecie. 37.19 Ei nu raman de rusine in ziua nenorocirii, ci au de ajuns in zilele de foamete. 37.20 Dar cei rai pier, si vrajmasii Domnului sunt ca cele mai frumoase pasune: pier, pier ca fumul. 37.21 Cel rau ia cu imprumut, si nu da inapoi; dar cel neprihanit este milos, si da. 37.22 Caci cei binecuvantati de Domnul stapanesc tara, dar cei blestemati de El sunt nimiciti. 37.23 Domnul intareste pasii omului, cand Ii place calea lui; 37.24 daca se intampla sa cada, nu este doborat de tot, caci Domnul il apuca de mana. 37.25 Am fost tanar, si am imbatranit, dar n-am vazut pe cel neprihanit parasit, nici pe urmasii lui cersindu-si painea. 37.26 Ci el totdeauna este milos, si da cu imprumut; si urmasii lui sunt binecuvantati. 37.27 Departeaza-te de rau, fa binele, si vei dainui pe vecie. 37.28 Caci Domnul iubeste dreptatea, si nu paraseste pe credinciosii Lui. Totdeauna ei sunt sub paza Lui, dar samanta celor rai este nimicita. 37.29 Cei neprihaniti vor stapani tara, si vor locui in ea pe vecie. 37.30 Gura celui neprihanit vesteste intelepciunea, si limba lui trambiteaza dreptatea. 37.31 Legea Dumnezeului sau este in inima lui; si nu i se clatina pasii. 37.32 Cel rau pandeste pe cel neprihanit, si cauta sa-l omoare. 37.33 Dar Domnul nu-l lasa in mainile lui, si nu-l osandeste cand vine la judecata. 37.34 Nadajduieste in Domnul, pazeste calea Lui, si El te va inalta ca sa stapanesti tara: vei vedea pe cei rai nimiciti. 37.35 Am vazut pe cel rau in toata puterea lui; se intindea ca un copac verde. 37.36 Dar cand am trecut a doua oara, nu mai era acolo; l-am cautat, dar nu l-am mai putut gasi. 37.37 Uita-te bine la cel fara prihana, si priveste pe cel fara viclesug; caci omul de pace are parte de mostenitori. 37.38 Dar cei razvratiti sunt nimiciti cu totii, samanta celor rai este prapadita. 37.39 Scaparea celor neprihaniti vine de la Domnul; El este ocrotitorul lor la vremea necazului. 37.40 Domnul ii ajuta si-i izbaveste; ii izbaveste de cei rai si-i scapa, pentru ca se incred in El.
38.1 Doamne, nu ma mustra in mania Ta, si nu ma pedepsi in urgia Ta. 38.2 Caci sagetile Tale s-au infipt in mine, si mana Ta apasa asupra mea. 38.3 N-a mai ramas nimic sanatos in carnea mea, din pricina maniei Tale; nu mai este nici o vlaga in oasele mele, in urma pacatului meu. 38.4 Caci faradelegile mele se ridica deasupra capului meu; ca o povara grea, sunt prea grele pentru mine. 38.5 Ranile mele miros greu si sunt pline de coptura, in urma nebuniei mele. 38.6 Sunt garbovit, peste masura de istovit; toata ziua umblu plin de intristare. 38.7 Caci o durere arzatoare imi mistuie maruntaiele, si n-a mai ramas nimic sanatos in carnea mea. 38.8 Sunt fara putere, zdrobit cu desavarsire; tulburarea inimii mele ma face sa gem. 38.9 Doamne, toate dorintele mele sunt inaintea Ta, si suspinele mele nu-Ti sunt ascunse. 38.10 Inima imi bate cu tarie, puterea ma paraseste, si lumina ochilor mei nu mai este cu mine. 38.11 Prietenii si cunoscutii mei se departeaza de rana mea, si rudele mele stau de o parte. 38.12 Cei ce vor sa-mi ia viata isi intind cursele; cei ce-mi cauta nenorocirea, spun rautati, si toata ziua urzesc la inselatorii. 38.13 Iar eu sunt ca un surd, n-aud; sunt ca un mut, care nu deschide gura. 38.14 Sunt ca un om, care n-aude, si in gura caruia nu este nici un raspuns. 38.15 Doamne, in Tine nadajduiesc; Tu vei raspunde, Doamne, Dumnezeule! 38.16 Caci zic: Nu ingadui sa se bucure vrajmasii mei de mine, si sa se fuduleasca impotriva mea, cand mi se clatina piciorul! 38.17 Caci sunt aproape sa cad, si durerea mea este totdeauna inaintea mea. 38.18 Imi marturisesc faradelegea, ma doare de pacatul meu. 38.19 Dar vrajmasii mei sunt plini de viata si plini de putere; cei ce ma urasc fara temei, sunt multi la numar. 38.20 Ei imi intorc rau pentru bine, imi sunt potrivnici, pentru ca eu urmaresc binele. 38.21 Nu ma parasi, Doamne! Dumnezeule, nu Te departa de mine! 38.22 Vino degraba in ajutorul meu, Doamne, Mantuirea mea!
39.1 Ziceam: Voi veghea asupra cailor mele, ca sa nu pacatuiesc cu limba; imi voi pune frau gurii, cat va sta cel rau inaintea mea. 39.2 Am stat mut, in tacere; am tacut, macar ca eram nenorocit; si totusi durerea mea nu era mai putin mare. 39.3 Imi ardea inima in mine, un foc launtric ma mistuia; si atunci mi-a venit cuvantul pe limba, si am zis: 39.4 Doamne, spune-mi care este sfarsitul vietii mele, care este masura zilelor mele, ca sa stiu cat de trecator sunt. 39.5 Iata ca zilele mele sunt cat un lat de mana, si viata mea este ca o nimica inaintea Ta. Da, orice om este doar o suflare, oricat de bine s-ar tine. 39.6 Da, omul umbla ca o umbra, se framanta degeaba, strange la comori, si nu stie cine le va lua. 39.7 Acum, Doamne, ce mai pot nadajdui eu? In Tine imi este nadejdea 39.8 Izbaveste-ma de toate faradelegile mele! Nu ma face de ocara celui nebun! 39.9 Stau mut, nu deschid gura, caci Tu lucrezi. 39.10 Abate-Ti loviturile de la mine! Imi iese sufletul sub loviturile mainii Tale. 39.11 Tu pedepsesti pe om, si-l lovesti pentru faradelegea lui: ii prapadesti, ca molia, ce are el mai scump. Da, orice om este doar o suflare. 39.12 Asculta-mi rugaciunea, Doamne, si pleaca-Ti urechea la strigatele mele! Nu tacea in fata lacrimilor mele! Caci sunt un strain inaintea Ta, un pribeag, ca toti parintii mei. 39.13 Abate-Ti privirea de la mine, si lasa-ma sa rasuflu, pana nu ma duc si sa nu mai fiu!
40.1 Imi pusesem nadejdea in Domnul, si El S-a plecat spre mine, mi-a ascultat strigatele. 40.2 M-a scos din groapa pieirii, din fundul mocirlei; mi-a pus picioarele pe stanca, si mi-a intarit pasii. 40.3 Mi-a pus in gura o cantare noua, o lauda pentru Dumnezeul nostru. Multi au vazut lucrul acesta, s-au temut, si s-au increzut in Domnul. 40.4 Ferice de omul, care isi pune increderea in Domnul, si care nu se indreapta spre cei trufasi si mincinosi! 40.5 Doamne, Dumnezeule, multe sunt minunile si planurile Tale pentru mine: nimeni nu se poate asemana cu Tine. As vrea sa le vestesc si sa le trambitez, dar numarul lor este prea mare ca sa le povestesc. 40.6 Tu nu doresti nici jertfa, nici dar de mancare, ci mi-ai strapuns urechile; nu ceri nici ardere de tot, nici jertfa de ispasire. 40.7 Atunci am zis: Iata-ma ca vin! in sulul cartii este scris despre mine 40.8 vreau sa fac voia Ta, Dumnezeule! Si Legea Ta este in fundul inimii mele. 40.9 Vestesc indurarea Ta, in adunarea cea mare; iata ca nu-mi inchid buzele. Tu stii lucrul acesta, Doamne! 40.10 Nu tin in inima mea indurarea Ta, ci vestesc adevarul tau si mantuirea Ta, si nu ascund bunatatea si credinciosia Ta in adunarea cea mare. 40.11 Tu, Doamne, nu-mi vei opri indurarile tale; ci bunatatea si credinciosia Ta ma vor pazi totdeauna. 40.12 Caci rele fara numar ma impresoara, m-au ajuns pedepsele pentru nelegiuirile mele; si nu le mai pot suferi vederea. Sunt mai multe decat perii capului meu, si mi se inmoaie inima. 40.13 Izbaveste-ma, Doamne! Vino, Doamne, degraba in ajutorul meu. 40.14 Sa fie rusinati si infruntati, toti cei ce vor sa-mi ia viata! Sa dea inapoi si sa roseasca de rusine cei ce-mi doresc pierzarea! 40.15 Sa ramana inlemniti de rusinea lor, cei ce-mi zic: Ha! Ha! 40.16 Sa se bucure si sa se inveseleasca in Tine toti cei ce Te cauta! Cei ce iubesc mantuirea Ta sa zica fara incetare: Marit sa fie Domnul! 40.17 Eu sunt sarac si lipsit, dar Domnul Se gandeste la mine. Tu esti ajutorul si izbavitorul meu: nu zabovi, Dumnezeule!
41.1 Ferice de cel ce ingrijeste de cel sarac! Caci in ziua nenorocirii Domnul il izbaveste; 41.2 Domnul il pazeste si-l tine in viata. El este fericit pe pamant, si nu-l lasi la bunul plac al vrajmasilor lui. 41.3 Domnul il sprijineste, cand este pe patul de suferinta: ii usurezi durerile in toate bolile lui. 41.4 Eu zic: Doamne, ai mila de mine! Vindeca-mi sufletul! Caci am pacatuit impotriva Ta. 41.5 Vrajmasii mei zic cu rautate despre mine: Cand va muri? Cand ii va pieri numele? 41.6 Daca vine cineva sa ma vada, vorbeste neadevaruri, strange temeiuri ca sa ma vorbeasca de rau; si cand pleaca, ma vorbeste de rau pe afara. 41.7 Toti vrajmasii mei soptesc intre ei impotriva mea, si cred ca nenorocirea mea imi va aduce pieirea. 41.8 Este atins rau de tot, zic ei iata-l culcat, n-are sa se mai scoale! 41.9 Chiar si acela cu care traiam in pace, in care imi puneam increderea si care manca din painea mea, ridica si el calcaiul impotriva mea. 41.10 Dar Tu, Doamne, ai mila de mine si ridica-ma, ca sa le rasplatesc cum li se cuvine. 41.11 Prin aceasta voi cunoaste ca ma iubesti, daca nu ma va birui vrajmasul meu. 41.12 Tu m-ai sprijinit, din pricina neprihanirii mele, si m-ai asezat pe vecie inaintea Ta. 41.13 Binecuvantat sa fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, din vesnicie in vesnicie! Amin! Amin!
42.1 Cum doreste un cerb izvoarele de apa, asa Te doreste sufletul meu pe Tine, Dumnezeule! 42.2 Sufletul meu inseteaza dupa Dumnezeu, dupa Dumnezeul cel viu; cand ma voi duce si ma voi arata inaintea lui Dumnezeu? 42.3 Cu lacrimi ma hranesc zi si noapte, cand mi se zice fara incetare: Unde este Dumnezeul tau? 42.4 Mi-aduc aminte, si-mi vars tot focul inimii in mine, cand ma gandesc cum mergeam inconjurat de multime, si cum inaintam in fruntea ei spre Casa lui Dumnezeu, in mijlocul strigatelor de bucurie si multumire ale unei multimi in sarbatoare. 42.5 Pentru ce te mahnesti, suflete, si gemi inauntrul meu? Nadajduieste in Dumnezeu, caci iarasi Il voi lauda; El este mantuirea mea si Dumnezeul meu. 42.6 Imi este mahnit sufletul in mine, Dumnezeule; de aceea la Tine ma gandesc, din tara Iordanului, din Hermon, si din muntele Mitear. 42.7 Un val cheama un alt val, la vuietul caderii apelor Tale; toate talazurile si valurile Tale trec peste mine. 42.8 Ziua, Domnul imi dadea indurarea Lui, iar noaptea, cantam laudele Lui, si inaltam o rugaciune Dumnezeului vietii mele. 42.9 De aceea, zic lui Dumnezeu, Stanca mea: Pentru ce ma uiti? Pentru ce trebuie sa umblu plin de intristare, sub apasarea vrajmasului? 42.10 Parca mi se sfarama oasele cu sabia cand ma batjocoresc vrajmasii mei, si-mi zic neincetat: Unde este Dumnezeul tau? 42.11 Pentru ce te mahnesti, suflete, si gemi inauntrul meu? Nadajduieste in Dumnezeu, caci iarasi Il voi lauda; El este mantuirea mea si Dumnezeul meu.
43.1 Fa-mi dreptate, Dumnezeule, apara-mi pricina impotriva unui neam nemilos! Izbaveste-ma de oamenii plini de viclesug si de faradelege! 43.2 Tu esti Dumnezeul, care ma ocroteste: pentru ce ma lepezi? Pentru ce trebuie sa umblu plin de intristare, sub apasarea vrajmasului? 43.3 Trimite lumina si credinciosia Ta, ca sa ma calauzeasca, si sa ma duca la muntele Tau cel sfant si la locasurile Tale! 43.4 Atunci voi merge la altarul lui Dumnezeu, la altarul lui Dumnezeu, care este bucuria si veselia mea, si Te voi lauda cu harfa, Dumnezeule, Dumnezeul meu! 43.5 Pentru ce te mahnesti, suflete, si gemi inauntrul meu? Nadajduieste in Dumnezeu, caci iarasi Il voi lauda: El este mantuirea mea si Dumnezeul meu.
44.1 Dumnezeule, am auzit cu urechile noastre, si parintii nostri ne-au povestit lucrarile, pe care le-ai facut pe vremea lor, in zilele de odinioara. 44.2 Cu mana Ta, ai izgonit neamuri, ca sa-i sadesti pe ei, ai lovit popoare, ca sa-i intinzi pe ei. 44.3 Caci nu prin sabia lor au pus mana pe tara, nu bratul lor i-a mantuit, ci dreapta Ta, bratul Tau, lumina Fetei Tale, pentru ca ii iubeai. 44.4 Dumnezeule, Tu esti Imparatul meu: porunceste izbavirea lui Iacov! 44.5 Cu Tine doboram pe vrajmasii nostri, cu Numele Tau zdrobim pe potrivnicii nostri. 44.6 Caci nu in arcul meu ma incred, nu sabia mea ma va scapa; 44.7 ci Tu ne izbavesti de vrajmasii nostri, si dai de rusine pe cei ce ne urasc. 44.8 Noi, in fiecare zi, ne laudam cu Dumnezeu, si pururea slavim Numele Tau. (Oprire). 44.9 Dar Tu ne lepezi, ne acoperi de rusine, nu mai iesi cu ostirile noastre; 44.10 ne faci sa dam dosul inaintea vrajmasului, si cei ce ne urasc, ridica prazi luate de la noi. 44.11 Ne dai ca pe niste oi de mancat, si ne risipesti printre neamuri. 44.12 Vinzi pe poporul Tau pe nimic, si nu-l socotesti de mare pret. 44.13 Ne faci de ocara vecinilor nostri, de batjocura si de rasul celor ce ne inconjoara. 44.14 Ne faci de pomina printre neamuri, si pricina de clatinare din cap printre popoare. 44.15 Ocara mea este totdeauna inaintea mea, si rusinea imi acopera fata~ 44.16 la glasul celui ce ma batjocoreste si ma ocaraste, la vederea vrajmasului si razbunatorului. 44.17 Toate acestea ni se intampla, fara ca noi sa Te fi uitat, fara sa fi calcat legamantul Tau: 44.18 da, inima nu ni s-a abatut, pasii nu ni s-au departat de pe cararea Ta~ 44.19 ca sa ne zdrobesti in locuinta sacalilor, si sa ne acoperi cu umbra mortii. 44.20 Daca am fi uitat Numele Dumnezeului nostru, si ne-am fi intins mainile spre un dumnezeu strain~ 44.21 n-ar sti Dumnezeu lucrul acesta, El, care cunoaste tainele inimii? 44.22 Dar din pricina Ta suntem junghiati in toate zilele, suntem priviti ca niste oi sortite pentru macelarie. 44.23 Trezeste-Te! Pentru ce dormi, Doamne? Trezeste-Te! Nu ne lepada pe vecie! 44.24 Pentru ce Iti ascunzi Fata? Pentru ce uiti de nenorocirea si apasarea noastra? 44.25 Caci sufletul ne este doborat in tarana de mahnire, trupul nostru este lipit de pamant. 44.26 Scoala-Te, ca sa ne ajuti! Izbaveste-ne, pentru bunatatea Ta!
45.1 Cuvinte pline de farmec imi clocotesc in inima, si zic: Lucrarea mea de lauda este pentru Imparatul! Ca pana unui scriitor iscusit sa-mi fie limba! 45.2 Tu esti cel mai frumos dintre oameni, harul este turnat pe buzele tale: de aceea te-a binecuvantat Dumnezeu pe vecie. 45.3 Razboinic viteaz, incinge-ti sabia, podoaba si slava~ 45.4 da, slava Ta! Fii biruitor, suie-te in carul tau de lupta, apara adevarul, blandetea si neprihanirea, si dreapta ta sa straluceasca prin ispravi minunate! 45.5 Sagetile tale sunt ascutite: sub tine vor cadea popoare, si sagetile tale vor strapunge inima vrajmasilor imparatului. 45.6 Scaunul Tau de domnie, Dumnezeule, este vesnic; toiagul de domnie al imparatiei Tale este un toiag de dreptate. 45.7 Tu iubesti neprihanirea, si urasti rautatea. De aceea, Dumnezeule, Dumnezeul Tau Te-a uns cu un untdelemn de bucurie, mai presus decat pe tovarasii Tai de slujba. 45.8 Smirna, aloia si casia iti umplu de miros placut toate vesmintele; in casele tale imparatesti de fildes te inveselesc instrumentele cu coarde. 45.9 Printre preaiubitele tale sunt fete de imparati; imparateasa, mireasa ta, sta la dreapta ta, impodobita cu aur de Ofir. 45.10 Asculta, fiica, vezi si pleaca-ti urechea; uita pe poporul tau si casa tatalui tau! 45.11 Si atunci imparatul iti va pofti frumusetea. Si fiindca este Domnul tau, adu-i inchinaciunile tale. 45.12 Si fiica Tirului, si cele mai bogate din popor vor umbla cu daruri ca sa capete bunavointa ta. 45.13 Fata imparatului este plina de stralucire inauntrul casei imparatesti; ea poarta o haina tesuta cu aur. 45.14 Este adusa inaintea imparatului, imbracata cu haine cusute la gherghef, si urmata de fete, insotitoarele ei, care sunt aduse la tine. 45.15 Ele sunt duse in mijlocul bucuriei si veseliei, si intra in casa imparatului. 45.16 Copiii tai vor lua locul parintilor tai; ii vei pune domni in toata tara. 45.17 Din neam in neam iti voi pomeni numele: de aceea in veci de veci te vor lauda popoarele.
46.1 Dumnezeu este adapostul si sprijinul nostru, un ajutor, care nu lipseste niciodata in nevoi. 46.2 De aceea nu ne temem, chiar daca s-ar zgudui pamantul, si s-ar clatina muntii in inima marilor. 46.3 Chiar daca ar urla si ar spumega valurile marii, si s-ar ridica pana acolo de sa se cutremure muntii. 46.4 Este un rau, ale carui izvoare inveselesc cetatea lui Dumnezeu, sfantul locas al locuintelor Celui Preainalt. 46.5 Dumnezeu este in mijlocul ei: ea nu se clatina; Dumnezeu o ajuta in revarsatul zorilor. 46.6 Neamurile se framanta, imparatiile se clatina, dar glasul Lui rasuna, si pamantul se topeste de groaza. 46.7 Domnul ostirilor este cu noi, Dumnezeul lui Iacov este un turn de scapare pentru noi. 46.8 Veniti si priviti lucrarile Domnului, pustiirile, pe care le-a facut El pe pamant. 46.9 El a pus capat razboaielor pana la marginea pamantului; El a sfaramat arcul, si a rupt sulita, a ars cu foc carele de razboi. 46.10 Opriti-va, si sa stiti ca Eu sunt Dumnezeu: Eu stapanesc peste neamuri, Eu stapanesc pe pamant. 46.11 Domnul ostirilor este cu noi. Dumnezeul lui Iacov este un turn de scapare pentru noi.
47.1 Bateti din palme, toate popoarele! Inaltati lui Dumnezeu strigate de bucurie! 47.2 Caci Domnul, Cel Preainalt, este infricosat: El este Imparat mare peste tot pamantul. 47.3 El ne supune popoarele, El pune neamurile sub picioarele noastre. 47.4 El ne alege mostenirea, slava lui Iacov, pe care-l iubeste. 47.5 Dumnezeu Se suie in mijlocul strigatelor de biruinta, Domnul inainteaza in sunetul trambitei. 47.6 Cantati lui Dumnezeu, cantati! Cantati Imparatul nostru, cantati! 47.7 Caci Dumnezeu este imparat peste tot pamantul: cantati o cantare inteleapta! 47.8 Dumnezeu imparateste peste neamuri, Dumnezeu sta pe scaunul Lui de domnie cel sfant. 47.9 Domnitorii popoarelor se aduna impreuna cu poporul Dumnezeului lui Avraam; caci ale lui Dumnezeu sunt scuturile pamantului: El este mai inalt si mai presus de orice.
48.1 Mare este Domnul si laudat de toti, in cetatea Dumnezeului nostru, pe muntele Lui cel sfant. 48.2 Frumoasa inaltime, bucuria intregului pamant, este muntele Sionului; in partea de miazanoapte este cetatea Marelui Imparat. 48.3 Dumnezeu, in casele Lui imparatesti, este cunoscut ca un turn de scapare. 48.4 Caci iata ca imparatii se adunasera: doar au trecut impreuna~ 48.5 au privit-o, au inlemnit, s-au temut, si au luat-o la fuga. 48.6 I-a apucat un tremur acolo, ca durerea unei femei la facere. 48.7 Au fost izgoniti de parca ar fi fost luati de vantul de rasarit, care sfarama corabiile din Tarsis. 48.8 Intocmai cum auzisem spunandu-se, asa am vazut in cetatea Domnului ostirilor, in cetatea Dumnezeului nostru: Dumnezeu o va face sa dainuiasca pe vecie. 48.9 Dumnezeule, la bunatatea Ta ne gandim, in mijlocul Templului Tau! 48.10 Ca si Numele Tau, Dumnezeule, si lauda Ta rasuna pana la marginile pamantului; dreapta Ta este plina de indurare. 48.11 Se bucura muntele Sionului, si se inveselesc fiicele lui Iuda de judecatile Tale. 48.12 Strabateti Sionul, si ocoliti-l, numarati-i turnurile~ 48.13 priviti-i intaritura, si cercetati-i palatele, ca sa povestiti celor ce vor veni dupa ei. 48.14 Iata, Dumnezeul acesta este Dumnezeul nostru in veci de veci; El va fi calauza noastra pana la moarte.
49.1 Ascultati lucrul acesta, toate popoarele, luati aminte, toti locuitorii lumii: 49.2 mici si mari, bogati si saraci! 49.3 Gura mea va vorbi cuvinte intelepte, si inima mea are ganduri pline de judecata. 49.4 Eu imi plec urechea la pildele care imi sunt insuflate, imi incep cantarea in sunetul harfei. 49.5 Pentru ce sa ma tem in zilele nenorocirii, cand ma inconjoara nelegiuirea potrivnicilor mei? 49.6 Ei se incred in avutiile lor, si se falesc cu bogatia lor cea mare. 49.7 Dar nu pot sa se rascumpere unul pe altul, nici sa dea lui Dumnezeu pretul rascumpararii. 49.8 Rascumpararea sufletului lor este asa de scumpa, ca nu se va face niciodata. 49.9 Nu vor trai pe vecie, nu pot sa nu vada mormantul. 49.10 Da, il vor vedea: caci inteleptii mor, nebunul si prostul deopotriva pier, si lasa altora avutiile lor. 49.11 Ei isi inchipuie ca vesnice le vor fi casele, ca locuintele lor vor dainui din veac in veac, ei, care dau numele lor la tari intregi. 49.12 Dar omul pus in cinste nu dainuieste, ci este ca dobitoacele care se taie. 49.13 Iata ce soarta au ei, cei plini de atata incredere, precum si cei ce ii urmeaza, carora le plac cuvintele lor. 49.14 Sunt dusi ca o turma in locuinta mortilor, ii paste moartea, si in curand oamenii fara prihana ii calca in picioare: li se duce frumusetea, si locuinta mortilor le este locasul. 49.15 Dar mie Dumnezeu imi va scapa sufletul din locuinta mortilor, caci ma va lua sub ocrotirea Lui. 49.16 Nu te teme cand se imbogateste cineva, si cand i se inmultesc vistieriile casei; 49.17 caci nu ia nimic cu el cand moare: vistieriile lui nu se pogoara dupa el. 49.18 Sa se tot creada omul fericit in viata, sa se tot laude cu bucuriile pe care si le face~ 49.19 caci tot in locuinta parintilor sai va merge, si nu va mai vedea lumina niciodata. 49.20 Omul pus in cinste, si fara pricepere, este ca dobitoacele pe care le tai.
50.1 Dumnezeu, da, Dumnezeu, Domnul, vorbeste, si cheama pamantul, de la rasaritul soarelui pana la asfintitul lui. 50.2 Din Sion, care este intruparea frumusetii desavarsite, de acolo straluceste Dumnezeu. 50.3 Dumnezeul nostru vine si nu tace. Inaintea Lui merge un foc mistuitor, si imprejurul Lui o furtuna puternica. 50.4 El striga spre ceruri sus, si spre pamant, ca sa judece pe poporul Sau: 50.5 Strangeti-Mi pe credinciosii Mei, care au facut legamant cu Mine prin jertfa! 50.6 Atunci cerurile vor vesti dreptatea Lui, caci Dumnezeu este cel ce judeca. 50.7 Asculta, poporul Meu, si voi vorbi; asculta, Israele, si te voi instiinta. Eu sunt Dumnezeu, Dumnezeul tau. 50.8 Nu pentru jertfele tale te mustru: caci arderile tale de tot sunt necurmat inaintea Mea. 50.9 Nu voi lua tauri din casa ta, nici tapi din staulele tale. 50.10 Caci ale Mele sunt toate dobitoacele padurilor, toate fiarele muntilor cu miile lor. 50.11 Eu cunosc toate pasarile de pe munti, si tot ce se misca pe camp este al Meu. 50.12 Daca Mi-ar fi foame, nu ti-as spune tie, caci a mea este lumea si tot ce cuprinde ea. 50.13 Oare mananc Eu carnea taurilor? Oare beau Eu sangele tapilor? 50.14 Adu ca jertfa lui Dumnezeu multumiri, si implineste-ti juruintele facute Celui Preainalt. 50.15 Cheama-Ma in ziua necazului, si Eu te voi izbavi, iar tu Ma vei proslavi! 50.16 Dumnezeu zice insa celui rau: Ce tot insiri tu legile Mele, si ai in gura legamantul Meu~ 50.17 cand tu urasti mustrarile, si arunci cuvintele Mele inapoia ta? 50.18 Daca vezi un hot, te unesti cu el, si te insotesti cu preacurvarii. 50.19 Dai drumul gurii la rau, si limba ta urzeste viclesuguri. 50.20 Stai si vorbesti impotriva fratelui tau, clevetesti pe fiul mamei tale. 50.21 Iata ce ai facut, si Eu am tacut. Ti-ai inchipuit ca Eu sunt ca tine. Dar te voi mustra, si iti voi pune totul sub ochi! 50.22 Luati seama dar, voi care uitati pe Dumnezeu, ca nu cumva sa va sfasii, si sa nu fie nimeni sa va scape. 50.23 Cine aduce multumiri, ca jertfa, acela Ma proslaveste, si celui ce vegheaza asupra caii lui, aceluia ii voi arata mantuirea lui Dumnezeu.
51.1 Ai mila de mine, Dumnezeule, in bunatatea Ta! Dupa indurarea Ta cea mare, sterge faradelegile mele! 51.2 Spala-ma cu desavarsire de nelegiuirea mea, si curata-ma de pacatul meu! 51.3 Caci imi cunosc bine faradelegile, si pacatul meu sta necurmat inaintea mea. 51.4 Impotriva Ta, numai impotriva Ta, am pacatuit si am facut ce este rau inaintea Ta; asa ca vei fi drept in hotararea Ta, si fara vina in judecata Ta. 51.5 Iata ca sunt nascut in nelegiuire, si in pacat m-a zamislit mama mea. 51.6 Dar Tu ceri ca adevarul sa fie in adancul inimii: fa dar sa patrunda intelepciunea inauntrul meu! 51.7 Curata-ma cu isop, si voi fi curat; spala-ma, si voi fi mai alb decat zapada. 51.8 Fa-ma sa aud veselie si bucurie, si oasele, pe care le-ai zdrobit Tu, se vor bucura. 51.9 Intoarce-Ti privirea de la pacatele mele, sterge toate nelegiuirile mele! 51.10 Zideste in mine o inima curata, Dumnezeule, pune in mine un duh nou si statornic! 51.11 Nu ma lepada de la Fata Ta, si nu lua de la mine Duhul Tau cel Sfant. 51.12 Da-mi iarasi bucuria mantuirii Tale, si sprijineste-ma cu un duh de bunavointa! 51.13 Atunci voi invata caile Tale pe cei ce le calca, si pacatosii se vor intoarce la Tine. 51.14 Dumnezeule, Dumnezeul mantuirii mele! Izbaveste-ma de vina sangelui varsat, si limba mea va lauda indurarea Ta. 51.15 Doamne, deschide-mi buzele, si gura mea va vesti lauda Ta. 51.16 Daca ai fi voit jertfe, Ti-as fi adus: dar Tie nu-Ti plac arderile de tot. 51.17 Jertfele placute lui Dumnezeu sunt un duh zdrobit: Dumnezeule, Tu nu dispretuiesti o inima zdrobita si mahnita. 51.18 In indurarea Ta, varsa-Ti binefacerile asupra Sionului, si zideste zidurile Ierusalimului! 51.19 Atunci vei primi jertfe neprihanite, arderi de tot si jertfe intregi; atunci se vor aduce pe altarul Tau vitei.
52.1 Pentru ce te falesti cu rautatea ta, asupritorule? Bunatatea lui Dumnezeu tine in veci. 52.2 Limba ta nu nascoceste decat rautate, ca un brici ascutit, viclean ce esti! 52.3 Tu iubesti mai degraba raul decat binele, mai degraba minciuna decat adevarul. 52.4 Tu iubesti numai cuvinte nimicitoare, limba inselatoare! 52.5 De aceea si Dumnezeu te va dobori pe vecie, te va apuca si te va ridica din cortul tau, si te va dezradacina din pamantul celor vii. 52.6 Cei fara prihana vor vedea lucrul acesta, se vor teme, si vor rade de el, zicand: 52.7 Iata omul, care nu lua ca ocrotitor pe Dumnezeu, ci se incredea in bogatiile lui cele mari, si se bizuia pe rautatea lui. 52.8 Dar eu sunt in Casa lui Dumnezeu ca un maslin verde, ma incred in bunatatea lui Dumnezeu, in veci de veci. 52.9 Te voi lauda totdeauna, pentru ca ai lucrat; si, in fata copiilor Tai, voi nadajdui in Numele Tau, caci este binevoitor.
53.1 Nebunul zice in inima lui: Nu este Dumnezeu! S-au stricat oamenii, au savarsit faradelegi urate, nu este nici unul care sa faca binele. 53.2 Dumnezeu Se uita de la inaltimea cerurilor peste fiii oamenilor, ca sa vada daca este cineva care sa fie priceput, si sa caute pe Dumnezeu. 53.3 Dar toti s-au ratacit, toti s-au stricat; nu este nici unul care sa faca binele, nici unul macar. 53.4 Si-au pierdut oare mintea cei ce savarsesc nelegiuirea, de mananca pe poporul Meu, cum mananca painea, si nu cheama pe Dumnezeu? 53.5 Atunci vor tremura de spaima, fara sa fie vreo pricina de spaima; Dumnezeu va risipi oasele celor ce tabarasc impotriva ta, ii vei face de rusine, caci Dumnezeu i-a lepadat. 53.6 O! cine va face sa porneasca din Sion izbavirea lui Israel? Cand va aduce Dumnezeu inapoi pe prinsii de razboi ai poporului Sau, Iacov se va inveseli, si Israel se va bucura.
54.1 Scapa-ma, Dumnezeule, prin Numele Tau, si fa-mi dreptate, prin puterea Ta? 54.2 Asculta-mi rugaciunea, Dumnezeule, ia aminte la cuvintele gurii mele. 54.3 Caci niste straini s-au sculat impotriva mea, niste oameni asupritori vor sa-mi ia viata; ei nu se gandesc la Dumnezeu. 54.4 Da, Dumnezeu este ajutorul meu, Domnul este sprijinul sufletului meu! 54.5 Raul se va intoarce asupra potrivnicilor mei; nimiceste-i in credinciosia Ta! 54.6 Atunci Iti voi aduce jertfe de buna voie, voi lauda Numele Tau, Doamne, caci este binevoitor; 54.7 caci El ma izbaveste din toate necazurile, si cu ochii mei imi vad implinita dorinta privitoare la vrajmasii mei.
55.1 Ia aminte, Dumnezeule, la rugaciunea mea, si nu Te ascunde de cererile mele! 55.2 Asculta-ma, si raspunde-mi! Ratacesc incoace si incolo, si ma framant~ 55.3 din pricina zarvei vrajmasului si din pricina apasarii celui rau. Caci ei arunca nenorocirea peste mine, si ma urmaresc cu manie. 55.4 Imi tremura inima in mine, si ma cuprinde spaima mortii~ 55.5 ma apuca frica si groaza, si ma iau fiorii. 55.6 Eu zic: O, daca as avea aripile porumbelului, as zbura, si as gasi undeva odihna! 55.7 Da, as fugi departe de tot, si m-as duce sa locuiesc in pustie. (Oprire). 55.8 As fugi in graba la un adapost de vantul acesta napraznic si de furtuna aceasta. 55.9 Nimiceste-i, Doamne, imparte-le limbile, caci in cetate vad sila si certuri; 55.10 zi si noapte ei ii dau ocol pe ziduri: nelegiuirea si rautatea sunt in sanul ei; 55.11 rautatea este in mijlocul ei, si viclesugul si inselatoria nu lipsesc din pietele ei. 55.12 Nu un vrajmas ma batjocoreste, caci as suferi: nu potrivnicul meu se ridica impotriva mea, caci m-as ascunde dinaintea lui. 55.13 Ci tu, pe care te socoteam una cu mine, tu, frate de cruce si prieten cu mine! 55.14 Noi, care traiam impreuna intr-o placuta prietenie, si ne duceam impreuna cu multimea in Casa lui Dumnezeu! 55.15 Sa vina moartea peste ei, si sa se pogoare de vii in locuinta mortilor! Caci rautatea este in locuinta lor, in inima lor. 55.16 Dar eu strig catre Dumnezeu, si Domnul ma va scapa. 55.17 Seara, dimineata, si la amiaza, oftez si gem, si El va auzi glasul meu. 55.18 Ma va scapa din lupta care se da impotriva mea, si-mi va aduce pacea, caci multi mai sunt impotriva mea! 55.19 Dumnezeu va auzi, si-i va smeri, El, care, din vesnicie, sta pe scaunul Lui de domnie. (Oprire). Caci in ei nu este nici o nadejde de schimbare, si nu se tem de Dumnezeu. 55.20 Ei pun mana pe cei ce traiau in pace cu ei, si isi calca legamantul. 55.21 Gura lor este dulce ca smantana, dar in inima poarta razboiul: cuvintele lor sunt mai alunecoase decat untdelemnul, dar cand ies ele din gura, sunt niste sabii. 55.22 Incredinteaza-ti soarta in mana Domnului, si El te va sprijini. El nu va lasa niciodata sa se clatine cel neprihanit. 55.23 Si Tu, Dumnezeule, ii vei pogori in fundul gropii. Oamenii setosi de sange si de inselaciune, nu vor ajunge nici jumatate din zilele lor. Eu insa ma incred in Tine!
56.1 Ai mila de mine, Dumnezeule! Caci niste oameni ma hartuiesc. Toata ziua imi fac razboi si ma chinuiesc. 56.2 Toata ziua ma hartuiesc potrivnicii mei; sunt multi, si se razboiesc cu mine ca niste trufasi. 56.3 Ori de cate ori ma tem, eu ma incred in Tine. 56.4 Eu ma voi lauda cu Dumnezeu, cu Cuvantul Lui. Ma incred in Dumnezeu, si nu ma tem de nimic: ce pot sa-mi faca niste oameni? 56.5 Intr-una ei imi ating drepturile, si n-au decat ganduri rele fata de mine. 56.6 Uneltesc, pandesc si imi urmaresc pasii, pentru ca vor sa-mi ia viata. 56.7 Ei trag nadejde sa scape prin nelegiuirea lor: doboara popoarele, Dumnezeule, in mania Ta! 56.8 Tu numeri pasii vietii mele de pribeag; pune-mi lacrimile in burduful Tau: nu sunt ele scrise in cartea Ta? 56.9 Vrajmasii mei dau inapoi, in ziua cand Te strig: stiu ca Dumnezeu este de partea mea. 56.10 Eu ma voi lauda cu Dumnezeu, cu Cuvantul Lui, da, ma voi lauda cu Domnul, cu Cuvantul Lui. 56.11 Ma incred in Dumnezeu, si nu ma tem de nimic: Ce pot sa-mi faca niste oameni? 56.12 Dumnezeule, trebuie sa implinesc juruintele pe care Ti le-am facut; Iti voi aduce jertfe de multumire. 56.13 Caci mi-ai izbavit sufletul de la moarte, mi-ai ferit picioarele de cadere, ca sa umblu inaintea lui Dumnezeu, in lumina celor vii.
57.1 Ai mila de mine, Dumnezeule, ai mila de mine! Caci in Tine mi se increde sufletul; la umbra aripilor Tale caut un loc de scapare, pana vor trece nenorocirile. 57.2 Eu strig catre Dumnezeu, catre Cel Preainalt, catre Dumnezeu, care lucreaza pentru mine. 57.3 El imi va trimite izbavire din cer, in timp ce prigonitorul meu imi arunca ocari. (Oprire). Da, Dumnezeu Isi va trimite bunatatea si credinciosia. 57.4 Sufletul meu este intre niste lei: stau culcat in mijlocul unor oameni care varsa flacari, in mijlocul unor oameni ai caror dinti sunt sulite si sageti, si a caror limba este o sabie ascutita. 57.5 Inalta-Te peste ceruri, Dumnezeule, peste tot pamantul sa se intinda slava Ta! 57.6 Ei intinsesera un lat sub pasii mei; sufletul mi se incovoia, si-mi sapasera o groapa inainte: Dar au cazut ei in ea. 57.7 Inima mea este tare, Dumnezeule, inima mea este tare; voi canta, da, si voi suna din instrumentele mele. 57.8 Trezeste-te, suflete! Treziti-va, alauta si harfa! Ma voi trezi in zori de zi. 57.9 Te voi lauda printre popoare, Doamne! Te voi canta printre neamuri. 57.10 Caci bunatatea Ta ajunge pana la ceruri, si credinciosia Ta pana la nori. 57.11 Inalta-Te peste ceruri, Dumnezeule, peste tot pamantul sa se intinda slava Ta!
58.1 Oare, tacand, faceti voi dreptate? Oare asa judecati voi fara partinire, fiii oamenilor? 58.2 Dimpotriva! in inima, savarsiti nelegiuiri; in tara, puneti in cumpana silnicia mainilor voastre. 58.3 Cei rai sunt stricati inca din pantecele mamei lor, mincinosii se ratacesc o data cu iesirea din pantecele mamei lor. 58.4 Au o otrava ca otrava unui sarpe, ca otrava unei aspide surzi, care isi astupa urechea~ 58.5 care n-aude glasul vrajitorilor, glasul fermecatorului celui mai iscusit. 58.6 Dumnezeule, zdrobeste-le dintii din gura! Smulge, Doamne, maselele acestor pui de lei! 58.7 Sa se risipeasca intocmai ca niste ape care se scurg! Sagetile, pe care le-arunca ei, sa fie niste sageti tocite! 58.8 Sa piara, ca un melc, care se topeste umbland; sa nu vada soarele, ca starpitura unei femei! 58.9 Inainte ca oalele voastre sa simta focul de spin verde sau uscat, il va lua vartejul. 58.10 Cel fara prihana se va bucura la vederea razbunarii; isi va scalda picioarele in sangele celor rai. 58.11 Si atunci oamenii vor zice: Da, este o rasplata pentru cel fara prihana! Da, este un Dumnezeu care judeca pe pamant!
59.1 Dumnezeule, scapa-ma de vrajmasii mei, ocroteste-ma de potrivnicii mei! 59.2 Scapa-ma de raufacatori, izbaveste-ma de oamenii setosi de sange! 59.3 Caci iata-i ca stau la panda sa-mi ia viata; niste oameni porniti la rau urzesc lucruri rele impotriva mea, fara sa fiu vinovat, fara sa fi pacatuit, Doamne! 59.4 Cu toata nevinovatia mea, ei alearga, se pregatesc: trezeste-Te, iesi inaintea mea, si priveste! 59.5 Doamne, Dumnezeul ostirilor, Dumnezeul lui Israel, scoala-Te, ca sa pedepsesti toate neamurile! N-avea mila de nici unul din acesti vanzatori nelegiuiti. (Oprire). 59.6 Se intorc in fiecare seara, urla ca niste caini, si dau ocol cetatii. 59.7 Da, din gura lor tasneste raul, pe buzele lor sunt sabii; caci zic: Cine aude? 59.8 Dar Tu, Doamne, razi de ei, Tu Iti bati joc de toate neamurile. 59.9 Oricare le-ar fi puterea, eu in Tine nadajduiesc, caci Dumnezeu este scaparea mea. 59.10 Dumnezeul meu, in bunatatea Lui, imi iese inainte, Dumnezeu ma face sa-mi vad implinita dorinta fata de cei ce ma prigonesc. 59.11 Nu-i ucide, ca sa nu uite lucrul acesta poporul meu, ci fa-i sa pribegeasca, prin puterea Ta, si doboara-i, Doamne, Scutul nostru! 59.12 Gura lor pacatuieste la fiecare vorba, care le iese de pe buze: sa se prinda in insasi mandria lor, caci nu spun decat blesteme si minciuni: 59.13 Nimiceste-i, in mania Ta, prapadeste-i, ca sa nu mai fie! Fa-i sa stie ca imparateste Dumnezeu peste Iacov, pana la marginile pamantului. 59.14 Se intorc in fiecare seara, urla ca niste caini, si dau ocol cetatii. 59.15 Umbla incoace si incolo dupa hrana, si petrec noaptea ne satui. 59.16 Dar eu voi canta puterea Ta; dis-de-dimineata, voi lauda bunatatea Ta. Caci Tu esti un turn de scapare pentru mine, un loc de adapost in ziua necazului meu. 59.17 O, Taria mea! pe Tine Te voi lauda, caci Dumnezeu, Dumnezeul meu cel prea bun, este turnul meu de scapare.
60.1 Dumnezeule, ne-ai lepadat, ne-ai imprastiat, si Te-ai maniat: ridica-ne iarasi! 60.2 Ai cutremurat pamantul, l-ai despicat; drege-i sparturile, caci se clatina! 60.3 Ai facut pe poporul Tau sa treaca prin lucruri grele, ne-ai adapat cu un vin de amortire. 60.4 Ai dat celor ce se tem de Tine un steag, ca sa-l inalte spre biruinta adevarului. 60.5 Pentru ca preaiubitii Tai sa fie izbaviti, scapa-ne prin dreapta Ta, si asculta-ne! 60.6 Dumnezeu a zis in sfintenia Lui: Voi iesi biruitor, voi imparti Sihemul, si voi masura valea Sucot. 60.7 Al Meu este Galaadul, al Meu este Manase; Efraim este taria capului Meu, iar Iuda, toiagul Meu de carmuire: 60.8 Moab este ligheanul in care Ma spal: peste Edom Imi arunc incaltamintea: tara Filistenilor striga de bucurie din pricina Mea! 60.9 Cine ma va duce in cetatea intarita? Cine ma va duce la Edom? 60.10 Oare nu Tu, Dumnezeule, care ne-ai lepadat, si nu mai iesi, Dumnezeule, cu ostirile noastre? 60.11 Da-ne ajutor, ca sa scapam din necaz! Caci ajutorul omului este zadarnic. 60.12 Cu Dumnezeu vom face ispravi mari, si El va zdrobi pe vrajmasii nostri.
61.1 Asculta, Dumnezeule, strigatele mele, ia aminte la rugaciunea mea! 61.2 De la capatul pamantului strig catre Tine cu inima mahnita, si zic: Du-ma pe stanca pe care n-o pot ajunge, caci este prea inalta pentru mine! 61.3 Caci Tu esti un adapost pentru mine, un turn tare impotriva vrajmasului. 61.4 As vrea sa locuiesc pe vecie in cortul Tau: sa alerg la adapostul aripilor Tale. 61.5 Caci Tu, Dumnezeule, imi asculti juruintele, Tu imi dai mostenirea celor ce se tem de Numele Tau. 61.6 Tu adaugi zile la zilele imparatului: lungeasca-i-se anii pe vecie! 61.7 In veci sa ramana el pe scaunul de domnie, inaintea lui Dumnezeu! Fa ca bunatatea si credinciosia Ta sa vegheze asupra lui! 61.8 Atunci voi canta neincetat Numele Tau, si zi de zi imi voi implini juruintele.
62.1 Da, numai in Dumnezeu mi se increde sufletul; de la El imi vine ajutorul. 62.2 Da, El este Stanca si Ajutorul meu, Turnul meu de scapare; nicidecum nu ma voi clatina. 62.3 Pana cand va veti napusti asupra unui om, pana cand veti cauta cu totii sa-l doborati ca pe un zid gata sa cada, ca pe un gard gata sa se surpe? 62.4 Da, ei pun la cale sa-l doboare din inaltimea lui: le place minciuna; cu gura binecuvanteaza, dar cu inima blestema. 62.5 Da, suflete, increde-te in Dumnezeu, caci de la El imi vine nadejdea. 62.6 Da, El este Stanca si Ajutorul meu, Turnul meu de scapare: nicidecum nu ma voi clatina. 62.7 Pe Dumnezeu se intemeiaza ajutorul si slava mea; in Dumnezeu este stanca puterii mele, locul meu de adapost. 62.8 Popoare, in orice vreme, incredeti-va in El, varsati-va inimile inaintea Lui! Dumnezeu este adapostul nostru. 62.9 Da, o nimica sunt fiii omului! Minciuna sunt fiii oamenilor! Pusi in cumpana toti laolalta, ar fi mai usori decat o suflare. 62.10 Nu va incredeti in asuprire, si nu va puneti nadejdea zadarnica in rapire; cand cresc bogatiile, nu va lipiti inima de ele. 62.11 Odata a vorbit Dumnezeu, de doua ori am auzit ca Puterea este a lui Dumnezeu. 62.12 A Ta, Doamne, este si bunatatea, caci Tu rasplatesti fiecaruia dupa faptele lui.
63.1 Dumnezeule, Tu esti Dumnezeul meu, pe Tine Te caut! Imi inseteaza sufletul dupa Tine, imi tanjeste trupul dupa Tine, intr-un pamant sec, uscat si fara apa. 63.2 Asa Te privesc eu in locasul cel sfant, ca sa-Ti vad puterea si slava. 63.3 Fiindca bunatatea Ta pretuieste mai mult decat viata, de aceea buzele mele canta laudele Tale. 63.4 Te voi binecuvanta dar toata viata mea, si in Numele Tau imi voi ridica mainile. 63.5 Mi se satura sufletul ca de niste bucate grase si miezoase, si gura mea Te lauda cu strigate de bucurie pe buze~ 63.6 cand mi-aduc aminte de Tine in asternutul meu, si cand ma gandesc la Tine in timpul priveghiurilor noptii. 63.7 Caci Tu esti ajutorul meu, si sunt plin de veselie la umbra aripilor Tale. 63.8 Sufletul meu este lipit de Tine; dreapta Ta ma sprijineste. 63.9 Dar cei ce cauta sa-mi ia viata, se vor duce in adancimile pamantului; 63.10 vor fi dati prada sabiei, vor fi prada sacalilor. 63.11 Dar imparatul se va bucura in Dumnezeu; oricine jura pe El se va fali, caci va astupa gura mincinosilor.
64.1 Asculta-mi glasul, Dumnezeule, cand gem! Ocroteste-mi viata impotriva vrajmasului de care ma tem! 64.2 Pazeste-ma de uneltirile celor rai, de ceata galagioasa a oamenilor nelegiuiti! 64.3 Ei isi ascut limba ca o sabie, isi arunca vorbele lor amare, ca niste sageti~ 64.4 ca sa traga in ascuns asupra celui nevinovat: trag asupra lui pe neasteptate, fara nici o frica. 64.5 Ei se imbarbateaza in rautatea lor: se sfatuiesc impreuna ca sa intinda curse, si zic: Cine ne va vedea? 64.6 Pun la cale nelegiuiri, si zic: Iata-ne gata, planul este facut! O prapastie este inauntrul si inima fiecaruia! 64.7 Dar Dumnezeu arunca sageti impotriva lor: deodata iata-i loviti. 64.8 Limba lor le-a pricinuit caderea; si toti cei ce-i vad, clatina din cap. 64.9 Toti oamenii sunt cuprinsi de frica, si marturisesc: Iata ce a facut Dumnezeu, si recunosc ca aceasta este lucrarea Lui! 64.10 Cel neprihanit se bucura in Domnul si in El isi cauta scaparea; toti cei cu inima fara prihana se lauda ca sunt fericiti.
65.1 Cu incredere, Dumnezeule, vei fi laudat in Sion, si implinite vor fi juruintele care Ti-au fost facute. 65.2 Tu asculti rugaciunea, de aceea toti oamenii vor veni la Tine. 65.3 Ma coplesesc nelegiuirile: dar Tu vei ierta faradelegile noastre. 65.4 Ferice de cel pe care-l alegi Tu, si pe care-l primesti inaintea Ta, ca sa locuiasca in curtile Tale! Ne vom satura de binecuvantarea Casei Tale, de sfintenia Templului Tau. 65.5 In bunatatea Ta, Tu ne asculti prin minuni, Dumnezeul mantuirii noastre, nadejdea tuturor marginilor indepartate ale pamantului si marii! 65.6 El intareste muntii prin taria Lui, si este incins cu putere. 65.7 El potoleste urletul marilor, urletul valurilor lor, si zarva popoarelor. 65.8 Cei ce locuiesc la marginile lumii se inspaimanta de minunile Tale: Tu umpli de veselie rasaritul si apusul indepartat. 65.9 Tu cercetezi pamantul si-i dai belsug, il umpli de bogatii, si de rauri dumnezeiesti, pline cu apa. Tu le dai grau, pe care iata cum il faci sa rodeasca: 65.10 ii uzi brazdele, ii sfarami bulgarii, il moi cu ploaia, si-i binecuvantezi rasadul. 65.11 Incununezi anul cu bunatatile Tale, si pasii Tai varsa belsugul. 65.12 Campiile pustiei sunt adapate, si dealurile sunt incinse cu veselie. 65.13 Pasunile se acopera de oi, si vaile se imbraca cu grau: toate striga de bucurie si canta.
66.1 Inaltati lui Dumnezeu strigate de bucurie, toti locuitorii pamantului. 66.2 Cantati slava Numelui Sau, mariti slava Lui prin laudele voastre. 66.3 Ziceti lui Dumnezeu: Cat de infricosate sunt lucrarile Tale! Din pricina marimii puterii Tale, vrajmasii Tai Te lingusesc. 66.4 Tot pamantul se inchina inaintea Ta, si canta in cinstea Ta, canta Numele Tau. 66.5 Veniti si priviti lucrarile lui Dumnezeu! Ce infricosat este El, cand lucreaza asupra fiilor oamenilor! 66.6 El a prefacut marea in pamant uscat, si raul a fost trecut cu piciorul: atunci ne-am bucurat in El. 66.7 El stapaneste pe vecie, prin puterea Lui. Ochii Lui urmaresc pe neamuri, ca cei razvratiti sa nu se mai scoale impotriva Lui! 66.8 Binecuvantati, popoare, pe Dumnezeul nostru! Faceti sa rasune lauda Lui! 66.9 El ne-a pastrat sufletul cu viata, si n-a ingaduit sa ni se clatine piciorul. 66.10 Caci Tu ne-ai incercat, Dumnezeule, ne-ai trecut prin cuptorul cu foc, ca argintul. 66.11 Ne-ai adus in lat, si ne-ai pus o grea povara pe coapse. 66.12 Ai lasat pe oameni sa incalece pe capetele noastre, am trecut prin foc si prin apa: dar Tu ne-ai scos si ne-ai dat belsug. 66.13 De aceea, voi merge in Casa Ta cu arderi de tot, imi voi implini juruintele facute Tie~ 66.14 juruinte, care mi-au iesit de pe buze, pe care mi le-a rostit gura cand eram la stramtoare. 66.15 Iti voi aduce oi grase, ca ardere de tot, cu grasimea berbecilor, voi jertfi oi impreuna cu tapi. (Oprire). 66.16 Veniti de ascultati, toti cei ce va temeti de Dumnezeu, si voi istorisi cei a facut El sufletului meu. 66.17 Am strigat catre El cu gura mea, si indata lauda a fost pe limba mea. 66.18 Daca as fi cugetat lucruri nelegiuite in inima mea, nu m-ar fi ascultat Domnul. 66.19 Dar Dumnezeu m-a ascultat, a luat aminte la glasul rugaciunii mele. 66.20 Binecuvantat sa fie Dumnezeu, care nu mi-a lepadat rugaciunea, si nu mi-a indepartat bunatatea Lui!
67.1 Dumnezeu sa aiba mila de noi si sa ne binecuvanteze, sa faca sa lumineze peste noi Fata Lui, 67.2 ca sa se cunoasca pe pamant calea Ta, si printre toate neamurile mantuirea Ta! 67.3 Te lauda, popoarele, Dumnezeule, toate popoarele Te lauda. 67.4 Se bucura neamurile si se inveselesc; caci Tu judeci popoarele cu nepartinire, si povatuiesti neamurile pe pamant. 67.5 Te lauda, popoarele, Dumnezeule, toate popoarele Te lauda. 67.6 Pamantul isi da roadele; Dumnezeu, Dumnezeul nostru, ne binecuvanteaza~ 67.7 Dumnezeu ne binecuvanteaza, si toate marginile pamantului se tem de El.
68.1 Dumnezeu Se scoala, vrajmasii Lui se risipesc, si potrivnicii Lui fug dinaintea Fetei Lui. 68.2 Cum se risipeste fumul, asa-i risipesti Tu; cum se topeste ceara la foc, asa pier cei rai dinaintea lui Dumnezeu. 68.3 Dar cei neprihaniti se bucura, salta de bucurie inaintea lui Dumnezeu, si nu mai pot de veselie. 68.4 Cantati lui Dumnezeu, laudati Numele Lui! Faceti drum Celui ce inainteaza prin campii. Domnul este Numele Lui: bucurati-va inaintea Lui! 68.5 El este Tatal orfanilor, Aparatorul vaduvelor, El, Dumnezeu, care locuieste in locasul Lui cel sfant. 68.6 Dumnezeu da o familie celor parasiti, El izbaveste pe prinsii de razboi si-i face fericiti; numai cei razvratiti locuiesc in locuri uscate. 68.7 Dumnezeule, cand ai iesit Tu in fruntea poporului, si cand mergeai in pustie, 68.8 s-a cutremurat pamantul, s-au topit cerurile, dinaintea lui Dumnezeu, s-a zguduit Sinai dinaintea lui Dumnezeu, Dumnezeul lui Israel. 68.9 Ai dat o ploaie binefacatoare, Dumnezeule, si ai intarit mostenirea Ta, sleita de puteri. 68.10 Poporul tau si-a asezat locuinta in tara, pe care, prin bunatatea Ta, Dumnezeule, o pregatisei pentru cei nenorociti. 68.11 Un cuvant spune Domnul, si femeile aducatoare de vesti bune sunt o mare ostire: 68.12 imparatii ostirilor fug, fug, si cea care ramane acasa, imparte prada. 68.13 Pe cand voi va odihniti in mijlocul staulelor, aripile porumbelului sunt acoperite de argint, si penele lui sunt de un galben auriu. 68.14 Cand a imprastiat Cel Atotputernic pe imparati in tara, parca ningea in Talmon. 68.15 Muntii lui Dumnezeu, muntii Basanului, munti cu multe piscuri, muntii Basanului~ 68.16 pentru ce, munti cu multe piscuri, purtati pizma pe muntele pe care l-a ales Dumnezeu ca locas imparatesc? Cu toate acestea Domnul va locui in el in veci. 68.17 Carele Domnului se numara cu douazecile de mii, cu mii si mii; Domnul este in mijlocul lor, venind din Sinai in locasul Sau cel sfant. 68.18 Te-ai suit pe inaltime, ai luat prinsi de razboi, ai luat in dar oameni; cei razvratiti vor locui si ei langa Domnul Dumnezeu. 68.19 Binecuvantat sa fie Domnul, care zilnic ne poarta povara, Dumnezeu, mantuirea noastra. (Oprire). 68.20 Dumnezeu este pentru noi Dumnezeul izbavirilor, si Domnul, Dumnezeu, ne poate scapa de moarte. 68.21 Da, Dumnezeu va zdrobi capul vrajmasilor Lui, crestetul capului celor ce traiesc in pacat. 68.22 Domnul zice: ii voi aduce inapoi din Basan, ii voi aduce inapoi din fundul marii~ 68.23 ca sa-ti cufunzi piciorul in sange, si limba cainilor tai sa-si capete partea din vrajmasii tai. 68.24 Ei vad intrarea Ta, Dumnezeule, intrarea Dumnezeului meu, Imparatului meu, in locasul cel sfant. 68.25 In frunte merg cantaretii, apoi cei ce canta din instrumente, in mijlocul fetelor care suna din timpane. 68.26 Binecuvantati pe Dumnezeu in adunari, binecuvantati pe Domnul, cei ce va coborati din Israel! 68.27 Iata tanarul Beniamin, care stapaneste peste ei, capeteniile lui Iuda si ceata lor, capeteniile lui Zabulon, capeteniile lui Neftali. 68.28 Dumnezeul tau te-a facut puternic. Intareste, Dumnezeule, ce ai facut pentru noi in Templul Tau. 68.29 Imparatii Iti vor aduce daruri la Ierusalim. 68.30 Inspaimanta fiara din trestii, ceata taurilor, cu viteii popoarelor; calca in picioare pe cei ce isi pun placerea in argint! Risipeste popoarele carora le place sa se bata! 68.31 Cei mari vin din Egipt: Etiopia alearga cu mainile intinse spre Dumnezeu. 68.32 Cantati lui Dumnezeu, imparatiile pamantului, si laudati pe Domnul! (Oprire). 68.33 Cantati Celui ce calareste pe cerurile cerurilor vesnice! Iata ca se aude glasul Lui, glasul Lui cel puternic! 68.34 Dati slava lui Dumnezeu, a carui maretie este peste Israel, si a carui putere este in ceruri. 68.35 Ce infricosat esti, Dumnezeule, din locasul Tau cel sfant! Dumnezeul lui Israel da poporului Sau tarie si mare putere. Binecuvantat sa fie Dumnezeu!
69.1 Scapa-ma, Dumnezeule, caci imi ameninta apele viata. 69.2 Ma afund in noroi, si nu ma pot tine; am cazut in prapastie, si dau apele peste mine. 69.3 Nu mai pot strigand, mi se usuca gatlejul, mi se topesc ochii, privind spre Dumnezeul meu. 69.4 Cei ce ma urasc fara temei, sunt mai multi decat perii capului meu; ce puternici sunt cei ce vor sa ma piarda, cei ce pe nedrept imi sunt vrajmasi; trebuie sa dau inapoi ce n-am furat. 69.5 Dumnezeule, Tu cunosti nebunia mea, si greselile mele nu-Ti sunt ascunse. 69.6 Sa nu ramana de rusine, din pricina mea, cei ce nadajduiesc in Tine, Doamne, Dumnezeul ostirilor! Sa nu roseasca de rusine, din pricina mea, cei ce Te cauta, Dumnezeul lui Israel! 69.7 Caci pentru Tine port eu ocara, si imi acopera fata rusinea. 69.8 Am ajuns un strain pentru fratii mei, si un necunoscut pentru fiii mamei mele. 69.9 Caci ravna Casei Tale ma mananca si ocarile celor ce Te ocarasc pe Tine cad asupra mea. 69.10 Plang si postesc, si ei ma ocarasc. 69.11 Ma imbrac cu sac, si ei ma batjocoresc. 69.12 Cei ce stau la poarta vorbesc de mine, si cei ce beau bauturi tari ma pun in cantece. 69.13 Dar eu catre Tine imi inalt rugaciunea, Doamne, la vremea potrivita. In bunatatea Ta cea mare, raspunde-mi, Dumnezeule, si da-mi ajutorul Tau! 69.14 Scoate-ma din noroi, ca sa nu ma mai afund! Sa fiu izbavit de vrajmasii mei si din prapastie! 69.15 Sa nu mai dea valurile peste mine, sa nu ma inghita adancul, si sa nu se inchida groapa peste mine! 69.16 Asculta-ma, Doamne, caci bunatatea Ta este nemarginita. In indurarea Ta cea mare, intoarce-Ti privirile spre mine~ 69.17 si nu-Ti ascunde fata de robul Tau! Caci sunt in necaz: grabeste de m-asculta! 69.18 Apropie-Te de sufletul meu si izbaveste-l! Scapa-ma, din pricina vrajmasilor mei! 69.19 Tu stii ce ocara, ce rusine si batjocura mi se face; toti potrivnicii mei sunt inaintea Ta. 69.20 Ocara imi rupe inima, si sunt bolnav; astept sa-i fie cuiva mila de mine, dar degeaba; astept mangaietori, si nu gasesc nici unul. 69.21 Ei imi pun fiere in mancare, si, cand mi-e sete, imi dau sa beau otet. 69.22 Sa li se prefaca masa intr-o cursa, si linistea intr-un lat! 69.23 Sa li se intunece ochii, si sa nu mai vada, si clatina-le mereu coapsele! 69.24 Varsa-Ti mania peste ei, si sa-i atinga urgia Ta aprinsa! 69.25 Pustie sa le ramana locuinta, si nimeni sa nu mai locuiasca in corturile lor! 69.26 Caci ei prigonesc pe cel lovit de Tine, povestesc suferintele celor raniti de Tine. 69.27 Adauga alte nelegiuiri la nelegiuirile lor, si sa n-aiba parte de indurarea Ta! 69.28 Sa fie stersi din cartea vietii, si sa nu fie scrisi impreuna cu cei neprihaniti! 69.29 Eu sunt nenorocit si sufar: Dumnezeule, ajutorul Tau sa ma ridice! 69.30 Atunci voi lauda Numele lui Dumnezeu prin cantari, si prin laude Il voi preamari. 69.31 Lucrul acesta este mai placut Domnului, decat un vitel cu coarne si copite! 69.32 Nenorocitii vad lucrul acesta si se bucura; voi, care cautati pe Dumnezeu, vesela sa va fie inima! 69.33 Caci Domnul asculta pe cei saraci, si nu nesocoteste pe prinsii Lui de razboi. 69.34 Sa-L laude cerurile si pamantul, marile si tot ce misuna in ele! 69.35 Caci Dumnezeu va mantui Sionul, si va zidi cetatile lui Iuda; ele vor fi locuite si luate in stapanire; 69.36 samanta robilor Lui le va mosteni, si cei ce iubesc Numele Lui vor locui in ele.
70.1 Grabeste, Dumnezeule, de ma izbaveste! Grabeste de-mi ajuta, Doamne! 70.2 Sa ramana de rusine si infruntati, cei ce vor sa-mi ia viata! Sa dea inapoi si sa roseasca, cei ce-mi doresc pieirea! 70.3 Sa se intoarca inapoi de rusine, cei ce zic: Aha, Aha! 70.4 Toti cei ce Te cauta, sa se inveseleasca si sa se bucure in Tine! Cei ce iubesc mantuirea Ta, sa zica neincetat: Prea marit sa fie Dumnezeu! 70.5 Eu sunt sarac si lipsit: grabeste sa-mi ajuti, Dumnezeule. Tu esti ajutorul si Izbavitorul meu: Doamne, nu zabovi!
71.1 In Tine, Doamne, imi caut scaparea: sa nu raman de rusine niciodata! 71.2 Scapa-ma, in dreptatea Ta, si izbaveste-ma! Pleaca-Ti urechea spre mine, si ajuta-mi. 71.3 Fii o stanca de adapost pentru mine, unde sa pot fugi totdeauna! Tu ai hotarat sa ma scapi, caci Tu esti stanca si cetatuia mea. 71.4 Izbaveste-ma, Dumnezeule, din mana celui rau, din mana omului nelegiuit si asupritor! 71.5 Caci Tu esti nadejdea mea, Doamne, Dumnezeule! In Tine ma incred din tineretea mea. 71.6 Pe Tine ma sprijinesc, din pantecele mamei mele. Tu esti Binefacatorul meu inca din pantecele mamei; pe Tine Te laud fara-ncetare. 71.7 Pentru multi am ajuns ca o minune, dar Tu esti scaparea mea cea tare. 71.8 Sa mi se umple gura de laudele Tale, si-n fiecare zi sa Te slaveasca! 71.9 Nu ma lepada la vremea batranetii; cand mi se duc puterile, nu ma parasi! 71.10 Caci vrajmasii mei vorbesc de mine, si cei ce-mi pandesc viata se sfatuiesc intre ei~ 71.11 zicand: L-a parasit Dumnezeu; urmariti-l, puneti mana pe el, caci nu-i nimeni care sa-l scape! 71.12 Dumnezeule, nu Te departa de mine! Dumnezeule, vino degraba in ajutorul meu! 71.13 Sa ramana de rusine si nimiciti, cei ce vor sa-mi ia viata! Sa fie acoperiti de rusine si de ocara, cei ce-mi cauta pierzarea! 71.14 Si eu voi nadajdui pururea, Te voi lauda tot mai mult. 71.15 Gura mea va vesti, zi de zi, dreptatea si mantuirea Ta, caci nu-i cunosc marginile. 71.16 Voi spune lucrarile Tale cele puternice, Doamne, Dumnezeule! Voi pomeni dreptatea Ta si numai pe a Ta. 71.17 Dumnezeule, Tu m-ai invatat din tinerete, si pana acum eu vestesc minunile Tale. 71.18 Nu ma parasi, Dumnezeule, chiar la batranete carunte, ca sa vestesc taria Ta neamului de acum, si puterea Ta neamului de oameni care va veni! 71.19 Dreptatea Ta, Dumnezeule, ajunge pana la cer; Tu ai savarsit lucruri mari: Dumnezeule, cine este ca Tine? 71.20 Ne-ai facut sa trecem prin multe necazuri si nenorociri; dar ne vei da iarasi viata, ne vei scoate iarasi din adancurile pamantului. 71.21 Inalta-mi marimea mea, intoarce-Te, si mangaie-ma din nou! 71.22 Si te voi lauda in sunet de alauta, Iti voi canta credinciosia. Dumnezeule, Te voi lauda cu harfa, Sfantul lui Israel! 71.23 Cand Te voi lauda, voi fi cu bucuria pe buze, cu bucuria in sufletul, pe care mi l-ai izbavit; 71.24 si limba mea va vesti zi de zi dreptatea Ta, caci cei ce-mi cauta pierzarea sunt rusinati si rosii de rusine.
72.1 Dumnezeule, da judecatile Tale imparatului, si da dreptatea Ta fiului imparatului! 72.2 Si el va judeca pe poporul Tau cu dreptate, si pe nenorocitii Tai cu nepartinire. 72.3 Muntii vor aduce pace poporului, si dealurile de asemenea, ca urmare a dreptatii Tale. 72.4 El va face dreptate nenorocitilor poporului, va scapa pe copiii saracului, si va zdrobi pe asupritor. 72.5 Asa ca se vor teme de Tine, cat va fi soarele, si cat se va arata luna, din neam in neam; 72.6 va fi ca o ploaie, care cade pe un pamant cosit, ca o ploaie repede, care uda campia. 72.7 In zilele lui va inflori cel neprihanit, si va fi belsug de pace pana nu va mai fi luna. 72.8 El va stapani de la o mare la alta, si de la Rau pana la marginile pamantului. 72.9 Locuitorii pustiei isi vor pleca genunchiul inaintea lui, si vrajmasii vor linge tarana. 72.10 Imparatii Tarsisului si ai ostroavelor vor plati biruri, imparatii Sebei si Sabei vor aduce daruri. 72.11 Da, toti imparatii se vor inchina inaintea lui, toate neamurile ii vor sluji. 72.12 Caci el va izbavi pe saracul care striga, si pe nenorocitul, care n-are ajutor. 72.13 Va avea mila de cel nenorocit si de cel lipsit, si va scapa viata saracilor; 72.14 ii va izbavi de apasare si de sila, si sangele lor va fi scump inaintea lui. 72.15 Ei vor trai, si-i vor da aur din Seba; se vor ruga neincetat pentru el, si-l vor binecuvanta in fiecare zi. 72.16 Va fi belsug de grau in tara, pana in varful muntilor, si spicele lor se vor clatina ca si copacii din Liban; oamenii vor inflori in cetati ca iarba pamantului. 72.17 Numele lui va dainui pe vecie: cat soarele ii va tine numele. Cu el se vor binecuvanta unii pe altii, si toate neamurile il vor numi fericit. 72.18 Binecuvantat sa fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, singurul care face minuni! 72.19 Binecuvantat sa fie in veci slavitul Lui Nume! Tot pamantul sa se umple de slava Lui! Amin! Amin! 72.20 Sfarsitul rugaciunilor lui David, fiul lui Isai.
73.1 Da, bun este Dumnezeu cu Israel, cu cei cu inima curata. 73.2 Totusi, era sa mi se indoaie piciorul, si erau sa-mi alunece pasii! 73.3 Caci ma uitam cu jind la cei nesocotiti, cand vedeam fericirea celor rai. 73.4 Intr-adevar, nimic nu-i tulbura pana la moarte, si trupul le este incarcat de grasime. 73.5 N-au parte de suferintele omenesti, si nu sunt loviti ca ceilalti oameni. 73.6 De aceea mandria le slujeste ca salba, si asuprirea este haina care-i inveleste. 73.7 Li se bulbuca ochii de grasime, si au mai mult decat le-ar dori inima. 73.8 Rad, si vorbesc cu rautate de asuprire: vorbesc de sus~ 73.9 isi inalta gura pana la ceruri, si limba le cutreiera pamantul. 73.10 De aceea alearga lumea la ei, inghite apa din plin~ 73.11 si zice: Ce ar putea sa stie Dumnezeu, si ce ar putea sa cunoasca Cel Preainalt? 73.12 Asa sunt cei rai: totdeauna fericiti, si isi maresc bogatiile. 73.13 Degeaba dar mi-am curatit eu inima, si mi-am spalat mainile in nevinovatie: 73.14 caci in fiecare zi sunt lovit, si in toate diminetile sunt pedepsit. 73.15 Daca as zice: Vreau sa vorbesc ca ei, iata ca n-as fi credincios neamului copiilor Tai. 73.16 M-am gandit la aceste lucruri ca sa le pricep, dar zadarnica mi-a fost truda~ 73.17 pana ce am intrat in sfantul locas al lui Dumnezeu, si am luat seama la soarta de la urma a celor rai. 73.18 Da, Tu-i pui in locuri alunecoase, si-i arunci in prapad. 73.19 Cum sunt nimiciti intr-o clipa! Sunt pierduti, prapaditi printr-un sfarsit napraznic. 73.20 Ca un vis la desteptare, asa le lepezi chipul, Doamne, la desteptarea Ta! 73.21 Cand mi se amara inima, si ma simteam strapuns in maruntaie~ 73.22 eram prost si fara judecata, eram ca un dobitoc inaintea Ta. 73.23 Insa eu sunt totdeauna cu Tine, Tu m-ai apucat de mana dreapta; 73.24 ma vei calauzi cu sfatul Tau, apoi ma vei primi in slava. 73.25 Pe cine altul am eu in cer afara de Tine? Si pe pamant nu-mi gasesc placerea in nimeni decat in Tine. 73.26 Carnea si inima pot sa mi se prapadeasca: fiindca Dumnezeu va fi pururea stanca inimii mele si partea mea de mostenire. 73.27 Caci iata ca cei ce se departeaza de Tine, pier; Tu nimicesti pe toti cei ce-Ti sunt necredinciosi. 73.28 Cat pentru mine, fericirea mea este sa ma apropii de Dumnezeu: pe Domnul Dumnezeu Il fac locul meu de adapost, ca sa povestesc toate lucrarile Tale.
74.1 Pentru ce, Dumnezeule, ne lepezi pentru totdeauna? Pentru ce Te manii pe turma pasunii Tale? 74.2 Adu-Ti aminte de poporul Tau, pe care l-ai castigat odinioara, pe care l-ai rascumparat ca semintie a mostenirii Tale! Adu-Ti aminte de muntele Sionului, unde Iti aveai locuinta; 74.3 indreapta-Ti pasii spre aceste locuri pustiite fara curmare! Vrajmasul a pustiit totul in locasul Tau cel sfant. 74.4 Potrivnicii Tai au mugit in mijlocul Templului Tau; si-au pus semnele lor drept semne. 74.5 Parca erau niste oameni, care ridica toporul intr-o padure deasa: 74.6 in curand au sfaramat toate podoabele sapate, cu lovituri de securi si ciocane. 74.7 Au pus foc sfantului Tau locas; au daramat si au pangarit locuinta Numelui Tau. 74.8 Ei ziceau in inima lor: Sa-i prapadim pe toti! Au ars toate locurile sfinte din tara. 74.9 Semnele noastre nu le mai vedem; nu mai este nici un proroc, si nu mai este nimeni printre noi, care sa stie pana cand 74.10 Pana cand, Dumnezeule, va batjocori asupritorul, si va nesocoti vrajmasul fara curmare Numele Tau? 74.11 Pentru ce Iti tragi inapoi mana si dreapta Ta? Scoate-o din san si nimiceste-i! 74.12 Totusi, Dumnezeu este Imparatul meu, care din vremuri stravechi da izbaviri in mijlocul acestei tari. 74.13 Tu ai despartit marea cu puterea Ta, ai sfaramat capetele balaurilor din ape; 74.14 ai zdrobit capul Leviatanului, l-ai dat sa-l manance fiarele din pustie. 74.15 Ai facut sa tasneasca izvoare in paraie, ai uscat rauri, care nu seaca. 74.16 A Ta este ziua, a Ta este si noaptea; Tu ai asezat lumina si soarele. 74.17 Tu ai statornicit toate hotarele pamantului, Tu ai randuit vara si iarna. 74.18 Adu-Ti aminte, Doamne, ca vrajmasul Te batjocoreste, si un popor nechibzuit huleste Numele Tau! 74.19 Nu lasa prada fiarelor sufletul turturelei Tale, si nu uita pe vecie viata nenorocitilor Tai! 74.20 Ai in vedere legamantul! Caci locurile dosnice din tara sunt pline de barloguri de talhari. 74.21 Sa nu se intoarca rusinat cel apasat, ci nenorocitul si saracul sa laude Numele Tau! 74.22 Scoala-te, Dumnezeule, apara-Ti pricina! Adu-Ti aminte de ocarile, pe care Ti le arunca in fiecare zi cel fara minte! 74.23 Nu uita strigatele potrivnicilor Tai, zarva care creste necurmat a celor ce se ridica impotriva Ta!
75.1 Te laudam, Dumnezeule, Te laudam; noi, care chemam Numele Tau, vestim minunile Tale! 75.2 Atunci cand va veni vremea hotarata, zice Domnul, voi judeca fara partinire. 75.3 Poate sa se cutremure pamantul cu locuitorii lui: caci Eu ii intaresc stalpii. (Oprire). 75.4 Eu zic celor ce se falesc: Nu va faliti! Si celor rai: Nu ridicati capul sus! 75.5 Nu va ridicati capul asa de sus, nu vorbiti cu atata trufie! 75.6 Caci nici de la rasarit, nici de la apus, nici din pustie, nu vine inaltarea. 75.7 Ci Dumnezeu este Cel ce judeca: El coboara pe unul, si inalta pe altul. 75.8 In mana Domnului este un potir, in care fierbe un vin plin de amestecatura. Cand il varsa, toti cei rai de pe pamant sug, il sorb si-l beau pana in fund! 75.9 Eu insa voi vesti pururea aceste lucruri; voi canta laude in cinstea Dumnezeului lui Iacov. 75.10 Si voi dobori toate puterile celor rai: puterile celui neprihanit insa se vor inalta.
76.1 Dumnezeu este cunoscut in Iuda, mare este Numele Lui in Israel. 76.2 Cortul Lui este in Salem, si locuinta Lui in Sion; 76.3 acolo a sfaramat El sagetile, scutul, sabia, si armele de razboi. 76.4 Tu esti mai maret, mai puternic decat muntii rapitorilor. 76.5 Despuiati au fost vitejii aceia plini de inima, au adormit somnul de apoi; n-au putut sa se apere, toti acei oameni viteji. 76.6 La mustrarea Ta, Dumnezeul lui Iacov, au adormit si calareti si cai. 76.7 Cat de infricosat esti Tu! Cine poate sa-Ti stea impotriva, cand Iti izbucneste mania? 76.8 Ai rostit hotararea de la inaltimea cerurilor; pamantul s-a ingrozit si a tacut~ 76.9 cand S-a ridicat Dumnezeu sa faca dreptate, si sa scape pe toti nenorocitii de pe pamant. 76.10 Omul Te lauda chiar si in mania lui, cand Te imbraci cu toata urgia Ta. 76.11 Faceti juruinte Domnului, Dumnezeului vostru, si impliniti-le! Toti cei ce-L inconjoara, sa aduca daruri Dumnezeului celui infricosat. 76.12 El frange mandria domnitorilor, El este infricosat pentru imparatii pamantului.
77.1 Strig cu glasul meu catre Dumnezeu, strig cu glasul meu catre Dumnezeu, si El ma va asculta. 77.2 In ziua necazului meu, caut pe Domnul; noaptea, mainile imi stau intinse fara curmare; sufletul meu nu vrea nici o mangaiere. 77.3 Mi-aduc aminte de Dumnezeu, si gem; ma gandesc adanc in mine, si mi se mahneste duhul. 77.4 Tu imi tii pleoapele deschise; si, de mult ce ma framant, nu pot vorbi. 77.5 Ma gandesc la zilele de demult, la anii de odinioara. 77.6 Ma gandesc la cantarile mele noaptea, cuget adanc inauntrul inimii mele, imi cade duhul pe ganduri, si zic: 77.7 Va lepada Domnul pentru totdeauna? Si nu va mai fi El binevoitor? 77.8 S-a ispravit bunatatea Lui pe vecie? S-a dus fagaduinta Lui pentru totdeauna? 77.9 A uitat Dumnezeu sa aiba mila? Si-a tras El, in mania Lui, inapoi indurarea? 77.10 Atunci imi zic: Ceea ce ma face sa sufar, este ca dreapta Celui Preainalt nu mai este aceeasi 77.11 Dar tot voi lauda lucrarile Domnului, caci imi aduc aminte de minunile Tale de odinioara; 77.12 da, ma voi gandi la toate lucrarile Tale, si voi lua aminte la toate ispravile Tale. 77.13 Dumnezeule, caile Tale sunt sfinte! Care Dumnezeu este mare ca Dumnezeul nostru? 77.14 Tu esti Dumnezeul, care faci minuni; Tu Ti-ai aratat puterea printre popoare. 77.15 Prin bratul Tau, Tu ai izbavit pe poporul Tau, pe fiii lui Iacov si ai lui Iosif. 77.16 Cand Te-au vazut apele, Dumnezeule, cand Te-au vazut apele, s-au cutremurat, si adancurile s-au miscat. 77.17 Norii au turnat apa cu galeata, tunetul a rasunat in nori, si sagetile Tale au zburat in toate partile. 77.18 Tunetul Tau a izbucnit in vartej de vant, fulgerele au luminat lumea: pamantul s-a miscat si s-a cutremurat. 77.19 Ti-ai croit un drum prin mare, o carare prin apele cele mari, si nu Ti s-au mai cunoscut urmele. 77.20 Ai povatuit pe poporul Tau ca pe o turma, prin mana lui Moise si Aaron.
78.1 Asculta, poporul meu, invataturile mele! Luati aminte la cuvintele gurii mele! 78.2 Imi deschid gura si vorbesc in pilde, vestesc intelepciunea vremurilor stravechi. 78.3 Ce am auzit, ce stim, ce ne-au povestit parintii nostri~ 78.4 nu vom ascunde de copiii lor; ci vom vesti neamului de oameni care va veni laudele Domnului, puterea Lui, si minunile pe care le-a facut. 78.5 El a pus o marturie in Iacov, a dat o lege in Israel, si a poruncit parintilor nostri sa-si invete in ea copiii~ 78.6 ca sa fie cunoscuta de cei ce vor veni dupa ei, de copiii care se vor naste, si care, cand se vor face mari, sa vorbeasca despre ea copiilor lor; 78.7 pentru ca acestia sa-si puna increderea in Dumnezeu, sa nu uite lucrarile lui Dumnezeu, si sa pazeasca poruncile Lui. 78.8 Sa nu fie, ca parintii lor, un neam neascultator si razvratit, un neam, care n-avea o inima tare, si al carui duh nu era credincios lui Dumnezeu! 78.9 Fiii lui Efraim, inarmati si tragand cu arcul, au dat dosul in ziua luptei~ 78.10 pentru ca n-au tinut legamantul lui Dumnezeu, si n-au voit sa umble intocmai dupa Legea Lui. 78.11 Au dat uitarii lucrarile Lui, minunile Lui, pe care li le aratase. 78.12 Inaintea parintilor lor, El facuse minuni in tara Egiptului, in campia Toan. 78.13 A despartit marea, si le-a deschis un drum prin ea, ridicand apele ca un zid. 78.14 I-a calauzit ziua cu un nor, si toata noaptea cu lumina unui foc stralucitor. 78.15 A despicat stanci in pustie, si le-a dat sa bea ca din niste valuri cu ape multe. 78.16 A facut sa tasneasca izvoare din stanci, si sa curga ape ca niste rauri. 78.17 Dar ei tot n-au incetat sa pacatuiasca impotriva Lui, n-au incetat sa se razvrateasca impotriva Celui Preainalt in pustie. 78.18 Au ispitit pe Dumnezeu in inima lor, cerand mancare dupa poftele lor. 78.19 Au vorbit impotriva lui Dumnezeu, si au zis: Oare va putea Dumnezeu sa puna o masa in pustie? 78.20 Iata ca El a lovit stanca, de au curs ape, si s-au varsat siroaie. Dar va putea El sa dea si paine, sau sa faca rost de carne poporului Sau? 78.21 Domnul a auzit, si S-a maniat. Un foc s-a aprins impotriva lui Iacov, si s-a starnit impotriva lui Israel mania Lui~ 78.22 pentru ca n-au crezut in Dumnezeu, pentru ca n-au avut incredere in ajutorul Lui. 78.23 El a poruncit norilor de sus, si a deschis portile cerurilor: 78.24 a plouat peste ei mana de mancare, si le-a dat grau din cer. 78.25 Au mancat cu totii painea celor mari, si le-a trimis mancare sa se sature. 78.26 A pus sa sufle in ceruri vantul de rasarit, si a adus, prin puterea Lui, vantul de miazazi. 78.27 A plouat peste ei carne ca pulberea, si pasari inaripate, cat nisipul marii; 78.28 le-a facut sa cada in mijlocul taberei lor, de jur imprejurul locuintelor lor. 78.29 Ei au mancat si s-au saturat din destul: Dumnezeu le-a dat ce dorisera. 78.30 Dar n-apucasera sa-si astampere bine pofta, mancarea le era inca in gura~ 78.31 cand s-a starnit mania lui Dumnezeu impotriva lor, a lovit de moarte pe cei mai tari din ei, si a doborat pe tinerii lui Israel. 78.32 Cu toate acestea, ei n-au incetat sa pacatuiasca, si n-au crezut in minunile Lui. 78.33 De aceea, El le-a curmat zilele ca o suflare, le-a curmat anii printr-un sfarsit napraznic. 78.34 Cand ii lovea de moarte, ei Il cautau, se intorceau si se indreptau spre Dumnezeu; 78.35 isi aduceau aminte ca Dumnezeu este Stanca lor, si ca Dumnezeul Atotputernic este Izbavitorul lor. 78.36 Dar Il inselau cu gura, si-L minteau cu limba. 78.37 Inima nu le era tare fata de El, si nu erau credinciosi legamantului Sau. 78.38 Totusi, in indurarea Lui, El iarta nelegiuirea si nu nimiceste; Isi opreste de multe ori mania si nu da drumul intregii Lui urgii. 78.39 El Si-a adus deci aminte ca ei nu erau decat carne, o suflare care trece si nu se mai intoarce. 78.40 De cate ori s-au razvratit ei impotriva Lui in pustie! De cate ori L-au maniat ei in pustietate! 78.41 Da, n-au incetat sa ispiteasca pe Dumnezeu, si sa intarate pe Sfantul lui Israel. 78.42 Nu si-au mai adus aminte de puterea Lui, de ziua, cand i-a izbavit de vrajmas~ 78.43 de minunile, pe care le-a facut in Egipt, si de semnele Lui minunate din campia Toan. 78.44 Cum le-a prefacut raurile in sange, si n-au putut sa bea din apele lor. 78.45 Cum a trimis impotriva lor niste muste otravitoare, care i-au mancat, si broaste, care i-au nimicit. 78.46 Cum le-a dat holdele prada omizilor, rodul muncii lor prada lacustelor. 78.47 Cum le-a prapadit viile, batandu-le cu piatra, si smochinii din Egipt cu grindina. 78.48 Cum le-a lasat vitele prada grindinii, si turmele prada focului cerului. 78.49 El Si-a aruncat impotriva lor mania Lui aprinsa, urgia, iutimea si necazul: o droaie de ingeri aducatori de nenorociri. 78.50 Cum Si-a dat drum slobod maniei, nu le-a scapat sufletul de la moarte, si le-a dat viata prada molimei; 78.51 cum a lovit pe toti intaii nascuti din Egipt, parga puterii in corturile lui Ham. 78.52 Cum a pornit pe poporul Sau ca pe niste oi, si i-a povatuit ca pe o turma in pustie. 78.53 Cum i-a dus fara nici o grija, ca sa nu le fie frica, iar marea a acoperit pe vrajmasii lor. 78.54 Cum i-a adus spre hotarul Lui cel sfant, spre muntele acesta, pe care dreapta Lui l-a castigat. 78.55 Cum a izgonit neamurile dinaintea lor, le-a impartit tara in parti de mostenire, si a pus semintiile lui Israel sa locuiasca in corturile lor. 78.56 Dar ei au ispitit pe Dumnezeul Preainalt, s-au razvratit impotriva Lui, si n-au tinut poruncile Lui. 78.57 Ci s-au departat si au fost necredinciosi, ca si parintii lor, s-au abatut la o parte, ca un arc inselator~ 78.58 L-au suparat prin inaltimile lor, si I-au starnit gelozia cu idolii lor. 78.59 Dumnezeu a auzit, si S-a maniat, si a urgisit rau de tot pe Israel. 78.60 A parasit locuinta Lui din Silo, cortul in care locuia intre oameni. 78.61 Si-a dat slava prada robiei, si maretia Lui in mainile vrajmasului. 78.62 A dat prada sabiei pe poporul Lui, si S-a maniat pe mostenirea Lui. 78.63 Pe tinerii lui i-a ars focul, si fecioarele lui n-au mai fost sarbatorite cu cantari de nunta. 78.64 Preotii sai au cazut ucisi de sabie, si vaduvele lui nu s-au bocit. 78.65 Atunci Domnul S-a trezit, ca unul care a dormit, ca un viteaz imbarbatat de vin~ 78.66 si a lovit pe potrivnicii Lui, care fugeau, acoperindu-i cu vesnica ocara. 78.67 Insa a lepadat cortul lui Iosif, si n-a ales semintia lui Efraim; 78.68 ci a ales semintia lui Iuda, muntele Sionului, pe care-l iubeste. 78.69 Si-a zidit sfantul locas ca cerurile de inalt, si tare ca pamantul, pe care l-a intemeiat pe veci. 78.70 A ales pe robul Sau David, si l-a luat de la staulele de oi. 78.71 L-a luat dinapoia oilor, care alaptau, ca sa pasca pe poporul Sau Iacov, si pe mostenirea Sa Israel. 78.72 Si David i-a carmuit cu o inima neprihanita, si i-a povatuit cu maini pricepute.
79.1 Dumnezeule, au navalit neamurile in mostenirea Ta, au pangarit Templul Tau cel sfant, si au prefacut Ierusalimul intr-un morman de pietre. 79.2 Trupurile neinsufletite ale robilor Tai le-au dat sa le manance pasarile cerului, si carnea credinciosilor Tai au dat-o s-o manance fiarele pamantului. 79.3 Ca apa le-au varsat sangele, de jur imprejurul Ierusalimului, si n-a fost nimeni sa-i ingroape. 79.4 Am ajuns de ocara vecinilor nostri, de batjocura si de rasul celor ce ne inconjoara. 79.5 Pana cand, Doamne, Te vei mania fara incetare, si va arde mania Ta ca focul? 79.6 Varsa-Ti mania peste neamurile, care nu Te cunosc, si peste imparatiile, care nu cheama Numele Tau! 79.7 Caci au mancat pe Iacov, si i-au pustiit locuinta. 79.8 Nu-Ti mai aduce aminte de nelegiuirile stramosilor nostri, ci sa ne iese degraba inainte indurarile Tale! Caci suntem nenorociti de tot! 79.9 Ajuta-ne, Dumnezeul mantuirii noastre, pentru slava Numelui Tau! Izbaveste-ne, si iarta-ne pacatele, pentru Numele Tau! 79.10 Pentru ce sa zica neamurile: Unde este Dumnezeul lor? Sa se stie, inaintea ochilor nostri, printre neamuri, ca Tu razbuni sangele varsat al robilor Tai! 79.11 Sa ajunga pana la Tine gemetele prinsilor de razboi! Scapa, prin bratul Tau cel puternic, pe cei ce pier! 79.12 Intoarce vecinilor nostri, de sapte ori in sanul lor, batjocurile, care Ti le-au aruncat ei Tie, Doamne! 79.13 Si noi, poporul Tau, turma pasunii Tale, Te vom lauda in veci, si vom vesti din neam in neam laudele tale.
80.1 Ia aminte, Pastorul lui Israel, Tu, care povatuiesti pe Iosif ca pe o turma! Arata-Te in stralucirea Ta, Tu, care sezi pe heruvimi! 80.2 Trezeste-Ti puterea, inaintea lui Efraim, Beniamin si Manase, si vino in ajutorul nostru! 80.3 Ridica-ne, Dumnezeule, fa sa straluceasca Fata Ta, si vom fi scapati! 80.4 Doamne, Dumnezeul ostirilor, pana cand Te vei mania, cu toata rugaciunea poporului Tau? 80.5 Ii hranesti cu o paine de lacrimi, si-i adapi cu lacrimi din plin. 80.6 Ne faci sa fim marul de cearta al vecinilor nostri, si vrajmasii nostri rad de noi intre ei. 80.7 Ridica-ne, Dumnezeul ostirilor! Fa sa straluceasca Fata Ta, si vom fi scapati! 80.8 Tu ai adus o vie din Egipt, ai izgonit neamuri, si ai sadit-o. 80.9 Ai facut loc inaintea ei: si ea a dat radacini si a umplut tara. 80.10 Muntii erau acoperiti de umbra ei, si ramurile ei erau ca niste cedri ai lui Dumnezeu. 80.11 Isi intindea mladitele pana la mare, si lastarii pana la Rau. 80.12 Pentru ce i-ai rupt gardul acum, de-o jefuiesc toti trecatorii? 80.13 O rama mistretul din padure, si o mananca fiarele campului. 80.14 Dumnezeul ostirilor, intoarce-Te iarasi! Priveste din cer, si vezi! Cerceteaza via aceasta! 80.15 Ocroteste ce a sadit dreapta Ta, si pe fiul, pe care Ti l-ai ales! 80.16 Ea este arsa de foc, este taiata! De mustrarea Fetei Tale, ei pier! 80.17 Mana Ta sa fie peste omul dreptei Tale, peste fiul omului, pe care Ti l-ai ales! 80.18 Si atunci nu ne vom mai departa de Tine. Invioreaza-ne iarasi, si vom chema Numele Tau. 80.19 Doamne, Dumnezeul ostirilor, ridica-ne iarasi! Fa sa straluceasca Fata Ta, si vom fi scapati!
81.1 Cantati cu veselie lui Dumnezeu, care este taria noastra! Inaltati strigate de bucurie Dumnezeului lui Iacov! 81.2 Cantati o cantare, sunati din toba, din harfa cea placuta si din alauta! 81.3 Sunati din trambita la luna noua, la luna plina, in ziua sarbatorii noastre! 81.4 Caci aceasta este o lege pentru Israel, o porunca a Dumnezeului lui Iacov. 81.5 El a randuit sarbatoarea aceasta pentru Iosif, cand a mers impotriva tarii Egiptului Atunci am auzit un glas, pe care nu l-am cunoscut: 81.6 I-am descarcat povara de pe umar, si mainile lui nu mai tin cosul. 81.7 Ai strigat in necaz, si te-am izbavit; ti-am raspuns in locul tainic al tunetului, si te-am incercat la apele Meriba. 81.8 Asculta, poporul Meu, si te voi sfatui, Israele, de M-ai asculta! 81.9 Nici un dumnezeu strain sa nu fie in mijlocul tau, si sa nu te inchini inaintea dumnezeilor straini! 81.10 Eu sunt Domnul, Dumnezeul tau, care te-am scos din tara Egiptului; deschide-ti gura larg, si ti-o voi umple! 81.11 Dar poporul Meu n-a ascultat glasul Meu, Israel nu M-a ascultat. 81.12 Atunci i-am lasat in voia pornirilor inimii lor, si au urmat sfaturile lor. 81.13 O! de M-ar asculta poporul Meu, de ar umbla Israel in caile Mele! 81.14 Intr-o clipa as infrunta pe vrajmasii lor, Mi-as intoarce mana impotriva potrivnicilor lor; 81.15 cei ce urasc pe Domnul l-ar lingusi, si fericirea lui Israel ar dainui in veci. 81.16 L-as hrani cu cel mai bun grau, si l-as satura cu miere din stanca.
82.1 Dumnezeu sta in adunarea lui Dumnezeu; El judeca in mijlocul dumnezeilor. 82.2 Pana cand veti judeca stramb, si veti cauta la fata celor rai? 82.3 Faceti dreptate celui slab si orfanului, dati dreptate nenorocitului si saracului~ 82.4 Scapati pe cel nevoias si lipsit, izbaviti-i din mana celor rai. 82.5 Dar ei nu vor sa stie de nimic, nu pricep nimic, ci umbla in intuneric; de aceea se clatina toate temeliile pamantului. 82.6 Eu am zis: Sunteti dumnezei, toti sunteti fii ai Celui Preainalt. 82.7 Insa veti muri ca niste oameni, veti cadea ca un domnitor oarecare. 82.8 Scoala-Te, Dumnezeule, si judeca pamantul! Caci toate neamurile sunt ale Tale.
83.1 Dumnezeule, nu tacea! Nu tacea, si nu Te odihni, Dumnezeule! 83.2 Caci iata ca vrajmasii Tai se framanta, si cei ce Te urasc inalta capul. 83.3 Fac planuri pline de viclesug impotriva poporului Tau, si se sfatuiesc impotriva celor ocrotiti de Tine. 83.4 Veniti, zic ei, sa-i nimicim din mijlocul neamurilor, ca sa nu se mai pomeneasca numele lui Israel! 83.5 Se strang toti cu o inima, fac un legamant impotriva Ta: 83.6 corturile lui Edom si Ismaelitii, Moabul si Hagarenitii~ 83.7 Ghebal, Amon, Amalec, Filistenii cu locuitorii Tirului. 83.8 Asiria se uneste si ea cu ei, si isi imprumuta bratul ei copiilor lui Lot. (Oprire). 83.9 Fa-le ca lui Madian, ca lui Sisera, ca lui Iabin la paraul Chison~ 83.10 care au fost nimiciti la En-Dor, si au ajuns un gunoi pentru ingrasarea pamantului. 83.11 Capeteniile lor fa-le ca lui Oreb si Zeeb, si tuturor domnilor lor ca lui Zebah si Talmuna! 83.12 Caci ei zic: Sa punem mana pe locuintele lui Dumnezeu! 83.13 Dumnezeule, fa-i ca vartejul de praf, ca paiul luat de vant~ 83.14 Ca focul care arde padurea, si ca flacara, care aprinde muntii! 83.15 Urmareste-i astfel cu furtuna Ta, si baga groaza in ei cu vijelia Ta! 83.16 Acopera-le fata de rusine, ca sa caute Numele Tau, Doamne! 83.17 Sa fie rusinati si ingroziti pe vecie, sa le roseasca obrazul de rusine si sa piara! 83.18 Ca sa stie ca numai Tu, al carui Nume este Domnul, Tu esti Cel Preainalt pe tot pamantul;
84.1 Cat de placute sunt locasurile Tale, Doamne al ostirilor! 84.2 Sufletul meu suspina si tanjeste de dor dupa curtile Domnului, inima si carnea mea striga catre Dumnezeul cel viu! 84.3 Pana si pasarea isi gaseste o casa acolo, si randunica un cuib unde isi pune puii Ah! altarele Tale, Doamne al ostirilor, Imparatul meu si Dumnezeul meu! 84.4 Ferice de cei ce locuiesc in Casa Ta! Caci ei tot mai pot sa Te laude. 84.5 Ferice de cei ce-si pun taria in Tine, in a caror inima locuieste increderea. 84.6 Cand strabat acestia Valea Plangerii, o prefac intr-un loc plin de izvoare, si ploaia timpurie o acopera cu binecuvantari. 84.7 Ei merg din putere in putere, si se infatiseaza inaintea lui Dumnezeu in Sion. 84.8 Doamne, Dumnezeul ostirilor, asculta rugaciunea mea! Ia aminte, Dumnezeul lui Iacov! (Oprire). 84.9 Tu, care esti scutul nostru, vezi, Dumnezeule, si priveste fata unsului Tau! 84.10 Caci mai mult face o zi in curtile Tale decat o mie in alta parte; eu vreau mai bine sa stau in pragul Casei Dumnezeului meu, decat sa locuiesc in corturile rautatii! 84.11 Caci Domnul Dumnezeu este un soare si un scut, Domnul da indurare si slava, si nu lipseste de nici un bine pe cei ce duc o viata fara prihana. 84.12 Doamne al ostirilor, ferice de omul care se increde in Tine!
85.1 Tu ai fost binevoitor cu tara Ta, Doamne! Ai adus inapoi pe prinsii de razboi ai lui Iacov; 85.2 ai iertat nelegiuirea poporului Tau~ 85.3 i-ai acoperit toate pacatele; (Oprire). Ti-ai abatut toata aprinderea, si Te-ai intors din iutimea maniei Tale. 85.4 Intoarce-ne iarasi, Dumnezeul mantuirii noastre! Inceteaza-Ti mania impotriva noastra! 85.5 In veci Te vei mania pe noi? In veci iti vei lungi mania? 85.6 Nu ne vei inviora iarasi, pentru ca sa se bucure poporul Tau in Tine? 85.7 Arata-ne, Doamne, bunatatea Ta, si da-ne mantuirea Ta! 85.8 Eu voi asculta ce zice Dumnezeu, Domnul: caci El vorbeste de pace poporului Sau si iubitilor Lui, numai, ei sa nu cada iarasi in nebunie. 85.9 Da, mantuirea Lui este aproape de cei ce se tem de El, pentru ca in tara noastra sa locuiasca slava. 85.10 Bunatatea si credinciosia se intalnesc, dreptatea si pacea se saruta. 85.11 Credinciosia rasare din pamant, si dreptatea priveste de la inaltimea cerurilor. 85.12 Domnul ne va da si fericirea, si pamantul nostru isi va da roadele. 85.13 Dreptatea va merge si inaintea Lui, si-L va si urma, calcand pe urmele pasilor Lui!
86.1 Ia aminte, Doamne, si asculta-ma! Caci sunt nenorocit si lipsit. 86.2 Pazeste-mi sufletul, caci sunt unul din cei iubiti de Tine! Scapa, Dumnezeule, pe robul Tau, care se increde in Tine! 86.3 Ai mila de mine, Doamne! Caci toata ziua strig catre Tine. 86.4 Inveseleste sufletul robului Tau, caci la Tine, Doamne, imi inalt sufletul. 86.5 Caci Tu esti bun, Doamne, gata sa ierti, si plin de indurare cu toti cei ce Te cheama. 86.6 Pleaca-ti urechea, Doamne, la rugaciunea mea, ia aminte la glasul cererilor mele! 86.7 Te chem, in ziua necazului meu, caci m-asculti. 86.8 Nimeni nu este ca Tine intre dumnezei, Doamne, si nimic nu seamana cu lucrarile Tale. 86.9 Toate neamurile, pe care le-ai facut, vor veni sa se inchine inaintea Ta, Doamne, si sa dea slava Numelui Tau. 86.10 Caci Tu esti mare, si faci minuni, numai Tu esti Dumnezeu. 86.11 Invata-ma caile Tale, Doamne! Eu voi umbla in adevarul Tau. Fa-mi inima sa se teama de Numele Tau. 86.12 Te voi lauda din toata inima mea, Doamne, Dumnezeul meu, si voi prea mari Numele Tau in veci! 86.13 Caci mare este bunatatea Ta fata de mine, si Tu imi izbavesti sufletul din adanca locuinta a mortilor. 86.14 Dumnezeule, niste ingamfati s-au sculat impotriva mea, o ceata de oameni asupritori vor sa-mi ia viata, si nu se gandesc la Tine. 86.15 Dar Tu, Doamne, Tu esti un Dumnezeu indurator si milostiv, indelung rabdator si bogat in bunatate si in credinciosie. 86.16 Indreapta-Ti privirile spre mine, si ai mila de mine: da tarie robului Tau, si scapa pe fiul roabei Tale! 86.17 Fa un semn pentru mine, ca sa vada vrajmasii mei si sa ramana de rusine, caci Tu ma ajuti si ma mangai, Doamne!
87.1 Sionul are temeliile asezate pe muntii cei sfinti: 87.2 Domnul iubeste portile Sionului mai mult decat toate locasurile lui Iacov. 87.3 Lucruri pline de slava au fost spuse despre tine, cetate a lui Dumnezeu! 87.4 Eu pomenesc Egiptul si Babilonul printre cei ce Ma cunosc; iata, tara Filistenilor, Tirul, cu Etiopia: in Sion s-au nascut. 87.5 Iar despre Sion este zis: Toti s-au nascut in el, si Cel Preainalt il intareste. 87.6 Domnul numara popoarele, scriindu-le: Acolo s-au nascut. 87.7 Si cei ce canta si cei ce joaca striga: Toate izvoarele mele sunt in Tine.
88.1 Doamne, Dumnezeul mantuirii mele! Zi si noapte strig inaintea Ta! 88.2 S-ajunga rugaciunea mea inaintea Ta! Ia aminte la cererile mele; 88.3 caci mi s-a saturat sufletul de rele, si mi se apropie viata de locuinta mortilor. 88.4 Sunt pus in randul celor ce se pogoara in groapa, sunt ca un om, care nu mai are putere. 88.5 Stau intins printre cei morti, ca cei ucisi si culcati in mormant, de care nu-Ti mai aduci aminte, si care sunt despartiti de mana Ta. 88.6 M-ai aruncat in groapa cea mai de jos, in intuneric, in adancuri. 88.7 Mania Ta ma apasa, si ma napadesti cu toate valurile Tale. 88.8 Ai indepartat de la mine pe toti prietenii mei, m-ai facut o pricina de scarba pentru ei; sunt inchis si nu pot sa ies. 88.9 Mi se topesc ochii de suferinta; in toate zilele Te chem, Doamne, si-mi intind mainile spre Tine! 88.10 Oare pentru morti faci Tu minuni? Sau se scoala mortii sa Te laude? 88.11 Se vorbeste de bunatatea Ta in mormant, si de credinciosia Ta in Adanc? 88.12 Sunt cunoscute minunile Tale in intuneric, si dreptatea Ta in tara uitarii? 88.13 Doamne, eu isi cer ajutorul, si dimineata rugaciunea mea se inalta la Tine. 88.14 Pentru ce, Doamne, lepezi sufletul meu? Pentru ce imi ascunzi Fata Ta? 88.15 Din tinerete, sunt nenorocit si trag sa mor, sunt cuprins de spaimele Tale, si nu stiu ce sa mai fac. 88.16 Mania Ta trece peste mine, spaimele Tale ma nimicesc de tot. 88.17 Ele ma inconjoara toata ziua, ca niste ape, ma infasoara toate deodata. 88.18 Ai departat de la mine pe prieteni si tovarasi; si cei de aproape ai mei s-au facut nevazuti.
89.1 Voi canta totdeauna indurarile Domnului: voi spune din neam in neam, cu gura mea, credinciosia Ta. 89.2 Caci zic: Indurarea are temelii vesnice! Tare ca cerurile este credinciosia Ta! 89.3 Am facut legamant cu alesul Meu zice Domnul iata ce am jurat robului Meu David: 89.4 Iti voi intari samanta pe vecie, si-n veci iti voi aseza scaunul de domnie. 89.5 Cerurile lauda minunile Tale, Doamne, si credinciosia Ta in adunarea sfintilor! 89.6 Caci, in cer, cine se poate asemana cu Domnul? Cine este ca Tine intre fiii lui Dumnezeu? 89.7 Dumnezeu este infricosat in adunarea cea mare a sfintilor, si de temut pentru toti cei ce stau in jurul Lui. 89.8 Doamne, Dumnezeul ostirilor, cine este puternic ca Tine, Doamne! Si credinciosia Ta Te inconjoara. 89.9 Tu imblanzesti mandria marii; cand se ridica valurile ei, Tu le potolesti. 89.10 Tu ai zdrobit Egiptul ca pe un hoit, ai risipit pe vrajmasii Tai prin puterea bratului Tau. 89.11 Ale Tale sunt cerurile si pamantul, Tu ai intemeiat lumea si tot ce cuprinde ea. 89.12 Tu ai facut miazanoaptea si miazaziua; Taborul si Hermonul se bucura de Numele Tau. 89.13 Bratul tau este puternic, mana Ta este tare, dreapta Ta este inaltata. 89.14 Dreptatea si judecata sunt temelia scaunului Tau de domnie; bunatatea si credinciosia sunt inaintea Fetei Tale. 89.15 Ferice de poporul, care cunoaste sunetul trambitei, care umbla in lumina Fetei Tale, Doamne! 89.16 El se bucura neincetat de Numele Tau, si se faleste cu dreptatea Ta. 89.17 Caci Tu esti fala puterii lui; si, in bunavointa Ta, ne ridici puterea noastra. 89.18 Caci Domnul este scutul nostru, Sfantul lui Israel este imparatul nostru. 89.19 Atunci ai vorbit intr-o vedenie preaiubitului Tau, si ai zis: Am dat ajutorul Meu unui viteaz, am ridicat din mijlocul poporului un tanar; 89.20 am gasit pe robul Meu David, si l-am uns cu untdelemnul Meu cel sfant. 89.21 Mana Mea il va sprijini, si bratul Meu il va intari. 89.22 Vrajmasul nu-l va prinde, si cel rau nu-l va apasa; 89.23 ci voi zdrobi dinaintea lui pe potrivnicii lui, si voi lovi pe cei ce-l urasc. 89.24 Credinciosia si bunatatea Mea vor fi cu el, si taria lui se va inalta prin Numele Meu. 89.25 Voi da in mana lui marea, si in dreapta lui raurile. 89.26 El Imi va zice: Tu esti Tatal meu, Dumnezeul meu si Stanca mantuirii mele! 89.27 Iar Eu il voi face intaiul nascut, cel mai inalt dintre imparatii pamantului. 89.28 Ii voi pastra totdeauna bunatatea Mea, si legamantul Meu ii va fi neclintit. 89.29 Ii voi face vesnica samanta, si scaunul lui de domnie ca zilele cerurilor. 89.30 Daca fiii lui vor parasi Legea Mea, si nu vor umbla dupa poruncile Mele~ 89.31 daca vor calca oranduirile Mele, si nu vor pazi poruncile Mele~ 89.32 atunci le voi pedepsi faradelegile cu nuiaua, si nelegiuirile cu lovituri; 89.33 dar nu-Mi voi indeparta deloc bunatatea de la ei, si nu-Mi voi face credinciosia de minciuna; 89.34 nu-Mi voi calca legamantul, si nu voi schimba ce a iesit de pe buzele mele. 89.35 Am jurat odata pe sfintenia Mea: sa mint Eu oare lui David? 89.36 Samanta lui va dainui in veci; scaunul lui de domnie va fi inaintea Mea ca soarele; 89.37 ca luna, va dainui pe vecie, si ca martorul credincios din cer. (Oprire). 89.38 Si totusi, Tu l-ai indepartat, si Te-ai maniat pe unsul Tau; 89.39 ai nesocotit legamantul facut cu robul Tau; i-ai doborat si i-ai pangarit cununa. 89.40 I-ai prabusit toate zidurile, si i-ai daramat toate cetatuile. 89.41 Toti trecatorii il jefuiesc, si a ajuns de batjocura vecinilor lui. 89.42 Ai inaltat dreapta potrivnicilor lui, ai inveselit pe toti vrajmasii lui~ 89.43 ai facut ca ascutisul sabiei lui sa dea inapoi, si nu l-ai sprijinit in lupta. 89.44 Ai pus capat stralucirii lui, si i-ai trantit la pamant scaunul de domnie; 89.45 i-ai scurtat zilele tineretii, si l-ai acoperit de rusine. (Oprire) 89.46 Pana cand, Doamne, Te vei ascunde fara incetare, si-Ti va arde mania ca focul? 89.47 Adu-ti aminte ce scurta este viata mea, si pentru ce nimic ai facut pe toti fiii omului. 89.48 Este vreun om care sa poata trai si sa nu vada moartea, care sa poata sa-si scape sufletul din locuinta mortilor? 89.49 Unde sunt, Doamne, indurarile Tale dintai, pe care le-ai jurat lui David, in credinciosia Ta? 89.50 Adu-ti aminte, Doamne, de ocara robilor Tai, adu-ti aminte ca port in san ocara multor popoare; 89.51 adu-Ti aminte de ocarile vrajmasilor Tai, Doamne; de ocarile lor impotriva pasilor unsului Tau! 89.52 Binecuvantat sa fie Domnul in veci! Amin! Amin!
90.1 Doamne, Tu ai fost locul nostru de adapost, din neam in neam. 90.2 Inainte ca sa se fi nascut muntii, si inainte ca sa se fi facut pamantul si lumea, din vesnicie in vesnicie, Tu esti Dumnezeu! 90.3 Tu intorci pe oameni in tarana, si zici: Intoarceti-va fiii oamenilor! 90.4 Caci inaintea Ta, o mie de ani sunt ca ziua de ieri, care a trecut, si ca o straja din noapte. 90.5 Ii maturi, ca un vis: dimineata, sunt ca iarba, care incolteste iarasi: 90.6 infloreste dimineata, si creste, iar seara este taiata si se usuca. 90.7 Noi suntem mistuiti de mania Ta, si ingroziti de urgia Ta. 90.8 Tu pui inaintea Ta nelegiuirile noastre, si scoti la lumina Fetei Tale pacatele noastre cele ascunse. 90.9 Toate zilele noastre pier de urgia Ta, vedem cum ni se duc anii ca un sunet. 90.10 Anii vietii noastre se ridica la saptezeci de ani, iar, pentru cei mai tari, la optzeci de ani; si lucrul cu care se mandreste omul in timpul lor nu este decat truda si durere, caci trece iute, si noi zburam. 90.11 Dar cine ia seama la taria maniei Tale, si la urgia Ta, asa cum se cuvine sa se teama de Tine? 90.12 Invata-ne sa ne numaram bine zilele, ca sa capatam o inima inteleapta! 90.13 Intoarce-te, Doamne! Pana cand zabovesti? Ai mila de robii Tai! 90.14 Satura-ne in fiecare dimineata de bunatatea Ta, si toata viata noastra ne vom bucura si ne vom inveseli. 90.15 Inveseleste-ne tot atatea zile cate ne-ai smerit, tot atatia ani cat am vazut nenorocirea! 90.16 Sa se arate robilor Tai lucrarea Ta, si slava Ta fiilor lor! 90.17 Fie peste noi bunavointa Domnului Dumnezeului nostru! Si intareste lucrarea mainilor noastre, da, intareste lucrarea mainilor noastre!
91.1 Cel ce sta sub ocrotirea Celui Preainalt, si se odihneste la umbra Celui Atotputernic~ 91.2 zice despre Domnul: El este locul meu de scapare, si cetatuia mea, Dumnezeul meu in care ma incred! 91.3 Da, El te scapa de latul vanatorului, de ciuma si de pustiirile ei. 91.4 El te va acoperi cu penele Lui, si te vei ascunde sub aripile Lui. Caci scut si pavaza este credinciosia Lui! 91.5 Nu trebuie sa te temi nici de groaza din timpul noptii, nici de sageata care zboara ziua~ 91.6 nici de ciuma, care umbla in intuneric, nici de molima, care bantuie ziua in amiaza mare. 91.7 O mie sa cada alaturi de tine, si zece mii la dreapta ta, dar de tine nu se va apropia. 91.8 Doar vei privi cu ochii, si vei vedea rasplatirea celor rai. 91.9 Pentru ca zici: Domnul este locul meu de adapost! si faci din Cel Preainalt turnul tau de scapare~ 91.10 de aceea nici o nenorocire nu te va ajunge, nici o urgie nu se va apropia de cortul tau. 91.11 Caci El va porunci ingerilor Sai sa te pazeasca in toate caile tale; 91.12 si ei te vor duce pe maini, ca nu cumva sa-ti lovesti piciorul de vreo piatra. 91.13 Vei pasi peste lei si peste naparci, si vei calca peste pui de lei si peste serpi. 91.14 Fiindca Ma iubeste zice Domnul de aceea il voi izbavi; il voi ocroti, caci cunoaste Numele Meu. 91.15 Cand Ma va chema, ii voi raspunde; voi fi cu el in stramtorare, il voi izbavi si-l voi proslavi. 91.16 Il voi satura cu viata lunga, si-i voi arata mantuirea Mea.
92.1 Frumos este sa laudam pe Domnul, si sa marim Numele Tau, Preainalte~ 92.2 sa vestim dimineata bunatatea Ta, si noaptea credinciosia Ta~ 92.3 cu instrumentul cu zece coarde si cu alauta, in sunetele harfei. 92.4 Caci Tu ma inveselesti cu lucrarile Tale, Doamne, si eu cant de veselie, cand vad lucrarea mainilor Tale. 92.5 Cat de mari sunt lucrarile Tale, Doamne, si cat de adanci sunt gandurile Tale! 92.6 Omul prost nu cunoaste lucrul acesta, si cel nebun nu ia seama la el. 92.7 Daca cei rai inverzesc ca iarba, si daca toti cei ce fac raul infloresc, este numai ca sa fie nimiciti pe vecie. 92.8 Dar Tu, Doamne, esti inaltat in veci de veci! 92.9 Caci iata, Doamne, vrajmasii Tai, iata vrajmasii Tai pier: toti cei ce fac raul sunt risipiti. 92.10 Dar mie, Tu-mi dai puterea bivolului, si m-ai stropit cu untdelemn proaspat. 92.11 Ochiul meu isi vede implinita dorinta fata de vrajmasii mei, si urechea mea aude implinirea dorintei mele fata de potrivnicii mei cei rai. 92.12 Cel fara prihana inverzeste ca finicul, si creste ca cedrul din Liban. 92.13 Cei saditi in Casa Domnului, inverzesc in curtile Dumnezeului nostru. 92.14 Ei aduc roade si la batranete, sunt plini de suc si verzi~ 92.15 ca sa arate ca Domnul este drept, El Stanca mea, in care nu este nelegiuire.
93.1 Domnul imparateste, imbracat cu maretie; Domnul este imbracat si incins cu putere: de aceea lumea este tare si nu se clatina. 93.2 Scaunul Tau de domnie este asezat din vremuri stravechi; Tu esti din vesnicie! 93.3 Raurile vuiesc, Doamne, raurile vuiesc tare, raurile se umfla cu putere. 93.4 Dar mai puternic decat vuietul apelor mari, si mai puternic decat vuietul valurilor napraznice ale marii, este Domnul in locurile ceresti. 93.5 Marturiile Tale sunt cu totul adevarate; sfintenia este podoaba Casei Tale, Doamne, pentru tot timpul cat vor tine vremurile.
94.1 Doamne, Dumnezeul razbunarilor, Tu, Dumnezeul razbunarilor, arata-Te! 94.2 Scoala-Te, Judecatorul pamantului, si rasplateste celor mandri dupa faptele lor! 94.3 Pana cand vor birui cei rai, Doamne, pana cand vor birui cei rai? 94.4 Ei tin cuvantari puternice, vorbesc cu trufie, si toti cei ce fac raul se falesc. 94.5 Ei zdrobesc pe poporul Tau, Doamne, si asupresc mostenirea Ta. 94.6 Junghie pe vaduva si pe strain, ucid pe orfani~ 94.7 si zic: Nu vede Domnul, si Dumnezeul lui Iacov nu ia aminte! 94.8 Totusi, invatati-va minte, oameni fara minte! Cand va veti intelepti, nebunilor? 94.9 Cel ce a sadit urechea, s-ar putea sa n-auda? Cel ce a intocmit ochiul, s-ar putea sa nu vada? 94.10 Cel ce pedepseste neamurile, s-ar putea sa nu pedepseasca, El, care a dat omului pricepere? 94.11 Domnul cunoaste gandurile omului: stie ca sunt desarte. 94.12 Ferice de omul, pe care-l pedepsesti Tu, Doamne, si pe care-l inveti din Legea Ta~ 94.13 ca sa-l linistesti in zilele nenorocirii, pana se va sapa groapa celui rau! 94.14 Caci Domnul nu lasa pe poporul Sau, si nu-Si paraseste mostenirea. 94.15 Ci se va face odata judecata dupa dreptate, si toti cei cu inima curata o vor gasi buna. 94.16 Cine ma va ajuta impotriva celor rai? Cine ma va sprijini impotriva celor ce fac raul? 94.17 De n-ar fi Domnul ajutorul meu, cat de curand ar fi sufletul meu in tacerea mortii! 94.18 Ori de cate ori zic: Mi se clatina piciorul! bunatatea Ta, Doamne, ma sprijineste totdeauna. 94.19 Cand ganduri negre se framanta cu gramada inauntrul meu, mangaierile Tale imi invioreaza sufletul. 94.20 Te vor pune cei rai sa sezi pe scaunul lor de domnie, ei care pregatesc nenorocirea la adapostul legii? 94.21 Ei se strang impotriva vietii celui neprihanit, si osandesc sange nevinovat. 94.22 Dar Domnul este turnul meu de scapare, Dumnezeul meu este stanca mea de adapost. 94.23 El va face sa cada asupra lor nelegiuirea, El ii va nimici prin rautatea lor; Domnul, Dumnezeul nostru, ii va nimici.
95.1 Veniti sa cantam cu veselie Domnului, si sa strigam de bucurie catre Stanca mantuirii noastre. 95.2 Sa mergem inaintea Lui cu laude, sa facem sa rasune cantece in cinstea Lui! 95.3 Caci Domnul este un Dumnezeu mare, este un Imparat mare mai presus de toti dumnezeii. 95.4 El tine in mana adancimile pamantului, si varfurile muntilor sunt ale Lui. 95.5 A Lui este marea, El a facut-o, si mainile Lui au intocmi uscatul: 95.6 veniti sa ne inchinam si sa ne smerim, sa ne plecam genunchiul inaintea Domnului, Facatorului nostru! 95.7 Caci El este Dumnezeul nostru, si noi suntem poporul pasunii Lui, turma, pe care o povatuieste mana Lui O! de ati asculta azi glasul Lui! 95.8 Nu va impietriti inima, ca la Meriba, ca in ziua de la Masa, in pustie~ 95.9 unde parintii vostri M-au ispitit, si M-au incercat, macar ca vazusera lucrarile Mele. 95.10 Patruzeci de ani M-am scarbit de neamul acesta, si am zis: Este un popor cu inima ratacita; ei nu cunosc caile Mele. 95.11 De aceea am jurat in mania Mea: Nu vom intra in odihna Mea!
96.1 Cantati Domnului o cantare noua! Cantati Domnului, toti locuitorii pamantului! 96.2 Cantati Domnului, binecuvantati Numele Lui, vestiti din zi in zi mantuirea Lui! 96.3 Povestiti printre neamuri slava Lui, printre toate popoarele minunile Lui! 96.4 Caci Domnul este mare si foarte vrednic de lauda. El este mai de temut decat toti dumnezeii. 96.5 Caci toti dumnezeii popoarelor sunt niste idoli, dar Domnul a facut cerurile. 96.6 Stralucirea si maretia sunt inaintea Fetei Lui, slava si podoaba sunt in locasul Lui cel sfant. 96.7 Familiile popoarelor, dati Domnului, dati Domnului slava si cinste! 96.8 Dati Domnului slava cuvenita Numelui Lui! Aduceti daruri de mancare, si intrati in curtile Lui! 96.9 Inchinati-va inaintea Domnului imbracati cu podoabe sfinte, tremurati inaintea Lui, toti locuitorii pamantului! 96.10 Spuneti printre neamuri: Domnul imparateste! De aceea lumea este tare, si nu se clatina. Domnul judeca popoarele cu dreptate. 96.11 Sa se bucure cerurile, si sa se inveseleasca pamantul; sa mugeasca marea cu tot ce cuprinde ea! 96.12 Sa tresalte campia, cu tot ce e pe ea, toti copacii padurii sa strige de bucurie 96.13 inaintea Domnului! Caci El vine, vine sa judece pamantul. El va judeca lumea cu dreptate, si popoarele dupa credinciosia Lui.
97.1 Domnul imparateste: sa se inveseleasca pamantul, si sa se bucure ostroavele cele multe! 97.2 Norii si negura il inconjoara, dreptatea si judecata sunt temelia scaunului Sau de domnie. 97.3 Inaintea Lui merge focul, si arde de jur imprejur pe potrivnicii Lui. 97.4 Fulgerele Lui lumineaza lumea: pamantul Il vede si se cutremura. 97.5 Muntii se topesc ca ceara inaintea Domnului, inaintea Domnului intregului pamant. 97.6 Cerurile vestesc dreptatea Lui, si toate popoarele vad slava Lui. 97.7 Sunt rusinati, toti cei ce slujesc icoanelor, si care se falesc cu idolii: toti dumnezeii se inchina inaintea Lui. 97.8 Sionul aude lucrul acesta, si se bucura, se inveselesc fiicele lui Iuda de judecatile Tale, Doamne! 97.9 Caci Tu, Doamne, Tu esti Cel Preainalt peste tot pamantul, Tu esti prea inaltat mai presus de toti dumnezeii. 97.10 Urati raul, cei ce iubiti pe Domnul! El pazeste sufletele credinciosilor Lui, si-i izbaveste din mana celor rai. 97.11 Lumina este semanata pentru cel neprihanit, si bucuria pentru cei cu inima curata. 97.12 Neprihanitilor, bucurati-va in Domnul, si mariti prin laudele voastre sfintenia Lui!
98.1 Cantati Domnului o cantare noua, caci El a facut minuni. Dreapta si bratul Lui cel sfant I-au venit in ajutor. 98.2 Domnul Si-a aratat mantuirea, Si-a descoperit dreptatea inaintea neamurilor. 98.3 Si-a adus aminte de bunatatea si credinciosia Lui fata de casa lui Israel: toate marginile pamantului au vazut mantuirea Dumnezeului nostru. 98.4 Strigati catre Domnul cu strigate de bucurie, toti locuitorii pamantului! Chiuiti, strigati, si cantati laude! 98.5 Cantati Domnului cu harfa, cu harfa si cu cantece din gura! 98.6 Cu trambite si sunete din corn, strigati de bucurie inaintea Imparatului, Domnului! 98.7 Sa urle marea cu tot ce cuprinde ea, sa chiuie lumea si cei ce locuiesc pe ea~ 98.8 sa bata din palme raurile, sa strige de bucurie toti muntii 98.9 inaintea Domnului! Caci El vine sa judece pamantul! El va judeca lumea cu dreptate, si popoarele cu nepartinire.
99.1 Domnul imparateste: popoarele tremura; El sta pe heruvimi: pamantul se clatina. 99.2 Domnul este mare in Sion, si inaltat peste toate popoarele. 99.3 Sa laude oamenii Numele Tau cel mare si infricosat, caci este sfant! 99.4 Sa laude oamenii taria Imparatului, caci iubeste dreptatea! Tu intaresti dreptatea, Tu faci dreptate si judecata in Iacov. 99.5 Inaltati pe Domnul, Dumnezeul nostru, si inchinati-va inaintea asternutului picioarelor Lui, caci este sfant! 99.6 Moise si Aaron, dintre preotii Lui, si Samuel, dintre cei ce chemau Numele Lui, au chemat pe Domnul, si El i-a ascultat. 99.7 El le-a vorbit din stalpul de nor; ei au pazit poruncile Lui si Legea, pe care le-a dat-o El. 99.8 Doamne, Dumnezeul nostru, Tu i-ai ascultat; ai fost pentru ei un Dumnezeu iertator, dar i-ai pedepsit pentru greselile lor. 99.9 Inaltati pe Domnul, Dumnezeul nostru, si inchinati-va pe muntele Lui cel sfant! Caci Domnul, Dumnezeul nostru, este sfant!
100.1 Strigati de bucurie catre Domnul, toti locuitorii pamantului! 100.2 Slujiti Domnului cu bucurie, veniti cu veselie inaintea Lui. 100.3 Sa stiti ca Domnul este Dumnezeu! El ne-a facut, ai Lui suntem: noi suntem poporul Lui si turma pasunii Lui. 100.4 Intrati cu laude pe portile Lui, intrati cu cantari in curtile Lui! Laudati-L si binecuvantati-I Numele. 100.5 Caci Domnul este bun; bunatatea Lui tine in veci, si credinciosia Lui din neam in neam.
101.1 Voi canta bunatatea si dreptatea; Tie, Doamne, Iti voi canta. 101.2 Ma voi purta cu intelepciune pe o cale neprihanita. Cand vei veni la mine? Voi umbla cu inima fara prihana, in mijlocul casei mele. 101.3 Nu voi pune nimic rau inaintea ochilor mei; urasc purtarea pacatosilor; ea nu se va lipi de mine. 101.4 Inima stricata se va departa de mine; nu vreau sa cunosc pe cel rau. 101.5 Pe cel ce cleveteste in ascuns pe aproapele sau, il voi nimici; pe cel cu priviri trufase si cu inima ingamfata, nu-l voi suferi. 101.6 Voi avea ochii indreptati asupra credinciosilor din tara, ca sa locuiasca langa mine; cel ce umbla pe o cale fara prihana acela imi va sluji. 101.7 Cel ce se deda la inselaciune nu va locui in casa mea; cel ce spune minciuni nu va sta inaintea mea. 101.8 In fiecare dimineata voi nimici pe toti cei rai din tara, ca sa starpesc din cetatea Domnului pe toti cei ce savarsesc nelegiuirea.
102.1 Doamne, asculta-mi rugaciunea, si s-ajunga strigatul meu pana la Tine! 102.2 Nu-mi ascunde Fata Ta in ziua necazului meu! Pleaca-Ti urechea spre mine, cand strig! Asculta-ma degraba! 102.3 Caci zilele mele pier ca fumul, si oasele imi ard ca un taciune. 102.4 Inima imi este lovita, si mi se usuca intocmai ca iarba; pana si painea uit sa mi-o mananc. 102.5 Asa de mari imi sunt gemetele, ca mi se lipesc oasele de carne. 102.6 Seaman cu pelicanul din pustie, sunt ca o cucuvaie din daramaturi; 102.7 nu mai pot dormi, si sunt ca pasarea singuratica pe un acoperis. 102.8 In fiecare zi ma batjocoresc vrajmasii mei, si potrivnicii mei jura pe mine in mania lor. 102.9 Mananc tarana in loc de paine, si imi amestec lacrimile cu bautura~ 102.10 din pricina maniei si urgiei Tale; caci Tu m-ai ridicat, si m-ai aruncat departe. 102.11 Zilele mele sunt ca o umbra gata sa treaca, si ma usuc ca iarba. 102.12 Dar Tu, Doamne, Tu imparatesti pe vecie, si pomenirea Ta tine din neam in neam. 102.13 Tu Te vei scula, si vei avea mila de Sion; caci este vremea sa te induri de el, a venit vremea hotarata pentru el. 102.14 Caci robii Tai iubesc pietrele Sionului, si le e mila de tarana lui. 102.15 Atunci se vor teme neamurile de Numele Domnului, si toti imparatii pamantului de slava Ta. 102.16 Da, Domnul va zidi iarasi Sionul, si Se va arata in slava Sa. 102.17 El ia aminte la rugaciunea nevoiasului, si nu-i nesocoteste rugaciunea. 102.18 Sa se scrie lucrul acesta pentru neamul de oameni care va veni, si poporul, care se va naste, sa laude pe Domnul! 102.19 Caci El priveste din inaltimea sfinteniei Lui; Domnul priveste din ceruri pe pamant~ 102.20 ca sa auda gemetele prinsilor de razboi, si sa izbaveasca pe cei ce sunt pe moarte; 102.21 pentru ca ei sa vesteasca in Sion Numele Domnului, si laudele lui in Ierusalim~ 102.22 cand se vor strange toate popoarele, si toate imparatiile, ca sa slujeasca Domnului. 102.23 El mi-a frant puterea in drum, si mi-a scurtat zilele~ 102.24 Eu zic: Dumnezeule, nu ma lua la jumatatea zilelor mele, Tu, ai carui ani tin vesnic! 102.25 Tu ai intemeiat in vechime pamantul, si cerurile sunt lucrarea mainilor Tale. 102.26 Ele vor pieri, dar Tu vei ramane; toate se vor invechi ca o haina; le vei schimba ca pe un vesmant, si se vor schimba. 102.27 Dar Tu ramai Acelasi, si anii Tai nu se vor sfarsi. 102.28 Fiii robilor Tai isi vor locui tara, si samanta lor va ramane inaintea Ta.
103.1 Binecuvanteaza, suflete, pe Domnul, si tot ce este in mine sa binecuvanteze Numele Lui cel sfant! 103.2 Binecuvanteaza, suflete, pe Domnul, si nu uita nici una din binefacerile Lui! 103.3 El iti iarta toate faradelegile tale El iti vindeca toate bolile tale; 103.4 El iti izbaveste viata din groapa, El te incununeaza cu bunatate si indurare; 103.5 El iti satura de bunatati batranetea, si te face sa intineresti iarasi ca vulturul. 103.6 Domnul face dreptate si judecata tuturor celor asupriti. 103.7 El Si-a aratat caile Sale lui Moise, si lucrarile Sale copiilor lui Israel. 103.8 Domnul este indurator si milostiv, indelung rabdator si bogat in bunatate. 103.9 El nu Se cearta fara incetare, si nu tine mania pe vecie. 103.10 Nu ne face dupa pacatele noastre, nu ne pedepseste dupa faradelegile noastre. 103.11 Ci cat sunt de sus cerurile fata de pamant, atat este de mare bunatatea Lui pentru cei ce se tem de El; 103.12 cat este de departe rasaritul de apus, atat de mult departeaza El faradelegile noastre de la noi. 103.13 Cum se indura un tata de copiii lui, asa Se indura domnul de cei ce se tem de El. 103.14 Caci El stie din ce suntem facuti; Isi aduce aminte ca suntem tarana. 103.15 Omul! zilele lui sunt ca iarba, si infloreste ca floarea de pe camp. 103.16 Cand trece un vant peste ea, nu mai este, si locul pe care-l cuprindea, n-o mai cunoaste. 103.17 Dar bunatatea Domnului tine in veci pentru cei ce se tem de El, si indurarea Lui pentru copiii copiilor lor~ 103.18 pentru cei ce pazesc legamantul Lui, si isi aduc aminte de poruncile Lui, ca sa le implineasca. 103.19 Domnul Si-a asezat scaunul de domnie in ceruri, si domnia Lui stapaneste peste tot. 103.20 Binecuvantati pe Domnul, ingerii Lui, care sunteti tari in putere, care impliniti poruncile Lui, si care ascultati de glasul cuvantului Lui. 103.21 Binecuvantati pe Domnul, toate ostirile Lui, robii Lui, care faceti voia Lui! 103.22 Binecuvantati pe Domnul, toate lucrarile Lui, in toate locurile stapanirii Lui! Binecuvanteaza, suflete, pe Domnul!
104.1 Binecuvanteaza, suflete, pe Domnul! Doamne, Dumnezeule, Tu esti nemarginit de mare! Tu esti imbracat cu stralucire si maretie! 104.2 Te invelesti cu lumina ca si cu o manta; intinzi cerurile ca un cort. 104.3 Cu apele Iti intocmesti varful locuintei Tale; din nori Iti faci carul, si umbli pe aripile vantului. 104.4 Din vanturi Iti faci soli, si din flacari de foc, slujitori. 104.5 Tu ai asezat pamantul pe temeliile lui, si niciodata nu se va clatina. 104.6 Tu il acoperisei cu adancul cum l-ai acoperi cu o haina; apele stateau pe munti~ 104.7 dar, la amenintarea Ta, au fugit, la glasul tunetului Tau au luat-o la fuga~ 104.8 suindu-se pe munti si pogorandu-se in vai, pana la locul, pe care li-l hotarasei Tu. 104.9 Le-ai pus o margine, pe care nu trebuie s-o treaca, pentru ca sa nu se mai intoarca sa acopere pamantul. 104.10 Tu faci sa tasneasca izvoarele in vai, si ele curg printre munti. 104.11 Tu adapi la ele toate fiarele campului; in ele isi potolesc setea magarii salbatici. 104.12 Pasarile cerului locuiesc pe marginile lor, si fac sa le rasune glasul printre ramuri. 104.13 Din locasul Tau cel inalt Tu uzi muntii; si se satura pamantul de rodul lucrarilor Tale. 104.14 Tu faci sa creasca iarba pentru vite, si verdeturi pentru nevoile omului, ca pamantul sa dea hrana: 104.15 vin, care inveseleste inima omului, untdelemn, care-i infrumuseteaza fata, si paine, care-i intareste inima. 104.16 Se uda copacii Domnului, cedrii din Liban, pe care i-a sadit El. 104.17 In ei isi fac pasarile cuiburi; iar cocostarcul isi are locuinta in chiparosi; 104.18 muntii cei inalti sunt pentru tapii salbatici, iar stancile sunt adapost pentru iepuri. 104.19 El a facut luna ca sa arate vremurile; soarele stie cand trebuie sa apuna. 104.20 Tu aduci intunericul, si se face noapte: atunci toate fiarele padurilor se pun in miscare; 104.21 puii de lei mugesc dupa prada, si isi cer hrana de la Dumnezeu. 104.22 Cand rasare soarele, ele fug inapoi, si se culca in vizuinile lor. 104.23 Dar omul iese la lucrul sau, si la munca lui, pana seara. 104.24 Cat de multe sunt lucrarile Tale, Doamne! Tu pe toate le-ai facut cu intelepciune, si pamantul este plin de fapturile Tale. 104.25 Iata marea cea intinsa si mare: in ea se misca nenumarate vietuitoare mici si mari. 104.26 Acolo in ea, umbla corabiile, si in ea este leviatanul acela pe care l-ai facut sa se joace in valurile ei. 104.27 Toate aceste vietuitoare Te asteapta, ca sa le dai hrana la vreme. 104.28 Le-o dai Tu, ele o primesc; Iti deschizi Tu mana, ele se satura de bunatatile Tale. 104.29 Iti ascunzi Tu Fata, ele tremura; le iei Tu suflarea: ele mor, si se intorc in tarana lor. 104.30 Iti trimiti Tu suflarea: ele sunt zidite, si innoiesti astfel fata pamantului. 104.31 In veci sa tina slava Domnului! Sa Se bucure Domnul de lucrarile Lui! 104.32 El priveste pamantul, si pamantul se cutremura; atinge muntii, si ei fumega. 104.33 Voi canta Domnului cat voi trai, voi lauda pe Dumnezeul meu cat voi fi. 104.34 Fie placute Lui cuvintele mele! Ma bucur de Domnul. 104.35 Sa piara pacatosii de pe pamant, si cei rai sa nu mai fie! Binecuvanteaza, suflete, pe Domnul! Laudati pe Domnul!
105.1 Laudati pe Domnul, chemati Numele Lui! Faceti cunoscut printre popoare ispravile Lui! 105.2 Cantati, cantati in cinstea Lui! Vorbiti despre toate minunile Lui! 105.3 Faliti-va cu Numele Lui cel sfant! Sa se bucure inima celor ce cauta pe Domnul! 105.4 Alergati la Domnul si la sprijinul Lui, cautati necurmat Fata Lui! 105.5 Aduceti-va aminte de semnele minunate pe care le-a facut, de minunile si de judecatile rostite de gura Lui~ 105.6 samanta a robului Sau Avraam, copii ai lui Iacov, alesii Sai! 105.7 Domnul este Dumnezeul nostru: Judecatile Lui se aduc la indeplinire pe tot pamantul. 105.8 El Isi aduce aminte totdeauna de legamantul Lui, de fagaduintele Lui facute pentru o mie de neamuri de om~ 105.9 de legamantul, pe care l-a incheiat cu Avraam, si de juramantul, pe care l-a facut lui Isaac; 105.10 El l-a facut lege pentru Iacov, legamant vesnic pentru Israel~ 105.11 zicand: Tie iti voi da tara Canaanului ca mostenire, care v-a cazut la sort. 105.12 Pe atunci ei erau putini la numar, foarte putini la numar, si straini in tara; 105.13 mergeau de la un neam la altul, si de la o imparatie la un alt popor; 105.14 dar n-a dat voie nimanui sa-i asupreasca, si a pedepsit imparati din pricina lor. 105.15 Nu va atingeti de unsii Mei, a zis El si nu faceti rau prorocilor Mei! 105.16 A chemat foametea asupra tarii, si a taiat orice mijloc de trai. 105.17 Le-a trimis inainte pe un om; Iosif a fost vandut ca rob. 105.18 I-au strans picioarele in lanturi, l-au pus in fiare~ 105.19 pana la vremea cand s-a intamplat ce vestise el, si pana cand l-a incercat Cuvantul Domnului. 105.20 Atunci imparatul a trimis sa-i scoata lanturile, si stapanitorul popoarelor l-a izbavit. 105.21 L-a pus domn peste casa lui, si dregatorul tuturor averilor lui~ 105.22 ca sa lege dupa plac pe domnitorii lui, si sa invete pe batranii lui intelepciunea. 105.23 Atunci Israel a venit in Egipt, si Iacov a locuit in tara lui Ham. 105.24 Domnul a inmultit pe poporul Sau foarte mult, si l-a facut mai puternic decat potrivnicii lui. 105.25 Acestora le-a schimbat inima, pana acolo ca au urat pe poporul Lui, si s-au purtat miseleste cu robii Sai. 105.26 A trimis pe robul Sau Moise, si pe Aaron, pe care-l alesese. 105.27 Prin puterea Lui, ei au facut semne minunate in mijlocul lor, au facut minuni in tara lui Ham. 105.28 A trimis intuneric si a adus negura, ca sa nu fie neascultatori la Cuvantul Lui. 105.29 Le-a prefacut apele in sange, si a facut sa le piara toti pestii. 105.30 Tara lor a forfotit de broaste, pana in odaile imparatilor lor. 105.31 El a zis, si au venit muste otravitoare, paduchi pe tot tinutul lor. 105.32 In loc de ploaie le-a dat grindina, si flacari de foc in tara lor. 105.33 Le-a batut viile si smochinii, si a sfaramat copacii din tinutul lor. 105.34 El a zis, si au venit lacuste, lacuste fara numar~ 105.35 care au mancat toata iarba din tara, si au mistuit roadele de pe campiile lor. 105.36 A lovit pe toti intaii nascuti din tara lor, toata parga puterii lor. 105.37 A scos pe poporul Sau cu argint si aur, si nici unul n-a sovait dintre semintiile Lui. 105.38 Egiptenii s-au bucurat de plecarea lor, caci ii apucase groaza de ei. 105.39 A intins un nor, ca sa-i acopere, si focul, ca sa lumineze noaptea. 105.40 La cererea lor, a trimis prepelite, si i-a saturat cu paine din cer. 105.41 A deschis stanca, si au curs ape, care s-au varsat ca un rau in locurile uscate. 105.42 Caci Si-a adus aminte de Cuvantul Lui cel sfant, si de robul Sau Avraam. 105.43 A scos pe poporul Sau cu veselie, pe alesii Sai in mijlocul strigatelor de bucurie. 105.44 Le-a dat pamanturile neamurilor, si au pus stapanire pe rodul muncii popoarelor~ 105.45 ca sa pazeasca poruncile Lui, si sa tina legile Lui. Laudati pe Domnul!
106.1 Laudati pe Domnul! Laudati pe Domnul, caci este bun, caci indurarea Lui tine in veci! 106.2 Cine va putea spune ispravile marete ale Domnului? Cine va putea vesti toata lauda Lui? 106.3 Ferice de cei ce pazesc Legea, de cei ce infaptuiesc dreptatea in orice vreme! 106.4 Adu-Ti aminte de mine, Doamne, in bunavointa Ta pentru poporul Tau! Adu-Ti aminte de mine, si da-i ajutorul Tau~ 106.5 ca sa vad fericirea alesilor Tai, sa ma bucur de bucuria poporului Tau, si sa ma laud cu mostenirea Ta! 106.6 Noi am pacatuit ca si parintii nostri, am savarsit nelegiuirea, am facut rau. 106.7 Parintii nostri in Egipt n-au luat aminte la minunile Tale, nu si-au adus aminte de multimea indurarilor Tale, si au fost neascultatori la mare, la marea Rosie. 106.8 Dar El i-a scapat, din pricina Numelui Lui, ca sa-Si arate puterea. 106.9 A mustrat marea Rosie, si ea s-a uscat; si i-a trecut prin adancuri ca printr-un pustiu. 106.10 I-a scapat din mana celui ce-i ura, si i-a izbavit din mana vrajmasului. 106.11 Apele au acoperit pe potrivnicii lor. N-a ramas unul macar din ei. 106.12 Atunci ei au crezut in cuvintele Lui si au cantat laudele Lui. 106.13 Dar au uitat curand lucrarile Lui, si n-au asteptat implinirea planurilor Lui. 106.14 Ci i-a apucat pofta in pustie, si au ispitit pe Dumnezeu in pustietate. 106.15 El le-a dat ce cereau; dar a trimis o molima printre ei. 106.16 In tabara au fost gelosi pe Moise, si pe Aaron, sfantul Domnului. 106.17 Atunci s-a deschis pamantul, si a inghitit pe Datan, si s-a inchis deasupra cetei lui Abiram. 106.18 Focul le-a aprins ceata, si flacara a mistuit pe cei rai. 106.19 Au facut un vitel in Horeb. S-au inchinat inaintea unui chip turnat~ 106.20 si au schimbat Slava lor, pe chipul unui bou, care mananca iarba. 106.21 Au uitat pe Dumnezeu, Mantuitorul lor, care facuse lucruri mari in Egipt~ 106.22 minuni in tara lui Ham, semne minunate la marea Rosie. 106.23 Si El a vorbit sa-i nimiceasca: dar Moise, alesul sau, a stat la mijloc inaintea Lui, ca sa-L abata de la mania Lui si sa-L opreasca sa-i nimiceasca. 106.24 Ei au nesocotit tara desfatarilor; n-au crezut in Cuvantul Domnului~ 106.25 ci au cartit in corturile lor, si n-au ascultat de glasul Lui. 106.26 Atunci El a ridicat mana si a jurat ca-i va face sa cada in pustie~ 106.27 ca le va dobori samanta printre neamuri, si-i va imprastia in mijlocul tarilor. 106.28 Ei s-au alipit de Baal-Peor, si au mancat vite jertfite mortilor. 106.29 Au maniat astfel pe Domnul prin faptele lor, si o urgie a izbucnit intre ei. 106.30 Dar Fineas s-a sculat si a facut judecata, si astfel urgia s-a oprit. 106.31 Lucrul acesta i-a fost socotit ca o stare de neprihanire, din neam in neam, pe vecie. 106.32 Ei au maniat pe Domnul la apele Meriba; si Moise a fost pedepsit din pricina lor. 106.33 Caci s-au razvratit impotriva Duhului Lui, si Moise a vorbit in chip usuratic cu buzele. 106.34 Ei n-au nimicit popoarele, pe care le poruncise Domnul sa le nimiceasca. 106.35 Ci s-au amestecat cu neamurile, si au invatat faptele lor~ 106.36 au slujit idolilor lor, care au fost o cursa pentru ei. 106.37 Si-au jertfit fiii si fiicele la idoli~ 106.38 au varsat sange nevinovat, sangele fiilor si fiicelor lor, pe care i-au jertfit idolilor din Canaan, si tara a fost spurcata astfel prin omoruri. 106.39 S-au spurcat prin faptele lor, au desfranat prin faptele lor. 106.40 Atunci Domnul S-a aprins de manie impotriva poporului Sau, si a urat mostenirea Lui. 106.41 I-a dat in mainile neamurilor, cei ce ii urau au stapanit peste ei~ 106.42 vrajmasii lor i-au asuprit, si au fost smeriti sub puterea lor. 106.43 El de mai multe ori i-a izbavit, dar ei s-au aratat neascultatori in planurile lor, si au ajuns nenorociti prin nelegiuirea lor. 106.44 Dar El le-a vazut stramtorarea, cand le-a auzit strigatele. 106.45 Si-a adus aminte de legamantul Sau, si a avut mila de ei, dupa bunatatea Lui cea mare: 106.46 a starnit pentru ei mila tuturor celor ce i tineau prinsi de razboi. 106.47 Scapa-ne, Doamne, Dumnezeul nostru, si strange-ne din mijlocul neamurilor, ca sa laudam Numele Tau cel sfant, si sa ne falim cu lauda Ta! 106.48 Binecuvantat sa fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, din vesnicie in vesnicie! Si tot poporul sa zica: Amin! Laudati pe Domnul!
107.1 Laudati pe Domnul, caci este bun, caci in veac tine indurarea Lui! 107.2 Asa sa zica cei rascumparati de Domnul, pe care i-a izbavit El din mana vrajmasului~ 107.3 si pe care i-a strans din toate tarile: de la rasarit si de la apus, de la miazanoapte si de la mare. 107.4 Ei pribegeau prin pustie, umblau pe cai neumblate, si nu gaseau nici o cetate, unde sa poata locui. 107.5 Sufereau de foame si de sete; le tanjea sufletul in ei. 107.6 Atunci, in stramtorarea lor au strigat catre Domnul, si El i-a izbavit din necazurile lor; 107.7 i-a calauzit pe drumul cel drept, ca sa ajunga intr-o cetate de locuit. 107.8 O, de ar lauda oamenii pe Domnul pentru bunatatea lui, si pentru minunile Lui fata de fiii oamenilor! 107.9 Caci el a potolit setea sufletului insetat, si a umplut de bunatati sufletul flamand. 107.10 Cei ce sedeau in intuneric si umbra mortii, traiau legati in ticalosie si in fiare~ 107.11 pentru ca se razvratisera impotriva cuvintelor lui Dumnezeu, pentru ca nesocotisera sfatul Celui Preainalt. 107.12 El le-a smerit inima prin suferinta: au cazut, si nimeni nu i-a ajutat. 107.13 Atunci, in stramtorarea lor, au strigat catre Domnul, si El i-a izbavit din necazurile lor. 107.14 I-a scos din intuneric si din umbra mortii, si le-a rupt legaturile. 107.15 O, de ar lauda oamenii pe Domnul pentru bunatatea Lui, si pentru minunile Lui fata de fiii oamenilor! 107.16 Caci El a sfaramat porti de arama, si a rupt zavoare de fier. 107.17 Nebunii, prin purtarea lor vinovata, si prin nelegiuirile lor, ajunsesera nenorociti. 107.18 Sufletul lor se dezgustase de orice hrana, si erau langa portile mortii. 107.19 Atunci, in stramtorarea lor, au strigat catre Domnul, si El i-a izbavit din necazurile lor; 107.20 a trimis cuvantul Sau si i-a tamaduit, si i-a scapat de groapa. 107.21 O, de ar lauda oamenii pe Domnul pentru bunatatea Lui, si pentru minunile Lui fata de fiii oamenilor! 107.22 Sa-I aduca jertfe de multumiri, si sa vesteasca lucrarile Lui cu strigate de bucurie. 107.23 Cei ce se pogorasera pe mare in corabii, si faceau negot pe apele cele mari~ 107.24 aceia au vazut lucrarile Domnului si minunile Lui in mijlocul adancului. 107.25 El a zis, si a pus sa sufle furtuna, care a ridicat valurile marii. 107.26 Se suiau spre ceruri, se pogorau in adanc; sufletul le era pierdut in fata primejdiei. 107.27 Apucati de ameteala, se clatinau ca un om beat, si zadarnica le era toata iscusinta. 107.28 Atunci, in stramtorarea lor, au strigat catre Domnul, si El i-a izbavit din necazurile lor. 107.29 A oprit furtuna, a adus linistea, si valurile s-au potolit. 107.30 Ei s-au bucurat ca valurile s-au linistit, si Domnul i-a dus in limanul dorit. 107.31 O, de ar lauda oamenii pe Domnul pentru bunatatea lui, si pentru minunile Lui fata de fiii oamenilor! 107.32 Sa-L inalte in adunarea poporului, si sa-L laude in adunarea batranilor! 107.33 El preface raurile in pustiu, si izvoare de apa in pamant uscat~ 107.34 tara roditoare in tara sarata, din pricina rautatii locuitorilor ei. 107.35 Tot El preface pustiul in iaz, si pamantul uscat in izvoare de ape. 107.36 Aseaza acolo pe cei flamanzi, si ei intemeiaza o cetate ca sa locuiasca in ea; 107.37 insamanteaza ogoare, sadesc vii, si-i culeg roadele. 107.38 El ii binecuvanteaza, si se inmultesc nespus, si nu le imputineaza vitele. 107.39 Daca sunt imputinati si apasati prin asuprire, nenorocire si suferinta~ 107.40 El varsa dispretul peste cei mari, si-i face sa pribegeasca prin pustiuri fara drum~ 107.41 dar ridica pe cel lipsit, izbaveste pe cel nevoias, si inmulteste familiile ca pe niste turme. 107.42 Oamenii fara prihana vad lucrul acesta si se bucura, si orice nelegiuire isi inchide gura! 107.43 Cine este intelept, sa ia seama la aceste lucruri, si sa fie cu luare aminte la bunatatile Domnului.
108.1 Gata imi este inima sa cante, Dumnezeule! Voi canta, voi suna din instrumentele mele; aceasta este slava mea! 108.2 Desteptati-va, alauta si harfa! Ma voi trezi in zori de zi. 108.3 Te voi lauda printre popoare, Doamne, Te voi canta printre neamuri. 108.4 Caci mare este bunatatea Ta si se inalta mai presus de ceruri, iar credinciosia Ta pana la nori. 108.5 Inalta-Te peste ceruri, Dumnezeule, si fie slava Ta peste tot pamantul! 108.6 Pentru ca preaiubitii Tai sa fie izbaviti, scapa-ne prin dreapta Ta, si asculta-ne! 108.7 Dumnezeu a vorbit in sfintenia Lui: Voi birui, voi imparti Sihemul, voi masura valea Sucot; 108.8 al Meu este Galaadul, al Meu Manase; Efraim este intaritura capului Meu, si Iuda, toiagul Meu de carmuire; 108.9 Moab este ligheanul in care Ma spal; Imi arunc incaltamintea asupra Edomului; strig de bucurie asupra tarii Filistenilor! 108.10 Cine ma va duce in cetatea intarita? Cine ma va duce la Edom? 108.11 Oare nu Tu, Dumnezeule, care ne-ai lepadat, si care nu vrei sa mai iesi, Dumnezeule, cu ostirile noastre? 108.12 Da-ne ajutor in necaz, caci zadarnic este ajutorul omului. 108.13 Cu Dumnezeu vom face mari ispravi; El va zdrobi pe vrajmasii nostri.
109.1 Dumnezeul laudei mele, nu tacea! 109.2 Caci potrivnicii au deschis impotriva mea o gura rea si inselatoare, imi vorbesc cu o limba mincinoasa~ 109.3 ma inconjoara cu cuvantari pline de ura, si se razboiesc cu mine fara temei. 109.4 Pe cand eu ii iubesc, ei imi sunt potrivnici; dar eu alerg la rugaciune. 109.5 Ei imi intorc rau pentru bine, si ura pentru dragostea mea. 109.6 Pe vrajmasul meu pune-l sub stapanirea unui om rau, si un paras sa stea la dreapta lui! 109.7 Cand va fi judecat, sa fie gasit vinovat, si rugaciunea lui sa treaca drept un pacat! 109.8 Putine sa-i fie zilele la numar, si slujba sa i-o ia altul! 109.9 Sa-i ramana copiii orfani, si nevasta sa vaduva! 109.10 Copiii lui sa umble fara nici un capatai si sa cerseasca, sa-si caute painea departe de locuinta lor daramata! 109.11 Cel ce l-a imprumutat, sa-i puna mana pe tot ce are, si strainii sa-i jefuiasca rodul muncii lui! 109.12 Nimeni sa nu mai tina la el, si nimeni sa n-aiba mila de orfanii lui! 109.13 Urmasii lui sa fie nimiciti, si sa li se stanga numele in neamul urmator! 109.14 Nelegiuirea parintilor sai sa ramana ca aducere aminte inaintea Domnului, si sa nu se stearga pacatul mamei lui! 109.15 Domnul sa-i aiba totdeauna inaintea ochilor, ca sa le stearga pomenirea de pe pamant~ 109.16 pentru ca nu si-a adus aminte sa faca indurare, pentru ca a prigonit pe cel nenorocit si pe cel lipsit, pana acolo incat sa omoare pe omul cu inima zdrobita! 109.17 Ii placea blestemul: sa cada asupra lui! Nu-i placea binecuvantarea: sa se departeze de el! 109.18 Se imbraca cu blestemul cum se imbraca cu haina lui, ii patrunde ca apa inauntrul lui, ca untdelemnul in oase! 109.19 De aceea, sa-i slujeasca de vesmant ca sa se acopere, de incingatoare cu care sa fie totdeauna incins! 109.20 Aceasta sa fie, din partea Domnului, plata vrajmasilor mei, si a celor ce vorbesc cu rautate de mine! 109.21 Iar Tu, Doamne, Dumnezeule, lucreaza pentru mine din pricina Numelui Tau, caci mare este bunatatea ta; izbaveste-ma! 109.22 Sunt nenorocit si lipsit, si imi e ranita inima inauntrul meu. 109.23 Pier ca umbra gata sa treaca, sunt izgonit ca o lacusta. 109.24 Mi-au slabit genunchii de post, si mi s-a sleit trupul de slabiciune. 109.25 Am ajuns de ocara lor; cand ma privesc ei, dau din cap. 109.26 Ajuta-mi, Doamne, Dumnezeul meu! Scapa-ma prin bunatatea Ta! 109.27 Si sa stie ca mana Ta, ca Tu, Doamne, ai facut lucrul acesta! 109.28 Macar ca ei blestema, Tu binecuvanteaza; macar ca se ridica ei impotriva mea, vor fi infruntati, iar robul Tau se va bucura. 109.29 Potrivnicii mei sa se imbrace cu ocara, sa se acopere cu rusinea lor cum se acopera cu o manta! 109.30 Voi lauda foarte mult cu gura mea pe Domnul, Il voi mari in mijlocul multimii; 109.31 caci El sta la dreapta saracului, ca sa-l izbaveasca de cei ce-l osandesc.
110.1 Domnul a zis Domnului meu: Sezi la dreapta Mea, pana voi pune pe vrajmasii Tai sub picioarele Tale. 110.2 Domnul va intinde din Sion toiagul de carmuire al puterii Tale, zicand: Stapaneste in mijlocul vrajmasilor Tai! 110.3 Poporul Tau este plin de inflacarare, cand Iti aduni ostirea; cu podoabe sfinte, ca din sanul zorilor, vine tineretul Tau la Tine, ca roua. 110.4 Domnul a jurat, si nu-I va parea rau: Tu esti preot in veac, in felul lui Melhisedec. 110.5 Domnul, de la dreapta Ta, zdrobeste pe imparati in ziua maniei Lui. 110.6 El face dreptate printre neamuri: totul este plin de trupuri moarte; El zdrobeste capete pe toata intinderea tarii. 110.7 El bea din parau in timpul mersului: de aceea Isi inalta capul.
111.1 Laudati pe Domnul! Voi lauda pe Domnul din toata inima mea, in tovarasia oamenilor fara prihana si in adunare. 111.2 Mari sunt lucrarile Domnului, cercetate de toti cei ce le iubesc. 111.3 Stralucire si maretie este lucrarea Lui, si dreptatea Lui tine in veci. 111.4 El a lasat o aducere aminte a minunilor Lui, Domnul este indurator si milostiv. 111.5 El a dat hrana celor ce se tem de El; El Isi aduce pururea aminte de legamantul Lui. 111.6 El a aratat poporului Sau puterea lucrarilor Lui, caci le-a dat mostenirea neamurilor. 111.7 Lucrarile mainilor Lui sunt credinciosie si dreptate; toate poruncile Lui sunt adevarate~ 111.8 intarite pentru vesnicie, facute cu credinciosie si neprihanire. 111.9 A trimis poporului Sau izbavirea, a asezat legamantul Sau in veci; Numele Lui este sfant si infricosat. 111.10 Frica Domnului este inceputul intelepciunii; toti cei ce o pazesc, au o minte sanatoasa, si slava Lui tine in veci.
112.1 Laudati pe Domnul! Ferice de omul care se teme de Domnul, si care are o mare placere pentru poruncile Lui! 112.2 Samanta lui va fi puternica pe pamant; neamul oamenilor fara prihana va fi binecuvantat. 112.3 El are in casa bogatie si belsug, si neprihanirea lui dainuieste in veci. 112.4 Celui fara prihana ii rasare o lumina in intuneric, El este milostiv, indurator si drept. 112.5 Ce bine-i merge omului care face mila si imprumuta pe altul, si care isi randuieste faptele dupa dreptate! 112.6 Caci el nu se clatina niciodata; pomenirea celui neprihanit tine in veci. 112.7 El nu se teme de vesti rele, ci inima lui este tare, increzatoare in Domnul. 112.8 Inima ii este mangaiata, n-are nici o teama, pana ce isi vede implinita dorinta fata de potrivnicii lui. 112.9 El este darnic, da celor lipsiti; milostenia lui tine in veci; capul i se inalta cu slava. 112.10 Cel rau vede lucrul acesta, si se manie, scrasneste din dinti si se topeste. Poftele celor rai raman neimplinite.
113.1 Laudati pe Domnul! Robii Domnului laudati, laudati Numele Domnului! 113.2 Fie Numele Domnului binecuvantat, de acum si pana in veac! 113.3 De la rasaritul soarelui pana la apusul lui, fie Numele Domnului laudat. 113.4 Domnul este inaltat mai presus de toate neamurile, slava Lui este mai presus de ceruri. 113.5 Cine este ca Domnul, Dumnezeul nostru, care locuieste atat de sus? 113.6 El isi pleaca privirile sa vada ce se face in ceruri si pe pamant. 113.7 El ridica pe sarac din tarana, inalta pe cel lipsit din gunoi. 113.8 ca sa-i faca sa sada impreuna cu cei mari: cu mai marii poporului Sau. 113.9 El da o casa celei ce era stearpa, face din ea o mama vesela in mijlocul copiilor ei. Laudati pe Domnul!
114.1 Cand a iesit Israel din Egipt, cand a plecat casa lui Iacov de la un popor strain~ 114.2 Iuda a ajuns locasul Lui cel sfant, si Israel stapanirea Lui. 114.3 Marea a vazut lucrul acesta si a fugit, Iordanul s-a intors inapoi: 114.4 muntii au sarit ca niste berbeci, si dealurile ca niste miei. 114.5 Ce ai tu, mare, de fugi, si tu, Iordanule, de te intorci inapoi? 114.6 Ce aveti, muntilor, de saltati ca niste berbeci, si voi, dealurilor, ca niste miei? 114.7 Da, cutremura-te, pamantule, inaintea Domnului, inaintea Dumnezeului lui Iacov~ 114.8 care preface stanca in iaz, si cremenea in izvor de ape.
115.1 Nu noua, Doamne, nu noua, ci Numelui Tau da slava pentru bunatatea Ta, pentru credinciosia Ta! 115.2 Pentru ce ca zica neamurile: Unde este Dumnezeul lor? 115.3 Dumnezeul nostru este in cer, El face tot ce vrea. 115.4 Idolii lor sunt argint si aur, facuti de maini omenesti. 115.5 Au gura, dar nu vorbesc, au ochi, dar nu vad~ 115.6 au urechi, dar n-aud, au nas, dar nu miroase~ 115.7 au maini, dar nu pipaie, picioare, dar nu merg; nu scot nici un sunet din gatlejul lor. 115.8 Ca ei sunt cei ce-i fac; toti cei ce se incred in ei. 115.9 Israele, increde-te in Domnul! El este ajutorul si scutul lor. 115.10 Casa lui Aaron, increde-te in Domnul! El este ajutorul si scutul lor. 115.11 Cei ce va temeti de Domnul, incredeti-va in Domnul! El este ajutorul si scutul lor. 115.12 Domnul Si-aduce aminte de noi: El va binecuvanta, va binecuvanta casa lui Israel, va binecuvanta casa lui Aaron~ 115.13 va binecuvanta pe cei ce se tem de Domnul, pe cei mici si pe cei mari. 115.14 Domnul sa va inmulteasca tot mai mult, pe voi si pe copiii vostri! 115.15 Fiti binecuvantati de Domnul, care a facut cerurile si pamantul! 115.16 Cerurile sunt ale Domnului, dar pamantul l-a dat fiilor oamenilor. 115.17 Nu mortii lauda pe Domnul, si nici vreunul din cei ce se pogoara in locul tacerii~ 115.18 ci noi, noi vom binecuvanta pe Domnul, de acum si pana in veac. Laudati pe Domnul!
116.1 Iubesc pe Domnul, caci El aude glasul meu, cererile mele. 116.2 Da, El Si-a plecat urechea spre mine, de aceea-L voi chema toata viata mea. 116.3 Ma infasurasera legaturile mortii, si m-apucasera sudorile mormantului; eram prada necazului si durerii. 116.4 Dar am chemat Numele Domnului, si am zis: Doamne, mantuieste-mi sufletul. 116.5 Domnul este milostiv si drept, si Dumnezeul nostru este plin de indurare. 116.6 Domnul pazeste pe cei fara rautate: eram nenorocit de tot, dar El m-a mantuit. 116.7 Intoarce-te, suflete, la odihna ta, caci Domnul ti-a facut bine. 116.8 Da, Tu mi-ai izbavit sufletul de la moarte, ochii din lacrimi, si picioarele de cadere. 116.9 Voi umbla inaintea Domnului, pe pamantul celor vii. 116.10 Aveam dreptate cand ziceam: Sunt foarte nenorocit! 116.11 In nelinistea mea, ziceam: Orice om este inselator. 116.12 Cum voi rasplati Domnului toate binefacerile Lui fata de mine? 116.13 Voi inalta paharul izbavirilor, si voi chema Numele Domnului; 116.14 imi voi implini juruintele facute Domnului, in fata intregului Sau popor. 116.15 Scumpa este inaintea Domnului moartea celor iubiti de El. 116.16 Asculta-ma, Doamne, caci sunt robul Tau: robul Tau, fiul roabei Tale, si Tu mi-ai desfacut legaturile. 116.17 Iti voi aduce o jertfa de multumire, si voi chema Numele Domnului; 116.18 imi voi implini juruintele facute Domnului in fata intregului Sau popor~ 116.19 in curtile Casei Domnului, in mijlocul tau, Ierusalime! Laudati pe Domnul!
117.1 Laudati pe Domnul, toate neamurile, laudati-L, toate popoarele! 117.2 Caci mare este bunatatea Lui fata de noi, si credinciosia Lui tine in veci. Laudati pe Domnul!
118.1 Laudati pe Domnul, caci este bun, caci in veac tine indurarea Lui! 118.2 Sa zica Israel: Caci in veac tine indurarea Lui! 118.3 Casa lui Aaron sa zica: Caci in veac tine indurarea Lui! 118.4 Cei ce se tem de Domnul sa zica: Caci in veac tine indurarea Lui! 118.5 In mijlocul stramtorarii am chemat pe Domnul: Domnul m-a ascultat si m-a scos la larg. 118.6 Domnul este de partea mea, nu ma tem de nimic: ce pot sa-mi faca niste oameni? 118.7 Domnul este ajutorul meu, si ma bucur cand imi vad implinita dorinta fata de vrajmasii mei. 118.8 Mai bine este sa cauti un adapost in Domnul, decat sa te increzi in om; 118.9 mai bine sa cauti un adapost in Domnul decat sa te increzi in cei mari. 118.10 Toate neamurile ma inconjurau: in Numele Domnului, le tai in bucati. 118.11 Ma inconjurau, m-au impresurat: dar in Numele Domnului, le tai in bucati. 118.12 M-au inconjurat ca niste albine: se sting ca un foc de spini; in Numele Domnului, le tai in bucati. 118.13 Tu ma impingeai ca sa ma faci sa cad, dar Domnul m-a ajutat. 118.14 Domnul este taria mea si pricina laudelor mele; El m-a mantuit. 118.15 Strigate de biruinta si de mantuire se inalta in corturile celor neprihaniti: dreapta Domnului castiga biruinta! 118.16 Dreapta Domnului se inalta; dreapta Domnului castiga biruinta! 118.17 Nu voi muri, ci voi trai, si voi povesti lucrarile Domnului. 118.18 Domnul m-a pedepsit, da, dar nu m-a dat prada mortii. 118.19 Deschideti-mi portile neprihanirii, ca sa intru si sa laud pe Domnul. 118.20 Iata poarta Domnului: pe ea intra cei neprihaniti. 118.21 Te laud, pentru ca m-ai ascultat, pentru ca m-ai mantuit. 118.22 Piatra, pe care au lepadat-o zidarii, a ajuns sa fie pusa in capul unghiului cladirii. 118.23 Domnul a facut lucrul acesta: si este o minunatie inaintea ochilor nostri. 118.24 Aceasta este ziua, pe care a facut-o Domnul: sa ne bucuram si sa ne inveselim in ea! 118.25 Doamne, ajuta! Doamne, da izbanda! 118.26 Binecuvantat sa fie cel ce vine in Numele Domnului! Va binecuvantam din Casa Domnului. 118.27 Domnul este Dumnezeu, si ne lumineaza. Legati cu funii vita pentru jertfa, si aduceti-o pana la coarnele altarului! 118.28 Tu esti Dumnezeul meu, si eu Te voi lauda; Dumnezeule, Te voi prea mari. 118.29 Laudati pe Domnul, caci este bun, caci in veac tine indurarea Lui!
119.1 Ferice de cei fara prihana in calea lor, care umbla intotdeauna dupa Legea Domnului! 119.2 Ferice de cei ce pazesc poruncile Lui, care-L cauta din toata inima lor~ 119.3 care nu savarsesc nici o nelegiuire, si umbla in caile Lui! 119.4 Tu ai dat poruncile Tale ca sa fie pazite cu sfintenie. 119.5 O, de ar tinti caile mele la pazirea oranduirilor Tale! 119.6 Atunci nu voi rosi de rusine, la vederea tuturor poruncilor Tale! 119.7 Te voi lauda cu inima neprihanita, cand voi invata legile dreptatii Tale. 119.8 Vreau sa pazesc oranduirile Tale: nu ma parasi de tot! 119.9 Cum isi va tine tanarul curata cararea? Indreptandu-se dupa Cuvantul Tau. 119.10 Te caut din toata inima mea; nu ma lasa sa ma abat de la poruncile Tale. 119.11 Strang Cuvantul Tau in inima mea, ca sa nu pacatuiesc impotriva Ta! 119.12 Binecuvantat sa fii Tu, Doamne! Invata-ma oranduirile Tale! 119.13 Cu buzele mele vestesc toate hotararile gurii Tale. 119.14 Cand urmez invataturile Tale, ma bucur de parc-as avea toate comorile. 119.15 Ma gandesc adanc la poruncile Tale, si cararile Tale le am sub ochi. 119.16 Ma desfat in oranduirile Tale, si nu uit Cuvantul Tau. 119.17 Fa bine robului Tau, ca sa traiesc si sa pazesc Cuvantul Tau! 119.18 Deschide-mi ochii, ca sa vad lucrurile minunate ale Legii Tale! 119.19 Sunt un strain pe pamant: nu-mi ascunde poruncile Tale! 119.20 Totdeauna mi se topeste sufletul de dor dupa legile tale. 119.21 Tu mustri pe cei ingamfati, pe blestematii acestia, care se ratacesc de la poruncile Tale. 119.22 Ridica de peste mine ocara si dispretul! Caci pazesc invataturile Tale. 119.23 Sa tot stea voievozii si sa vorbeasca impotriva mea: robul tau cugeta adanc la oranduirile Tale. 119.24 Invataturile Tale sunt desfatarea mea si sfatuitorii mei. 119.25 Sufletul meu este lipit de tarana: invioreaza-ma, dupa fagaduinta Ta! 119.26 Eu imi istorisesc caile, si Tu ma asculti: invata-ma oranduirile Tale! 119.27 Fa-ma sa pricep calea poruncilor Tale, si voi cugeta la lucrurile Tale cele minunate. 119.28 Imi plange sufletul de durere: ridica-ma dupa Cuvantul Tau! 119.29 Departeaza-ma de calea necredinciosiei catre Tine, si da-mi indurarea ta, ca sa urmez Legea Ta! 119.30 Aleg calea adevarului, pun legile Tale sub ochii mei. 119.31 Ma tin de invataturile Tale, Doamne, nu ma lasa de rusine! 119.32 Alerg pe calea poruncilor Tale, caci imi scoti inima la larg. 119.33 Invata-ma, Doamne, calea oranduirilor Tale, ca s-o tin pana in sfarsit! 119.34 Da-mi pricepere, ca sa pazesc Legea Ta si s-o tin din toata inima mea! 119.35 Povatuieste-ma pe cararea poruncilor Tale, caci imi place de ea. 119.36 Pleaca-mi inima spre invataturile Tale, si nu spre castig! 119.37 Abate-mi ochii de la vederea lucrurilor desarte, invioreaza-ma in calea Ta! 119.38 Implineste-Ti fagaduinta fata de robul Tau, fagaduinta facuta pentru cei ce se tem de Tine! 119.39 Departeaza de la mine ocara de care ma tem! Caci judecatile Tale sunt pline de bunatate. 119.40 Iata, doresc sa implinesc poruncile Tale: fa-ma sa traiesc in neprihanirea ceruta de Tine! 119.41 Sa vina, Doamne, indurarea Ta peste mine, mantuirea Ta, dupa fagaduinta Ta! 119.42 Si atunci voi putea raspunde celui ce ma batjocoreste, caci ma incred in Cuvantul Tau. 119.43 Nu lua de tot din gura mea cuvantul adevarului! Caci nadajduiesc in judecatile Tale. 119.44 Voi pazi Legea Ta necurmat, totdeauna si pe vecie. 119.45 Voi umbla in loc larg, caci caut poruncile Tale. 119.46 Voi vorbi despre invataturile Tale inaintea imparatilor, si nu-mi va rosi obrazul. 119.47 Ma desfat in poruncile Tale, caci le iubesc. 119.48 Imi intind mainile spre poruncile Tale, pe care le iubesc, si vreau sa ma gandesc adanc la oranduirile Tale. 119.49 Adu-Ti aminte de fagaduinta data robului Tau, in care m-ai facut sa-mi pun nadejdea! 119.50 Aceasta este mangaierea mea in necazul meu: ca fagaduinta Ta imi da iarasi viata. 119.51 Niste ingamfati mi-arunca batjocuri; totusi eu nu ma abat de la Legea Ta. 119.52 Ma gandesc la judecatile Tale de odinioara, Doamne, si ma mangai. 119.53 M-apuca o manie aprinsa la vederea celor rai, care parasesc Legea Ta. 119.54 Oranduirile Tale sunt prilejul cantarilor mele, in casa pribegiei mele. 119.55 Noaptea imi aduc aminte de Numele Tau, Doamne, si pazesc Legea Ta. 119.56 Asa mi se cuvine, caci pazesc poruncile Tale. 119.57 Partea mea, Doamne, o spun, este sa pazesc cuvintele Tale. 119.58 Te rog din toata inima mea: ai mila de mine, dupa fagaduinta Ta! 119.59 Ma gandesc la caile mele, si imi indrept picioarele spre invataturile Tale. 119.60 Ma grabesc, si nu preget sa pazesc poruncile Tale. 119.61 Cursele celor rai ma inconjoara, dar nu uit Legea Ta. 119.62 Ma scol la miezul noptii sa Te laud pentru judecatile Tale cele drepte. 119.63 Sunt prieten cu toti cei ce se tem de Tine, si cu cei ce pazesc poruncile Tale. 119.64 Pamantul, Doamne, este plin de bunatatea Ta; invata-ma oranduirile Tale! 119.65 Tu faci bine robului Tau, Doamne, dupa fagaduinta Ta. 119.66 Invata-ma sa am intelegere si pricepere, caci cred in poruncile Tale. 119.67 Pana ce am fost smerit, rataceam; dar acum pazesc Cuvantul Tau. 119.68 Tu esti bun si binefacator: invata-ma oranduirile tale! 119.69 Niste ingamfati urzesc neadevaruri impotriva mea; dar eu pazesc din toata inima mea poruncile Tale. 119.70 Inima lor este nesimtitoare ca grasimea: dar eu ma desfat in Legea Ta. 119.71 Este spre binele meu ca m-ai smerit, ca sa invat oranduirile Tale. 119.72 Mai mult pretuieste pentru mine legea gurii Tale, decat o mie de lucruri de aur si de argint. 119.73 Mainile Tale m-au facut, si m-au intocmit; da-mi pricepere, ca sa invat poruncile Tale! 119.74 Cei ce se tem de Tine ma vad si se bucura, caci nadajduiesc in fagaduintele Tale. 119.75 Stiu, Doamne, ca judecatile Tale sunt drepte: din credinciosie m-ai smerit. 119.76 Fa ca bunatatea Ta sa-mi fie mangaierea, cum ai fagaduit robului Tau! 119.77 Sa vina peste mine indurarile Tale, ca sa traiesc, caci Legea Ta este desfatarea mea. 119.78 Sa fie infruntati ingamfatii care ma asupresc fara temei! Caci eu ma gandesc adanc la poruncile Tale. 119.79 Sa se intoarca la mine, cei ce se tem de Tine, si cei ce cunosc invataturile Tale! 119.80 Inima sa-mi fie neimpartita in oranduirile Tale, ca sa nu fiu dat de rusine! 119.81 Imi tanjeste sufletul dupa mantuirea Ta: nadajduiesc in fagaduinta Ta. 119.82 Mi se topesc ochii dupa fagaduinta Ta, si zic: Cand ma vei mangaia? 119.83 Caci am ajuns ca un burduf pus in fum; totusi nu uit oranduirile Tale. 119.84 Care este numarul zilelor robului Tau? Cand vei pedepsi pe cei ce ma prigonesc? 119.85 Niste ingamfati sapa gropi inaintea mea; nu lucreaza dupa Legea ta. 119.86 Toate poruncile tale nu sunt decat credinciosie; ei ma prigonesc fara temei: ajuta-ma! 119.87 Gata, gata sa ma doboare si sa ma prapadeasca, dar eu nu parasesc poruncile Tale. 119.88 Invioreaza-ma dupa bunatatea Ta, ca sa pazesc invataturile gurii Tale! 119.89 Cuvantul Tau, Doamne, dainuieste in veci in ceruri. 119.90 Credinciosia ta tine din neam in neam; Tu ai intemeiat pamantul, si el ramane tare. 119.91 Dupa legile Tale sta in picioare totul astazi, caci toate lucrurile Iti sunt supuse. 119.92 Daca n-ar fi fost Legea Ta desfatarea mea, as fi pierit in ticalosia mea. 119.93 Niciodata nu voi uita poruncile Tale, caci prin ele ma inviorezi. 119.94 Al Tau sunt: mantuieste-ma! Caci caut poruncile Tale. 119.95 Niste rai ma asteapta ca sa ma piarda; dar eu iau aminte la invataturile Tale. 119.96 Vad ca tot ce este desavarsit are margini: poruncile Tale insa sunt fara margini. 119.97 Cat de mult iubesc Legea Ta! Toata ziua ma gandesc la ea. 119.98 Poruncile Tale ma fac mai intelept decat vrajmasii mei, caci totdeauna le am cu mine. 119.99 Sunt mai invatat decat toti invatatorii mei, caci ma gandesc la invataturile Tale. 119.100 Am mai multa pricepere decat batranii, caci pazesc poruncile Tale. 119.101 Imi tin piciorul departe de orice drum rau, ca sa pazesc Cuvantul Tau. 119.102 Nu ma departez de legile Tale, caci Tu ma inveti. 119.103 Ce dulci sunt cuvintele Tale pentru cerul gurii mele! Mai dulci decat mierea in gura mea! 119.104 Prin poruncile Tale ma fac mai priceput, de aceea urasc orice cale a minciunii. 119.105 Cuvantul Tau este o candela pentru picioarele mele, si o lumina pe cararea mea. 119.106 Jur, si ma voi tine de juramant, ca voi pazi legile Tale cele drepte. 119.107 Sunt foarte amarat: invioreaza-ma, Doamne, dupa Cuvantul Tau! 119.108 Primeste, Doamne, simtamintele pe care le spune gura mea, si invata-ma legile Tale! 119.109 Viata imi este necurmat in primejdie, si totusi nu uit Legea Ta. 119.110 Niste rai imi intind curse, dar eu nu ma ratacesc de la poruncile Tale. 119.111 Invataturile Tale sunt mostenirea mea de veci, caci ele sunt bucuria inimii mele. 119.112 Imi plec inima sa implinesc oranduirile Tale, totdeauna si pana la sfarsit. 119.113 Urasc pe oamenii nehotarati, dar iubesc Legea Ta. 119.114 Tu esti adapostul si scutul meu; eu nadajduiesc in fagaduinta Ta. 119.115 Departati-va de mine, railor, ca sa pazesc poruncile Dumnezeului meu! 119.116 Sprijineste-ma, dupa fagaduinta Ta, ca sa traiesc, si nu ma lasa de rusine in nadejdea mea! 119.117 Fii sprijinul meu, ca sa fiu scapat, si sa ma inveselesc neincetat de oranduirile Tale! 119.118 Tu dispretuiesti pe toti cei ce se departeaza de oranduirile Tale, caci inselatoria lor este zadarnica. 119.119 Ca spuma iei pe toti cei rai de pe pamant: de aceea eu iubesc invataturile Tale. 119.120 Mi se infioara carnea de frica Ta, si ma tem de judecatile Tale. 119.121 Pazesc legea si dreptatea: nu ma lasa in voia asupritorilor mei! 119.122 Ia sub ocrotirea Ta binele robului Tau, si nu ma lasa apasat de niste ingamfati! 119.123 Mi se topesc ochii dupa mantuirea Ta, si dupa fagaduinta Ta cea dreapta. 119.124 Poarta-Te cu robul Tau dupa bunatatea Ta, si invata-ma oranduirile Tale! 119.125 Eu sunt robul tau; da-mi pricepere, ca sa cunosc invataturile Tale. 119.126 Este vremea ca Domnul sa lucreze: caci ei calca Legea Ta. 119.127 De aceea, eu iubesc poruncile Tale, mai mult decat aurul, da, mai mult decat aurul curat: 119.128 De aceea gasesc drepte toate poruncile Tale, si urasc orice cale a minciunii. 119.129 Invataturile Tale sunt minunate: de aceea le pazeste sufletul meu. 119.130 Descoperirea cuvintelor Tale da lumina, da pricepere celor fara rautate. 119.131 Deschid gura si oftez, caci sunt lacom dupa poruncile Tale. 119.132 Intoarce-Ti Fata spre mine, si ai mila de mine, dupa obiceiul Tau fata de cei ce iubesc Numele Tau! 119.133 Intareste-mi pasii in Cuvantul Tau, si nu lasa nici o nelegiuire sa stapaneasca peste mine! 119.134 Izbaveste-ma de asuprirea oamenilor, ca sa pazesc poruncile Tale! 119.135 Fa sa straluceasca Fata Ta peste robul Tau, si invata-ma oranduirile Tale! 119.136 Ochii imi varsa siroaie de ape, pentru ca Legea Ta nu este pazita. 119.137 Tu esti drept, Doamne, si judecatile Tale sunt fara prihana. 119.138 Tu Iti intemeiezi invataturile pe dreptate, si pe cea mai mare credinciosie. 119.139 Ravna mea ma mananca, pentru ca potrivnicii mei uita cuvintele Tale. 119.140 Cuvantul Tau este cu totul incercat, si robul Tau il iubeste. 119.141 Sunt mic si dispretuit, dar nu uit poruncile Tale. 119.142 Dreptatea Ta este o dreptate vesnica, si Legea Ta este adevarul. 119.143 Necazul si stramtorarea ma ajung, dar poruncile Tale sunt desfatarea mea. 119.144 Invataturile Tale sunt drepte pe vecie: da-mi pricepere, ca sa traiesc! 119.145 Te chem din toata inima mea: asculta-ma, Doamne, ca sa pazesc oranduirile Tale. 119.146 Te chem: mantuieste-ma, ca sa pazesc invataturile Tale! 119.147 O iau inaintea zorilor si strig; nadajduiesc in fagaduintele Tale. 119.148 O iau inaintea strajilor de noapte, si deschid ochii, ca sa ma gandesc adanc la Cuvantul Tau. 119.149 Asculta-mi glasul, dupa bunatatea Ta: invioreaza-ma, Doamne, dupa judecata ta! 119.150 Se apropie cei ce urmaresc miselia, si se departeaza de Legea Ta. 119.151 Dar Tu esti aproape, Doamne, si toate poruncile Tale sunt adevarul. 119.152 De multa vreme stiu din invataturile Tale, ca le-ai asezat pentru totdeauna. 119.153 Vezi-mi ticalosia, si izbaveste-ma, caci nu uit Legea Ta. 119.154 Apara-mi pricina, si rascumpara-ma, invioreaza-ma dupa fagaduinta Ta. 119.155 Mantuirea este departe de cei rai, caci ei nu cauta oranduirile Tale. 119.156 Mari sunt indurarile Tale, Doamne! Invioreaza-ma dupa judecatile Tale! 119.157 Multi sunt prigonitorii si potrivnicii mei, dar nu ma departez de invataturile Tale. 119.158 Vad cu scarba pe cei necredinciosi Tie, care nu pazesc Cuvantul Tau. 119.159 Vezi cat de mult iubesc eu poruncile Tale: invioreaza-ma, Doamne, dupa bunatatea Ta! 119.160 Temelia Cuvantului Tau este adevarul, si toate legile Tale cele drepte sunt vesnice. 119.161 Niste voievozi ma prigonesc fara temei, dar inima mea nu tremura decat de cuvintele Tale. 119.162 Ma bucur de Cuvantul Tau, ca cel ce gaseste o mare prada. 119.163 Urasc si nu pot suferi minciuna, dar iubesc Legea Ta. 119.164 De sapte ori pe zi Te laud, din pricina legilor Tale celor drepte. 119.165 Multa pace au cei ce iubesc Legea Ta, si nu li se intampla nici o nenorocire. 119.166 Eu nadajduiesc in mantuirea Ta, Doamne, si implinesc poruncile Tale. 119.167 Sufletul meu tine invataturile Tale, si le iubesc mult de tot! 119.168 Pazesc poruncile si invataturile Tale, caci toate caile mele sunt inaintea Ta. 119.169 Sa ajunga strigatul meu pana la Tine, Doamne! Da-mi pricepere, dupa fagaduinta Ta. 119.170 Sa ajunga cererea mea pana la Tine! Izbaveste-ma, dupa fagaduinta Ta! 119.171 Buzele mele sa vesteasca lauda Ta, caci Tu ma inveti oranduirile Tale! 119.172 Sa cante limba mea Cuvantul Tau, caci toate poruncile Tale sunt drepte! 119.173 Mana Ta sa-mi fie intr-ajutor, caci am ales poruncile Tale. 119.174 Suspin dupa mantuirea Ta, Doamne, si Legea Ta este desfatarea mea. 119.175 Sa-mi traiasca sufletul si sa Te laude, si judecatile Tale sa ma sprijineasca! 119.176 Ratacesc ca o oaie pierduta: cauta pe robul Tau, caci nu uit poruncile Tale.
120.1 Catre Domnul strig in stramtorarea mea, si El m-asculta. 120.2 Doamne, scapa-mi sufletul de buza mincinoasa, de limba inselatoare! 120.3 Ce-ti da El tie, ce-ti aduce El tie, limba inselatoare! 120.4 Sageti ascutite de razboinic, cu carbuni aprinsi de ienupar. 120.5 Vai de mine ca locuiesc la Mesec, ca locuiesc in corturile Chedarului! 120.6 Destul mi-a locuit sufletul langa cei ce urasc pacea. 120.7 Eu sunt pentru pace; dar de indata ce vorbesc eu, ei sunt pentru razboi.
121.1 Imi ridic ochii spre munti De unde-mi va veni ajutorul? 121.2 Ajutorul imi vine de la Domnul, care a facut cerurile si pamantul. 121.3 Da, El nu va ingadui sa ti se clatine piciorul; Cel ce te pazeste, nu va dormita. 121.4 Iata ca nu dormiteaza, nici nu doarme Cel ce pazeste pe Israel. 121.5 Domnul este Pazitorul tau, Domnul este umbra ta pe mana ta cea dreapta. 121.6 De aceea nu te va bate soarele ziua, nici luna noaptea. 121.7 Domnul te va pazi de orice rau, iti va pazi sufletul. 121.8 Domnul te va pazi la plecare si la venire, de acum si pana in veac.
122.1 Ma bucur cand mi se zice; Haidem la Casa Domnului! 122.2 Picioarele mi se opresc in portile tale, Ierusalime! 122.3 Ierusalime, tu esti zidit ca o cetate facuta dintr-o bucata! 122.4 Acolo se suie semintiile, semintiile Domnului, dupa legea lui Israel, ca sa laude Numele Domnului. 122.5 Caci acolo sunt scaunele de domnie pentru judecata, scaunele de domnie ale casei lui David. 122.6 Rugati-va pentru pacea Ierusalimului! Cei ce te iubesc, sa se bucure de odihna. 122.7 Pacea sa fie intre zidurile tale, si linistea in casele tale domnesti! 122.8 Din pricina fratilor si prietenilor mei, doresc pacea in sanul tau. 122.9 Din pricina Casei Domnului, Dumnezeului nostru. fac urari pentru fericirea ta.
123.1 La Tine imi ridic ochii, la Tine, care locuiesti in ceruri. 123.2 Cum se uita ochii robilor la mana stapanilor lor, si ochii roabei la mana stapanei ei, asa se uita ochii nostri la Domnul, Dumnezeul nostru, pana va avea mila de noi. 123.3 Ai mila de noi, Doamne, ai mila de noi, caci suntem satui de dispret; 123.4 ne este satul sufletul de batjocurile celor ingamfati, de dispretul celor trufasi.
124.1 De n-ar fi fost Domnul de partea noastra, sa spuna Israel acum! 124.2 de n-ar fi fost Domnul de partea noastra, cand s-au ridicat oamenii impotriva noastra~ 124.3 ne-ar fi inghitit de vii, cand li s-a aprins mania impotriva noastra; 124.4 ne-ar fi inecat apele, ar fi trecut raurile peste sufletul nostru; 124.5 ar fi trecut peste sufletul nostru valurile napraznice. 124.6 Binecuvantat sa fie Domnul, care nu ne-a dat prada dintilor lor! 124.7 Sufletul ne-a scapat ca pasarea din latul pasararului; latul s-a rupt, si noi am scapat. 124.8 Ajutorul nostru este in Numele Domnului, care a facut cerurile si pamantul.
125.1 Cei ce se incred in Domnul sunt ca muntele Sionului, care nu se clatina, ci sta intarit pe vecie. 125.2 Cum este inconjurat Ierusalimului de munti, asa inconjoara Domnul pe poporul Sau, de acum si pana in veac. 125.3 Caci toiagul de carmuire al rautatii nu va ramane pe mostenirea celor neprihaniti, pentru ca cei neprihaniti sa nu intinda mainile spre nelegiuire. 125.4 Doamne, varsa-Ti binefacerile peste cei buni, si peste cei cu inima fara prihana! 125.5 Dar pe cei ce apuca pe cai laturalnice, sa-i nimiceasca Domnul impreuna cu cei ce fac rau! Pacea sa fie peste Israel!
126.1 Cand a adus Domnul inapoi pe prinsii de razboi ai Sionului, parca visam. 126.2 Atunci gura ne era plina de strigate de bucurie, si limba de cantari de veselie. Atunci se spunea printre neamuri: Domnul a facut mari lucruri pentru ei! 126.3 Da, Domnul a facut mari lucruri pentru noi, si de aceea suntem plini de bucurie. 126.4 Doamne, adu inapoi pe prinsii nostri de razboi, ca pe niste rauri in partea de miaza zi! 126.5 Cei ce seamana cu lacrimi, vor secera cu cantari de veselie. 126.6 Cel ce umbla plangand, cand arunca samanta, se intoarce cu veselie, cand isi strange snopii.
127.1 Daca nu zideste Domnul o casa, degeaba lucreaza cei ce o zidesc; daca nu pazeste Domnul o cetate, degeaba vegheaza cel ce o pazeste. 127.2 Degeaba va sculati de dimineata si va culcati tarziu, ca sa mancati o paine castigata cu durere; caci preaiubitilor Lui El le da paine ca in somn. 127.3 Iata, fiii sunt o mostenire de la Domnul, rodul pantecelui este o rasplata data de El. 127.4 Ca sagetile in mana unui razboinic, asa sunt fiii facuti la tinerete. 127.5 Ferice de omul care isi umple tolba de sageti cu ei! Caci ei nu vor ramane de rusine, cand vor vorbi cu vrajmasii lor la poarta.
128.1 Ferice de oricine se teme de Domnul, si umbla pe caile Lui! 128.2 Caci atunci te bucuri de lucrul mainilor tale, esti fericit, si-ti merge bine. 128.3 Nevasta ta este ca o vita roditoare inauntrul casei tale; copiii tai stau ca niste lastari de maslin imprejurul mesei tale. 128.4 Asa este binecuvantat omul care se teme de Domnul. 128.5 Sa te binecuvanteze Domnul din Sion, sa vezi fericirea Ierusalimului, in toate zilele vietii tale~ 128.6 si sa vezi pe copiii copiilor tai! Pacea sa fie peste Israel!
129.1 Destul m-au asuprit din tinerete s-o spuna Israel! 129.2 destul m-au asuprit din tinerete, dar nu m-au biruit. 129.3 plugarii au arat pe spinarea mea, au tras brazde lungi pe ea. 129.4 Domnul este drept: El a taiat funiile celor rai. 129.5 Sa se umple de rusine si sa dea inapoi, toti cei ce urasc Sionul! 129.6 Sa fie ca iarba de pe acoperisuri, care se usuca inainte de a fi smulsa! 129.7 Seceratorul nu-si umple mana cu ea, cel ce leaga snopii nu-si incarca bratul cu ea~ 129.8 si trecatorii nu zic: Binecuvantarea Domnului sa fie peste voi! Va binecuvantam in Numele Domnului!
130.1 Din fundul adancului, Te chem, Doamne! 130.2 Doamne, asculta-mi glasul! Sa ia aminte urechile Tale la glasul cererilor mele! 130.3 Daca ai pastra, Doamne, aducerea aminte a nelegiuirilor, cine ar putea sta in picioare, Doamne? 130.4 Dar la Tine este iertare, ca sa fii temut. 130.5 Eu nadajduiesc in Domnul, sufletul meu nadajduieste, si astept fagaduinta Lui. 130.6 Sufletul meu asteapta pe Domnul, mai mult decat asteapta strajerii dimineata, da, mai mult decat asteapta strajerii dimineata. 130.7 Israele, pune-ti nadejdea in Domnul, caci la Domnul este indurarea, si la El este belsug de rascumparare! 130.8 El va rascumpara pe Israel din toate nelegiuirile lui.
131.1 Doamne, eu n-am o inima ingamfata, nici priviri trufase, nu ma indeletnicesc cu lucruri prea mari si prea inalte pentru mine. 131.2 Dimpotriva, sufletul imi este linistit si potolit, ca un copil intarcat, care sta langa mama sa; da, sufletul meu este ca un copil intarcat. 131.3 Pune-ti nadejdea in Domnul, Israele, de acum si pana in veac!
132.1 Doamne, adu-Ti aminte de David, si de toate necazurile lui! 132.2 Adu-Ti aminte cum a jurat el Domnului, si a facut urmatoarea juruinta Puternicului lui Iacov: 132.3 Nu voi intra in cortul in care locuiesc, nu ma voi sui in patul in care ma odihnesc~ 132.4 nu voi da somn ochilor mei, nici atipire pleoapelor mele~ 132.5 pana nu voi gasi un loc pentru Domnul, o locuinta pentru Puternicul lui Iacov. 132.6 Iata, am auzit vorbindu-se despre el la Efrata, l-am gasit in ogorul Iaar 132.7 Haidem la locuinta Lui, sa ne inchinam inaintea asternutului picioarelor Lui! 132.8 Scoala-Te, Doamne, vino la locul tau de odihna, Tu si Chivotul maretiei Tale! 132.9 Preotii Tai sa se imbrace in neprihanire, si credinciosii Tai sa scoata strigate de bucurie! 132.10 Pentru robul Tau David, nu lepada pe unsul Tau! 132.11 Domnul a jurat lui David adevarul, si nu Se va intoarce de la ce a jurat: Voi pune pe scaunul tau de domnie un fiu din trupul tau. 132.12 Daca fiii tai vor pazi legamantul Meu, si invataturile Mele, pe care li le voi da, vor sedea si fiii lor in veci pe scaunul tau de domnie. 132.13 Da, Domnul a ales Sionul, l-a dorit ca locuinta a Lui, si a zis: 132.14 Acesta este locul Meu de odihna pe vecie; voi locui in el, caci l-am dorit. 132.15 Ii voi binecuvanta din belsug hrana, voi satura cu paine pe saracii lui. 132.16 Voi imbraca in mantuire pe preotii lui, si credinciosii lui vor scoate strigate de bucurie. 132.17 Acolo voi inalta puterea lui David, voi pregati o candela unsului Meu~ 132.18 voi imbraca cu rusine pe vrajmasii lui, si peste el va straluci cununa lui.
133.1 Iata, ce placut si ce dulce este sa locuiasca fratii impreuna! 133.2 Este ca untdelemnul de pret, care, turnat pe capul lui, se pogoara pe barba, pe barba lui Aaron, se pogoara pe marginea vesmintelor lui. 133.3 Este ca roua Hermonului, care se pogoara pe muntii Sionului, caci acolo da Domnul binecuvantarea, viata, pentru vesnicie.
134.1 Iata, binecuvantati pe Domnul, toti robii Domnului, care stati noaptea in Casa Domnului! 134.2 Ridicati-va mainile spre sfantul locas, si binecuvantati pe Domnul! 134.3 Domnul sa te binecuvanteze din Sion, El, care a facut cerurile si pamantul!
135.1 Laudati pe Domnul! Laudati Numele Domnului, laudati-L, robi ai Domnului~ 135.2 care stati in Casa Domnului, in curtile Casei Dumnezeului nostru! 135.3 Laudati pe Domnul, caci Domnul este bun; cantati Numele Lui, caci este binevoitor. 135.4 Caci Domnul Si-a ales pe Iacov, pe Israel, ca sa fie al Lui. 135.5 Stiu ca Domnul este mare, si ca Domnul nostru este mai presus de toti dumnezeii. 135.6 Domnul face tot ce vrea in ceruri si pe pamant, in mari si in toate adancurile. 135.7 El ridica norii de la marginile pamantului, da nastere la fulgere si ploaie, si scoate vantul din camarile lui. 135.8 El a lovit pe intaii nascuti ai Egiptului, de la oameni pana la dobitoace. 135.9 A trimis semne si minuni, in mijlocul tau, Egiptule: impotriva lui Faraon si impotriva tuturor slujitorilor lui. 135.10 A lovit multe neamuri, si a ucis imparati puternici: 135.11 pe Sihon, imparatul Amoritilor, pe Og, imparatul Basanului, si pe toti imparatii Canaanului; 135.12 si le-a dat tara de mostenire, de mostenire poporului Sau Israel. 135.13 Doamne, Numele Tau ramane pe vecie; Doamne, pomenirea Ta tine din neam in neam~ 135.14 caci Domnul va judeca pe poporul Sau, si va avea mila de robii Sai. 135.15 Idolii neamurilor sunt argint si aur, lucrare facuta de mainile oamenilor. 135.16 Au gura, si nu vorbesc, au ochi, si nu vad~ 135.17 au urechi, si totusi n-aud, da, n-au suflare in gura. 135.18 Ca ei sunt cei ce-i fac, toti cei ce se incred in ei. 135.19 Casa lui Israel, binecuvantati pe Domnul! Casa lui Aaron, binecuvantati pe Domnul! 135.20 Casa lui Levi, binecuvantati pe Domnul! Cei ce va temeti de Domnul, binecuvantati pe Domnul! 135.21 Domnul sa fie binecuvantat din Sion, El, care locuieste in Ierusalim! Laudati pe Domnul!
136.1 Laudati pe Domnul, caci este bun, caci in veac tine indurarea Lui! 136.2 Laudati pe Dumnezeul dumnezeilor, caci in veac tine indurarea Lui! 136.3 Laudati pe Domnul domnilor, caci in veac tine indurarea Lui! 136.4 Pe Cel ce singur face minuni mari, caci in veac tine indurarea Lui! 136.5 Pe Cel ce a facut cerurile cu pricepere, caci in veac tine indurarea Lui! 136.6 Pe cel ce a intins pamantul pe ape, caci in veac tine indurarea Lui! 136.7 Pe Cel ce a facut luminatori mari, caci in veac tine indurarea Lui! 136.8 Soarele, ca sa stapaneasca ziua, caci in veac tine indurarea Lui! 136.9 Luna si stelele, ca sa stapaneasca noaptea, caci in veac tine indurarea Lui! 136.10 Pe Cel ce a lovit pe Egipteni in intaii lor nascuti, caci in veac tine indurarea Lui! 136.11 Si a scos pe Israel din mijlocul lor, caci in veac tine indurarea Lui! 136.12 Cu mana tare si cu brat intins, caci in veac tine indurarea Lui! 136.13 Pe Cel ce a taiat in doua marea Rosie, caci in veac tine indurarea Lui! 136.14 Care a trecut pe Israel prin mijlocul ei, caci in veac tine indurarea Lui! 136.15 Si a aruncat pe Faraon si ostirea lui in marea Rosie, caci in veac tine indurarea Lui! 136.16 Pe Cel ce a calauzit pe poporul Sau in pustie, caci in veac tine indurarea Lui! 136.17 Pe Cel ce a lovit imparati mari, caci in veac tine indurarea Lui! 136.18 Pe Cel ce a ucis imparati puternici, caci in veac tine indurarea Lui! 136.19 Pe Sihon, imparatul Amoritilor, caci in veac tine indurarea Lui! 136.20 Si pe Og, imparatul Basanului, caci in veac tine indurarea Lui! 136.21 Si le-a dat tara de mostenire, caci in veac tine indurarea Lui! 136.22 De mostenire robului Sau Israel, caci in veac tine indurarea Lui! 136.23 Pe Cel ce Si-a adus aminte de noi, cand eram smeriti, caci in veac tine indurarea Lui! 136.24 Si ne-a izbavit de asupritorii nostri, caci in veac tine indurarea Lui! 136.25 Pe Cel ce da hrana oricarei fapturi, caci in veac tine indurarea Lui! 136.26 Laudati pe Dumnezeul cerurilor, caci in veac tine indurarea Lui!
137.1 Pe malurile raurilor Babilonului, sedeam jos si plangeam, cand ne aduceam aminte de Sion. 137.2 In salciile din tinutul acela ne atarnaseram harfele. 137.3 Caci acolo, biruitorii nostri ne cereau cantari, si asupritorii nostri ne cereau bucurie, zicand: Cantati-ne cateva din cantarile Sionului! 137.4 Cum sa cantam noi cantarile Domnului pe un pamant strain? 137.5 Daca te voi uita, Ierusalime, sa-si uite dreapta mea destoinicia ei! 137.6 Sa mi se lipeasca limba de cerul gurii, daca nu-mi voi aduce aminte de tine, daca nu voi face din Ierusalim culmea bucuriei mele! 137.7 Adu-Ti aminte, Doamne, de copiii Edomului, care, in ziua nenorocirii Ierusalimului, ziceau: Radeti-l, radeti-l din temelii! 137.8 Ah! fiica Babilonului, sortita pustiirii, ferice de cine-ti va intoarce la fel raul pe care ni l-ai facut! 137.9 Ferice de cine va apuca pe pruncii tai, si-i va zdrobi de stanca!
138.1 Te laud din toata inima, cant laudele Tale inaintea dumnezeilor. 138.2 Ma inchin in Templul Tau cel sfant, si laud Numele Tau, pentru bunatatea si credinciosia Ta, caci Ti s-a marit faima prin implinirea fagaduintelor Tale. 138.3 In ziua cand Te-am chemat, m-ai ascultat, m-ai imbarbatat si mi-ai intarit sufletul. 138.4 Toti imparatii pamantului Te vor lauda, Doamne, cand vor auzi cuvintele gurii Tale; 138.5 ei vor lauda caile Domnului, caci mare este slava Domnului! 138.6 Domnul este inaltat: totusi vede pe cei smeriti, si cunoaste de departe pe cei ingamfati. 138.7 Cand umblu in mijlocul stramtorarii, Tu ma inviorezi, Iti intinzi mana spre mania vrajmasilor mei, si dreapta Ta ma mantuieste. 138.8 Domnul va sfarsi ce a inceput pentru mine. Doamne, bunatatea Ta tine in veci: nu parasi lucrarile mainilor Tale.
139.1 Doamne, Tu ma cercetezi de aproape si ma cunosti~ 139.2 stii cand stau jos si cand ma scol, si de departe imi patrunzi gandul. 139.3 Stii cand umblu si cand ma culc, si cunosti toate caile mele. 139.4 Caci nu-mi ajunge cuvantul pe limba, si Tu, Doamne, il si cunosti in totul. 139.5 Tu ma inconjori pe dinapoi si pe dinainte, si-Ti pui mana peste mine. 139.6 O stiinta atat de minunata este mai presus de puterile mele: este prea inalta ca s-o pot prinde. 139.7 Unde ma voi duce departe de Duhul Tau, si unde voi fugi departe de Fata Ta? 139.8 Daca ma voi sui in cer, Tu esti acolo; daca ma voi culca in locuinta mortilor, iata-Te si acolo; 139.9 Daca voi lua aripile zorilor, si ma voi duce sa locuiesc la marginea marii~ 139.10 si acolo mana Ta ma va calauzi, si dreapta Ta ma va apuca. 139.11 Daca voi zice: Cel putin intunericul ma va acoperi, si se va face noapte lumina dimprejurul meu! 139.12 Iata ca nici chiar intunericul nu este intunecos pentru Tine; ci noaptea straluceste ca ziua, si intunericul ca lumina. 139.13 Tu mi-ai intocmit rarunchii, Tu m-ai tesut in pantecele mamei mele: 139.14 Te laud ca sunt o faptura asa de minunata. Minunate sunt lucrarile Tale, si ce bine vede sufletul meu lucrul acesta! 139.15 Trupul meu nu era ascuns de Tine, cand am fost facut intr-un loc tainic, tesut in chip ciudat, ca in adancimile pamantului. 139.16 Cand nu eram decat un plod fara chip, ochii Tai ma vedeau; si in cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau randuite, mai inainte de a fi fost vreuna din ele. 139.17 Cat de nepatrunse mi se par gandurile Tale, Dumnezeule, si cat de mare este numarul lor! 139.18 Daca le numar, sunt mai multe decat boabele de nisip. Cand ma trezesc, sunt tot cu Tine. 139.19 O, Dumnezeule, de ai ucide pe cel rau! Departati-va de la mine, oameni setosi de sange! 139.20 Ei vorbesc despre Tine in chip nelegiuit, Iti iau Numele ca sa minta, ei, vrajmasii Tai! 139.21 Sa nu urasc eu, Doamne, pe cei ce Te urasc, si sa nu-mi fie scarba de cei ce se ridica impotriva Ta? 139.22 Da, ii urasc cu o ura desavarsita; ii privesc ca pe vrajmasi ai mei. 139.23 Cerceteaza-ma, Dumnezeule, si cunoaste-mi inima! Incearca-ma, si cunoaste-mi gandurile! 139.24 Vezi daca sunt pe o cale rea, si du-ma pe calea vesniciei!
140.1 Scapa-ma, Doamne, de oamenii cei rai! Pazeste-ma de oamenii asupritori~ 140.2 care cugeta lucruri rele in inima lor, si sunt totdeauna gata sa atate razboiul! 140.3 Ei isi ascut limba ca un sarpe, au pe buze o otrava de naparca. 140.4 Pazeste-ma, Doamne, de mainile celui rau! Fereste-ma de oamenii asupritori, care se gandesc sa ma doboare! 140.5 Niste ingamfati imi intind curse si laturi, pun retele de-a lungul drumului, si imi intind capcane. (Oprire). 140.6 Eu zic Domnului: Tu esti Dumnezeul meu! Ia aminte, Doamne, la glasul rugaciunilor mele! 140.7 Doamne, Dumnezeule, taria mantuirii mele, Tu-mi acoperi capul in ziua luptei. 140.8 Nu implini, Doamne, dorintele celui rau, nu lasa sa-i izbuteasca planurile, ca sa nu se faleasca! (Oprire). 140.9 Asupra capului celor ce ma inconjoara sa cada nelegiuirea buzelor lor! 140.10 Carbuni aprinsi sa cada peste ei! In foc sa fie aruncati, in adancuri, de unde sa nu se mai scoale! 140.11 Omul cu limba mincinoasa nu se intareste pe pamant, si pe omul asupritor, nenorocirea il paste si-l duce la pierzanie. 140.12 Stiu ca Domnul face dreptate celui obijduit, dreptate celor lipsiti. 140.13 Da, cei neprihaniti vor lauda Numele Tau, oamenii fara prihana vor locui inaintea Ta.
141.1 Doamne, eu Te chem; vino degraba la mine! Ia aminte la glasul meu, cand Te chem! 141.2 Ca tamaia sa fie rugaciunea mea inaintea Ta, si ca jertfa de seara sa fie ridicarea mainilor mele! 141.3 Pune, Doamne, o straja inaintea gurii mele, si pazeste usa buzelor mele! 141.4 Nu-mi abate inima la lucruri rele, la fapte vinovate impreuna cu oamenii care fac raul, si sa nu mananc din ospetele lor! 141.5 Loveasca-ma cel neprihanit, caci lovirea lui imi este binevenita; pedepseasca-ma, caci pedeapsa lui este ca untdelemnul turnat pe capul meu. Sa nu-mi intorc capul de la ea: dar rugaciunea mea se va inalta intr-una impotriva rautatii lor. 141.6 Cand li se vor pravali judecatorii de-a lungul stancilor, atunci vor asculta cuvintele mele, si vor vedea ca sunt placute. 141.7 Cum se brazdeaza si se spinteca pamantul, asa ni se risipesc oasele la gura mormantului. 141.8 De aceea, catre Tine, Doamne, Dumnezeule, imi indrept ochii, la Tine caut adapost; nu-mi parasi sufletul! 141.9 Pazeste-ma de cursa pe care mi-o intind ei, si de piedicile celor ce fac raul! 141.10 Sa cada cei rai in laturile lor, in timp ce eu sa scap!
142.1 Cu glasul meu strig catre Domnul, cu glasul meu ma rog catre Domnul. 142.2 Imi vars necazul inaintea Lui, si-mi povestesc stramtorarea inaintea Lui. 142.3 Cand imi este mahnit duhul in mine, Tu imi cunosti cararea. Pe drumul pe care umblu, mi-au intins o cursa. 142.4 Arunca-Ti ochii la dreapta, si priveste! Nimeni nu ma mai cunoaste, orice scapare este pierduta pentru mine, nimanui nu-i pasa de sufletul meu. 142.5 Doamne, catre Tine strig, si zic: Tu esti scaparea mea, partea mea de mostenire pe pamantul celor vii. 142.6 Ia aminte la strigatele mele, caci sunt nenorocit de tot. Izbaveste-ma de cei ce ma prigonesc, caci sunt mai tari decat mine. 142.7 Scoate-mi sufletul din temnita, ca sa laud Numele Tau! Cei neprihaniti vor veni sa ma inconjoare, cand imi vei face bine.
143.1 Doamne, asculta-mi rugaciunea, pleaca-Ti urechea la cererile mele! Asculta-ma in credinciosia si dreptatea Ta! 143.2 Nu intra la judecata cu robul Tau! Caci nici un om viu nu este fara prihana inaintea Ta. 143.3 Vrajmasul imi urmareste sufletul, imi calca viata in picioare la pamant: ma face sa locuiesc in intuneric, ca cei ce au murit de multa vreme. 143.4 Imi este mahnit duhul in mine, imi este tulburata inima inauntrul meu. 143.5 Mi-aduc aminte de zilele de odinioara, ma gandesc la toate lucrarile Tale, cuget la lucrarea mainilor Tale. 143.6 Imi intind mainile spre Tine; imi suspina sufletul dupa Tine, ca un pamant uscat. 143.7 Grabeste de m-asculta, Doamne! Mi se topeste duhul: nu-mi ascunde Fata Ta! Caci as ajunge atunci ca cei ce se pogoara in groapa! 143.8 Fa-ma sa aud dis-de-dimineata bunatatea Ta, caci ma incred in Tine. Arata-mi calea pe care trebuie sa umblu, caci la Tine imi inalt sufletul. 143.9 Scapa-ma de vrajmasii mei, Doamne, caci la Tine caut adapost. 143.10 Invata-ma sa fac voia Ta, caci Tu esti Dumnezeul meu. Duhul Tau cel bun sa ma calauzeasca pe calea cea dreapta! 143.11 Pentru Numele Tau, Doamne, invioreaza-ma; in dreptatea Ta, scoate-mi sufletul din necaz! 143.12 In bunatatea Ta, nimiceste pe vrajmasii mei, si pierde pe toti potrivnicii sufletului meu, caci eu sunt robul Tau.
144.1 Binecuvantat sa fie Domnul, Stanca mea, care-mi deprinde mainile la lupta, degetele la batalie~ 144.2 Binefacatorul meu si Cetatuia mea, Turnul meu de scapare si Izbavitorul meu, Scutul meu de adapost, care-mi supune pe poporul meu! 144.3 Doamne, ce este omul, ca sa iei cunostinta de el, fiul omului ca sa iei seama la el? 144.4 Omul este ca o suflare, zilele lui sunt ca umbra care trece. 144.5 Pleaca cerurile, Doamne, si pogoara-Te! Atinge muntii, ca sa fumege! 144.6 Fulgera, si risipeste pe vrajmasii mei! Arunca-Ti sagetile, si pune-i pe fuga! 144.7 Intinde-Ti mainile de sus, izbaveste-ma si scapa-ma din apele cele mari, din mana fiilor celui strain~ 144.8 a caror gura spune neadevaruri, si a caror dreapta este o dreapta mincinoasa. 144.9 Dumnezeule, Iti voi canta o cantare noua, Te voi lauda cu alauta cu zece coarde. 144.10 Tu, care dai imparatilor biruinta, care ai scapat de sabie ucigasa pe robul Tau David~ 144.11 izbaveste-ma si scapa-ma din mana fiilor celui strain, a caror gura spune neadevaruri, si a caror dreapta este o dreapta mincinoasa! 144.12 Fiii nostri sunt ca niste odrasle, care cresc in tineretea lor; fetele noastre ca niste stalpi sapati frumos, care fac podoaba caselor imparatesti. 144.13 Granarele noastre sunt pline, si gem de tot felul de merinde; turmele ni se inmultesc cu miile, cu zecile de mii, in campiile noastre: 144.14 vitelele noastre sunt prasitoare; nu-i nici o paguba, nici o robie, nici un tipat in ulitele noastre! 144.15 Ferice de poporul care sta astfel! Ferice de poporul, al carui Dumnezeu este Domnul!
145.1 Te voi inalta, Dumnezeule, Imparatul meu, si voi binecuvanta Numele tau in veci de veci. 145.2 In fiecare zi Te voi binecuvanta, si voi lauda Numele Tau in veci de veci. 145.3 Mare este Domnul si foarte vrednic de lauda, si marimea Lui este nepatrunsa. 145.4 Fiecare neam de om sa laude lucrarile Tale, si sa vesteasca ispravile Tale cele mari! 145.5 Voi spune stralucirea slavita a maretiei Tale, si voi canta minunile Tale. 145.6 Oamenii vor vorbi de puterea Ta cea infricosata, si eu voi povesti marimea Ta. 145.7 Sa se trambiteze aducerea aminte de nemarginita Ta bunatate, si sa se laude dreptatea Ta! 145.8 Domnul este milostiv si plin de indurare, indelung rabdator si plin de bunatate. 145.9 Domnul este bun fata de toti, si indurarile Lui se intind peste toate lucrarile Lui. 145.10 Toate lucrarile Tale Te vor lauda, Doamne! Si credinciosii Tai Te vor binecuvanta. 145.11 Vor spune slava imparatiei Tale, si vor vesti puterea Ta~ 145.12 ca sa faca cunoscut fiilor oamenilor puterea Ta, si stralucirea plina de slava a imparatiei Tale. 145.13 Imparatia Ta este o imparatie vesnica, si stapanirea Ta ramane in picioare in toate veacurile. 145.14 Domnul sprijineste pe toti cei ce cad, si indreapta pe cei incovoiati. 145.15 Ochii tuturor nadajduiesc in Tine, si Tu le dai hrana la vreme. 145.16 Iti deschizi mana, si saturi dupa dorinta tot ce are viata. 145.17 Domnul este drept in toate caile Lui, si milostiv in toate faptele Lui. 145.18 Domnul este langa toti cei ce-L cheama, langa cei ce-L cheama cu toata inima. 145.19 El implineste dorintele celor ce se tem de El, le aude strigatul si-i scapa. 145.20 Domnul pazeste pe toti cei ce-L iubesc, si nimiceste pe toti cei rai. 145.21 Gura mea sa vesteasca lauda Domnului, si orice faptura sa binecuvanteze Numele Lui cel sfant in veci de veci!
146.1 Laudati pe Domnul! Lauda, suflete, pe Domnul! 146.2 Voi lauda pe Domnul cat voi trai, voi lauda pe Dumnezeul meu cat voi fi. 146.3 Nu va incredeti in cei mari, in fiii oamenilor, in care nu este ajutor. 146.4 Suflarea lor trece, se intorc in pamant, si in aceeasi zi le pier si planurile lor. 146.5 Ferice de cine are ca ajutor pe Dumnezeul lui Iacov, ferice de cine-si pune nadejdea in Domnul, Dumnezeul sau! 146.6 El a facut cerurile si pamantul, marea si tot ce este in ea. El tine credinciosia in veci. 146.7 El face dreptate celor asupriti; da paine celor flamanzi: Domnul izbaveste pe prinsii de razboi; 146.8 Domnul deschide ochii orbilor; Domnul indreapta pe cei incovoiati; Domnul iubeste pe cei neprihaniti. 146.9 Domnul ocroteste pe cei straini, sprijineste pe orfan si pe vaduva, dar rastoarna calea celor rai. 146.10 Domnul imparateste in veci; Dumnezeul tau, Sioane, ramane din veac in veac! Laudati pe Domnul!
147.1 Laudati pe Domnul! Caci este frumos sa laudam pe Dumnezeul nostru, caci este placut, si se cuvine sa-L laudam. 147.2 Domnul zideste iarasi Ierusalimul, strange pe surghiunitii lui Israel; 147.3 tamaduieste pe cei cu inima zdrobita, si le leaga ranile. 147.4 El socoteste numarul stelelor, si le da nume la toate. 147.5 Mare este Domnul nostru si puternic prin taria Lui, priceperea Lui este fara margini. 147.6 Domnul sprijineste pe cei nenorociti, si doboara pe cei rai la pamant. 147.7 Cantati Domnului cu multumiri, laudati pe Dumnezeul nostru cu harfa! 147.8 El acopera cerul cu nori, pregateste ploaia pentru pamant, si face sa rasara iarba pe munti. 147.9 El da hrana vitelor, si puilor corbului cand striga. 147.10 Nu de puterea calului Se bucura El, nu-Si gaseste placerea in picioarele omului. 147.11 Domnul iubeste pe cei ce se tem de El, pe cei ce nadajduiesc in bunatatea Lui. 147.12 Lauda pe Domnul, Ierusalime, lauda pe Dumnezeul tau, Sioane! 147.13 Caci El intareste zavoarele portilor, El binecuvanteaza pe fiii tai in mijlocul tau; 147.14 El da pace tinutului tau, si te satura cu cel mai bun grau. 147.15 El Isi trimite poruncile pe pamant, Cuvantul Lui alearga cu iuteala mare. 147.16 El da zapada ca lana, El presara bruma alba ca cenusa; 147.17 El Isi azvarle gheata in bucati; cine poate sta inaintea frigului Sau? 147.18 El Isi trimite Cuvantul Sau, si le topeste; pune sa sufle vantul Lui, si apele curg. 147.19 El descopera lui Iacov Cuvantul Sau, lui Israel legile si poruncile Sale. 147.20 El n-a lucrat asa cu toate neamurile, si ele nu cunosc poruncile Lui. Laudati pe Domnul!
148.1 Laudati pe Domnul! Laudati pe Domnul din inaltimea cerurilor, laudati-L in locurile cele inalte! 148.2 Laudati-L toti ingerii Lui! Laudati-L, toate ostirile Lui! 148.3 Laudati-L, soare si luna, laudati-L, toate stelele luminoase! 148.4 Laudati-L, cerurile cerurilor, si voi, ape, care sunteti mai presus de ceruri! 148.5 Sa laude Numele Domnului, caci El a poruncit si au fost facute~ 148.6 le-a intarit pe veci de veci; le-a dat legi, si nu le va calca. 148.7 Laudati pe Domnul de jos de pe pamant, balauri de mare, si adancuri toate; 148.8 foc si grindina, zapada si ceata, vanturi napraznice, care impliniti poruncile Lui~ 148.9 munti si dealuri toate, pomi roditori, si cedri toti~ 148.10 fiare si vite toate, taratoare si pasari inaripate~ 148.11 imparati ai pamantului si popoare toate, voievozi si toti judecatorii pamantului~ 148.12 tineri si tinere, batrani si copii! 148.13 Sa laude Numele Domnului! Caci numai Numele Lui este inaltat: maretia Lui este mai presus de pamant si ceruri. 148.14 El a inaltat taria poporului Sau: iata o pricina de lauda pentru toti credinciosii Lui, pentru copiii lui Israel, popor de langa El. Laudati pe Domnul!
149.1 Laudati pe Domnul! Cantati Domnului o cantare noua, cantati laudele Lui in adunarea credinciosilor Lui! 149.2 Sa se bucure Israel de Cel ce l-a facut, sa se inveseleasca fiii Sionului de Imparatul lor! 149.3 Sa laude Numele Lui cu jocuri, sa-L laude cu toba si cu harfa! 149.4 Caci Domnul are placere de poporul Sau, si slaveste pe cei nenorociti, mantuindu-i. 149.5 Sa salte de bucurie credinciosii Lui imbracati in slava, sa scoata strigate de bucurie in asternutul lor! 149.6 Laudele lui Dumnezeul sa fie in gura lor, si sabia cu doua taisuri in mana lor~ 149.7 ca sa faca razbunare asupra neamurilor, si sa pedepseasca popoarele; 149.8 sa lege pe imparatii lor cu lanturi, si pe mai marii lor cu obezi de fier~ 149.9 ca sa aduca la indeplinire impotriva lor judecata scrisa! Aceasta este o cinste pentru toti credinciosii Lui. Laudati pe Domnul!
150.1 Laudati pe Domnul! Laudati pe Dumnezeu in Locasul Lui cel sfant, laudati-L in intinderea cerului, unde se arata puterea Lui! 150.2 Laudati-L pentru ispravile Lui cele mari, laudati-L, dupa marimea Lui nemarginita! 150.3 Laudati-L cu sunet de trambita, laudati-L cu alauta si harfa! 150.4 Laudati-L cu timpane si cu jocuri, laudati-L, cantand cu instrumente cu coarde si cu cavalul. 150.5 Laudati-L cu chimvale sunatoare, laudati-L cu chimvale zanganitoare! 150.6 Tot ce are suflare, sa laude pe Domnul! Laudati pe Domnul!
1.1 Pildele lui Solomon, fiul lui David, imparatul lui Israel~ 1.2 pentru cunoasterea intelepciunii si invataturii, pentru intelegerea cuvintelor mintii; 1.3 pentru capatarea invataturilor de bun simt, de dreptate, de judecata si de nepartinire; 1.4 ca sa dea celor neincercati agerime de minte, tanarului cunostinta si chibzuinta, 1.5 sa asculte insa si inteleptul, si isi va mari stiinta, si cel priceput, si va capata iscusinta 1.6 pentru prinderea intelesului unei pilde sau al unui cuvant adanc, intelesul cuvintelor inteleptilor si al cuvintelor lor cu talc. 1.7 Frica Domnului este inceputul stiintei; dar nebunii nesocotesc intelepciunea si invatatura. 1.8 Asculta, fiule, invatatura tatalui tau, si nu lepada indrumarile mamei tale! 1.9 Caci ele sunt o cununa placuta pe capul tau, si un lant de aur la gatul tau. 1.10 Fiule, daca niste pacatosi vor sa te amageasca, nu te lasa castigat de ei! 1.11 Daca-ti vor zice: Vino cu noi! Haidem sa intindem curse ca sa varsam sange, sa intindem fara temei laturi celui nevinovat; 1.12 haidem sa-i inghitim de vii, ca locuinta mortilor, si intregi, ca pe cei ce se pogoara in groapa; 1.13 vom gasi tot felul de lucruri scumpe, si ne vom umple casele cu prada; 1.14 vei avea si tu partea ta la fel cu noi, o punga vom avea cu totii! 1.15 fiule, sa nu pornesti la drum cu ei, abate-ti piciorul de pe cararea lor! 1.16 Caci picioarele lor alearga la rau, si se grabesc sa verse sange. 1.17 Dar degeaba se arunca latul inaintea ochilor tuturor pasarilor; 1.18 caci ei intind curse tocmai impotriva sangelui lor, si sufletului lor isi intind ei laturi. 1.19 Aceasta este soarta tuturor celor lacomi de castig: lacomia aduce pierderea celor ce se dedau la ea. 1.20 Intelepciunea striga pe ulite, isi inalta glasul in piete: 1.21 striga unde e zarva mai mare; la porti, in cetate, isi spune cuvintele ei: 1.22 Pana cand veti iubi prostia, prostilor? Pana cand le va placea batjocoritorilor batjocura, si vor uri nebunii stiinta? 1.23 Intoarceti-va sa ascultati mustrarile mele! Iata, voi turna duhul meu peste voi, va voi face cunoscut cuvintele mele 1.24 Fiindca eu chem si voi va impotriviti, fiindca imi intind mana si nimeni nu ia seama~ 1.25 fiindca lepadati toate sfaturile mele, si nu va plac mustrarile mele~ 1.26 de aceea si eu, voi rade cand veti fi in vreo nenorocire, imi voi bate joc de voi cand va va apuca groaza~ 1.27 cand va va apuca groaza ca o furtuna, si cand va va invalui nenorocirea ca un vartej, cand va da peste voi necazul si stramtorarea. 1.28 Atunci ma vor chema, si nu voi raspunde; ma vor cauta, si nu ma vor gasi. 1.29 Pentru ca au urat stiinta, si n-au ales frica Domnului~ 1.30 pentru ca n-au iubit sfaturile mele, si au nesocotit toate mustrarile mele. 1.31 De aceea se vor hrani cu roada umbletelor lor, si se vor satura cu sfaturile lor. 1.32 Caci impotrivirea prostilor ii ucide, si linistea nebunilor ii pierde; 1.33 dar cel ce m-asculta va locui fara grija, va trai linistit si fara sa se teama de vreun rau.
2.1 Fiule, daca vei primi cuvintele mele, daca vei pastra cu tine invataturile mele~ 2.2 daca vei lua aminte la intelepciune, si daca-ti vei pleca inima la pricepere; 2.3 daca vei cere intelepciune, si daca te vei ruga pentru pricepere~ 2.4 daca o vei cauta ca argintul, si vei umbla dupa ea ca dupa o comoara~ 2.5 atunci vei intelege frica de Domnul, si vei gasi cunostinta lui Dumnezeu. 2.6 Caci Domnul da intelepciune; din gura Lui iese cunostinta si pricepere. 2.7 El da izbanda celor fara prihana, da un scut celor ce umbla in nevinovatie. 2.8 Ocroteste cararile neprihanirii, si pazeste calea credinciosilor Lui. 2.9 Atunci vei intelege dreptatea, judecata, nepartinirea, toate caile care duc la bine. 2.10 Caci intelepciunea va veni in inima ta, si cunostinta va fi desfatarea sufletului tau; 2.11 chibzuinta va veghea asupra ta, priceperea te va pazi~ 2.12 ca sa te scape de calea cea rea, de omul care tine cuvantari stricate; 2.13 de cei ce parasesc cararile adevarate, ca sa umble pe drumuri intunecoase; 2.14 care se bucura sa faca raul, si isi pun placerea in rautate~ 2.15 care umbla pe carari strambe, si apuca pe drumuri sucite; 2.16 ca sa te scape si de nevasta altuia, de straina, care intrebuinteaza vorbe ademenitoare~ 2.17 care paraseste pe barbatul tineretii ei, si uita legamantul Dumnezeului ei. 2.18 Caci casa ei pogoara la moarte, si drumul ei duce la cei morti: 2.19 nici unul care se duce la ea nu se mai intoarce, si nu mai gaseste cararile vietii. 2.20 De aceea, tu sa umbli pe calea oamenilor de bine, si sa tii cararile celor neprihaniti! 2.21 Caci oamenii fara prihana vor locui tara, si oamenii neintinati vor ramane in ea; 2.22 dar cei rai vor fi nimiciti din tara, si cei necredinciosi vor fi smulsi din ea.
3.1 Fiule, nu uita invataturile mele, si pastreaza in inima ta sfaturile mele! 3.2 Caci ele iti vor lungi zilele si anii vietii tale, si-ti vor aduce multa pace. 3.3 Sa nu te paraseasca bunatatea si credinciosia: leaga-ti-le la gat, scrie-le pe tablita inimii tale. 3.4 Si astfel vei capata trecere si minte sanatoasa, inaintea lui Dumnezeu si inaintea oamenilor. 3.5 Increde-te in Domnul din toata inima ta, si nu te bizui pe intelepciunea ta! 3.6 Recunoaste-L in toate caile tale, si El iti va netezi cararile. 3.7 Nu te socoti singur intelept; teme-te de Domnul, si abate-te de la rau! 3.8 Aceasta va aduce sanatate trupului tau, si racorire oaselor tale. 3.9 Cinsteste pe Domnul cu averile tale, si cu cele dintai roade din tot venitul tau: 3.10 caci atunci granarele iti vor fi pline de belsug, si teascurile tale vor geme de must. 3.11 Fiule, nu dispretui mustrarea Domnului, si nu te mahni de pedepsele Lui. 3.12 Caci Domnul mustra pe cine iubeste, ca un parinte pe copilul pe care-l iubeste! 3.13 Ferice de omul care gaseste intelepciunea, si de omul care capata pricepere! 3.14 Caci castigul pe care-l aduce ea este mai bun decat al argintului, si venitul adus de ea este mai de pret decat aurul; 3.15 ea este mai de pret decat margaritarele, si toate comorile tale nu se pot asemui cu ea. 3.16 In dreapta ei este o viata lunga; in stanga ei, bogatie si slava. 3.17 Caile ei sunt niste cai placute, si toate cararile ei sunt niste carari pasnice. 3.18 Ea este un pom de viata pentru cei ce o apuca, si cei ce o au sunt fericiti. 3.19 Prin intelepciune a intemeiat Domnul pamantul, si prin pricepere a intarit El cerurile; 3.20 prin stiinta Lui s-au deschis Adancurile, si strecoara norii roua. 3.21 Fiule, sa nu se departeze invataturile acestea de ochii tai: pastreaza intelepciunea si chibzuinta! 3.22 Caci ele vor fi viata sufletului tau, si podoaba gatului tau. 3.23 Atunci vei merge cu incredere pe drumul tau, si piciorul nu ti se va poticni. 3.24 Cand te vei culca, vei fi fara teama, si cand vei dormi, somnul iti va fi dulce. 3.25 Nu te teme nici de spaima napraznica, nici de o navalire din partea celor rai; 3.26 caci Domnul va fi nadejdea ta, si El iti va pazi piciorul de cadere. 3.27 Nu opri o binefacere celui ce are nevoie de ea, cand poti s-o faci. 3.28 Nu zice aproapelui tau: Du-te si vino iarasi; iti voi da maine! cand ai de unde sa dai. 3.29 Nu gandi rau impotriva aproapelui tau, cand locuieste linistit langa tine. 3.30 Nu te certa fara pricina cu cineva, cand nu ti-a facut nici un rau. 3.31 Nu pizmui pe omul asupritor, si nu alege nici una din caile lui! 3.32 Caci Domnul uraste pe oamenii stricati, dar este prieten cu cei fara prihana. 3.33 Blestemul Domnului este in casa celui rau, dar locuinta celor neprihaniti o binecuvanteaza. 3.34 Cand are a face cu cei batjocoritori, Isi bate joc de ei, dar celor smeriti le da har. 3.35 Inteleptii vor mosteni slava, dar partea celor nebuni este rusinea.
4.1 Ascultati, fiilor, invatatura unui tata, si luati aminte, ca sa pricepeti; 4.2 caci eu va dau sfaturi bune: nu lepadati invatatura mea. 4.3 Caci cand eram inca fiu la tatal meu, si fiu gingas si singur la mama mea~ 4.4 el ma invata atunci, si-mi zicea: Pastreaza bine in inima ta cuvintele mele, pazeste invataturile mele, si vei trai! 4.5 Dobandeste intelepciune, dobandeste pricepere; nu uita cuvintele gurii mele, si nu te abate de la ele. 4.6 N-o parasi, si ea te va pazi; iubeste-o, si te va ocroti! 4.7 Iata inceputul intelepciunii: dobandeste intelepciunea, si cu tot ce ai, dobandeste priceperea. 4.8 Inalt-o, si ea te va inalta; ea va fi slava ta, daca o vei imbratisa. 4.9 Ea iti va pune pe cap o cununa placuta, te va impodobi cu o stralucita cununa imparateasca. 4.10 Asculta, fiule, primeste cuvintele mele, si anii vietii tale se vor inmulti. 4.11 Eu iti arat calea intelepciunii, te povatuiesc pe cararile neprihanirii. 4.12 Cand vei umbla, pasul nu-ti va fi stanjenit; si cand vei alerga, nu te vei poticni. 4.13 Tine invatatura, n-o lasa din mana; pastreaz-o, caci ea este viata ta. 4.14 Nu intra pe cararea celor rai, si nu umbla pe calea celor nelegiuiti! 4.15 Fereste-te de ea, nu trece pe ea; ocoleste-o, si treci inainte! 4.16 Caci ei nu dorm, daca n-au facut raul, le piere somnul daca nu fac pe cineva sa cada; 4.17 caci ei mananca paine nelegiuita, si beau vin stors cu sila. 4.18 Dar cararea celor neprihaniti este ca lumina stralucitoare, a carei stralucire merge mereu crescand pana la miezul zilei. 4.19 Calea celor rai este ca intunericul gros: ei nu vad de ce se vor poticni. 4.20 Fiule, ia aminte la cuvintele mele, pleaca-ti urechea la vorbele mele! 4.21 Sa nu se departeze cuvintele acestea de ochii tai, pastreaza-le in fundul inimii tale! 4.22 Caci ele sunt viata pentru cei ce le gasesc, si sanatate pentru tot trupul lor. 4.23 Pazeste-ti inima mai mult decat orice, caci din ea ies izvoarele vietii. 4.24 Izgoneste neadevarul din gura ta; si departeaza viclenia de pe buzele tale! 4.25 Ochii tai sa priveasca drept, si pleoapele tale sa caute drept inaintea ta. 4.26 Cararea pe care mergi sa fie neteda, si toate caile tale sa fie hotarate: 4.27 nu te abate nici la dreapta nici la stanga, si fereste-te de rau.
5.1 Fiule, ia aminte la intelepciunea mea, si pleaca urechea la invatatura mea~ 5.2 ca sa fii cu chibzuinta, si buzele tale sa aiba cunostinta. 5.3 Caci buzele femeii straine strecoara miere, si cerul gurii ei este mai lunecos decat untdelemnul; 5.4 dar la urma este amara ca pelinul, ascutita ca o sabie cu doua taisuri. 5.5 Picioarele ei pogoara la moarte, pasii ei dau in locuinta mortilor. 5.6 Asa ca ea nu poate gasi calea vietii, rataceste in caile ei, si nu stie unde merge. 5.7 Si acum, fiilor, ascultati-ma, si nu va abateti de la cuvintele gurii mele: 5.8 departeaza-te de drumul care duce la ea, si nu te apropia de usa casei ei~ 5.9 ca nu cumva sa-ti dai altora vlaga ta, si unui om fara mila anii tai; 5.10 ca nu cumva niste straini sa se sature de averea ta, si tu sa te trudesti pentru casa altuia; 5.11 ca nu cumva sa gemi, la urma, cand carnea si trupul ti se vor istovi~ 5.12 si sa zici: Cum am putut eu sa urasc certarea, si cum a dispretuit inima mea mustrarea? 5.13 Cum am putut sa n-ascult glasul invatatorilor mei, si sa nu iau aminte la cei ce ma invatau? 5.14 Cat pe ce sa ma nenorocesc de tot in mijlocul poporului si adunarii! 5.15 Bea apa din fantana ta, si din izvoarele putului tau. 5.16 Ce, vrei sa ti se verse izvoarele afara? Si sa-ti curga raurile pe pietele de obste? 5.17 Lasa-le sa fie numai pentru tine, si nu pentru strainii de langa tine. 5.18 Izvorul tau sa fie binecuvantat, si bucura-te de nevasta tineretii tale. 5.19 Cerboaica iubita, caprioara placuta: fii imbatat tot timpul de dragalasiile ei, fii indragostit necurmat de dragostea ei! 5.20 Si pentru ce, fiule, ai fi indragostit de o straina, si ai imbratisa sanul unei necunoscute? 5.21 Caci caile omului sunt lamurite inaintea ochilor Domnului, si El vede toate cararile lui. 5.22 Cel rau este prins in insesi nelegiuirile lui, si este apucat de legaturile pacatului lui. 5.23 El va muri din lipsa de infranare, se va poticni din prea multa lui nebunie.
6.1 Fiule, daca te-ai pus chezas pentru aproapele tau, daca te-ai prins pentru altul~ 6.2 daca esti legat prin fagaduinta gurii tale, daca esti prins de cuvintele gurii tale~ 6.3 fa totusi lucrul acesta, fiule: dezleaga-te, caci ai cazut in mana aproapelui tau! De aceea du-te, arunca-te cu fata la pamant, si staruie de el. 6.4 Nu da somn ochilor tai, nici atipire pleoapelor tale! 6.5 Scapa din mana lui cum scapa caprioara din mana vanatorului, si ca pasarea din mana pasararului 6.6 Du-te la furnica, lenesule; uita-te cu bagare de seama la caile ei, si intelepteste-te! 6.7 Ea n-are nici capetenie, nici priveghetor, nici stapan; 6.8 totusi isi pregateste hrana vara, si strange de ale mancarii in timpul secerisului. 6.9 Pana cand vei sta culcat, lenesule? Cand te vei scula din somnul tau? 6.10 Sa mai dormi putin, sa mai atipesti putin, sa mai incrucisezi putin mainile ca sa dormi! 6.11 Si saracia vine peste tine, ca un hot, si lipsa, ca un om inarmat. 6.12 Omul de nimic, omul nelegiuit, umbla cu neadevarul in gura~ 6.13 clipeste din ochi, da din picior, si face semne cu degetele. 6.14 Rautatea este in inima lui, urzeste lucrurile rele intr-una, si starneste certuri. 6.15 De aceea nimicirea ii va veni pe neasteptate; va fi zdrobit deodata, si fara leac. 6.16 Sase lucruri uraste Domnul, si chiar sapte Ii sunt urate: 6.17 ochii trufasi, limba mincinoasa, mainile care varsa sange nevinovat~ 6.18 inima care urzeste planuri nelegiuite, picioarele care alearga repede la rau~ 6.19 martorul mincinos, care spune minciuni, si cel ce starneste certuri intre frati. 6.20 Fiule, pazeste sfaturile tatalui tau, si nu lepada invatatura mamei tale: 6.21 leaga-le necurmat la inima, atarna-le de gat. 6.22 Ele te vor insoti in mersul tau, te vor pazi in pat, si iti vor vorbi la desteptare! 6.23 Caci sfatul este o candela, invatatura este o lumina, iar indemnul si mustrarea sunt calea vietii. 6.24 Ele te vor feri de femeia stricata, de limba ademenitoare a celei straine. 6.25 N-o pofti in inima ta pentru frumusetea ei, si nu te lasa ademenit de pleoapele ei. 6.26 Caci pentru o femeie curva, omul ajunge de nu mai ramane decat cu o bucata de paine, si femeia maritata intinde o cursa unui suflet scump. 6.27 Poate cineva sa ia foc in san, fara sa i se aprinda hainele? 6.28 Sau poate merge cineva pe carbuni aprinsi, fara sa-i arda picioarele? 6.29 Tot asa este si cu cel ce se duce la nevasta aproapelui sau: oricine se atinge de ea nu va ramane nepedepsit. 6.30 Hotul nu este urgisit cand fura ca sa-si potoleasca foamea, caci ii este foame; 6.31 Si daca este prins, trebuie sa dea inapoi inseptit, sa dea chiar tot ce are in casa. 6.32 Dar cel ce preacurveste cu o femeie este un om fara minte, singur isi pierde viata cine face asa. 6.33 Nu va avea decat rana si rusine, si ocara nu i se va sterge. 6.34 Caci gelozia infurie pe un barbat, si n-are mila in ziua razbunarii; 6.35 nu se uita la nici un pret de rascumparare, si nu se lasa induplecat nici chiar de cel mai mare dar.
7.1 Fiule, pastreaza cuvintele mele, si tine la tine sfaturile mele. 7.2 Tine sfaturile mele, si vei trai; pazeste invataturile mele ca lumina ochilor. 7.3 Leaga-le la degete, scrie-le pe tablita inimii tale. 7.4 Zi intelepciunii: Tu esti sora mea! Si numeste priceperea prietena ta, 7.5 ca sa te fereasca de nevasta altuia, de straina care intrebuinteaza cuvinte ademenitoare. 7.6 Stateam la fereastra casei mele, si ma uitam prin zabrele. 7.7 Am zarit printre cei neincercati, am vazut printre tineri pe un baiat fara minte. 7.8 Trecea pe ulita, la coltul unde statea una din aceste straine, si a apucat pe calea care ducea spre locuinta ei. 7.9 Era in amurg, seara, in noaptea neagra si intunecoasa. 7.10 Si, iata ca, i-a alergat inainte o femeie imbracata ca o curva si cu inima sireata. 7.11 Era buna de gura si fara astampar; picioarele nu-i puteau sta acasa: 7.12 cand in ulita, cand in piete, pe la toate colturile statea la panda. 7.13 Ea l-a imbratisat si l-a sarutat, si cu o fata fara rusine i-a zis: 7.14 Eram datoare cu o jertfa de multumire, azi mi-am implinit juruintele. 7.15 De aceea ti-am iesit inainte, sa te caut, si te-am si gasit. 7.16 Mi-am impodobit patul cu invelitori, cu asternut de panzeturi din Egipt; 7.17 mi-am stropit asternutul cu smirna, aloe si scortisoara. 7.18 Vino, sa ne imbatam de dragoste pana dimineata, sa ne desfatam cu dezmierdari! 7.19 Caci barbatul meu nu este acasa, a plecat intr-o calatorie lunga~ 7.20 a luat cu el sacul cu bani, si nu se va intoarce acasa decat la luna noua. 7.21 Tot vorbindu-i, ea l-a ademenit, si l-a atras cu buzele ei ademenitoare. 7.22 Deodata a inceput sa mearga dupa ea, ca boul care se duce la macelarie, ca un cerb care alearga spre cursa~ 7.23 ca pasarea care da buzna in lat, fara sa stie ca o va costa viata, pana ce sageata ii strapunge ficatul. 7.24 Si acum, fiilor, ascultati-ma, si luati aminte la cuvintele gurii mele. 7.25 Sa nu ti se abata inima spre calea unei asemenea femei, nu te rataci pe cararile ei. 7.26 Caci ea a facut sa cada multe jertfe, si multi sunt cei pe care i-a ucis ea. 7.27 Casa ei este drumul spre locuinta mortilor, drumul care pogoara spre locasurile mortii.
8.1 Nu striga intelepciunea, si nu-si inalta priceperea glasul? 8.2 Ea se aseaza sus pe inaltimi, afara pe drum, la raspantii~ 8.3 si striga langa porti, la intrarea cetatii, la intrarea portilor: 8.4 Oamenilor, catre voi strig, si spre fiii oamenilor se indreapta glasul meu. 8.5 Invatati-va minte, prostilor, si inteleptiti-va nebunilor! 8.6 Ascultati, caci am lucruri mari de spus, si buzele mi se deschid ca sa invete pe altii ce este drept. 8.7 Caci gura mea vesteste adevarul, si buzele mele urasc minciuna! 8.8 Toate cuvintele gurii mele sunt drepte, n-au nimic neadevarat nici sucit in ele. 8.9 Toate sunt lamurite pentru cel priceput, si drepte pentru cei ce au gasit stiinta. 8.10 Primiti mai degraba invataturile mele decat argintul, si mai degraba stiinta decat aurul scump. 8.11 Caci intelepciunea pretuieste mai mult decat margaritarele, si nici un lucru de pret nu se poate asemui cu ea. 8.12 Eu, Intelepciunea, am ca locuinta mintea, si pot nascoci cele mai chibzuite planuri. 8.13 Frica de Domnul este urarea raului; trufia si mandria, purtarea rea si gura mincinoasa, iata ce urasc eu. 8.14 De la mine vine sfatul si izbanda, eu sunt priceperea, a mea este puterea. 8.15 Prin mine imparatesc imparatii si dau voievozii porunci drepte. 8.16 Prin mine carmuiesc dregatorii, si mai marii, toti judecatorii pamantului. 8.17 Eu iubesc pe cei ce ma iubesc, si cei ce ma cauta cu tot dinadinsul ma gasesc. 8.18 Cu mine este bogatia si slava, avutiile trainice si dreptatea. 8.19 Rodul meu este mai bun decat aurul cel mai curat, si venitul meu intrece argintul cel mai ales. 8.20 Eu umblu pe calea nevinovatiei, pe mijlocul cararilor neprihanirii~ 8.21 ca sa dau o adevarata mostenire celor ce ma iubesc, si sa le umplu vistieriile. 8.22 Domnul m-a facut cea dintai dintre lucrarile Lui, inaintea celor mai vechi lucrari ale Lui. 8.23 Eu am fost asezata din vesnicie, inainte de orice inceput, inainte de a fi pamantul. 8.24 Am fost nascuta cand inca nu erau adancuri, nici izvoare incarcate cu ape; 8.25 am fost nascuta inainte de intarirea muntilor, inainte de a fi dealurile~ 8.26 cand nu era inca nici pamantul, nici campiile, nici cea dintai farama din pulberea lumii. 8.27 Cand a intocmit Domnul cerurile, eu eram de fata; cand a tras o zare pe fata adancului~ 8.28 cand a pironit norii sus, si cand au tasnit cu putere izvoarele adancului~ 8.29 cand a pus un hotar marii, ca apele sa nu treaca peste porunca Lui, cand a pus temeliile pamantului~ 8.30 eu eram mesterul Lui, la lucru langa el, si in toate zilele eram desfatarea Lui, jucand neincetat inaintea Lui~ 8.31 jucand pe rotocolul pamantului Sau, si gasindu-mi placerea in fiii oamenilor. 8.32 Si acum, fiilor, ascultati-ma, caci ferice de cei ce pazesc caile mele! 8.33 Ascultati invatatura, ca sa va faceti intelepti, si nu lepadati sfatul meu. 8.34 Ferice de omul care m-asculta, care vegheaza zilnic la portile mele, si pazeste pragul usii mele. 8.35 Caci cel ce ma gaseste, gaseste viata, si capata bunavointa Domnului. 8.36 Dar cel ce pacatuieste impotriva mea isi vatama sufletul sau; toti cei ce ma urasc pe mine, iubesc moartea.
9.1 Intelepciunea si-a zidit casa, si-a taiat cei sapte stalpi. 9.2 Si-a junghiat vitele, si-a amestecat vinul, si-a pus masa. 9.3 Si-a trimis slujnicele, si striga, de pe varful inaltimilor cetatii: 9.4 Cine este prost, sa vina incoace! Celor lipsiti de pricepere le zice: 9.5 Veniti de mancati din painea mea, si beti din vinul pe care l-am amestecat! 9.6 Lasati prostia, si veti trai, si umblati pe calea priceperii! 9.7 Cel ce mustra pe un batjocoritor isi trage dispret, si cel ce cauta sa indrepte pe cel rau se alege cu ocara. 9.8 Nu mustra pe cel batjocoritor, ca sa nu te urasca; mustra pe cel intelept, si el te va iubi! 9.9 Da inteleptului, si se va face si mai intelept; invata pe cel neprihanit, si va invata si mai mult! 9.10 Inceputul intelepciunii este frica de Domnul; si stiinta sfintilor, este priceperea. 9.11 Prin mine ti se vor inmulti zilele, si ti se vor mari anii vietii tale. 9.12 Daca esti intelept, pentru tine esti intelept; daca esti batjocoritor, tu singur vei suferi. 9.13 Nebunia este o femeie galagioasa, proasta si care nu stie nimic. 9.14 Ea sta totusi la usa casei sale, pe un scaun, pe inaltimile cetatii~ 9.15 ca sa strige la trecatorii, care merg pe calea cea dreapta: 9.16 Cine este prost, sa vina aici! Iar celui fara minte ii zice: 9.17 Apele furate sunt dulci, si painea luata pe ascuns este placuta! 9.18 El nu stie ca acolo sunt mortii, si ca oaspetii ei sunt in vaile locuintei mortilor.
10.1 Pildele lui Solomon. Un fiu intelept este bucuria tatalui, dar un fiu nebun este mahnirea mamei sale. 10.2 Comorile castigate pe nedrept nu folosesc, dar neprihanirea izbaveste de la moarte. 10.3 Domnul nu lasa pe cel neprihanit sa sufere de foame, dar indeparteaza pofta celor rai. 10.4 Cine lucreaza cu o mana lenesa saraceste, dar mana celor harnici imbogateste. 10.5 Cine strange vara, este un om chibzuit, cine doarme in timpul seceratului este un om care face rusine. 10.6 Pe capul celui neprihanit sunt binecuvantari, dar gura celor rai ascunde silnicie. 10.7 Pomenirea celui neprihanit este binecuvantata, dar numele celor rai putrezeste. 10.8 Cine are o inima inteleapta primeste invataturile, dar cine are o gura nesocotita se prapadeste singur. 10.9 Cine umbla fara prihana, umbla fara teama, dar cine apuca pe cai strambe se da singur de gol. 10.10 Cine clipeste din ochi este o pricina de intristare, si cine are o gura nesocotita se prapadeste singur. 10.11 Gura celui neprihanit este un izvor de viata, dar gura celor rai ascunde silnicie. 10.12 Ura starneste certuri, dar dragostea acopera toate greselile. 10.13 Pe buzele omului priceput se afla intelepciunea, dar nuiaua este pentru spatele celui fara minte. 10.14 Inteleptii pastreaza stiinta, dar gura nebunului este o pieire apropiata. 10.15 Averea este o cetate intarita pentru cel bogat; dar prapadirea celor nenorociti, este saracia lor. 10.16 Cel neprihanit isi intrebuinteaza castigul pentru viata, iar cel rau isi intrebuinteaza venitul pentru pacat. 10.17 Cine isi aduce aminte de certare apuca pe calea vietii; dar cel ce uita mustrarea apuca pe cai gresite. 10.18 Cine ascunde ura, are buze mincinoase, si cine raspandeste barfele este un nebun. 10.19 Cine vorbeste mult nu se poate sa nu pacatuiasca, dar cel ce-si tine buzele, este un om chibzuit. 10.20 Limba celui neprihanit este argint ales; inima celor rai este putin lucru. 10.21 Buzele celui neprihanit invioreaza pe multi oameni, dar nebunii mor fiindca n-au judecata. 10.22 Binecuvantarea Domnului imbogateste, si El nu lasa sa fie urmata de nici un necaz. 10.23 Pentru cel nebun este o placere sa faca raul, dar pentru cel intelept este o placere sa lucreze cu pricepere. 10.24 Celui rau de ce se teme aceea i se intampla, dar celor neprihaniti li se implineste dorinta. 10.25 Cum trece vartejul, asa piere cel rau; dar cel neprihanit are temelii vesnice. 10.26 Cum este otetul pentru dinti si fumul pentru ochi, asa este lenesul pentru cel ce-l trimite. 10.27 Frica de Domnul lungeste zilele, dar anii celui rau sunt scurtati. 10.28 Asteptarea celor neprihaniti nu va fi decat bucurie, dar nadejdea celor rai va pieri. 10.29 Calea Domnului este un zid de aparare pentru cel nevinovat, dar este o topenie pentru cei ce fac raul. 10.30 Cel neprihanit nu se va clatina niciodata, dar cei rai nu vor locui in tara. 10.31 Gura celui neprihanit scoate intelepciune, dar limba stricata va fi nimicita. 10.32 Buzele celui neprihanit stiu sa vorbeasca lucruri placute, dar gura celor rai spune rautati.
11.1 Cumpana inselatoare este urata Domnului, dar cantareala dreapta Ii este placuta. 11.2 Cand vine mandria, vine si rusinea; dar intelepciunea este cu cei smeriti. 11.3 Neprihanirea oamenilor cinstiti ii carmuieste fara teama, dar vicleniile celor stricati le aduc pieirea. 11.4 In ziua maniei, bogatia nu slujeste la nimic; dar neprihanirea izbaveste de la moarte. 11.5 Nevinovatia omului fara prihana ii netezeste calea, dar cel rau cade prin insasi rautatea lui. 11.6 Nevinovatia oamenilor fara prihana ii scapa, dar cei rai sunt prinsi de rautatea lor. 11.7 La moartea celui rau, ii piere nadejdea, si asteptarea oamenilor nelegiuiti este nimicita. 11.8 Cel neprihanit este scapat din stramtoare, si cel rau ii ia locul. 11.9 Cu gura lui omul nelegiuit pierde pe aproapele sau, dar cei neprihaniti sunt scapati prin stiinta. 11.10 Cand le merge bine celor neprihaniti, toata cetatea se bucura; si cand pier cei rai, toti striga de veselie. 11.11 Cetatea se inalta prin binecuvantarea oamenilor fara prihana, dar este surpata prin gura celor rai. 11.12 Cine defaima pe aproapele sau este fara minte, dar omul cu pricepere primeste si tace. 11.13 Cine umbla cu barfe da pe fata lucruri ascunse, dar sufletul credincios tine ce i s-a incredintat. 11.14 Cand nu este chibzuinta, poporul cade; dar biruinta vine prin marele numar de sfetnici. 11.15 Cui se pune chezas pentru altul, ii merge rau, dar cine se teme sa se puna chezas este linistit. 11.16 O femeie placuta capata cinste, si cei asupritori capata bogatie. 11.17 Omul milostiv isi face bine sufletului sau, dar omul fara mila isi tulbura insasi carnea lui. 11.18 Cel rau dobandeste un castig inselator, dar cel ce seamana neprihanirea are o adevarata plata. 11.19 Adevarata neprihanire duce la viata, dar cel ce urmareste raul gaseste moartea. 11.20 Cei cu inima stricata sunt o scarba inaintea Domnului, dar cei ce umbla fara prihana Ii sunt placuti. 11.21 Hotarat: cel rau nu va ramane nepedepsit, dar samanta celor neprihaniti va fi scapata. 11.22 Femeia frumoasa si fara minte este ca un inel de aur pus in ratul unui porc. 11.23 Dorinta celor neprihaniti este numai bine; dar asteptarea celor rai este numai manie. 11.24 Unul, care da cu mana larga, ajunge mai bogat; si altul, care economiseste prea mult, nu face decat sa saraceasca. 11.25 Sufletul binefacator va fi saturat, si cel ce uda pe altii va fi udat si el. 11.26 Cine opreste graul este blestemat de popor, dar pe capul celui ce-l vinde vine binecuvantarea. 11.27 Cine urmareste binele, isi castiga bunavointa, dar cine urmareste raul este atins de el. 11.28 Cine se increde in bogatii va cadea, dar cei neprihaniti vor inverzi ca frunzisul. 11.29 Cine isi tulbura casa va mosteni vant, si nebunul va fi robul omului intelept! 11.30 Rodul celui neprihanit este un pom de viata, si cel intelept castiga suflete. 11.31 Iata, cel neprihanit este rasplatit pe pamant; cu cat mai mult cel rau si pacatos!
12.1 Cine iubeste certarea, iubeste stiinta; dar cine uraste mustrarea, este prost. 12.2 Omul de bine capata bunavointa Domnului, dar Domnul osandeste pe cel plin de rautate. 12.3 Omul nu se intareste prin rautate, dar radacina celor neprihaniti nu se va clatina. 12.4 O femeie cinstita este cununa barbatului ei, dar cea care-i face rusine este ca putregaiul in oasele lui. 12.5 Gandurile celor neprihaniti nu sunt decat dreptate, dar sfaturile celor rai nu sunt decat inselaciune. 12.6 Cuvintele celor rai sunt niste curse ca sa verse sange, dar gura celor fara prihana ii izbaveste. 12.7 Cei rai sunt rasturnati, si nu mai sunt, dar casa celor neprihaniti ramane in picioare! 12.8 Un om este pretuit dupa masura priceperii lui, dar cel cu inima stricata este dispretuit. 12.9 Mai bine sa fii intr-o stare smerita si sa ai o sluga, decat sa faci pe fudulul si sa n-ai ce manca. 12.10 Cel neprihanit se indura de vite, dar inima celui rau este fara mila. 12.11 Cine-si lucreaza ogorul va avea belsug de paine, dar cine umbla dupa lucruri de nimic este fara minte. 12.12 Cel rau pofteste prada celor nelegiuiti, dar radacina celor neprihaniti rodeste. 12.13 In pacatuirea cu buzele este o cursa primejdioasa, dar cel neprihanit scapa din bucluc. 12.14 Prin rodul gurii te saturi de bunatati, si fiecare primeste dupa lucrul mainilor lui. 12.15 Calea nebunului este fara prihana in ochii lui, dar inteleptul asculta sfaturile. 12.16 Nebunul indata isi da pe fata mania, dar inteleptul ascunde ocara. 12.17 Cine spune adevarul face o marturisire dreapta, dar martorul mincinos vorbeste inselaciune. 12.18 Cine vorbeste in chip usuratic, raneste ca strapungerea unei sabii, dar limba inteleptilor aduce vindecare. 12.19 Buza care spune adevarul este intarita pe vecie, dar limba mincinoasa nu sta decat o clipa. 12.20 Inselatoria este in inima celor ce cugeta raul, dar bucuria este pentru cei ce sfatuiesc la pace. 12.21 Nici o nenorocire nu se intampla celui neprihanit, dar cei rai sunt napaditi de rele. 12.22 Buzele mincinoase sunt urate Domnului, dar cei ce lucreaza cu adevar ii sunt placuti. 12.23 Omul intelept iti ascunde stiinta, dar inima nebunilor vesteste nebunia. 12.24 Mana celor harnici va stapani, dar mana lenesa va plati bir. 12.25 Nelinistea din inima omului il doboara, dar o vorba buna il inveseleste. 12.26 Cel neprihanit arata prietenului sau calea cea buna, dar calea celor rai ii duce in ratacire. 12.27 Lenesul nu-si frige vanatul, dar comoara de pret a unui om este munca. 12.28 Pe cararea neprihanirii este viata, si pe drumul insemnat de ea nu este moarte.
13.1 Un fiu intelept asculta invatatura tatalui sau, dar batjocoritorul n-asculta mustrarea. 13.2 Prin rodul gurii ai parte de bine, dar cei stricati au parte de silnicie. 13.3 Cine-si pazeste gura, isi pazeste sufletul; cine-si deschide buzele mari alearga spre pieirea lui. 13.4 Lenesul doreste mult, si totusi, n-are nimic, dar cei harnici se satura. 13.5 Cel neprihanit uraste cuvintele mincinoase, dar cel rau se face urat si se acopera de rusine. 13.6 Neprihanirea pazeste pe cel nevinovat, dar rautatea aduce pierzarea pacatosului. 13.7 Unul face pe bogatul, si n-are nimic, altul face pe saracul, si are totusi mari avutii, 13.8 Omul cu bogatia lui isi rascumpara viata, dar saracul n-asculta mustrarea. 13.9 Lumina celor neprihaniti arde voioasa, dar candela celor rai se stinge. 13.10 Prin mandrie se atata numai certuri, dar intelepciunea este cu cel ce asculta sfaturile. 13.11 Bogatia castigata fara truda scade, dar ce se strange incetul cu incetul, creste. 13.12 O nadejde amanata imbolnaveste inima, dar o dorinta implinita este un pom de viata. 13.13 Cine nesocoteste Cuvantul Domnului se pierde, dar cine se teme de porunca este rasplatit. 13.14 Invatatura inteleptului este un izvor de viata, ca sa abata pe om din cursele mortii. 13.15 O minte sanatoasa castiga bunavointa, dar calea celor stricati este pietroasa. 13.16 Orice om chibzuit lucreaza cu cunostinta, dar nebunul isi da la iveala nebunia. 13.17 Un sol rau cade in nenorocire, dar un sol credincios aduce tamaduire. 13.18 Saracia si rusinea sunt partea celui ce leapada certarea, dar cel ce ia seama la mustrare este pus in cinste. 13.19 Implinirea unei dorinte este dulce sufletului, dar celor nebuni le este urat sa se lase de rau. 13.20 Cine umbla cu inteleptii se face intelept, dar cui ii place sa se insoteasca cu nebunii o duce rau. 13.21 Nenorocirea urmareste pe cei ce pacatuiesc, dar cei neprihaniti vor fi rasplatiti cu fericire. 13.22 Omul de bine lasa mostenitori pe copiii copiilor sai, dar bogatiile pacatosului sunt pastrate pentru cel neprihanit. 13.23 Ogorul pe care-l desteleneste saracul da o hrana imbelsugata, dar multi pier din pricina nedreptatii lor. 13.24 Cine cruta nuiaua, uraste pe fiul sau, dar cine-l iubeste, il pedepseste indata. 13.25 Cel neprihanit mananca pana se satura, dar pantecele celor rai duce lipsa.
14.1 Femeia inteleapta isi zideste casa, iar femeia nebuna o darama cu insesi mainile ei. 14.2 Cine umbla cu neprihanire, se teme de Domnul, dar cine apuca pe cai strambe, Il nesocoteste. 14.3 In gura nebunului este o nuia pentru mandria lui, dar pe intelepti ii pazesc buzele lor. 14.4 Unde nu sunt boi, ieslea ramane goala, dar puterea boilor aduce belsug de roade. 14.5 Un martor credincios nu minte, dar un martor mincinos spune minciuni. 14.6 Batjocoritorul cauta intelepciunea si n-o gaseste, dar pentru omul priceput stiinta este lucru usor. 14.7 Departeaza-te de nebun, caci nu pe buzele lui vei gasi stiinta. 14.8 Intelepciunea omului chibzuit il face sa vada pe ce cale sa mearga, dar nebunia celor nesocotiti ii inseala pe ei insisi. 14.9 Cei nesocotiti glumesc cu pacatul, dar intre cei fara prihana este bunavointa. 14.10 Inima isi cunoaste necazurile, si nici un strain nu se poate amesteca in bucuria ei. 14.11 Casa celor rai va fi nimicita, dar cortul celor fara prihana va inflori. 14.12 Multe cai pot parea bune omului, dar la urma se vad ca duc la moarte. 14.13 De multe ori chiar in mijlocul rasului inima poate fi mahnita, si bucuria poate sfarsi prin necaz. 14.14 Cel cu inima ratacita se satura de caile lui, si omul de bine se satura si el de ce este in el. 14.15 Omul lesne crezator crede orice vorba, dar omul chibzuit ia seama bine cum merge. 14.16 Inteleptul se teme si se abate de la rau, dar nesocotitul este ingamfat si fara frica. 14.17 Cine este iute la manie face prostii, si omul plin de rautate se face urat. 14.18 Cei prosti au parte de nebunie, dar oamenii chibzuiti sunt incununati cu stiinta. 14.19 Cei rai se pleaca inaintea celor buni, si cei nelegiuiti inaintea portilor celui neprihanit. 14.20 Saracul este urat chiar si de prietenul sau, dar bogatul are foarte multi prieteni. 14.21 Cine dispretuieste pe aproapele sau face un pacat, dar ferice de cine are mila de cei nenorociti. 14.22 In adevar cei ce gandesc raul se ratacesc. dar cei ce gandesc binele lucreaza cu bunatate si credinciosie. 14.23 Oriunde se munceste este si castig, dar oriunde numai se vorbeste, este lipsa. 14.24 Bogatia este o cununa pentru cei intelepti, dar cei nesocotiti n-au altceva decat nebunie. 14.25 Martorul care spune adevarul scapa suflete, dar cel inselator spune minciuni. 14.26 Cine se teme de Domnul are un sprijin tare in El, si copiii lui au un loc de adapost la El. 14.27 Frica de Domnul este un izvor de viata, ea ne fereste de cursele mortii. 14.28 Multimea poporului este slava imparatului, lipsa poporului este pieirea voievodului. 14.29 Cine este incet la manie are multa pricepere, dar cine se aprinde iute, face multe prostii. 14.30 O inima linistita este viata trupului, dar pizma este putrezirea oaselor. 14.31 Cine asupreste pe sarac, batjocoreste pe Ziditorul sau, dar cine are mila de cel lipsit, cinsteste pe Ziditorul sau. 14.32 Cel rau este doborat de rautatea lui, dar cel neprihanit chiar si la moarte trage nadejde. 14.33 Intelepciunea se odihneste intr-o inima priceputa, dar in mijlocul celor nesocotiti ea se da de gol. 14.34 Neprihanirea inalta pe un popor, dar pacatul este rusinea popoarelor. 14.35 Un imparat are placere de un slujitor chibzuit, dar pe cel de ocara, il atinge mania lui.
15.1 Un raspuns bland potoleste mania, dar o vorba aspra atata mania. 15.2 Limba inteleptilor da stiinta placuta, dar gura nesocotitilor improasca nebunie. 15.3 Ochii Domnului sunt in orice loc, ei vad pe cei rai si pe cei buni. 15.4 Limba dulce este un pom de viata, dar limba stricata zdrobeste sufletul. 15.5 Nesocotitul dispretuieste invatatura tatalui sau, dar cine ia seama la mustrare ajunge intelept. 15.6 In casa celui neprihanit este mare belsug, dar in castigurile celui rau este tulburare. 15.7 Buzele inteleptilor seamana stiinta, dar inima celor nesocotiti este stricata. 15.8 Jertfa celor rai este o scarba inaintea Domnului, dar rugaciunea celor fara prihana Ii este placuta. 15.9 Calea celui rau este urata Domnului, dar El iubeste pe cel ce umbla dupa neprihanire. 15.10 Cine paraseste cararea este aspru pedepsit, si cine uraste mustrarea va muri. 15.11 Locuinta mortilor si Adancul sunt cunoscute Domnului, cu cat mai mult inimile oamenilor! 15.12 Batjocoritorului nu-i place sa fie mustrat, de aceea nu se duce la cei intelepti. 15.13 O inima vesela insenineaza fata; dar cand inima este trista, duhul este mahnit. 15.14 Inima celor priceputi cauta stiinta, dar gura nesocotitilor gaseste placere in nebunie. 15.15 Toate zilele celui nenorocit sunt rele, dar cel cu inima multumita are un ospat necurmat. 15.16 Mai bine putin, cu frica de Domnul, decat o mare bogatie, cu tulburare! 15.17 Mai bine un pranz de verdeturi, si dragoste, decat un bou ingrasat, si ura. 15.18 Un om iute la manie starneste certuri, dar cine este incet la manie potoleste neintelegerile. 15.19 Drumul lenesului este ca un hatis de spini, dar cararea celor fara prihana este netezita. 15.20 Un fiu intelept este bucuria tatalui sau, dar un om nesocotit dispretuieste pe mama sa. 15.21 Nebunia este o bucurie pentru cel fara minte, dar un om priceput merge pe drumul cel drept. 15.22 Planurile nu izbutesc, cand lipseste o adunare care sa chibzuiasca, dar izbutesc cand sunt multi sfetnici. 15.23 Omul are bucurie sa dea un raspuns cu gura lui, si ce buna este o vorba spusa la vreme potrivita! 15.24 Pentru cel intelept cararea vietii duce in sus, ca sa-l abata de la locuinta mortilor, care este jos. 15.25 Domnul surpa casa celor mandri, dar intareste hotarele vaduvei. 15.26 Gandurile rele sunt urate Domnului, dar cuvintele prietenoase sunt curate inaintea Lui. 15.27 Cel lacom de castig isi tulbura casa, dar cel ce uraste mita va trai. 15.28 Inima celui neprihanit se gandeste ce sa raspunda, dar gura celor rai improasca rautati. 15.29 Domnul Se departeaza de cei rai, dar asculta rugaciunea celor neprihaniti. 15.30 O privire prietenoasa inveseleste inima, o veste buna intareste oasele. 15.31 Urechea care ia aminte la invataturile care duc la viata, locuieste in mijlocul inteleptilor. 15.32 Cel ce leapada certarea isi dispretuieste sufletul, dar cel ce asculta mustrarea capata pricepere. 15.33 Frica de Domnul este scoala intelepciunii, si smerenia merge inaintea slavei.
16.1 Planurile pe care le face inima atarna de om, dar raspunsul pe care-l da gura vine de la Domnul. 16.2 Toate caile omului sunt curate in ochii lui, dar cel ce cerceteaza duhurile este Domnul. 16.3 Incredinteaza-ti lucrarile in mana Domnului, si iti vor izbuti planurile. 16.4 Domnul a facut toate pentru o tinta, chiar si pe cel rau pentru ziua nenorocirii. 16.5 Orice inima trufasa este o scarba inaintea Domnului; hotarat, ea nu va ramane nepedepsita. 16.6 Prin dragoste si credinciosie omul ispaseste nelegiuirea, si prin frica de Domnul se abate de la rau. 16.7 Cand sunt placute Domnului caile cuiva, ii face prieteni chiar si pe vrajmasii lui. 16.8 Mai bine putin, cu dreptate, decat mari venituri, cu strambatate. 16.9 Inima omului se gandeste pe ce cale sa mearga, dar Domnul ii indreapta pasii. 16.10 Hotarari dumnezeiesti sunt pe buzele imparatului, gura lui nu trebuie sa faca greseli cand judeca. 16.11 Cantarul si cumpana dreapta vin de la Domnul; toate greutatile de cantarit sunt lucrarea Lui. 16.12 Imparatilor le este scarba sa faca rau, caci prin neprihanire se intareste un scaun de domnie. 16.13 Buzele neprihanite sunt placute imparatilor, si ei iubesc pe cel ce vorbeste cu neprihanire. 16.14 Mania imparatului este un vestitor al mortii, dar un om intelept trebuie s-o potoleasca. 16.15 Seninatatea fetei imparatului este viata, si bunavointa lui este ca o ploaie de primavara. 16.16 Cu cat mai mult face castigarea intelepciunii decat a aurului! Cu cat este mai de dorit castigarea priceperii decat a argintului! 16.17 Calea oamenilor fara prihana este sa se fereasca de rau; acela isi pazeste sufletul, care vegheaza asupra caii sale. 16.18 Mandria merge inaintea pieirii, si trufia merge inainte caderii. 16.19 Mai bine sa fii smerit cu cei smeriti, decat sa imparti prada cu cei mandri. 16.20 Cine cugeta la Cuvantul Domnului, gaseste fericirea, si cine se increde in Domnul este fericit. 16.21 Cine are o inima inteleapta este numit priceput, dar dulceata buzelor mareste stiinta. 16.22 Intelepciunea este un izvor de viata pentru cine o are; dar pedeapsa nebunilor este nebunia lor. 16.23 Cine are o inima inteleapta, isi arata intelepciunea cand vorbeste, si mereu se vad invataturi noi pe buzele lui. 16.24 Cuvintele prietenoase sunt ca un fagur de miere, dulci pentru suflet, si sanatoase pentru oase. 16.25 Multe cai i se par bune omului, dar la urma duc la moarte. 16.26 Cine munceste, pentru el munceste, caci foamea lui il indeamna la lucru. 16.27 Omul stricat pregateste nenorocirea, si pe buzele lui este ca un foc aprins. 16.28 Omul neastamparat starneste certuri, si paratorul dezbina pe cei mai buni prieteni. 16.29 Omul asupritor amageste pe aproapele sau, si-l duce pe o cale, care nu este buna. 16.30 Cine inchide ochii, ca sa se dedea la ganduri stricate, cine-si musca buzele, a si savarsit raul. 16.31 Perii albi sunt o cununa de cinste, ea se gaseste pe calea neprihanirii. 16.32 Cel incet la manie pretuieste mai mult decat un viteaz, si cine este stapan pe sine pretuieste mai mult decat cine cucereste cetati. 16.33 Se arunca sortul in poala hainei, dar orice hotarare vine de la Domnul.
17.1 Mai bine o bucata de paine uscata, cu pace, decat o casa plina de carnuri, cu cearta! 17.2 Un argat cu minte stapaneste peste fiul care face rusine, si va imparti mostenirea cu fratii lui. 17.3 Tigaia lamureste argintul, si cuptorul lamureste aurul; dar Cel ce incearca inimile, este Domnul. 17.4 Cel rau asculta cu luare aminte la buza nelegiuita, si mincinosul pleaca urechea la limba nimicitoare. 17.5 Cine isi bate joc de sarac, isi bate joc de Cel ce l-a facut; cine se bucura de o nenorocire, nu va ramane nepedepsit. 17.6 Copiii copiilor sunt cununa batranilor, si parintii sunt slava copiilor lor. 17.7 Cuvintele alese nu se potrivesc in gura unui nebun; cu cat mai putin cuvintele mincinoase in gura unui om de vita aleasa! 17.8 Darurile par o piatra scumpa in ochii celor ce le primesc: ori incotro se intorc, izbandesc. 17.9 Cine acopera o greseala, cauta dragostea, dar cine o pomeneste mereu in vorbirile lui, dezbina pe prieteni. 17.10 O mustrare patrunde mai mult pe omul priceput, decat o suta de lovituri pe cel nebun. 17.11 Cel rau nu cauta decat rascoala, dar un sol fara mila va fi trimis impotriva lui. 17.12 Mai bine sa intalnesti o ursoaica jefuita de puii ei, decat un nebun in timpul nebuniei lui. 17.13 Celui ce intoarce rau pentru bine, nu-i va parasi raul casa. 17.14 Inceputul unei certe este ca slobozirea unor ape; de aceea, curma cearta inainte de a se inteti. 17.15 Cel ce iarta pe vinovat si osandeste pe cel nevinovat, sunt amandoi o scarba inaintea Domnului. 17.16 La ce slujeste argintul in mana nebunului? Sa cumpere intelepciunea? Dar n-are minte. 17.17 Prietenul adevarat iubeste oricand, si in nenorocire ajunge ca un frate. 17.18 Omul fara minte da chezasie, se pune chezas pentru aproapele sau. 17.19 Cine iubeste certurile iubeste pacatul, si cine-si zideste poarta prea inalta, isi cauta pieirea. 17.20 Cel cu inima prefacuta nu gaseste fericirea, si cel cu limba stricata cade in nenorocire. 17.21 Cine da nastere unui nebun va avea intristare, si tatal unui nebun nu poate sa se bucure. 17.22 O inima vesela este un bun leac, dar un duh mahnit usuca oasele. 17.23 Cel rau primeste daruri pe ascuns, ca sa suceasca si caile dreptatii. 17.24 Intelepciunea este in fata omului priceput, dar ochii nebunului o cauta la capatul pamantului. 17.25 Un fiu nebun aduce necaz tatalui sau, si amaraciune celei ce l-a nascut. 17.26 Nu este bine sa osandesti pe cel neprihanit la o gloaba, nici sa lovesti pe cei de neam ales din pricina neprihanirii lor. 17.27 Cine isi infraneaza vorbele, cunoaste stiinta, si cine are duhul potolit este un om priceput. 17.28 Chiar si un prost ar trece de intelept daca ar tacea, si de priceput daca si-ar tine gura.
18.1 Cel ursuz cauta ce-i place lui, se supara de orice lucru bun. 18.2 Nebunului nu-i este de invatatura, ci vrea sa arate ce stie el. 18.3 Cand vine cel rau, vine si dispretul; si o data cu rusinea, vine si ocara. 18.4 Cuvintele gurii unui om sunt ca niste ape adanci; izvorul intelepciunii este ca un suvoi care curge intr-una. 18.5 Nu este bine sa ai in vedere fata celui rau, ca sa nedreptatesti pe cel neprihanit la judecata. 18.6 Vorbele nebunului aduc cearta, si gura lui injura pana starneste lovituri. 18.7 Gura nebunului ii aduce pieirea, si buzele ii sunt o cursa pentru suflet. 18.8 Cuvintele barfitorului sunt ca prajiturile: aluneca pana in fundul maruntaielor. 18.9 Cine se leneveste in lucrul lui este frate cu cel ce nimiceste. 18.10 Numele Domnului este un turn tare; cel neprihanit fuge in el, si sta la adapost. 18.11 Averea este o cetate intarita pentru cel bogat; in inchipuirea lui, ea este un zid inalt. 18.12 Inainte de pieire, inima omului se ingamfa, dar smerenia merge inaintea slavei. 18.13 Cine raspunde fara sa fi ascultat, face o prostie si isi trage rusinea. 18.14 Duhul omului il sprijineste la boala; dar duhul doborat de intristare, cine-l va ridica? 18.15 O inima priceputa dobandeste stiinta, si urechea celor intelepti cauta stiinta. 18.16 Darurile unui om ii fac loc, si-i deschid intrarea inaintea celor mari. 18.17 Cel care vorbeste intai in pricina lui, pare ca are dreptate, dar vine celalalt, si-l ia la cercetare. 18.18 Sortul pune capat neintelegerilor, si hotaraste intre cei puternici. 18.19 Fratii nedreptatiti sunt mai greu de castigat decat o cetate intarita, si certurile lor sunt tot asa de greu de inlaturat ca zavoarele unei case imparatesti. 18.20 Din rodul gurii lui isi satura omul trupul, din venitul buzelor lui se satura. 18.21 Moartea si viata sunt in puterea limbii; oricine o iubeste, ii va manca roadele. 18.22 Cine gaseste o nevasta buna, gaseste fericirea; este un har pe care-l capata de la Domnul. 18.23 Saracul vorbeste rugandu-se, dar bogatul raspunde cu asprime. 18.24 Cine isi face multi prieteni, ii face spre nenorocirea lui, dar este un prieten care tine mai mult la tine decat un frate.
19.1 Mai mult pretuieste saracul, care umbla in neprihanirea lui, decat un bogat cu buze stricate si nebun. 19.2 Lipsa de stiinta este o paguba pentru cineva, si cine alearga neghiobeste inainte, o nimereste rau. 19.3 Nebunia omului ii suceste calea, si apoi carteste impotriva Domnului cu inima lui. 19.4 Bogatia aduce un mare numar de prieteni, dar saracul este parasit de prietenul lui. 19.5 Martorul mincinos nu ramane nepedepsit, si cel ce spune minciuni nu va scapa. 19.6 Omul darnic are multi lingusitori, si toti sunt prieteni cu cel ce da daruri. 19.7 Toti fratii saracului il urasc; cu cat mai mult se departeaza prietenii lui de el! El se indreapta spre ei cu vorbe rugatoare, dar ei se fac nevazuti. 19.8 Cine capata intelepciune, isi iubeste sufletul; cine pastreaza priceperea, gaseste fericirea. 19.9 Martorul mincinos nu ramane nepedepsit, si cel ce spune minciuni va pieri, 19.10 Unui nebun nu-i sta bine sa traiasca in desfatari, cu atat mai putin unui rob sa stapaneasca peste voievozi. 19.11 Intelepciunea face pe om rabdator, si este o cinste pentru el sa uite greselile. 19.12 Mania imparatului este ca racnetul unui leu, si bunavointa lui este ca roua pe iarba. 19.13 Un fiu nebun este o nenorocire pentru tatal sau, si o nevasta galcevitoare este ca o streasina de pe care picura intr-una. 19.14 Casa si averea le mostenim de la parinti, dar o nevasta priceputa este un dar de la Domnul. 19.15 Lenea te cufunda intr-un somn adanc, si sufletul molatic sufera de foame. 19.16 Cine pazeste porunca, isi pazeste sufletul; cine nu vegheaza asupra caii sale, va muri. 19.17 Cine are mila de sarac, imprumuta pe Domnul, si El ii va rasplati binefacerea. 19.18 Pedepseste-ti fiul, caci tot mai este nadejde, dar nu dori sa-l omori. 19.19 Cel pe care-l apuca mania trebuie sa-si ia pedeapsa; caci daca-l scoti din ea, va trebui sa mai faci odata lucrul acesta. 19.20 Asculta sfaturile, si primeste invatatura, ca sa fii intelept pe viitor! 19.21 Omul face multe planuri in inima lui, dar hotararea Domnului, aceea se implineste. 19.22 Ceea ce face farmecul unui om este bunatatea lui; si mai mult pretuieste un sarac decat nu mincinos. 19.23 Frica de Domnul duce la viata, si cel ce o are, petrece noaptea satul, fara sa fie cercetat de nenorocire. 19.24 Lenesul isi vara mana in strachina, si n-o duce inapoi la gura. 19.25 Loveste pe batjocoritor, si prostul se va face intelept; mustra pe omul priceput, si va intelege stiinta. 19.26 Cine jefuieste pe tatal sau si izgoneste pe mama sa, este un fiu care aduce rusine si ocara. 19.27 Inceteaza, fiule, sa mai asculti invatatura, daca ea te departeaza de invataturile intelepte. 19.28 Un martor stricat isi bate joc de dreptate, si gura celor rai inghite nelegiuirea. 19.29 Pedepsele sunt pregatite pentru batjocoritori, si loviturile pentru spinarile nebunilor.
20.1 Vinul este batjocoritor, bauturile tari sunt galagioase; oricine se imbata cu ele nu este intelept. 20.2 Frica pe care o insufla imparatul este ca racnetul unui leu, cine il supara, pacatuieste impotriva sa insusi. 20.3 Este o cinste pentru om sa se fereasca de certuri; dar orice nebun se lasa stapanit de aprindere. 20.4 Toamna, lenesul nu ara; la secerat, ar vrea sa stranga roade, dar nu este nimic! 20.5 Sfaturile in inima omului sunt ca niste ape adanci, dar omul priceput stie sa scoata din ele. 20.6 Multi oameni isi trambiteaza bunatatea; dar cine poate gasi un om credincios? 20.7 Cel neprihanit umbla in neprihanirea lui; ferice de copiii lui dupa el! 20.8 Imparatul, care sta pe scaunul de domnie al dreptatii, risipeste orice rau cu privirea lui. 20.9 Cine poate zice: Mi-am curatit inima, sunt curat de pacatul meu? 20.10 Doua feluri de greutati si doua feluri de masuri, sunt o scarba inaintea Domnului. 20.11 Copilul lasa sa se vada inca din faptele lui daca purtarea lui va fi curata si fara prihana. 20.12 Urechea care aude, si ochiul care vede, si pe una si pe celalalt, Domnul le-a facut. 20.13 Nu iubi somnul, caci vei ajunge sarac; deschide ochii, si te vei satura de paine. 20.14 Rau! Rau! zice cumparatorul, si plecand, se fericeste. 20.15 Este aur si sunt multe margaritare; dar buzele intelepte sunt un lucru scump. 20.16 Ia-i haina, caci s-a pus chezas pentru altul; si tine-l zalog pentru altii. 20.17 Painea minciunii este dulce omului, dar mai pe urma gura ii este plina de pietris. 20.18 Planurile se pun la cale prin sfat! Fa razboiul cu chibzuinta. 20.19 Cine umbla cu barfe da pe fata lucrurile ascunse; si cu cel ce nu-si poate tine gura sa nu te amesteci. 20.20 Daca cineva blestema pe tatal sau si pe mama sa, i se va stinge lumina in mijlocul intunericului. 20.21 O mostenire repede castigata de la inceput, nu va fi binecuvantata la sfarsit. 20.22 Nu zice: Ii voi intoarce eu raul! Nadajduieste in Domnul, si El te va ajuta. 20.23 Domnul uraste doua feluri de greutati, si cantarul mincinos nu este un lucru bun. 20.24 Domnul indreapta pasii omului, dar ce intelege omul din calea sa? 20.25 Este o cursa pentru om sa faca in pripa o fagaduinta sfanta, si abia dupa ce a facut juruinta sa se gandeasca. 20.26 Un imparat intelept vantura pe cei rai, si trece cu roata peste ei. 20.27 Suflarea omului este o lumina a Domnului, care patrunde pana in fundul maruntaielor. 20.28 Bunatatea si credinciosia pazesc pe imparat, si el isi intareste scaunul de domnie prin bunatate. 20.29 Slava tinerilor este taria, dar podoaba batranilor sunt perii albi. 20.30 Mijloacele de vindecare pentru cel rau sunt bataile si vanataile pana la rana.
21.1 Inima imparatului este ca un rau de apa in mana Domnului, pe care il indreapta incotro vrea. 21.2 Omul socoteste ca toate caile lui sunt fara prihana, dar Cel ce cerceteaza inimile este Domnul. 21.3 A face dreptate si judecata, este mai placut Domnului decat jertfele. 21.4 Privirile trufase si inima ingamfata, aceasta candela a celor rai, nu este decat pacat. 21.5 Planurile omului harnic nu duc decat la belsug, dar cel ce lucreaza cu graba n-ajunge decat la lipsa. 21.6 Comorile castigate cu o limba mincinoasa sunt o desertaciune care fuge, si ele duc la moarte. 21.7 Silnicia celor rai ii matura, pentru ca nu vor sa faca ce este drept. 21.8 Cel vinovat merge pe cai sucite, dar cel nevinovat face ce este bine. 21.9 Mai bine sa locuiesti intr-un colt pe acoperis, decat cu o nevasta galcevitoare intr-o casa mare. 21.10 Sufletul celui rau doreste raul, semenul lui n-are nici o trecere inaintea lui. 21.11 Cand este pedepsit batjocoritorul, prostul se face intelept: si cand se da invatatura celui intelept, el capata stiinta. 21.12 Cel neprihanit se uita la casa celui rau, si vede ce repede sunt aruncati cei rai in nenorocire. 21.13 Cine isi astupa urechea la strigatul saracului, nici el nu va capata raspuns, cand va striga. 21.14 Un dar facut in taina potoleste mania, si o mita data pe ascuns potoleste cea mai puternica manie. 21.15 Este o bucurie pentru cel neprihanit sa faca ce este bine, dar pentru cei ce fac raul este o groaza. 21.16 Omul care se abate de la calea intelepciunii, se va odihni in adunarea celor morti. 21.17 Cine iubeste petrecerile va duce lipsa, si cine iubeste vinul si untdelemnul dresurilor nu se imbogateste. 21.18 Cel rau slujeste ca pret de rascumparare pentru cel neprihanit, si cel stricat, pentru oamenii fara prihana. 21.19 Mai bine sa locuiesti intr-un pamant pustiu, decat cu o nevasta galcevitoare si suparacioasa. 21.20 Comori de pret si untdelemn sunt in locuinta celui intelept, dar omul fara minte le risipeste. 21.21 Cine urmareste neprihanirea si bunatatea, gaseste viata, neprihanire si slava. 21.22 Inteleptul cucereste cetatea vitejilor, si doboara puterea in care se incredeau. 21.23 Cine isi pazeste gura si limba, isi scuteste sufletul de multe necazuri. 21.24 Cel mandru si trufas se cheama batjocoritor: el lucreaza cu aprinderea ingamfarii. 21.25 Poftele lenesului il omoara, pentru ca nu vrea sa lucreze cu mainile. 21.26 Toata ziua o duce numai in pofte: dar cel neprihanit da fara zgarcenie. 21.27 Jertfa celor rai este o scarba inaintea Domnului, cu cat mai mult cand o aduc cu ganduri nelegiuite. 21.28 Martorul mincinos va pieri, dar omul care asculta bine va vorbi totdeauna cu izbanda. 21.29 Cel rau ia o infatisare nerusinata, dar omul fara prihana isi imbunatateste calea. 21.30 Nici intelepciunea, nici priceperea, nici sfatul n-ajuta impotriva Domnului. 21.31 Calul este pregatit pentru ziua bataliei, dar biruinta este a Domnului.
22.1 Un nume bun este mai de dorit decat o bogatie mare, si a fi iubit pretuieste mai mult decat argintul si aurul. 22.2 Bogatul si saracul se intalnesc: Domnul i-a facut si pe unul si pe altul. 22.3 Omul chibzuit vede nenorocirea si se ascunde, dar cei prosti merg inainte si sunt pedepsiti. 22.4 Rasplata smereniei, a fricii de Domnul, este bogatia, slava si viata. 22.5 Spini si curse sunt pe calea omului stricat: cel ce-si pazeste sufletul se departeaza de ele. 22.6 Invata pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, si cand va imbatrani, nu se va abate de la ea. 22.7 Bogatul stapaneste peste cei saraci, si cel ce ia cu imprumut, este robul celui ce-i da cu imprumut. 22.8 Cine seamana nelegiuire, nelegiuire va secera, si nuiaua nelegiuirii lui este gata. 22.9 Omul milostiv va fi binecuvantat, pentru ca da saracului din painea lui. 22.10 Izgoneste pe batjocoritor, si cearta se va sfarsi, neintelegerile si ocarile vor inceta. 22.11 Cine iubeste curatia inimii, si are bunavointa pe buze, este prieten cu imparatul. 22.12 Ochii Domnului pazesc pe cel ce are stiinta, dar infrunta cuvintele celui stricat. 22.13 Lenesul zice: Afara este un leu, care m-ar putea ucide pe ulita! 22.14 Gura curvelor este o groapa adanca; pe cine vrea sa-l pedepseasca Domnul, acela cade in ea. 22.15 Nebunia este lipita de inima copilului, dar nuiaua certarii o va dezlipi de el. 22.16 Cine asupreste pe sarac ca sa-si mareasca avutia, va trebui sa dea si el altuia mai bogat si va duce lipsa. 22.17 Pleaca-ti urechea, si asculta cuvintele inteleptilor, si ia invatatura mea in inima. 22.18 Caci este bine sa le pastrezi inauntrul tau, si sa-ti fie toate deodata pe buze. 22.19 Pentru ca sa-ti pui increderea in Domnul, vreau sa te invat eu astazi, da, pe tine. 22.20 N-am asternut eu oare in scris pentru tine sfaturi si cugetari~ 22.21 ca sa te invat lucruri temeinice, cuvinte adevarate, ca sa raspunzi cu vorbe adevarate celui ce te trimite? 22.22 Nu despuia pe sarac, pentru ca este sarac, si nu asupri pe nenorocitul care sta la poarta! 22.23 Caci Domnul le va apara pricina lor, si va despuia viata celor ce-i despoaie. 22.24 Nu te imprieteni cu omul manios, si nu te insoti cu omul iute la manie~ 22.25 ca nu cumva sa te deprinzi cu cararile lui, si sa-ti ajunga o cursa pentru suflet. 22.26 Nu fi printre cei ce pun chezasii, printre cei ce dau zalog pentru datorii. 22.27 Caci daca n-ai cu ce sa platesti, pentru ce ai voi sa ti se ia patul de sub tine? 22.28 Nu muta hotarul cel vechi, pe care l-au asezat parintii tai. 22.29 Daca vezi un om iscusit in lucrul lui, acela poate sta langa imparati, nu langa oamenii de rand.
23.1 Daca stai la masa la unul din cei mari, ia seama ce ai dinainte: 23.2 pune-ti un cutit in gat, daca esti prea lacom. 23.3 Nu pofti mancarurile lui alese, caci sunt o hrana inselatoare. 23.4 Nu te chinui ca sa te imbogatesti, nu-ti pune priceperea in aceasta. 23.5 Abia ti-ai aruncat ochii spre ea si nu mai este; caci bogatia isi face aripi, si, ca vulturul, isi ia zborul spre ceruri. 23.6 Nu manca painea celui pizmas, si nu pofti mancarurile lui alese~ 23.7 caci el este ca unul care isi face socotelile in suflet. Mananca si bea, iti va zice el; dar inima lui nu este cu tine. 23.8 Bucata pe care ai mancat-o, o vei varsa, si cuvintele placute pe care le vei spune, sunt pierdute. 23.9 Nu vorbi la urechea celui nebun, caci el nesocoteste cuvintele tale intelepte. 23.10 Nu muta hotarul vaduvei, si nu intra in ogorul orfanilor~ 23.11 caci razbunatorul lor este puternic: El le va apara pricina impotriva ta. 23.12 Deschide-ti inima la invatatura, si urechile la cuvintele stiintei. 23.13 Nu cruta copilul de mustrare, caci daca-l vei lovi cu nuiaua, nu va muri. 23.14 Lovindu-l cu nuiaua, ii scoti sufletul din locuinta mortilor. 23.15 Fiule, daca-ti va fi inima inteleapta, inima mea se va bucura; 23.16 si inauntrul meu se va inveseli, cand buzele tale vor spune ce este bine. 23.17 Sa nu-ti pizmuiasca inima pe cei pacatosi, ci sa aiba totdeauna frica de Domnul; 23.18 caci este o rasplata, si nu ti se va taia nadejdea. 23.19 Asculta, fiule, si fii intelept; indreapta-ti inima pe calea cea dreapta. 23.20 Nu fi printre cei ce beau vin, nici printre cei ce se imbuiba cu carne. 23.21 Caci betivul si cel ce se deda la imbuibare saracesc, si atipirea te face sa porti zdrente. 23.22 Asculta pe tatal tau, care te-a nascut, si nu nesocoti pe mama ta, cand a imbatranit. 23.23 Cumpara adevarul, si nu-l vinde, intelepciunea, invatatura si priceperea. 23.24 Tatal celui neprihanit se inveseleste, si cel ce da nastere unui intelept se bucura. 23.25 Sa se bucure tatal tau si mama ta, sa se inveseleasca cea care te-a nascut. 23.26 Fiule, da-mi inima ta, si sa gaseasca placere ochii tai in caile Mele. 23.27 Caci curva este o groapa adanca, si straina o fantana stramta. 23.28 Ea pandeste ca un hot, si mareste intre oameni numarul celor stricati. 23.29 Ale cui sunt vaietele? Ale cui sunt oftarile? Ale cui sunt neintelegerile? Ale cui sunt plangerile? Ale cui sunt ranirile fara pricina? Ai cui sunt ochii rosii? 23.30 Ale celor ce intarzie la vin, si se duc sa goleasca paharul cu vin amestecat. 23.31 Nu te uita la vin cand curge rosu si face margaritare in pahar; el aluneca usor~ 23.32 dar pe urma ca un sarpe musca si inteapa ca un basilisc. 23.33 Ochii ti se vor uita dupa femeile altora, si inima iti va vorbi prostii. 23.34 Vei fi ca un om culcat in mijlocul marii, ca un om culcat pe varful unui catarg. 23.35 M-a lovit dar nu ma doare! M-a batut dar nu simt nimic! Cand ma voi trezi? Mai vreau vin!
24.1 Nu pizmui pe oamenii cei rai, si nu dori sa fii cu ei; 24.2 caci inima lor se gandeste la prapad, si buzele lor vorbesc nelegiuiri. 24.3 Prin intelepciune se inalta o casa, si prin pricepere se intareste; 24.4 prin stiinta se umplu camarile ei de toate bunatatile de pret si placute. 24.5 Un om intelept este plin de putere, si cel priceput isi oteleste vlaga. 24.6 Caci prin masuri chibzuite castigi batalia, si prin marele numar al sfetnicilor ai biruinta. 24.7 Intelepciunea este prea inalta pentru cel nebun: el nu va deschide gura la judecata. 24.8 Cine se gandeste sa faca rau, se cheama un om plin de rautate. 24.9 Gandul celui nebun nu este decat pacat, si batjocoritorul este o scarba pentru oameni. 24.10 Daca slabesti in ziua necazului, mica iti este puterea. 24.11 Izbaveste pe cei tarati la moarte, si scapa pe cei ce sunt aproape sa fie junghiati. 24.12 Daca zici: Ah! n-am stiut! Crezi ca nu vede Cel ce cantareste inimile si Cel ce vegheaza asupra sufletului tau? Si nu va rasplati El fiecaruia dupa faptele lui? 24.13 Fiule, mananca miere, caci este buna, si fagurul de miere este dulce pentru cerul gurii tale. 24.14 Tot asa, si intelepciunea este buna pentru sufletul tau: daca o vei gasi, ai un viitor, si nu ti se va taia nadejdea. 24.15 Nu intinde curse, nelegiuitule, la locuinta celui neprihanit, si nu-i tulbura odihna. 24.16 Caci cel neprihanit de sapte ori cade, si se ridica, dar cei rai se prabusesc in nenorocire. 24.17 Nu te bucura de caderea vrajmasului tau, si sa nu ti se inveseleasca inima cand se poticneste el~ 24.18 ca nu cumva Domnul sa vada, sa nu-I placa, si sa-Si intoarca mania de la el. 24.19 Nu te mania din pricina celor ce fac rau, si nu pizmui pe cei rai! 24.20 Caci cel ce face raul n-are nici un viitor, si lumina celor rai se stinge. 24.21 Fiule, teme-te de Domnul si de imparatul; si sa nu te amesteci cu cei neastamparati! 24.22 Caci deodata le va veni pieirea, si cine poate sti sfarsitul amandurora! 24.23 Iata ce mai spun inteleptii: Nu este bine sa ai in vedere fata oamenilor in judecati. 24.24 Pe cine zice celui rau: Tu esti bun! il blestema popoarele, si-l urasc neamurile. 24.25 Dar celor ce judeca drept le merge bine, si o mare binecuvantare vine peste ei. 24.26 Un raspuns bun este ca un sarut pe buze. 24.27 Vezi-ti intai de treburi afara, ingrijeste de lucrul campului, si apoi apuca-te sa-ti zidesti casa. 24.28 Nu vorbi in chip usuratic impotriva aproapelui tau; ori ai vrea sa inseli cu buzele tale? 24.29 Nu zice: Cum mi-a facut el asa am sa-i fac si eu, ii vor rasplati dupa faptele lui! 24.30 Am trecut pe langa ogorul unui lenes, si pe langa via unui om fara minte. 24.31 Si era numai spini, acoperit de maracini, si zidul de piatra era prabusit. 24.32 M-am uitat bine si cu luare aminte, si am tras invatatura din ce am vazut. 24.33 Sa mai dorm putin, sa mai atipesc putin, sa mai incrucisez mainile putin ca sa ma odihnesc! 24.34 Si saracia vine peste tine pe neasteptate, ca un hot, si lipsa, ca un om inarmat.
25.1 Iata inca vreo cateva din Pildele lui Solomon, stranse de oamenii lui Ezechia, imparatul lui Iuda. 25.2 Slava lui Dumnezeu sta in ascunderea lucrurilor, dar slava imparatilor sta in cercetarea lucrurilor. 25.3 Inaltimea cerurilor, adancimea pamantului, si inima imparatilor sunt nepatrunse. 25.4 Scoate zgura din argint, si argintarul va face din el un vas ales. 25.5 Scoate si pe cel rau dinaintea imparatului, si scaunul lui de domnie se va intari prin neprihanire. 25.6 Nu te fali inaintea imparatului, si nu lua locul celor mari; 25.7 caci este mai bine sa ti se zica: Suie-te mai sus! decat sa fii pogorat inaintea voievodului pe care ti-l vad ochii. 25.8 Nu te grabi sa te iei la cearta, ca nu cumva la urma sa nu stii ce sa faci, cand te va lua la ocari aproapele tau. 25.9 Apara-ti pricina impotriva aproapelui tau, dar nu da pe fata taina altuia~ 25.10 ca nu cumva, afland-o cineva, sa te umple de rusine, si sa-ti iasa nume rau care sa nu se mai stearga. 25.11 Un cuvant spus la vremea potrivita, este ca niste mere de aur intr-un cosulet de argint. 25.12 Ca o veriga de aur si o podoaba de aur curat, asa este inteleptul care mustra, pentru o ureche ascultatoare. 25.13 Ca racoreala zapezii pe vremea secerisului, asa este un sol credincios pentru cel ce-l trimite: el invioreaza sufletul stapanului sau. 25.14 Ca norii si vantul fara ploaie, asa este un om care se lauda pe nedrept cu darniciile lui. 25.15 Prin rabdare se indupleca un voievod, si o limba dulce poate zdrobi oase. 25.16 Daca dai peste miere, nu manca decat atat cat iti ajunge, ca sa nu ti se scarbeasca si s-o versi din gura. 25.17 Calca rar in casa aproapelui tau, ca sa nu se sature de tine si sa te urasca. 25.18 Ca un buzdugan, ca o sabie si ca o sageata ascutita, asa este un om care face o marturisire mincinoasa impotriva aproapelui sau. 25.19 Ca un dinte stricat si ca un picior care schiopateaza, asa este increderea intr-un stricat la ziua necazului. 25.20 Ca unul care isi scoate haina pe o zi rece, sau varsa otet pe silitra, asa este cine canta cantece unei inimi in nenorocire. 25.21 Daca este flamand vrajmasul tau, da-i paine sa manance, daca-i este sete, da-i apa sa bea. 25.22 Caci facand asa, aduni carbuni aprinsi pe capul lui, si Domnul iti va rasplati. 25.23 Vantul de miazanoapte aduce ploaia, si limba clevetitoare aduce o fata mahnita. 25.24 Mai bine sa locuiesti intr-un colt pe acoperis, decat sa locuiesti intr-o casa mare cu o nevasta galcevitoare. 25.25 Ca apa proaspata pentru un om obosit, asa este o veste buna venita dintr-o tara departata. 25.26 Ca o fantana tulbure si ca un izvor stricat, asa este cel neprihanit care se clatina inaintea celui rau. 25.27 Nu este bine sa mananci multa miere: tot asa, nu este o cinste sa alergi dupa slava ta insuti. 25.28 Omul care nu este stapan pe sine, este ca o cetate surpata si fara ziduri.
26.1 Cum nu se potrivesc zapada vara, si ploaia in timpul secerisului, asa nu se potriveste slava pentru un nebun. 26.2 Cum sare vrabia incoace si incolo si cum zboara randunica, asa nu nimereste blestemul neintemeiat. 26.3 Biciul este pentru cal, fraul pentru magar, si nuiaua pentru spinarea nebunilor. 26.4 Nu raspunde nebunului dupa nebunia lui, ca sa nu semeni si tu cu el. 26.5 Raspunde insa nebunului dupa nebunia lui, ca sa nu se creada intelept. 26.6 Cel ce trimite o solie printr-un nebun, isi taie singur picioarele, si bea nedreptatea. 26.7 Cum sunt picioarele ologului, asa este si o vorba inteleapta in gura unor nebuni. 26.8 Cum ai pune o piatra in prastie, asa este cand dai marire unui nebun. 26.9 Ca un spin care vine in mana unui om beat, asa este o vorba inteleapta in gura nebunilor. 26.10 Ca un arcas care raneste pe toata lumea, asa este cel ce tocmeste pe nebuni si pe intaii veniti. 26.11 Cum se intoarce cainele la ce a varsat, asa se intoarce nebunul la nebunia lui. 26.12 Daca vezi un om care se crede intelept, poti sa ai mai multa nadejde pentru un nebun decat pentru el. 26.13 Lenesul zice: Afara este un leu, pe ulite este un leu! 26.14 Cum se invarteste usa pe tatanile ei, asa se invarteste lenesul in patul lui. 26.15 Lenesul isi vara mana in blid, si-i vine greu s-o duca iarasi la gura. 26.16 Lenesul se crede mai intelept decat sapte oameni care raspund cu judecata. 26.17 Un trecator care se amesteca intr-o cearta care nu-l priveste, este ca unul care apuca un caine de urechi. 26.18 Ca nebunul care arunca sageti aprinse si ucigatoare~ 26.19 asa este omul care inseala pe aproapele sau, si apoi zice: Am vrut doar sa glumesc! 26.20 Cand nu mai sunt lemne, focul se stinge; si cand nu mai este nici un clevetitor, cearta se potoleste. 26.21 Dupa cum carbunele face jaratic, si lemnul foc, tot asa si omul galcevitor aprinde cearta. 26.22 Cuvintele clevetitorului sunt ca niste prajituri, aluneca pana in fundul maruntaielor. 26.23 Ca zgura de argint pusa pe un ciob de pamant, asa sunt buzele aprinse si o inima rea. 26.24 Cel ce uraste se preface cu buzele lui, si inauntrul lui pregateste inselaciunea. 26.25 Cand iti vorbeste cu glas dulce, nu-l crede, caci sapte uraciuni sunt in inima lui. 26.26 Chiar daca-si ascunde ura in prefacatorie, totusi rautatea lui se va descoperi in adunare. 26.27 Cine sapa groapa altuia cade el in ea, si piatra se intoarce peste cel ce o pravaleste. 26.28 Limba mincinoasa uraste pe cei pe care-i doboara ea, si gura lingusitoare pregateste pieirea.
27.1 Nu te fali cu ziua de maine, caci nu stii ce poate aduce o zi. 27.2 Sa te laude altul, nu gura ta, un strain, nu buzele tale. 27.3 Piatra este grea, si nisipul este greu, dar supararea pe care o pricinuieste nebunul este mai grea decat amandoua. 27.4 Furia este fara mila si mania navalnica, dar cine poate sta impotriva geloziei? 27.5 Mai bine o mustrare pe fata decat o prietenie ascunsa. 27.6 Ranile facute de un prieten dovedesc credinciosia lui, dar sarutarile unui vrajmas sunt mincinoase. 27.7 Satulul calca in picioare fagurul de miere, dar pentru cel flamand toate amaraciunile sunt dulci. 27.8 Ca pasarea plecata din cuibul ei, asa este omul plecat din locul sau. 27.9 Cum inveseleste untdelemnul si tamaia inima, asa de dulci sunt sfaturile pline de dragoste ale unui prieten. 27.10 Nu parasi pe prietenul tau si pe prietenul tatalui tau, dar nu intra in casa fratelui tau in ziua necazului tau: mai bine un vecin aproape decat un frate departe. 27.11 Fiule, fii intelept, si inveseleste-mi inima, si atunci voi putea raspunde celui ce ma batjocoreste. 27.12 Omul chibzuit vede raul si se ascunde; dar prostii merg spre el si sunt pedepsiti. 27.13 Ia-i haina, caci s-a pus chezas pentru altul, ia-l zalog in locul unei straine. 27.14 Binecuvantarea aproapelui cu glas tare dis-de-dimineata, este privita ca un blestem. 27.15 O streasina, care picura necurmat intr-o zi de ploaie, si o nevasta galcevitoare sunt tot una. 27.16 Cine o opreste, parca opreste vantul, si parca tine untdelemnul in mana dreapta. 27.17 Dupa cum fierul ascute fierul, tot asa si omul atata mania altui om. 27.18 Cine ingrijeste de un smochin va manca din rodul lui, si cine-si pazeste stapanul va fi pretuit. 27.19 Cum raspunde in apa fata la fata, asa raspunde inima omului inimii omului. 27.20 Dupa cum locuinta mortilor si adancul nu se pot satura, tot asa nici ochii omului nu se pot satura. 27.21 Ce este tigaia pentru lamurirea argintului si cuptorul pentru lamurirea aurului: aceea este bunul nume pentru un om. 27.22 Pe nebun chiar daca l-ai pisa cu pisalogul in piua, in mijlocul grauntelor, nebunia tot n-ar iesi din el. 27.23 Ingrijeste bine de oile tale, si ia seama la turmele tale. 27.24 Caci nici o bogatie nu tine vesnic, si nici cununa nu ramane pe vecie. 27.25 Dupa ce se ridica fanul, se arata verdeata noua, si ierburile de pe munti sunt stranse. 27.26 Mieii sunt pentru imbracaminte, si tapii pentru plata ogorului; 27.27 laptele caprelor ti-ajunge pentru hrana ta, a casei tale, si pentru intretinerea slujnicelor tale.
28.1 Cel rau fuge fara sa fie urmarit, dar cel neprihanit indrazneste ca un leu tanar. 28.2 Cand este rascoala intr-o tara, sunt multi capi, dar cu un om priceput si incercat, domnia dainuieste. 28.3 Un om sarac care apasa pe cei obijduiti, este ca o rupere de nori care aduce lipsa de paine. 28.4 Cei ce parasesc legea, lauda pe cel rau, dar cei ce pazesc legea se manie pe el. 28.5 Oamenii dedati la rau nu inteleg ce este drept, dar cei ce cauta pe Domnul inteleg totul. 28.6 Mai mult pretuieste saracul care umbla in neprihanirea lui, decat bogatul care umbla pe cai sucite. 28.7 Cel ce pazeste legea, este un fiu priceput, dar cel ce umbla cu cei desfranati face rusine tatalui sau. 28.8 Cine isi inmulteste avutiile prin dobanda si camata, le strange pentru cel ce are mila de saraci. 28.9 Daca cineva isi intoarce urechea ca sa n-asculte legea, chiar si rugaciunea lui este o scarba. 28.10 Cine rataceste pe oamenii fara prihana pe calea cea rea, cade in groapa pe care a sapat-o, dar oamenii fara prihana mostenesc fericirea. 28.11 Omul bogat se crede intelept, dar saracul care este priceput il cerceteaza. 28.12 Cand biruiesc cei neprihaniti, este o mare slava, dar cand se inalta cei rai, fiecare se ascunde. 28.13 Cine isi ascunde faradelegile, nu propaseste, dar cine le marturiseste si se lasa de ele, capata indurare. 28.14 Ferice de omul care se teme necontenit, dar cel ce-si impietreste inima cade in nenorocire. 28.15 Ca un leu care racneste si ca un urs flamand, asa este cel rau care stapaneste peste un popor sarac. 28.16 Un voievod fara pricepere isi inmulteste faptele de asuprire, dar cel ce uraste lacomia isi lungeste zilele. 28.17 Un om al carui cuget este incarcat cu sangele altuia, fuge pana la groapa: nimeni sa nu-l opreasca. 28.18 Cine umbla in neprihanire, gaseste mantuirea, dar cine umbla pe doua cai strambe cade intr-o groapa. 28.19 Cine isi lucreaza campul are belsug de paine, dar cine alearga dupa lucruri de nimic are belsug de saracie. 28.20 Un om credincios este napadit de binecuvantari, dar cel ce vrea sa se imbogateasca repede nu ramane nepedepsit. 28.21 Nu este bine sa cauti la fata oamenilor; chiar pentru o bucata de paine poate un om sa se dedea la pacat. 28.22 Un om pizmas se grabeste sa se imbogateasca, si nu stie ca lipsa va veni peste el. 28.23 Cine mustra pe altii, gaseste mai multa bunavointa pe urma, decat cel cu limba lingusitoare. 28.24 Cine fura pe tatal sau si pe mama sa, si zice ca nu este un pacat, este tovaras cu nimicitorul. 28.25 Cel lacom starneste certuri, dar cel ce se increde in Domnul este saturat din belsug. 28.26 Cine se increde in inima lui este un nebun, dar cine umbla in intelepciune va fi mantuit. 28.27 Cine da saracului, nu duce lipsa, dar cine inchide ochii, este incarcat cu blesteme. 28.28 Cand se inalta cei rai, fiecare se ascunde, dar cand pier ei, cei buni se inmultesc.
29.1 Un om care se impotriveste tuturor mustrarilor, va fi zdrobit deodata si fara leac. 29.2 Cand se inmultesc cei buni, poporul se bucura, dar cand stapaneste cel rau, poporul geme. 29.3 Cine iubeste intelepciunea inveseleste pe tatal sau, dar cine umbla cu curvele risipeste averea. 29.4 Un imparat intareste tara prin dreptate, dar cine ia mita, o nimiceste. 29.5 Cine linguseste pe aproapele sau, ii intinde un lat sub pasii lui. 29.6 In pacatul omului rau este o cursa, dar cel bun biruie si se bucura. 29.7 Cel bun pricepe pricina saracilor, dar cel rau nu poate s-o priceapa. 29.8 Cei usuratici aprind focul in cetate, dar inteleptii potolesc mania. 29.9 Cand se cearta un intelept cu un nebun, sa se tot supere sau sa tot rada, caci pace nu se face. 29.10 Oamenii setosi de sange urasc pe omul fara prihana, dar oamenii fara prihana ii ocrotesc viata. 29.11 Nebunul isi arata toata patima, dar inteleptul o stapaneste. 29.12 Cand cel ce stapaneste da ascultare cuvintelor mincinoase, toti slujitorii lui sunt niste rai. 29.13 Saracul si asupritorul se intalnesc, dar Domnul le lumineaza ochii la amandoi~ 29.14 Un imparat care judeca pe saraci dupa adevar, isi va avea scaunul de domnie intarit pe vecie. 29.15 Nuiaua si certarea dau intelepciunea, dar copilul lasat de capul lui face rusine mamei sale. 29.16 Cand se inmultesc cei rai, se inmulteste si pacatul, dar cei buni le vor vedea caderea. 29.17 Pedepseste-ti fiul, si el iti va da odihna, si iti va aduce desfatare sufletului. 29.18 Cand nu este nici o descoperire dumnezeiasca, poporul este fara frau; dar ferice de poporul care pazeste legea! 29.19 Nu prin vorbe se pedepseste un rob, caci chiar daca pricepe, n-asculta. 29.20 Daca vezi un om care vorbeste nechibzuit, poti sa nadajduiesti mai mult de la un nebun decat de la el. 29.21 Slujitorul pe care-l rasfeti din copilarie, la urma ajunge de se crede fiu. 29.22 Un om manios starneste certuri, si un infuriat face multe pacate. 29.23 Mandria unui om il coboara, dar cine este smerit cu duhul capata cinste. 29.24 Cine imparte cu un hot isi uraste viata, aude blestemul, si nu spune nimic. 29.25 Frica de oameni este o cursa, dar cel ce se increde in Domnul n-are de ce sa se teama. 29.26 Multi umbla dupa bunavointa celui ce stapaneste, dar Domnul este acela care face dreptate fiecaruia. 29.27 Omul nelegiuit este o scarba inaintea celor neprihaniti, dar cel ce umbla fara prihana este o scarba inaintea celor rai.
30.1 Cuvintele lui Agur, fiul lui Iache. Cuvintele intelepte rostite de omul acesta pentru Itiel, pentru Itiel si pentru Ucal. 30.2 Negresit, sunt mai prost decat oricine, si n-am pricepere de om. 30.3 N-am invatat intelepciunea, si nu cunosc stiinta sfintilor. 30.4 Cine s-a suit la ceruri, si cine s-a pogorat din ele? Cine a adunat vantul in pumnii lui? Cine a strans apele in haina lui? Cine a hotarat toate marginile pamantului? Cum se numeste el, si cum cheama pe fiul sau? Stii tu lucrul acesta? 30.5 Orice cuvant al lui Dumnezeu este incercat. El este un scut pentru cei ce se incred in El. 30.6 N-adauga nimic la cuvintele Lui, ca sa nu te pedepseasca, si sa fii gasit mincinos. 30.7 Doua lucruri Iti cer; nu mi le opri, inainte de moarte! 30.8 Departeaza de la mine neadevarul si cuvantul mincinos; nu-mi da nici saracie, nici bogatie, da-mi painea care-mi trebuie. 30.9 Ca nu cumva, in belsug, sa ma lepad de Tine, si sa zic: Cine este Domnul? Sau ca nu cumva in saracie, sa fur, si sa iau in desert Numele Dumnezeului Meu. 30.10 Nu cleveti pe un slujitor la stapanul lui, ca sa nu te blesteme si sa te faci vinovat. 30.11 Este un neam de oameni care blestema pe tatal sau, si nu binecuvanteaza pe mama sa. 30.12 Este un neam de oameni care se crede curat, si totusi, nu este spalat de intinaciunea lui. 30.13 Este un neam de oameni ai caror ochi sunt trufasi, si care isi tin pleoapele sus. 30.14 Este un neam de oameni, ai caror dinti sunt niste sabii, si ale caror masele sunt niste cutite, ca sa manance pe cel nenorocit de pe pamant, si pe cei lipsiti dintre oameni. 30.15 Lipitoarea are doua fete: Da! da! Trei lucruri sunt nesatioase, patru lucruri nu zic niciodata: Destul!~ 30.16 si anume: Locuinta mortilor, femeia stearpa, pamantul, care nu este satul de apa, si focul, care nu zice niciodata: Destul! 30.17 Pe ochiul care isi bate joc de tatal sau, si nesocoteste ascultarea de mama, il vor scobi corbii de la parau, si il vor manca puii de vultur. 30.18 Trei lucruri sunt mai presus de puterile mele, si chiar patru pe care nu le pot pricepe: 30.19 urma vulturului pe cer, urma sarpelui pe stanca, urma corabiei in mijlocul marii, si urma omului la o fata. 30.20 Tot asa este si calea femeii preacurve: ea mananca, si se sterge la gura, si apoi zice: N-am facut nimic rau. 30.21 Trei lucruri fac sa se rascoale o tara, si patru lucruri nu le poate suferi: 30.22 un rob, care a inceput sa imparateasca, un nebun, care are paine din belsug~ 30.23 o femeie dispretuita care se marita, si o roaba care mosteneste pe stapana sa. 30.24 Patru vietati sunt mai mici pe pamant, si totusi din cele mai intelepte: 30.25 furnicile, care nu sunt un popor tare, dar isi pregatesc hrana vara~ 30.26 soarecii de munte, care nu sunt un popor puternic, dar isi aseaza locuinta in stanci; 30.27 lacustele n-au imparat, si totusi pornesc toate in cete; 30.28 paianjenul il poti prinde cu mainile, si se gaseste totusi in casele imparatilor. 30.29 Trei fiinte au o tinuta frumoasa, si patru au mers maret: 30.30 leul, viteazul dobitoacelor, care nu se da inapoi dinaintea nimanui~ 30.31 calul inchingat gata, si tapul; si imparatul, caruia nimeni nu-i poate sta impotriva. 30.32 Daca mandria te impinge la fapte de nebunie, si daca ai ganduri rele, pune mana la gura: 30.33 caci baterea laptelui da smantana, scarpinarea nasului da sange, si stoarcerea maniei da certuri.
31.1 Cuvintele imparatului Lemuel. Invatatura pe care i-o dadea mama sa. 31.2 Ce sa-ti spun, fiule? Ce sa-ti spun fiul trupului meu? Ce sa-ti spun, fiule, rodul juruintelor mele? 31.3 Nu-ti da femeilor vlaga, si dezmierdarile tale celor ce pierd pe imparati. 31.4 Nu se cade imparatilor, Lemuele, nu se cade imparatilor sa bea vin, nici voievozilor sa umble dupa bauturi tari; 31.5 ca nu cumva, band, sa uite legea, si sa calce drepturile tuturor celor nenorociti. 31.6 Dati bauturi tari celui ce piere, si vin, celui cu sufletul amarat; 31.7 ca sa bea sa-si uite saracia, si sa nu-si mai aduca aminte de necazurile lui. 31.8 Deschide-ti gura pentru cel mut, pentru pricina tuturor celor parasiti! 31.9 Deschide-ti gura, judeca cu dreptate, si apara pe cel nenorocit si pe cel lipsit. 31.10 Cine poate gasi o femeie cinstita? Ea este mai de pret decat margaritarele. 31.11 Inima barbatului se increde in ea, si nu duce lipsa de venituri. 31.12 Ea ii face bine, si nu rau, in toate zilele vietii sale. 31.13 Ea face rost de lana si de in, si lucreaza cu maini harnice. 31.14 Ea este ca o corabie de negot; de departe isi aduce painea. 31.15 Ea se scoala cand este inca noapte, si da hrana casei sale, si imparte lucrul de peste zi slujnicelor sale. 31.16 Se gandeste la un ogor, si-l cumpara; din rodul muncii ei sadeste o vie. 31.17 Ea isi incinge mijlocul cu putere, si isi oteleste bratele. 31.18 Vede ca munca ii merge bine, lumina ei nu se stinge noaptea. 31.19 Ea pune mana pe furca, si degetele ei tin fusul. 31.20 Ea isi intinde mana catre cel nenorocit, isi intinde bratul catre cel lipsit. 31.21 Nu se teme de zapada pentru casa ei, caci toata casa ei este imbracata cu caramiziu. 31.22 Ea isi face invelitori, are haine de in subtire si purpura. 31.23 Barbatul ei este bine vazut la porti, cand sta cu batranii tarii. 31.24 Ea face camasi, si le vinde, si da cingatori negustorului. 31.25 Ea este imbracata cu tarie si slava, si rade de ziua de maine. 31.26 Ea deschide gura cu intelepciune, si invataturi placute ii sunt pe limba. 31.27 Ea vegheaza asupra celor ce se petrec in casa ei, si nu mananca painea lenevirii. 31.28 Fiii ei se scoala, si o numesc fericita; barbatul ei se scoala, si-i aduce laude zicand: 31.29 Multe fete au o purtare cinstita, dar tu le intreci pe toate. 31.30 Dezmierdarile sunt inselatoare, si frumusetea este desarta, dar femeia care se teme de Domnul va fi laudata. 31.31 Rasplatiti-o cu rodul muncii ei, si faptele ei s-o laude la portile cetatii.
1.1 Cuvintele Eclesiastului, fiul lui David, imparatul Ierusalimului. 1.2 O, desertaciune a desertaciunilor, zice Eclesiastul, o desertaciune a desertaciunilor! Totul este desertaciune. 1.3 Ce folos are omul din toata truda pe care si-o da sub soare? 1.4 Un neam trece, altul vine, si pamantul ramane vesnic in picioare. 1.5 Soarele rasare, apune si alearga spre locul de unde rasare din nou. 1.6 Vantul sufla spre miaza-zi, si se intoarce spre miaza-noapte; apoi iarasi se intoarce, si incepe din nou aceleasi rotituri. 1.7 Toate raurile se varsa in mare, si marea tot nu se umple: ele alearga necurmat spre locul de unde pornesc, ca iarasi sa porneasca de acolo. 1.8 Toate lucrurile sunt intr-o necurmata framantare, asa cum nu se poate spune; ochiul nu se mai satura privind, si urechea nu oboseste auzind. 1.9 Ce a fost, va mai fi, si ce s-a facut, se va mai face; nu este nimic nou sub soare. 1.10 Daca este vreun lucru despre care s-ar putea spune: Iata ceva nou! de mult lucrul acela era si in veacurile dinaintea noastra. 1.11 Nimeni nu-si mai aduce aminte de ce a fost mai inainte; si ce va mai fi, ce se va mai intampla mai pe urma nu va lasa nici o urma de aducere aminte la cei ce vor trai mai tarziu. 1.12 Eu, Eclesiastul, am fost imparat peste Israel, in Ierusalim. 1.13 Mi-am pus inima sa cercetez si sa adancesc cu intelepciune tot ce se intampla sub ceruri: iata o indeletnicire plina de truda, la care supune Dumnezeu pe fiii oamenilor. 1.14 Am vazut tot ce se face sub soare; si iata ca totul este desertaciune si goana dupa vant! 1.15 Ce este stramb, nu se poate indrepta, si ce lipseste nu poate fi trecut la numar. 1.16 Am zis in mine insumi: Iata ca am sporit si am intrecut in intelepciune pe toti cei ce au stapanit inaintea mea peste Ierusalim, si mintea mea a vazut multa intelepciune si stiinta. 1.17 Mi-am pus inima sa cunosc intelepciunea, si sa cunosc prostia si nebunia. Dar am inteles ca si aceasta este goana dupa vant. 1.18 Caci unde este multa intelepciune, este si mult necaz, si cine stie multe, are si multa durere.
2.1 Am zis inimii mele: Haide! vreau sa te incerc cu veselie, si gusta fericirea. Dar iata ca si aceasta este o desertaciune. 2.2 Am zis rasului: Esti o nebunie! si veseliei: Ce te inseli degeaba? 2.3 Am hotarat in inima mea sa-mi inveselesc trupul cu vin, in timp ce inima ma va carmui cu intelepciune, si sa starui astfel in nebunie, pana voi vedea ce este bine sa faca fiii oamenilor sub ceruri, in tot timpul vietii lor. 2.4 Am facut lucruri mari: mi-am zidit case, mi-am sadit vii; 2.5 mi-am facut gradini si livezi de pomi, si am sadit in ele tot felul de pomi roditori. 2.6 Mi-am facut iazuri, ca sa ud dumbrava unde cresc copacii. 2.7 Am cumparat robi si roabe, si am avut copii de casa; am avut cirezi de boi si turme de oi, mai mult decat toti cei ce fusesera inainte de mine in Ierusalim. 2.8 Mi-am strans argint si aur, si bogatii ca de imparati si tari. Mi-am adus cantareti si cantarete, si desfatarea fiilor oamenilor: o multime de femei. 2.9 Am ajuns mare, mai mare decat toti cei ce erau inaintea mea in Ierusalim. Mi-am pastrat chiar intelepciunea. 2.10 Tot ce mi-au poftit ochii, le-am dat; nu mi-am oprit inima de la nici o veselie, ci am lasat-o sa se bucure de toata truda mea, si aceasta mi-a fost partea din toata osteneala mea. 2.11 Apoi, cand m-am uitat cu bagare de seama la toate lucrarile pe care le facusem cu mainile mele, si la truda cu care le facusem, am vazut ca in toate este numai desertaciune si goana dupa vant, si ca nu este nimic trainic sub soare. 2.12 Atunci mi-am intors privirile spre intelepciune, prostie si nebunie. Caci ce va face omul care va veni dupa imparat? Ceea ce s-a facut si mai inainte. 2.13 Si am vazut, ca intelepciunea este cu atat mai de folos decat nebunia, cu cat este mai de folos lumina decat intunericul; 2.14 inteleptul isi are ochii in cap, iar nebunul umbla in intuneric. Dar am bagat de seama ca si unul si altul au aceeasi soarta. 2.15 Si am zis in inima mea: Daca si eu voi avea aceeasi soarta ca nebunul, atunci pentru ce am fost mai intelept? Si am zis in inima mea: Si aceasta este o desertaciune. 2.16 Caci pomenirea inteleptului nu este mai vesnica decat a nebunului: chiar in zilele urmatoare totul este uitat. Si apoi si inteleptul moare, si nebunul! 2.17 Atunci am urat viata caci nu mi-a placut ce se face sub soare: totul este desertaciune si goana dupa vant. 2.18 Mi-am urat pana si toata munca pe care am facut-o sub soare, munca pe care o las omului care vine dupa mine, ca sa se bucure de ea. 2.19 Si cine stie daca va fi intelept sau nebun? Si totusi el va fi stapan pe toata munca mea, pe care am agonisit-o cu truda si intelepciune sub soare. Si aceasta este o desertaciune. 2.20 Am ajuns pana acolo ca m-a apucat o mare deznadejde de toata munca pe care am facut-o sub soare. 2.21 Caci este cate un om care a muncit cu intelepciune, cu pricepere si cu izbanda, si lasa rodul muncii lui unui om care nu s-a ostenit deloc cu ea. Si aceasta este o desertaciune si un mare rau. 2.22 Caci, drept vorbind, ce folos are omul din toata munca lui si din toata straduinta inimii lui, cu care se trudeste sub soare? 2.23 Toate zilele lui sunt pline de durere, si truda lui nu este decat necaz: nici macar noaptea n-are odihna inima lui. Si aceasta este o desertaciune. 2.24 Nu este alta fericire pentru om decat sa manance si sa bea, si sa-si inveseleasca sufletul cu ce este bun din agoniseala lui! Dar am vazut ca si aceasta vine din mana lui Dumnezeu. 2.25 Cine, in adevar, poate sa manance si sa se bucure fara El? 2.26 Caci El da omului placut Lui intelepciune, stiinta si bucurie; dar celui pacatos ii da grija sa stranga si s-adune, ca sa dea celui placut lui Dumnezeu! Si aceasta este o desertaciune si goana dupa vant.
3.1 Toate isi au vremea lor, si fiecare lucru de sub ceruri isi are ceasul lui. 3.2 Nasterea isi are vremea ei, si moartea isi are vremea ei; saditul isi are vremea lui, si smulgerea celor sadite isi are vremea ei. 3.3 Uciderea isi are vremea ei, si tamaduirea isi are vremea ei; daramarea isi are vremea ei, si zidirea isi are vremea ei; 3.4 plansul isi are vremea lui, si rasul isi are vremea lui; bocitul isi are vremea lui, si jucatul isi are vremea lui; 3.5 aruncarea cu pietre isi are vremea ei, si strangerea pietrelor isi are vremea ei; imbratisarea isi are vremea ei, si departarea de imbratisari isi are vremea ei; 3.6 cautarea isi are vremea ei, si pierderea isi are vremea ei; pastrarea isi are vremea ei, si lepadarea isi are vremea ei; 3.7 ruptul isi are vremea lui, si cusutul isi are vremea lui; tacerea isi are vremea ei, si vorbirea isi are vremea ei; 3.8 iubitul isi are vremea lui, si uratul isi are vremea lui; razboiul isi are vremea lui, si pacea isi are vremea ei. 3.9 Ce folos are cel ce munceste din truda lui? 3.10 Am vazut la ce indeletnicire supune Dumnezeu pe fiii oamenilor. 3.11 Orice lucru El il face frumos la vremea lui; a pus in inima lor chiar si gandul vesniciei, macar ca omul nu poate cuprinde, de la inceput pana la sfarsit, lucrarea pe care a facut-o Dumnezeu. 3.12 Am ajuns sa cunosc ca nu este alta fericire pentru ei decat sa se bucure si sa traiasca bine in viata lor; 3.13 dar si faptul ca un om mananca si bea si duce un trai bun in mijlocul intregii lui munci, este un dar de la Dumnezeu. 3.14 Am ajuns la cunostinta ca tot ce face Dumnezeu dainuieste in veci, si la ceea ce face El nu mai este nimic de adaugat si nimic de scazut, si ca Dumnezeu face asa pentru ca lumea sa se teama de El. 3.15 Ce este, a mai fost, si ce va fi, a mai fost; si Dumnezeu aduce iarasi inapoi ce a trecut. 3.16 Am mai vazut sub soare ca in locul randuit pentru judecata domneste nelegiuirea, si ca in locul randuit pentru dreptate este rautate. 3.17 Atunci am zis in inima mea: Dumnezeu va judeca si pe cel bun si pe cel rau; caci El a sorocit o vreme pentru orice lucru si pentru orice fapta. 3.18 Am zis in inima mea ca acestea se intampla numai pentru oameni, ca sa-i incerce Dumnezeu, si ei insisi sa vada ca nu sunt decat niste dobitoace. 3.19 Caci soarta omului si a dobitocului este aceeasi; aceeasi soarta au amandoi; cum moare unul, asa moare si celalalt, toti au aceeasi suflare, si omul nu intrece cu nimic pe dobitoc; caci totul este desertaciune. 3.20 Toate merg la un loc; toate au fost facute din tarana, si toate se intorc in tarana. 3.21 Cine stie daca suflarea omului se suie in sus, si daca suflarea dobitocului se pogoara in jos in pamant? 3.22 Asa ca am vazut ca nu este nimic mai bun pentru om decat sa se inveseleasca de lucrarile lui: aceasta este partea lui. Caci cine-l va face sa se bucure de ce va fi dupa el?
4.1 M-am uitat apoi la toate asupririle care se fac sub soare; si iata ca cei apasati varsa lacrimi, si nu este nimeni sa-i mangaie! Ei sunt prada silniciei asupritorilor lor, si n-are cine sa-i mangaie! 4.2 Si am gasit ca mortii, care au murit mai inainte, sunt mai fericiti decat cei vii, care sunt inca in viata. 4.3 Dar mai fericit decat amandoi am gasit pe cel ce nu s-a nascut inca, fiindca n-a vazut toate relele care se petrec sub soare. 4.4 Am mai vazut ca orice munca si orice iscusinta la lucru isi are temeiul numai in pizma unuia asupra altuia. Si aceasta este o desertaciune si goana dupa vant. 4.5 Nebunul isi incruciseaza mainile, si isi mananca insasi carnea lui. 4.6 Mai bine o mana plina de odihna, decat amandoi pumnii plini de truda si goana dupa vant. 4.7 Am mai vazut o alta desertaciune sub soare. 4.8 Un om este singur singurel, n-are nici fiu, nici frate, si totusi munca lui n-are sfarsit, ochii nu i se satura niciodata de bogatii, si nu se gandeste: Pentru cine muncesc eu, si-mi lipsesc sufletul de placeri? Si aceasta este o desertaciune si un lucru rau. 4.9 Mai bine doi decat unul, caci iau o plata cu atat mai buna pentru munca lor. 4.10 Caci, daca se intampla sa cada, se ridica unul pe altul; dar vai de cine este singur, si cade, fara sa aiba pe altul care sa-l ridice! 4.11 Tot asa, daca se culca doi impreuna, se incalzesc unul pe altul, dar cum are sa se incalzeasca daca e singur? 4.12 Si daca se scoala cineva asupra unuia, doi pot sa-i stea impotriva; si funia impletita in trei nu se rupe usor. 4.13 Mai bine un copil sarac si intelept decat un imparat batran si fara minte, care nu intelege ca trebuie sa se lase indrumat; 4.14 caci el poate sa iasa din temnita ca sa domneasca, macar ca poate chiar sa se fi nascut sarac in imparatia celui din urma. 4.15 Am vazut pe toti cei vii, care umbla sub soare, inconjurand pe copilul, care avea sa urmeze dupa imparat si sa domneasca in locul lui. 4.16 Fara sfarsit era tot poporul, in fruntea caruia mergea el. Si totusi, cei ce vor veni dupa el nu se vor bucura de el. Caci si aceasta este o desertaciune si goana dupa vant.
5.1 Pazeste-ti piciorul, cand intri in Casa lui Dumnezeu, si apropie-te mai bine sa asculti, decat sa aduci jertfa nebunilor; caci ei nu stiu ca fac rau cu aceasta. 5.2 Nu te grabi sa deschizi gura, si sa nu-ti rosteasca inima cuvinte pripite inaintea lui Dumnezeu; caci Dumnezeu este in cer, si tu pe pamant, de aceea sa nu spui vorbe multe. 5.3 Caci, daca visurile se nasc din multimea grijilor, prostia nebunului se cunoaste din multimea cuvintelor. 5.4 Daca ai facut o juruinta lui Dumnezeu, nu zabovi s-o implinesti, caci Lui nu-I plac cei fara minte; de aceea implineste juruinta, pe care ai facut-o. 5.5 Mai bine sa nu faci nici o juruinta, decat sa faci o juruinta si sa n-o implinesti. 5.6 Nu lasa gura sa te bage in pacat, si nu zice inaintea trimisului lui Dumnezeu: M-am pripit. Pentru ce sa Se manie Dumnezeu din pricina cuvintelor tale, si sa nimiceasca lucrarea mainilor tale? 5.7 Caci, daca este desertaciune in multimea visurilor, nu mai putin este si in multimea vorbelor; de aceea, teme-te de Dumnezeu. 5.8 Cand vezi in tara pe cel sarac napastuit si jefuit in numele dreptului si dreptatii, sa nu te miri de lucrul acesta! Caci peste cel mare vegheaza altul mai mare, si peste ei toti Cel Preainalt. 5.9 Dar un folos pentru tara in toate privintele, este un imparat pretuit in tara. 5.10 Cine iubeste argintul, nu se satura niciodata de argint, si cine iubeste bogatia multa, nu trage folos din ea. Si aceasta este o desertaciune! 5.11 Cand se inmultesc bunatatile, se inmultesc si cei ce le papa: si ce folos mai are din ele stapanul lor decat ca le vede cu ochii? 5.12 Dulce este somnul lucratorului, fie ca a mancat mult, fie ca a mancat putin; dar pe cel bogat nu-l lasa imbuibarea sa doarma. 5.13 Este un mare rau, pe care l-am vazut sub soare: avutii pastrate spre nefericirea stapanului lor. 5.14 Daca se pierd aceste bogatii prin vreo intamplare nenorocita, si el are un fiu, fiului nu-i ramane nimic in maini. 5.15 Cum a iesit de gol din pantecele mamei sale, din care a venit, asa se intoarce, si nu poate sa ia nimic in mana din toata osteneala lui. 5.16 Si acesta este un mare rau, anume ca se duce cum venise; si ce folos are el ca s-a trudit in vant? 5.17 Ba inca, toata viata lui a mai trebuit sa manance cu necaz, si a avut multa durere, grija si suparare. 5.18 Iata ce am vazut: este bine si frumos ca omul sa manance si sa bea, si sa traiasca bine in mijlocul muncii lui, cu care se trudeste sub soare, in toate zilele vietii lui, pe care i le-a dat Dumnezeu; caci aceasta este partea lui. 5.19 Dar daca a dat Dumnezeu cuiva avere si bogatii, si i-a ingaduit sa manance din ele, sa-si ia partea lui din ele, si sa se bucure in mijlocul muncii lui, acesta este un dar de la Dumnezeu. 5.20 Caci nu se mai gandeste mult la scurtimea zilelor vietii lui, de vreme ce Dumnezeu ii umple inima de bucurie.
6.1 Este un rau, pe care l-am vazut sub soare, si care se intalneste des intre oameni. 6.2 Este, de pilda, un om caruia i-a dat Dumnezeu avere, bogatii, si slava, asa ca nu-i lipseste nimic din ce-i doreste sufletul; dar Dumnezeu nu-l lasa sa se bucure de ele, ci un strain se bucura de ele: aceasta este o desertaciune si un rau mare. 6.3 Chiar daca un om ar avea o suta de copii, si ar trai multi ani, oricat de mult i s-ar mari numarul zilelor anilor lui, dar daca nu i se satura sufletul de bunatatile agonisite de el, si daca nici de inmormantare n-are parte, eu zic ca o starpitura este mai fericita decat el. 6.4 Caci aceasta din urma piere o data cu venirea ei, se duce in intuneric, si numele ii ramane acoperit cu intuneric; 6.5 n-a vazut, nici n-a cunoscut soarele; si de aceea este mai bine de ea decat de omul acela. 6.6 Si de ar trai chiar de doua ori o mie de ani un astfel de om, fara sa se bucure de fericire, nu merg toate la un loc? 6.7 Toata truda omului este pentru gura lui, si totusi poftele nu i se implinesc niciodata. 6.8 Caci ce are inteleptul mai mult decat nebunul? Ce folos are nenorocitul care stie sa se poarte inaintea celor vii? 6.9 Mai bine ce vezi cu ochii decat framantare de pofte neimplinite: si aceasta este o desertaciune si goana dupa vant. 6.10 Ce este omul, se cunoaste dupa numele care i s-a dat de mult: se stie ca este din pamant, si nu poate sa se judece cu cel ce este mai tare decat el. 6.11 Caci chiar daca face multa vorba, care doar inmulteste desertaciunea, ce folos are omul din ea? 6.12 Caci cine stie ce este bine pentru om in viata, in toate zilele vietii lui de vietuire desarta, pe care le petrece ca o umbra? Si cine poate sa spuna omului ce va fi dupa el sub soare?
7.1 Mai mult face un nume bun decat untdelemnul mirositor, si ziua mortii decat ziua nasterii. 7.2 Mai bine sa te duci intr-o casa de jale decat sa te duci intr-o casa de petrecere; caci acolo iti aduci aminte de sfarsitul oricarui om, si cine traieste, isi pune la inima lucrul acesta. 7.3 Mai buna este intristarea decat rasul; caci prin intristarea fetei inima se face mai buna. 7.4 Inima inteleptilor este in casa de jale, iar inima celor fara minte este in casa petrecerii. 7.5 Mai bine sa asculti mustrarea inteleptului decat sa asculti la cantecul celor fara minte. 7.6 Caci rasul celor fara minte este ca paraitul spinilor sub caldare. Si aceasta este o desertaciune. 7.7 Averea luata prin sila innebuneste pe cel intelept, si mita strica inima. 7.8 Mai bun este sfarsitul unui lucru decat inceputul lui; mai bine cel bun la suflet decat cel ingamfat. 7.9 Nu te grabi sa te manii in sufletul tau, caci mania locuieste in sanul nebunilor. 7.10 Nu zice: Cum se face ca zilele de mai inainte erau mai bune decat acestea? Caci nu din intelepciune intrebi asa. 7.11 Intelepciunea pretuieste cat o mostenire, si chiar mai mult pentru cei ce vad soarele. 7.12 Caci ocrotire da si intelepciunea, ocrotire da si argintul; dar un folos mai mult al stiintei este ca intelepciunea tine in viata pe cei ce o au. 7.13 Uita-te cu bagare de seama la lucrarea lui Dumnezeu: cine poate sa indrepte ce a facut El stramb? 7.14 In ziua fericirii, fii fericit, si in ziua nenorocirii, gandeste-te ca Dumnezeu a facut si pe una si pe cealalta, pentru ca omul sa nu mai poata sti nimic din ce va fi dupa el. 7.15 Tot felul de lucruri am vazut in zilele desertaciunii mele. Este cate un om fara prihana, care piere in neprihanirea lui, si este cate un nelegiuit, care o duce mult in rautatea lui. 7.16 Nu fi prea neprihanit si nu te arata prea intelept: pentru ce sa te pierzi singur? 7.17 Dar nu fi nici peste masura de rau si nu fi fara minte: pentru ce vrei sa mori inainte de vreme? 7.18 Bine este sa tii la aceasta, dar nici pe cealalta sa n-o lasi din mana; caci cine se teme de Dumnezeu, scapa din toate acestea. 7.19 Intelepciunea face pe cel intelept mai tare decat zece viteji, care sunt intr-o cetate. 7.20 Fiindca pe pamant nu este nici un om fara prihana, care sa faca binele fara sa pacatuiasca. 7.21 Nu lua nici tu seama la toate vorbele care se spun, ca nu cumva s-auzi pe sluga ta vorbindu-te de rau! 7.22 Caci stie inima ta de cate ori ai vorbit si tu de rau pe altii. 7.23 Toate acestea le-am cercetat cu intelepciune. Am zis: Ma voi intelepti. Dar intelepciunea a ramas departe de mine. 7.24 Cu mult mai departe decat era mai inainte, si ce adanca! Cine o va putea gasi? 7.25 M-am apucat si am cercetat toate lucrurile, cu gand sa inteleg, sa adancesc, si sa caut intelepciunea si rostul lucrurilor, si sa pricep nebunia rautatii si ratacirea prostiei. 7.26 Si am gasit ca mai amara decat moartea este femeia, a carei inima este o cursa si un lat, si ale carei maini sunt niste lanturi; cel placut lui Dumnezeu scapa de ea, dar cel pacatos este prins de ea. 7.27 Iata ce am gasit, zice Eclesiastul, cercetand lucrurile unul cate unul, ca sa le patrund rostul; 7.28 iata ce-mi cauta si acum sufletul, si n-am gasit. Din o mie am gasit un om: dar o femeie n-am gasit in toate acestea. 7.29 Numai, iata ce am gasit: ca Dumnezeu a facut pe oameni fara prihana, dar ei umbla cu multe siretenii.
8.1 Cine este ca cel intelept, si cine pricepe rostul lucrurilor? Intelepciunea omului ii lumineaza fata, si asprimea fetei i se schimba. 8.2 Eu iti spun: Pazeste poruncile imparatului, din pricina juramantului, facut inaintea lui Dumnezeu. 8.3 Nu te grabi sa pleci dinaintea lui, si nu starui intr-un lucru rau: caci el poate face tot ce vrea~ 8.4 pentru ca vorba imparatului are putere. Cine poate zice: Ce faci? 8.5 Pe cine pazeste porunca, nu-l va atinge nici o nenorocire, dar inima inteleptului cunoaste si vremea si judecata. 8.6 Caci pentru orice lucru este o vreme si o judecata si nenorocirea paste pe om. 8.7 Dar el nu stie ce si cum se va intampla, caci n-are nici cine-i spune. 8.8 Omul nu este stapan pe suflarea lui ca s-o poata opri, si n-are nici o putere peste ziua mortii; in lupta aceasta nu este izbavire, si rautatea nu poate scapa pe cei rai. 8.9 Toate acestea le-am vazut, si mi-am indreptat inima spre tot ce se face sub soare. Este o vreme cand un om stapaneste peste alt om, ca sa-l faca nenorocit. 8.10 Atunci am vazut pe cei rai ingropati si ducandu-se la odihna lor, iar pe cei ce lucrasera cu neprihanire departandu-se de locul sfant si uitati in cetate. Si aceasta este o desertaciune! 8.11 Pentru ca nu se aduce repede la indeplinire hotararea data impotriva faptelor rele, de aceea este plina inima fiilor oamenilor de dorinta sa faca rau. 8.12 Totusi, macar ca pacatosul face de o suta de ori raul si staruie multa vreme in el, eu stiu ca fericirea este pentru cei ce se tem de Dumnezeu, si au frica de El. 8.13 Dar cel rau, nu este fericit si nu-si va lungi zilele, intocmai ca umbra, pentru ca n-are frica de Dumnezeu. 8.14 Este o desertaciune care se petrece pe pamant: si anume sunt oameni neprihaniti, carora le merge ca si celor rai care fac fapte rele, si sunt rai, carora le merge ca si celor neprihaniti, care fac fapte bune. Eu zic ca si aceasta este o desertaciune. 8.15 Am laudat dar petrecerea, pentru ca nu este alta fericire pentru om sub soare decat sa manance si sa bea si sa se inveseleasca; iata ce trebuie sa-l insoteasca in mijlocul muncii lui, in zilele vietii pe care i le da Dumnezeu sub soare. 8.16 Cand mi-am pus inima sa cunosc intelepciunea si sa ma uit cu bagare de seama la truda pe care si-o da omul pe pamant caci omul nu vede somn cu ochii, nici zi nici noapte, 8.17 am vazut atunci toata lucrarea lui Dumnezeu, am vazut ca omul nu poate sa patrunda ce se face sub soare; oricat s-ar trudi el sa cerceteze, tot nu va putea afla; si chiar daca inteleptul ar zice ca a ajuns sa inteleaga, tot nu poate sa gaseasca.
9.1 Da, mi-am pus inima in cautarea tuturor acestor lucruri, am cercetat toate aceste lucruri, si am vazut ca cei neprihaniti si intelepti, si faptele lor, sunt in mana lui Dumnezeu, atat dragostea cat si ura. Oamenii nu stiu nimic mai dinainte; totul este inaintea lor in viitor. 9.2 Tuturor li se intampla toate deopotriva: aceeasi soarta are cel neprihanit si cel rau, cel bun si curat ca si cel necurat, cel ce aduce jertfa, ca si cel ce n-aduce jertfa; cel bun ca si cel pacatos, cel ce jura ca si cel ce se teme sa jure! 9.3 Iata cel mai mare rau in tot ce se face sub soare: anume ca aceeasi soarta au toti. De aceea si este plina inima oamenilor de rautate, si de aceea este atata nebunie in inima lor tot timpul cat traiesc. Si dupa aceea? Se duc la cei morti. 9.4 Caci cine este scutit? Oricine traieste, tot mai trage nadejde; caci un caine viu face mai mult decat un leu mort. 9.5 Cei vii, in adevar, macar stiu ca vor muri; dar cei morti nu stiu nimic, si nu mai au nici o rasplata, fiindca pana si pomenirea li se uita. 9.6 Si dragostea lor, si ura lor, si pizma lor, de mult au si pierit, si niciodata nu vor mai avea parte de tot ce se face sub soare. 9.7 Du-te, dar, de mananca-ti painea cu bucurie, si bea-ti cu inima buna vinul; caci de mult a gasit Dumnezeu placere in ce faci tu acum. 9.8 Hainele sa-ti fie albe, in orice vreme, si untdelemnul sa nu-ti lipseasca de pe cap. 9.9 Gusta viata cu nevasta, pe care o iubesti, in tot timpul vieti tale desarte, pe care ti-a dat-o Dumnezeu sub soare, in aceasta vreme trecatoare; caci aceasta iti este partea in viata, in mijlocul trudei cu care te ostenesti sub soare. 9.10 Tot ce gaseste mana ta sa faca, fa cu toata puterea ta! Caci, in locuinta mortilor, in care mergi, nu mai este nici lucrare, nici chibzuiala, nici stiinta, nici intelepciune! 9.11 Am mai vazut apoi sub soare ca nu cei iuti alearga, ca nu cei viteji castiga razboiul, ca nu cei intelepti castiga painea, nici cei priceputi bogatia, nici cei invatati bunavointa, ci toate atarna de vreme si de imprejurari. 9.12 Caci omul nu-si cunoaste nici macar ceasul, intocmai ca pestii prinsi in mreaja nimicitoare, si ca pasarile prinse in lat; ca si ei sunt prinsi si fiii oamenilor in vremea nenorocirii, cand vine fara veste nenorocirea peste ei. 9.13 Am mai vazut urmatoarea intelepciune sub soare, si mi s-a parut mare. 9.14 Era o mica cetate, cu putini oameni in ea; si a venit asupra ei un imparat puternic, a impresurat-o, si a ridicat mari intarituri impotriva ei. 9.15 In ea se afla un om sarac dar intelept, care a scapat cetatea cu intelepciunea lui. Si nimeni nu se gandise la omul acela sarac. 9.16 Atunci am zis: Mai buna este intelepciunea decat taria! Totusi intelepciunea saracului este dispretuita, si nimeni nu-l asculta. 9.17 Cuvintele inteleptilor, ascultate in liniste, sunt mai de pret decat strigatele unuia care stapaneste intre nebuni. 9.18 Intelepciunea este mai de pret decat sculele de razboi; dar un singur pacatos nimiceste mult bine.
10.1 Mustele moarte strica si acresc untdelemnul negustorului de unsori; tot asa, putina nebunie biruie intelepciunea si slava. 10.2 Inima inteleptului este la dreapta lui, iar inima nebunului la stanga lui. 10.3 Si pe orice drum ar merge nebunul, peste tot ii lipseste mintea, si spune tuturor ca este un nebun! 10.4 Cand izbucneste impotriva ta mania celui ce stapaneste, nu-ti parasi locul, caci sangele rece te pazeste de mari pacate. 10.5 Este un rau pe care l-am vazut sub soare, ca o greseala, care vine de la cel ce carmuieste: 10.6 nebunia este pusa in dregatorii inalte, iar bogatii stau in locuri de jos. 10.7 Am vazut robi calare, si voievozi mergand pe jos ca niste robi. 10.8 Cine sapa groapa altuia, cade el in ea, si cine surpa un zid, va fi muscat de un sarpe. 10.9 Cine sfarama pietre, este ranit de ele, si cine despica lemne este in primejdie. 10.10 Cand se toceste fierul, si ramane neascutit, trebuie sa-ti indoiesti puterile; de aceea la izbanda ajungi prin intelepciune. 10.11 Cand musca sarpele, fiindca n-a fost vrajit, vrajitorul n-are nici un castig din mestesugul lui. 10.12 Cuvintele unui intelept sunt placute, dar buzele nebunului ii aduc pieirea. 10.13 Cel dintai cuvant care-i iese din gura este nebunie, si cel din urma este o nebunie si mai rea. 10.14 Nebunul spune o multime de vorbe, macar ca omul nu stie ce se va intampla, si cine-i va spune ce va fi dupa el? 10.15 Truda nebunului oboseste pe cel ce nu cunoaste drumul spre cetate. 10.16 Vai de tine, tara, al carei imparat este un copil, si ai carei voievozi benchetuiesc de dimineata! 10.17 Ferice de tine tara, al carei imparat este de neam mare, si ai carei voievozi mananca la vremea potrivita, ca sa-si intareasca puterile, nu ca sa se dedea la betie! 10.18 Cand mainile sunt lenese, se lasa grinda, si cand se lenevesc mainile, ploua in casa. 10.19 Ospetele se fac pentru petrecere, vinul inveseleste viata, iar argintul le da pe toate. 10.20 Nu blestema pe imparat, nici chiar in gand, si nu blestema pe cel bogat in odaia in care te culci; caci s-ar putea intampla ca pasarea cerului sa-ti duca vorba, si un sol inaripat sa-ti dea pe fata vorbele.
11.1 Arunca-ti painea pe ape, si dupa multa vreme o vei gasi iarasi! 11.2 Imparte-o in sapte si chiar in opt, caci nu stii ce nenorocire poate da peste pamant. 11.3 Cand se umplu norii de ploaie, o varsa pe pamant. Ori incotro ar cadea copacul, fie spre miazazi, fie spre miazanoapte, in locul unde cade, acolo ramane. 11.4 Cine se uita dupa vant, nu va semana, si cine se uita dupa nori, nu va secera. 11.5 Cum nu stii care este calea vantului, nici cum se fac oasele in pantecele femeii insarcinate, tot asa nu cunosti nici lucrarea lui Dumnezeu, care le face pe toate. 11.6 Dimineata, seamana-ti samanta, si pana seara nu lasa mana sa ti se odihneasca, fiindca nu stii ce va izbuti, aceasta sau aceea, sau daca amandoua sunt deopotriva de bune. 11.7 Dulce este lumina si o placere pentru ochi sa vada soarele. 11.8 Deci, daca un om traieste multi ani, sa se bucure, in toti anii acestia, si sa se gandeasca ce multe vor fi zilele de intuneric. Tot ce va veni este desertaciune. 11.9 Bucura-te, tinere, in tineretea ta, fii cu inima vesela cat esti tanar, umbla pe caile alese de inima ta si placute ochilor tai; dar sa stii ca pentru toate acestea te va chema Dumnezeu la judecata. 11.10 Goneste orice necaz din inima ta, si departeaza raul din trupul tau; caci tineretea si zorile vietii sunt trecatoare.
12.1 Dar adu-ti aminte de Facatorul tau in zilele tineretii tale, pana nu vin zilele cele rele si pana nu se apropie anii, cand vei zice: Nu gasesc nici o placere in ei; 12.2 pana nu se intuneca soarele, si lumina, luna si stelele, si pana nu se intorc norii indata dupa ploaie; 12.3 pana nu incep sa tremure paznicii casei (mainile), si sa se incovoaie cele tari (picioarele); pana nu se opresc cei ce macina (dintii), caci s-au imputinat; pana nu se intuneca cei ce se uita pe ferestre (ochii); 12.4 pana nu se inchid cele doua usi dinspre ulita (buzele), cand uruitul morii slabeste, te scoli la ciripitul unei pasari, glasul tuturor cantaretelor se aude inabusit~ 12.5 te temi de orice inaltime, si te sperii pe drum; pana nu infloreste migdalul cu peri albi, si de abia se taraste lacusta, pana nu-ti trec poftele, caci omul merge spre casa lui cea vesnica, si bocitorii cutreiera ulitele; 12.6 pana nu se rupe funia de argint, pana nu se sfarama vasul de aur, pana nu se sparge galeata la izvor, si pana nu se strica roata de la fantana; 12.7 pana nu se intoarce tarana in pamant, cum a fost, si pana nu se intoarce duhul la Dumnezeu, care l-a dat. 12.8 O, desertaciune a desertaciunilor, zice Eclesiastul; totul este desertaciune. 12.9 Pe langa ca Eclesiastul a fost intelept, el a mai invatat si stiinta pe popor, a cercetat, a adancit si a intocmit un mare numar de zicatori. 12.10 Eclesiastul a cautat sa afle cuvinte placute, si sa scrie intocmai cuvintele adevarului. 12.11 Cuvintele inteleptilor sunt ca niste bolduri; si, stranse la un loc, sunt ca niste cuie batute, date de un singur stapan. 12.12 Incolo, fiule, ia invatatura din aceste lucruri; daca ai voi sa faci o multime de carti, sa stii ca n-ai mai ispravi, si multa invatatura oboseste trupul. 12.13 Sa ascultam dar incheierea tuturor invataturilor: Teme-te de Dumnezeu si pazeste poruncile Lui. Aceasta este datoria oricarui om. 12.14 Caci Dumnezeu va aduce orice fapta la judecata, si judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rau.
1.1 Cantarea cantarilor, facuta de Solomon. 1.2 Sa ma sarute cu sarutarile gurii lui! Caci toate dezmierdarile tale sunt mai bune decat vinul~ 1.3 mirodeniile tale au un miros placut. Numele tau este ca o mireasma varsata. De aceea te iubesc pe tine fetele! 1.4 Trage-ma dupa tine! Si haidem sa alergam! Imparatul ma duce in odaile lui Ne vom inveseli si ne vom bucura de tine; vom lauda dezmierdarile tale mai mult decat vinul! Pe drept esti iubit. 1.5 Sunt neagra, dar sunt frumoasa, fiice ale Ierusalimului, cum sunt corturile Chedarului, si cum sunt covoarele lui Solomon. 1.6 Nu va uitati ca sunt asa de negricioasa, caci m-a ars soarele. Fiii mamei mele s-au maniat pe mine, si m-au pus pazitoare la vii. Dar via frumusetii mele n-am pazit-o. 1.7 Spune-mi tu, pe care te iubeste inima mea, unde iti pasti oile, unde te odihnesti la amiaza? Caci de ce sa umblu ca o ratacita pe la turmele tovarasilor tai? 1.8 Daca nu stii, o tu, cea mai frumoasa dintre femei, iesi pe urmele oilor, si paste-ti iezii langa colibele pastorilor. 1.9 Cu iapa inhamata la carele lui Faraon, te aseman eu pe tine, scumpa mea. 1.10 Ce frumosi iti sunt obrajii in mijlocul lantisoarelor de la gat, si ce frumos iti este gatul in mijlocul sirurilor de margaritare! 1.11 Iti vom face deci lantisoare de aur, cu stropituri de argint. 1.12 Cat sta imparatul la masa lui, nardul meu isi raspandeste mirosul. 1.13 Preaiubitul meu imi este ca un manunchi de mir, care se odihneste intre tatele mele. 1.14 Preaiubitul meu este pentru mine un strugure de malinita, din viile din En-Ghedi. 1.15 Ce frumoasa esti, iubito, uite ce frumoasa esti, cu ochii tai de porumbita! 1.16 Ce frumos esti, preaiubitule, ce placut esti! Verdeata este patul nostru! 1.17 Cedrii sunt grinzile caselor noastre, si chiparosii sunt pardoselele noastre.
2.1 Eu sunt un trandafir din Saron, un crin din vai. 2.2 Ca un crin in mijlocul spinilor, asa este iubita mea intre fete. 2.3 Ca un mar intre copacii padurii, asa este preaiubitul meu intre tineri. Cu asa drag stau la umbra lui, si rodul lui este dulce pentru cerul gurii mele. 2.4 El m-a dus in casa de ospat, si dragostea era steagul fluturat peste mine. 2.5 Intariti-ma cu turte de struguri, inviorati-ma cu mere, caci sunt bolnava de dragostea lui. 2.6 Sa-si puna mana stanga sub capul meu, si sa ma imbratiseze cu dreapta lui! 2.7 Va jur, fiice ale Ierusalimului, pe caprioarele si cerboaicele de pe camp: nu starniti, nu treziti dragostea, pana nu vine ea! 2.8 Aud glasul preaiubitului meu! Iata-l ca vine, sarind peste munti, saltand pe dealuri. 2.9 Preaiubitul meu seamana cu o caprioara, sau cu puiul de cerboaica. Iata-l ca este dupa zidul nostru, se uita pe fereastra, priveste printre zabrele. 2.10 Preaiubitul meu vorbeste si-mi zice: Scoala-te, iubito, si vino, frumoaso! 2.11 Caci iata ca a trecut iarna; a incetat ploaia, si s-a dus. 2.12 Se arata florile pe camp, a venit vremea cantarii, si se aude glasul turturicii in campiile noastre. 2.13 Se parguiesc roadele in smochin, si viile inflorite isi raspandesc mirosul. Scoala-te, iubito, si vino, frumoaso. 2.14 Porumbita din crapaturile stancii, ascunsa in scobiturile prapastiilor, arata-mi fata ta, si fa-ma sa-ti aud glasul! Caci glasul tau este dulce, si fata ta placuta. 2.15 Prindeti-ne vulpile, vulpile cele mici, care strica viile; caci viile noastre sunt in floare. 2.16 Preaiubitul meu este al meu, si eu sunt a lui; el isi paste turma intre crini. 2.17 Pana la racoarea zilei, si pana la lungirea umbrelor, intoarce-te! Iubitule, sari ca o caprioara sau ca puiul de cerb, peste muntii ce ne despart.
3.1 Am cautat noaptea, in asternutul meu, am cautat pe iubitul inimii mele; l-am cautat, dar nu l-am gasit 3.2 M-am sculat, atunci, si am cutreierat cetatea, ulitele si pietele; si am cautat pe iubitul inimii mele L-am cautat, dar nu l-am gasit! 3.3 M-au intalnit pazitorii care dau ocol cetatii; si i-am intrebat: N-ati vazut pe iubitul inimii mele? 3.4 Abia trecusem de ei, si am gasit pe iubitul inimii mele. L-am apucat, si nu l-am mai lasat pana nu l-am adus in casa mamei mele, in odaia celei ce m-a zamislit. 3.5 Va jur, fiice ale Ierusalimului, pe caprioarele si cerboaicele de pe camp, nu starniti, nu treziti dragostea, pana nu vine ea. 3.6 Ce se vede suindu-se din pustie, ca niste stalpi de fum, in mijlocul aburilor de mir si de tamaie, inconjurata de toate miresmele negustorilor de mir? 3.7 Iata, este patasca lui Solomon, cu saizeci de viteji, de jur imprejur, cei mai viteji din Israel. 3.8 Toti sunt inarmati cu sabii, si toti sunt deprinsi la lupta, fiecare cu sabia la coapsa, ca sa n-aiba nimic de temut in timpul noptii. 3.9 Imparatul Solomon si-a facut aceasta patasca din lemn din Liban. 3.10 Stalpii i-a facut din argint, rezematoarea de aur, scaunul de purpura; iar mijlocul impodobit cu o tesatura aleasa, lucrata de dragostea fiicelor Ierusalimului. 3.11 Iesiti, fetele Sionului, si priviti pe imparatul Solomon, cu cununa cu care l-a incununat mama sa in ziua cununiei lui, in ziua veseliei inimii lui.
4.1 Ce frumoasa esti, iubito, ce frumoasa esti! Ochii tai sunt ochi de porumbita, sub marama ta. Parul tau este ca o turma de capre, poposita pe coama muntelui Galaad. 4.2 Dintii tai sunt ca o turma de oi tunse, care ies din scaldatoare, toate cu gemeni, si nici una din ele nu este stearpa. 4.3 Buzele tale sunt ca un fir de carmaz, si gura ta este draguta; obrazul tau este ca o jumatate de rodie, sub marama ta. 4.4 Gatul tau este ca turnul lui David, zidit ca sa fie o casa de arme; o mie de scuturi atarna de el, toate scuturi de viteji. 4.5 Amandoua tatele tale sunt ca doi pui de cerb, ca gemenii unei caprioare, care pasc intre crini. 4.6 Pana se racoreste ziua, si pana fug umbrele, voi veni la tine, munte de mir, si la tine, deal de tamaie. 4.7 Esti frumoasa de tot, iubito, si n-ai nici un cusur. 4.8 Vino cu mine din Liban, mireaso, vino cu mine din Liban! Priveste din varful muntelui Amana, din varful muntelui Senir si Hermon, din vizuinile leilor, din muntii pardosilor! 4.9 Mi-ai rapit inima, soro, mireaso, mi-ai rapit inima numai cu o privire, numai cu unul din lantisoarele de la gatul tau! 4.10 Ce lipici in dezmierdarile tale, soro, mireaso! Dezmierdarile tale pretuiesc mai mult decat vinul, si miresmele tale sunt mai placute decat toate miroznele! 4.11 Miere picura din buzele tale, mireaso, miere si lapte se afla sub limba ta, si mirosul hainelor tale este ca mirosul Libanului. 4.12 Esti o gradina inchisa, soro, mireaso, un izvor inchis, o fantana pecetluita. 4.13 Odraslele tale sunt o gradina de rodii, cu cele mai alese roade, malini negri si nard; 4.14 nard si sofran, trestie mirositoare si scortisoara, cu tot felul de tufari de tamaie, smirna si aloe, cu cele mai alese miresme. 4.15 O fantana din gradini, un izvor de ape vii, ce curge din Liban. 4.16 Scoala-te, crivatule! Vino, vantule de miazazi! Suflati peste gradina mea, ca sa picure mirosurile din ea! Sa intre iubitul meu in gradina lui, si sa manance din roadele ei alese!
5.1 Eu intru in gradina mea, soro, mireaso, imi culeg smirna cu miresmele mele, imi mananc fagurul de miere cu mierea mea, imi beau vinul cu laptele meu Mancati, prieteni, beti si imbatati-va de dragoste! 5.2 Adormisem, dar inima imi veghea Este glasul preaiubitului meu, care bate: Deschide-mi, soro, scumpo, porumbito, neprihanito! Caci capul imi este plin de roua, carliontii imi sunt plini de picurii noptii. 5.3 Mi-am scos haina, cum sa ma imbrac iarasi? Mi-am spalat picioarele: cum sa le murdaresc iarasi? 5.4 Dar iubitul meu a varat mana pe gaura zavorului, si mi-a fost mila de el atunci. 5.5 M-am sculat sa deschid iubitului meu, in timp ce de pe mainile mele picura smirna, si de pe degetele mele picura cea mai aleasa smirna pe manerul zavorului. 5.6 Am deschis iubitului meu; dar iubitul meu plecase, se facuse nevazut. Innebuneam, cand imi vorbea. L-am cautat, dar nu l-am gasit; l-am strigat, dar nu mi-a raspuns. 5.7 Pazitorii care dau ocol cetatii m-au intalnit; m-au batut, m-au ranit; mi-au luat marama strajerii de pe ziduri. 5.8 Va rog fierbinte, fiice ale Ierusalimului, daca gasiti pe iubitul meu, ce-i veti spune? Ca sunt bolnava de dragoste! 5.9 Ce are iubitul tau mai mult decat altul, o, cea mai frumoasa dintre femei? Ce are iubitul tau mai mult decat altul, de ne rogi asa de fierbinte? 5.10 Iubitul meu este alb si rumen, deosebindu-se din zece mii. 5.11 Capul lui este o cununa de aur curat, pletele lui ca niste valuri, sunt negre cum e corbul. 5.12 Ochii lui sunt ca niste porumbei pe marginea izvoarelor, scaldati in lapte, si odihnindu-se in fata lui plina. 5.13 Obrajii lui sunt ca niste straturi de miresme, in care cresc saduri mirositoare; buzele lui sunt niste crini, din care curge cea mai aleasa smirna. 5.14 Mainile lui sunt niste inele de aur, ferecate cu pietre de hrisolit; trupul lui este un chip de fildes lustruit, acoperit cu pietre de safir; 5.15 picioarele lui sunt niste stalpi de marmura alba, asezati pe niste temelii de aur curat. Infatisarea lui este ca Libanul, pare un tanar ales ca cedrii. 5.16 Cerul gurii lui este numai dulceata si toata fiinta lui este plina de farmec. Asa este iubitul meu, asa este scumpul meu, fiice ale Ierusalimului!
6.1 Unde s-a dus iubitul tau, cea mai frumoasa dintre femei? Incotro a apucat iubitul tau, ca sa-l cautam si noi impreuna cu tine? 6.2 Iubitul meu s-a pogorat la gradina lui, la stratul de miresme, ca sa-si pasca turma in gradini, si sa culeaga crini. 6.3 Eu sunt a iubitului meu si iubitul meu este al meu; el isi paste turma intre crini. 6.4 Frumoasa esti, iubito, ca Tirta, placuta ca Ierusalimul, dar cumplita ca niste osti sub steagurile lor. 6.5 Intoarce-ti ochii de la mine, caci ma tulbura. Perii tai sunt ca o turma de capre, care poposesc pe coama Galaadului. 6.6 Dintii tai sunt ca o turma de oi, care ies din scaldatoare, toate cu gemeni, si nici una din ele nu este stearpa. 6.7 Obrazul tau este ca o jumatate de rodie, sub marama ta 6.8 Am saizeci de imparatese, optzeci de tiitoare, si fete fara numar~ 6.9 dar numai una singura este porumbita mea, neprihanita mea; ea este singura la mama sa, cea mai aleasa a celei ce a nascut-o. Fetele o vad, si o numesc fericita; imparatesele si tiitoarele de asemenea o lauda. 6.10 Cine este aceea care se iveste ca zorile, frumoasa ca luna, curata ca soarele, dar cumplita ca niste osti sub steagurile lor? 6.11 M-am pogorat in gradina cu nuci, sa vad verdeata din vale, sa vad daca a inmugurit via, si daca au inflorit rodiile. 6.12 Dar fara sa bag de seama, dorinta mea m-a dus la carele poporului unui om ales. 6.13 Intoarce-te, intoarce-te, Sulamito! Intoarce-te, intoarce-te, ca sa te privim. Ce aveti voi sa va uitati la Sulamita ca la niste fete ce joaca in cor?
7.1 Ce frumoase iti sunt picioarele in incaltamintea ta, fata de domn! Marginile rotunde ale coapsei tale sunt ca niste lantisoare de pus la gat, lucrate de mainile unui mester iscusit. 7.2 Pantecele tau este un pahar rotund, de unde nu lipseste vinul mirositor; trupul tau este un snop de grau, incins cu crini. 7.3 Amandoua tatele tale sunt ca doi pui de cerb, ca gemenii unei caprioare. 7.4 Gatul tau este ca un turn de fildes; ochii tai sunt ca iazurile Hesbonului, de langa poarta Bat-Rabim; nasul tau este ca turnul Libanului, care priveste spre Damasc. 7.5 Capul tau este cum e Carmelul, si parul capului tau este ca purpura imparateasca: pana si un imparat ar fi inlantuit de pletele tale! 7.6 Ce frumoasa si ce placuta esti, tu, iubito, in mijlocul desfatarilor! 7.7 Statura ta este ca finicul, si tatele tale ca niste struguri. 7.8 Imi zic: Ma voi sui in finic, si-i voi apuca cracile! Atunci tatele tale vor fi ca strugurii din vie, mirosul suflarii tale ca al merelor. 7.9 Si gura ta toarna un vin ales, care curge lin ca raspuns la dezmierdarile mele, si aluneca pe buzele noastre cand adormim! 7.10 Eu sunt a iubitului meu, si el doreste de mine. 7.11 Vino, iubitule, haidem sa iesim pe camp, sa ramanem noaptea in sate! 7.12 Dis-de-dimineata ne vom duce la vii, sa vedem daca a inmugurit via, daca s-a deschis floarea, si daca au inflorit rodiile. Acolo iti voi da dragostea mea. 7.13 Mandragorele isi raspandesc mirosul, si deasupra usii avem tot felul de roade bune, noi si vechi, pe care, pentru tine, iubitule, le-am pastrat.
8.1 O! de ai fi fratele meu, care a sub la tatele mamei mele! Cand te-as intalni in ulita, te-as saruta, si nimeni nu m-ar tine de rau. 8.2 Te-as lua si te-as aduce la casa mamei mele; ea m-ar invata sa-ti dau sa bei vin mirositor, must din rodiile mele. 8.3 Mana lui cea stanga sa fie sub capul meu, si dreapta lui sa ma imbratiseze! 8.4 Va rog fierbinte, fiice ale Ierusalimului, nu starniti, nu treziti dragostea, pana nu vine ea. 8.5 Cine este aceea, care se suie din pustie, rezemata de iubitul ei si zicand: Te-am trezit sub mar; acolo te-a nascut mama ta, acolo te-a nascut si te-a facut ea. 8.6 Pune-ma ca o pecete pe inima ta, ca o pecete pe bratul tau; caci dragostea este tare ca moartea, si gelozia este neinduplecata ca locuinta mortilor; jarul ei este jar de foc, o flacara a Domnului. 8.7 Apele cele mari nu pot sa stinga dragostea, si raurile n-ar putea s-o inece; de ar da omul toate averile din casa lui pentru dragoste, tot n-ar avea decat dispret. 8.8 Avem o sora micuta, care n-are inca tate. Ce vom face cu sora noastra in ziua cand ii vor veni petitorii? 8.9 Daca este zid, vom zidi niste zimti de argint pe ea; dar daca este usa, o vom inchide cu o scandura de cedru. 8.10 Eu sunt un zid, si tatele mele sunt ca niste turnuri; in ochii lui am fost ca una care a gasit pace. 8.11 Solomon avea o vie la Baal-Hamon; a inchiriat-o unor pazitori; si fiecare trebuia sa aduca pentru rodul ei o mie de sicli de argint. 8.12 Via mea, care este a mea, o pastrez eu. Tine-ti, Solomoane, cei o mie de sicli, si doua sute fie celor ce pazesc rodul! 8.13 Tu, care locuiesti in gradini, niste prieteni isi pleaca urechea la glasul tau: binevoieste si fa-ma sa-l aud! 8.14 Vino repede, iubitule, ca o caprioara sau ca puiul de cerb pe muntii plini de mirozne!
1.1 Prorocia lui Isaia, fiul lui Amot, despre Iuda si Ierusalim, pe vremea lui Ozia, Iotam, Ahaz si Ezechia, imparatii lui Iuda. 1.2 Ascultati, ceruri, si ia aminte, pamantule, caci Domnul vorbeste: Am hranit si am crescut niste copii, dar ei s-au rasculat impotriva Mea. 1.3 Boul isi cunoaste stapanul, si magarul cunoaste ieslea stapanului sau: dar Israel nu Ma cunoaste, poporul Meu nu ia aminte la Mine. 1.4 Vai, neam pacatos, popor incarcat de faradelegi, samanta de nelegiuiti, copii stricati! Au parasit pe Domnul, au dispretuit pe Sfantul lui Israel. I-au intors spatele 1.5 Ce pedepse noi sa va mai dea, cand voi va razvratiti din ce in ce mai rau? Tot capul este bolnav, si toata inima sufera de moarte! 1.6 Din talpi pana-n crestet, nimic nu-i sanatos: ci numai rani, vanatai si carne vie, ne stoarse, ne legate, si ne alinate cu untdelemn: 1.7 tara va este pustiita, cetatile va sunt arse de foc, strainii va mananca ogoarele sub ochii vostri, pustiesc si nimicesc, ca niste salbatici. 1.8 Si fiica Sionului a ramas ca o coliba in vie, ca o coverca intr-un camp de castraveti, ca o cetate impresurata. 1.9 De nu ne-ar fi lasat Domnul ostirilor o mica ramasita, am fi ajuns ca Sodoma, si ne-am fi asemanat cu Gomora. 1.10 Ascultati cuvantul Domnului, capetenii ale Sodomei! Ia aminte la Legea Dumnezeului nostru, popor al Gomorei! 1.11 Ce-Mi trebuie Mie multimea jertfelor voastre, zice Domnul. Sunt satul de arderile de tot ale berbecilor, si de grasimea viteilor; nu-Mi place sangele taurilor, oilor si tapilor. 1.12 Cand veniti sa va infatisati inaintea Mea, cine va cere astfel de lucruri, ca sa-Mi spurcati curtile? 1.13 Nu mai aduceti daruri de mancare nefolositoare, caci Mi-e scarba de tamaie! Nu vreau luni noi, Sabate si adunari de sarbatoare, nu pot sa vad nelegiuirea unita cu sarbatoarea! 1.14 Urasc lunile voastre cele noi si praznicele voastre; Mi-au ajuns o povara, nu le mai pot suferi. 1.15 Cand va intindeti mainile, Imi intorc ochii de la voi; si oricat de mult v-ati ruga, n-ascult: caci mainile va sunt pline de sange! 1.16 Spalati-va deci si curatiti-va! Luati dinaintea ochilor Mei faptele rele pe care le-ati facut! Incetati sa mai faceti raul! 1.17 Invatati-va sa faceti binele, cautati dreptatea, ocrotiti pe cel asuprit, faceti dreptate orfanului, aparati pe vaduva! 1.18 Veniti totusi sa ne judecam, zice Domnul. De vor fi pacatele voastre cum e carmazul, se vor face albe ca zapada; de vor fi rosii ca purpura, se vor face ca lana. 1.19 De veti voi si veti asculta, veti manca cele mai bune roade ale tarii; 1.20 dar de nu veti voi si nu veti asculta, de sabie veti fi inghititi, caci gura Domnului a vorbit. 1.21 Vai, cetatea aceea credincioasa, cum a ajuns o curva! Era plina de judecata, dreptatea locuia in ea, si acum e plina de ucigasi! 1.22 Argintul tau s-a prefacut in zgura, si vinul tau cel ales a fost amestecat cu apa. 1.23 Mai marii tai sunt razvratiti si partasi cu hotii, toti iubesc mita si alearga dupa plata; orfanului nu-i fac dreptate, si pricina vaduvei n-ajunge pana la ei. 1.24 De aceea, iata ce zice Domnul, Dumnezeul ostirilor, Puternicul lui Israel: Ah! Voi cere socoteala potrivnicilor Mei, si Ma voi razbuna pe vrajmasii Mei. 1.25 Imi voi intinde mana impotriva ta, iti voi topi zgura, cum o topeste lesia, toate particelele de plumb le voi departa din tine. 1.26 Voi face iarasi pe judecatorii tai ca odinioara, si pe sfetnicii tai ca la inceput. Dupa aceea, vei fi numita cetatea neprihanita, cetatea credincioasa. 1.27 Sionul va fi mantuit prin judecata, si cei ce se vor intoarce la Dumnezeu in el, vor fi mantuiti prin dreptate. 1.28 Dar pieirea va atinge pe toti cei razvratiti si pacatosi, si cei ce parasesc pe Domnul vor pieri. 1.29 Va va fi rusine de terebintii in care gaseati placere, si veti rosi din pricina gradinilor in care va desfatati; 1.30 caci veti fi ca un terebint cu frunzele ofilite, ca o gradina care n-are apa. 1.31 Omul tare va fi ca un calt, si lucrarea lui ca o scanteie; amandoi vor arde impreuna, si nimeni nu-i va stinge.
2.1 Prorocia lui Isaia, fiul lui Amot, asupra lui Iuda si asupra Ierusalimului. 2.2 Se va intampla in scurgerea vremurilor, ca muntele Casei Domnului va fi intemeiat ca cel mai inalt munte; se va inalta deasupra dealurilor, si toate neamurile se vor ingramadi spre el. 2.3 Popoarele se vor duce cu gramada la el, si vor zice: Veniti, sa ne suim la muntele Domnului, la Casa Dumnezeului lui Iacov, ca sa ne invete caile Lui, si sa umblam pe cararile Lui. Caci din Sion va iesi Legea, si din Ierusalim cuvantul Domnului. 2.4 El va fi Judecatorul neamurilor, El va hotari intre un mare numar de popoare; asa incat din sabiile lor isi vor fauri fiare de plug, si din sulitele lor cosoare: nici un popor nu va mai scoate sabia impotriva altuia, si nu vor mai invata razboiul. 2.5 Veniti, casa a lui Iacov, sa umblam in lumina Domnului! 2.6 Caci ai parasit pe poporul Tau, pe casa lui Iacov, pentru ca sunt plini de idolii Rasaritului, si dedati la vrajitorie ca Filistenii, si se unesc cu fiii strainilor. 2.7 Tara lor este plina de argint si de aur, si comorile lor n-au sfarsit; tara este plina de cai, si carele lor sunt fara numar. 2.8 Dar tara lor este plina si de idoli, caci se inchina inaintea lucrarii mainilor lor, inaintea lucrurilor facute de degetele lor. 2.9 De aceea cei mici vor fi coborati, si cei mari vor fi smeriti: nu-i vei ierta. 2.10 Intra in stanci, si ascunde-te in tarana, de frica Domnului si de stralucirea maretiei Lui! 2.11 Omul va trebui sa-si plece in jos privirea semeata si ingamfarea lui va fi smerita: numai Domnul va fi inaltat in ziua aceea. 2.12 Caci este o zi a Domnului ostirilor impotriva oricarui om mandru si trufas, impotriva oricui se inalta, ca sa fie plecat: 2.13 impotriva tuturor cedrilor inalti si falnici ai Libanului, si impotriva tuturor stejarilor Basanului; 2.14 impotriva tuturor muntilor inalti, si impotriva tuturor dealurilor falnice; 2.15 impotriva tuturor turnurilor inalte, si impotriva tuturor zidurilor intarite; 2.16 impotriva tuturor corabiilor din Tarsis, si impotriva tuturor lucrurilor placute la vedere. 2.17 Mandria omului va fi smerita, si trufia oamenilor va fi plecata; numai Domnul va fi inaltat in ziua aceea. 2.18 Toti idolii vor pieri. 2.19 Oamenii vor intra in pesterile stancilor si in crapaturile pamantului, de frica Domnului si de stralucirea maretiei Lui, cand Se va scula sa ingrozeasca pamantul. 2.20 In ziua aceea, oamenii isi vor arunca idolii de argint si idolii de aur pe care si-i facusera, ca sa se inchine la ei, ii vor arunca la sobolani si la lilieci; 2.21 si vor intra in gaurile stancilor, si in crapaturile pietrelor, de frica Domnului si de stralucirea maretiei Lui, cand Se va scula sa ingrozeasca pamantul. 2.22 Nu va mai incredeti dar in om, in ale carui nari nu este decat suflare: caci ce pret are el?
3.1 Domnul, Dumnezeul ostirilor, va lua din Ierusalim si din Iuda orice sprijin si orice mijloc de trai, orice izvor de paine, si orice izvor de apa~ 3.2 pe viteaz si pe omul de razboi, pe judecator si pe proroc, pe ghicitor si pe batran~ 3.3 pe capetenia peste cincizeci si pe dregator, pe sfetnic, pe mestesugarul ales si pe vrajitorul iscusit. 3.4 Le voi da baieti drept capetenii, zice Domnul, si niste copii vor stapani peste ei. 3.5 Oamenii se vor asupri unii pe altii, unul va apasa pe celalalt, fiecare pe aproapele lui, tanarul va lovi pe cel batran, si omul de nimic pe cel pus in cinste. 3.6 Vor merge pana acolo incat unul va apuca pe fratele sau in casa parinteasca, si-i va zice: Tu ai o haina, fii capetenia noastra! Ia daramaturile acestea sub mana ta! 3.7 Dar in aceeasi zi el va raspunde: Nu pot sa fiu doctor, caci in casa mea nu este nici paine nici haina: nu ma puneti capetenie peste popor. 3.8 Se clatina Ierusalimul, se prabuseste Iuda, pentru ca vorbele si faptele lor sunt indreptate impotriva Domnului, infruntand privirile Lui marete. 3.9 Infatisarea fetei lor marturiseste impotriva lor, si, ca Sodomitii, isi dau pe fata nelegiuirea, fara s-o ascunda. Vai de sufletul lor, caci isi pregatesc rele! 3.10 Bine de cel neprihanit! Lui ii va merge bine, caci se va bucura de rodul faptelor lui. 3.11 Vai de cel rau! Lui ii va merge rau, caci va culege rodul faptelor lui. 3.12 Poporul meu este asuprit de niste copii, si-l stapanesc niste femei! Poporul meu, carmuitorii tai te duc in ratacire, si pustiesc calea pe care umbli! 3.13 Domnul Se infatiseaza la judecata, sta in picioare ca sa judece popoarele. 3.14 Domnul intra la judecata cu batranii poporului Sau si cu mai marii lui: Voi ati mancat via! Prada luata de la sarac este in casele voastre! 3.15 Cu ce drept calcati voi in picioare pe poporul Meu, si apasati pe saraci? zice Domnul, Dumnezeul ostirilor. 3.16 Domnul zice: Pentru ca fiicele Sionului sunt mandre, si umbla cu gatul intins si cu priviri pofticioase, pentru ca pasesc maruntel, si zornaiesc cu verigile de la picior, 3.17 Domnul va plesuvi crestetul capului fiicelor Sionului, Domnul le va descoperi rusinea. 3.18 In ziua aceea, Domnul va scoate verigile care le slujesc ca podoaba la picioare, si sorisorii si lunisoarele~ 3.19 cerceii, bratarile si maramele; 3.20 legaturile de pe cap, lantisoarele de la picioare si braiele, cutiile cu mirosuri si baierile descantate; 3.21 inelele si verigele de la nas; 3.22 hainele de sarbatoare si camasile cele largi, mantiile si pungile; 3.23 oglinzile si camasile subtiri, turbanele si maramele usoare. 3.24 Si atunci in loc de miros placut va fi putoare; in loc de brau, o funie; in loc de par incretit, un cap plesuv, in loc de mantie larga, un sac stramt; un semn de infierare, in loc de frumusete. 3.25 Barbatii tai vor cadea ucisi de sabie si vitejii tai in lupta. 3.26 Portile fiicei Sionului vor geme si se vor jeli; si ea va sedea despuiata pe pamant.
4.1 Sapte femei vor apuca in ziua aceea un singur barbat, si vor zice: Vom manca painea noastra insine, si ne vom imbraca in hainele noastre insine; numai fa-ne sa-ti purtam numele, si ia ocara de peste noi! 4.2 In vremea aceea odrasla Domnului va fi plina de maretie si slava, si rodul tarii va fi plin de stralucire si frumusete pentru cei mantuiti ai lui Israel. 4.3 Si cel ramas in Sion, cel lasat in Ierusalim, se va numi sfant, oricine va fi scris printre cei vii, la Ierusalim. 4.4 Dupa ce va spala Domnul murdariile fiicelor Sionului, si va curati Ierusalimul de vinovatia de sange din mijlocul lui, cu duhul judecatii si cu duhul nimicirii~ 4.5 Domnul va aseza, peste toata intinderea muntelui Sionului si peste locurile lui de adunare, un nor de fum ziua, si un foc de flacari stralucitoare noaptea. Da, peste toata slava va fi un adapost~ 4.6 o coliba, ca umbrar impotriva caldurii zilei, si ca loc de adapost si de ocrotire impotriva furtunii si ploii.
5.1 Voi canta Preaiubitului meu, cantarea Preaiubitului meu despre via Lui. Preaiubitul meu avea o vie, pe o campie foarte manoasa. 5.2 I-a sapat pamantul, l-a curatit de pietre, si a sadit in el vitele cele mai alese. A zidit un turn in mijlocul ei, si a sapat si un teasc, apoi tragea nadejde ca are sa-I faca struguri buni, dar a facut struguri salbatici. 5.3 Acum dar, zice Domnul locuitori ai Ierusalimului si barbati ai lui Iuda, judecati voi intre Mine si via Mea! 5.4 Ce as mai fi putut face viei Mele, si nu i-am facut? Pentru ce a facut ea struguri salbatici, cand Eu ma asteptam sa faca struguri buni? 5.5 Va voi spune insa acum, ce voi face viei Mele: ii voi smulge gardul, ca sa fie pascuta de vite; ii voi surpa zidul, ca sa fie calcata in picioare; 5.6 o voi pustii; nu va mai fi curatita, nici sapata, spini si maracini vor creste in ea! Voi porunci si norilor, sa nu mai ploaie peste ea. 5.7 Via Domnului ostirilor este casa lui Israel, si barbatii lui Iuda sunt vita pe care o iubea. El se astepta la judecata, si cand colo, iata sange varsat! Se astepta la dreptate, si cand colo, iata strigate de apasare! 5.8 Vai de cei ce insira casa langa casa si lipesc ogor langa ogor, pana nu mai ramane loc, si locuiesc in mijlocul tarii! 5.9 Iata ce mi-a descoperit Domnul ostirilor: Hotarat, aceste case multe vor fi pustiite, aceste case mari si frumoase nu vor mai fi locuite. 5.10 Chiar zece pogoane de vie nu vor da decat un bat, si un omer de samanta nu va da decat o efa. 5.11 Vai de cei ce dis-de-dimineata alearga dupa bauturi ametitoare, si sed pana tarziu noaptea si se infierbanta de vin! 5.12 Harfa si alauta, timpana, flautul si vinul le inveselesc ospetele; dar nu iau seama la lucrarea Domnului, si nu vad lucrul mainilor Lui. 5.13 De aceea poporul meu va fi dus pe neasteptate in robie; boierimea lui va muri de foame, si gloata lui se va usca de sete. 5.14 De aceea isi si deschide locuinta mortilor gura, si isi largeste peste masura gatlejul, ca sa se pogoare in ea maretia si bogatia Sionului, cu toata multimea lui galagioasa si vesela. 5.15 Si astfel, cei mici vor fi doborati, cei mari vor fi smeriti, si privirile trufase vor fi plecate. 5.16 Dar Domnul ostirilor va fi inaltat prin judecata, si Dumnezeul cel sfant va fi sfintit prin dreptate. 5.17 Acolo vor paste mieii ca pe imasul lor, si pastori pribegi vor manca mosiile prapadite ale bogatilor. 5.18 Vai de cei ce trag dupa ei nelegiuirea cu funiile minciunii, si pacatul, cu sleaurile unei carute~ 5.19 si zic: Sa-Si grabeasca, sa-Si faca iute lucrarea, ca s-o vedem! Sa vina odata hotararea Sfantului lui Israel si sa se aduca la indeplinire, ca s-o cunoastem! 5.20 Vai de cei ce numesc raul bine, si binele rau, care spun ca intunericul este lumina, si lumina intuneric, care dau amaraciunea in loc de dulceata, si dulceata in loc de amaraciune! 5.21 Vai de cei ce se socotesc intelepti, si se cred priceputi! 5.22 Vai de cei tari cand este vorba de baut vin, si viteji cand este vorba de amestecat bauturi tari; 5.23 care scot cu fata curata pe cel vinovat, pentru mita, si iau drepturile celor nevinovati! 5.24 De aceea, cum mistuie o limba de foc miristea, si cum arde flacara iarba uscata, tot asa: ca putregaiul le va fi radacina lor, si floarea li se va risipi in vant ca tarana, caci au nesocotit legea Domnului ostirilor, si au dispretuit cuvantul Sfantului lui Israel. 5.25 De aceea Se si aprinde Domnul de manie impotriva poporului Sau, Isi intinde mana impotriva lui, si-l loveste de se zguduie muntii, si trupurile moarte stau ca noroiul in mijlocul ulitelor. Cu toate acestea, mania Lui nu se potoleste, si mana Lui este inca intinsa. 5.26 El ridica un steag popoarelor indepartate, si le fluiera de la un capat al pamantului: si iata-le, vin repede si usor. 5.27 Nici unul nu este obosit, nici unul nu sovaie de oboseala, nici unul nu dormiteaza, nici nu doarme; nici unuia nu i se descinge braul de la mijloc, nici nu i se rupe cureaua de la incaltaminte. 5.28 Sagetile lor sunt ascutite, si toate arcurile incordate; copitele cailor lor parca sunt cremene, si rotile carelor lor parca sunt un vartej. 5.29 Racnesc ca niste lei, mugesc ca niste pui de lei; sforaie si apuca prada, o iau cu ei, si nimeni nu vine in ajutor. 5.30 In ziua aceea, va fi asupra lui Iuda un muget, ca mugetul unei furtuni pe mare; uitandu-se la pamant, nu vor vedea decat intuneric si stramtorare, iar lumina se va intuneca in norii lui.
6.1 In anul mortii imparatului Ozia, am vazut pe Domnul sezand pe un scaun de domnie foarte inalt, si poalele mantiei Lui umpleau Templul. 6.2 Serafimii stateau deasupra Lui, si fiecare avea sase aripi: cu doua isi acopereau fata, cu doua isi acopereau picioarele, si cu doua zburau. 6.3 Strigau unul la altul, si ziceau: Sfant, sfant, sfant este Domnul ostirilor! Tot pamantul este plin de marirea Lui! 6.4 Si se zguduiau usiorii usii de glasul care rasuna, si casa s-a umplut de fum. 6.5 Atunci am zis: Vai de mine! Sunt pierdut, caci sunt un om cu buze necurate, locuiesc in mijlocul unui popor tot cu buze necurate, si am vazut cu ochii mei pe Imparatul, Domnul ostirilor! 6.6 Dar unul din serafimi a zburat spre mine cu un carbune aprins in mana, pe care-l luase cu clestele de pe altar. 6.7 Mi-a atins gura cu el, si a zis: Iata, atingandu-se carbunele acesta de buzele tale, nelegiuirea ta este indepartata si pacatul tau este ispasit! 6.8 Am auzit glasul Domnului, intreband: Pe cine sa trimit, si cine va merge pentru Noi? Eu am raspuns: Iata-ma, trimite-ma! 6.9 El a zis atunci: Du-te si spune poporului acestuia: Intr-una veti auzi si nu veti intelege; intr-una veti vedea, si nu veti pricepe! 6.10 Impietreste inima acestui popor, fa-l tare de urechi, si astupa-i ochii ca sa nu vada cu ochii, sa n-auda cu urechile, sa nu inteleaga cu inima, sa nu se intoarca la Mine, si sa nu fie tamaduit. 6.11 Si eu am intrebat: Pana cand, Doamne? El a raspuns: Pana cand vor ramane cetatile pustii si lipsite de locuitori; pana cand nu va mai fi nimeni in case, si tara va fi pustiita de tot; 6.12 pana va indeparta Domnul pe oameni, si tara va ajunge o mare pustie. 6.13 Si chiar a zecea parte de va mai ramane din locuitori, vor fi nimiciti si ei la randul lor. Dar, dupa cum terebintul si stejarul isi pastreaza butucul din radacina, cand sunt taiati, tot asa, o samanta sfanta se va naste iarasi din poporul acesta.
7.1 S-a intamplat, pe vremea lui Ahaz, fiul lui Iotam, fiul lui Ozia, imparatul lui Iuda, ca Retin, imparatul Siriei, s-a suit cu Pecah, fiul lui Remalia, imparatul lui Israel, impotriva Ierusalimului, ca sa-l bata; dar n-a putut sa-l bata. 7.2 Cand au venit si au spus casei lui David: Sirienii au tabarat in Efraim! a tremurat inima lui Ahaz si inima poporului sau, cum se clatina copacii din padure cand bate vantul. 7.3 Atunci Domnul a zis lui Isaia: Iesi inaintea lui Ahaz, tu si fiul tau Sear-Iasub, la capatul canalului de apa al iazului de sus, pe drumul care duce la ogorul inalbitorului~ 7.4 si spune-i: Ia seama si fii linistit; nu te teme de nimic, si sa nu ti se inmoaie inima, din pricina acestor doua cozi de taciuni care fumega: din pricina maniei lui Retin si a Siriei, si din pricina fiului lui Remalia! 7.5 Nu te teme ca Siria gandeste rau impotriva ta, si ca Efraim si fiul lui Remalia zic: 7.6 Sa ne suim impotriva lui Iuda, sa batem cetatea, s-o spargem, si sa punem imparat in ea pe fiul lui Tabeel. 7.7 Caci asa vorbeste Domnul, Dumnezeu: Asa ceva nu se va intampla si nu va avea loc. 7.8 Caci Damascul va fi capitala Siriei, si Retin va fi capitala Damascului. Si peste saizeci si cinci de ani, Efraim va fi nimicit si nu va mai fi un popor. 7.9 Samaria va fi capitala lui Efraim, si fiul lui Remalia va fi capul Samariei. Daca nu credeti, nu veti sta in picioare. 7.10 Domnul a vorbit din nou lui Ahaz, si i-a zis: 7.11 Cere un semn de la Domnul, Dumnezeul tau; cere-l, fie in locurile de jos, fie in locurile de sus. 7.12 Ahaz a raspuns. Nu vreau sa cer nimic, ca sa nu ispitesc pe Domnul. 7.13 Isaia a zis atunci: Ascultati totusi, casa lui David! Nu va ajunge oare sa obositi rabdarea oamenilor, de mai obositi si pe a Dumnezeului meu? 7.14 De aceea Domnul insusi va va da un semn: Iata, fecioara va ramane insarcinata, va naste un fiu, si-i va pune numele Emanuel (Dumnezeu este cu noi). 7.15 El va manca smantana si miere, pana va sti sa lepede raul si sa aleaga binele. 7.16 Dar inainte ca sa stie copilul sa lepede raul, si sa aleaga binele, tara de ai carei doi imparati te temi tu, va fi pustiita. 7.17 Domnul va aduce peste tine, peste poporul tau si peste casa tatalui tau, zile cum n-au mai fost niciodata, din ziua cand s-a despartit Efraim de Iuda (adica pe imparatul Asiriei). 7.18 In ziua aceea, Domnul va suiera mustelor, de la capatul raurilor Egiptului, si albinelor din tara Asiriei; 7.19 ele vor veni, si se vor aseza toate in valcelele pustii, si in crapaturile stancilor, pe toate stufisurile, si pe toate imasurile. 7.20 In ziua aceea, Domnul va rade, cu un brici luat cu chirie de dincolo de Rau, si anume cu imparatul Asiriei, capul si parul de pe picioare; ba va rade chiar si barba. 7.21 In ziua aceea, fiecare va hrani numai o junca si doua oi~ 7.22 si vor da un asa belsug de lapte incat vor manca smantana; caci cu smantana si cu miere se vor hrani toti cei ce vor ramane in tara. 7.23 In ziua aceea, orice loc care va avea o mie de butuci de vita, pretuind o mie de sicli de argint, va fi lasat prada maracinilor si spinilor: 7.24 vor intra acolo cu sageti si cu arcul, caci toata tara nu va fi decat maracini si spini. 7.25 Si toti muntii lucrati cu cazmaua acum, nu vor mai fi cutreierati, de frica maracinilor si a spinilor; vor da drumul boilor in ei, si le vor batatori oile.
8.1 Domnul mi-a zis: Ia o tabla mare, si scrie pe ea, asa ca sa se inteleaga: Grabeste-te de pradeaza, arunca-te asupra prazii. 8.2 Am luat cu mine niste martori vrednici de credinta: pe preotul Urie, si pe Zaharia, fiul lui Berechia. 8.3 M-am apropiat de prorocita. Ea a zamislit, si a nascut un fiu. Apoi Domnul mi-a zis: Pune-i numele Maher-Salal-Has-Baz. (Grabeste de pradeaza, arunca-te asupra prazii.) 8.4 Caci inainte ca sa stie copilul sa spuna: Tata! si mama! se vor lua dinaintea imparatului Asiriei bogatiile Damascului si prada Samariei. 8.5 Domnul mi-a vorbit iarasi, si mi-a zis: 8.6 Pentru ca poporul acesta a dispretuit apele din Siloe care curg lin, si s-a bucurat de Retin si de fiul lui Remalia~ 8.7 iata, Domnul va trimite impotriva lor apele puternice si mari ale Raului (Eufrat), adica pe imparatul Asiriei cu toata puterea lui; pretutindeni el va iesi din albia lui, si se va varsa peste malurile lui; 8.8 va patrunde in Iuda, va da peste maluri, va navali, si va ajunge pana la gat. Iar aripile intinse ale ostii lui vor umple intinderea tarii tale, Emanuele! 8.9 Scoateti strigate de razboi cat voiti, popoare, caci tot veti fi zdrobite; luati aminte, toti cei ce locuiti departe! Pregatiti-va oricat de lupta, caci tot veti fi zdrobiti. Pregatiti-va oricat de lupta, caci tot veti fi zdrobiti. 8.10 Faceti la planuri, cat voiti, caci nu se va alege nimic de ele! Luati la hotarari cat voiti, caci vor fi fara urmari! Caci Dumnezeu este cu noi (Emanuel). 8.11 Asa mi-a vorbit Domnul, cand m-a apucat mana Lui, si m-a instiintat sa nu umblu pe calea poporului acestuia: 8.12 Nu numiti uneltire tot ce numeste poporul acesta uneltire; si nu va temeti de ce se teme el, nici nu va speriati! 8.13 Sfintiti insa pe Domnul ostirilor. De El sa va temeti si sa va infricosati. 8.14 Si atunci El va fi un locas sfant, dar si o piatra de poticnire, o stanca de pacatuire pentru cele doua case ale lui Israel, un lat si o cursa pentru locuitorii Ierusalimului! 8.15 Multi se vor poticni, vor cadea si se vor sfarama, vor da in lat si vor fi prinsi. 8.16 Inveleste aceasta marturie, pecetluieste aceasta descoperire, intre ucenicii Mei. 8.17 Eu nadajduiesc in Domnul, care Isi ascunde Fata de casa lui Iacov. In El imi pun increderea. 8.18 Iata, eu si copiii pe care mi i-a dat Domnul, suntem niste semne si niste minuni in Israel, din partea Domnului ostirilor, care locuieste pe muntele Sionului. 8.19 Daca vi se zice insa: Intrebati pe cei ce cheama mortii si pe cei ce spun viitorul, care soptesc si bolborosesc, raspundeti: Nu va intreba oare un popor pe Dumnezeul sau? Va intreba el pe cei morti pentru cei vii? 8.20 La lege si la marturie! Caci daca nu vor vorbi asa, nu vor mai rasari zorile pentru poporul acesta. 8.21 El va pribegi prin tara, apasat si flamand, si, cand ii va fi foame, se va mania, si va huli pe Imparatul si Dumnezeul lui, apoi fie ca va ridica ochii in sus~ 8.22 fie ca se va uita spre pamant, iata, nu va fi decat necaz, negura, nevoie neagra, si se va vedea izgonit in intuneric bezna.
9.1 Totusi intunericul nu va imparati vesnic pe pamantul in care acum este necaz. Dupa cum in vremurile trecute a acoperit cu ocara tara lui Zabulon si tara lui Neftali, in vremurile viitoare va acoperi cu slava tinutul de langa mare, tara de dincolo de Iordan, Galilea Neamurilor. 9.2 Poporul, care umbla in intuneric, vede o mare lumina; peste cei ce locuiau in tara umbrei mortii rasare o lumina. 9.3 Tu inmultesti poporul, ii dai mari bucurii; si el se bucura inaintea Ta, cum se bucura la seceris, cum se inveseleste la impartirea prazii. 9.4 Caci jugul care apasa asupra lui, toiagul, care-i lovea spinarea, nuiaua celui ce-l asuprea, le-ai sfaramat, ca in ziua lui Madian. 9.5 Caci orice incaltaminte purtata in invalmaseala luptei, si orice haina de razboi tavalita in sange, vor fi aruncate in flacari, ca sa fie arse de foc. 9.6 Caci un Copil ni s-a nascut, un Fiu ni s-a dat, si domnia va fi pe umarul Lui; Il vor numi: Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Parintele vesniciilor, Domn al pacii. 9.7 El va face ca domnia Lui sa creasca, si o pace fara sfarsit va da scaunului de domnie al lui David si imparatiei lui, o va intari si o va sprijini prin judecata si neprihanire, de acum si-n veci de veci: iata ce va face ravna Domnului ostirilor. 9.8 Domnul trimite un cuvant impotriva lui Iacov: cuvant care cade asupra lui Israel. 9.9 Tot poporul va avea cunostinta de el, Efraim si locuitorii Samariei, care spun cu mandrie si ingamfare: 9.10 Au cazut niste caramizi, dar vom zidi cu pietre cioplite, au fost taiati niste smochini din Egipt, dar ii vom inlocui cu cedri. 9.11 De aceea Domnul va ridica impotriva lor pe vrajmasii lui Retin, si va starni pe vrajmasii lor: 9.12 pe Sirieni de la rasarit, pe Filisteni de la apus; si vor manca pe Israel cu gura plina; cu toate acestea, mania Lui nu se potoleste, si mana Lui este tot intinsa. 9.13 Caci nici poporul nu se intoarce la Cel ce-l loveste, si nu cauta pe Domnul ostirilor. 9.14 De aceea Domnul va smulge din Israel capul si coada, ramura de finic si trestia, intr-o singura zi. 9.15 (Batranul si dregatorul sunt capul, si prorocul, care invata pe oameni minciuni, este coada.) 9.16 Cei ce povatuiesc pe poporul acesta il duc in ratacire, si cei ce se lasa povatuiti de ei sunt pierduti. 9.17 De aceea nici Domnul n-ar putea sa se bucure de tinerii lor, nici sa aiba mila de orfanii si vaduvele lor, caci toti sunt niste nelegiuiti si niste rai, si toate gurile lor spun miselii. Cu toate acestea, mania Lui nu se potoleste, si mana Lui este tot intinsa. 9.18 Caci rautatea arde ca un foc, care mananca maracini si spini, aprinde desisul padurii, din care se inalta stalpi de fum. 9.19 De mania Domnului ostirilor, tara parca ar fi aprinsa, si poporul este ca ars de foc; nimeni nu cruta pe fratele sau~ 9.20 fiecare jefuieste in dreapta, si ramane flamand, mananca in stanga, si nu se satura. La urma isi mananca fiecare carnea bratului sau: 9.21 Manase mananca pe Efraim, Efraim pe Manase, si amandoi impreuna pe Iuda. Cu toate acestea, mania Lui nu se potoleste, si mana Lui este tot intinsa.
10.1 Vai de cei ce rostesc hotarari nelegiuite, si de cei ce scriu porunci nedrepte~ 10.2 ca sa nu faca dreptate saracilor, si sa rapeasca dreptul nenorocitilor poporului Meu, ca sa faca pe vaduve prada lor, si sa jefuiasca pe orfani! 10.3 Ce veti face voi in ziua pedepsei, si a pieirii, care va veni din departare peste voi? La cine veti fugi dupa ajutor, si unde va veti lasa bogatia? 10.4 Unii vor fi ingenuncheati intre cei prinsi in razboi, iar altii vor cadea intre cei morti. Cu toate acestea, mania Lui nu se potoleste, si mana Lui tot intinsa este. 10.5 Vai de Asirian zice Domnul nuiaua maniei Mele, care poarta in mana toiagul urgiei Mele! 10.6 I-am dat drumul impotriva unui neam nelegiuit, l-am trimis impotriva unui popor pe care sunt maniat, ca sa-l prade si sa-l jefuiasca, sa-l calce in picioare ca noroiul de pe ulite. 10.7 Dar el nu judeca asa, si nu acesta este gandul inimii lui; ci el nu se gandeste decat sa nimiceasca, decat sa prapadeasca neamurile cu gramada. 10.8 Caci el zice: Nu sunt voievozii mei tot atatia imparati? 10.9 Nu s-a intamplat cu Calno la fel ca si cu Carchemisul? Nu s-a intamplat cu Hamatul ca si cu Arpadul? Nu s-a intamplat Samariei la fel ca Damascului? 10.10 Dupa cum mana mea a pus stapanire pe imparatiile idolilor, (unde erau mai multe icoane decat la Ierusalim si in Samaria)~ 10.11 cum am facut Samariei si idolilor ei, nu voi face si Ierusalimului si icoanelor lui? 10.12 Dar, dupa ce Domnul Isi va implini toata lucrarea Lui pe muntele Sionului si la Ierusalim, voi pedepsi zice Domnul pe imparatul Asiriei pentru rodul inimii lui ingamfate, si pentru trufia privirilor lui semete~ 10.13 caci el a zis: Prin puterea maini mele am facut aceste lucruri, si prin intelepciunea mea, caci sunt priceput; am impins inapoi hotarele popoarelor, si le-am jefuit vistieriile, si, ca un viteaz, am dat jos pe cei ce sedeau pe scaunele lor de domnie; 10.14 am pus mana pe bogatiile popoarelor, ca pe un cuib, si, cum se strang niste oua parasite, asa am strans eu tot pamantul: nici unul n-a miscat vreo aripa, nici n-a deschis ciocul, ca sa ciripeasca. 10.15 Se faleste oare securea impotriva celui ce se slujeste de ea? Sau se mandreste ferestraul fata de cel ce-l manuieste? Ca si cum nuiaua ar misca pe cel ce o ridica, parca toiagul ar ridica pe cel ce nu este de lemn! 10.16 De aceea Domnul, Dumnezeul ostirilor, va trimite ofilirea prin razboinicii lui cei voinici; si intre alesii lui va izbucni un parjol, ca parjolul unui foc. 10.17 Lumina lui Israel se va preface in foc, si Sfantul lui intr-o flacara, care va mistui si va arde spinii si maracinii lui, intr-o zi. 10.18 Va arde, trup si suflet, stralucirea padurii si campiilor lui, de va fi ca un bolnav, care cade in lesin. 10.19 Ceilalti copaci din padurea lui vor putea fi numarati, si un copil le-ar putea scrie numarul. 10.20 In ziua aceea, ramasita lui Israel si cei scapati din casa lui Iacov, nu se vor mai sprijini pe cel ce ii lovea; ci se vor sprijini cu incredere pe Domnul, Sfantul lui Israel. 10.21 O ramasita, ramasita lui Iacov, se va intoarce la Dumnezeul cel puternic. 10.22 Chiar daca poporul tau, Israele, ar fi ca nisipul marii, totusi numai o ramasita se va intoarce, caci nimicirea este hotarata, facand sa se reverse dreptatea. 10.23 Si nimicirea aceasta, care a fost hotarata, Domnul, Dumnezeul ostirilor, o va aduce la indeplinire in toata tara. 10.24 Totusi, asa vorbeste Domnul, Dumnezeul ostirilor: Poporul Meu, care locuieste in Sion, nu te teme de Asirian; da, el te loveste cu nuiaua, si isi ridica toiagul asupra ta, cum faceau Egiptenii. 10.25 Dar, peste putina vreme, pedeapsa va inceta, si mania Mea se va intoarce impotriva lui, ca sa-l nimiceasca. 10.26 Domnul ostirilor va invarti biciul impotriva lui, cum a lovit pe Madian la stanca Oreb; si Isi va mai ridica toiagul odata asupra marii, ca odinioara in Egipt. 10.27 In ziua aceea, se va lua povara lui de pe umarul tau, si jugul lui de pe gatul tau, ba inca jugul va crapa de grasime. 10.28 El vine asupra Aiatului, strabate Migronul, isi lasa calabalacul la Micmas. 10.29 Trec trecatoarea, se culca la Gheba; Rama tremura, Ghibea lui Saul o ia la fuga. 10.30 Ridica-ti glasul, fiica Galimului! Ia seama, Lais! Vai de tine, Anatot! 10.31 Madmena se imprastie, locuitorii din Ghebim fug. 10.32 Inca o zi de oprire la Nob, si ameninta cu mana lui muntele fiicei Sionului, dealul Ierusalimului. 10.33 Iata, Domnul, Dumnezeul ostirilor, taie cracile cu putere; cei mai mari sunt taiati, cei mai inalti sunt doborati. 10.34 Da jos cu fierul crangul padurii, si Libanul cade sub mana Celui Puternic.
11.1 Apoi o Odrasla va iesi din tulpina lui Isai, si un Vlastar va da din radacinile lui. 11.2 Duhul Domnului Se va odihni peste El, duh de intelepciune si de pricepere, duh de sfat si de tarie, duh de cunostinta si de frica de Domnul. 11.3 Placerea lui va fi frica de Domnul; nu va judeca dupa infatisare, nici nu va hotari dupa cele auzite~ 11.4 ci va judeca pe cei saraci cu dreptate, si va hotari cu nepartinire asupra nenorocitilor tarii; va lovi pamantul cu toiagul cuvantului Lui, si cu suflarea buzelor Lui va omori pe cel rau. 11.5 Neprihanirea va fi braul coapselor Sale, si credinciosia braul mijlocului Sau. 11.6 Atunci lupul va locui impreuna cu mielul, si pardosul se va culca impreuna cu iedul; vitelul, puiul de leu, si vitele ingrasate, vor fi impreuna, si le va mana un copilas; 11.7 vaca si ursoaica vor paste la un loc, si puii lor se vor culca impreuna. Leul va manca paie ca boul~ 11.8 pruncul de tata se va juca la gura bortei naparcii, si copilul intarcat va baga mana in vizuina basilicului. 11.9 Nu se va face nici un rau si nici o paguba pe tot muntele Meu cel sfant; caci pamantul va fi plin de cunostinta Domnului, ca fundul marii de apele care-l acopera. 11.10 In ziua aceea, Vlastarul lui Isai va fi ca un steag pentru popoare; neamurile se vor intoarce la El, si slava va fi locuinta Lui. 11.11 In acelasi timp, Domnul Isi va intinde mana a doua oara, ca sa rascumpere ramasita poporului Sau, risipit in Asiria si in Egipt, in Patros si in Etiopia, la Elam, la Sinear si la Hamat, si in ostroavele marii. 11.12 El va inalta un steag pentru neamuri, va strange pe surghiunitii lui Israel, si va aduna pe cei risipiti ai lui Iuda, de la cele patru capete ale pamantului. 11.13 Pizma lui Efraim va inceta, si vrajmasii lui Iuda vor fi nimiciti; Efraim nu va mai fi gelos pe Iuda, si Iuda nu va mai fi vrajmas lui Efraim~ 11.14 ci vor zbura pe umarul Filistenilor la apus, si vor jefui impreuna pe fiii Rasaritului. Edom si Moab vor fi prada mainilor lor, si fiii lui Amon le vor fi supusi. 11.15 Domnul va seca limba marii Egiptului, Isi va ridica mana asupra Raului in mania Lui, il va imparti in sapte paraie, asa ca il vor putea trece incaltati. 11.16 Si va fi un drum pentru ramasita poporului Sau, care va mai ramane in Asiria, cum a fost pentru Israel, in ziua cand a iesit din tara Egiptului.
12.1 In ziua aceea vei zice: Te laud, Doamne, caci ai fost suparat pe mine, dar mania Ta s-a potolit si m-ai mangaiat! 12.2 Iata, Dumnezeu este izbavirea mea, voi fi plin de incredere, si nu ma voi teme de nimic; caci Domnul Dumnezeu este taria mea si pricina laudelor mele, si El m-a mantuit. 12.3 Veti scoate apa cu bucurie din izvoarele mantuirii~ 12.4 si veti zice in ziua aceea: Laudati pe Domnul, chemati Numele Lui, vestiti lucrarile Lui printre popoare, pomeniti marimea Numelui Lui! 12.5 Cantati Domnului, caci a facut lucruri stralucite: sa fie cunoscute in tot pamantul! 12.6 Striga de bucurie si veselie, locuitoare a Sionului, caci mare este in mijlocul tau Sfantul lui Israel.
13.1 Prorocie impotriva Babilonului, descoperita lui Isaia, fiul lui Amot. 13.2 Ridicati un steag pe un munte gol, inaltati glasul spre ei, faceti semne cu mana, ca sa vina la portile asupritorilor! 13.3 Am dat porunca sfintei Mele ostiri zice Domnul am chemat pe vitejii Mei la judecata maniei Mele, pe cei ce se bucura de marimea Mea. 13.4 Un vuiet se aude pe munti, ca vuietul de popor mult; se aude o zarva de imparatii, de neamuri adunate. Domnul ostirilor Isi cerceteaza oastea care va da lupta. 13.5 Ei vin dintr-o tara departata, de la marginea cerurilor: Domnul si uneltele maniei Lui vor nimici tot pamantul. 13.6 Gemeti! caci ziua Domnului este aproape: ea vine ca o pustiire a Celui Atotputernic! 13.7 De aceea toate mainile slabesc, si orice inima omeneasca se topeste. 13.8 Ei sunt napaditi de spaima; ii apuca chinurile si durerile; se zvarcolesc ca o femeie in durerile nasterii, se uita unii la altii incremeniti; fetele lor sunt rosii ca focul. 13.9 Iata, vine ziua Domnului, zi fara mila, zi de manie si urgie aprinsa, care va preface tot pamantul in pustiu, si va nimici pe toti pacatosii de pe el. 13.10 Caci stelele cerurilor si Orionul nu vor mai straluci; soarele se va intuneca la rasaritul lui, si luna nu va mai lumina. 13.11 Voi pedepsi zice Domnul lumea pentru rautatea ei, si pe cei rai pentru nelegiuirile lor; voi face sa inceteze mandria celor trufasi, si voi dobori semetia celor asupritori. 13.12 Voi face pe oameni mai rari decat aurul curat, si mai scumpi decat aurul din Ofir. 13.13 Pentru aceasta voi clatina cerurile, si pamantul se va zgudui din temelia lui, de mania Domnului ostirilor, in ziua maniei Lui aprinse. 13.14 Atunci, ca o caprioara speriata, ca o turma fara pastor, fiecare se va intoarce la poporul sau, fiecare va fugi in tara lui. 13.15 Toti cei ce vor fi prinsi, vor fi strapunsi, si toti cei ce vor fi apucati, vor cadea ucisi de sabie. 13.16 Copiii lor vor fi zdrobiti sub ochii lor, casele le vor fi jefuite, si nevestele lor vor fi necinstite. 13.17 Iata, atat impotriva lor pe Mezi, care nu se uita la argint, si nu poftesc aurul. 13.18 Cu arcurile lor vor dobori pe tineri, si vor fi fara mila pentru rodul pantecelor: ochiul lor nu va cruta pe copii. 13.19 Si astfel Babilonul, podoaba imparatilor, falnica mandrie a Haldeilor, va fi ca Sodoma si Gomora, pe care le-a nimicit Dumnezeu. 13.20 El nu va mai fi locuit, nu va mai fi niciodata popor in el. Arabul nu-si va mai intinde cortul acolo, si pastorii nu-si vor mai tarcui turmele acolo~ 13.21 ci fiarele pustiei isi vor face culcusul acolo, bufnitele ii vor umple casele, strutii vor locui acolo, si stafiile se vor juca acolo. 13.22 Sacalii vor urla in casele lui imparatesti pustii, si cainii salbatici in casele lui de petrecere. Vremea lui este aproape sa vina, si zilele nu i se vor lungi.
14.1 Caci Domnul va avea mila de Iacov, va alege iarasi pe Israel, si-i va aduce iarasi la odihna in tara lor; strainii se vor alipi de ei, si se vor uni cu casa lui Iacov. 14.2 Popoarele ii vor lua, si-i vor aduce inapoi la locuinta lor, si casa lui Israel ii va stapani in tara Domnului, ca robi si roabe. Vor tine astfel robi pe cei ce-i robisera pe ei, si vor stapani peste asupritorii lor. 14.3 Iar cand iti va da Domnul odihna dupa ostenelile si framantarile tale, si dupa aspra robie care a fost pusa peste tine~ 14.4 atunci vei canta cantarea aceasta asupra imparatului Babilonului, si vei zice: Iata, asupritorul nu mai este, asuprirea a incetat~ 14.5 Domnul a frant toiagul celor rai, nuiaua stapanitorilor. 14.6 Cel ce, in urgia lui, lovea popoarele, cu lovituri fara ragaz, cel ce, in mania lui, supunea neamurile, este prigonit fara crutare. 14.7 Tot pamantul se bucura acum de odihna si pace; izbucnesc oamenii in cantece de veselie. 14.8 Pana si chiparosii si cedrii din Liban se bucura de caderea ta si zic: De cand ai cazut tu, nu se mai suie nimeni sa ne taie! 14.9 Locuinta mortilor se misca pana in adancimile ei, ca sa te primeasca la sosire, ea trezeste inaintea ta umbrele, pe toti mai marii pamantului, scoala de pe scaunele lor de domnie pe toti imparatii neamurilor. 14.10 Toti iau cuvantul ca sa-ti spuna: Si tu ai ajuns fara putere ca noi, si tu ai ajuns ca noi! 14.11 Stralucirea ta s-a pogorat si ea in locuinta mortilor, cu sunetul alautelor tale; asternut de viermi vei avea, si viermii te vor acoperi. 14.12 Cum ai cazut din cer, Luceafar stralucitor, fiu al zorilor! Cum ai fost doborat la pamant, tu, biruitorul neamurilor! 14.13 Tu ziceai in inima ta: Ma voi sui in cer, imi voi ridica scaunul de domnie mai presus de stelele lui Dumnezeu; voi sedea pe muntele adunarii dumnezeilor, la capatul miazanoaptei; 14.14 ma voi sui pe varful norilor, voi fi ca Cel Preainalt. 14.15 Dar ai fost aruncat in locuinta mortilor, in adancimile mormantului! 14.16 Cei ce te vad se uita tinta mirati la tine, te privesc cu luare aminte si zic: Acesta este omul care facea sa se cutremure pamantul, si zguduia imparatiile~ 14.17 care prefacea lumea in pustie, nimicea cetatile si nu dadea drumul prinsilor sai de razboi? 14.18 Toti imparatii neamurilor, da, toti, se odihnesc cu cinste, fiecare in mormantul lui. 14.19 Dar tu ai fost aruncat departe de mormantul tau, ca o ramura dispretuita, ca o prada luata de la niste oameni ucisi cu lovituri de sabie, si aruncata pe pietrele unei gropi, ca un hoit calcat in picioare. 14.20 Tu nu esti unit cu ei in mormant, caci ti-ai nimicit tara si ti-ai prapadit poporul. Nu se va mai vorbi niciodata de neamul celor rai. 14.21 Pregatiti macelarirea fiilor, din pricina nelegiuirii parintilor lor! Ca sa nu se mai scoale sa cucereasca pamantul, si sa umple lumea cu cetati! 14.22 Eu ma voi ridica impotriva lor! zice Domnul ostirilor si voi sterge numele si urma Babilonului, pe fiu si nepot, zice Domnul. 14.23 Voi face din el un culcus de arici si o mlastina, si il voi matura cu matura nimicirii, zice Domnul ostirilor. 14.24 Domnul ostirilor a jurat, si a zis: Da, ce am hotarat se va intampla, ce am pus la cale se va implini. 14.25 Voi zdrobi pe Asirian in tara Mea, il voi calca in picioare pe muntii Mei; astfel jugul lui se va lua de pe ei, si povara lui va fi luata de pe umerii lor. 14.26 Iata hotararea luata impotriva intregului pamant, iata mana, intinsa peste toate neamurile. 14.27 Domnul ostirilor a luat aceasta hotarare: cine I se va impotrivi? Mana Lui este intinsa: cine o va abate? 14.28 In anul mortii imparatului Ahaz, a fost rostita aceasta prorocie: 14.29 Nu te bucura, tara Filistenilor, ca s-a frant toiagul care te lovea! Caci din radacina sarpelui va iesi un basilic, si rodul lui va fi un balaur zburator. 14.30 Atunci cei mai saraci vor putea paste, si cei nenorociti vor putea sa locuiasca linistiti; dar iti voi lasa neamul sa piara de foame, si ce va mai ramane din tine va fi omorat. 14.31 Gemi, poarta! Boceste-te, cetate! Cutremura-te, toata tara Filistenilor! Caci un fum vine de la miaza noapte, si sirurile vrajmasului sunt stranse. 14.32 Si ce va raspunde trimisilor poporului? Ca Domnul a intemeiat Sionul, si ca cei nenorociti din poporul Lui gasesc un loc de adapost acolo.
15.1 Prorocie impotriva Moabului. Chiar in noaptea cand este pustiit, Ar-Moabul este nimicit! Chiar in noaptea cand este pustiit, Chir-Moabul este nimicit! 15.2 Poporul se suie la templu si la Dibon, pe inaltimi, ca sa planga; Moabul se boceste: pe Nebo si pe Medeba toate capetele sunt rase, si toate barbile sunt taiate. 15.3 Pe ulite, sunt incinsi cu saci, pe acoperisuri si in piete, totul geme, si se topesc plangand. 15.4 Hesbonul si Eleale tipa de li se aude glasul pana la Iahat, chiar si razboinicii Moabului se bocesc cu sufletul plin de groaza. 15.5 Imi plange inima pentru Moab, ai carui fugari alearga pana la Toar, pana la Eglat-Selisia; caci suie, plangand, suisul Luhitului, si scot tipete de durere pe drumul Horonaimului. 15.6 Caci apele Nimrim sunt pustiite, s-a uscat iarba, s-a dus verdeata, si nu mai este nici un fir verde. 15.7 De aceea strang ce le mai ramane, si isi stramuta averile dincolo de paraul salciilor. 15.8 Caci tipetele inconjura hotarele Moabului; bocetele lui rasuna pana la Eglaim, si urletele lui rasuna pana la Beer-Elim. 15.9 Apele Dimonului sunt pline de sange, si voi trimite peste Dimon noi nenorociri; un leu va veni impotriva celor scapati ai Moabului, impotriva ramasitei din tara.
16.1 Trimiteti miei carmuitorului tarii, trimiteti-i din Sela, prin pustie, la muntele fiicei Sionului! 16.2 Ca o pasare fugara, izgonita din cuib, asa vor fi fiicele Moabului, la trecerea Arnonului. 16.3 Si vor zice: Sfatuieste, mijloceste, acopera-ne ziua in amiaza mare cu umbra ta, ca noaptea neagra, ascunde pe cei ce sunt urmariti, nu da pe fata pe cei fugiti! 16.4 Lasa sa locuiasca pentru o vreme la tine cei goniti din Moab, fii un loc de scapare pentru ei impotriva pustiitorului! Caci apasarea va inceta, pustiirea se va sfarsi, cel ce calca tara in picioare va pieri. 16.5 Si atunci un scaun de domnie se va intari prin indurare; si se va vedea sezand cu credinciosie, in casa lui David, un judecator, prieten al dreptului si plin de ravna pentru dreptate. 16.6 Auzim ingamfarea mandrului Moab, fudulia si fala lui, trufia si laudarosia lui. 16.7 De aceea geme Moabul pentru Moab, toti gem; suspinati pe daramaturile Chir-Haresetului, adanc mahniti; 16.8 caci campiile Hesbonului lancezesc; stapanii neamurilor au sfaramat butucii viei din Sibma, care se intindeau pana la Iaezer, si se incalceau prin pustie: mladitele ei se intindeau si treceau dincolo de mare. 16.9 De aceea plang pentru via din Sibma, ca pentru Iaezer; va ud cu lacrimile mele, Hesbonule si Eleale! Caci peste culesul roadelor voastre si peste secerisul vostru a cazut un strigat de razboi! 16.10 S-a dus bucuria si veselia din campii! Si in vii, nu mai sunt cantece, nu mai sunt veselii! Nimeni nu mai calca vinul in teascuri. Am facut sa inceteze strigatele de bucurie la cules. 16.11 De aceea imi plange sufletul pentru Moab ca o harfa si inima pentru Chir-Hares; 16.12 si cand se va arata Moabul, obosindu-se pe inaltimi si va intra in locasul sau cel sfant sa se roage, nu va putea sa capete nimic! 16.13 Acesta este cuvantul, pe care l-a rostit Domnul de multa vreme asupra Moabului. 16.14 Iar acum Domnul vorbeste, si zice: In trei ani, ca anii unui simbrias, slava Moabului va fi dispretuita, impreuna cu toata aceasta mare multime; si ce va ramane, va fi putin lucru, aproape nimic.
17.1 Prorocie impotriva Damascului: Iata, Damascul nu va mai fi o cetate, ci va ajunge un morman de daramaturi; 17.2 cetatile Aroerului sunt parasite, sunt date spre pasune turmelor, care se culca nestingherite acolo. 17.3 S-a ispravit cu cetatuia lui Efraim, si s-a sfarsit cu imparatia Damascului; dar ramasita Siriei va fi ca slava copiilor lui Israel, zice Domnul ostirilor. 17.4 In ziua aceea, slava lui Iacov va fi slabita, si grasimea carnii lui va pieri. 17.5 Se va intampla ca atunci cand strange seceratorul graul, si bratul lui taie spicele; da, ca la stransul spicelor in valea Refaim; 17.6 vor mai ramane doar cateva, ca la scuturatul maslinului: doua, trei masline, pe varful crengilor, patru sau cinci, in ramurile cu roade, zice Domnul, Dumnezeul lui Israel. 17.7 In ziua aceea, omul se va uita spre Facatorul sau, si ochii i se vor intoarce spre Sfantul lui Israel; 17.8 nu se va mai uita spre altare, care sunt lucrarea mainilor lui, si nu va mai privi la ce au facut degetele lui, la idolii Astartei si la stalpii inchinati soarelui. 17.9 In ziua aceea, cetatile lui intarite vor fi ca daramaturile din padure si de pe varful muntelui, parasite odinioara inaintea copiilor lui Israel: va fi o pustie! 17.10 Caci ai uitat pe Dumnezeul mantuirii tale, si nu ti-ai adus aminte de Stanca scaparii tale. De aceea ti-ai sadit rasaduri placute, si ai sadit butuci straini. 17.11 Cand i-ai sadit, i-ai inconjurat cu un gard, si in curand i-ai vazut inflorind. Dar culesul roadelor a fugit tocmai in clipa veseliei: si durerea este fara leac. 17.12 Vai! ce vuiet de popoare multe, care urla cum urla marea! Ce zarva de neamuri, care mugesc cum mugesc niste ape puternice. 17.13 Neamurile mugesc cum mugesc apele mari Dar cand le mustra Dumnezeu, ele fug departe, izgonite ca pleava de pe munti la suflarea vantului, ca tarana luata de vartej. 17.14 Pe inserate, vine o prapadenie neasteptata, si pana dimineata, nu mai sunt! Iata partea celor ce ne jupoaie, si soarta celor ce ne jefuiesc.
18.1 Vai de tine, tara, in care rasuna zanganit de arme, si care esti dincolo de raurile Etiopiei! 18.2 Tu, care trimiti soli pe mare, in corabii de papura care plutesc pe luciul apelor! Duceti-va, soli iuti, la neamul acela tare si puternic, la poporul acela infricosat de la inceputul lui, neam puternic care zdrobeste totul, si a carui tara este taiata de rauri. 18.3 Voi toti, locuitori ai lumii si voi, locuitori ai pamantului, luati seama cand se inalta steagul pe munti, si ascultati cand suna trambita! 18.4 Caci asa mi-a vorbit Domnul: Eu privesc linistit din locuinta Mea pe caldura arzatoare a luminii soarelui, si pe aburul de roua, in vipia secerisului. 18.5 Dar inainte de seceris, cand cade floarea, si rodul se face agurida, el taie indata mladitele cu cosoare, ba taie chiar lastarii si-i arunca 18.6 Si Asirienii vor fi lasati astfel prada pasarilor rapitoare din munti si fiarelor pamantului; pasarile de prada vor petrece vara pe trupurile lor moarte, si fiarele pamantului vor ierna pe ele. 18.7 In vremea aceea, se vor aduce daruri de mancare Domnului ostirilor, de poporul cel tare si puternic, de poporul cel infricosat de la inceputul lui, neam puternic, care zdrobeste totul, si a carui tara este taiata de rauri: vor fi aduse acolo unde locuieste Numele Domnului ostirilor, pe muntele Sionului.
19.1 Prorocie impotriva Egiptului. Iata, Domnul calareste pe un nor repede si vine in Egipt. Idolii Egiptului tremura inaintea Lui, si li se indoaie inima Egiptenilor in ei. 19.2 Voi inarma pe Egipteni unii impotriva altora, si se vor bate frate cu frate, prieten cu prieten, cetate cu cetate, imparatie cu imparatie. 19.3 Duhul Egiptenilor va pieri din ei, si le voi nimici sfatul; atunci vor intreba pe idoli si pe vrajitori, pe cei ce cheama mortii si pe ghicitori. 19.4 Voi da Egiptul in mainile unui stapan aspru, si un imparat fara mila va stapani peste ei, zice Domnul, Dumnezeul ostirilor. 19.5 Apele marii vor seca, si raul va seca si se va usca~ 19.6 raurile se vor imputi, canalele Egiptului vor fi goale si uscate, pipirigul si trestiile se vor vesteji. 19.7 Livezile Nilului de la imbucatura raului, si toate semanaturile din valea raului se vor usca, se vor preface in tarana si vor pieri. 19.8 Vor geme pescarii, se vor boci toti cei ce arunca undita in rau, si cei ce intind mreji pe ape vor fi nemangaiati. 19.9 Cei ce lucreaza inul daracit, si cei ce tes tesaturi albe vor fi acoperiti, de rusine~ 19.10 stapanitorii tarii vor fi intristati si toti simbriasii vor fi cu inima amarata. 19.11 In adevar, voievozii Toanului au innebunit, sfetnicii intelepti ai lui Faraon s-au prostit. Cum indrazniti voi sa spuneti lui Faraon: Noi suntem fiii inteleptilor, fiii stravechilor imparati? 19.12 Unde sunt inteleptii tai? Sa-ti faca descoperiri dumnezeiesti, si sa spuna ce a hotarat Domnul ostirilor impotriva Egiptului. 19.13 Voievozii Toanului au innebunit, voievozii Nofului s-au inselat, capeteniile semintiilor duc Egiptul in ratacire: 19.14 Domnul a raspandit in mijlocul lui un duh de ameteala ca sa faca pe Egipteni sa se clatine in toate faptele lor, cum se clatina un om beat si varsa~ 19.15 si Egiptul nu va avea pe nimeni, care sa poata face ceva, nici cap, nici coada, nici ramura de finic, nici trestie! 19.16 In ziua aceea, Egiptul va fi ca o femeie: va tremura si se va teme, vazand miscarea maini Domnului ostirilor, cand o va ridica impotriva lui. 19.17 Chiar si tara lui Iuda va fi o groaza pentru Egipt: cum i se va vorbi de ea, se va ingrozi, din pricina hotararii luate impotriva lui de Domnul ostirilor. 19.18 In vremea aceea, vor fi cinci cetati in tara Egiptului, care vor vorbi limba Canaanului, si vor jura pe Domnul ostirilor: una din ele se va numi cetatea nimicirii! 19.19 Tot in vremea aceea va fi un altar pentru Domnul in tara Egiptului, si la hotar, va fi un stalp de aducere aminte pentru Domnul. 19.20 Acesta va fi pentru Domnul ostirilor un semn si o marturie in tara Egiptului. Ei vor striga catre Domnul din pricina asupritorilor, si El le va trimite un mantuitor si un aparator, care sa-i izbaveasca. 19.21 Atunci Domnul Se va descoperi Egiptenilor, si Egiptenii vor cunoaste pe Domnul in ziua aceea. Vor aduce jertfe si daruri de mancare, vor face juruinte Domnului si le vor implini. 19.22 Astfel, Domnul va lovi pe Egipteni, ii va lovi, dar ii va tamadui. Ei se vor intoarce la Domnul, care-i va asculta, si-i va vindeca. 19.23 In aceeasi vreme, va fi un drum care va duce din Egipt in Asiria: Asirienii se vor duce in Egipt si Egiptenii in Asiria, si Egiptenii impreuna cu Asirienii vor sluji Domnului. 19.24 Tot in vremea aceea, Israel va fi al treilea, unit cu Egiptul si cu Asiria, ca o binecuvantare in mijlocul pamantului. 19.25 Domnul ostirilor ii va binecuvanta si va zice: Binecuvantat sa fie Egiptul, poporul Meu, si Asiria, lucrarea mainilor Mele, si Israel, mostenirea Mea!
20.1 In anul cand a venit Tartan la Asdod, trimis de Sargon, imparatul Asiriei, sa bata Asdodul, si l-a luat~ 20.2 in vremea aceea Domnul a vorbit lui Isaia, fiul lui Amot, si i-a zis: Du-te, dezleaga-ti sacul de pe coapse si scoate-ti incaltamintea din picioare! El a facut asa, a umblat gol si descult. 20.3 Si Domnul a zis: Dupa cum robul meu Isaia umbla gol si descult, trei ani de zile, ca semn si instiintare pentru Egipt si pentru Etiopia~ 20.4 tot asa si imparatul Asiriei va lua din Egipt si din Etiopia prinsi de razboi si surghiuniti, tineri si batrani, goi si desculti, si cu spinarea descoperita, spre rusinea Egiptului. 20.5 Atunci se vor ingrozi si se vor rusina cei ce isi pusesera increderea in Etiopia, si se faleau cu Egiptul. 20.6 Si locuitorii de pe tarmul acesta vor zice in ziua aceea: Iata ce a ajuns increderea noastra, pe care ne bizuiseram, ca sa fim ajutati si sa fim izbaviti de imparatul Asiriei! Cum vom scapa acum?
21.1 Prorocie asupra pustiei marii. Cum inainteaza vijelia de la miazazi, asa vine el din pustie, din tara infricosata. 21.2 O vedenie grozava mi s-a descoperit. Asupritorul asupreste, pustiitorul pustieste. Suie-te, Elamule! Impresoara, Medio! Caci fac sa inceteze toate oftarile lor, zice Domnul. 21.3 De aceea mi s-a umplut inima de neliniste, m-apuca durerile, ca durerile unei femei cand naste. Zvarcolirile nu ma lasa s-aud, tremuratul ma impiedica sa vad. 21.4 Imi bate inima cu putere, m-apuca groaza; noaptea placerilor mele ajunge o noapte de spaima. 21.5 Ei pun masa, straja vegheaza, si ei mananca, beau Dar deodata se aude strigand: In picioare, voievozi! Ungeti scutul! 21.6 Caci asa mi-a vorbit Domnul: Du-te si pune un strajer, ca sa dea de veste despre ce va vedea. 21.7 El a vazut calarime, calareti doi cate doi, calareti pe magari, calareti pe camile; si asculta cu luare aminte, cu cea mai mare bagare de seama. 21.8 Apoi a strigat, ca un leu: Doamne, am stat mereu in turnul meu de paza, si stateam de straja in toate noptile. 21.9 Si iata ca a venit calarime si calareti doi cate doi. Apoi a luat iarasi cuvantul, si a zis: A cazut, a cazut Babilonul, si toate icoanele dumnezeilor lui sunt sfaramate la pamant! 21.10 O, poporul meu, care ai fost stropsit ca boabele de grau din aria mea, ce am auzit de la Domnul ostirilor, Dumnezeul lui Israel, aceea va vestesc. 21.11 Prorocie asupra Dumei. Mi se striga din Seir: Strajerule, cat mai este din noapte? Strajerule, mai este mult din noapte? 21.12 Strajerul raspunde: Vine dimineata, si este tot noapte. Daca vreti sa intrebati, intrebati; intoarceti-va, si veniti iarasi. 21.13 Prorocie asupra Arabiei. Veti petrece noaptea in tufele Arabiei, cete de negustori din Dedan! 21.14 Duceti apa celor ce le este sete; locuitorii tarii Tema duceti paine fugarilor! 21.15 Caci ei fug dinaintea sabiilor, dinaintea sabiei scoase din teaca, dinaintea arcului incordat, si dinaintea unei lupte inversunate. 21.16 Caci asa mi-a vorbit Domnul: Inca un an, ca anii unui simbrias, si s-a ispravit cu toata slava Chedarului. 21.17 Nu va mai ramane decat un mic numar din vitejii arcasi, fii ai Chedarului, caci Domnul, Dumnezeul lui Israel, a spus-o.
22.1 Prorocie asupra vaii vedeniilor. Ce este de va suiti cu totii pe acoperisuri~ 22.2 cetate galagioasa, plina de zarva, cetate vesela! Mortii tai nu vor pieri ucisi de sabie, nici nu vor muri luptand. 22.3 Ci toate capeteniile tale fug impreuna, sunt luati prinsi de arcasi; toti locuitorii tai ajung deodata robi, in timp ce o iau la fuga in departare. 22.4 De aceea zic: Intoarceti-va privirile de la mine, lasati-ma sa plang cu amar; nu staruiti sa ma mangaiati pentru nenorocirea fiicei poporului meu! 22.5 Caci este o zi de necaz, de zdrobire si de invalmaseala, trimisa de Domnul, Dumnezeul ostirilor, in valea vedeniilor. Se darama zidurile, si rasuna tipete de durere spre munte. 22.6 Elamul poarta tolba cu sageti; care de luptatori, de calareti inainteaza; Chirul dezveleste scutul. 22.7 Cele mai frumoase vai ale tale sunt pline de care, si calaretii se insiruie de bataie la portile tale. 22.8 Cele din urma santuri de intarire ale lui Iuda sunt silite, si in ziua aceasta cercetezi tu armaturile din casa padurii. 22.9 Va uitati la sparturile cele multe facute cetatii lui David, si opriti apele iazului de jos. 22.10 Numarati casele Ierusalimului, si le stricati, ca sa intariti zidul. 22.11 Faceti o camara intre cele doua ziduri, pentru apele iazului celui vechi; dar nu va uitati spre Cel ce a vrut aceste lucruri, nu vedeti pe Cel ce de mult le-a pregatit. 22.12 Si totusi Domnul, Dumnezeul ostirilor, va cheama in ziua aceea sa plangeti si sa va bateti in piept, sa va radeti capul si sa va incingeti cu sac. 22.13 Dar iata, in schimb, veselie si bucurie! Se junghie boi si se taie oi, se mananca la carne si se bea la vin: Sa mancam si sa bem, caci maine vom muri! 22.14 Domnul ostirilor mi-a descoperit, si mi-a zis: Nu, nelegiuirea aceasta nu vi se va ierta pana nu veti muri, zice Domnul, Dumnezeul ostirilor. 22.15 Asa vorbeste Domnul, Dumnezeul ostirilor: Du-te la curteanul acela, la Sebna, dregatorul casei imparatesti, si zi-i: 22.16 Ce ai tu aici la tine, si pe cine ai aici, de-ti sapi aici un mormant? El isi sapa un mormant sus pe inaltime, isi scobeste o locuinta in stanca! 22.17 Iata, Domnul te va azvarli cu o aruncatura puternica, te va invarti ca pe un ghem. 22.18 Te va azvarli, te va azvarli ca pe o minge, pe un pamant intins, si acolo vei muri, acolo vor veni carele tale cele stralucite, tu, ocara casei stapanului tau! 22.19 Vei fi izgonit din dregatoria ta, si te va smulge Domnul din locul tau. 22.20 In ziua aceea, zice Domnul, voi chema pe robul Meu Eliachim, fiul lui Hilchia~ 22.21 il voi imbraca in tunica ta, il voi incinge cu braul tau, si voi da puterea ta in mainile lui. El va fi un tata pentru locuitorii Ierusalimului si pentru casa lui Iuda. 22.22 Voi pune pe umarul lui cheia casei lui David: cand va deschide el, nimeni nu va inchide, si cand va inchide el, nimeni nu va deschide. 22.23 Il voi implanta ca pe un drug intr-un loc tare, si va fi un scaun de slava pentru casa tatalui sau. 22.24 Pe el se va sprijini toata slava casei tatalui sau, odraslele alese si de ocara, toate sculele cele mici, atat lighenele cat si vasele. 22.25 In ziua aceea, zice Domnul ostirilor, drugul acela implantat intr-un loc tare va fi scos, va fi taiat si va cadea, si povara care era pe el va fi nimicita, caci Domnul a vorbit.
23.1 Prorocie impotriva Tirului. Bociti-va, corabii din Tarsis! Caci Tirul a fost nimicit: nu mai are nici case, nici intrare! Din tara Chitim le-a venit vestea aceasta. 23.2 Amutiti de groaza, locuitori ai tarmului, pe care o umpleau odata negustorii din Sidon, care strabateau marea! 23.3 Veniturile lui erau graul Nilului si secerisul raului, aduse pe ape mari, asa ca el era targul neamurilor. 23.4 Rusineaza-te Sidoane! caci asa vorbeste marea, cetatuia marii: Eu n-am avut durerile facerii, nici n-am nascut, n-am hranit tineri, nici n-am crescut fete. 23.5 Cand vor afla Egiptenii vestea aceasta, vor tremura auzind de caderea Tirului~ 23.6 si vor zice: Treceti la Tarsis, bociti-va, locuitori ai tarmului! 23.7 Aceasta este cetatea voastra cea vesela, care avea o obarsie veche, si ale carei picioare o duceau sa locuiasca departe. 23.8 Cine a luat aceasta hotarare impotriva Tirului, impartitorul cununilor, el, ai carui negustori erau niste voievozi, si ai carui targoveti erau cei mai bogati de pe pamant? 23.9 Domnul ostirilor a luat aceasta hotarare, ca sa rusineze mandria a tot ce straluceste, si sa smereasca pe toti cei mari ai pamantului: 23.10 Strabate-ti tara, ca Nilul, nici un brau nu te mai strange, fiica Tarsisului! Nu mai este nici un jug! 23.11 Domnul Si-a intins mana asupra marii; a facut sa tremure imparatii; a poruncit nimicirea cetatuilor Canaanului~ 23.12 si a zis: De acum nu te vei mai bucura, fecioara necinstita, fiica Sidonului! Scoala-te si treci in tara Chitim; dar nici acolo nu vei avea odihna. 23.13 Iata pe Haldei, care nu erau un popor, locuitorii acestia ai pustiei, carora Asirianul le-a intemeiat o tara; ei inalta turnuri, surpa casele imparatesti ale Tirului, le prefac in daramaturi. 23.14 Bociti-va, corabii din Tarsis! Caci cetatuia voastra este nimicita. 23.15 In vremea aceea, Tirul va fi dat uitarii saptezeci de ani, cat tine viata unui imparat, dar dupa saptezeci de ani, se va intampla Tirului ca si curvei despre care vorbeste cantecul: 23.16 Ia harfa si strabate cetatea, curva data uitarii; canta bine, canta-ti cantecele de mai multe ori, ca iarasi sa-si aduca lumea aminte de tine. 23.17 Tot asa, dupa saptezeci de ani, Domnul va cerceta Tirul, si se va intoarce iarasi la castigul lui; va avea legaturi cu toate imparatiile lumii de pe fata pamantului; 23.18 dar castigul si plata lui vor fi inchinate Domnului, nu vor fi nici stranse nici pastrate; ci castigul lui va aduce celor ce locuiesc inaintea Domnului, o hrana imbelsugata si haine stralucite.
24.1 Iata, Domnul desarta tara si o pustieste, ii rastoarna fata si risipeste locuitorii; 24.2 cum se intampla preotului se intampla si poporului, stapanului ca si slugii, stapanei ca si slujnicei, vanzatorului ca si cumparatorului, celui ce da cu imprumut ca si celui ce ia cu imprumut, datornicului ca si cel caruia ii este dator. 24.3 Tara este pustiita de tot si pradata; caci Domnul a hotarat asa. 24.4 Tara este trista, sleita de puteri; locuitorii sunt mahniti si tanjesc; capeteniile poporului sunt fara putere~ 24.5 caci tara a fost spurcata de locuitorii ei; ei calcau legile, nu tineau poruncile, si rupeau legamantul cel vesnic! 24.6 De aceea mananca blestemul tara, si sufera locuitorii ei pedeapsa nelegiuirilor lor; de aceea sunt prapaditi locuitorii tarii, si nu mai ramane decat un mic numar din ei. 24.7 Mustul sta trist, via este vestejita; toti cei ce erau cu inima vesela, suspina. 24.8 A incetat desfatarea timpanelor, s-a sfarsit veselia galagioasa, s-a dus bucuria harfei. 24.9 Nu se mai canta cand se bea vin, si bauturile tari li se par amare celor ce le beau. 24.10 Cetatea pustie este daramata; toate casele sunt inchise, nu mai intra nimeni in ele. 24.11 Pe ulite se striga dupa vin; s-a dus orice desfatare, nu mai este nici o veselie in tara. 24.12 Numai pustiire a mai ramas in cetate, si portile stau daramate. 24.13 Da, in tara, in mijlocul popoarelor, este ca atunci cand se scutura maslinul, sau ca la culesul ciorchinelor ramase dupa culesul viei. 24.14 Ceilalti insa, care vor mai ramane, isi inalta glasul, scot strigate de veselie; de pe tarmurile marii, lauda maretia Domnului. 24.15 Proslaviti dar pe Domnul in locurile unde straluceste lumina, laudati Numele Domnului, Dumnezeului lui Israel, in ostroavele marii! 24.16 De la marginile pamantului auzim cantand: Slava celui neprihanit! Dar eu zic: Sunt pierdut! Sunt pierdut! Vai de mine! Jefuitorii jefuiesc, jefuitorii se inversuneaza la jaf. 24.17 Groaza, groapa, si latul, vin peste tine, locuitor al tarii! 24.18 Cel ce fuge dinaintea strigatelor de groaza cade in groapa, si cel ce se ridica din groapa se prinde in lat; caci se deschid stavilarele de sus, si se clatina temeliile pamantului! 24.19 Pamantul se rupe, pamantul se sfarama, pamantul se crapa~ 24.20 pamantul se clatina ca un om beat, tremura ca o coliba; pacatul lui il apasa, cade, si nu se mai ridica. 24.21 In ziua aceea, Domnul va pedepsi in cer ostirea de sus, iar pe pamant pe imparatii pamantului. 24.22 Acestia vor fi stransi ca prinsi de razboi si pusi intr-o temnita, vor fi inchisi in gherle, si, dupa un mare numar de zile, vor fi pedepsiti. 24.23 Luna va fi acoperita de rusine, si soarele de groaza; caci Domnul ostirilor va imparati pe muntele Sionului si la Ierusalim, stralucind de slava in fata batranilor Lui.
25.1 Doamne, Tu esti Dumnezeul meu; pe Tine Te voi inalta! Laud Numele Tau, caci ai facut lucruri minunate; planurile Tale facute mai dinainte s-au implinit cu credinciosie. 25.2 Caci ai prefacut cetatea (Babilon) intr-un morman de pietre, cetatuia cea tare intr-o gramada de daramaturi; cetatea cea mare a strainilor este nimicita, si niciodata nu va mai fi zidita. 25.3 De aceea Te slavesc popoarele puternice, si cetatile neamurilor puternice se tem de Tine. 25.4 Caci Tu ai fost un loc de scapare pentru cel slab, un loc de scapare pentru cel nenorocit in necaz, un adapost impotriva furtunii, un umbrar impotriva caldurii; caci suflarea asupritorilor este ca vijelia care izbeste in zid. 25.5 Cum domolesti caldura intr-un pamant arzator, asa ai domolit zarva strainilor; cum este inabusita caldura de umbra unui nor, asa au fost inabusite cantarile de biruinta ale asupritorilor. 25.6 Domnul ostirilor pregateste tuturor popoarelor pe muntele acesta, un ospat de bucate gustoase, un ospat de vinuri vechi, de bucate miezoase, pline de maduva, de vinuri vechi si limpezite. 25.7 Si, pe muntele acesta, inlatura marama care acopera toate popoarele, si invelitoarea care infasura toate neamurile; 25.8 nimiceste moartea pe vecie: Domnul Dumnezeu sterge lacrimile de pe toate fetele, si indeparteaza de pe tot pamantul ocara poporului Sau; da, Domnul a vorbit. 25.9 In ziua aceea, vor zice: Iata, acesta este Dumnezeul nostru, in care aveam incredere ca ne va mantui. Acesta este Domnul, in care ne incredeam, acum sa ne inveselim, si sa ne bucuram de mantuirea Lui! 25.10 Caci mana Domnului se odihneste pe muntele acesta; dar Moabul este calcat in picioare pe loc, cum este calcat in picioare paiul in balegar. 25.11 In mijlocul acestei baltoace, el isi intinde mainile, cum le intinde inotatorul ca sa inoate; dar Domnul ii doboara mandria, si face de nimica dibacia mainilor lui. 25.12 El surpa, prabuseste intariturile inalte ale zidurilor tale, le prabuseste la pamant, in tarana.
26.1 In ziua aceea, se va canta urmatoarea cantare in tara lui Iuda: Avem o cetate tare; Dumnezeu ne da mantuirea ca ziduri si intaritura. 26.2 Deschideti portile, ca sa intre neamul cel neprihanit si credincios. 26.3 Celui cu inima tare, Tu-i chezasuiesti pacea; da, pacea, caci se increde in Tine. 26.4 Incredeti-va in Domnul pe vecie, caci Domnul Dumnezeu este Stanca veacurilor. 26.5 El a rasturnat pe cei ce locuiau pe inaltimi, El a plecat cetatea ingamfata; a doborat-o la pamant, si a aruncat-o in tarana. 26.6 Ea este calcata in picioare, in picioarele saracilor, sub pasii celor obijduiti. 26.7 Calea dreptului este neprihanirea; Tu, care esti fara prihana, netezesti cararea dreptului. 26.8 De aceea Te asteptam, Doamne, si pe calea judecatilor Tale; sufletul nostru suspina dupa Numele Tau si dupa pomenirea Ta. 26.9 Sufletul meu Te doreste noaptea, si duhul meu Te cauta inauntrul meu. Caci, cand se implinesc judecatile Tale pe pamant, locuitorii lumii invata dreptatea. 26.10 Daca ierti pe cel rau, el totusi nu invata neprihanirea, se deda la rau in tara in care domneste neprihanirea, si nu cauta la maretia Domnului. 26.11 Doamne, mana Ta este puternica: ei n-o zaresc! Dar vor vedea ravna Ta pentru poporul Tau, si vor fi rusinati; va arde focul pe vrajmasii Tai. 26.12 Dar noua, Doamne, Tu ne dai pace, caci tot ce facem noi, Tu implinesti pentru noi. 26.13 Doamne, Dumnezeul nostru, alti stapani afara de Tine au stapanit peste noi, dar acum numai pe Tine, si numai Numele Tau il chemam. 26.14 Cei ce sunt morti acum nu vor mai trai, sunt niste umbre, si nu se vor mai scula; caci Tu i-ai pedepsit, i-ai nimicit, si le-ai sters pomenirea. 26.15 Inmulteste poporul, Doamne! Inmulteste poporul, arata-Ti slava; da inapoi toate hotarele tarii. 26.16 Doamne, ei Te-au cautat, cand erau in stramtorare; au inceput sa se roage, cand i-ai pedepsit. 26.17 Cum se zvarcoleste o femeie insarcinata, gata sa nasca, si cum striga ea in mijlocul durerilor ei, asa am fost noi, departe de Fata Ta, Doamne! 26.18 Am zamislit, am simtit dureri, si, cand sa nastem, am nascut vant: tara nu este mantuita, si locuitorii ei nu sunt nascuti. 26.19 Sa invie dar mortii Tai! Sa se scoale trupurile mele moarte! Treziti-va si sariti de bucurie, cei ce locuiti in tarana! Caci roua Ta este o roua datatoare de viata, si pamantul va scoate iarasi afara pe cei morti. 26.20 Du-te, poporul meu, intra in odaia ta, si incuie usa dupa tine; ascunde-te cateva clipe, pana va trece mania! 26.21 Caci iata, Domnul iese din locuinta Lui, sa pedepseasca nelegiuirile locuitorilor pamantului; si pamantul va da sangele pe fata, si nu va mai acoperi uciderile.
27.1 In ziua aceea, Domnul va lovi cu sabia Lui cea aspra, mare si tare, Leviatanul, Babilonul, sarpele fugar (Asur), si Leviatanul, sarpele inelat (Babel), si va ucide balaurul de langa mare (Egiptul). 27.2 In ziua aceea, cantati o cantare asupra viei celei mai alese: 27.3 Eu, Domnul, sunt Pazitorul ei, Eu o ud in fiecare clipa; Eu o pazesc zi si noapte ca sa n-o vatame nimeni. 27.4 N-am nici o manie. Dar daca voi gasi maracini si spini, voi merge la lupta impotriva lor, si-i voi arde pe toti~ 27.5 afara numai daca vor cauta ocrotirea Mea, vor face pace cu Mine, da, vor face pace cu Mine. 27.6 In vremurile viitoare, Iacov va prinde radacina, Israel va inflori si va odrasli, si va umple lumea cu roadele lui. 27.7 L-a lovit oare Domnul cum a lovit pe cei ce-l loveau? L-a ucis El cum a ucis pe cei ce-l ucideau? 27.8 Cu masura l-ai pedepsit in robie, luandu-l cu suflarea napraznica a vantului de rasarit. 27.9 Astfel nelegiuirea lui Iacov a fost ispasita, si iata rodul iertarii pacatului lui: Domnul a facut toate pietrele altarelor ca niste pietre de var prefacute in tarana; idolii Astartei si stalpii soarelui nu se vor mai ridica. 27.10 Caci cetatea cea tare a ramas singuratica, a ajuns o locuinta lasata si parasita ca pustia. In ea paste vitelul, in ea se culca si-i mananca ramurile. 27.11 Cand i se usuca ramurile, sunt rupte; vin femeile, sa le arda. Caci acesta era un popor fara pricepere; de aceea Cel ce l-a facut n-a avut mila de el, si Cel ce l-a intocmit nu l-a iertat. 27.12 In vremea aceea, Domnul va scutura roade de la cursul Raulul pana la paraul Egiptului; iar voi veti fi stransi unul cate unul, copii ai lui Israel! 27.13 In ziua aceea, se va suna cu trambita cea mare si atunci se vor intoarce cei surghiuniti din tara Asiriei si fugarii din tara Egiptului. Ei se vor inchina inaintea Domnului, pe muntele cel sfant, Ierusalim.
28.1 Vai de cununa ingamfata a betivilor lui Efraim, de floarea vestejita, care este stralucirea podoabei sale, pe culmea vaii manoase a celor ce se imbata! 28.2 Iata ca vine de la Domnul, un om tare si puternic, ca o furtuna de piatra, ca o vijelie nimicitoare, ca o rupere de nori cu mari suvoaie de ape, care o doboara cu putere la pamant. 28.3 Va fi calcata in picioare, cununa ingamfata a betivilor lui Efraim; 28.4 si floarea vestejita, care este stralucirea podoabei ei, pe culmea vaii manoase, va fi ca o smochina timpurie care se vede inainte de culesul roadelor si pe care, abia o iei in mana, si indata o si inghiti. 28.5 In ziua aceea, Domnul ostirilor va fi o cununa stralucitoare si o podoaba mareata pentru ramasita poporului~ 28.6 sau: un duh de dreptate pentru cel ce sta pe scaunul de judecata, si o putere pentru cei ce dau pe vrajmas inapoi pana la portile lui. 28.7 Dar si ei, se clatina de vin, si bauturile tari ii ametesc; preoti si proroci sunt imbatati de bauturi tari, sunt stapaniti de vin, au ameteli din pricina bauturilor tari; se clatina cand prorocesc, se poticnesc cand judeca. 28.8 Toate mesele sunt pline de varsaturi murdare, si nu mai este nici un loc curat. 28.9 Ei zic: Pe cine vrea el sa invete intelepciunea? Cui vrea sa dea invataturi? Unor copii intarcati de curand, luati de la tata? 28.10 Caci da invatatura peste invatatura, invatatura peste invatatura, porunca peste porunca, porunca peste porunca, putin aici, putin acolo. 28.11 Ei bine! Prin niste oameni cu buze balbaitoare si cu vorbirea straina va vorbi poporului acestuia Domnul. 28.12 El ii zicea: Iata odihna; lasati pe cel ostenit sa se odihneasca; iata locul de odihna! Dar ei n-au vrut sa asculte~ 28.13 si pentru ei cuvantul Domnului va fi: Invatatura peste invatatura, invatatura peste invatatura, porunca peste porunca, porunca peste porunca, putin aici, putin acolo, ca mergand, sa cada pe spate si sa se zdrobeasca, sa dea in lat si sa fie prinsi. 28.14 De aceea ascultati Cuvantul Domnului, batjocoritorilor, care stapaniti peste poporul acesta din Ierusalim! 28.15 Pentru ca ziceti: Noi am facut un legamant cu moartea, am facut o invoiala cu locuinta mortilor: cand va trece urgia apelor navalitoare, nu ne va atinge, caci avem ca loc de scapare neadevarul si ca adapost minciuna! 28.16 de aceea, asa vorbeste Domnul, Dumnezeu: Iata, pun ca temelie in Sion o piatra, o piatra incercata, o piatra de pret, piatra din capul unghiului cladirii, temelie puternica; cel ce o va lua ca sprijin, nu se va grabi sa fuga. 28.17 Voi face din neprihanire o lege, si din dreptate o cumpana; si grindina va surpa locul de scapare al neadevarului, si apele vor ineca adapostul minciunii. 28.18 Asa ca legamantul vostru cu moartea va fi nimicit, si invoiala voastra cu locuinta mortilor nu va dainui. Cand va trece urgia apelor navalitoare, veti fi striviti de ea. 28.19 Ori de cate ori va trece, va va apuca; caci va trece in toate diminetile, zi si noapte, si numai vuietul ei va va ingrozi. 28.20 Patul va fi prea scurt, ca sa te intinzi in el, si invelitoarea prea ingusta, ca sa te invelesti cu ea. 28.21 Caci Domnul Se va scula ca la muntele Peratim, si Se va mania ca in valea Gabaonului, ca sa-Si faca lucrarea, lucrarea Lui ciudata, ca sa-Si implineasca lucrul, lucrul Lui nemaiauzit. 28.22 Acum, nu batjocoriti, ca nu cumva sa vi se stranga mai tare legaturile; caci am aflat de la Domnul, Dumnezeul ostirilor, ca nimicirea intregii tari este hotarata. 28.23 Plecati-va urechea, si ascultati glasul meu! Fiti cu luare aminte, si ascultati cuvantul meu! 28.24 Cel ce ara pentru semanatura, ara oare necontenit? Necontenit isi brazdeaza si isi grapeaza el pamantul? 28.25 Oare dupa ce a netezit fata pamantului, nu arunca el mazariche si seamana chimen? Nu pune el graul in randuri, orzul intr-un loc deosebit, si alacul pe margini? 28.26 Dumnezeul lui l-a invatat sa faca asa, El i-a dat aceste invataturi. 28.27 Mazarichea nu se treiera cu leasa, si roata carului nu trece peste chimen; ci mazarichea se bate cu batul, si chimenul cu nuiaua. 28.28 Graul se bate, dar nu se bate necontenit; impingi peste el roata carului si caii, dar nu-l sfarami. 28.29 Si lucrul acesta vine de la Domnul ostirilor; minunat este planul Lui, si mare este intelepciunea Lui.
29.1 Vai de Ariel (Leul lui Dumnezeu), de Ariel! Cetatea in care a tabarat David! Adaugati an la an, si lasati sarbatorile sa-si faca ocolul lor. 29.2 Apoi voi impresura pe Ariel; plansete si gemete vor fi in ea si cetatea va fi ca un Ariel pentru Mine. 29.3 Caci te voi impresura din toate partile, te voi inconjura cu cete de strajeri, si voi ridica intarituri de santuri impotriva ta. 29.4 Vei fi doborat la pamant si de acolo vei vorbi, si din tarana ti se vor auzi vorbele. Glasul tau va iesi din pamant ca al unei naluci, si din tarana iti vei sopti cuvintele. 29.5 Dar multimea vrajmasilor tai va fi ca o pulbere marunta, si multimea asupritorilor va fi ca pleava care zboara, si aceasta deodata, intr-o clipa. 29.6 De la Domnul ostirilor va veni pedeapsa, cu tunete, cutremure de pamant si pocnet puternic, cu vijelie si furtuna, si cu flacara unui foc mistuitor. 29.7 Si, ca un vis, ca o vedenie de noapte, asa va fi multimea neamurilor care vor lupta impotriva lui Ariel, asa vor fi cei ce se vor bate impotriva lui si cetatuii lui, strangandu-l de aproape. 29.8 Dupa cum cel flamand viseaza ca mananca, si se trezeste cu stomacul gol, si, dupa cum cel insetat viseaza ca bea, si se trezeste stors de puteri si cu setea nestamparata: tot asa va fi si cu multimea neamurilor care vor veni sa lupte impotriva muntelui Sionului. 29.9 Ramaneti incremeniti si uimiti! Inchideti ochii si fiti orbi! Ei sunt beti; dar nu de vin; se clatina, dar nu din pricina bauturilor tari. 29.10 Ci pentru ca Domnul a turnat peste voi un duh de adormire; v-a inchis ochii, prorocilor, si v-a acoperit capetele, vazatorilor. 29.11 De aceea toata descoperirea dumnezeiasca a ajuns pentru voi ca vorbele unei carti pecetluite. Daca o dai cuiva care stie sa citeasca, si-i zici; Ia citeste! El raspunde: Nu pot, caci este pecetluita! 29.12 Sau daca dai cartea unuia care nu stie sa citeasca si-i zici: Ia citeste! El raspunde: Nu stiu sa citesc. 29.13 Domnul zice: Cand se apropie de Mine poporul acesta, Ma cinsteste cu gura si cu buzele, dar inima lui este departe de Mine, si frica pe care o are de Mine, nu este decat o invatatura de datina omeneasca. 29.14 De aceea voi lovi iarasi pe poporul acesta cu semne si minuni din ce in ce mai minunate, asa ca intelepciunea inteleptilor lui va pieri, si priceperea oamenilor lui priceputi se va face nevazuta. 29.15 Vai de cei ce isi ascund planurile dinaintea Domnului, care isi fac faptele in intuneric, si zic: Cine ne vede si cine ne stie? 29.16 Stricati ce sunteti! Oare olarul trebuie privit ca lutul, sau poate lucrarea sa zica despre lucrator: Nu m-a facut el? Sau poate vasul sa zica despre olar: El nu se pricepe? 29.17 Peste putina vreme, Libanul se va preface in pomat, si pomatul va fi socotit ca o padure! 29.18 In ziua aceea, surzii vor auzi cuvintele cartii, si ochii orbilor, izbaviti de negura si intuneric, vor vedea. 29.19 Cei nenorociti se vor bucura tot mai mult in Domnul, si saracii se vor inveseli de Sfantul lui Israel. 29.20 Caci asupritorul nu va mai fi, batjocoritorul va pieri, si toti cei ce pandeau nelegiuirea vor fi nimiciti: 29.21 cei ce osandeau pe altii la judecata, intindeau curse cui ii infruntau la poarta cetatii, si napastuiau fara temei pe cel nevinovat. 29.22 De aceea asa vorbeste Domnul catre casa lui Iacov, El, care a rascumparat pe Avraam: Acum Iacov nu va mai rosi de rusine, si nu i se va mai ingalbeni fata acum. 29.23 Caci cand vor vedea ei, cand vor vedea copiii lor, in mijlocul lor, lucrarea mainilor Mele, Imi vor sfinti Numele; vor sfinti pe Sfantul lui Iacov, si se vor teme de Dumnezeul lui Israel. 29.24 Cei rataciti cu duhul vor capata pricepere, si cei ce carteau vor lua invatatura.
30.1 Vai, zice Domnul de copiii razvratiti, care iau hotarari fara Mine, fac legaminte care nu vin din Duhul Meu, si ingramadesc astfel pacat peste pacat! 30.2 Ei se pogoara in Egipt, fara sa Ma intrebe, ca sa fuga sub ocrotirea lui Faraon, si sa caute un adapost sub umbra Egiptenilor! 30.3 Dar, ocrotirea lui Faraon va va da de rusine, si adapostul sub umbra Egiptului va va da de ocara. 30.4 Caci voievozii lui au si ajuns la Toan, si trimisii lui au si atins Hanesul. 30.5 Dar toti vor ramane de rusine, din pricina unui popor, care nu le va fi de folos, nici nu-i va ajuta, nici nu le va folosi, ci va fi spre rusinea si ocara lor. 30.6 Prorocie asupra unor dobitoace de la miazazi: printr-un tinut stramtorat si necajit, de unde vine leoaica si leul, naparca si sarpele zburator, isi duc ei bogatiile in spinarea magarilor, si vistieriile pe cocoasa camilelor, catre un popor care nu le va fi de folos. 30.7 Caci ajutorul Egiptului nu este decat desertaciune si nimic; de aceea eu numesc lucrul acesta: zarva fara nici o isprava. 30.8 Du-te acum zice Domnul de scrie aceste lucruri inaintea lor pe o tablita, si sapa-le intr-o carte, ca sa ramana pana in ziua de apoi, ca marturie pe vecie si in veci de veci. 30.9 Scrie ca: Poporul acesta este un popor razvratit, niste copii mincinosi, niste copii care nu vor sa asculte Legea Domnului~ 30.10 care zic vazatorilor: Sa nu vedeti! si prorocilor: Sa nu prorociti adevaruri, ci spuneti-ne lucruri magulitoare, prorociti-ne lucruri inchipuite! 30.11 Abateti-va din drum, dati-va in laturi de pe carare, lasati-ne in pace cu Sfantul lui Israel! 30.12 De aceea asa vorbeste Sfantul lui Israel: Fiindca lepadati cuvantul acesta, si va incredeti in silnicie si viclesuguri, si va sprijiniti pe ele~ 30.13 de aceea nelegiuirea aceasta va fi pentru voi ca spartura unui zid inalt, care, spargandu-se, ameninta sa cada, si a carui prabusire vine deodata, intr-o clipa: 30.14 il sfarama cum se sfarama un vas de pamant, care se sfarama fara nici o mila, si din ale carui sfaramaturi nu mai ramane nici un ciob macar, cu care sa iei foc din vatra, sau sa scoti apa din fantana. 30.15 Caci asa vorbeste Domnul Dumnezeu, Sfantul lui Israel: In liniste si odihna va fi mantuirea voastra, in seninatate si incredere va fi taria voastra. Dar n-ati voit! 30.16 Ci ati zis: Nu! Ci vom fugi pe cai! De aceea veti si fugi! Vom calari pe cai iuti! De aceea cei ce va vor urmari vor fi si mai iuti! 30.17 O mie vor fugi la amenintarea unuia singur; si cand va vor ameninta cinci, toti veti fugi, pana veti ramane ca un stalp pe varful unui munte, si ca un steag pe crestetul unui deal. 30.18 Totusi Domnul asteapta sa Se milostiveasca de voi, si Se va scula sa va dea indurare, caci Domnul este un Dumnezeu drept: ferice de toti cei ce nadajduiesc in El! 30.19 Da, popor al Sionului, locuitor al Ierusalimului, nu vei mai plange! El Se va indura de tine, cand vei striga; cum va auzi, te va asculta. 30.20 Domnul va va da paine in necaz, si apa in stramtorare. Invatatorii tai nu se vor mai ascunde, ci ochii tai vor vedea pe invatatorii tai. 30.21 Urechile tale vor auzi dupa tine glasul care va zice: Iata drumul, mergeti pe el! Cand veti voi sa va mai abateti la dreapta sau la stanga. 30.22 Veti socoti ca spurcate argintul care va acopera idolii si aurul cu care sunt poleite chipurile turnate. Ca pe o necuratie le vei arunca, si le vei zice: Afara cu voi de aici! 30.23 Atunci El va da ploaie peste samanta pe care o vei pune in pamant, si painea, pe care o va da pamantul, va fi gustoasa si hranitoare; in acelasi timp, turmele tale vor paste in pasuni intinse. 30.24 Boii si magarii, care ara pamantul, vor manca un nutret sarat, vanturat cu lopata si cu ciurul. 30.25 Pe orice munte inalt si pe orice deal inalt, vor izvori rauri, curgeri de apa, in ziua marelui macel, cand turnurile vor cadea. 30.26 Si lumina lunii va fi ca lumina soarelui, iar lumina soarelui va fi de sapte ori mai mare (ca lumina a sapte zile), cand va lega Domnul vanataile poporului Sau, si va tamadui rana loviturilor lui. 30.27 Iata, Numele Domnului vine din departare! Mania Lui este aprinsa, si un parjol puternic; buzele Lui sunt pline de urgie, si limba Lui este ca un foc mistuitor; 30.28 suflarea Lui este ca un suvoi iesit din albie, care ajunge pana la gat ca sa ciuruiasca neamurile cu ciurul nimicirii, si sa puna o zabala inselatoare in falcile popoarelor. 30.29 Voi insa veti canta ca in noaptea cand se praznuieste sarbatoarea, veti fi cu inima vesela, ca cel ce merge in sunetul flautului, ca sa se duca la muntele Domnului, spre Stanca lui Israel. 30.30 Si Domnul va face sa rasune glasul Lui maret, Isi va arata bratul gata sa loveasca, in mania Lui aprinsa, in mijlocul flacarii unui foc mistuitor, in mijlocul inecului, furtunii si pietrelor de grindina. 30.31 Atunci, Asirianul va tremura de glasul Domnului, care il va lovi cu nuiaua Sa. 30.32 La fiecare lovitura de nuia hotarata, pe care i-o va da Domnul, se vor auzi timpanele si harfele, Domnul va lupta impotriva lui cu mana ridicata. 30.33 Caci de multa vreme este pregatit un rug, gatit si pentru imparat: adanc si lat este facut, cu foc si lemne din belsug. Suflarea Domnului il aprinde ca un suvoi de pucioasa.
31.1 Vai de cei ce se pogoara in Egipt dupa ajutor, se bizuiesc pe cai si se incred in multimea carelor si in puterea calaretilor, dar nu privesc spre Sfantul lui Israel, si nu cauta pe Domnul! 31.2 Dar si El, este intelept si aduce nenorocirea, si nu Isi ia vorbele inapoi, ci Se ridica impotriva casei celor rai, si impotriva ajutorului celor ce savarsesc nelegiuirea. 31.3 Caci Egipteanul este om nu Dumnezeu, si caii lui sunt carne nu duh. Doar mana sa-Si intinda Domnul, si ocrotitorul se va clatina, iar cel ocrotit va cadea, si vor pieri cu totii. 31.4 Caci asa mi-a vorbit Domnul: Cum mugeste leul si puiul de leu asupra prazii, in ciuda tuturor pastorilor stransi impotriva lui, si nu se inspaimanta de glasul lor, nici nu se sperie de numarul lor, asa Se va pogori si Domnul ostirilor sa lupte pe muntele Sionului si pe dealul lui. 31.5 Cum isi intind pasarile aripile peste puii lor, asa va ocroti Domnul ostirilor Ierusalimul, il va ocroti si-l va izbavi, il va cruta si-l va mantui. 31.6 Intoarceti-va la Acela de la care v-ati abatut mult, copii ai lui Israel. 31.7 Caci in ziua aceea, fiecare isi va lepada idolii de argint si de aur, pe care vi i-ati facut cu mainile voastre nelegiuite. 31.8 Si Asirianul va cadea ucis de o sabie, dar nu a unui om: il va nimici o sabie, dar nu este a unui om; va fugi de sabie, si tinerii lui razboinici vor fi robiti. 31.9 Stanca lui se va topi de groaza, si capeteniile lui vor tremura inaintea steagului, zice Domnul, care Isi are focul in Sion si cuptorul in Ierusalim.
32.1 Atunci imparatul va imparati cu dreptate, si voievozii vor carmui cu nepartinire. 32.2 Fiecare va fi ca un adapost impotriva vantului, si ca un loc de scapare impotriva furtunii, ca niste rauri de apa intr-un loc uscat, ca umbra unei stanci mari intr-un pamant ars de sete. 32.3 Ochii celor ce vad nu vor mai fi legati, si urechile celor ce aud vor lua aminte. 32.4 Inima celor usuratici va pricepe si va intelege, si limba gangavilor va vorbi iute si deslusit. 32.5 Nebunul nu se va mai numi ales la suflet, nici miselul nu se va mai numi cu inima larga. 32.6 Caci nebunul spune nebunii, si inima lui gandeste rau, ca sa lucreze in chip nelegiuit, si sa spuna neadevaruri impotriva Domnului, ca sa lase lihnit sufletul celui flamand, si sa ia bautura celui insetat. 32.7 Armele miselului sunt nimicitoare; el face planuri vinovate, ca sa piarda pe cel nenorocit prin cuvinte mincinoase, chiar cand pricina saracului este dreapta. 32.8 Dar cel ales la suflet face planuri alese, si staruie in planurile lui alese. 32.9 Femei fara grija, sculati-va si ascultati glasul meu! Fiice nepasatoare, luati aminte la cuvantul meu! 32.10 Intr-un an si cateva zile, veti tremura, nepasatoarelor; caci se va duce culesul viilor, si strangerea poamelor nu va mai veni. 32.11 Ingroziti-va, voi cele fara grija! Tremurati, nepasatoarelor! Dezbracati-va, dezgoliti-va si incingeti-va coapsele cu haine de jale! 32.12 Bateti-va pieptul, aducandu-va aminte de frumusetea campiilor si de rodnicia viilor. 32.13 Pe pamantul poporului meu cresc spini si maracini, chiar si in toate casele de placere ale cetatii celei vesele. 32.14 Casa imparateasca este parasita, cetatea galagioasa este lasata; dealul si turnul vor sluji pe vecie ca pesteri; magarii salbatici se vor juca in ele, si turmele vor paste~ 32.15 pana cand se va turna Duhul de sus peste noi; atunci pustia se va preface in pamant, si pomatul va fi privit ca o padure. 32.16 Atunci nepartinirea va locui in pustie, si neprihanirea isi va avea locuinta in pomat. 32.17 Lucrarea neprihanirii va fi pacea, roada neprihanirii: odihna si linistea pe vecie. 32.18 Poporul meu va locui in locuinta pacii, in case fara grija si in adaposturi linistite. 32.19 Dar padurea va fi prabusita sub grindina si cetatea plecata adanc. 32.20 Ferice de voi, care semanati pretutindeni de-a lungul apelor, si care dati drumul pretutindeni boului si magarului!
33.1 Vai de tine, pustiitorule, care totusi n-ai fost pustiit; care jefuiesti, si n-ai fost jefuit inca! Dupa ce vei sfarsi de pustiit, vei fi pustiit si tu, dupa ce vei ispravi de jefuit, vei fi jefuit si tu. 33.2 Doamne, ai mila de noi! Noi nadajduim in Tine. Fii ajutorul nostru in fiecare dimineata si izbavirea noastra la vreme de nevoie! 33.3 Cand rasuna glasul Tau, popoarele fug; cand Te scoli Tu, neamurile se imprastie. 33.4 Si prada voastra va fi stransa cum strange musita: sar peste ea cum sar lacustele. 33.5 Domnul este inaltat, si locuieste in inaltime. El umple Sionul de nepartinire si dreptate. 33.6 Zilele tale sunt statornice, intelepciunea si priceperea sunt un izvor de mantuire; frica de Domnul, iata comoara Sionului. 33.7 Iata, vitejii striga afara; solii pacii plang cu amar. 33.8 Drumurile sunt pustii; nimeni nu mai umbla pe drumuri. Asur a rupt legamantul, dispretuieste cetatile, nu se uita la nimeni. 33.9 Tara jeleste si este intristata; Libanul este plin de rusine, tanjeste; Saronul este ca o pustie; Basanul si Carmelul isi scutura frunza. 33.10 Acum Ma voi scula, zice Domnul, acum Ma voi inalta, acum Ma voi ridica. 33.11 Ati zamislit fan, si nasteti paie de miriste; suflarea voastra de manie impotriva Ierusalimului este un foc, care pe voi insiva va va arde de tot. 33.12 Popoarele vor fi ca niste cuptoare de var, ca niste spini taiati care ard in foc. 33.13 Voi, cei de departe, ascultati ce am facut! Si voi, cei de aproape, vedeti puterea mea! 33.14 Pacatosii sunt ingroziti, in Sion, un tremur a apucat pe cei nelegiuiti, care zic: Cine din noi va putea sa ramana langa un foc mistuitor? Cine din noi va putea sa ramana langa niste flacari vesnice? 33.15 Cel ce umbla in neprihanire, si vorbeste fara viclesug, cel ce nesocoteste un castig scos prin stoarcere, cel ce isi trage mainile inapoi, ca sa nu primeasca mita, cel ce isi astupa urechea sa n-auda cuvinte setoase de sange, si isi leaga ochii ca sa nu vada raul~ 33.16 acela va locui in locurile inalte; stanci intarite vor fi locul lui de scapare; i se va da paine, si apa nu-i va lipsi. 33.17 Ochii tai vor vedea pe Imparat in stralucirea Lui, vor privi tara in toata intinderea ei. 33.18 Inima ta isi va aduce aminte de groaza trecuta si va zice: Unde este logofatul? Unde este vistiernicul? Unde este cel ce veghea asupra turnurilor? 33.19 Atunci nu vei mai vedea pe poporul acela indraznet, pe poporul cu vorbirea incalcita de n-o puteai intelege, cu limba gangava, de n-o puteai pricepe. 33.20 Priveste Sionul, cetatea sarbatorilor noastre! Ochii tai vor vedea Ierusalimul, ca locuinta linistita, ca un cort, care nu va mai fi mutat, ai carui tarusi nu vor mai fi scosi niciodata, si ale carui funii nu vor mai fi dezlegate. 33.21 Da, acolo cu adevarat Domnul este minunat pentru noi: El ne tine loc de rauri, de paraie late, unde totusi nu patrund corabii cu lopeti, si nu trece nici un vas puternic. 33.22 Caci Domnul este Judecatorul nostru, Domnul este Legiuitorul nostru, Domnul este Imparatul nostru: El ne mantuieste! 33.23 Funiile tale s-au slabit, asa ca nu mai pot strange piciorul catargului, si nu mai pot intinde panzele. Atunci se imparte prada, care-i asa de mare, ca pana si ologii iau parte la ea. 33.24 Nici un locuitor nu zice: Sunt bolnav! Poporul Ierusalimului capata iertarea faradelegilor lui.
34.1 Apropiati-va, neamuri, sa auziti! Popoare, luati aminte! S-asculte pamantul, el si ce-l umple, lumea cu toate fapturile ei! 34.2 Caci Domnul este maniat pe toate neamurile, si plin de urgie pe toata ostirea lor: El le nimiceste cu desavarsire, le macelareste de tot. 34.3 Mortii lor sunt aruncati, trupurile lor moarte miros greu, si se topesc muntii de sangele lor. 34.4 Toata ostirea cerurilor piere, cerurile sunt facute sul ca o carte, si toata ostirea lor cade, cum cade frunza de vita, cum cade frunza de smochin. 34.5 Caci sabia Mea zice Domnul s-a imbatat in ceruri; iata, se va pogori asupra Edomului, asupra poporului, pe care l-am sortit nimicirii, ca sa-l pedepsesc. 34.6 Sabia Domnului este plina de sange, unsa cu grasime, cu sangele mieilor si tapilor, cu grasimea rarunchilor berbecilor; caci Domnul tine un praznic de jertfe la Botra, si un mare macel este in tara Edomului. 34.7 Bivolii cad impreuna cu ei, si boii impreuna cu taurii; tara lor se adapa cu sange, si tarana se umple de grasime. 34.8 Caci este o zi de razbunare a Domnului, un an de rasplatire si razbunare pentru Sion. 34.9 Paraiele Edomului se vor preface in smoala, si pulberea lui in pucioasa; da, tara lui va fi ca smoala care arde. 34.10 Nu se va stinge nici zi nici noapte, si fumul lui se va inalta in veci. Din veac in veac va fi pustiit, si nimeni nu va trece prin el in veci de veci. 34.11 Ci pelicanul si ariciul il vor stapani, bufnita si corbul il vor locui. Se va intinde peste el funia pustiirii, si cumpana nimicirii. 34.12 Nu vor mai fi in el fruntasi, ca sa aleaga un imparat, si toti voievozii lui vor fi nimiciti. 34.13 In casele lui imparatesti vor creste spinii, in cetatuile lui maracini si urzici. Acolo va fi locuinta sacalilor si vizuina strutilor. 34.14 Fiarele din pustie se vor intalni acolo cu cainii salbatici, si tapii parosi se vor chema unii pe altii. Acolo isi va avea locuinta naluca noptii, si isi va gasi un loc de odihna. 34.15 Acolo isi va face cuibul sarpele de noapte, isi va pune ouale, le va cloci, si isi va strange puii la umbra lui; acolo se vor strange toti ulii: fiecare la tovarasul lui. 34.16 Cautati in cartea Domnului, si cititi! Nici una din toate acestea nu va lipsi, nici una nici alta nu vor da gres, caci gura Domnului a poruncit lucrul acesta: Duhul Lui va strange acele salbaticiuni. 34.17 El a tras la sort pentru ele si mana Lui le-a impartit cu funia de masurat tara aceasta: ele o vor stapani totdeauna si o vor locui din veac in veac.
35.1 Pustia si tara fara apa se vor bucura; pustietatea se va inveseli, si va inflori ca trandafirul; 35.2 se va acoperi cu flori, si va sari de bucurie, cu cantece de veselie si strigate de biruinta, caci i se va da slava Libanului, stralucirea Carmelului si a Saronului. Vor vedea slava Domnului, maretia Dumnezeului nostru. 35.3 Intariti mainile slabanogite, si intariti genunchii care se clatina. 35.4 Spuneti celor slabi de inima: Fiti tari, si nu va temeti! Iata Dumnezeul vostru, razbunarea va veni, rasplatirea lui Dumnezeu; El insusi va veni, si va va mantui. 35.5 Atunci se vor deschide ochii orbilor, se vor deschide urechile surzilor; 35.6 atunci schiopul va sari ca un cerb, si limba mutului va canta de bucurie; caci in pustie vor tasni ape, si in pustietate paraie; 35.7 marea de nisip se va preface in iaz si pamantul uscat in izvoare de ape. In vizuina care slujea de culcus sacalilor, vor creste trestii si papura. 35.8 Acolo se va croi o cale, un drum, care se va numi Calea cea sfanta: nici un om necurat nu va trece pe ea, ci va fi numai pentru cei sfinti; cei ce vor merge pe ea, chiar si cei fara minte, nu vor putea sa se rataceasca. 35.9 Pe calea aceasta nu va fi nici un leu, si nici o fiara salbatica nu va apuca pe ea, nici nu va fi intalnita pe ea, ci cei rascumparati vor umbla pe ea. 35.10 Cei izbaviti de Domnul se vor intoarce, si vor merge spre Sion cu cantece de biruinta. O bucurie vesnica le va incununa capul, veselia si bucuria ii vor apuca, iar durerea si gemetele vor fugi!
36.1 In al patrusprezecelea an al imparatului Ezechia, Sanherib, imparatul Asiriei, s-a suit impotriva tuturor cetatilor intarite ale lui Iuda si le-a luat. 36.2 Si imparatul Asiriei a trimis din Lachis la Ierusalim, la imparatul Ezechia, pe Rabsache, cu o puternica ostire. Rabsache s-a oprit la canalul de apa al iazului de sus, pe drumul ogorului inalbitorului. 36.3 Atunci Eliachim, fiul lui Hilchia, capetenia casei imparatului, s-a dus la el, cu logofatul Sebna, si cu Ioah, fiul lui Asaf, scriitorul (arhivarul). 36.4 Rabsache le-a zis: Spuneti lui Ezechia: Asa vorbeste marele imparat, imparatul Asiriei: Ce este increderea aceasta, pe care te bizui? 36.5 Eu iti spun ca acestea sunt vorbe in vant: pentru razboi trebuie chibzuinta si putere. In cine ti-ai pus dar increderea, de te-ai rasculat impotriva mea? 36.6 Iata, ai pus-o in Egipt, ai luat ca sprijin aceasta trestie rupta, care inteapa si strapunge mana oricui se sprijineste pe ea! Asa este Faraon, imparatul Egiptului, pentru toti cei ce se incred in el. 36.7 Dar poate ca imi vei spune: Ne incredem in Domnul, Dumnezeul nostru! Dar nu este El acela ale carui inaltimi si altare le-a indepartat Ezechia, zicand lui Iuda si Ierusalimului: Sa va inchinati inaintea acestui altar? 36.8 Acum fa o invoiala cu stapanul meu, imparatul Asiriei, si-ti voi da doua mii de cai; sa vedem daca poti face rost de calareti ca sa incalece pe ei! 36.9 Cum ai putea sa stai tu impotriva unei singure capetenii, dintre cei mai neinsemnati slujitori ai stapanului meu? Si totusi tu iti pui increderea in Egipt pentru care si pentru calareti. 36.10 Si apoi, fara voia Domnului m-am suit eu impotriva tarii acesteia s-o nimicesc? Domnul mi-a zis: Suie-te impotriva tarii acesteia, si nimiceste-o! 36.11 Eliachim, Sebna si Ioah au zis lui Rabsache: Vorbeste robilor tai in limba aramaica, fiindca o intelegem; nu ne vorbi in limba evreiasca, in auzul poporului care este pe zid. 36.12 Rabsache a raspuns: Oare stapanului tau si tie m-a trimis stapanul meu sa spun aceste cuvinte? Nu m-a trimis el sa le spun oamenilor acestora, care sed pe zid ca sa-si manance baliga si sa-si bea udul impreuna cu voi? 36.13 Apoi Rabsache a inaintat si a strigat cu toata puterea lui in limba evreiasca: Ascultati cuvintele marelui imparat, imparatul Asiriei! 36.14 Asa vorbeste imparatul: Nu va lasati amagiti de Ezechia, caci nu va putea sa va izbaveasca. 36.15 Nu va lasati mangaiati de Ezechia cu increderea in Domnul, cand va zice: Domnul ne va izbavi, si cetatea aceasta nu va fi data in mainile imparatului Asiriei. 36.16 Nu ascultati pe Ezechia. Caci asa vorbeste imparatul Asiriei: Faceti pace cu mine, supuneti-va mie, si fiecare din voi va manca din via lui si din smochinul lui, si va bea apa din fantana lui~ 36.17 pana voi veni, si va voi lua intr-o tara ca a voastra, intr-o tara plina de grau si de vin, o tara plina de paine si de vii. 36.18 Nu va lasati amagiti de Ezechia, cand va zice: Domnul ne va izbavi. Oare dumnezeii neamurilor au izbavit ei fiecare tara lui din mana imparatului Asiriei? 36.19 Unde sunt dumnezeii Hamatului si Arpadului? Unde sunt dumnezeii din Sefarvaim? Si unde sunt dumnezeii Samariei? Au izbavit ei Samaria din mana mea? 36.20 Dintre toti dumnezeii acestor tari, care din ei si-au izbavit tara din mana mea, pentru ca Domnul sa izbaveasca Ierusalimul din mana mea? 36.21 Dar ei au tacut, si nu i-au raspuns o vorba; caci imparatul daduse porunca aceasta: Sa nu-i raspundeti! 36.22 Si Eliachim, fiul lui Hilchia, capetenia casei imparatului, Sebna, logofatul, si Ioah, fiul lui Asaf, scriitorul, au venit astfel la Ezechia, cu hainele sfasiate, si i-au spus cuvintele lui Rabsache.
37.1 Cand a auzit imparatul Ezechia cuvintele acestea, si-a sfasiat hainele, s-a acoperit cu un sac, si s-a dus in Casa Domnului. 37.2 A trimis pe Eliachim, capetenia casei imparatului, pe Sebna, logofatul, si pe cei mai batrani dintre preoti, acoperiti cu saci, la prorocul Isaia, fiul lui Amot. 37.3 Si i-au zis: Asa vorbeste Ezechia: Ziua aceasta este o zi de necaz, de pedeapsa si de ocara; caci copiii sunt aproape sa iasa din pantecele mamei lor, si totusi mamele n-au putere sa nasca. 37.4 Poate ca Domnul Dumnezeul tau, a auzit cuvintele lui Rabsache, pe care l-a trimis imparatul Asiriei, stapanul sau, sa batjocoreasca pe Dumnezeul cel viu, si poate ca Domnul Dumnezeul tau il va pedepsi pentru cuvintele pe care le-a auzit. Inalta dar o rugaciune pentru ramasita care a mai ramas. 37.5 Slujitorii imparatului Ezechia s-au dus deci la Isaia. 37.6 Si Isaia le-a zis: Iata ce veti spune stapanului vostru: Asa vorbeste Domnul: Nu te inspaimanta de cuvintele pe care le-ai auzit si prin care M-au batjocorit slujitorii imparatului Asiriei. 37.7 Caci voi pune in el un duh de asa fel incat, la o veste pe care o va primi, se va intoarce in tara lui; si-l voi face sa cada ucis de sabie in tara lui. 37.8 Rabsache, la intoarcere, a gasit pe imparatul Asiriei luptand impotriva Libnei, caci aflase de plecarea lui din Lachis. 37.9 Atunci imparatul Asiriei a primit o veste despre Tirhaca, imparatul Etiopiei, prin care i se spunea: El a pornit sa-ti faca razboi. Cum a auzit lucrul acesta, a trimis soli la Ezechia, zicandu-le: 37.10 Asa sa vorbiti lui Ezechia, imparatul lui Iuda: Nu te lasa amagit de Dumnezeul tau, in care te increzi, si zici: Ierusalimul nu va fi dat in mainile imparatului Asiriei. 37.11 Caci ai auzit ce au facut imparatii Asiriei tuturor tarilor, si cum le-au nimicit cu desavarsire; si tu, sa fii izbavit? 37.12 Oare dumnezeii neamurilor, pe care le-au nimicit parintii mei, le-au izbavit ei, si anume: Gozanul, Haranul, Retef, si fiii lui Eden care sunt la Telasar? 37.13 Unde este imparatul Hamatului, imparatul Arpadului, si imparatul cetatii Sefarvaim, Hena si Iva? 37.14 Ezechia a luat scrisoarea din mana solilor, si a citit-o. Apoi s-a suit la Casa Domnului, a intins-o inaintea Domnului~ 37.15 si i-a facut urmatoarea rugaciune: 37.16 Doamne al ostirilor, Dumnezeul lui Israel, care sezi pe heruvimi! Tu esti singurul Dumnezeu al tuturor imparatiilor pamantului! Tu ai facut cerurile si pamantul! 37.17 Doamne, pleaca-Ti urechea, si asculta! Doamne, deschide-Ti ochii, si priveste! Auzi toate cuvintele pe care le-a trimis Sanherib ca sa batjocoreasca pe Dumnezeul cel viu! 37.18 Este adevarat, Doamne, ca imparatii Asiriei au pustiit toate tarile si tarile lor; 37.19 si ca au aruncat in foc pe dumnezeii lor; dar ei nu erau dumnezei, ci erau lucrari facute de mainile omului, de lemn si de piatra. De aceea i-au nimicit. 37.20 Acum, Doamne, Dumnezeul nostru, izbaveste-ne din mana lui Sanherib, ca toate imparatiile pamantului sa stie ca numai Tu, Doamne, esti Dumnezeu! 37.21 Atunci Isaia, fiul lui Amot, a trimis sa spuna lui Ezechia: Asa vorbeste Domnul, Dumnezeul lui Israel: Am auzit rugaciunea pe care Mi-ai facut-o cu privire la Sanherib, imparatul Asiriei. 37.22 Iata cuvantul pe care l-a rostit Domnul impotriva lui: Fecioara, fiica Sionului, te dispretuieste si isi bate joc de tine; fata Ierusalimului da din cap dupa tine. 37.23 Pe cine ai batjocorit si ai ocarat tu? Impotriva cui ti-ai ridicat glasul, si ti-ai indreptat ochii? Impotriva Sfantului lui Israel; 37.24 prin slujitorii tai tu ai batjocorit pe Domnul, si ai zis: Cu multimea carelor mele, m-am suit pe varful muntilor, pe coastele Libanului, si voi taia cedrii lui cei mai inalti, cei mai frumosi chiparosi ai lui, si voi ajunge pe culmea cea mai inalta, in padurea lui care este ca un pomat. 37.25 Am sapat izvoare, si am baut din apele lor, si cu talpa picioarelor mele voi seca toate raurile Egiptului. 37.26 Dar n-ai auzit ca am pregatit aceste lucruri de demult, si ca le-am hotarat din vremuri stravechi? Acum insa am dat voie sa se implineasca, pentru ca sa prefaci cetati tari in niste mormane de daramaturi. 37.27 Si locuitorii lor sunt neputinciosi, spaimantati si uluiti: sunt ca iarba de pe camp si verdeata frageda, ca iarba de pe acoperisuri, si ca graul care se usuca inainte de a da in spic. 37.28 Dar Eu stiu cand stai jos, cand iesi afara, cand intri, si cand esti manios impotriva Mea. 37.29 Deci pentru ca esti manios impotriva Mea, si mandria ta a ajuns pana la urechile Mele, voi pune veriga Mea in narile tale si zabala Mea intre buzele tale, si te voi face sa te intorci pe drumul pe care ai venit. 37.30 Si acesta sa-ti fie semnul, Ezechia: anul acesta veti manca ce va creste singur de la sine, si in al doilea an ce va rasari din aceasta; dar in al treilea an, veti semana, veti secera, veti sadi vii si veti manca din rodul lor. 37.31 Si ce va mai scapa din casa lui Iuda, si ce va mai ramane iarasi va prinde radacini dedesubt, si va aduce rod deasupra. 37.32 Caci din Ierusalim va iesi o ramasita, si din muntele Sionului cei izbaviti. Iata ce va face ravna Domnului ostirilor. 37.33 De aceea asa vorbeste Domnul despre imparatul Asiriei: El nu va intra in cetatea aceasta, nu va arunca sageti in ea, nu-i va sta inainte cu scuturi, si nu va ridica intarituri de santuri impotriva ei. 37.34 Ci se va intoarce pe drumul pe care a venit, si nu va intra in cetatea aceasta, zice Domnul~ 37.35 caci Eu voi ocroti cetatea aceasta ca s-o scap, din pricina Mea, si din pricina robului Meu David! 37.36 Ingerul Domnului a iesit, si a ucis in tabara Asirienilor o suta optzeci si cinci de mii de oameni. Si cand s-au sculat dimineata, iata ca toti acestia erau niste trupuri moarte. 37.37 Atunci Sanherib, imparatul Asiriei, si-a ridicat tabara, a plecat si s-a intors; si a ramas la Ninive. 37.38 Si, pe cand statea cu fata la pamant rugandu-se in casa lui Nisroc, dumnezeul sau, fiii sai Adramalec si Sareter l-au lovit cu sabia, si au fugit in tara Ararat. Si in locul lui a domnit fiul sau Esar-Hadon.
38.1 In vremea aceea, Ezechia a fost bolnav pe moarte. Prorocul Isaia, fiul lui Amot, a venit la el, si i-a zis: Asa vorbeste Domnul: Pune-ti in randuiala casa, caci vei muri, si nu vei mai trai. 38.2 Ezechia s-a intors cu fata la perete, si a facut Domnului urmatoarea rugaciune: 38.3 Doamne, adu-Ti aminte ca am umblat inaintea Ta cu credinciosie si inima curata, si am facut ce este bine inaintea Ta! Si Ezechia a varsat multe lacrimi. 38.4 Atunci cuvantul Domnului a vorbit lui Isaia astfel: 38.5 Du-te, si spune lui Ezechia: Asa vorbeste Domnul, Dumnezeul tatalui tau David: Am auzit rugaciunea ta si am vazut lacrimile tale. Iata ca voi mai adauga inca cincisprezece ani la zilele vietii tale. 38.6 Te voi izbavi pe tine si cetatea aceasta, din mana imparatului Asiriei; voi ocroti cetatea aceasta. 38.7 Si iata semnul din partea Domnului dupa care vei cunoaste ca Domnul va implini cuvantul pe care l-a rostit: 38.8 voi intoarce inapoi cu zece trepte umbra treptelor cu care s-a pogorat soarele pe cadranul lui Ahaz. Si soarele s-a dat inapoi cu zece trepte de pe treptele pe care se pogorase. 38.9 Cantarea lui Ezechia, imparatul lui Iuda, cu prilejul bolii si insanatosirii lui. 38.10 Ziceam: In cei mai buni ani ai vietii mele trebuie sa ma duc la portile locuintei mortilor! Sunt pedepsit cu pierderea celorlalti ani ai mei, care-mi mai raman! 38.11 Ziceam: Nu voi mai vedea pe Domnul, pe Domnul, in pamantul celor vii; nu voi mai vedea pe nici un om in locuinta mortilor! 38.12 Locuinta mea este luata si mutata de la mine, ca o coliba de pastori. Imi simt firul vietii taiat ca de un tesator, care m-ar rupe din tesatura lui. Pana diseara imi vei pune capat. 38.13 Am strigat pana dimineata; ca un leu, imi zdrobise toate oasele! Pana diseara imi vei pune capat. 38.14 Ciripeam ca o randunea, croncaneam ca un cocor, si gemeam ca o porumbita. Ochii-mi priveau topiti spre cer: Doamne, sunt in necaz, ajuta-ma! 38.15 Ce sa mai spun? El mi-a raspuns si m-a ascultat. Acum voi umbla smerit pana la capatul anilor mei, dupa ce am fost intristat astfel. 38.16 Doamne, prin indurarea Ta se bucura omul de viata, prin ea mai am si eu suflare, caci Tu ma faci sanatos si imi dai iarasi viata. 38.17 Iata, chiar suferintele mele erau spre mantuirea mea; Tu ai gasit placere sa-mi scoti sufletul din groapa putrezirii. Caci ai aruncat inapoia Ta toate pacatele mele! 38.18 Caci nu locuinta mortilor Te lauda, nu moartea Te mareste, si cei ce s-au pogorat in groapa nu mai nadajduiesc in credinciosia Ta. 38.19 Ci cel viu, da, cel viu Te lauda, ca mine astazi. Tatal face cunoscut copiilor sai credinciosia Ta. 38.20 Domnul m-a mantuit! De aceea, in toate zilele vietii noastre vom suna din coardele instrumentelor noastre, in Casa Domnului. 38.21 Isaia zisese: Sa se aduca o turta de smochine, si s-o intinda peste buba; si Ezechia va trai. 38.22 Si Ezechia zisese: Dupa ce semn voi cunoaste ca ma voi sui la Casa Domnului?
39.1 In acelasi timp, Merodac-Baladan, fiul lui Baladan, imparatul Babilonului, a trimis o scrisoare si un dar lui Ezechia, pentru ca aflase de boala si insanatosirea lui. 39.2 Ezechia s-a bucurat, si a aratat trimisilor locul unde erau lucrurile lui de pret, argintul si aurul, miresmele si untdelemnul de pret, toata casa lui de arme, si tot ce se afla in vistieriile lui: n-a ramas nimic in casa si in tinuturile lui, pe care sa nu li-l fi aratat. 39.3 Prorocul Isaia a venit apoi la imparatul Ezechia, si l-a intrebat: Ce au spus oamenii aceia, si de unde au venit la tine? Ezechia a raspuns: Au venit la mine dintr-o tara departata, din Babilon. 39.4 Isaia a mai zis: Ce au vazut in casa ta? Ezechia a raspuns: Au vazut tot ce este in casa mea: n-a ramas nimic in vistieriile mele, pe care sa nu li-l fi aratat. 39.5 Atunci Isaia a zis lui Ezechia: Asculta cuvantul Domnului ostirilor! 39.6 Iata, vor veni vremurile cand vor duce in Babilon tot ce este in casa ta si tot ce au strans parintii tai pana in ziua de azi; nimic nu va ramane, zice Domnul. 39.7 Si vor lua din fiii tai, iesiti din tine, pe care-i vei naste, ca sa-i faca fameni in casa imparatului Babilonului. 39.8 Ezechia a raspuns lui Isaia: Cuvantul Domnului, pe care l-ai rostit, este bun. Caci, a adaugat el, macar in timpul vietii mele va fi pace si liniste!
40.1 Mangaiati, mangaiati pe poporul Meu, zice Dumnezeul vostru. 40.2 Vorbiti bine Ierusalimului, si strigati-i ca robia lui s-a sfarsit, ca nelegiuirea lui este ispasita; caci a primit din mana Domnului de doua oricat toate pacatele lui. 40.3 Un glas striga: Pregatiti in pustie calea Domnului, neteziti in locurile uscate un drum pentru Dumnezeul nostru! 40.4 Orice vale sa fie inaltata, orice munte si orice deal sa fie plecate, coastele sa se prefaca in campii, si stramtorile in valcele! 40.5 Atunci se va descoperi slava Domnului, si in clipa aceea orice faptura o va vedea; caci gura Domnului a vorbit. 40.6 Un glas zice: Striga! Si eu am raspuns: Ce sa strig? Orice faptura este ca iarba, si toata stralucirea ei ca floarea de pe camp. 40.7 Iarba se usuca, floarea cade, cand sufla vantul Domnului peste ea. In adevar, poporul este ca iarba: 40.8 iarba se usuca, floarea cade; dar cuvantul Dumnezeului nostru ramane in veac. 40.9 Suie-te pe un munte inalt, ca sa vestesti Sionului vestea cea buna; inalta-ti glasul cu putere, ca sa vestesti Ierusalimului vestea cea buna; inalta-ti glasul, nu te teme, si spune cetatilor lui Iuda: Iata Dumnezeul vostru! 40.10 Iata, Domnul Dumnezeu vine cu putere, si porunceste cu bratul Lui. Iata ca plata este cu El, si rasplatirile vin inaintea Lui. 40.11 El Isi va paste turma ca un Pastor, va lua mieii in brate, ii va duce la sanul Lui, si va calauzi bland oile care alapteaza. 40.12 Cine a masurat apele cu mana lui? Cine a masurat cerurile cu palma, si a strans tarana pamantului intr-o treime de masura? Cine a cantarit muntii cu cantarul, si dealurile cu cumpana? 40.13 Cine a cercetat Duhul Domnului, si cine L-a luminat cu sfaturile lui? 40.14 Cu cine S-a sfatuit El, ca sa ia invatatura! Cine L-a invatat cararea dreptatii? Cine L-a invatat intelepciunea, si I-a facut cunoscut calea priceperii! 40.15 Iata, neamurile sunt ca o picatura de apa din vadra, sunt ca praful pe o cumpana; El ridica ostroavele ca un bob de nisip. 40.16 Libanul n-ajunge pentru foc, si dobitoacele lui n-ajung pentru arderea de tot. 40.17 Toate neamurile sunt ca o nimica inaintea Lui, nu sunt decat nimicnicie si desertaciune. 40.18 Cu cine voiti sa asemanati pe Dumnezeu? Si cu ce asemanare Il veti asemana? 40.19 Mesterul toarna idolul, si argintarul il imbraca cu aur, si-i toarna lantisoare de argint. 40.20 Iar cine este sarac, alege ca dar un lemn care nu putrezeste; isi cauta un mester iscusit, ca sa faca un idol, care sa nu se clatine. 40.21 Nu stiti? N-ati auzit? Nu vi s-a facut cunoscut de la inceput? Nu v-ati gandit niciodata la intemeierea pamantului? 40.22 El sta deasupra cercului pamantului, si locuitorii lui sunt ca niste lacuste inaintea Lui; El intinde cerurile ca o mahrama subtire, si le lateste ca un cort, ca sa locuiasca in el. 40.23 El preface intr-o nimica pe voievozi, si face o nimica din judecatorii pamantului. 40.24 De abia sunt saditi, de abia sunt semanati, de abia li s-a inradacinat tulpina in pamant: si El sufla peste ei, de se usuca, si un vartej ii ia ca pe niste paie. 40.25 Cu cine Ma veti asemana, ca sa fiu deopotriva cu el? zice Cel Sfant. 40.26 Ridicati-va ochii in sus, si priviti! Cine a facut aceste lucruri? Cine a facut sa mearga dupa numar, in sir, ostirea lor? El le cheama pe toate pe nume; asa de mare e puterea si taria Lui, ca una nu lipseste. 40.27 Pentru ce zici tu, Iacove, pentru ce zici tu, Israele: Soarta mea este ascunsa dinaintea Domnului, si dreptul meu este trecut cu vederea inaintea Dumnezeului meu? 40.28 Nu stii? N-ai auzit? Dumnezeul cel vesnic, Domnul a facut marginile pamantului. El nu oboseste, nici nu osteneste; priceperea Lui nu poate fi patrunsa. 40.29 El da tarie celui obosit, si mareste puterea celui ce cade in lesin. 40.30 Flacaii obosesc si ostenesc, chiar tinerii se clatina; 40.31 dar cei ce se incred in Domnul isi innoiesc puterea, ei zboara ca vulturii; alearga si nu obosesc, umbla, si nu ostenesc.
41.1 Taceti, ostroave, si ascultati-Ma! Sa-si invioreze popoarele puterea, sa inainteze, si sa vorbeasca! Sa ne apropiem si sa ne judecam impreuna. 41.2 Cine a ridicat de la rasarit pe acela pe care, in neprihanirea Lui, il cheama sa calce pe urmele Lui? Cine ii supune neamuri si imparati? Cine le face sabia praf, si arcul o pleava luata de vant? 41.3 El ii urmareste, merge in pace pe un drum pe care n-a mai calcat niciodata cu piciorul lui. 41.4 Cine a facut si a implinit aceste lucruri? Acela care a chemat neamurile de la inceput, Eu, Domnul, cel dintai si Acelasi pana in cele din urma veacuri. 41.5 Ostroavele vad lucrul acesta si se tem, capetele pamantului tremura: se apropie si vin. 41.6 Se ajuta unul pe altul, si fiecare zice fratelui sau: Fii cu inima! 41.7 Lemnarul imbarbateaza pe argintar; cel ce lustruieste cu ciocanul imbarbateaza pe cel ce bate pe nicovala, zicand despre imbinare: Este buna! si tintuieste idolul in cuie ca sa nu se clatine. 41.8 Dar tu, Israele, robul Meu, Iacove, pe care te-am ales, samanta lui Avraam, prietenul Meu~ 41.9 tu, pe care te-am luat de la marginile pamantului, si pe care te-am chemat dintr-o tara departata, caruia ti-am zis: Tu esti robul Meu, te aleg, si nu te lepad! 41.10 nu te teme, caci Eu sunt cu tine; nu te uita cu ingrijorare, caci Eu sunt Dumnezeul tau; Eu te intaresc, tot Eu iti vin in ajutor. Eu te sprijinesc cu dreapta Mea biruitoare. 41.11 Iata, infruntati, si acoperiti de rusine, vor fi toti cei ce sunt maniati pe tine; vor fi nimiciti si vor pieri, cei ce ti se impotrivesc. 41.12 Ii vei cauta, si nu-i vei mai gasi, pe cei ce se certau cu tine; vor fi nimiciti, vor fi pierduti cei ce se razboiau cu tine. 41.13 Caci Eu sunt Domnul, Dumnezeul tau, care te iau de mana dreapta si-ti zic: Nu te teme de nimic, Eu iti vin in ajutor! 41.14 Nu te teme de nimic, viermele lui Iacov, si ramasita slaba a lui Israel; caci Eu iti vin in ajutor, zice Domnul, si Sfantul lui Israel este Mantuitorul tau. 41.15 Iata, te fac o sanie ascutita, noua de tot, cu multi dinti; vei zdrobi, vei sfarama muntii, si vei face dealurile ca pleava. 41.16 Le vei vantura, si le va lua vantul, si un vartej le va risipi, dar tu, te vei bucura in Domnul, te vei fali cu Sfantul lui Israel. 41.17 Cei nenorociti si cei lipsiti cauta apa, si nu este; li se usuca limba de sete. Eu, Domnul, ii voi asculta; Eu, Dumnezeul lui Israel, nu-i voi parasi. 41.18 Voi face sa izvorasca rauri pe dealuri, si izvoare in mijlocul vailor; voi preface pustia in iaz, si pamantul uscat in suvoaie de ape; 41.19 voi sadi cedri, salcami, mirti si maslini in pustie; voi pune chiparosi, ulmi, si merisori turcesti la un loc in pustie~ 41.20 ca sa vada cu totii si sa stie, sa priceapa si sa inteleaga ca mana Domnului a facut aceste lucruri, si Sfantul lui Israel le-a zidit. 41.21 Aparati-va pricina, zice Domnul aratati-va dovezile cele mai tari, zice Imparatul lui Iacov. 41.22 Sa le arate, si sa ne spuna ce are sa se intample; care sunt prorociile pe care le-ati facut vreodata? Spuneti, ca sa luam seama la ele, si sa le vedem implinirea; sau, vestiti-ne viitorul. 41.23 Spuneti-ne ce se va intampla mai tarziu, ca sa stim ca sunteti dumnezei, faceti macar ceva bun sau rau, ca sa vedem si sa privim cu totii. 41.24 Iata ca nu sunteti nimic si lucrarea voastra este nimic; o scarba este cine va alege pe voi. 41.25 Am sculat pe cineva de la miazanoapte, si vine de la rasarit; el cheama Numele Meu; trece peste voievozi ca pe noroi si-i calca in picioare cum calca olarul lutul. 41.26 Cine a vestit lucrul acesta de la inceput, ca sa-l stim, si cu mult inainte, ca sa zicem: Are dreptate? Nimeni nu l-a vestit, nimeni nu l-a prorocit, si nimeni n-a auzit cuvintele voastre. 41.27 Eu, Cel dintai, am zis Sionului: Iata-i, iata-i! Si Ierusalimului: Iti trimit un vestitor de vesti bune! 41.28 Caci Ma uit, si nu este nimeni, nimeni intre ei care sa proroceasca si care sa poata raspunde, daca-l voi intreba. 41.29 Iata ca toti sunt nimic, lucrarile lor sunt zadarnice, idolii lor sunt o suflare goala!
42.1 Iata Robul Meu, pe care-L sprijinesc, Alesul Meu, in care Isi gaseste placere sufletul Meu. Am pus Duhul Meu peste El; El va vesti neamurilor judecata. 42.2 El nu va striga, nu-Si va ridica glasul, si nu-l va face sa se auda pe ulite. 42.3 Trestia franta n-o va zdrobi, si mucul care mai arde inca, nu-l va stinge. Va vesti judecata dupa adevar. 42.4 El nu va slabi, nici nu se va lasa, pana va aseza dreptatea pe pamant; si ostroavele vor nadajdui in legea Lui. 42.5 Asa vorbeste Domnul Dumnezeu, care a facut cerurile si le-a intins, care a intins pamantul si cele de pe el, care a dat suflare celor ce-l locuiesc, si suflet celor ce merg pe el. 42.6 Eu, Domnul, Te-am chemat ca sa dai mantuire, si Te voi lua de mana, Te voi pazi si Te voi pune ca legamant al poporului, ca sa fii Lumina neamurilor~ 42.7 sa deschizi ochii orbilor, sa scoti din temnita pe cei legati, si din prinsoare pe cei ce locuiesc in intuneric. 42.8 Eu sunt Domnul, acesta este Numele Meu; si slava Mea n-o voi da altuia, nici cinstea mea idolilor. 42.9 Iata ca cele dintai lucruri s-au implinit, si va vestesc altele noi; vi le spun mai inainte ca sa se intample. 42.10 Cantati Domnului o cantare noua, cantati laudele Lui pana la marginile pamantului, voi care mergeti pe mare si cei ce locuiti in ea, ostroave si locuitorii lor! 42.11 Pustia si cetatile ei sa inalte glasul! Satele locuite de Chedar, sa-si inalte glasul! Locuitorii stancilor sa sara de veselie: sa strige de bucurie din varful muntilor! 42.12 Sa dea slava Domnului, si sa vesteasca laudele Lui in ostroave! 42.13 Domnul inainteaza ca un viteaz, Isi starneste ravna ca un om de razboi; inalta glasul, striga, Isi arata puterea impotriva vrajmasilor Sai. 42.14 Am tacut multa vreme zice Domnul, am tacut, si M-am tinut. Dar acum voi striga ca o femeie in durerile nasterii, voi gafai si voi rasufla. 42.15 Voi pustii munti si dealuri, le voi usca toata verdeata; voi preface raurile in ostroave, si iazurile le voi usca. 42.16 Voi duce pe orbi pe un drum necunoscut de ei, ii voi povatui pe carari nestiute de ei; voi preface intunericul in lumina, inaintea lor, si locurile strambe in locuri netede: iata ce voi face, si nu-i voi parasi. 42.17 Vor da inapoi, vor fi acoperiti de rusine cei ce se incred in idoli ciopliti si zic idolilor turnati: Voi sunteti dumnezeii nostri! 42.18 Ascultati, surzilor, priviti si vedeti, orbilor! 42.19 Cine este orb, daca nu robul Meu si surd ca solul Meu, pe care il trimit? Cine este orb ca prietenul lui Dumnezeu, si orb ca robul Domnului? 42.20 Ai vazut multe, dar n-ai luat seama la ele; ai deschis urechile, dar n-ai auzit: 42.21 Domnul a voit, pentru dreptatea Lui, sa vesteasca o lege mare si minunata. 42.22 Si totusi poporul acesta este un popor pradat si jefuit! Toti zac inlantuiti in pesteri, si infundati in temnite. Sunt lasati de prada, si nimeni nu-i scapa! Jefuiti, si nimeni nu zice: Da inapoi! 42.23 Cine dintre voi, insa, pleaca urechea la aceste lucruri? Cine vrea sa ia aminte la ele si sa asculte pe viitor? 42.24 Cine a dat pe Iacov prada jafului, si pe Israel in mainile jefuitorilor? Oare nu Domnul, impotriva caruia am pacatuit? Ei n-au voit sa umble pe caile Lui, si n-au ascultat Legea Lui. 42.25 De aceea a varsat El peste Israel vapaia maniei Lui, si grozaviile razboiului: razboiul l-a aprins din toate partile si n-a inteles; l-a ars, si n-a luat seama.
43.1 Acum, asa vorbeste Domnul, care te-a facut, Iacove, si Cel ce te-a intocmit, Israele! Nu te teme de nimic, caci Eu te izbavesc, te chem pe nume: esti al Meu. 43.2 Daca vei trece prin ape, Eu voi fi cu tine; si raurile nu te vor ineca; daca vei merge prin foc, nu te va arde, si flacara nu te va aprinde. 43.3 Caci Eu sunt Domnul, Dumnezeul tau, Sfantul lui Israel, Mantuitorul tau! Eu dau Egiptul ca pret pentru rascumpararea ta, Etiopia si Saba in locul tau. 43.4 De aceea, pentru ca ai pret in ochii Mei, pentru ca esti pretuit si te iubesc, dau oameni pentru tine, si popoare pentru viata ta. 43.5 Nu te teme de nimic, caci Eu sunt cu tine, Eu voi aduce inapoi neamul tau de la rasarit, si te voi strange de la apus. 43.6 Voi zice miaza noaptei: Da incoace! si miazazilei: Nu opri, ci adu-Mi fiii din tarile departate si fiicele de la marginea pamantului: 43.7 pe toti cei ce poarta Numele Meu si pe care i-am facut spre slava Mea, pe care i-am intocmit si i-am alcatuit. 43.8 Scoate afara poporul cel orb, care totusi are ochi, si surzii, care totusi au urechi. 43.9 Sa se stranga toate neamurile si sa se adune popoarele! Cine dintre ei a vestit aceste lucruri? Care dintre ei ne-au facut cele dintai prorocii? Sa-si aduca martorii si sa-si dovedeasca dreptatea, ca sa asculte oamenii si sa zica: Adevarat! 43.10 Voi sunteti martorii Mei zice Domnul, voi si Robul Meu pe care L-am ales, ca sa stiti, ca sa Ma credeti si sa intelegeti ca Eu sunt: inainte de Mine n-a fost facut nici un Dumnezeu, si dupa Mine nu va fi~ 43.11 Eu, Eu sunt Domnul, si afara de Mine nu este nici un Mantuitor! 43.12 Eu am vestit, am mantuit, am prorocit, nu sunt strain intre voi; voi Imi sunteti martori zice Domnul, ca Eu sunt Dumnezeu. 43.13 Eu sunt de la inceput, si nimeni nu izbaveste din mana Mea; cand lucrez Eu, cine se poate impotrivi? 43.14 Asa vorbeste Domnul, Rascumparatorul vostru, Sfantul lui Israel: Din pricina voastra, trimit pe vrajmas impotriva Babilonului, si pogor pe toti fugarii, chiar si pe Haldei, pe corabiile cu care se faleau. 43.15 Eu sunt Domnul, Sfantul vostru, Facatorul lui Israel, Imparatul vostru. 43.16 Asa vorbeste Domnul, care a croit un drum pe mare, si o carare pe apele cele puternice~ 43.17 care a scos care si cai, o ostire si razboinici viteji, culcati deodata impreuna, ca sa nu se mai scoale, nimiciti, si stinsi ca un muc de lumanare: 43.18 Nu va mai ganditi la ce a fost mai inainte, si nu va mai uitati la cele vechi! 43.19 Iata, voi face ceva nou, si-i gata sa se intample: sa nu-l cunoasteti voi oare? Voi face un drum prin pustie, si rauri in locuri secetoase. 43.20 Fiarele campului Ma vor slavi, sacalii si strutii, pentru ca voi da ape in pustie, si rauri in locuri secetoase, ca sa adap pe poporul Meu, pe poporul Meu cel ales~ 43.21 poporul pe care Mi l-am alcatuit, ca sa vesteasca laudele Mele. 43.22 Si tu nu M-ai chemat, Iacove, caci te-ai obosit de Mine, Israele! 43.23 Nu Mi-ai adus oile tale ca ardere de tot, si nu M-ai cinstit cu jertfele tale. Nu te-am chinuit cu daruri de mancare, pe care trebuia sa Mi le aduci; si nu te-am obosit cu jertfe de tamaie. 43.24 Nu Mi-ai cumparat trestie mirositoare cu argint, si nu M-ai saturat cu grasimea jertfelor tale: dar tu M-ai chinuit cu pacatele tale, si M-ai obosit cu nelegiuirile tale. 43.25 Eu, Eu iti sterg faradelegile, pentru Mine, si nu-Mi voi mai aduce aminte de pacatele tale. 43.26 Adu-Mi aminte, sa ne judecam impreuna, vorbeste tu insuti, ca sa-ti scoti dreptatea. 43.27 Cel dintai tata al tau a pacatuit, si invatatorii tai s-au razvratit impotriva Mea. 43.28 De aceea am socotit ca niste pangariti pe capeteniile sfantului locas, am dat pierzarii pe Iacov, si batjocorii pe Israel.
44.1 Asculta acum, Iacove, robul Meu, Israele, pe care te-am ales! 44.2 Asa vorbeste Domnul, care te-a facut si intocmit, si care de la nasterea ta este sprijinul tau: Nu te teme de nimic, robul Meu Iacov, Israelul Meu, pe care l-am ales. 44.3 Caci voi turna ape peste pamantul insetat si rauri pe pamantul uscat; voi turna Duhul Meu peste samanta ta, si binecuvantarea Mea peste odraslele tale~ 44.4 si vor rasari ca firele de iarba intre ape, ca salciile langa paraiele de apa. 44.5 Unul va zice: Eu sunt al Domnului! Altul se va numi cu numele lui Iacov; iar altul va scrie cu mana lui: Al Domnului sunt! Si va fi cinstit cu numele lui Israel. 44.6 Asa vorbeste Domnul, Imparatul lui Israel si Rascumparatorul lui, Domnul ostirilor: Eu sunt Cel dintai si Cel de pe urma, si afara de Mine, nu este alt Dumnezeu. 44.7 Cine a facut prorocii ca Mine (sa spuna si sa-Mi dovedeasca!), de cand am facut pe oameni din vremurile stravechi? Sa vesteasca viitorul si ce are sa se intample! 44.8 Nu va temeti, si nu tremurati; caci nu ti-am vestit si nu ti-am spus Eu de mult lucrul acesta? Voi Imi sunteti martori! Este oare un alt Dumnezeu afara de Mine? Nu este alta Stanca, nu cunosc alta! 44.9 Cei ce fac idoli, toti sunt desertaciune, si cele mai frumoase lucrari ale lor nu slujesc la nimic. Ele insele marturisesc lucrul acesta: n-au nici vedere, nici pricepere, tocmai ca sa ramana de rusine. 44.10 Cine este acela care sa fi facut un dumnezeu, sau sa fi turnat un idol, si sa nu fi tras nici un folos din el? 44.11 Iata, toti inchinatorii lor vor ramane de rusine, caci insisi mesterii lor nu sunt decat oameni; sa se stranga cu totii, sa se infatiseze, si tot vor tremura cu totii si vor fi acoperiti de rusine. 44.12 Fierarul face o secure, lucreaza cu carbuni, si o fatuieste si-i da un chip cu lovituri de ciocan, si o lucreaza cu puterea bratului; dar daca-i este foame, este fara vlaga; daca nu bea apa, este sleit de puteri. 44.13 Lemnarul intinde sfoara, face o trasatura cu creionul, fatuieste lemnul cu o rindea, si-i inseamna marimea cu compasul; face un chip de om, un frumos chip omenesc, ca sa locuiasca intr-o casa. 44.14 Isi taie cedri, goruni si stejari, pe care si-i alege dintre copacii din padure. Sadeste brazi, si ploaia ii face sa creasca. 44.15 Copacii acestia slujesc omului pentru ars, el ii ia si se incalzeste cu ei. Ii pune pe foc, ca sa coaca paine, si tot din ei face si un dumnezeu caruia i se inchina, isi face din ei un idol, si ingenunchiaza inaintea lui! 44.16 O parte din lemnul acesta o arde in foc, cu o parte fierbe carne, pregateste o friptura, si se satura; se si incalzeste, si zice: Ha! ha! m-am incalzit, simt focul! 44.17 Cu ce mai ramane insa, face un dumnezeu, idolul lui. Ingenunchiaza inaintea lui, i se inchina, il cheama, si striga: Mantuieste-ma, caci tu esti dumnezeul meu! 44.18 Ei nu pricep si nu inteleg, caci li s-au lipit ochii, ca sa nu vada, si inima, ca sa nu inteleaga. 44.19 Nici unul nu intra in sine insusi, si n-are nici minte, nici pricepere sa-si zica: Am ars o parte din el in foc, am copt paine pe carbuni, am fript carne si am mancat-o: si sa fac din cealalta parte o scarba? Sa ma inchin inaintea unei bucati de lemn? 44.20 El se hraneste cu cenusa, inima lui amagita il duce in ratacire, ca sa nu-si mantuiasca sufletul, si sa nu zica: N-am oare o minciuna in mana? 44.21 Tine minte aceste lucruri, Iacove, si tu, Israele, caci esti robul Meu. Eu te-am facut, tu esti robul Meu, Israele, nu Ma uita! 44.22 Eu iti sterg faradelegile ca un nor, si pacatele ca o ceata: intoarce-te la Mine, caci Eu te-am rascumparat. 44.23 Bucurati-va, ceruri! Caci Domnul a lucrat; rasunati de veselie, adancimi ale pamantului! Izbucniti in strigate de bucurie, muntilor! Si voi, padurilor, cu toti copacii vostri! Caci Domnul a rascumparat pe Iacov, Si-a aratat slava in Israel. 44.24 Asa vorbeste Domnul, Rascumparatorul tau, Cel ce te-a intocmit din pantecele mamei tale: Eu, Domnul, am facut toate aceste lucruri, Eu singur am desfasurat cerurile, Eu am intins pamantul. Cine era cu Mine? 44.25 Eu zadarnicesc semnele prorocilor mincinosi, si arat ca inselatori pe ghicitori; fac pe cei intelepti sa dea inapoi, si le prefac stiinta in nebunie. 44.26 Dar intaresc cuvantul robului Meu, si implinesc ce prorocesc trimisii Mei; Eu zic despre Ierusalim: Va fi locuit, si despre cetatile lui Iuda: Vor fi zidite iarasi, si le voi ridica daramaturile. 44.27 Eu zic adancului: Usuca-te, si iti voi seca raurile. 44.28 Eu zic despre Cir: El este pastorul Meu, si el va implini toata voia Mea; el va zice despre Ierusalim: Sa fie zidit iarasi! Si despre Templu: Sa i se puna temeliile!
45.1 Asa vorbeste Domnul catre unsul Sau, catre Cir, pe care-l tine de mana, ca sa doboare neamurile inaintea lui, si sa dezlege braul imparatilor, sa-i deschida portile, ca sa nu se mai inchida: 45.2 Eu voi merge inaintea ta, voi netezi drumurile muntoase, voi sfarama usile de arama, si voi rupe zavoarele de fier. 45.3 Iti voi da vistierii ascunse, bogatii ingropate, ca sa stii ca Eu sunt Domnul care te chem pe nume, Dumnezeul lui Israel. 45.4 Din dragoste pentru robul Meu Iacov, si pentru Israel, alesul Meu, te-am chemat pe nume, ti-am vorbit cu bunavointa, inainte ca tu sa Ma cunosti. 45.5 Eu sunt Domnul, si nu mai este altul, afara de Mine nu este Dumnezeu. Eu te-am incins, inainte ca tu sa Ma cunosti. 45.6 Ca sa se stie, de la rasaritul soarelui pana la apusul soarelui, ca afara de Mine nu este Dumnezeu: Eu sunt Domnul, si nu este altul. 45.7 Eu intocmesc lumina, si fac intunericul, Eu dau propasirea, si aduc restristea, Eu, Domnul, fac toate aceste lucruri. 45.8 Sa picure cerurile de sus si sa ploaie norii neprihanirea! Sa se deschida pamantul, sa dea din el mantuirea, si sa iasa totodata din el izbavirea! Eu, Domnul, fac aceste lucruri. 45.9 Vai de cine se cearta cu Facatorul sau! Un ciob dintre cioburile pamantului! Oare lutul zice el celui ce-l fatuieste: Ce faci? Si lucrarea ta zice ea despre tine: El n-are maini? 45.10 Vai de cine zice tatalui sau: Pentru ce m-ai nascut? Si mamei sale: Pentru ce m-ai facut? 45.11 Asa vorbeste Domnul, Sfantul lui Israel, si Facatorul sau: Vrea cineva sa Ma intrebe asupra viitorului, sa-Mi porunceasca pentru copiii Mei si pentru lucrarea mainilor Mele? 45.12 Eu am facut pamantul, si am facut pe om pe el; Eu cu mainile Mele am intins cerurile, si am asezat toata ostirea lor. 45.13 Eu am ridicat pe Cir, in dreptatea Mea, si voi netezi toate cararile lui. El Imi va zidi iarasi cetatea, si va da drumul prinsilor Mei de razboi, fara pret de rascumparare si fara daruri, zice Domnul ostirilor. 45.14 Asa vorbeste Domnul: Castigurile Egiptului si negotul Etiopiei si ale Sabeenilor, oameni de statura inalta, vor trece la tine si vor fi ale tale. Popoarele acestea vor merge dupa tine, vor trece inlantuite, se vor inchina inaintea ta, si-ti vor zice rugandu-te: Numai la tine se afla Dumnezeu, si nu este alt Dumnezeu afara de El. 45.15 Dar Tu esti un Dumnezeu care Te ascunzi, Tu, Dumnezeul lui Israel, Mantuitorule! 45.16 Toti sunt rusinati si uluiti, toti pleaca plini de ocara, fauritorii idolilor. 45.17 Dar Israel va fi mantuit de Domnul, cu o mantuire vesnica. Voi nu veti fi nici rusinati, nici infruntati, in veci. 45.18 Caci asa vorbeste Domnul, Facatorul cerurilor, singurul Dumnezeu, care a intocmit pamantul, l-a facut si l-a intarit, l-a facut nu ca sa fie pustiu, ci l-a intocmit ca sa fie locuit: Eu sunt Domnul, si nu este altul! 45.19 Eu n-am vorbit in ascuns, intr-un colt intunecos al pamantului. Eu n-am zis semintei lui Iacov: Cautati-Ma in zadar! Eu, Domnul, spun ce este adevarat, vestesc ce este drept. 45.20 Strangeti-va, veniti si apropiati-va impreuna, voi cei scapati dintre neamuri! N-au nici o pricepere cei ce isi duc idolul de lemn, si cheama pe un dumnezeu, care nu poate sa-i mantuiasca. 45.21 Spuneti-le, si aduceti-i incoace, ca sa se sfatuiasca unii cu altii! Cine a prorocit aceste lucruri de la inceput, si le-a vestit de mult? Oare nu Eu, Domnul? Nu este alt Dumnezeu decat Mine, Eu sunt singurul Dumnezeu drept si mantuitor, alt Dumnezeu afara de Mine nu este. 45.22 Intoarceti-va la Mine, si veti fi mantuiti toti cei ce sunteti la marginile pamantului! Caci Eu sunt Dumnezeu, si nu altul. 45.23 Pe Mine Insumi Ma jur, adevarul iese din gura Mea si cuvantul Meu nu va fi luat inapoi: orice genunchi se va pleca inaintea Mea, si orice limba va jura pe Mine. 45.24 Numai in Domnul, Mi se va zice, locuieste dreptatea si puterea; la El vor veni, si vor fi infruntati toti cei ce erau maniati impotriva Lui. 45.25 In Domnul vor fi facuti neprihaniti si proslaviti toti urmasii lui Israel.
46.1 Bel se prabuseste, Nebo cade; idolii lor sunt pusi pe vite si dobitoace; idolii pe care-i purtati voi au ajuns o sarcina, o povara pentru vita obosita! 46.2 Au cazut, s-au prabusit impreuna, nu pot sa scape povara; ei insisi se duc in robie. 46.3 Ascultati-Ma, casa lui Iacov, si toata ramasita casei lui Israel, voi, pe care v-am luat in spinare de la obarsia voastra, pe care v-am purtat pe umar de la nasterea voastra: 46.4 pana la batranetea voastra Eu voi fi Acelasi, pana la caruntetele voastre va voi sprijini. V-am purtat, si tot vreau sa va mai port, sa va sprijinesc si sa va mantuiesc. 46.5 Cu cine Ma veti pune alaturi, ca sa Ma asemanati? Cu cine Ma veti asemana, si ma veti potrivi? 46.6 Ei varsa aurul din punga, si cantaresc argintul in cumpana; tocmesc un argintar sa faca un dumnezeu din ele, si se inchina si ingenunchiaza inaintea lui. 46.7 Il poarta, il iau pe umar, il pun la locul lui; acolo ramane, si nu se misca din locul lui. Apoi striga la el, dar nu raspunde, nici nu-i scapa din nevoie. 46.8 Tineti minte aceste lucruri, si fiti oameni! Veniti-va in fire, pacatosilor. 46.9 Aduceti-va aminte de cele petrecute in vremurile strabune; caci Eu sunt Dumnezeu, si nu este altul, Eu sunt Dumnezeu, si nu este nici unul ca Mine. 46.10 Eu am vestit de la inceput ce are sa se intample si cu mult inainte ce nu este inca implinit. Eu zic: Hotararile Mele vor ramane in picioare, si Imi voi aduce la indeplinire toata voia Mea. 46.11 Eu chem de la rasarit o pasare de prada, dintr-o tara departata, un om ca sa implineasca planurile Mele: da, Eu am spus, si Eu voi implini; Eu am planuit si Eu voi infaptui. 46.12 Ascultati-Ma, oameni cu inima impietrita, vrajmasi ai neprihanirii! 46.13 Eu Imi apropii neprihanirea: nu este departe; si mantuirea Mea nu va zabovi. Eu voi pune mantuirea Mea in Sion si slava Mea peste Israel.
47.1 Pogoara-te si sezi in tarana, fecioara, fiica Babilonului; sezi pe pamant, fara scaun de domnie, fiica Haldeilor; caci nu te vor mai numi subtirica si placuta. 47.2 Ia pietrele de moara, si macina faina; scoate-ti marama, ridica-ti poala rochiei, descopera-ti picioarele, treci raurile! 47.3 Goliciunea ti se va descoperi, si ti se va vedea rusinea. Imi voi razbuna, si nu voi cruta pe nimeni. 47.4 Rascumparatorul nostru se cheama Domnul ostirilor, Sfantul lui Israel. 47.5 Sezi intr-un colt, si taci, fata Haldeilor! caci nu te vor mai numi imparateasa imparatiilor. 47.6 Ma maniasem pe poporul Meu, Imi pangarisem mostenirea, si-i dadusem in mainile tale: dar tu n-ai avut mila de ei, ci ti-ai apasat greu jugul asupra batranului. 47.7 Tu ziceai: In veci voi fi imparateasa! si nu te-ai gandit, nici n-ai visat ca lucrul acesta are sa se sfarseasca. 47.8 Asculta insa acum, tu cea dedata placerilor, care stai fara grija si zici in inima ta: Eu, si numai eu, nu voi fi niciodata vaduva, si nu voi fi niciodata lipsita de copii! 47.9 Si totusi aceste doua lucruri ti se vor intampla deodata, in aceeasi zi: si pierderea copiilor si vaduvia; vor cadea asupra ta cu putere mare, in ciuda tuturor vrajitoriilor tale si multelor tale descantece. 47.10 Caci te incredeai in rautatea ta si ziceai: Nimeni nu ma vede! Intelepciunea si stiinta ta te-au amagit, de ziceai in inima ta: Eu si numai eu. 47.11 De aceea nenorocirea va veni peste tine, fara sa-i vezi zorile; urgia va cadea peste tine, fara s-o poti impaca; si deodata va veni peste tine prapadul, pe neasteptate. 47.12 Vino dar cu descantecele tale si cu multimea vrajitoriilor tale, carora ti-ai inchinat munca din tinerete; poate ca vei putea sa tragi vreun folos din ele, poate ca vei izbuti. 47.13 Te-ai obosit tot intreband: sa se scoale dar si sa te scape cei ce impart cerul, care pandesc stelele, care vestesc, dupa lunile noi, ce are sa ti se intample! 47.14 Iata-i, au ajuns ca miristea, pe care o arde focul, si nu-si vor scapa viata din flacari: caci nu va fi ca un carbune, la care se incalzeste cineva, nici un foc, la care sta. 47.15 Asa va fi soarta acelora pe care te oboseai sa-i intrebi. Si cei cu care ai facut negot din tineretea ta se vor risipi fiecare intr-o parte: si nu va fi nimeni care sa-ti vina in ajutor.
48.1 Ascultati lucrul acesta, casa lui Iacov, voi, care purtati numele lui Israel, si care ati iesit din apele lui Iuda; voi, care ati jurat pe Numele Domnului, si care chemati pe Dumnezeul lui Israel, dar nu in adevar, nici cu neprihanire! 48.2 Caci ei isi trag numele de la cetatea sfanta, si se bizuiesc pe Dumnezeul lui Israel, al carui Nume este Domnul ostirilor. 48.3 De multa vreme am facut cele dintai prorocii, din gura Mea au iesit, si Eu le-am vestit: deodata am lucrat, si s-au implinit. 48.4 Stiind ca esti impietrit, ca grumazul iti este un drug de fier, si ca ai o frunte de arama~ 48.5 ti-am vestit de mult aceste lucruri, ti le-am spus mai inainte ca sa se intample, ca sa nu poti sa zici: Idolul meu le-a facut, chipul meu cioplit sau chipul meu turnat le-a poruncit! 48.6 Ai auzit toate aceste lucruri pe care le vezi acum! Si nu vreti sa le marturisiti acum? De acum, iti vestesc lucruri noi, ascunse, necunoscute de tine. 48.7 Ele se fac in timpul de fata, si nu fac parte din trecut; pana in ziua de azi n-aveai nici o cunostinta despre ele, ca sa nu poti zice: Iata, ca le stiam. 48.8 Nici nu le-ai auzit, nici nu le-ai stiut, si nici nu-ti era deschisa odinioara urechea la ele: caci stiam ca ai sa fii necredincios, si ca din nastere ai fost numit razvratit. 48.9 Din pricina Numelui Meu, sunt indelung rabdator, pentru slava Mea Ma opresc fata de tine, ca sa nu te nimicesc. 48.10 Iata, te-am pus in cuptor, dar nu te-am gasit argint; te-am lamurit in cuptorul urgiei. 48.11 Din dragoste pentru Mine, din dragoste pentru Mine vreau sa lucrez! Caci cum ar putea fi hulit Numele Meu? Nu voi da altuia slava Mea. 48.12 Asculta-Ma, Iacove! Si tu, Israele, pe care te-am chemat! Eu, Eu sunt Cel dintai, si tot Eu sunt si Cel din urma. 48.13 Mana Mea a intemeiat pamantul, si dreapta Mea a intins cerurile: cum le-am chemat, s-au si infatisat indata. 48.14 Strangeti-va cu totii si ascultati! Cine dintre ei a vestit aceste lucruri? Acela pe care-l iubeste Domnul va implini voia Lui impotriva Babilonului, si bratul lui va apasa asupra Haldeilor. 48.15 Eu am vorbit, si Eu l-am si chemat; Eu l-am adus, si lucrarea lui va izbuti. 48.16 Apropiati-va de Mine, si ascultati! De la inceput, n-am vorbit in ascuns, de la obarsia acestor lucruri, am fost de fata. Si acum, Domnul Dumnezeu m-a trimis cu Duhul Sau. 48.17 Asa vorbeste Domnul, Rascumparatorul tau, Sfantul lui Israel: Eu, Domnul, Dumnezeul tau, te invat ce este de folos, si te calauzesc pe calea pe care trebuie sa mergi! 48.18 O! de ai fi luat aminte la poruncile Mele, atunci pacea ta ar fi fost ca un rau, si fericirea ta ca valurile marii. 48.19 Samanta ta ar fi fost ca nisipul, si roadele pantecelui tau ca boabele de nisip; numele tau n-ar fi fost sters si nimicit inaintea Mea. 48.20 Iesiti din Babilon, fugiti din mijlocul Haldeilor! Vestiti, trambitati cu glas de veselie, dati de stire pana la capatul pamantului, spuneti: Domnul a rascumparat pe robul Sau Iacov! 48.21 Si nu vor suferi de sete in pustiurile in care-i va duce: ci va face sa curga pentru ei apa din stanca, va despica stanca, si va curge apa. 48.22 Cei rai n-au pace, zice Domnul.
49.1 Ascultati-Ma, ostroave! Luati aminte, popoare departate! Domnul M-a chemat din sanul mamei si M-a numit de la iesirea din pantecele mamei. 49.2 Mi-a facut gura ca o sabie ascutita, M-a acoperit cu umbra mainii Lui; si M-a facut o sageata ascutita, M-a ascuns in tolba Lui cu sageti~ 49.3 si Mi-a zis: Israele, Tu esti Robul Meu, in care Ma voi slavi. 49.4 Si Eu Ma gandeam: Degeaba am muncit, in zadar si fara folos Mi-am istovit puterea. Dar dreptul Meu este la Domnul, si rasplata Mea la Dumnezeul Meu. 49.5 Si acum, Domnul vorbeste, El, care M-a intocmit din pantecele mamei ca sa fiu Robul Lui, ca sa aduc inapoi la El pe Iacov, si pe Israel, care este inca imprastiat; caci Eu sunt pretuit inaintea Domnului, si Dumnezeul Meu este taria Mea. 49.6 El zice: Este prea putin lucru sa fii Robul Meu ca sa ridici semintiile lui Iacov si sa aduci inapoi ramasitele lui Israel. De aceea, te pun sa fii Lumina neamurilor, ca sa duci mantuirea pana la marginile pamantului. 49.7 Asa vorbeste Domnul, Rascumparatorul, Sfantul lui Israel, catre Cel dispretuit si urat de popor, catre Robul celor puternici: Imparatii vor vedea lucrul acesta, si se vor scula, si voievozii se vor arunca la pamant si se vor inchina, din pricina Domnului, care este credincios, din pricina Sfantului lui Israel, care Te-a ales. 49.8 Asa vorbeste mai departe Domnul: La vremea indurarii Te voi asculta, si in ziua mantuirii Te voi ajuta; Te voi pazi si Te voi pune sa faci legamant cu poporul, sa ridici tara, si sa imparti mostenirile pustiite; 49.9 sa spui prinsilor de razboi: Iesiti! si celor ce sunt in intuneric: Aratati-va. Ei vor paste pe drumuri si vor gasi locuri de pasune pe toate coastele. 49.10 Nu le va fi foame, nici nu le va fi sete; nu-i va bate arsita, nici soarele; caci Cel ce are mila de ei ii va calauzi si-i va duce la izvoare de ape. 49.11 Voi preface toti muntii Mei in drumuri, si drumurile Mele vor fi bine croite. 49.12 Iata-i ca vin de departe, unii de la miaza noapte si de la apus, iar altii din tara Sinim. 49.13 Bucurati-va, ceruri! Inveseleste-te, pamantule! Izbucniti in strigate de bucurie, muntilor! Caci Domnul mangaie pe poporul Sau, si are mila de nenorocitii Lui. 49.14 Sionul zicea: M-a parasit Domnul, si m-a uitat Domnul! 49.15 Poate o femeie sa uite copilul pe care-l alapteaza, si sa n-aiba mila de rodul pantecelui ei? Dar chiar daca l-ar uita, totusi Eu nu te voi uita cu nici un chip: 49.16 Iata ca te-am sapat pe mainile Mele, si zidurile tale sunt totdeauna inaintea ochilor Mei! 49.17 Fiii tai alearga; dar cei ce te daramasera si te pustiisera vor iesi din mijlocul tau. 49.18 Ridica-ti ochii de jur imprejur, si priveste: toti acestia se strang, vin la tine. Pe viata Mea, zice Domnul, ca te vei imbraca cu toti acestia ca si cu o podoaba, si te vei incinge cu ei ca o mireasa. 49.19 Caci locurile tale pustiite si pustii, tara ta nimicita, vor fi stramte pentru locuitorii tai; si cei ce voiau sa te manance se vor departa. 49.20 Fiii acestia, de care ai fost lipsit, vor spune mereu la urechile tale: Locul este prea stramt pentru mine; fa-mi loc, ca sa pot sa ma asez. 49.21 Si vei zice in inima ta: Cine mi i-a nascut? Caci eram fara copii, si stearpa; eram roaba, izgonita: cine i-a crescut? Ramasesem singura: unde erau acestia? 49.22 De aceea, asa vorbeste Domnul, Dumnezeu: Iata, voi face neamurilor semn cu mana, si-Mi voi inalta steagul spre popoare; ele vor aduce inapoi pe fiii tai in bratele lor, si vor duce pe fiicele tale pe umeri. 49.23 Te vor hrani imparati, si imparatesele lor te vor alapta. Se vor inchina cu fata la pamant inaintea ta, si vor linge tarana de pe picioarele tale, ca sa stii ca Eu sunt Domnul, si ca cei ce nadajduiesc in Mine nu vor fi dati de rusine. 49.24 Se poate lua prada celui puternic? Si poate sa scape cel prins din prinsoare? 49.25 Da, zice Domnul, prada celui puternic ii va fi luata, si cel prins de asupritor va scapa; caci Eu voi lupta impotriva vrajmasilor tai, si voi scapa pe fiii tai. 49.26 Eu voi da asupritorilor tai sa-si manance carnea, si se vor imbata ca de must de insusi sangele lor. Si va sti orice faptura, ca Eu sunt Domnul, Mantuitorul tau, Rascumparatorul tau, Puternicul lui Iacov.
50.1 Asa vorbeste Domnul: Unde este cartea de despartire, prin care am izgonit pe mama voastra? Sau, caruia dintre cei ce M-au imprumutat v-am vandut? Vedeti, din pricina faradelegilor voastre ati fost vanduti, si din pricina pacatelor voastre a fost izgonita mama voastra. 50.2 Pentru ce nu era nimeni cand am venit? Pentru ce n-a raspuns nimeni cand am strigat? Este mana Mea prea scurta ca sa rascumpere? Sau n-am Eu destula putere ca sa izbavesc? Cu mustrarea Mea, Eu usuc marea, si prefac raurile in pustie; pestii lor se strica, din lipsa de apa, si pier de sete! 50.3 Imbrac cerurile cu negura de jale, si le invelesc cu un sac. 50.4 Domnul Dumnezeu Mi-a dat o limba iscusita, ca sa stiu sa inviorez cu vorba pe cel doborat de intristare. El Imi trezeste, in fiecare dimineata, El Imi trezeste urechea, sa ascult cum asculta niste ucenici. 50.5 Domnul Dumnezeu Mi-a deschis urechea, si nu M-am impotrivit, nici nu M-am tras inapoi. 50.6 Mi-am dat spatele inaintea celor ce Ma loveau, si obrajii inaintea celor ce-Mi smulgeau barba; nu Mi-am ascuns fata de ocari si de scuipari. 50.7 Dar Domnul Dumnezeu M-a ajutat; de aceea nu M-am rusinat, de aceea Mi-am facut fata ca o cremene, stiind ca nu voi fi dat de rusine. 50.8 Cel ce Ma indreptateste este aproape: Cine va vorbi impotriva Mea? Sa ne infatisam impreuna! Cine este potrivnicul Meu? Sa inainteze spre Mine! 50.9 Iata, Domnul Dumnezeu Ma ajuta: cine Ma va osandi? Intr-adevar, se prefac cu totii in zdrente ca o haina: molia ii va manca. 50.10 Cine dintre voi se teme de Domnul, sa asculte glasul Robului Sau! Cine umbla in intuneric si n-are lumina, sa se increada in Numele Domnului, si sa se bizuie pe Dumnezeul lui! 50.11 Iar voi toti, care aprindeti focul, si puneti taciuni pe el, umblati in lumina focului vostru si in taciunii pe care i-ati aprins. Din mana Mea vi se intampla aceste lucruri, ca sa zaceti in dureri.
51.1 Ascultati-Ma, voi, care umblati dupa neprihanire, care cautati pe Domnul! Priviti spre stanca din care ati fost ciopliti, spre gaura gropii din care ati fost scosi. 51.2 Uitati-va la parintele vostru Avraam, si spre Sara care v-a nascut; caci l-am chemat, cand era numai el singur, l-am binecuvantat si inmultit. 51.3 Tot astfel, Domnul are mila de Sion, si mangaie toate daramaturile lui. El va face pustia lui ca un Rai, si pamantul lui uscat ca o gradina a Domnului. Bucuria si veselia vor fi mijlocul lui, multumiri si cantari de lauda. 51.4 Ia aminte spre Mine, dar, poporul Meu, pleaca urechea spre Mine, neamul Meu! Caci din Mine va iesi Legea, si voi pune Legea Mea lumina popoarelor. 51.5 Neprihanirea Mea este aproape, mantuirea Mea se va arata, si bratele Mele vor judeca popoarele, ostroavele vor nadajdui in Mine, si se vor increde in bratul Meu. 51.6 Ridicati ochii spre cer, si priviti in jos pe pamant! Caci cerurile vor pieri ca un fum, pamantul se va preface in zdrente ca o haina, si locuitorii lui vor muri ca niste muste; dar mantuirea Mea va dainui in veci, si neprihanirea Mea nu va avea sfarsit. 51.7 Ascultati-Ma, voi care cunoasteti neprihanirea, popor, care ai in inima Legea Mea! Nu te teme de ocara oamenilor, si nu tremura de ocarile lor. 51.8 Caci ii va manca molia ca pe o haina, si-i va roade viermele cum roade lana; dar neprihanirea Mea va dainui in veci, si mantuirea Mea se va intinde din veac in veac. 51.9 Trezeste-te, trezeste-te si imbraca-te cu putere, brat al Domnului! Trezeste-te, ca in zilele de odinioara, si in veacurile din vechime! Oare n-ai doborat Tu Egiptul, si ai strapuns balaurul? 51.10 Nu esti Tu acela, care ai uscat marea, apele adancului celui mare, si ai croit in adancimile marii, un drum pentru trecerea celor rascumparati? 51.11 Astfel cei rascumparati de Domnul se vor intoarce, vor veni in Sion cu cantari de biruinta, si o bucurie vesnica le va incununa capul; ii va apuca veselia si bucuria, iar durerea si gemetele vor fugi. 51.12 Eu, Eu va mangai. Dar cine esti tu, ca sa te temi de omul cel muritor, si de fiul omului, care trece ca iarba~ 51.13 si sa uiti pe Domnul, care te-a facut, care a intins cerurile si a intemeiat pamantul? De ce sa tremuri necontenit toata ziua, inaintea maniei asupritorului, cand umbla sa te nimiceasca? Unde este mania asupritorului? 51.14 In curand cel incovoiat sub fiare va fi dezlegat; nu va muri in groapa, si nu va duce lipsa de paine. 51.15 Eu sunt Domnul, Dumnezeul tau, care starnesc marea si fac sa-i urle valurile, si al carui Nume este Domnul ostirilor. 51.16 Eu pun cuvintele Mele in gura ta, si te acopar cu umbra mainii Mele, ca sa intind ceruri noi si sa intemeiez un pamant nou, si sa zic Sionului: Tu esti poporul Meu! 51.17 Trezeste-te, trezeste-te! Scoala-te, Ierusalime, care ai baut din mana Domnului potirul maniei Lui, care ai baut, ai sorbit pana in fund potirul ametelii! 51.18 Caci nu este nici unul, care sa-l calauzeasca, din toti copiii pe care i-a nascut, nu este nici unul, care sa-l ia de mana din toti copiii pe care i-a crescut. 51.19 Amandoua aceste lucruri ti s-au intamplat: dar cine te va plange? pustiirea si darapanarea, foametea si sabia. Cum sa te mangai eu? 51.20 Fiii tai, lesinati, zaceau in toate colturile ulitelor, ca cerbul intr-un lat, plini de mania Domnului, si de mustrarea Dumnezeului tau. 51.21 De aceea, nenorocitule, beat ce esti, dar nu de vin, asculta: 51.22 Asa vorbeste Domnul tau, Domnul, Dumnezeul tau, care apara pe poporul Lui: Iata ca iti iau din mana potirul ametelii, potirul maniei Mele, ca sa nu mai bei din el! 51.23 Si il voi pune in mana asupritorilor tai, care iti ziceau: Indoaie-te, ca sa trecem peste tine! Iti faceai atunci spinarea ca un pamant, si ca o ulita pentru trecatori.
52.1 Trezeste-te, trezeste-te! imbraca-te in podoaba ta, Sioane! Pune-ti hainele de sarbatoare, Ierusalime, cetate sfanta! Caci nu va mai intra in tine nici un om netaiat imprejur sau necurat. 52.2 Scutura-ti tarana de pe tine, scoala-te, si sezi in capul oaselor, Ierusalime! Dezleaga-ti legaturile de la gat, fiica, roaba a Sionului! 52.3 Caci asa vorbeste Domnul: Fara plata ati fost vanduti, si nu veti fi rascumparati cu pret de argint. 52.4 Caci asa vorbeste Domnul Dumnezeu: Odinioara poporul Meu s-a pogorat sa locuiasca pentru o vreme in Egipt; apoi Asirianul l-a asuprit fara temei. 52.5 Si acum, ce am sa fac aici zice Domnul cand poporul Meu a fost luat pe nimic? Asupritorii lui striga de bucurie zice Domnul si cat e ziulica de mare este batjocorit Numele Meu. 52.6 De aceea poporul Meu va cunoaste Numele Meu; de aceea va sti, in ziua aceea, ca Eu vorbesc si zic: Iata-Ma! 52.7 Ce frumoase sunt pe munti, picioarele celui ce aduce vesti bune, care vesteste pacea, picioarele celui ce aduce vesti bune, care vesteste mantuirea! Picioarele celui ce zice Sionului: Dumnezeul tau imparateste! 52.8 Iata, glasul strajerilor tai rasuna; ei inalta glasul, si striga toti de veselie; caci vad cu ochii lor cum Se intoarce Domnul in Sion. 52.9 Izbucniti cu toate in strigate de bucurie, daramaturi ale Ierusalimului! Caci Domnul mangaie pe poporul Sau, si rascumpara Ierusalimul. 52.10 Domnul Isi descopera bratul Sau cel sfant, inaintea tuturor neamurilor; si toate marginile pamantului vor vedea mantuirea Dumnezeului nostru. 52.11 Plecati, plecati, iesiti din Babilon! Nu va atingeti de nimic necurat! Iesiti din mijlocul lui! Curatiti-va, cei ce purtati vasele Domnului! 52.12 Nu iesiti cu graba, nu plecati in fuga; caci Domnul va va iesi inainte si Dumnezeul lui Israel va va taia calea. 52.13 Iata, Robul Meu va propasi; Se va sui, Se va ridica, Se va inalta foarte sus. 52.14 Dupa cum pentru multi a fost o pricina de groaza atat de schimonosita Ii era fata, si atat de mult se deosebea infatisarea Lui de a fiilor oamenilor 52.15 tot asa, pentru multe popoare va fi o pricina de bucurie; inaintea Lui imparatii vor inchide gura, caci vor vedea ce nu li se mai istorisise, si vor auzi ce nu mai auzisera.
53.1 Cine a crezut in ceea ce ni se vestise? Cine a cunoscut bratul Domnului? 53.2 El a crescut inaintea Lui ca o odrasla slaba, ca un Lastar care iese dintr-un pamant uscat. N-avea nici frumusete, nici stralucire ca sa ne atraga privirile, si infatisarea Lui n-avea nimic care sa ne placa. 53.3 Dispretuit si parasit de oameni, om al durerii si obisnuit cu suferinta, era asa de dispretuit ca iti intorceai fata de la El, si noi nu L-am bagat in seama. 53.4 Totusi, El suferintele noastre le-a purtat, si durerile noastre le-a luat asupra Lui, si noi am crezut ca este pedepsit, lovit de Dumnezeu, si smerit. 53.5 Dar El era strapuns pentru pacatele noastre, zdrobit pentru faradelegile noastre. Pedeapsa, care ne da pacea, a cazut peste El, si prin ranile Lui suntem tamaduiti. 53.6 Noi rataceam cu totii ca niste oi, fiecare isi vedea de drumul lui; dar Domnul a facut sa cada asupra Lui nelegiuirea noastra a tuturor. 53.7 Cand a fost chinuit si asuprit, n-a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la macelarie, si ca o oaie muta inaintea celor ce o tund: n-a deschis gura. 53.8 El a fost luat prin apasare si judecata; dar cine din cei de pe vremea Lui a crezut ca El fusese sters de pe pamantul celor vii si lovit de moarte pentru pacatele poporului meu? 53.9 Groapa Lui a fost pusa intre cei rai, si mormantul Lui la un loc cu cel bogat, macar ca nu savarsise nici o nelegiuire si nu se gasise nici un viclesug in gura Lui. 53.10 Domnul a gasit cu cale sa-L zdrobeasca prin suferinta Dar, dupa ce Isi va da viata ca jertfa pentru pacat, va vedea o samanta de urmasi, va trai multe zile, si lucrarea Domnului va propasi in mainile Lui. 53.11 Va vedea rodul muncii sufletului Lui si se va inviora. Prin cunostinta Lui, Robul Meu cel neprihanit va pune pe multi oameni intr-o stare dupa voia lui Dumnezeu, si va lua asupra Lui povara nelegiuirilor lor. 53.12 De aceea Ii voi da partea Lui la un loc cu cei mari, si va imparti prada cu cei puternici, pentru ca S-a dat pe Sine insusi la moarte, si a fost pus in numarul celor faradelege, pentru ca a purtat pacatele multora si S-a rugat pentru cei vinovati.
54.1 Bucura-te, stearpo, care nu mai nasti! Izbucneste in strigate de bucurie si veselie, tu care nu mai ai durerile nasterii! Caci fiii celei lasate de barbat vor fi mai multi decat fiii celei maritate, zice Domnul. 54.2 Largeste locul cortului tau; si intinde invelitoarele locuintei tale: nu te opri! Lungeste-ti funiile, si intareste-ti tarusii! 54.3 Caci te vei intinde la dreapta si la stanga, samanta ta va cotropi neamurile, si va locui cetatile pustii. 54.4 Nu te teme, caci nu vei ramane de rusine; nu rosi, caci nu vei fi acoperita de rusine; ci vei uita si rusinea tineretii tale, si nu-ti vei mai aduce aminte de vaduvia ta~ 54.5 caci Facatorul tau este barbatul tau: Domnul este Numele Lui, si Rascumparatorul tau este Sfantul lui Israel. El se numeste Dumnezeul intregului pamant~ 54.6 caci Domnul te cheama inapoi ca pe o femeie parasita si cu inima intristata, ca pe o nevasta din tinerete, care a fost izgonita, zice Dumnezeul tau. 54.7 Cateva clipe te parasisem, dar te voi primi inapoi cu mare dragoste. 54.8 Intr-o izbucnire de manie, Imi ascunsesem o clipa Fata de tine, dar Ma voi indura de tine cu o dragoste vesnica, zice Domnul, Rascumparatorul tau. 54.9 Si lucrul acesta va fi pentru Mine ca si cu apele lui Noe: dupa cum jurasem ca apele lui Noe nu vor mai veni pe pamant, tot asa jur ca nu Ma voi mai mania pe tine si nu te voi mai mustra. 54.10 Pot sa se mute muntii, pot sa se clatine dealurile, dar dragostea Mea nu se va muta de la tine, si legamantul Meu de pace nu se va clatina, zice Domnul, care are mila de tine. 54.11 Nenorocito, batuto de furtuna, si nemangaiato! Iata, iti voi impodobi pietrele scumpe cu antimoniu, si-ti voi da temelii de safir. 54.12 Iti voi face crestele zidurilor de rubin, portile de pietre scumpe, si tot ocolul de nestemate. 54.13 Toti fiii tai vor fi ucenici ai Domnului, si mare va fi propasirea fiilor tai. 54.14 Vei fi intarita prin neprihanire. Izgoneste nelinistea, caci n-ai nimic de temut, si spaima, caci nu se va apropia de tine. 54.15 Daca se urzesc uneltiri, nu vin de la Mine; oricine se va uni impotriva ta va cadea sub puterea ta. 54.16 Iata, Eu am facut pe mesterul, care sufla carbunii in foc, si face o arma dupa mestesugul lui. Dar tot Eu am facut si pe nimicitor ca s-o sfarame. 54.17 Orice arma faurita impotriva ta va fi fara putere; si pe orice limba care se va ridica la judecata impotriva ta, o vei osandi. Aceasta este mostenirea robilor Domnului, asa este mantuirea care le vine de la Mine, zice Domnul.
55.1 Voi toti cei insetati, veniti la ape, chiar si cel ce n-are bani! Veniti si cumparati bucate, veniti si cumparati vin si lapte, fara bani si fara plata! 55.2 De ce cantariti argint pentru un lucru care nu hraneste? De ce va dati castigul muncii pentru ceva care nu satura? Ascultati-Ma dar, si veti manca ce este bun, si sufletul vostru se va desfata cu bucate gustoase. 55.3 Luati aminte, si veniti la Mine, ascultati, si sufletul vostru va trai: caci Eu voi incheia cu voi un legamant vesnic, ca sa intaresc indurarile Mele fata de David. 55.4 Iata, l-am pus martor pe langa popoare, cap si stapanitor al popoarelor. 55.5 Intr-adevar, vei chema neamuri, pe care nu le cunosti, si popoare care nu te cunosc vor alerga la tine, pentru Domnul, Dumnezeul tau, pentru Sfantul lui Israel, care te proslaveste. 55.6 Cautati pe Domnul cata vreme se poate gasi; chemati-L, cata vreme este aproape. 55.7 Sa se lase cel rau de calea lui, si omul nelegiuit sa se lase de gandurile lui, sa se intoarca la Domnul care va avea mila de el, la Dumnezeul nostru, care nu oboseste iertand. 55.8 Caci gandurile Mele nu sunt gandurile voastre, si caile voastre nu sunt caile Mele, zice Domnul. 55.9 Ci cat sunt de sus cerurile fata de pamant, atat sunt de sus caile Mele fata de caile voastre si gandurile Mele fata de gandurile voastre. 55.10 Caci dupa cum ploaia si zapada se pogoara din ceruri, si nu se mai intorc inapoi, ci uda pamantul si-l fac sa rodeasca si sa odrasleasca, pentru ca sa dea samanta semanatorului si paine celui ce mananca~ 55.11 tot asa si Cuvantul Meu, care iese din gura Mea, nu se intoarce la Mine fara rod, ci va face voia Mea si va implini planurile Mele. 55.12 Da, veti iesi cu bucurie, si veti fi calauziti in pace. Muntii si dealurile vor rasuna de veselie inaintea voastra, si toti copacii din campie vor bate din palme. 55.13 In locul spinului se va inalta chiparosul, in locul maracinilor va creste mirtul. Si lucrul acesta va fi o slava pentru Domnul, un semn vesnic, nepieritor.
56.1 Asa vorbeste Domnul: Paziti ce este drept, si faceti ce este bine; caci mantuirea Mea este aproape sa vina, si neprihanirea Mea este aproape sa se arate. 56.2 Ferice de omul care face lucrul acesta, si de fiul omului care ramane statornic in el, pazind Sabatul, ca sa nu-l pangareasca, si stapanindu-si mana, ca sa nu faca nici un rau! 56.3 Strainul care se alipeste de Domnul, sa nu zica: Domnul ma va desparti de poporul Sau! Si famenul sa nu zica: Iata, eu sunt un copac uscat! 56.4 Caci asa vorbeste Domnul: Famenilor, care vor pazi Sabatele Mele, care vor alege ce-Mi este placut, si vor starui in legamantul Meu~ 56.5 le voi da in Casa Mea si inauntrul zidurilor Mele un loc si un nume mai bune decat fii si fiice; le voi da un nume vesnic, care nu se va stinge. 56.6 Si pe strainii, care se vor lipi de Domnul ca sa-I slujeasca, si sa iubeasca Numele Domnului, pentru ca sa fie slujitorii Lui, si pe toti cei ce vor pazi Sabatul, ca sa nu-l pangareasca, si vor starui in legamantul Meu~ 56.7 ii voi aduce la muntele Meu cel sfant, si-i voi umple de veselie in Casa Mea de rugaciune. Arderile lor de tot si jertfele lor vor fi primite pe altarul Meu, caci Casa Mea se va numi o casa de rugaciune pentru toate popoarele. 56.8 Asa vorbeste Domnul Dumnezeu, care strange pe cei risipiti ai lui Israel: Voi mai strange si alte popoare la cei stransi acum din el. 56.9 Veniti toate fiarele de pe camp, veniti de mancati, toate fiarele din padure! 56.10 Toti pazitorii lui sunt orbi, fara pricepere; toti sunt niste caini muti, care nu pot sa latre; aiureaza, stau tolaniti, si le place sa doarma. 56.11 Totusi sunt niste caini lacomi, care nu se mai satura. Sunt niste pastori care nu pot pricepe nimic; toti isi vad de calea lor, fiecare umbla dupa folosul lui, fara abatere: 56.12 Veniti, zic ei am sa caut vin, si ne vom imbata cu bauturi tari! Maine vom face tot ca azi, ba inca si mai rau!
57.1 Piere cel neprihanit, si nimanui nu-i pasa; se duc oamenii de bine si nimeni nu ia aminte ca din pricina rautatii este luat cel neprihanit. 57.2 El intra in pace in groapa lui: cel ce umbla pe drumul cel drept, se odihneste in culcusul lui. 57.3 Dar voi, apropiati-va incoace fii ai vrajitoarei, samanta preacurvarului si a curvei! 57.4 De cine va bateti voi joc? Impotriva cui va deschideti voi gura larg, si scoateti limba? Nu sunteti voi niste copii ai pacatului, o samanta a minciunii~ 57.5 care se incalzeste pentru idoli sub orice copac verde, care junghie pe copii in vai, sub crapaturile stancilor? 57.6 In pietrele lustruite din paraie este partea ta de mostenire, ele sunt soarta ta; lor le torni si jertfe de bautura, si le aduci daruri de mancare: Pot Eu sa fiu nesimtitor la lucrul acesta? 57.7 Pe un munte inalt si ridicat iti faci culcusul; tot acolo te sui sa aduci jertfe. 57.8 Iti pui pomenirea in dosul usii si usiorilor; caci, departe de Mine, iti ridici invelitoarea si te sui in pat, iti largesti culcusul, si faci legamant cu ei, iti place legatura cu ei, si iei seama la semnul lor. 57.9 Te duci la imparat cu untdelemn, iti inmultesti miresmele, iti trimiti solii departe, si te pleci pana la locuinta mortilor. 57.10 Obosesti mergand, si nu zici: Incetez! Tot mai gasesti putere in mana ta: De aceea nu te doboara intristarea. 57.11 Si de cine te sfiiai, de cine te temeai, de nu Mi-ai fost credincioasa, de nu ti-ai adus aminte, si nu ti-a pasat de Mine? Si Eu tac, si inca de multa vreme: de aceea nu te temi tu de Mine. 57.12 Dar acum iti voi da pe fata neprihanirea, si faptele tale nu-ti vor folosi! 57.13 Si atunci sa strigi, si sa te izbaveasca multimea idolilor tai! Caci ii va lua vantul pe toti, o suflare ii va ridica. Dar cel ce se increde in Mine va mosteni tara, si va stapani muntele Meu cel sfant. 57.14 Si El zice: Croiti, croiti drum, pregatiti calea, luati orice piedica din calea poporului Meu! 57.15 Caci asa vorbeste Cel Preainalt, a carui locuinta este vesnica si al carui Nume este sfant. Eu locuiesc in locuri inalte si in sfintenie; dar sunt cu omul zdrobit si smerit, ca sa inviorez duhurile smerite, si sa imbarbatez inimile zdrobite. 57.16 Nu vreau sa cert in veci, nici sa tin o manie necurmata, cand inaintea Mea cad in lesin duhurile, si sufletele pe care le-am facut. 57.17 Din pricina pacatului lacomiei lui, M-am maniat si l-am lovit, M-am ascuns, in supararea Mea, si cel razvratit a urmat si mai mult pe caile inimii lui. 57.18 I-am vazut caile, si totusi il voi tamadui; il voi calauzi, si-l voi mangaia, pe el si pe cei ce plang impreuna cu el. 57.19 Voi pune lauda pe buze: Pace, pace celui de departe si celui de aproape! zice Domnul Da Eu il voi tamadui! 57.20 Dar cei rai sunt ca marea infuriata, care nu se poate linisti, si ale carei ape arunca afara noroi si mal. 57.21 Cei rai n-au pace zice Dumnezeul meu.
58.1 Striga in gura mare, nu te opri! Inalta-ti glasul ca o trambita, si vesteste poporului Meu nelegiuirile lui, casei lui Iacov pacatele ei! 58.2 In toate zilele Ma intreaba, si vor sa afle caile Mele, ca un neam, care ar fi infaptuit neprihanirea, si n-ar fi parasit legea Dumnezeului sau. Imi cer hotarari drepte, doresc sa se apropie de Dumnezeu. 58.3 La ce ne foloseste sa postim zic ei daca Tu nu vezi? La ce sa ne chinuim sufletul, daca Tu nu tii seama de lucrul acesta? Pentru ca, zice Domnul, in ziua postului vostru, va lasati in voia pornirilor voastre, si asupriti pe simbriasii vostri. 58.4 Iata, postiti ca sa va ciorovaiti si sa va certati, ca sa bateti rautacios cu pumnul; nu postiti cum cere ziua aceea, ca sa vi se auda strigatul sus. 58.5 Oare aceasta este postul placut Mie: sa-si chinuiasca omul sufletul o zi? Sa-si plece capul ca un pipirig, si sa se culce pe sac si cenusa? Acesta numesti tu post si zi placuta Domnului? 58.6 Iata postul placut Mie: dezleaga lanturile rautatii, deznoada legaturile robiei, da drumul celor asupriti, si rupe orice fel de jug; 58.7 imparte-ti painea cu cel flamand, si adu in casa ta pe nenorocitii fara adapost; daca vezi pe un om gol, acopera-l, si nu intoarce spatele semenului tau. 58.8 Atunci lumina ta va rasari ca zorile, si vindecarea ta va incolti repede; neprihanirea ta iti va merge inainte, si slava Domnului te va insoti. 58.9 Atunci tu vei chema, si Domnul va raspunde, vei striga, si El va zice: Iata-Ma! Daca vei indeparta jugul din mijlocul tau, amenintarile cu degetul si vorbele de ocara~ 58.10 daca vei da mancarea ta celui flamand, daca vei satura sufletul lipsit, atunci lumina ta va rasari peste intunecime, si intunericul tau va fi ca ziua in amiaza mare! 58.11 Domnul te va calauzi neincetat, iti va satura sufletul chiar in locuri fara apa, si va da din nou putere madularelor tale; vei fi ca o gradina bine udata, ca un izvor ale carui ape nu seaca. 58.12 Ai tai vor zidi iarasi pe daramaturile de mai inainte, vei ridica din nou temeliile strabune; vei fi numit Dregator de sparturi, Cel ce drege drumurile, si face tara cu putinta de locuit. 58.13 Daca iti vei opri piciorul in ziua Sabatului, ca sa nu-ti faci gusturile tale in ziua Mea cea sfanta; daca Sabatul va fi desfatarea ta, ca sa sfintesti pe Domnul, slavindu-L, si daca-l vei cinsti, neurmand caile tale, neindeletnicindu-te cu treburile tale si nededandu-te la flecarii~ 58.14 atunci te vei putea desfata in Domnul, si Eu te voi sui pe inaltimile tarii, te voi face sa te bucuri de mostenirea tatalui tau Iacov; caci gura Domnului a vorbit.
59.1 Nu, mana Domnului nu este prea scurta ca sa mantuiasca, nici urechea Lui prea tare ca sa auda~ 59.2 ci nelegiuirile voastre pun un zid de despartire intre voi si Dumnezeul vostru; pacatele voastre va ascund Fata Lui si-L impiedica sa v-asculte! 59.3 Caci mainile va sunt manjite de sange, si degetele de nelegiuiri; buzele voastre spun minciuni, si limba voastra vorbeste nelegiuiri. 59.4 Nici unuia nu-i place dreptatea, nici unul nu se judeca cu dreptate; ei se bizuiesc pe lucruri desarte si spun neadevaruri, zamislesc raul, si nasc nelegiuirea. 59.5 Clocesc oua de basilic si tes panze de paianjen. Cine mananca din ouale lor, moare; si daca se sparge vreunul, iese o naparca. 59.6 Panzele lor nu slujesc la facerea hainelor, si nu pot sa se acopere cu lucrarea lor; caci lucrarile lor sunt niste lucrari nelegiuite, si in mainile lor sunt fapte de silnicie. 59.7 Picioarele lor alearga spre rau, si se grabesc sa verse sange nevinovat; gandurile lor sunt ganduri nelegiuite, prapadul si nimicirea sunt pe drumul lor. 59.8 Ei nu cunosc calea pacii, si in caile lor nu este dreptate; apuca pe carari sucite: oricine umbla pe ele, nu cunoaste pacea. 59.9 De aceea hotararea de izbavire este departe de noi si mantuirea nu ne ajunge. Asteptam lumina, si iata intunericul, lucirea, si umblam in negura! 59.10 Bajbaim ca niste orbi de-a lungul unui zid, bajbaim ca cei ce n-au ochi, ne poticnim ziua in amiaza mare, ca noaptea, in mijlocul celor sanatosi suntem ca niste morti. 59.11 Mormaim cu totii ca niste ursi, ne vaitam ca niste porumbei, asteptam izbavirea, si nu este, asteptam mantuirea, si ea este departe de noi. 59.12 Caci faradelegile noastre sunt multe inaintea Ta, si pacatele noastre marturisesc impotriva noastra; faradelegile noastre sunt cu noi, si ne cunoastem nelegiuirile noastre. 59.13 Am fost vinovati si necredinciosi fata de Domnul, am parasit pe Dumnezeul nostru; am vorbit cu apasare si razvratire, am cugetat si vorbit cuvinte mincinoase; 59.14 si astfel izbavirea s-a intors indarat, si mantuirea a stat deoparte; caci adevarul s-a poticnit in piata de obste si neprihanirea nu poate sa se apropie. 59.15 Adevarul s-a facut nevazut, si cel ce se departeaza de rau este jefuit. Domnul vede, cu privirea manioasa, ca nu mai este nici o neprihanire. 59.16 El vede ca nu este nici un om, si Se mira ca nimeni nu mijloceste. Atunci bratul Lui Ii vine in ajutor, si neprihanirea Lui Il sprijineste. 59.17 Se imbraca cu neprihanire ca si cu o platosa, Isi pune pe cap coiful mantuirii; ia razbunarea ca o haina, si Se acopera cu gelozia ca si cu o manta. 59.18 El va rasplati fiecaruia dupa faptele lui, va da potrivnicilor Sai mania, va intoarce la fel vrajmasilor sai, si va da ostroavelor plata cuvenita! 59.19 Atunci se vor teme de Numele Domnului cei de la apus, si de slava Lui cei de la rasaritul soarelui; cand va navali vrajmasul ca un rau, Duhul Domnului il va pune pe fuga. 59.20 Da, va veni un Rascumparator pentru Sion, pentru cei ai lui Iacov, care se vor intoarce de la pacatele lor, zice Domnul. 59.21 Si iata legamantul Meu, cu ei, zice Domnul: Duhul Meu, care Se odihneste peste tine, si cuvintele Mele, pe care le-am pus in gura ta, nu se vor mai departa din gura ta, nici din gura copiilor tai, nici din gura copiilor copiilor tai, de acum si pana-n veac, zice Domnul.
60.1 Scoala-te, lumineaza-te! Caci lumina ta vine, si slava Domnului rasare peste tine. 60.2 Caci iata, intunericul acopera pamantul, si negura mare popoarele; dar peste tine rasare Domnul, si slava Lui se arata peste tine. 60.3 Neamuri vor umbla in lumina ta, si imparati in stralucirea razelor tale. 60.4 Ridica-ti ochii imprejur, si priveste: toti se strang si vin spre tine! Fiii tai vin de departe, si fiicele tale sunt purtate pe brate. 60.5 Cand vei vedea aceste lucruri, vei tresari de bucurie, si iti va bate inima si se va largi, caci bogatiile marii se vor intoarce spre tine, si vistieriile neamurilor vor veni la tine. 60.6 Vei fi acoperit de o multime de camile, de dromadere din Madian si Efa; vor veni toti din Seba, aducand aur si tamaie, si vor vesti laudele Domnului. 60.7 Toate turmele Chedarului se vor aduna la tine, berbecii din Nebaiot vor fi in slujba ta; se vor sui pe altarul Meu ca jertfa placuta Mie, si casa slavei Mele o voi face si mai slavita. 60.8 Cine sunt aceia care zboara ca niste nori, ca niste porumbei spre porumbarul lor? 60.9 Caci, pe Mine Ma asteapta ostroavele, si corabiile din Tarsis sunt in frunte, ca sa aduca inapoi de departe pe copiii tai, cu argintul si aurul lor, pentru Numele Domnului, Dumnezeului tau, pentru Numele Sfantului lui Israel, care te proslaveste. 60.10 Strainii iti vor zidi zidurile, si imparatii lor iti vor sluji; caci te-am lovit in mania Mea, dar, in indurarea Mea, am mila de tine. 60.11 Portile tale vor sta vesnic deschise, nu vor fi inchise nici zi nici noapte, ca sa lase sa intre la tine bogatia neamurilor, si imparatii lor cu alaiul lor. 60.12 Caci neamul si imparatia care nu-ti vor sluji, vor pieri, si neamurile acelea vor fi in totul nimicite. 60.13 Slava Libanului va veni la tine, chiparosul, ulmul si merisorul (cimisirul), cu totii laolalta, ca sa impodobeasca locul sfantului Meu locas, caci Eu voi proslavi locul unde se odihnesc picioarele Mele. 60.14 Fiii asupritorilor tai vor veni plecati inaintea ta, si toti cei ce te dispretuiau se vor inchina la picioarele tale; si te vor numi Cetatea Domnului, Sionul Sfantului lui Israel. 60.15 De unde erai parasita si urata, si nimeni nu trecea prin tine, te voi face o podoaba vesnica, o pricina de bucurie pentru oameni din neam in neam. 60.16 Vei suge laptele neamurilor, vei suge tata imparatilor; si vei sti astfel ca Eu sunt Domnul, Mantuitorul tau, Rascumparatorul tau, Puternicul lui Iacov. 60.17 In loc de arama voi aduce aur, in loc de fier voi aduce argint, in loc de lemn, arama, si in loc de pietre, fier. Voi face ca pacea sa domneasca peste tine, si sa stapaneasca dreptatea. 60.18 Nu se va mai auzi vorbindu-se de silnicie in tara ta, nici de pustiire si prapad in tinutul tau, ci vei numi zidurile tale Mantuire, si portile tale Lauda. 60.19 Nu soarele iti va mai sluji ca lumina ziua, nici luna nu te va mai lumina cu lumina ei; ci Domnul va fi Lumina ta pe vecie, si Dumnezeul tau va fi slava ta. 60.20 Soarele tau nu va mai asfinti, si luna ta nu se va mai intuneca; caci Domnul va fi Lumina ta pe vecie, si zilele suferintei tale se vor sfarsi. 60.21 Nu vor mai fi decat oameni neprihaniti in poporul tau: ei vor stapani tara pe vecie, ca o odrasla sadita de Mine, lucrarea mainilor Mele, ca sa slujeasca spre slava Mea. 60.22 Cel mai mic se va face o mie, si cel mai neinsemnat un neam puternic. Eu, Domnul, voi grabi aceste lucruri, la vremea lor.
61.1 Duhul Domnului Dumnezeu este peste Mine, caci Domnul M-a uns sa aduc vesti bune celor nenorociti: El M-a trimis sa vindec pe cei cu inima zdrobita, sa vestesc robilor slobozenia, si prinsilor de razboi izbavirea; 61.2 sa vestesc un an de indurare al Domnului, si o zi de razbunare a Dumnezeului nostru; sa mangai pe toti cei intristati; 61.3 sa dau celor intristati din Sion, sa le dau o cununa imparateasca in loc de cenusa, un untdelemn de bucurie in locul plansului, o haina de lauda in locul unui duh mahnit, ca sa fie numiti terebinti ai neprihanirii, un sad al Domnului, ca sa slujeasca spre slava Lui. 61.4 Ei vor zidi iarasi vechile daramaturi, vor ridica iarasi naruirile din vechime, vor innoi cetati pustiite, ramase pustii din neam in neam. 61.5 Strainii vor sta si va vor paste turmele, si fiii strainului vor fi plugarii si vierii vostri. 61.6 Dar voi va veti numi preoti ai Domnului, si veti fi numiti slujitori ai Dumnezeului nostru, veti manca bogatiile neamurilor, si va veti fali cu fala lor. 61.7 In locul ocarii voastre, veti avea indoita cinste; in locul rusinii, se vor inveseli de partea lor, caci vor stapani indoit in tara lor, si vor avea o bucurie vesnica. 61.8 Caci Eu, Domnul, iubesc dreptatea, urasc rapirea si nelegiuirea; le voi da cu credinciosie rasplata lor, si voi incheia cu ei un legamant vesnic. 61.9 Samanta lor va fi cunoscuta intre neamuri, si urmasii lor printre popoare; toti cei ce-i vor vedea, vor cunoaste ca sunt o samanta binecuvantata de Domnul. 61.10 Ma bucur in Domnul, si sufletul Meu este plin de veselie in Dumnezeul Meu; caci M-a imbracat cu hainele mantuirii, M-a acoperit cu mantaua izbavirii, ca pe un mire impodobit cu o cununa imparateasca, si ca o mireasa, impodobita cu sculele ei. 61.11 Caci, dupa cum pamantul face sa rasara lastarul lui, si dupa cum o gradina face sa incolteasca semanaturile ei, asa va face Domnul, Dumnezeu, sa rasara mantuirea si lauda, in fata tuturor neamurilor.
62.1 De dragostea Sionului nu voi tacea, de dragostea Ierusalimului nu voi inceta, pana nu se va arata mantuirea lui, lumina soarelui si izbavirea lui, ca o faclie, care s-aprinde. 62.2 Atunci neamurile vor vedea mantuirea ta, si toti imparatii slava ta; si-ti vor pune un nume nou, pe care-l va hotari gura Domnului. 62.3 Vei fi o cununa stralucitoare in mana Domnului, o legatura imparateasca in mana Dumnezeului tau. 62.4 Nu te vor mai numi Parasita, si nu-ti vor mai numi pamantul un pustiu, ci te vor numi: Placerea Mea este in ea, si tara ta o vor numi Beula: Maritata; caci Domnul Isi pune placerea in tine, si tara ta se va marita iarasi. 62.5 Cum se uneste un tanar cu o fecioara, asa se vor uni fiii tai cu tine; si cum se bucura mirele de mireasa lui, asa se va bucura Dumnezeul tau de tine. 62.6 Pe zidurile tale, Ierusalime, am pus niste strajeri, care nu vor tacea niciodata, nici zi nici noapte! Voi care aduceti aminte Domnului de el, nu va odihniti deloc! 62.7 Si nu-I dati ragaz, pana nu va aseza din nou Ierusalimul, si-l va face o lauda pe pamant. 62.8 Domnul a jurat pe dreapta Lui si pe bratul Lui cel puternic, zicand: Nu voi mai da graul tau hrana vrajmasilor tai, si fiii strainului nu vor mai bea vinul tau, pentru care tu te-ai ostenit. 62.9 Ci cei ce vor strange graul, aceia il vor manca si vor lauda pe Domnul, si cei ce vor face vinul, aceia il vor bea, in curtile locasului Meu celui sfant. 62.10 Treceti, treceti pe porti! Pregatiti o cale poporului! Croiti, croiti drum, dati pietrele la o parte! Ridicati un steag peste popoare! 62.11 Iata ce vesteste Domnul pana la marginile pamantului: Spuneti fiicei Sionului: Iata, Mantuitorul tau vine; iata, plata este cu El, si rasplatirile merg inaintea Lui. 62.12 Ei vor fi numiti Popor sfant, Rascumparati ai Domnului. Iar pe tine, te vor numi Cetate cautata si neparasita.
63.1 Cine este acesta, care vine din Edom, din Botra, in haine rosii, in haine stralucitoare, si calca mandru, in plinatatea puterii Lui? Eu sunt Cel care am fagaduit mantuirea, si am putere sa izbavesc! 63.2 Dar pentru ce Iti sunt hainele rosii, si vesmintele Tale ca vesmintele celui ce calca in teasc? 63.3 Eu singur am calcat in teasc, si nici un om dintre popoare nu era cu Mine; i-am calcat astfel in mania Mea, si i-am zdrobit in urgia Mea; asa ca sangele lor a tasnit pe vesmintele Mele, si Mi-am manjit toate hainele Mele cu el. 63.4 Caci in inima Mea era o zi de razbunare, si venise anul celor rascumparati ai Mei. 63.5 Ma uitam imprejur, si nu era nimeni sa M-ajute, si Ma ingrozeam, dar nu era cine sa Ma sprijineasca; atunci bratul Meu Mi-a fost intr-ajutor, si urgia mea M-a sprijinit! 63.6 Am calcat astfel in picioare popoare in mania Mea, le-am imbatat in urgia Mea, si le-am varsat sangele pe pamant. 63.7 Voi vesti indurarile Domnului, faptele Lui minunate, dupa tot ce a facut Domnul pentru noi! Voi spune marea Lui bunatate fata de casa lui Israel, caci i-a facut dupa indurarile si bogatia dragostei Lui. 63.8 El a zis: Negresit, ei sunt poporul Meu, niste copii care nu vor fi necredinciosi! Si astfel El s-a facut Mantuitorul lor. 63.9 In toate necazurile lor n-au fost fara ajutor, si Ingerul care este inaintea Fetei Lui i-a mantuit; El Insusi i-a rascumparat, in dragostea si indurarea Lui, si necurmat i-a sprijinit si i-a purtat in zilele din vechime. 63.10 Dar ei au fost neascultatori si au intristat pe Duhul Lui cel sfant; iar El li s-a facut vrajmas si a luptat impotriva lor. 63.11 Atunci poporul Sau si-a adus aminte de zilele stravechi ale lui Moise, si a zis: Unde este Acela, care i-a scos din mare, cu pastorul turmei Sale? Unde este Acela care punea in mijlocul lor Duhul Lui cel sfant; 63.12 care povatuia dreapta lui Moise, cu bratul Sau cel slavit; care despica apele inaintea lor, ca sa-Si faca un Nume vesnic; 63.13 care ii calauzea prin valuri, ca un cal pe loc neted, fara ca ei sa se poticneasca? 63.14 Ca fiara, care se pogoara in vale, asa i-a dus Duhul Domnului la odihna. Asa ai povatuit Tu pe poporul Tau, ca sa-Ti faci un Nume plin de slava! 63.15 Priveste din cer si vezi, din locuinta Ta cea sfanta si slavita: unde este ravna si puterea Ta? Fiorul inimii Tale si indurarile Tale nu se mai arata fata de mine! 63.16 Totusi Tu esti Tatal nostru! Caci Avraam nu ne cunoaste, si Israel nu stie cine suntem; dar Tu, Doamne, esti Tatal nostru, Tu, din vesnicie, Te numesti Mantuitorul nostru. 63.17 Pentru ce, Doamne, ne lasi sa ratacim de la caile Tale, si ne impietresti inima ca sa nu ne temem de Tine? Intoarce-Te, din dragoste pentru robii Tai, pentru semintiile mostenirii Tale! 63.18 Poporul Tau cel sfant n-a stapanit tara decat putina vreme; vrajmasii nostri au calcat in picioare locasul Tau cel sfant. 63.19 Am ajuns ca un popor pe care niciodata nu l-ai carmuit Tu, si peste care niciodata nu s-a chemat Numele Tau
64.1 O! de ai despica cerurile, si Te-ai pogori, s-ar topi muntii inaintea Ta~ 64.2 ca de un foc care aprinde vreascurile, ca de un foc care face apa sa dea in clocot! Ti-ar cunoaste atunci vrajmasii Numele, si ar tremura neamurile inaintea Ta! 64.3 Cand ai facut minuni la care nu ne asteptam, Te-ai pogorat, si muntii s-au zguduit inaintea Ta~ 64.4 cum niciodata nu s-a pomenit, nici nu s-a auzit vorbindu-se, si cum nici n-a vazut vreodata ochiul asa ceva: anume ca un alt dumnezeu afara de Tine sa fi facut asemenea lucruri pentru cei ce se incred in El. 64.5 Tu iesi inaintea celor ce implinesc cu bucurie dreptatea, celor ce umbla in caile Tale, si isi aduc aminte de Tine. Dar Te-ai maniat, pentru ca am pacatuit: vom suferi noi vesnic, sau putem fi mantuiti? 64.6 Toti am ajuns ca niste necurati, si toate faptele noastre bune sunt ca o haina manjita. Toti suntem ofiliti ca o frunza, si nelegiuirile noastre ne iau ca vantul. 64.7 Nu este nimeni care sa cheme Numele Tau, sau care sa se trezeasca si sa se alipeasca de Tine: de aceea ne-ai ascuns Fata Ta, si ne lasi sa pierim din pricina nelegiuirilor noastre. 64.8 Dar, Doamne, Tu esti Tatal nostru; noi suntem lutul, si Tu olarul, care ne-ai intocmit: suntem cu totii lucrarea mainilor Tale. 64.9 Nu Te mania prea mult, Doamne, si nu-Ti aduce aminte in veci de nelegiuire! Priveste dar, spre noi, caci toti suntem poporul Tau. 64.10 Cetatile Tale cele sfinte sunt pustii; Sionul este pustiu, Ierusalimul o pustietate! 64.11 Casa noastra cea sfanta si slavita, in care parintii nostri cantau laudele Tale, a ajuns prada flacarilor, si tot ce aveam mai scump a fost pustiit. 64.12 Dupa toate acestea, Te vei opri Tu, Doamne? Vei tacea Tu oare si ne vei intrista nespus de mult?
65.1 Eram gata sa raspund celor ce nu intrebau de Mine, eram gata sa fiu gasit de cei ce nu Ma cautau; am zis: Iata-Ma, iata-Ma! catre un neam, care nu chema Numele Meu. 65.2 Mi-am intins mainile toata ziua spre un popor razvratit, care umbla pe o cale rea, in voia gandurilor lui! 65.3 Spre un popor, care nu conteneste sa Ma manie in fata, aducand jertfe in gradini, si arzand tamaie pe caramizile de pe acoperis; 65.4 care locuieste in morminte, si petrece noaptea in pesteri, mancand carne de porc, si avand in strachini bucate necurate. 65.5 Si care totusi zice: Da-te inapoi, nu te apropia de mine, caci sunt sfant! Asemenea lucruri sunt un fum in narile Mele, un foc, care arde necontenit! 65.6 Iata ce am hotarat in Mine: Nici gand sa tac, ci ii voi pedepsi; da, ii voi pedepsi. 65.7 Pentru nelegiuirile voastre zice Domnul si pentru nelegiuirile parintilor vostri, care au ars tamaie pe munti, si M-au batjocorit pe inaltimi, de aceea, le voi masura plata pentru faptele lor din trecut. 65.8 Asa vorbeste Domnul: Dupa cum cand se gaseste zeama intr-un strugure, se zice: Nu-l nimici, caci este o binecuvantare in el! tot asa, si Eu voi face la fel, din dragoste pentru robii Mei, ca sa nu nimicesc totul. 65.9 Voi scoate o samanta din Iacov, si din Iuda un mostenitor al muntilor Mei; alesii Mei vor stapani tara, si robii Mei vor locui in ea. 65.10 Saronul va sluji ca loc de pasune oilor, si valea Acor va sluji de culcus boilor, pentru poporul Meu care Ma va cauta. 65.11 Dar pe voi, care parasiti pe Domnul, care uitati muntele Meu cel sfant, care puneti o masa Norocului, si umpleti un pahar in cinstea Soartei~ 65.12 va sortesc sabiei, si toti veti pleca genunchiul ca sa fiti junghiati; caci Eu am chemat, si n-ati raspuns, am vorbit si n-ati ascultat, ci ati facut ce este rau inaintea Mea, si ati ales ce nu-Mi place. 65.13 De aceea, asa vorbeste Domnul Dumnezeu: Iata ca robii Mei vor manca, iar voi veti fi flamanzi; iata ca robii Mei vor bea, iar voua va va fi sete. Iata ca robii Mei se vor bucura si voi va veti rusina. 65.14 Iata ca robii Mei vor canta, de vesela ce le va fi inima, dar voi veti striga, de durerea pe care o veti avea in suflet, si va veti boci, de mahnit ce va va fi duhul. 65.15 Veti lasa numele vostru ca blestem alesilor Mei; si anume: Domnul, Dumnezeu va va omori, si va da robilor Sai un alt nume. 65.16 Asa ca, cine se va binecuvanta in tara, se va binecuvanta in Dumnezeul adevarului, si cine va jura in tara, va jura pe Dumnezeul adevarului, caci vechile suferinte vor fi uitate, vor fi ascunse de ochii Mei. 65.17 Caci iata, Eu fac ceruri noi si un pamant nou; asa ca nimeni nu-si va mai aduce aminte de lucrurile trecute, si nimanui nu-i vor mai veni in minte. 65.18 Ci va veti bucura si va veti inveseli, pe vecie, pentru cele ce voi face. Caci voi preface Ierusalimul in veselie, si pe poporul lui in bucurie. 65.19 Eu insumi Ma voi inveseli asupra Ierusalimului, si ma voi bucura de poporul Meu; nu se va mai auzi in el de acum nici glasul plansetelor, nici glasul tipetelor. 65.20 Nu vor mai fi in el nici copii cu zile putine, nici batrani care sa nu-si implineasca zilele. Caci cine va muri la varsta de o suta de ani va fi inca tanar, si cel ce va muri in varsta de o suta de ani va fi blestemat ca pacatos. 65.21 Vor zidi case si le vor locui; vor sadi vii, si le vor manca rodul. 65.22 Nu vor zidi case, ca altul sa locuiasca in ele, nu vor sadi vii, pentru ca altul sa le manance rodul, caci zilele poporului Meu vor fi ca zilele copacilor, si alesii Mei se vor bucura de lucrul mainilor lor. 65.23 Nu vor munci degeaba, si nu vor avea copii ca sa-i vada pierind, caci vor alcatui o samanta binecuvantata de Domnul, si copiii lor vor fi impreuna cu ei. 65.24 Inainte ca sa Ma cheme, le voi raspunde; inainte ca sa ispraveasca vorba, ii voi asculta! 65.25 Lupul si mielul vor paste impreuna, leul va manca paie ca boul, si sarpele se va hrani cu tarana. Nici un rau, nici o vatamare nu se va face pe tot muntele Meu cel sfant, zice Domnul.
66.1 Asa vorbeste Domnul: Cerul este scaunul Meu de domnie, si pamantul este asternutul picioarelor Mele! Ce casa ati putea voi sa-Mi ziditi, si ce loc Mi-ati putea voi da ca locuinta? 66.2 Toate aceste lucruri, doar mana Mea le-a facut, si toate si-au capatat astfel fiinta, zice Domnul. Iata spre cine Imi voi indrepta privirile: spre cel ce sufera si are duhul mahnit, spre cel ce se teme de cuvantul Meu. 66.3 Cine junghie un bou ca jertfa, nu este mai bun decat cel ce ucide un om; cine jertfeste un miel este ca cel ce ar rupe gatul unui caine, cine aduce un dar de mancare, este ca cel ce ar varsa sange de porc, cine arde tamaie, este ca cel ce s-ar inchina la idoli; toti acestia isi aleg caile lor, si sufletul lor gaseste placere in uraciunile lor. 66.4 De aceea si Eu, voi alege ce este spre nefericirea lor, si voi aduce peste ei lucrurile de care se tem, caci cand am chemat Eu, n-au raspuns, si cand am vorbit Eu, n-au ascultat; ci au facut ce este rau inaintea Mea, si au ales ce nu-Mi place! 66.5 Ascultati Cuvantul Domnului, voi, care va temeti de Cuvantul Lui. Iata ce zic fratii vostri, care va urasc si va izgonesc din pricina Numelui Meu: Sa-Si arate Domnul slava, ca sa va vedem bucuria! Dar ei vor ramane de rusine! 66.6 Un glas rasunator iese din cetate! Un glas iese din Templu! Este glasul Domnului, care da vrajmasilor lui plata cuvenita! 66.7 Inainte ca sa simta dureri, a nascut, si inainte ca sa-i vina suferintele, a dat nastere unui fiu. 66.8 Cine a auzit vreodata asa ceva? Cine a vazut vreodata asa ceva? Se poate naste oare o tara intr-o zi? Se naste un neam asa dintr-o data? Abia au apucat-o muncile, si fiica Sionului si-a si nascut fiii! 66.9 As putea sa deschid pantecele mamei, si sa nu las sa nasca? zice Domnul. Eu care fac sa nasca, as putea sa impiedic oare nasterea? zice Dumnezeul tau. 66.10 Bucurati-va impreuna cu Ierusalimul, si inveseliti-va cu el, toti cei ce-l iubiti; impartiti si bucuria cu el, acum, toti cei ce l-ati plans~ 66.11 ca sa fiti saturati, band laptele mangaierilor lui, ca sa va desfatati in totul de plinatatea slavei lui. 66.12 Caci asa vorbeste Domnul: Iata, voi indrepta spre el pacea ca un rau, si slava neamurilor ca un parau iesit din matca, si veti fi alaptati; veti fi purtati in brate, si dezmierdati pe genunchi. 66.13 Cum mangaie pe cineva mama sa, asa va voi mangaia Eu; da, veti fi mangaiati in Ierusalim! 66.14 Si cand veti vedea aceste lucruri, inima vi se va bucura, si oasele voastre vor prinde putere ca iarba. Domnul Isi va arata astfel puterea fata de robii Sai, dar va face pe vrajmasii Lui sa-I simta mania. 66.15 Caci iata, Domnul vine intr-un foc, si carele Lui sunt ca un vartej; Isi preface mania intr-un jaratic, si amenintarile in flacari de foc. 66.16 Caci cu foc Isi aduce Domnul la indeplinire judecatile, si cu sabia Lui pedepseste pe oricine; si cei ucisi de Domnul vor fi multi la numar. 66.17 Cei ce se sfintesc si se curatesc in gradini, mergand unul cate unul, in mijlocul celor ce mananca si carne de porc, si soareci si alte lucruri uracioase, toti aceia vor pieri, zice Domnul. 66.18 Eu pedepsesc faptele si gandurile lor! Dar vine vremea cand voi strange toate neamurile si toate limbile; ele vor veni si vor vedea slava Mea. 66.19 Si voi pune un semn intre ele, si voi trimite la neamuri pe cei ce vor scapa din Israel, la Tarsis, la Pul si la Lud, care trag cu arcul, la Tubal si la Iavan, in ostroavele departate, care n-au auzit vorbindu-se niciodata de Mine, si n-au vazut slava Mea; ei vor vesti slava Mea printre neamuri. 66.20 Vor aduce pe toti fratii vostri din mijlocul tuturor neamurilor, ca dar Domnului, pe cai, in care si pe targi, pe catari si pe dromadere, la muntele Meu cel sfant, la Ierusalim zice Domnul cum isi aduc copiii lui Israel darurile de mancare, intr-un vas curat, la Casa Domnului. 66.21 Si voi lua si dintre ei, pe unii ca preoti si Leviti, zice Domnul. 66.22 Caci dupa cum cerurile cele noi, si pamantul cel nou, pe care le voi face, vor dainui inaintea Mea zice Domnul asa va dainui si samanta voastra si numele vostru. 66.23 In fiecare luna noua si in fiecare Sabat, va veni orice faptura sa se inchine inaintea Mea, zice Domnul. 66.24 Si cand vor iesi, vor vedea trupurile moarte ale oamenilor care s-au razvratit impotriva Mea; caci viermele lor nu va muri, si focul lor nu se va stinge; si vor fi o pricina de groaza pentru orice faptura.
1.1 Cuvintele lui Ieremia, fiul lui Hilchia, unul din preotii din Anatot, din tara lui Beniamin. 1.2 Cuvantul Domnului i-a vorbit pe vremea lui Iosia, fiul Amon, imparatul lui Iuda, in al treisprezecelea an al domniei lui~ 1.3 si pe vremea lui Ioiachim, fiul lui Iosia, imparatul lui Iuda, pana la sfarsitul anului al unsprezecelea al lui Zedechia, fiul lui Iosia, imparatul lui Iuda, pana pe vremea cand a fost dus Ierusalimul in robie, in luna a cincea. 1.4 Cuvantul Domnului mi-a vorbit astfel: 1.5 Mai bine inainte ca sa te fi intocmit in pantecele mamei tale, te cunosteam, si mai inainte ca sa fi iesit tu din pantecele ei, Eu te pusesem deoparte, si te facusem proroc al neamurilor. 1.6 Eu am raspuns: Ah! Doamne Dumnezeule, vezi ca eu nu stiu sa vorbesc, caci sunt un copil. 1.7 Dar Domnul mi-a zis: Nu zice: Sunt un copil, caci te vei duce la toti aceia la care te voi trimite, si vei spune tot ce-ti voi porunci. 1.8 Nu te teme de ei; caci Eu sunt cu tine ca sa te scap, zice Domnul. 1.9 Apoi Domnul Si-a intins mana, si mi-a atins gura. Si Domnul mi-a zis: Iata, pun cuvintele Mele in gura ta. 1.10 Iata, astazi te pun peste neamuri si peste imparatii, ca sa smulgi si sa tai, sa darami, si sa nimicesti, sa zidesti si sa sadesti. 1.11 Cuvantul Domnului mi-a vorbit astfel: Ce vezi, Ieremio? Eu am raspuns: Vad un veghetor. 1.12 Si Domnul mi-a zis: Bine ai vazut; caci Eu veghez asupra Cuvantului Meu, ca sa-l implinesc. 1.13 Cuvantul Domnului mi-a vorbit a doua oara, astfel: Ce vezi? Eu am raspuns: Vad un cazan clocotind, dinspre miaza-noapte. 1.14 Si Domnul mi-a zis: De la miazanoapte va izbucni nenorocirea peste toti locuitorii tarii. 1.15 Caci iata, voi chema toate popoarele imparatiilor de la miazanoapte, zice Domnul; ele vor veni, si isi vor aseza fiecare scaunul de domnie la intrarea portilor Ierusalimului, impotriva tuturor zidurilor lui de jur imprejur, si impotriva tuturor cetatilor lui Iuda. 1.16 Imi voi rosti judecatile impotriva lor, din pricina intregii lor rautati, pentru ca M-au parasit si au adus tamaie altor dumnezei si s-au inchinat inaintea lucrarii mainilor lor. 1.17 Dar tu, incinge-ti coapsele, scoala-te, si spune-le tot ce-ti voi porunci. Nu tremura inaintea lor, ca nu cumva sa te fac sa tremuri inaintea lor. 1.18 Iata ca in ziua aceasta te fac o cetate intarita, un stalp de fier si un zid de arama, impotriva intregii tari, impotriva imparatilor lui Iuda, impotriva capeteniilor lui, impotriva preotilor lui si impotriva poporului tarii. 1.19 Ei vor lupta impotriva ta, dar nu te vor birui; caci Eu sunt cu tine, dar nu te vor birui; caci Eu sunt cu tine, ca sa te scap, zice Domnul.
2.1 Cuvantul Domnului mi-a vorbit astfel: 2.2 Du-te, si striga la urechile cetatii Ierusalimului: Asa vorbeste Domnul: Mi-aduc aminte inca de dragostea pe care o aveai cand erai tanara, de iubirea ta, cand erai logodita, cand Ma urmai in pustie, intr-un pamant nesemanat. 2.3 Atunci Israel era inchinat Domnului, era cele dintai roade ale lui; toti cei ce mancau din ele se faceau vinovati si venea nenorocirea peste ei, zice Domnul. 2.4 Ascultati Cuvantul Domnului, casa lui Iacov, si voi, toate familiile casei lui Israel! 2.5 Asa vorbeste Domnul: Ce nelegiuire au gasit parintii vostri in Mine, de s-au departat de Mine, si au mers dupa nimicuri si au ajuns ei insisi de nimic? 2.6 Ei n-au intrebat: Unde este Domnul, care ne-a scos din tara Egiptului, care ne-a povatuit prin pustie, printr-un pamant uscat si plin de gropi, printr-un pamant unde domneste seceta si umbra mortii, printr-un pamant pe unde nimeni nu trece si unde nu locuieste nici un om? 2.7 V-am adus intr-o tara ca o livada de pomi, ca sa-i mancati roadele si bunatatile; dar voi ati venit, Mi-ati spurcat tara si Mi-ati prefacut mostenirea intr-o uraciune. 2.8 Preotii n-au intrebat: Unde este Domnul? Pazitorii Legii nu M-au cunoscut, pastorii sufletesti Mi-au fost necredinciosi, prorocii au prorocit prin Baal, si au alergat dupa cei ce nu sunt de nici un ajutor. 2.9 De aceea, Ma voi mai certa cu voi, zice Domnul, si Ma voi certa cu copiii copiilor vostri. 2.10 Treceti in ostroavele Chitim, si priviti! Trimiteti la Chedar, uitati-va bine, si vedeti daca s-a intamplat acolo asa ceva: 2.11 si-a schimbat vreodata un popor dumnezeii, macar ca ei nu sunt dumnezei? Dar poporul Meu si-a schimbat Slava, cu ceva care nu este de nici un ajutor! 2.12 Mirati-va de asa ceva, ceruri, infiorati-va de spaima si groaza, zice Domnul. 2.13 Caci poporul Meu a savarsit un indoit pacat: M-au parasit pe Mine, Izvorul apelor vii, si si-au sapat puturi, puturi crapate, care nu tin apa. 2.14 Este Israel un rob cumparat, sau fiu de rob nascut in casa? Atunci pentru ce a ajuns de prada? 2.15 Niste pui de lei mugesc si striga impotriva lui, si-i pustiesc tara; cetatile ii sunt arse si fara locuitori. 2.16 Chiar si cei din Nof si Tahpanes iti vor zdrobi crestetul capului. 2.17 Nu ti-ai facut tu singur lucrul acesta pentru ca ai parasit pe Domnul, Dumnezeul tau, cand te indrepta pe calea cea buna? 2.18 Si acum, ce cauti sa te duci in Egipt, sa bei apa Nilului? Ce cauti sa te duci in Asiria, sa bei apa raului? 2.19 Tu singur te pedepsesti cu rautatea ta si tu singur te lovesti cu necredinciosia ta, si vei sti si vei vedea ce rau si amar este sa parasesti pe Domnul, Dumnezeu tau, si sa n-ai nici o frica de Mine, zice Domnul, Dumnezeul ostirilor. 2.20 De mult ti-ai sfaramat jugul, ti-ai rupt legaturile, si ai zis: Nu mai vreau sa slujesc ca un rob! Caci pe orice deal inalt si sub orice copac verde, te-ai intins ca o curva. 2.21 Te sadisem ca o vie minunata si de cel mai bun soi: cum te-ai schimbat si te-ai prefacut intr-o coarda de vita salbatica? 2.22 Chiar daca te-ai spala cu silitra, chiar daca ai da cu multa soda, nelegiuirea ta tot ar ramane scrisa inaintea Mea, zice Domnul, Dumnezeu. 2.23 Cum poti sa zici: Nu m-am spurcat, si nu m-am dus dupa Baali? Priveste-ti urma pasilor in vale, si vezi ce ai facut, dromadera iute la mers si care bati drumurile si le incrucisezi! 2.24 Magarita salbatica, deprinsa cu pustia, care gafaie in aprinderea patimii ei, cine o va impiedica sa-si faca pofta? Toti cei ce o cauta n-au nevoie sa se osteneasca: o gasesc in luna ei. 2.25 Nu te lasa cu picioarele goale, nu-ti usca gatlejul de sete! Dar tu zici: Degeaba, nu! Caci iubesc dumnezeii straini, si vreau sa merg dupa ei. 2.26 Cum ramane uluit un hot cand este prins, asa de uluiti vor ramane cei din casa lui Israel, ei, imparatii lor, capeteniile lor, preotii lor si prorocii lor. 2.27 Ei zic lemnului: Tu esti tatal meu! Si pietrei: Tu mi-ai dat viata! Caci ei Imi intorc spatele si nu se uita la Mine. Dar cand sunt in nenorocire, zic: Scoala-Te si scapa-ne! 2.28 Unde sunt dumnezeii tai, pe care ti i-ai facut? Sa se scoale ei, daca pot sa te scape in vremea nenorocirii! Caci cate cetati ai, atatia dumnezei ai, Iuda! 2.29 Pentru ce va certati cu Mine? Toti Mi-ati fost necredinciosi, zice Domnul. 2.30 Degeaba v-am lovit copiii; n-au luat seama la certare; sabia voastra a mancat pe prorocii vostri, ca un leu nimicitor. 2.31 O, neam rau de oameni, uitati-va bine la Cuvantul Domnului, care zice: Am fost Eu o pustie pentru Israel, sau o tara plina de intuneric bezna? Pentru ce zice atunci poporul Meu: Suntem slobozi, nu voim sa ne intoarcem la Tine? 2.32 Isi uita fata podoabele, sau mireasa braul? Dar poporul Meu M-a uitat de zile fara numar. 2.33 Ce bine stii sa-ti intocmesti caile cand este vorba sa cauti ce iubesti! Chiar si la nelegiuire te deprinzi. 2.34 Pana si pe poalele hainei tale se afla sangele sarmanilor nevinovati, pe care nu i-ai prins facand nici o spargere. 2.35 Si cu toate acestea, tu zici: Da, sunt nevinovat! Sa se intoarca acum mania Lui de la mine! Iata, Ma voi certa cu tine, pentru ca zici: N-am pacatuit! 2.36 Pentru ce atata graba ca sa-ti schimbi drumul? Din Egipt iti va veni rusinea, cum ti-a venit si din Asiria! 2.37 Tot de-acolo vei iesi, cu mainile pe cap; caci Domnul leapada pe aceia in care te increzi, si nu vei izbuti cu ei.
3.1 El zice: Cand se desparte un barbat de nevasta sa, pe care o paraseste, si ea ajunge nevasta altuia, se mai intoarce barbatul acesta la ea? N-ar fi chiar si tara aceea spurcata? si tu, ai curvit cu multi ibovnici, si sa te intorci iarasi la Mine? zice Domnul. 3.2 Ridica-ti ochii spre inaltimi, si priveste: unde n-ai curvit? Te tineai la drumuri, ca Arabul in pustie, si ai spurcat tara prin curviile tale si cu rautatea ta! 3.3 Macar ca ploile au fost oprite, si ploaia de primavara a lipsit, totusi tu ti-ai pastrat fruntea de curva, si n-ai vrut sa ai rusine! 3.4 Acum, nu-i asa? strigi la Mine: Tata! Tu ai fost Prietenul tineretii mele! 3.5 Isi va tine El mania pe vecie? O va pastra El totdeauna? Iata, asa ai vorbit, si totusi ai facut lucruri nelegiuite, cat ai putut! 3.6 Domnul mi-a zis, pe vremea imparatului Iosia: Ai vazut ce a facut necredincioasa Israel? S-a dus pe orice munte inalt si sub orice copac verde, si a curvit acolo. 3.7 Eu ziceam ca dupa ce a facut toate aceste lucruri, se va intoarce la Mine. Dar nu s-a intors. Si sora ei, vicleana Iuda, a fost martora la aceasta. 3.8 Si cu toate ca a vazut ca M-am despartit de necredincioasa Israel, din pricina tuturor preacurviilor ei, si i-am dat cartea ei de despartire, totusi sora sa, vicleana Iuda, nu s-a temut, ci s-a dus sa curveasca la fel. 3.9 Si astfel, prin necuratia ei strigatoare, Israel a spurcat tara, a preacurvit cu piatra si lemnul. 3.10 Cu toate acestea, vicleana Iuda, sora ei, nu s-a intors la Mine din toata inima ei, ci cu prefacatorie, zice Domnul. 3.11 Domnul mi-a zis: Necredincioasa Israel pare nevinovata fata de vicleana Iuda. 3.12 Du-te de striga aceste cuvinte spre miazanoapte, si zi: Intoarce-te, necredincioasa Israel, zice Domnul. Nu voi arunca o privire intunecoasa impotriva voastra, caci sunt milostiv, zice Domnul, si nu tin manie pe vecie. 3.13 Recunoaste-ti numai nelegiuirea, recunoaste ca ai fost necredincioasa Domnului, Dumnezeului tau, ca ai alergat incoace si incolo la dumnezei straini, sub orice copac verde, si ca n-ai ascultat glasul Meu, zice Domnul. 3.14 Intoarceti-va, copii razvratiti, zice Domnul; caci Eu sunt Stapanul vostru, Eu va voi lua, pe unul dintr-o cetate, pe doi dintr-o familie, si va voi aduce inapoi in Sion. 3.15 Va voi da pastori dupa inima Mea, si va vor paste cu pricepere si cu intelepciune. 3.16 Cand va veti inmulti si veti creste in tara, in zilele acelea, zice Domnul, nu se va mai vorbi de chivotul legamantului Domnului, si nu-i va mai veni nimanui in gand, nu-si vor mai aduce aminte de el, nu-i vor mai simti lipsa, si nici nu vor mai face altul. 3.17 In vremea aceea, Ierusalimul se va numi scaunul de domnie al Domnului; toate neamurile se vor strange la Ierusalim, in Numele Domnului, si nu vor mai urma pornirile inimii lor rele. 3.18 In zilele acelea, casa lui Iuda va umbla cu casa lui Israel si vor veni impreuna din tara de la miazanoapte, in tara pe care am dat-o in stapanire parintilor vostri. 3.19 Eu ziceam: Cum sa te pun printre copiii Mei, si sa-ti dau o tara placuta, o mostenire, podoaba intre podoabele neamurilor? Ma gandeam ca Ma vei chema: Tata! Si nu te vei mai abate de la Mine. 3.20 Dar, cum este necredincioasa iubitului sau o femeie, asa Mi-ati fost necredinciosi voi, casa lui Israel, zice Domnul! 3.21 Un vuiet se aude pe inaltimi: sunt plansetele si rugamintile de iertare ale copiilor lui Israel; caci si-au sucit calea, si au uitat pe Domnul, Dumnezeul lor. 3.22 Intoarceti-va, copii razvratiti, si va voi ierta abaterile. Iata-ne, venim la Tine, caci Tu esti Domnul, Dumnezeul nostru. 3.23 In adevar, zadarnic se asteapta mantuire de la dealuri si de la multimea muntilor; in adevar, in Domnul, Dumnezeul nostru, este mantuirea lui Israel. 3.24 Idolii, dimpotriva, au mancat rodul muncii parintilor nostri, din tineretea noastra, oile si boii lor, fiii si fiicele lor. 3.25 Sa ne culcam in rusinea noastra, si sa ne invelim cu ocara noastra, caci am pacatuit impotriva Domnului, Dumnezeului nostru, noi si parintii nostri, din tineretea noastra si pana in ziua de azi, si n-am ascultat glasul Domnului, Dumnezeului nostru.
4.1 Israele, de te vei intoarce, daca te vei intoarce la Mine, zice Domnul, daca vei scoate uraciunile tale dinaintea Mea, nu vei mai rataci. 4.2 Daca vei jura: Viu este Domnul! cu adevar, cu neprihanire si cu dreptate, atunci neamurile vor fi binecuvantate in El, si se vor fali cu El 4.3 Caci asa vorbeste Domnul catre oamenii din Iuda si din Ierusalim: Desteleniti-va un ogor nou, si nu semanati intre spini! 4.4 Taiati-va imprejur pentru Domnul, taiati-va imprejur inimile, oamenii lui Iuda si locuitori ai Ierusalimului, ca nu cumva sa izbucneasca mania Mea ca un foc, si sa se aprinda, fara sa se poata stinge, din pricina rautatii faptelor voastre! 4.5 Dati de stire in Iuda, vestiti la Ierusalim, si spuneti: Sunati din trambita in tara! Strigati in gura mare, si ziceti: Strangeti-va si haidem in cetatile intarite! 4.6 Inaltati un steag spre Sion, fugiti si nu va opriti! Caci de la miazanoapte aduc nenorocirea si un mare prapad. 4.7 Leul se arunca din tufarul sau, nimicitorul neamurilor a pornit, si-a parasit locul, ca sa-ti pustiasca tara, sa-ti darame cetatile, si nimeni sa nu mai locuiasca in ele. 4.8 De aceea, acoperiti-va cu saci, plangeti si gemeti; caci mania aprinsa a Domnului nu se abate de la noi. 4.9 In ziua aceea, zice Domnul, imparatul si capeteniile isi vor pierde inima, preotii vor ramane incremeniti, si prorocii uimiti. 4.10 Eu am zis: Ah! Doamne, Dumnezeule! Ai inselat in adevar pe poporul acesta si Ierusalimul, cand ai zis: Veti avea pace! Si totusi sabia le ameninta viata. 4.11 In vremea aceea, se va zice poporului acestuia si Ierusalimului: Un vant arzator sufla din locurile inalte ale pustiei pe drumul fiicei poporului Meu, nu ca sa vanture nici ca sa curete graul. 4.12 Ci un vant napraznic vine de acolo pana la Mine! Acum le voi rosti hotararea! 4.13 Iata, nimicitorul inainteaza ca norii; carele lui sunt ca un vartej, caii lui sunt mai usori decat vulturii. Vai de noi, caci suntem prapaditi! 4.14 Curata-ti inima de rau, Ierusalime, ca sa fii mantuit! Pana cand vei pastra ganduri nelegiuite in inima ta? 4.15 Caci un glas care porneste de la Dan si vesteste nenorocirea, o vesteste de la muntele lui Efraim. 4.16 Spuneti lucrul acesta neamurilor, faceti-l cunoscut Ierusalimului. Vin niste impresuratori dintr-o tara departata, si striga impotriva cetatilor lui Iuda. 4.17 Ca cei ce pazesc un ogor, ei inconjoara Ierusalimul, caci s-a razvratit impotriva Mea, zice Domnul. 4.18 Acesta este rodul cailor si faptelor tale, este vina rautatii tale, daca este asa de amar, si te patrunde pana la inima. 4.19 Maruntaiele mele! Maruntaiele mele! Cum ma doare inauntrul inimii mele! Imi bate inima, nu pot sa tac! Caci auzi, suflete, sunetul trambitei, si strigatul de razboi. 4.20 Se vesteste daramare peste daramare, caci toata tara este pustiita; colibele imi sunt pustiite deodata, si corturile intr-o clipa! 4.21 Pana cand voi vedea steagul falfaind si voi auzi sunetul trambitei? 4.22 Caci poporul Meu este nebun, nu Ma cunoaste; sunt niste copii fara minte si lipsiti de pricepere; sunt mesteri sa faca raul, dar nu stiu sa faca binele. 4.23 Ma uit la pamant, si iata ca este pustiu si gol; ma uit la ceruri, si lumina lor a pierit! 4.24 Ma uit la munti, si iata ca sunt zguduiti; si toate dealurile se clatina! 4.25 Ma uit, si iata ca nu este nici un om; si toate pasarile cerurilor au fugit! 4.26 Ma uit, si iata, Carmelul este un pustiu; si toate cetatile sale sunt nimicite inaintea Domnului, si inaintea maniei Lui aprinse! 4.27 Caci asa vorbeste Domnul: Toata tara va fi pustiita; dar nu o voi nimici de tot. 4.28 Din pricina aceasta, tara este in jale, si cerurile sus sunt intunecate; caci Eu am zis, am hotarat lucrul acesta, si nu-Mi pare rau de el, nu Ma voi intoarce. 4.29 La vuietul calaretilor si arcasilor, toate cetatile fug; se ascund in paduri si se suie pe stanci; toate cetatile sunt parasite, nu mai au locuitori. 4.30 Si tu, pustiito, ce vei face? Te vei imbraca in carmaz, te vei impodobi cu podoabe de aur, iti vei sulimeni ochii; dar degeaba te vei infrumuseta: ibovnici tai te dispretuiesc, si vor sa-ti ia viata. 4.31 Caci Eu aud niste tipete ca ale unei femei in chinurile nasterii, tipete de durere ca la cea dintai facere. Este glasul fiicei Sionului, care suspina si intinde mainile, zicand: Nenorocita de mine! Mor din pricina ucigasilor!
5.1 Cutreierati ulitele Ierusalimului, uitati-va, intrebati si cautati in piete, daca se gaseste un om, daca este vreunul care sa infaptuiasca ce este drept, care sa se tina de adevar, si voi ierta Ierusalimul. 5.2 Chiar cand zic: Viu este Domnul! ei jura stramb. 5.3 Doamne, nu vad ochii Tai adevarul? Tu-i lovesti si ei nu simt nimic; ii nimicesti, si nu vor sa ia invatatura; iau o infatisare mai tare decat stanca, nu vor sa se intoarca la Tine. 5.4 Eu ziceam: Numai cei mici sunt asa; ei lucreaza fara minte, pentru ca nu cunosc calea Domnului, Legea Dumnezeului lor! 5.5 Ma voi duce deci la cei mari, si le voi vorbi; caci ei cunosc calea Domnului, Legea Dumnezeului lor! Dar toti au sfaramat jugul, si au rupt legaturile. 5.6 De aceea ii omoara leul din padure, si-i nimiceste lupul din pustie. Sta la panda pardosul inaintea cetatilor lor: toti cei ce vor iesi din ele vor fi sfasiati; caci faradelegile lor sunt multe, abaterile lor s-au inmultit! 5.7 Cum sa te iert? zice Domnul Copiii tai M-au parasit, si jura pe dumnezei care n-au fiinta. Si dupa ce le-am primit juramintele, se dedau la preacurvie, si alearga cu gramada in casa curvei! 5.8 Ca niste cai bine hraniti, care alearga incoace si incolo, fiecare necheaza dupa nevasta aproapelui sau. 5.9 Sa nu pedepsesc Eu aceste lucruri, zice Domnul, sa nu-Mi razbun Eu pe un asemenea popor? 5.10 Suiti-va pe zidurile ei si daramati, dar nu nimiciti de tot! Luati-i butucii acestia, caci nu sunt ai Domnului! 5.11 Caci casa lui Israel si casa lui Iuda Mi-au fost necredincioase, zice Domnul. 5.12 Ei tagaduiesc pe Domnul si zic: Nu este El! Si nu va veni nenorocirea peste noi; nu vom vedea nici sabia nici foametea. 5.13 Prorocii sunt vant, si nu Dumnezeu vorbeste in ei. Asa sa li se faca si lor! 5.14 De aceea asa vorbeste Domnul, Dumnezeul ostirilor: Pentru ca ati zis lucrul acesta, iata, Cuvantul Meu il fac foc in gura ta, si poporul acesta lemne, ca sa-i arda focul acesta. 5.15 Iata, aduc de departe un neam impotriva voastra, casa a lui Israel, zice Domnul un neam tare, un neam stravechi, un neam a carui limba n-o cunosti, si ale carui vorbe nu le pricepi. 5.16 Tolba lui cu sageti este ca un mormant deschis; toti sunt niste viteji. 5.17 El iti va manca secerisul si painea, iti va manca fiii si fiicele, iti va manca oile si boii, iti va manca via si smochinul; si iti va trece prin sabie cetatile intarite, in care te increzi. 5.18 Dar, si in zilele acelea, zice Domnul, nu va voi nimici de tot. 5.19 Daca veti intreba atunci: Pentru ce ne-a facut toate acestea Domnul, Dumnezeul nostru? Asa le vei raspunde: Dupa cum voi M-ati parasit si ati slujit unor dumnezei straini in tara voastra, tot asa, acum veti sluji unor straini intr-o tara care nu este a voastra! 5.20 Spuneti lucrul acesta casei lui Iacov, vestiti-l in Iuda, si ziceti: 5.21 Ascultati lucrul acesta, popor fara minte, si fara inima, care are ochi si nu vede, urechi si n-aude! 5.22 Nu voiti sa va temeti de Mine, zice Domnul, nu voiti sa tremurati inaintea Mea? Eu am pus marii ca hotar nisipul, hotar vesnic, pe care nu trebuie sa-l treaca. Si chiar daca valurile ei se infurie, totusi sunt neputincioase; urla, dar nu-l trec. 5.23 Poporul acesta insa are o inima darza si razvratita; se rascoala, si pleaca~ 5.24 si nu zic in inima lor: Sa ne temem de Domnul, Dumnezeul nostru, care da ploaie la vreme, ploaie timpurie si tarzie, si ne pastreaza saptamanile hotarate pentru seceris. 5.25 Din pricina nelegiuirilor voastre n-au loc aceste oranduiri, pacatele voastre va lipsesc de aceste bunatati. 5.26 Caci in poporul Meu sunt oameni rai; ei pandesc ca pasararul care intinde laturi, intind curse, si prind oameni. 5.27 Cum se umple o colivie de pasari, asa se umplu casele lor prin viclesug; asa ajung ei puternici si bogati. 5.28 Se ingrasa, lucesc de grasime; intrec orice masura in rau, nu apara pricina, pricina orfanului, ca sa le mearga bine, nu fac dreptate celor lipsiti. 5.29 Sa nu pedepsesc Eu aceste lucruri, zice Domnul, sa nu-Mi razbun Eu pe un asemenea popor? 5.30 Grozave lucruri, uracioase lucruri se fac in tara. 5.31 Prorocii prorocesc neadevaruri, preotii stapanesc cu ajutorul lor, si poporului Meu ii plac aceste lucruri. Dar ce veti face la urma?
6.1 Fugiti, copii ai lui Beniamin, fugiti din mijlocul Ierusalimului, sunati din trambita la Tecoa, ridicati un semn la Bet-Hacherem! Caci de la miaza-noapte se vede venind o nenorocire si un mare prapad. 6.2 Pe frumoasa si subtirica fiica a Sionului, o nimicesc! 6.3 La ea vin pastorii cu turmele lor, isi intind corturile in jurul ei, si isi pasc fiecare partea lui. 6.4 Pregatiti-va s-o bateti! Haidem! Sa ne suim ziua in amiaza mare! Vai de noi, caci ziua scade, si umbrele de seara se lungesc. 6.5 Haidem sa ne suim noaptea! Si sa-i daramam casele imparatesti! 6.6 Caci asa vorbeste Domnul ostirilor: Taiati copaci, si ridicati santuri impotriva Ierusalimului! Aceasta este cetatea care trebuie pedepsita; caci in mijlocul ei este numai apasare. 6.7 Cum tasnesc apele dintr-o fantana, asa tasneste rautatea ei din ea; nu se aude in ea decat silnicie si prapad; durerea si ranile Imi izbesc fara curmare privirile. 6.8 Ia invatatura, Ierusalime, ca nu cumva sa Ma departez de tine, si sa fac din tine un pustiu, o tara nelocuita! 6.9 Asa vorbeste Domnul ostirilor: Vor culege ramasitele lui Israel cum se culeg ciorchinele ramase dintr-o vie. Puneti din nou mana pe ea, ca si culegatorul pe mladite. 6.10 Cui sa vorbesc, si pe cine sa iau martor ca sa m-asculte? Urechea lor este netaiata imprejur, si nu sunt in stare sa ia aminte. Iata, Cuvantul Domnului este o ocara pentru ei, si nu le place de el. 6.11 Eu sunt asa de plin de mania Domnului, ca n-o pot opri. Toarn-o peste copilul de pe ulita, si peste adunarile tinerilor. Caci si barbatul si nevasta vor fi prinsi, si batranul si cel incarcat de zile. 6.12 Casele lor vor trece in stapanirea altora, ogoarele si nevestele lor de asemenea, cand Imi voi intinde mana asupra locuitorilor tarii, zice Domnul. 6.13 Caci de la cel mai mic pana la cel mai mare, toti sunt lacomi de castig; de la proroc pana la preot, toti inseala. 6.14 Leaga in chip usuratic rana fiicei poporului Meu, zicand: Pace! Pace! Si totusi nu este pace! 6.15 Sunt dati de rusine, caci savarsesc uraciuni; si totusi nu rosesc, si nu stiu de rusine. De aceea vor cadea impreuna cu cei ce cad, vor fi rasturnati, cand ii voi pedepsi, zice Domnul. 6.16 Asa vorbeste Domnul: Stati in drumuri, uitati-va, si intrebati care sunt cararile cele vechi, care este calea cea buna: umblati pe ea, si veti gasi odihna pentru sufletele voastre! Dar ei raspund: Nu vrem sa umblam pe ele! 6.17 Am pus niste strajeri peste voi: Fiti cu luare aminte la sunetul trambitei! Dar ei raspund: Nu vrem sa fim cu luare aminte! 6.18 De aceea, ascultati, neamuri, si luati seama la ce li se va intampla, adunare a popoarelor! 6.19 Asculta si tu, pamantule! Iata, voi aduce peste poporul acesta o nenorocire, care va fi rodul gandurilor lui; caci n-au luat aminte la Cuvintele Mele, si au nesocotit Legea Mea. 6.20 Ce nevoie am Eu de tamaia care vine din Seba, de trestia mirositoare dintr-o tara departata? Arderile voastre de tot nu-Mi plac, si jertfele voastre nu-Mi sunt placute. 6.21 De aceea, asa vorbeste Domnul: Iata, voi pune inaintea poporului acestuia niste pietre de poticnire, de care se vor lovi impreuna parinti si fii, vecini si prieteni, si vor pieri. 6.22 Asa vorbeste Domnul: Iata ca vine un popor din tara de la miaza-noapte, un neam mare se ridica de la marginile pamantului. 6.23 Ei poarta arc si sulita; sunt cumpliti si fara mila; glasul lor urla ca marea; sunt calare pe cai, si gata de lupta ca un om pregatit de razboi, impotriva ta, fiica a Sionului! 6.24 La vuietul apropierii lor, mainile ni se slabesc, ne apuca groaza, ca durerea unei femei care naste. 6.25 Nu iesiti in ogoare, si nu mergeti pe drumuri! Caci acolo este sabia vrajmasului, raspandind spaima de jur imprejur! 6.26 Fiica poporului meu, acopera-te cu un sac si tavaleste-te in cenusa, jeleste-te ca dupa singurul tau fiu, varsa lacrimi, lacrimi amare! Caci pe neasteptate vine pustiitorul peste noi. 6.27 Te pusesem de paza peste poporul Meu, ca o cetatuie, ca sa le cunosti si sa le cercetezi calea. 6.28 Toti sunt niste razvratiti, niste barfitori, arama si fier, toti sunt niste stricati. 6.29 Foalele ard, plumbul este topit de foc; degeaba curatesc, caci zgura nu se dezlipeste. 6.30 De aceea se vor numi argint lepadat, caci Domnul i-a lepadat.
7.1 Iata cuvantul vorbit lui Ieremia din partea Domnului: 7.2 Sezi la poarta Casei Domnului, vesteste acolo cuvantul acesta, si spune: Ascultati Cuvantul Domnului, toti barbatii lui Iuda, care intrati pe aceste porti, ca sa va inchinati inaintea Domnului! 7.3 Asa vorbeste Domnul ostirilor, Dumnezeul lui Israel: Indreptati-va caile si faptele, si va voi lasa sa locuiti in locul acesta. 7.4 Nu va hraniti cu nadejdi inselatoare, zicand: Acesta este Templul Domnului, Templul Domnului, Templul Domnului! 7.5 Caci numai daca va veti indrepta caile si faptele, daca veti infaptui dreptatea unii fata de altii~ 7.6 daca nu veti asupri pe strain, pe orfan si pe vaduva, daca nu veti varsa sange nevinovat in locul acesta, si daca nu veti merge dupa alti dumnezei, spre nenorocirea voastra~ 7.7 numai asa va voi lasa sa locuiti in locul acesta, in tara pe care am dat-o parintilor vostri, din vesnicie in vesnicie. 7.8 Dar iata ca voi va hraniti cu nadejdi inselatoare, care nu slujesc la nimic. 7.9 Cum? Furati, ucideti, preacurviti, jurati stramb, aduceti tamaie lui Baal, mergeti dupa alti dumnezei pe care nu-i cunoasteti! 7.10 Si apoi veniti sa va infatisati inaintea Mea, in Casa aceasta peste care este chemat Numele Meu si ziceti: Suntem izbaviti! ca iarasi sa faceti toate aceste uraciuni! 7.11 Este Casa aceasta peste care este chemat Numele Meu, o pestera de talhari inaintea voastra? Eu insumi vad lucrul acesta, zice Domnul! 7.12 Duceti-va dar la locul care-Mi fusese inchinat la Silo, unde pusesem sa locuiasca odinioara Numele Meu, si vedeti ce i-am facut, din pricina rautatii poporului Meu Israel! 7.13 Si acum, fiindca ati facut toate aceste fapte, zice Domnul, fiindca v-am vorbit dis-de-dimineata, si n-ati ascultat, fiindca v-am chemat si n-ati raspuns~ 7.14 voi face Casei peste care este chemat Numele Meu, in care va puneti increderea, si locului pe care vi l-am dat voua si parintilor vostri, le voi face intocmai cum am facut lui Silo. 7.15 Si va voi lepada de la Fata Mea, cum am lepadat pe toti fratii vostri, pe toata samanta lui Efraim! 7.16 Tu insa nu mijloci pentru poporul acesta, nu inalta nici cereri, nici rugaciuni pentru ei, si nu starui pe langa Mine; caci nu te voi asculta! 7.17 Nu vezi ce fac ei in cetatile lui Iuda si pe ulitele Ierusalimului? 7.18 Copiii strang lemne, parintii aprind focul, si femeile framanta plamadeala, ca sa pregateasca turte imparatesei cerului, si sa toarne jertfe de bautura altor dumnezei, ca sa Ma manie. 7.19 Pe Mine Ma manie ei oare? zice Domnul; nu pe ei insisi, spre rusinea lor? 7.20 De aceea, asa vorbeste Domnul, Dumnezeu: Iata, mania si urgia Mea se vor varsa peste locul acesta, peste oameni si dobitoace, peste copacii de pe camp si peste roadele pamantului; si va arde, si nu se va stinge. 7.21 Asa vorbeste Domnul ostirilor, Dumnezeul lui Israel: Adaugati arderile voastre de tot la jertfele voastre, si mancati-le carnea! 7.22 Caci n-am vorbit nimic cu parintii vostri si nu le-am dat nici o porunca, cu privire la arderi de tot si jertfe, in ziua cand i-am scos din tara Egiptului. 7.23 Ci iata porunca pe care le-am dat-o: Ascultati glasul Meu, si Eu voi fi Dumnezeul vostru, iar voi veti fi poporul Meu; umblati pe toate caile pe care vi le-am poruncit, ca sa fiti fericiti. 7.24 Dar ei n-au ascultat, si n-au luat aminte, ci au urmat sfaturile si pornirile inimii lor rele, au dat inapoi si n-au mers inainte. 7.25 Din ziua cand au iesit parintii vostri din Egipt, pana in ziua de azi, v-am trimis pe toti slujitorii Mei, prorocii, i-am trimis in fiecare zi, de dimineata. 7.26 Dar ei nu M-au ascultat, n-au luat aminte; si-au intepenit gatul, si au facut mai rau decat parintii lor. 7.27 Si chiar daca le vei spune toate aceste lucruri, tot nu te vor asculta; si daca vei striga la ei, nu-ti vor raspunde. 7.28 De aceea, spune-le: Acesta este poporul care n-asculta glasul Domnului, Dumnezeului sau, si care nu vrea sa ia invatatura; s-a dus adevarul, a fugit din gura lor. 7.29 Acum, tunde-ti parul, Ierusalime, si arunca-l departe; suie-te pe inaltimi, si fa o cantare de jale! Caci Domnul leapada si indeparteaza neamul de oameni, care I-a atatat urgia. 7.30 Caci copiii lui Iuda au facut ce este rau inaintea Mea, zice Domnul; si-au asezat uraciunile lor in Casa peste care este chemat Numele Meu, ca s-o spurce. 7.31 Au zidit si locuri inalte la Tofet, in valea Ben-Hinom, ca sa-si arda in foc pe fiii si fiicele lor: lucru pe care Eu nu-l poruncisem, si nici nu-Mi trecuse prin minte. 7.32 De aceea iata, vin zile, zice Domnul, cand nu se va mai zice Tofet si valea Ben-Hinom, ci se va zice valea macelului, si se vor ingropa mortii la Tofet, din lipsa deloc. 7.33 Trupurile moarte ale acestui popor vor fi hrana pasarilor cerului si a fiarelor pamantului; si nimeni nu le va speria. 7.34 Voi face astfel sa inceteze in cetatile lui Iuda si pe ulitele Ierusalimului, strigatele de bucurie si strigatele de veselie, cantecele mirelui si cantecele miresei, caci tara va ajunge un pustiu!
8.1 In vremea aceea, zice Domnul, se vor scoate din mormintele lor oasele imparatilor lui Iuda, oasele capeteniilor lui, oasele preotilor, oasele prorocilor, si oasele locuitorilor Ierusalimului. 8.2 Le vor intinde in fata soarelui, in fata lunii, si in fata intregii ostiri a cerurilor, pe care i-au iubit ei, carora le-au slujit, pe care i-au urmat, pe care i-au cautat si inaintea carora s-au inchinat. Nu le vor mai strange, nici nu le vor mai ingropa, si se vor face gunoi pe pamant. 8.3 Toti cei ce vor ramane din acest neam rau, vor dori mai degraba moartea decat viata, in toate locurile unde ii voi izgoni, zice Domnul ostirilor. 8.4 Spune-le: Asa vorbeste Domnul: Cine cade si nu se mai scoala? Sau cine se abate fara sa se intoarca iarasi? 8.5 Pentru ce dar poporul acesta al Ierusalimului se lasa dus in necurmate rataciri, staruie in inselatorie, si nu vor sa se intoarca la Dumnezeu? 8.6 Caci Eu sunt cu luare aminte, si aud ca ei nu vorbesc cum ar trebui; nici unul nu se caieste de rautatea lui, si nu zice: Ce am facut? Ci toti isi incep din nou alergarea, ca un cal care se arunca la lupta. 8.7 Chiar si cocostarcul isi cunoaste vremea pe ceruri; turtureaua, randunica si cocorul isi pazesc vremea venirii lor; dar poporul Meu nu cunoaste Legea Domnului! 8.8 Cum puteti voi sa ziceti: Suntem intelepti, si Legea Domnului este cu noi? Cu adevarat, degeaba s-a pus la lucru pana mincinoasa a carturarilor. 8.9 Inteleptii sunt dati de rusine, sunt uimiti, sunt prinsi; caci au nesocotit Cuvantul Domnului, si ce intelepciune au ei? 8.10 De aceea, pe nevestele lor le voi da altora, si ogoarele lor altor stapani. Caci de la cel mai mic pana la cel mai mare, toti sunt lacomi de castig marsav, de la proroc pana la preot, toti inseala! 8.11 Leaga in chip usuratic rana fiicei poporului Meu, zicand: Pace! Pace! Si totusi pace nu este. 8.12 Vor fi dati de rusine, caci savarsesc astfel de uraciuni; nu rosesc, si nu stiu de rusine; de aceea, vor cadea impreuna cu cei ce cad, si vor fi rasturnati, cand ii voi pedepsi, zice Domnul. 8.13 Vreau sa ispravesc cu ei, zice Domnul. Nu vor mai fi struguri in vie, nici smochine in smochin, si frunzele se vor vesteji. Le voi da celor ce vor trece peste ele. 8.14 Pentru ce sedem jos? Strangeti-va, si haidem in cetatile intarite, ca sa pierim acolo! Caci Domnul, Dumnezeul nostru, ne sorteste la moarte, ne da sa bem ape otravite, pentru ca am pacatuit impotriva Domnului. 8.15 Asteptam pacea, si nu vine nimic mai bun; o vreme de vindecare, si iata groaza! 8.16 Sforaitul cailor sai se aude dinspre Dan si de vuietul nechezatului lor se cutremura toata tara; vin, mananca tara si ce cuprinde ea, cetatea si pe cei ce o locuiesc. 8.17 Caci iata ca trimit intre voi niste serpi, niste basilici, impotriva carora nu este nici un descantec, si va vor musca, zice Domnul. 8.18 As vrea sa-mi alin durerea; dar ma doare inima in mine. 8.19 Iata, strigatele fiicei poporului meu rasuna dintr-o tara departata. Nu mai este Domnul in Sion? Nu mai este in ea imparatul ei? Pentru ce M-au maniat ei cu chipurile lor cioplite, cu idoli straini? 8.20 Secerisul a trecut, vara s-a ispravit, si noi tot nu suntem mantuiti! 8.21 Sunt zdrobit de durerea fiicei poporului meu, ma doare, m-apuca groaza. 8.22 Nu este nici un leac alinator in Galaad? Nu este nici un doctor acolo? Pentru ce nu se face dar vindecarea fiicei poporului meu?
9.1 O! de mi-ar fi capul plin cu apa, de mi-ar fi ochii un izvor de lacrimi, as plange zi si noapte pe mortii fiicei poporului meu! 9.2 O! dac-as avea un han de calatori in pustie, as parasi pe poporul meu, si m-as departa de el! Caci toti sunt niste preacurvari si o ceata de misei. 9.3 Au limba intinsa ca un arc si arunca minciuna; si nu prin adevar sunt ei puternici in tara; caci merg din rautate in rautate, si nu Ma cunosc, zice Domnul. 9.4 Fiecare sa se pazeasca de prietenul lui, si sa nu se increada in nici unul din fratii sai; caci orice frate cauta sa insele, si orice prieten umbla cu barfe. 9.5 Se trag pe sfoara unii pe altii, si nu spun adevarul; isi deprind limba sa minta, si se trudesc sa faca rau. 9.6 Locuinta ta este in mijlocul fatarniciei, si, de fatarnici ce sunt, nu vor sa Ma cunoasca, zice Domnul. 9.7 De aceea, asa vorbeste Domnul ostirilor: Iata, ii voi topi in cuptor, si ii voi incerca. Caci cum as putea sa ma port altfel cu fiica poporului Meu? 9.8 Limba lor este o sageata ucigatoare, nu spun decat minciuni; cu gura vorbesc aproapelui lor de pace, si in fundul inimii ii intind curse. 9.9 Sa nu-i pedepsesc Eu pentru aceste lucruri, zice Domnul, sa nu-mi razbun Eu pe un asemenea popor? 9.10 Muntii vreau sa-i plang si sa gem pentru ei, pentru campiile pustiite vreau sa fac o jelanie; caci sunt arse de tot, si nimeni nu mai trece prin ele; nu se mai aude in ele behaitul turmelor; pasarile cerului si dobitoacele au fugit si au pierit. 9.11 Voi face si Ierusalimul un morman de pietre, o vizuina de sacali, si cetatile lui Iuda le voi preface intr-un pustiu fara locuitori. 9.12 Unde este omul intelept care sa inteleaga aceste lucruri? Sa spuna acela, caruia i-a vorbit gura Domnului, pentru ce este nimicita tara, arsa ca un pustiu pe unde nu mai trece nimeni? 9.13 Domnul zice: Pentru ca au parasit Legea Mea, pe care le-o pusesem inainte; pentru ca n-au ascultat glasul Meu, si nu l-au urmat; 9.14 ci au umblat dupa aplecarile inimii lor, si au mers dupa Baali, cum i-au invatat parintii lor. 9.15 De aceea, asa vorbeste Domnul ostirilor, Dumnezeul lui Israel: Iata, voi hrani poporul acesta cu pelin, si-i voi da sa bea ape otravite. 9.16 Ii voi risipi printre niste neamuri pe care nu le-au cunoscut nici ei, nici parintii lor, si voi trimite sabia in urma lor, pana-i voi nimici. 9.17 Asa vorbeste Domnul ostirilor: Cautati, si chemati plangatoarele sa vina! Trimiteti la femeile iscusite, ca sa vina! 9.18 Sa se grabeasca sa faca o cantare de jale asupra noastra ca sa ne curga lacrimile din ochi, si sa curga apa din pleoapele noastre! 9.19 Caci strigate de jale se aud din Sion: Cat suntem de prapaditi! Cat de jalnic suntem acoperiti de rusine! Trebuie sa parasim tara, caci ne-au surpat locuintele! 9.20 Ascultati, femeilor, cuvantul Domnului, si sa prinda urechea voastra ce spune gura Lui! Invatati pe copiii vostri cantece de jale, invatati-va plangeri unele pe altele! 9.21 Caci moartea s-a suit pe ferestrele noastre, a patruns in casele noastre imparatesti; a nimicit pe copii pe ulita, si pe tineri in piete. 9.22 Spune: Asa vorbeste Domnul: Trupurile moarte ale oamenilor vor cadea ca gunoiul pe campii, cum cade inapoia seceratorului un snop, pe care nu-l strange nimeni! 9.23 Asa vorbeste Domnul: Inteleptul sa nu se laude cu intelepciunea lui, cel tare sa nu se laude cu taria lui, bogatul sa nu se laude cu bogatia lui. 9.24 Ci cel ce se lauda sa se laude ca are pricepere si ca Ma cunoaste, ca stie ca Eu sunt Domnul, care fac mila, judecata si dreptate pe pamant! Caci in acestea gasesc placere Eu, zice Domnul. 9.25 Iata, vin zilele, zice Domnul, cand voi pedepsi pe toti cei taiati imprejur, care nu sunt taiati imprejur cu inima~ 9.26 pe Egipteni, pe Iudei, pe Edomiti, pe Amoniti, pe Moabiti, pe toti cei ce isi rad colturile barbii, pe cei ce locuiesc in pustie; caci toate neamurile sunt netaiate imprejur, si toata casa lui Israel are inima netaiata imprejur.
10.1 Ascultati Cuvantul pe care vi-l vorbeste Domnul, casa lui Israel! 10.2 Asa vorbeste Domnul: Nu va luati dupa felul de vietuire al neamurilor, si nu va temeti de semnele cerului, pentru ca neamurile se tem de ele. 10.3 Caci obiceiurile popoarelor sunt desarte. Taie un lemn din padure; mana mesterului il lucreaza cu securea; 10.4 il impodobeste cu argint si aur, si ei il tintuiesc cu cuie si ciocane, ca sa nu se clatine. 10.5 Dumnezeii acestia sunt ca o sperietoare de pasari intr-un ogor de castraveti, si nu vorbesc; sunt dusi de altii, pentru ca nu pot sa mearga. Nu va temeti de ei, caci nu pot sa faca nici un rau, si nu sunt in stare sa faca nici un bine. 10.6 Nici unul nu este ca Tine, Doamne! Mare esti Tu, si mare este Numele Tau prin puterea Ta. 10.7 Cine sa nu se teama de Tine, Imparate al neamurilor? Tie se cuvine teama; caci intre toti inteleptii neamurilor si in toate imparatiile lor, nici unul nu este ca Tine. 10.8 Toti laolalta, sunt prosti si fara minte, stiinta idolilor nu este decat desertaciune, e lemn! 10.9 Ei aduc din Tarsis foite de argint si aur din Ufaz; mesterul si mana argintarului le pun in lucru; hainele acestor dumnezei sunt de materii vopsite in albastru si in purpura, toate sunt lucrate de mesteri iscusiti. 10.10 Dar Domnul este Dumnezeu cu adevarat, este un Dumnezeu viu si un Imparat vesnic. Pamantul tremura de mania Lui, si neamurile nu pot sa sufere urgia lui. 10.11 Asa sa le vorbiti: Dumnezeii, care n-au facut nici cerurile, nici pamantul, vor pieri de pe pamant si de sub ceruri. 10.12 Dar El a facut pamantul prin puterea Lui, a intemeiat lumea prin intelepciunea Lui, a intins cerurile prin priceperea Lui. 10.13 La tunetul Lui, urla apele in ceruri; El ridica norii de la marginile pamantului, da nastere fulgerelor si ploii, si scoate vantul din camarile Lui. 10.14 Atunci se arata omul cat este de prost cu stiinta lui, si orice argintar ramane de rusine cu chipul lui cioplit; caci idolii lui nu sunt decat minciuna, si nu este nici o suflare in ei; 10.15 sunt un lucru de nimic, o lucrare inselatoare, si vor pieri, cand va veni pedeapsa. 10.16 Dar Cel ce este partea lui Iacov, nu este ca ei; caci El a intocmit totul, si Israel este semintia mostenirii Lui: Domnul ostirilor este Numele Lui. 10.17 Ia din tara legatura cu ce este al tau, tu, care esti in stramtorare! 10.18 Caci asa vorbeste Domnul: Iata, de data aceasta, voi arunca departe pe locuitorii tarii. Ii voi strange de aproape, ca sa simta. 10.19 Vai de mine! Sunt zdrobita! Ma doare rana! Dar eu zic: O nenorocire a dat peste mine si o voi suferi! 10.20 Cortul imi este daramat, toate funiile imi sunt rupte, fiii mei m-au parasit, nu mai sunt; n-am pe nimeni, care sa-mi intinda cortul din nou, sau sa-mi ridice panzele! 10.21 Pastorii s-au prostit, n-au cautat pe Domnul; pentru aceea n-au propasit, si li se risipesc toate turmele. 10.22 Iata, se aude un vuiet! O mare zarva vine de la miazanoapte sa prefaca cetatile lui Iuda intr-un pustiu, intr-o vizuina de sacali. 10.23 Stiu, Doamne, ca soarta omului nu este in puterea lui; nici nu sta in puterea omului, cand umbla, sa-si indrepte pasii spre tinta. 10.24 Pedepseste-ma, Doamne, dar cu masura, si nu in mania Ta, ca sa nu ma nimicesti! 10.25 Varsa-Ti urgia peste neamurile care nu Te cunosc, si peste popoarele care nu cheama Numele Tau! Caci mananca pe Iacov, il inghit, il topesc, si-i pustiesc locuinta.
11.1 Iata Cuvantul Domnului care a vorbit lui Ieremia din partea Domnului, astfel: 11.2 Ascultati cuvintele acestui legamant, si spuneti-le oamenilor lui Iuda si locuitorilor Ierusalimului! 11.3 Zi-le: Asa vorbeste Domnul, Dumnezeul lui Israel: Blestemat sa fie omul care n-asculta cuvintele legamantului acestuia~ 11.4 pe care l-am poruncit parintilor vostri, in ziua cand i-am scos din tara Egiptului, din cuptorul de fier, zicand: Ascultati glasul Meu, si faceti tot ce va voi porunci; si veti fi poporul Meu, iar Eu voi fi Dumnezeul vostru; 11.5 atunci voi implini juramantul pe care l-am facut parintilor vostri, ca le voi da o tara in care curge lapte si miere, cum vedeti astazi. Si eu am raspuns: Amin, Doamne! 11.6 Domnul mi-a zis iarasi: Vesteste toate cuvintele acestea in cetatile lui Iuda si pe ulitele Ierusalimului, si zi: Ascultati cuvintele legamantului acestuia, si impliniti-le! 11.7 Caci am instiintat pe parintii vostri, din ziua cand i-am scos din tara Egiptului si pana in ziua de azi; i-am instiintat in toate diminetile, zicand: Ascultati glasul Meu! 11.8 Dar ei n-au ascultat, n-au luat aminte, ci au urmat fiecare pornirile inimii lor rele. De aceea am implinit asupra lor toate cuvintele legamantului acestuia, pe care le poruncisem sa-l pazeasca, si pe care nu l-au pazit. 11.9 Domnul mi-a zis: Este o uneltire intre barbatii lui Iuda si intre locuitorii Ierusalimului. 11.10 S-au intors la nelegiuirile celor dintai parinti ai lor, care n-au vrut sa asculte cuvintele Mele, si s-au dus si ei dupa alti dumnezei ca sa le slujeasca. Casa lui Israel si casa lui Iuda au calcat legamantul Meu, pe care-l facusem cu parintii lor. 11.11 De aceea, asa vorbeste Domnul: Iata, voi aduce peste ei niste nenorociri din care nu vor putea sa scape. Vor striga la Mine, dar nu-i voi asculta! 11.12 Cetatile lui Iuda si locuitorii Ierusalimului se vor duce sa cheme pe dumnezeii carora le aduc tamaie, dar nu-i vor scapa la vremea nenorocirii lor. 11.13 Caci cate cetati ai, atatia dumnezei ai, Iuda! Si cate ulite are Ierusalimul, atatea altare ati ridicat idolilor, altare ca sa aduceti tamaie lui Baal! 11.14 Tu insa, nu mijloci pentru poporul acesta, nu inalta nici cereri nici rugaciuni pentru ei; caci nu-i voi asculta nicidecum, cand Ma vor chema din pricina nenorocirii lor. 11.15 Ce ar putea sa faca preaiubitul Meu popor in Casa Mea? Sa faca o multime de nelegiuiri in ea? Vor indeparta juruintele si carnea sfanta, rautatea dinaintea ta? Atunci ai putea sa te bucuri! 11.16 Maslin verde, gras si cu roade frumoase si placute este numele pe care ti-l daduse Domnul, dar cu vuietul unei mari trosnituri, il arde cu foc, si ramurile lui sunt sfaramate. 11.17 Caci Domnul ostirilor, care te-a sadit, cheama nenorocirea peste tine, din pricina rautatii casei lui Israel si a casei lui Iuda, pe care au facut-o ca sa Ma manie, aducand tamaie lui Baal. 11.18 Domnul mi-a dat de stire, si am stiut; atunci Tu mi-ai aratat faptele lor. 11.19 Dar eu eram ca un miel bland pe care-l duci la macelarie, si nu stiam planurile rele, pe care le urzeau ei impotriva mea, zicand: Sa nimicim pomul cu rodul lui, sa-l starpim din pamantul celor vii, ca sa nu i se mai pomeneasca numele. 11.20 O, Doamne, Dumnezeul ostirilor, Tu, care esti un judecator drept, care cercetezi rarunchii si inimile: fa-ma sa vad razbunarea Ta impotriva lor, caci Tie iti incredintez pricina mea! 11.21 De aceea asa vorbeste Domnul impotriva oamenilor din Anatot, care vor sa-ti ia viata, si zic: Nu proroci in Numele Domnului, caci vei muri ucis de mana noastra! 11.22 De aceea asa vorbeste Domnul ostirilor: Iata, ii voi pedepsi; tinerii vor muri ucisi de sabie, iar fiii si fiicele lor vor muri de foamete. 11.23 Si nici unul din ei nu va scapa, caci voi aduce nenorocirea peste oamenii din Anatot, in anul cand ii voi pedepsi.
12.1 Tu esti prea drept, Doamne, ca sa ma cert cu Tine; vreau totusi sa Te intreb asupra oranduirilor Tale. Pentru ce propaseste calea celor rai, si toti miseii traiesc in pace? 12.2 I-ai sadit, au prins radacina, cresc, fac rod. Ce-i drept, esti aproape de gura lor, dar departe de inima lor! 12.3 Totusi, Tu, Doamne, ma cunosti, ma vezi, imi cercetezi inima si vezi ca este cu Tine. Ia-i ca pe niste oi, care trebuie taiate, si pregateste-i pentru ziua macelului! 12.4 Pana cand sa se jeleasca tara, si sa se usuce iarba de pe toate campiile? Pier vitele si pasarile din pricina rautatii locuitorilor. Caci ei zic: El, (Ieremia) n-are sa ne vada sfarsitul! 12.5 Daca alergand cu cei ce alearga pe picioare, ei te obosesc, cum vei putea sa te iei la intrecere cu niste cai? Si daca nu te crezi la adapost decat intr-o tara linistita, ce vei face pe malurile ingamfate ale Iordanului? 12.6 Caci chiar fratii tai si casa tatalui tau te vand, ei insisi striga in gura mare dupa tine. Nu-i crede cand iti vor spune vorbe prietenoase. 12.7 Mi-am parasit casa, si Mi-am lasat mostenirea, Mi-am dat pe iubita Mea in mainile vrajmasilor ei. 12.8 Mostenirea Mea a ajuns pentru Mine ca un leu in padure, a mugit impotriva Mea; si de aceea o urasc. 12.9 A ajuns oare mostenirea Mea pentru Mine o pasare de prada pestrita, in jurul careia se strang pasarile de prada? Duceti-va, si strangeti toate fiarele campului, si aduceti-le ca s-o manance! 12.10 Un mare numar de pastori imi pustiesc via, imi calca ogorul in picioare; ogorul meu cel placut il prefac intr-un pustiu parasit. 12.11 Il pustiesc, si el sta trist si pustiit inaintea mea. Toata tara este pustiita, caci nimeni nu ia seama la ea. 12.12 Peste toate inaltimile pustiei vin pustiitori, caci sabia Domnului mananca tara de la un capat la altul; si nimeni nu-i lasat in pace. 12.13 Au semanat grau, si secera spini, s-au ostenit fara folos. Sa va fie rusine de ce culegeti, in urma maniei aprinse a Domnului! 12.14 Asa vorbeste Domnul despre toti vecinii mei cei rai, care se ating de mostenirea pe care am dat-o poporului Meu Israel: Iata, ii voi smulge din tara lor, si voi smulge casa lui Iuda din mijlocul lor. 12.15 Dar dupa ce-i voi smulge, voi avea iarasi mila de ei, si-i voi aduce inapoi pe fiecare in mostenirea lui, si pe fiecare in tara lui. 12.16 Si daca vor invata caile poporului Meu, daca vor jura pe Numele Meu, zicand: Viu este Domnul! cum au invatat pe poporul Meu sa jure pe Baal, atunci vor fi fericiti in mijlocul poporului Meu. 12.17 Dar daca nu vor asculta nimic, voi nimici cu desavarsire pe un astfel de popor, il voi nimici si il voi pierde, zice Domnul.
13.1 Asa mi-a vorbit Domnul: Du-te de cumpara-ti un brau de in, si pune-l in jurul coapselor tale; dar sa nu-l moi in apa! 13.2 Am cumparat braul, dupa porunca Domnului, si l-am pus in jurul coapselor mele. 13.3 Apoi Cuvantul Domnului mi-a vorbit a doua oara, astfel: 13.4 Ia braul, pe care l-ai cumparat, si pe care l-ai pus in jurul coapselor tale, scoala-te, du-te la Eufrat, si ascunde-l acolo in crapatura unei stanci. 13.5 M-am dus, si l-am ascuns la Eufrat, cum imi poruncise Domnul. 13.6 Dupa mai multe zile, Domnul mi-a zis: Scoala-te, du-te la Eufrat, si ia de acolo braul, pe care-ti poruncisem sa-l ascunzi acolo! 13.7 M-am dus la Eufrat, am sapat, si am luat braul din locul in care-l ascunsesem; dar iata ca braul era stricat si nu mai era bun de nimic. 13.8 Cuvantul Domnului mi-a vorbit astfel: 13.9 Asa vorbeste Domnul: Asa voi nimici mandria lui Iuda si mandria peste masura de mare a Ierusalimului. 13.10 Poporul acesta este un popor rau: nu vrea sa asculte cuvintele Mele, urmeaza pornirile inimii lui, si merge dupa alti dumnezei, ca sa le slujeasca si sa se inchine inaintea lor; de aceea va ajunge intocmai ca braul acesta, care nu mai este bun de nimic! 13.11 Caci, cum se lipeste braul de coapsele unui om, asa Imi lipisem Eu toata casa lui Israel si toata casa lui Iuda, zice Domnul, ca sa fie poporul Meu, Numele Meu, lauda Mea si slava Mea; dar nu M-au ascultat. 13.12 De aceea spune-le cuvintele acestea: Asa vorbeste Domnul, Dumnezeul lui Israel: Toate vasele se vor umple cu vin! Si ei iti vor zice: Crezi ca noi nu stim, ca toate vasele se vor umple cu vin? 13.13 Atunci spune-le: Asa vorbeste Domnul: Iata, voi umple pe toti locuitorii tarii acesteia, pe imparatii care stau pe scaunul de domnie al lui David, pe preoti, pe proroci, si pe toti locuitorii Ierusalimului, ii voi umple de betie. 13.14 Ii voi sfarama pe unii de altii, pe parinti si pe fii laolalta, zice Domnul. Nu-i voi cruta, nu voi avea mila de ei, nu Ma voi indura de ei, nimic nu Ma va impiedica sa-i nimicesc. 13.15 Ascultati si luati aminte! Nu fiti mandri, caci Domnul vorbeste! 13.16 Dati slava Domnului, Dumnezeului vostru, pana nu vine intunericul, pana nu vi se lovesc picioarele de muntii noptii! Veti astepta lumina, dar El o va preface in umbra mortii, si o va preface in negura adanca. 13.17 Iar daca nu vreti sa ascultati, voi plange in ascuns, pentru mandria voastra; mi se vor topi ochii in lacrimi, pentru ca turma Domnului va fi dusa in robie. 13.18 Spune imparatului si imparatesei: Sedeti pe pamant! Caci v-a cazut de pe cap cununa imparateasca ce va slujea ca podoaba. 13.19 Cetatile de la miazazi sunt inchise, si nu-i cine sa deschida. Tot Iuda este dus in robie, da, in intregime este dus in robie. 13.20 Ridica-ti ochii si priveste pe cei ce vin de la miazanoapte. Unde este turma care-ti fusese data, turma de care erai asa de mandru? 13.21 Ce vei zice cand va pune mai mari peste tine pe strainii aceia pe care i-ai obisnuit sa-ti fie prieteni de aproape? Nu te vor apuca durerile, cum apuca pe o femeie la nastere? 13.22 Si daca vei zice in inima ta: Pentru ce mi se intampla lucrul acesta? Din pricina multimii nelegiuirilor tale, ti s-au ridicat poalele hainelor, si ti se dezgolesc calcaiele cu sila. 13.23 Poate un Etiopian sa-si schimbe pielea, sau un pardos sa-si schimbe petele? Tot asa, ati putea voi sa faceti binele, voi, care sunteti deprinsi sa faceti raul? 13.24 De aceea, ii voi risipi, ca pleava luata de vantul pustiei. 13.25 Iata-ti soarta, partea pe care ti-o masor, zice Domnul, pentru ca M-ai uitat, si ti-ai pus increderea in minciuna. 13.26 De aceea iti voi ridica poalele si ti le voi da peste cap, ca sa ti se vada rusinea. 13.27 Am vazut preacurviile si nechezaturile tale, curviile nelegiuite pe dealuri si in ogoare, ti-am vazut uraciunile! Vai de tine, Ierusalime! Nu vrei sa te curati? Cat vei mai zabovi?
14.1 Cuvantul Domnului, spus lui Ieremia, cu prilejul secetei. 14.2 Iuda jeleste, cetatile lui sunt pustiite, triste, posomorate, si strigatele Ierusalimului se inalta. 14.3 Cei mari trimit pe cei mici sa aduca apa, dar cei mici, cand se duc la fantani, nu gasesc apa, si se intorc cu vasele goale: rusinati si rositi, isi acopera capul. 14.4 Pamantul crapa, pentru ca nu cade ploaie in tara, si plugarii, inselati in nadejdea lor, isi acopera capul. 14.5 Chiar si cerboaica de pe camp naste si isi paraseste puii, pentru ca nu gaseste verdeata. 14.6 Magarii salbatici stau pe locuri inalte si plesuve, tragand aer ca niste serpi; li se topesc ochii, pentru ca nu este iarba. 14.7 Daca nelegiuirile noastre marturisesc impotriva noastra, lucreaza, pentru Numele Tau, Doamne! Caci abaterile noastre sunt multe, am pacatuit impotriva Ta. 14.8 Tu, care esti nadejdea lui Israel, Mantuitorul lui la vreme de nevoie: pentru ce sa fii ca un strain in tara, ca un calator, care intra doar sa petreaca noaptea in ea? 14.9 De ce sa fii ca un om incremenit, ca un viteaz, care nu ne poate ajuta? Si totusi, Tu esti in mijlocul nostru, Doamne, si Numele Tau este chemat peste noi. De aceea nu ne parasi! 14.10 Iata ce spune Domnul despre poporul acesta: Le place sa alerge incoace si incolo. Nu-si cruta picioarele; de aceea Domnul n-are placere de ei; acum isi aduce aminte de nelegiuirile lor, si le pedepseste pacatele! 14.11 Si Domnul mi-a zis: Nu mijloci pentru poporul acesta! 14.12 Caci, chiar daca vor posti, tot nu le voi asculta rugaciunile, si chiar daca vor aduce arderi de tot si jertfe de mancare, nu le voi primi; ci vreau sa-i nimicesc cu sabia, cu foametea si cu ciuma. 14.13 Eu am raspuns: Ah! Doamne Dumnezeule! Iata ca prorocii lor le zic: Nu veti vedea sabie, si nu veti avea foamete; ci Domnul va va da in locul acesta o pace trainica. 14.14 Dar Domnul mi-a raspuns: Prorocii lor prorocesc minciuni in Numele Meu; Eu nu i-am trimis, nu le-am dat porunca, si nu le-am vorbit; ci ei va prorocesc niste vedenii mincinoase, prorociri desarte, inselatorii si inchipuiri scoase din inima lor. 14.15 De aceea asa vorbeste Domnul despre prorocii care macar ca nu i-am trimis Eu, prorocesc totusi in Numele Meu, si zic: Nu va fi nici sabie, nici foamete in tara aceasta. Prorocii acestia vor pieri ucisi de sabie si de foamete! 14.16 Iar aceia, carora le prorocesc ei, vor fi intinsi pe ulitele Ierusalimului, de foamete si sabie; nu va avea cine sa-i ingroape, nici pe ei, nici pe nevestele lor, nici pe fiii lor, nici pe fiicele lor; voi turna astfel rautatea lor asupra lor. 14.17 Spune-le lucrul acesta: Imi varsa lacrimi ochii zi si noapte, si nu se opresc. Caci fecioara, fiica poporului meu este greu lovita cu o rana foarte usturatoare. 14.18 Daca ies la camp, dau peste oameni strapunsi de sabie. Daca intru in cetate, dau peste niste fiinte sleite de foamete; chiar si prorocul si preotul cutreiera tara, fara sa stie unde merg. 14.19 Ai lepadat Tu de tot pe Iuda, si a urat suflet Tau atat de mult Sionul? Pentru ce ne lovesti asa, ca nu mai este nici o vindecare pentru noi? Trageam nadejde de pace, si nu vine nimic bun, asteptam o vreme de vindecare, si nu-i decat groaza! 14.20 Doamne, ne recunoastem rautatea noastra, si nelegiuirea parintilor nostri; caci am pacatuit impotriva Ta. 14.21 Pentru Numele Tau, nu nesocoti, nu necinsti scaunul de domnie al slavei Tale! Nu uita, nu rupe legamantul Tau cu noi! 14.22 Este oare printre idolii neamurilor vreunul care sa aduca ploaie? Sau poate cerul sa dea ploaie? Nu dai Tu ploaie, Doamne, Dumnezeul nostru? Noi nadajduim in Tine, caci Tu ai facut toate aceste lucruri!
15.1 Domnul mi-a zis: Chiar daca Moise si Samuel s-ar infatisa inaintea Mea, tot n-as fi binevoitor fata de poporul acesta. Izgoneste-l dinaintea Mea, duca-se! 15.2 Si daca-ti vor zice: Unde sa ne ducem? sa le raspunzi: Asa vorbeste Domnul: La moarte cei sortiti la moarte, la sabie cei sortiti sabiei, la foamete cei sortiti foametei, la robie, cei sortiti robiei! 15.3 Caci voi trimite impotriva lor patru feluri de nenorociri, zice Domnul: sabia, ca sa-i ucida, cainii ca sa-i sfasie, pasarile cerului si fiarele pamantului, ca sa-i manance si sa-i nimiceasca. 15.4 Ii voi face de pomina pentru toate imparatiile pamantului, din pricina lui Manase, fiul lui Ezechia, imparatul lui Iuda, si pentru tot ce a facut el in Ierusalim. 15.5 Caci cine sa aiba mila de tine, Ierusalime, cine sa te planga? Cine sa mearga sa te intrebe de sanatate? 15.6 M-ai parasit, zice Domnul, ai dat inapoi; de aceea Imi intind mana impotriva ta si te nimicesc: sunt satul de mila. 15.7 Ii vantur cu lopata, la portile tarii; ii lipsesc de copii, pierd pe poporul Meu, caci nu s-au abatut de la caile lor. 15.8 Vaduvele lor sunt mai multe decat boabele de nisip din mare; peste mama tanarului, aduc un pustiitor ziua in amiaza mare; fac sa cada deodata peste ea necazul si groaza. 15.9 Cea care nascuse sapte fii tanjeste, isi da sufletul; soarele ei apune cand este inca ziua: este rosie, acoperita de rusine. Pe cei ce mai raman, ii dau prada sabiei inaintea vrajmasilor lor, zice Domnul. 15.10 Vai de mine, mama, ca m-ai nascut, pe mine, om de cearta si de pricina pentru toata tara! Nu iau cu imprumut, nici nu dau cu imprumut, si totusi toti ma blestema! 15.11 Domnul a raspuns: Da, vei avea un viitor fericit; da, voi sili pe vrajmas sa te roage, la vreme de nenorocire si la vreme de necaz! 15.12 Poate fierul sa franga fierul de la miazanoapte si arama? 15.13 Averile si comorile tale le voi da prada fara despagubire, din pricina tuturor pacatelor tale, pe tot tinutul tau. 15.14 Te voi duce rob la vrajmasul tau intr-o tara, pe care n-o cunosti, caci focul maniei Mele s-a aprins si arde peste voi! 15.15 Tu stii tot, Doamne! Adu-ti aminte de mine, nu ma uita, razbuna-ma pe prigonitorii mei! Nu ma lua, dupa indelunga Ta rabdare. Gandeste-Te ca sufar ocara din pricina Ta! 15.16 Cand am primit cuvintele Tale, le-am inghitit; cuvintele Tale au fost bucuria si veselia inimii mele, caci dupa Numele Tau sunt numit, Doamne, Dumnezeul ostirilor! 15.17 N-am sezut in adunarea celor ce petrec, ca sa ma inveselesc cu ei: de frica puterii Tale, am stat singur la o parte, caci ma umplusei de manie. 15.18 Pentru ce nu mai conteneste suferinta mea? Pentru ce ma ustura rana si nu vrea sa se vindece? Sa fii Tu pentru mine ca un izvor inselator, ca o apa, care seaca? 15.19 De aceea asa vorbeste Domnul: Daca te vei lipi iarasi de Mine, iti voi raspunde iarasi, si vei sta inaintea Mea; daca vei desparti ce este de pret de ce este fara pret, vei fi ca gura Mea. Ei sa se intoarca la tine, nu tu sa te intorci la ei! 15.20 Te voi face pentru poporul acesta ca un zid tare de arama; ei se vor razboi cu tine, dar nu te vor birui; caci Eu voi fi cu tine, ca sa te scap si sa te izbavesc, zice Domnul. 15.21 Te voi izbavi din mana celor rai, si te voi scapa din mana asupritorilor.
16.1 Cuvantul Domnului mi-a vorbit astfel: 16.2 Sa nu-ti iei nevasta, si sa n-ai in locul acesta nici fii nici fiice! 16.3 Caci asa vorbeste Domnul despre fiii si fiicele care se vor naste in locul acesta, despre mamele care-i vor naste, si despre tatii lor care le vor da nastere in tara aceasta: 16.4 vor muri doborati de boala rea. Nimeni nu-i va plange, nici nu-i va ingropa, ci vor fi ca un gunoi pe pamant; vor pieri de sabie si de foamete; si trupurile lor moarte vor sluji ca hrana pasarilor cerului si fiarelor pamantului. 16.5 Caci asa vorbeste Domnul: Sa nu intri in nici o casa de jale, sa nu plangi in ea, si nici sa nu te bocesti cu ei, caci Mi-am luat inapoi de la poporul acesta pacea Mea, zice Domnul, bunatatea si indurarea Mea. 16.6 Si mari si mici, toti vor muri in tara aceasta, si nu vor fi ingropati: nimeni nu-i va plange, nimeni nu-si va face taieturi din pricina lor, si nu se va rade pentru ei. 16.7 Nimeni nu le va pune masa in timpul jelirii ca sa-i mangaie pentru cel mort; si nimeni nu le va intinde paharul mangaierii pentru tatal sau pentru mama lor. 16.8 Sa nu intri nici intr-o casa de petrecere, ca sa te asezi cu ei, sa mananci si sa bei. 16.9 Caci asa vorbeste Domnul ostirilor, Dumnezeul lui Israel: Iata, voi face sa inceteze in locul acesta, sub ochii vostri si in zilele voastre, strigatele de bucurie si strigatele de veselie, cantecele mirelui si cantecele miresei. 16.10 Cand vei vesti poporului acestuia toate aceste lucruri, ei iti vor zice: Pentru ce ne ameninta Domnul cu toate aceste mari nenorociri? Ce nelegiuire si ce pacat am facut impotriva Domnului, Dumnezeului nostru? 16.11 Atunci sa le raspunzi: Parintii vostri M-au parasit, zice Domnul, s-au dus dupa alti dumnezei, le-au slujit si s-au inchinat inaintea lor; iar pe Mine M-au parasit, si n-au pazit Legea Mea! 16.12 Si voi ati facut si mai rau decat parintii vostri; caci iata ca fiecare umblati dupa pornirile inimii voastre rele, si nu m-ascultati. 16.13 De aceea, va voi muta din tara aceasta intr-o tara, pe care n-ati cunoscut-o, nici voi, nici parintii vostri; si acolo, veti sluji altor dumnezei, zi si noapte, caci nu va voi ierta! 16.14 De aceea iata, vin zile, zice Domnul, cand nu se va mai zice: Viu este Domnul, care a scos din tara Egiptului pe copiii lui Israel! 16.15 Ci se va zice: Viu este Domnul, care a scos pe copiii lui Israel din tara de la miaza-noapte si din toate tarile unde-i izgonise! Caci ii voi aduce inapoi in tara lor, pe care o dadusem parintilor lor. 16.16 Iata, trimit o multime de pescari, zice Domnul, si-i vor pescui; si dupa aceea, voi trimite o multime de vanatori, si-i vor vana pe toti muntii si pe toate dealurile, si in crapaturile stancilor. 16.17 Caci ochii Mei sunt cu luare aminte la toate caile lor; ele nu sunt ascunse inaintea Fetei Mele, si nelegiuirea lor nu este ascunsa de privirile Mele. 16.18 De aceea le voi rasplati mai intai indoit nelegiuirea si pacatul lor, pentru ca Mi-au spurcat tara, pentru ca Mi-au umplut mostenirea cu trupurile moarte ale jertfelor aduse idolilor lor si cu uraciunile lor. 16.19 Doamne, taria, cetatuia si scaparea mea in ziua necazului! Neamurile vor veni la Tine de la marginile pamantului, si vor zice: Parintii nostri n-au mostenit decat minciuna, idoli deserti, care nu sunt de nici un ajutor! 16.20 Cum poate omul sa-si faca dumnezei, care nu sunt dumnezei? 16.21 De aceea iata ca le arat, de data aceasta, si-i fac sa stie puterea si taria Mea; si vor cunoaste ca Numele Meu este Domnul.
17.1 Pacatul lui Iuda este scris cu un priboi de fier, cu un varf de diamant; este sapat pe tabla inimii lor, si pe coarnele altarelor lor. 17.2 Cum se gandesc la copiii lor, asa se gandesc la altarele lor, si la idolii si Astartele lor langa copacii verzi, pe dealurile inalte. 17.3 Eu dau la prada muntele Meu si ogoarele lui, avutiile tale, toate vistieriile si inaltimile tale, din pricina pacatelor tale, pe tot tinutul tau! 17.4 Din vina ta vei pierde mostenirea, pe care ti-o dadusem; te voi fac sa slujesti vrajmasului tau intr-o tara, pe care n-o cunosti, caci ati aprins focul maniei Mele, care va arde totdeauna. 17.5 Asa vorbeste Domnul: blestemat sa fie omul care se increde in om, care se sprijineste pe un muritor si isi abate inima de la Domnul! 17.6 Caci este ca un nenorocit in pustie, si nu vede venind fericirea; locuieste in locurile arse ale pustiei, intr-un pamant sarat si fara locuitori. 17.7 Binecuvantat sa fie omul, care se increde in Domnul, si a carui nadejde este Domnul! 17.8 Caci el este ca un pom sadit langa ape care-si intinde radacinile spre rau; nu se teme de caldura, cand vine, si frunzisul lui ramane verde; in anul secetei, nu se teme, si nu inceteaza sa aduca rod. 17.9 Inima este nespus de inselatoare si de deznadajduit de rea; cine poate s-o cunoasca? 17.10 Eu, Domnul, cercetez inima, si cerc rarunchii, ca sa rasplatesc fiecaruia dupa purtare lui, dupa rodul faptelor lui. 17.11 Ca o potarniche, care cloceste niste oua pe care nu le-a ouat ea, asa este cel ce agoniseste bogatii pe nedrept; trebuie sa le paraseasca in mijlocul zilelor sale, si la urma nu este decat un nebun. 17.12 Scaun de domnie plin de slava, inaltat de la inceput, loc al sfantului nostru Locas~ 17.13 Doamne, nadejdea lui Israel! Toti cei ce Te parasesc vor fi acoperiti de rusine. Cei ce se abat de la Mine vor fi scrisi pe pamant, caci parasesc pe Domnul, izvorul de apa vie. 17.14 Vindeca-ma, Tu, Doamne, si voi fi vindecat; mantuieste-ma Tu, si voi fi mantuit; caci Tu esti slava mea! 17.15 Iata, ei imi zic: Unde este Cuvantul Domnului? Sa se implineasca dar! 17.16 Si eu, ca sa Te ascult, n-am vrut sa nu fiu pastor; nici n-am dorit ziua nenorocirii, stii; si ce a iesit din buzele mele, este descoperit inaintea Ta. 17.17 De aceea, nu fi o pricina de groaza pentru mine, caci Tu esti scaparea mea in ziua nenorocirii! 17.18 Prigonitorii mei sa fie acoperiti de rusine, dar sa nu fiu rusinat eu; sa tremure ei, dar sa nu tremur eu! Adu peste ei ziua nenorocirii, loveste-i cu o indoita urgie! 17.19 Asa mi-a vorbit Domnul: Du-te, si stai la poarta copiilor poporului, pe care intra si ies imparatii lui Iuda, si la toate portile Ierusalimului~ 17.20 si spune-le: Ascultati Cuvantul Domnului, imparati ai lui Iuda, tot Iuda, si toti locuitorii Ierusalimului, care intrati pe aceste porti! 17.21 Asa vorbeste Domnul: Luati seama, in sufletele voastre, sa nu purtati nici o povara in ziua Sabatului, si sa n-o aduceti inauntru pe portile Ierusalimului. 17.22 Sa nu scoateti din casele voastre nici o povara in ziua Sabatului, si sa nu faceti nici o lucrare, ci sfintiti ziua Sabatului, cum am poruncit parintilor vostri. 17.23 Dar ei n-au ascultat si n-au luat aminte: ci si-au intepenit gatul, ca sa n-asculte si sa nu ia invatatura. 17.24 Daca Ma veti asculta in adevar, zice Domnul, si nu veti aduce nici o sarcina inauntru pe portile acestei cetati, in ziua Sabatului, ci veti sfinti ziua Sabatului, si nu veti face nici o lucrare in ziua aceasta~ 17.25 atunci pe portile acestei cetati vor intra imparati si voievozi, care vor sedea pe scaunul de domnie al lui David; ei vor veni in care si calare pe cai, ei si voievozii lor, oamenii lui Iuda si locuitorii Ierusalimului, si cetatea aceasta va fi locuita in veci. 17.26 Vor veni din cetatile lui Iuda si din imprejurimile Ierusalimului, din tara lui Beniamin, din vale, de pe munte si de la miazazi, ca sa aduca arderi de tot si jertfe, sa aduca daruri de mancare si tamaie, si sa aduca jertfe de multumire in Casa Domnului. 17.27 Dar daca nu veti asculta cand va poruncesc sa sfintiti ziua Sabatului, sa nu duceti nici o povara, si n-o aduceti inauntru pe portile Ierusalimului, in ziua Sabatului, atunci voi aprinde un foc la portile cetatii, care va arde casele cele mari ale Ierusalimului si nu se va stinge.
18.1 Cuvantul vorbit de Ieremia din partea Domnului si care suna astfel: 18.2 Scoala-te si pogoara-te in casa olarului; acolo te voi face sa auzi cuvintele Mele! 18.3 Cand m-am pogorat in casa olarului, iata ca el lucra pe roata. 18.4 Vasul pe care-l facea n-a izbutit, cum se intampla cu lutul in mana olarului. Atunci el a facut un alt vas, cum i-a placut lui sa-l faca. 18.5 Si Cuvantul Domnului mi-a vorbit astfel: 18.6 Nu pot Eu sa fac cu voi ca olarul acesta casa a lui Israel? zice Domnul. Iata, cum este lutul in mana olarului, asa sunteti voi in mana Mea, casa a lui Israel! 18.7 Deodata zic despre un neam, despre o imparatie, ca-l voi smulge, ca-l voi surpa, si ca-l voi nimici. 18.8 dar daca neamul acesta, despre care am vorbit astfel, se intoarce de la rautatea lui, atunci si Mie Imi pare rau de raul pe care Imi pusesem in gand sa i-l fac. 18.9 Tot asa insa, deodata zic despre un neam, sau despre o imparatie, ca-l voi zidi sau ca-l voi sadi. 18.10 Dar daca neamul acesta face ce este rau inaintea Mea, si n-asculta glasul Meu, atunci Imi pare rau si de binele, pe care aveam de gand sa i-l fac. 18.11 De aceea, vorbeste acum oamenilor lui Iuda si locuitorilor Ierusalimului, si zi: Asa vorbeste Domnul: Iata, pregatesc o nenorocire impotriva voastra, si fac un plan impotriva voastra. De aceea, intoarceti-va fiecare de la calea voastra cea rea, indreptati-va umbletele si faptele! 18.12 Dar ei zic: Degeaba! Caci noi ne vom urma gandurile noastre, si vom lucra fiecare dupa pornirile inimii noastre rele! 18.13 De aceea, asa vorbeste Domnul: Intrebati pe neamuri! Cine a auzit vreodata asemenea lucruri? Fecioara lui Israel a facut grozave blestematii. 18.14 Paraseste zapada Libanului stanca ogoarelor? Sau se vad secand apele care vin de departe proaspete si curgatoare? 18.15 Totusi poporul Meu M-a uitat si aduce tamaie idolilor; s-a abatut din caile lui, a parasit vechile carari, si a apucat pe carari si drumuri nebatute~ 18.16 facand astfel din tara lor, o pustietate, o vesnica batjocura; toti cei ce trec prin ea sunt uimiti si dau din cap. 18.17 Ca vantul de la rasarit, ii voi risipi inaintea vrajmasului; iar in ziua necazului lor, le voi intoarce spatele si nu Ma voi uita la ei! 18.18 Atunci ei au zis: Veniti, sa urzim rele impotriva lui Ieremia! Caci doar nu va pieri Legea din lipsa de preoti, nici sfatul din lipsa de intelepti, nici cuvantul din lipsa de proroci. Haidem sa-l ucidem cu vorba, si sa nu luam seama la toate vorbirile lui! 18.19 Asculta-ma, Doamne, si auzi glasul potrivnicilor mei! 18.20 Cu rau se rasplateste binele? Caci au sapat o groapa ca sa-mi ia viata. Adu-Ti aminte ca am stat inaintea Ta, ca sa vorbesc bine pentru ei, si sa abat mania Ta de la ei. 18.21 De aceea, da pe copiii lor prada foametei, si doboara-i cu sabia! Nevestele lor sa fie lipsite de copii si sa ramana vaduve, si barbatii lor sa fie luati de ciuma; tinerii lor sa fie ucisi de sabie in lupta! 18.22 Sa se auda strigate iesind din casele lor, cand cetele aduse de Tine vor cadea deodata peste ei! Caci au sapat o groapa, ca sa ma prinda, si mi-au intins laturi sub picioare. 18.23 Dar Tu, Doamne, cunosti toate uneltirile lor facute ca sa ma omoare. Nu le ierta nelegiuirea, si nu le sterge pacatul dinaintea Ta: ci sa fie doborati in Fata Ta! Lucreaza impotriva lor la vremea maniei Tale!
19.1 Asa a vorbit Domnul: Du-te de cumpara de la un olar un vas de pamant, si ia cu tine pe cativa din batranii poporului si din batranii preotilor. 19.2 Du-te in valea Ben-Hinom, care este la intrarea portii olariei, si acolo sa vestesti cuvintele pe care ti le voi spune. 19.3 Sa spui: Ascultati Cuvantul Domnului, imparati ai lui Iuda, si locuitori ai Ierusalimului! Asa vorbeste Domnul ostirilor, Dumnezeul lui Israel: Iata, voi aduce peste locul acesta o nenorocire, care va face sa tiuie urechile oricui va auzi vorbindu-se de ea. 19.4 Pentru ca M-au parasit, au spurcat locul acesta, au adus in el tamaie altor dumnezei, pe care nu-i cunosteau nici ei, nici parintii lor, nici imparatii lui Iuda, si au umplut locul acesta cu sange nevinovat. 19.5 Au zidit si inaltimi lui Baal, ca sa arda pe copiii lor in foc ca arderi de tot lui Baal: lucru, pe care nici nu-l poruncisem, nici nu-l randuisem, si nici nu-Mi trecuse prin minte. 19.6 De aceea, iata, vin zile, zice Domnul, cand locul acesta nu se va mai numi Tofet, nici Valea Ben-Hinom, ci se va numi Valea Macelului! 19.7 In locul acesta voi zadarnici sfatul lui Iuda si al Ierusalimului, ii voi face sa cada ucisi de sabie inaintea vrajmasilor lor, si de mana celor ce vor sa le ia viata. Trupurile lor moarte le voi da hrana pasarilor cerului si fiarelor pamantului. 19.8 Voi face din cetatea aceasta o groaza si o batjocura; asa ca toti cei ce vor trece pe langa ea, se vor ingrozi si vor suiera, cand vor vedea toate ranile ei. 19.9 Ii voi face sa manance carnea fiilor si fiicelor lor, asa ca isi vor manca unii carnea altora, in mijlocul necazului si stramtorarii, in care-i vor aduce vrajmasii lor, si cei ce vor sa le ia viata. 19.10 Sa spargi apoi vasul, sub ochii oamenilor care vor merge cu tine. 19.11 Si sa le spui: Asa vorbeste Domnul ostirilor: Tocmai asa voi zdrobi pe poporul acesta si cetatea aceasta cum se sparge vasul unui olar, fara sa poata fi facut la loc. Si mortii vor fi ingropati in Tofet, din lipsa deloc pentru ingropare. 19.12 Asa voi face locului acestuia zice Domnul si locuitorilor lui, si voi face cetatea aceasta ca Tofetul. 19.13 Casele Ierusalimului, si casele imparatilor lui Iuda vor fi necurate ca Tofetul, toate casele pe acoperisul carora se aducea tamaie intregii ostiri a cerurilor, si se turnau jertfe de bautura altor dumnezei! 19.14 Ieremia s-a intors din Tofet, unde-l trimisese Domnul sa proroceasca. Apoi a stat in curtea Casei Domnului, si a zis intregului popor: 19.15 Asa vorbeste Domnul ostirilor, Dumnezeul lui Israel: Iata, voi aduce peste cetatea aceasta si peste toate cetatile care tin de ea, toate nenorocirile pe care i le-am vestit mai dinainte, pentru ca si-au intepenit gatul ca sa n-asculte cuvintele Mele.
20.1 Pashur, fiul lui Imer, preot si priveghetor de capetenie in Casa Domnului, a auzit pe Ieremia prorocind aceste lucruri. 20.2 Si Pashur a lovit pe prorocul Ieremia, si l-a aruncat in temnita cu butuci, care era la poarta de sus a lui Beniamin, in Casa Domnului. 20.3 Dar a doua zi, Pashur a scos pe Ieremia din temnita. Si Ieremia i-a zis: Domnul nu te mai numeste Pashur (Noroc din toate partile), ci Magor-Misabib (Spaima din toate partile). 20.4 Caci asa vorbeste Domnul: Iata, te voi face de groaza, pe tine si pe toti prietenii tai; ei vor cadea ucisi de sabia vrajmasilor lor, si ochii tai vor vedea lucrul acesta. Voi da de asemenea pe tot Iuda in mainile imparatului Babilonului, care-i va duce robi la Babilon si-i va ucide cu sabia. 20.5 Toate bogatiile cetatii acesteia, tot rodul muncii ei, tot ce are ea mai scump, si toate vistieriile imparatilor lui Iuda le voi da in mainile vrajmasilor lor; acestia le vor jefui, le vor lua si le vor duce la Babilon. 20.6 Chiar si tu, Pashur, si toti cei ce locuiesc in casa ta, veti merge la Babilon in robie; acolo vei muri si acolo vei fi ingropat, tu si toti prietenii tai, carora le-ai prorocit minciuni. 20.7 M-ai induplecat, Doamne, si m-am lasat induplecat; ai fost mai tare decat mine isi m-ai biruit! In fiecare zi sunt o pricina de ras, toata lumea si bate joc de mine. 20.8 Caci ori de cate ori vorbesc, trebuie sa strig: Silnicie si apasare! Asa incat cuvantul Domnului imi aduce numai ocara si batjocura toata ziua. 20.9 Daca zic: Nu voi mai pomeni de El, si nu voi mai vorbi in Numele Lui! iata ca in inima mea este ca un foc mistuitor, inchis in oasele mele. Caut sa-l opresc, dar nu pot. 20.10 Caci aud vorbele rele ale multora, spaima care domneste imprejur. Invinuiti-l, striga ei; haidem sa-l invinuim! Toti cei ce traiau in pace cu mine, pandesc sa vada daca ma clatin, si zic: Poate ca se va lasa prins, vom pune mana pe el, si ne vom razbuna pe el! 20.11 Dar Domnul este cu mine ca un viteaz puternic; de aceea, prigonitorii mei se vor poticni si nu vor birui. Se vor umple de rusine ca n-au lucrat cu chibzuinta: de o vesnica rusine, care nu se va uita! 20.12 Si acum, Doamne, Dumnezeul ostirilor, care incerci pe cel neprihanit, care patrunzi rarunchii si inimile, fa-ma sa vad razbunarea Ta impotriva lor! Caci Tie imi incredintez pricina. 20.13 Cantati Domnului, laudati pe Domnul! Caci El izbaveste sufletul celui nenorocit din mana celor rai. 20.14 Blestemata sa fie ziua cand m-am nascut! Ziua in care m-a nascut mama, sa nu fie binecuvantata! 20.15 Blestemat sa fie omul care a adus vestea aceasta tatalui meu: Ti s-a nascut un copil de parte barbateasca, si l-a umplut de bucurie cu ea! 20.16 Omul acela sa ajunga ca cetatile, pe care le-a nimicit Domnul fara mila! Sa auda gemete dimineata, si strigate de razboi la amiaza! 20.17 De ce n-am fost omorat in pantecele mamei, ca sa-mi fi fost ea mormantul meu! De ce n-a ramas ea vesnic insarcinata cu mine? 20.18 Pentru ce am iesit din pantecele mamei ca sa vad numai suferinta si durere, si sa-mi ispravesc zilele in rusine?
21.1 Cuvantul spus lui Ieremia din partea Domnului, cand i-a trimis imparatul Zedechia pe Pashur, fiul lui Malchia, si pe Tefania, fiul lui Maaseia, preotul, ca sa-i zica: 21.2 Intreaba pe Domnul pentru noi; caci Nebucadnetar, imparatul Babilonului, este in razboi cu noi! Poate ca Domnul va face pentru noi vreuna din minunile Lui, ca sa-l departeze de la noi. 21.3 Ieremia le-a raspuns: Sa spuneti lui Zedechia: 21.4 Asa vorbeste Domnul, Dumnezeul lui Israel: Iata, voi intoarce armele de razboi care sunt in mainile voastre, si cu care va luptati in afara de ziduri, impotriva imparatului Babilonului si impotriva Haldeilor care va impresoara, si le voi strange in mijlocul cetatii acesteia. 21.5 Apoi Eu insumi voi lupta impotriva voastra, cu mana intinsa si cu brat tare, cu manie, urgie, si mare suparare. 21.6 Voi lovi pe locuitorii cetatii acesteia, atat oameni cat si dobitoace, si vor muri de o ciuma grozava. 21.7 Dupa aceea zice Domnul voi da pe Zedechia, imparatul lui Iuda, pe slujitorii lui, pe popor, si pe cei ce vor scapa in cetatea aceasta de ciuma, de sabie si de foamete, ii voi da in mainile lui Nebucadnetar, imparatul Babilonului, in mainile vrajmasilor lor, in mainile celor ce vor sa le ia viata; si Nebucadnetar ii va trece prin ascutisul sabiei, nu-i va cruta, nu va avea nici o mila de ei, si nu se va indura de ei. 21.8 Iar poporului acestuia sa-i spui: Asa vorbeste Domnul: Iata ca va pun inainte calea vietii si calea mortii. 21.9 Cine va ramane in cetatea aceasta, va muri ucis de sabie, de foamete sau de ciuma; dar cine va iesi sa se duca la Haldeii, care va impresoara, va scapa cu viata, care va fi singura lui prada. 21.10 Caci Eu Imi indrept privirile impotriva cetatii acesteia ca sa-i fac rau, nu bine, zice Domnul; ea va fi data in mainile imparatului Babilonului, care o va arde cu foc. 21.11 Si sa spui casei imparatului lui Iuda: Ascultati Cuvantul Domnului~ 21.12 casa a lui David! Asa vorbeste Domnul: Faceti dreptate dis-de-dimineata, si scoateti pe cel asuprit din mainile asupritorului, ca sa nu izbucneasca mania Mea ca un foc, si sa se aprinda, fara sa se poata stinge, din pricina rautatii faptelor voastre! 21.13 Iata, am necaz pe tine, cetate asezata in vale, pe stanca din campie, zice Domnul, pe voi care ziceti: Cine se va pogori impotriva noastra? Cine va intra in locuintele noastre? 21.14 Va voi pedepsi dupa rodul faptelor voastre, zice Domnul; voi pune foc padurii voastre, si-i va manca toate imprejurimile.
22.1 Asa vorbeste Domnul: Pogoara-te in casa imparatului lui Iuda, si acolo rosteste cuvintele acestea. 22.2 Sa spui: Asculta Cuvantul Domnului, imparat al lui Iuda, care stai pe scaunul de domnie al lui David, tu, slujitorii tai, si tot poporul, care intrati pe portile acestea! 22.3 Asa vorbeste Domnul: Faceti dreptate si judecata; scoateti pe cel asuprit din mainile asupritorului; nu chinuiti pe strain, pe orfan si pe vaduva; nu apasati, si nu varsati sange nevinovat in locul acesta! 22.4 Caci daca lucrati dupa cuvantul acesta, vor intra pe portile casei acesteia imparati care stau pe scaunul de domnie al lui David, suiti in care si calare pe cai, ei, slujitorii lor si poporul lor. 22.5 Dar daca nu veti asculta cuvintele acestea, pe Mine insumi jur, zice Domnul ca aceasta casa va ajunge o daramatura! 22.6 Caci asa vorbeste Domnul asupra casei imparatului lui Iuda: Tu esti pentru Mine ca Galaadul, ca varful Libanului; dar, cu adevarat, voi face din tine un pustiu, o cetate fara locuitori! 22.7 Pregatesc impotriva ta niste nimicitori, fiecare cu armele lui: ei vor taia cei mai frumosi cedri ai tai, si-i vor arunca in foc. 22.8 Multe neamuri vor trece pe langa cetatea aceasta, si vor zice unul altuia: Pentru ce a facut Domnul asa acestei cetati mari? 22.9 Si se va raspunde: Pentru ca au parasit legamantul Domnului, Dumnezeului lor, pentru ca s-au inchinat inaintea altor dumnezei si le-au slujit! 22.10 Nu plangeti pe cel mort, si nu va bociti pentru el; ci plangeti mai degraba pe cel ce se duce, care nu se va mai intoarce, si nu-si va mai vedea tara de nastere! 22.11 Caci asa vorbeste Domnul despre Salum, fiul lui Iosia, imparatul lui Iuda, care domnea in locul tatalui sau Iosia, si care a iesit din locul acesta: Nu se va mai intoarce in el; 22.12 ci va muri in locul unde este dus rob, si nu va mai vedea tara aceasta. 22.13 Vai de cel ce isi zideste casa cu nedreptate, si odaile cu nelegiuire; care pune pe aproapele sau sa lucreze degeaba, fara sa-i dea plata; 22.14 care zice: Imi voi zidi o casa mare, si odai incapatoare; si-i face ferestre multe, o captuseste cu cedru, si o vopseste cu rosu! 22.15 Imparat esti tu oare, de te intreci in cedri? Nu manca tatal tau, si nu bea si el? Si totusi el facea dreptate si judecata, si era fericit! 22.16 Judeca pricina saracului si a celui lipsit, si era fericit. Nu inseamna lucrul acesta a Ma cunoaste? zice Domnul. 22.17 Dar tu n-ai ochi si inima decat ca sa te dedai la lacomie, ca sa versi sange nevinovat, si sa intrebuintezi asuprire si silnicie. 22.18 De aceea, asa vorbeste Domnul despre Ioachim, fiul lui Iosia, imparatul lui Iuda: Nu-l vor plange, zicand: Vai, fratele meu! Vai, sora mea! Nici nu-l vor plange, zicand: Vai doamne! Vai, maria sa! 22.19 Ci va fi inmormantat ca un magar, va fi tarat si aruncat afara din portile Ierusalimului! 22.20 Suie-te pe Liban, si striga! Inalta-ti glasul de pe Basan! Si striga de pe inaltimea Abarim! Caci toti cei ce te iubeau sunt zdrobiti! 22.21 Ti-am vorbit cand iti mergea bine; dar tu ziceai: Nu pot s-ascult! Asa ai lucrat din tineretea ta, si n-ai ascultat glasul Meu. 22.22 Pe toti pastorii tai ii va paste vantul, si cei ce te iubesc vor merge in robie. Atunci vei fi acoperit de rusine si vei rosi, din pricina intregii tale rautati. 22.23 Tu, care locuiesti pe Liban acum, care iti ai cuibul in cedri, cum vei geme cand te vor ajunge durerile, dureri ca ale unei femei in munci. 22.24 Pe viata Mea, zice Domnul, ca, si chiar daca Ieconia fiul lui Ioiachim, imparatul lui Iuda, ar fi un inel de pecetluit in mana Mea cea dreapta, te-as scoate si de acolo. 22.25 Te voi da in mainile celor ce vor sa-ti ia viata, in mainile acelora inaintea carora tremuri, in mainile lui Nebucadnetar, imparatul Babilonului, in mainile Haldeilor. 22.26 Te voi arunca, pe tine si pe mama ta care te-a nascut, intr-o alta tara, unde nu v-ati nascut, si acolo veti muri! 22.27 Dar in tara in care vor dori sa se intoarca, nu se vor mai intoarce! 22.28 Este un vas dispretuit, sfaramat, acest Ieconia? Este el un lucru, caruia nu-i dai nici un pret? Pentru ce sunt aruncati oare, el si samanta lui, si azvarliti intr-o tara, pe care n-o cunosc? 22.29 Tara, tara, tara, asculta glasul Domnului! 22.30 Asa vorbeste Domnul: Scrieti pe omul acesta ca lipsit de copii, ca un om caruia nu-i va merge bine toata viata lui; caci nici unul din urmasii lui nu va izbuti sa sada pe scaunul de domnie a lui David si sa domneasca peste Iuda.
23.1 Vai de pastorii care nimicesc si risipesc turma pasunii mele, zice Domnul. 23.2 De aceea, asa vorbeste Domnul, Dumnezeul lui Israel, impotriva pastorilor care pasc pe poporul meu: Pentru ca Mi-ati risipit oile, le-ati izgonit, si nu v-ati ingrijit de ele, iata ca va voi pedepsi din pricina rautatii faptelor voastre, zice Domnul. 23.3 Si Eu insumi voi strange ramasita oilor Mele din toate tarile, in care le-am izgonit; le voi aduce inapoi in pasunea lor, si vor creste si se vor inmulti. 23.4 Voi pune peste ele pastori care le vor paste; nu le va mai fi teama, nici groaza, si nu va mai lipsi nici una din ele, zice Domnul. 23.5 Iata vin zile, zice Domnul, cand voi ridica lui David o Odrasla, neprihanita. El va imparati, va lucra cu intelepciune, si va face dreptate si judecata in tara. 23.6 In vremea Lui, Iuda va fi mantuit, si Israel va avea liniste in locuinta lui; si iata Numele pe care i-L vor da: Domnul, Neprihanirea noastra! 23.7 De aceea iata, vin zile, zice Domnul, cand nu se va mai zice: Viu este Domnul, care a scos din tara Egiptului pe copiii lui Israel! 23.8 Ci se va zice: Viu este Domnul, care a scos si a adus inapoi samanta casei lui Israel din tara de la miaza noapte si din toate tarile in care ii risipisem! Si vor locui in tara lor. 23.9 Asupra prorocilor. Inima imi este zdrobita in mine, toate oasele imi tremura; sunt ca un om beat, ca un om ametit de vin, din pricina Domnului si din pricina sfintelor Lui cuvinte. 23.10 Caci tara este plina de preacurvii, si tara se jeleste din pricina juramintelor; campiile pustiei sunt uscate. Toata alergatura lor tinteste numai la rau, si toata vitejia lor este pentru nelegiuire! 23.11 Prorocii si preotii sunt stricati; le-am gasit rautatea chiar si in Casa Mea, zice Domnul. 23.12 De aceea, calea lor va fi lunecoasa si intunecoasa, vor fi impinsi si vor cadea; caci voi aduce nenorocirea peste ei in anul cand ii voi pedepsi, zice Domnul. 23.13 In prorocii Samariei am vazut urmatoarea nebunie: au prorocit pe Baal, si au ratacit pe poporul Meu Israel! 23.14 Dar in prorocii Ierusalimului am vazut lucruri grozave. Sunt preacurvari, traiesc in minciuna; intaresc mainile celor rai, asa ca nici unul nu se mai intoarce de la rautatea lui; toti sunt inaintea Mea ca Sodoma, si locuitorii Ierusalimului ca Gomora. 23.15 De aceea, asa vorbeste Domnul ostirilor despre proroci: iata, ii voi hrani cu pelin, si le voi da sa bea ape otravite; caci prin prorocii Ierusalimului s-a raspandit nelegiuirea in toata tara. 23.16 Asa vorbeste Domnul ostirilor: N-ascultati cuvintele prorocilor care va prorocesc! Ei va leagana in inchipuiri zadarnice; spun vedenii iesite din inima lor, nu ce vine din gura Domnului. 23.17 Ei spun celor ce Ma nesocotesc: Domnul a zis: Veti avea pace; si zic tuturor celor ce traiesc dupa aplecarile inimii lor: Nu vi se va intampla nici un rau. 23.18 Cine a fost de fata la sfatul Domnului ca sa vada si sa asculte cuvantul Lui? Cine a plecat urechea la cuvantul Lui si cine l-a auzit? 23.19 Iata ca furtuna Domnului, urgia izbucneste, se napusteste vijelia si cade peste capul celor rai! 23.20 Mania Domnului nu se va potoli, pana nu va implini si va infaptui planurile inimii Lui. Veti intelege in totul lucrul acesta in cursul vremurilor. 23.21 Eu n-am trimis pe prorocii acestia, si totusi ei au alergat; nu le-am vorbit, si totusi au prorocit. 23.22 Daca ar fi fost fata la sfatul Meu, ar fi trebuit sa spuna cuvintele Mele poporului Meu, si sa-i intoarca de la calea lor rea, de la rautatea faptelor lor! 23.23 Sunt Eu numai un Dumnezeu de aproape, zice Domnul, si nu sunt Eu si un Dumnezeu de departe? 23.24 Poate cineva sa stea intr-un loc ascuns fara sa-l vad Eu? zice Domnul. Nu umplu Eu cerurile si pamantul? zice Domnul. 23.25 Am auzit ce spun prorocii, care prorocesc minciuni in Numele Meu, zicand: Am avut un vis! Am visat un vis! 23.26 Pana cand vor proroci acestia sa proroceasca minciuni, sa proroceasca inselatoriile inimii lor? 23.27 Cred ei oare ca pot face pe poporul Meu sa uite Numele Meu prin visurile pe care le istoriseste fiecare din ei aproapelui sau, cum Mi-au uitat parintii lor Numele din pricina lui Baal? 23.28 Prorocul, care a avut un vis, sa istoriseasca visul acesta, si cine a auzit Cuvantul Meu, sa spuna intocmai Cuvantul Meu! Pentru ce sa amesteci paiele cu graul? zice Domnul. 23.29 Nu este Cuvantul Meu ca un foc, zice Domnul, si ca un ciocan care sfarama stanca? 23.30 De aceea, iata, zice Domnul, am necaz pe prorocii care isi ascund unul altuia cuvintele Mele. 23.31 Iata, zice Domnul, am necaz pe prorocii care iau cuvantul lor si-l dau drept cuvant al Meu. 23.32 Iata, zice Domnul, am necaz pe cei ce prorocesc visuri neadevarate, care le istorisesc si ratacesc pe poporul Meu, cu minciunile si cu indrazneala lor; nu i-am trimis Eu, nu Eu le-am dat porunca, si nu sunt de nici un folos poporului acestuia, zice Domnul. 23.33 Daca poporul acesta, sau un proroc, sau un preot te va intreba: Care este amenintarea Domnului? sa le spui care este aceasta amenintare: Va voi lepada, zice Domnul. 23.34 Si pe prorocul, pe preotul, sau pe acela din popor care va zice: O amenintare a Domnului, il voi pedepsi, pe el si casa lui! 23.35 Asa sa spuneti insa, fiecare aproapelui sau, fiecare fratelui sau: Ce a raspuns Domnul? Sau: Ce a zis Domnul? 23.36 Dar sa nu mai ziceti: O amenintare a Domnului, caci cuvantul fiecaruia va fi o amenintare pentru el, daca veti suci astfel cuvintele Dumnezeului Celui viu, cuvintele Domnului ostirilor, Dumnezeului nostru! 23.37 Asa sa zici prorocului: Ce ti-a raspuns Domnul? Sau: Ce a zis Domnul? 23.38 Dar daca veti mai zice: O amenintare a Domnului, atunci asa vorbeste Domnul: Pentru ca spuneti cuvintele acestea: O amenintare a Domnului, macar ca am trimis sa va spuna: Sa nu mai ziceti: O amenintare a Domnului~ 23.39 din pricina aceasta, iata, va voi uita, si va voi lepada, pe voi si cetatea, pe care v-o dadusem voua si parintilor vostri, va voi arunca dinaintea Mea; 23.40 si voi pune peste voi o vesnica ocara, si o vesnica necinste, care nu se va uita.
24.1 Domnul mi-a aratat doua cosuri cu smochine, puse inaintea Templului Domnului, dupa ce Nebucadnetar, imparatul Babilonului, stramutase din Ierusalim si dusese in Babilon, pe Ieconia, fiul lui Ioiachim, imparatul lui Iuda, pe capeteniile lui Iuda, pe lemnari si fierari. 24.2 Unul din cosuri avea smochine foarte bune, ca smochinele care se coc intai, iar celalalt cos avea smochine foarte rele, care nu se puteau manca de rele ce erau. 24.3 Domnul mi-a zis: Ce vezi, Ieremio? Eu am raspuns: Niste smochine! Smochinele cele bune sunt foarte bune, iar cele rele sunt foarte rele si, de rele ce sunt, nu se pot manca. 24.4 Cuvantul Domnului mi-a vorbit astfel: 24.5 Asa vorbeste Domnul, Dumnezeul lui Israel: Cum deosebesti tu aceste smochine bune, asa voi deosebi Eu, ca sa le dau indurare, pe prinsii de razboi ai lui Iuda, pe care i-am trimis din locul acesta in tara Haldeilor; 24.6 Ii voi privi cu un ochi binevoitor, si-i voi aduce inapoi in tara aceasta: ii voi aseza si nu-i voi mai nimici, ii voi sadi si nu-i voi mai smulge. 24.7 Le voi da o inima ca sa inteleaga ca Eu sunt Domnul. Ei vor fi poporul Meu, iar Eu voi fi Dumnezeul lor, daca se vor intoarce la Mine cu toata inima lor. 24.8 Si ca smochinele cele rele care, de rele ce sunt, nu se pot manca, zice Domnul, asa voi face sa ajunga Zedechia, imparatul lui Iuda, capeteniile lui, si ramasita Ierusalimului, cei ce au ramas in tara aceasta si cei ce locuiesc in tara Egiptului. 24.9 Ii voi face de pomina, o pricina de nenorocire pentru toate imparatiile pamantului, de ocara, de batjocura, de ras, si de blestem, in toate locurile unde ii voi izgoni. 24.10 Voi trimite in ei sabia, foametea si ciuma, pana vor pieri din tara pe care le-o dadusem lor si parintilor lor.
25.1 Cuvantul, care a fost spus lui Ieremia despre tot poporul lui Iuda, in al patrulea an al Ioiachim, fiul lui Iosia, imparatul lui Iuda acesta era cel dintai an al lui Nebucadnetar, imparatul Babilonului 25.2 cuvant, pe care l-a rostit Ieremia inaintea intregului popor al lui Iuda si inaintea tuturor locuitorilor Ierusalimului, zicand: 25.3 De la al treisprezecelea an al lui Iosia, fiul lui Amon, imparatul lui Iuda, sunt douazeci si trei de ani de cand mi-a vorbit Cuvantul Domnului; v-am vorbit de dimineata, si n-ati ascultat. 25.4 Domnul v-a trimis pe toti slujitorii Sai prorocii, i-a trimis dis-de-dimineata; si n-ati ascultat, n-ati plecat urechea sa ascultati. 25.5 Ei au zis: Intoarceti-va fiecare de la calea voastra cea rea si de la rautatea faptelor voastre, si veti ramane in tara pe care v-am dat-o voua si parintilor vostri, din vesnicie in vesnicie; 25.6 nu va duceti dupa alti dumnezei, ca sa le slujiti si sa va inchinati inaintea lor, nu Ma maniati prin lucrarea mainilor voastre, si nu va voi face nici un rau! 25.7 Dar nu M-ati ascultat, zice Domnul, ci M-ati maniat prin lucrarea mainilor voastre, spre nenorocirea voastra. 25.8 De aceea, asa vorbeste Domnul ostirilor: Pentru ca n-ati ascultat cuvintele Mele~ 25.9 iata, voi trimite sa aduca toate popoarele de la miazanoapte, zice Domnul; si voi trimite la robul Meu Nebucadnetar, imparatul Babilonului; ii voi aduce impotriva acestei tari si impotriva locuitorilor ei, si impotriva tuturor acestor neamuri de jur imprejur, ca sa le nimiceasca cu desavarsire si sa faca din ele un pustiu si o pricina de batjocura, niste daramaturi vesnice. 25.10 Voi face sa inceteze intre ei strigatele de bucurie si strigatele de veselie, cantecele mirelui si cantecele miresei, uruitul morii si lumina lampii. 25.11 Toata tara aceasta va fi o paragina, un pustiu, si neamurile acestea vor fi supuse imparatului Babilonului timp de saptezeci de ani. 25.12 Dar cand se vor implini acesti saptezeci de ani, voi pedepsi pe imparatul Babilonului si pe neamul acela, zice Domnul, pentru nelegiuirile lor; voi pedepsi tara Haldeilor, si o voi preface in niste daramaturi vesnice. 25.13 Voi aduce peste tara aceea toate lucrurile pe care le-am vestit despre ea, tot ce este scris in cartea aceasta, tot ce a prorocit Ieremia despre toate neamurile. 25.14 Caci neamuri puternice si imparati mari le vor supune si pe ele, si le voi rasplati dupa faptele si lucrarea mainilor lor. 25.15 Caci asa mi-a vorbit Domnul, Dumnezeul lui Israel: Ia din mana Mea, acest potir plin cu vinul maniei Mele si da-l sa bea toate neamurile la care te voi trimite. 25.16 Vor bea, si se vor ameti si vor fi ca niste nebuni, la vederea sabiei, pe care o voi trimite in mijlocul lor! 25.17 Eu am luat potirul din mana Domnului, si l-am dat sa-l bea toate neamurile la care ma trimitea Domnul: 25.18 Ierusalimului si cetatilor lui Iuda, imparatilor si capeteniilor sale, ca sa le prefaca in daramaturi, intr-un pustiu, sa-i faca de batjocura si de blestem, cum se vede lucrul acesta astazi; 25.19 lui Faraon, imparatul Egiptului, slujitorilor lui, capeteniilor lui, si tot poporului lui; 25.20 la toata Arabia, tuturor imparatilor tarii Ut, tuturor imparatilor tarii Filistenilor, Ascalonului, Gazei, Ecronului, si celor ce au mai ramas din Asdod; 25.21 Edomului, Moabului, si copiilor lui Amon; 25.22 tuturor imparatilor Tirului, tuturor imparatilor Sidonului, si imparatilor ostroavelor care sunt dincolo de mare; 25.23 Dedanului, Temei, Buzului, si tuturor celor ce isi rad colturile barbii~ 25.24 tuturor imparatilor Arabiei, si tuturor imparatilor Arabilor care locuiesc in pustie; 25.25 tuturor imparatilor Zimrei, tuturor imparatilor Elamului, si tuturor imparatilor Mediei; 25.26 tuturor imparatilor de la miazanoapte, de aproape sau de departe, si unora si altora, si tuturor imparatiilor lumii care sunt pe fata pamantului. Iar imparatul Sesacului va bea dupa ei. 25.27 Sa le spui: Asa vorbeste Domnul ostirilor, Dumnezeul lui Israel: Beti, imbatati-va, si varsati, si cadeti fara sa va mai ridicati, la vederea sabiei pe care o voi trimite in mijlocul vostru! 25.28 Si daca nu vor vrea sa ia din mana ta potirul ca sa bea, spune-le: Asa vorbeste Domnul ostirilor: Beti! 25.29 Caci iata ca in cetatea peste care se cheama Numele Meu, incep sa fac rau: si voi sa ramaneti nepedepsiti? Nu veti ramane nepedepsiti, caci voi chema sabia peste toti locuitorii pamantului, zice Domnul ostirilor. 25.30 Si tu, sa le prorocesti toate aceste lucruri, si sa le spui: Domnul va racni de sus; din Locasul Lui cel sfant va face sa-I rasune glasul; va racni impotriva locului locuintei Lui; va striga, ca cei ce calca in teasc, impotriva tuturor locuitorilor pamantului. 25.31 Vuietul ajunge pana la marginea pamantului; caci Domnul Se cearta cu neamurile, intra la judecata impotriva oricarei fapturi, si da pe cei rai prada sabiei, zice Domnul. 25.32 Asa vorbeste Domnul ostirilor: Iata, nenorocirea merge din popor in popor, si o mare furtuna se ridica de la marginile pamantului. 25.33 Cei pe care-i va ucide Domnul in ziua aceea vor fi intinsi de la un capat al pamantului pana la celalalt; nu vor fi nici jeliti, nici adunati, nici ingropati, ci vor fi un gunoi de pamant. 25.34 Gemeti, pastori, si strigati! Tavaliti-va in cenusa, povatuitori ai turmelor! Caci au venit zilele junghierii voastre. Va voi zdrobi, si veti cadea la pamant ca un vas de pret. 25.35 Nu mai este nici un loc de adapost pentru pastori! Nu mai este nici o scapare pentru povatuitorii turmelor! 25.36 Se aud strigatele pastorilor, si gemetele povatuitorilor turmelor, caci Domnul le pustieste locul de pasune~ 25.37 si colibele cele linistite sunt nimicite de mania aprinsa a Domnului. 25.38 El Si-a parasit locuinta, ca un pui de leu vizuina; asa ca tara le este prefacuta in pustie de urgia nimicitorului si de mania lui aprinsa.
26.1 La inceputul domniei lui Ioiachim, fiul lui Iosia, imparatul lui Iuda, a fost rostit urmatorul cuvant din partea Domnului: 26.2 Asa vorbeste Domnul: Stai in curtea Casei Domnului, si spune acelora care vin din toate cetatile lui Iuda sa se inchine in Casa Domnului, toate cuvintele pe care-ti poruncesc sa li le spui; nu lasa nici un cuvant din ele. 26.3 Poate ca vor asculta, si se vor intoarce fiecare de la calea lui cea rea; atunci Ma voi cai de raul, pe care ma gandisem sa li-l fac din pricina rautatii faptelor lor. 26.4 Sa le spui: Asa vorbeste Domnul: Daca nu Ma ascultati cand va poruncesc sa urmati Legea Mea, pe care v-am pus-o inainte; 26.5 daca nu ascultati cuvintele robilor Mei proroci, pe care vi-i trimit, pe care vi i-am trimis dis-de-dimineata, si pe care nu i-ati ascultat~ 26.6 atunci voi face Casei acesteia ca lui Silo, si voi face din cetatea aceasta o pricina de blestem pentru toate neamurile pamantului. 26.7 Preotii, prorocii, si tot poporul, au auzit pe Ieremia rostind aceste cuvinte in Casa Domnului. 26.8 Si cand a ispravit de spus Ieremia tot ce-i poruncise Domnul sa spuna intregului popor, preotii, prorocii, si tot poporul, au pus mana pe el, si au zis: Trebuie sa mori negresit! 26.9 Pentru ce prorocesti in Numele Domnului, si zici: Casa aceasta va ajunge ca Silo, si cetatea aceasta va fi pustiita si lipsita de locuitori? Tot poporul s-a ingramadit in jurul lui Ieremia in Casa Domnului. 26.10 Cand au auzit capeteniile lui Iuda aceste lucruri, s-au suit din casa imparatului la Casa Domnului, si au sezut la intrarea portii celei noi a Casei Domnului. 26.11 Atunci preotii si prorocii au vorbit capeteniilor si intregului popor: Omul acesta este vinovat de pedeapsa cu moartea; caci a prorocit impotriva cetatii acesteia, cum ati auzit voi insiva cu urechile voastre! 26.12 Ieremia a zis tuturor capeteniilor si intregului popor: Domnul m-a trimis sa prorocesc impotriva Casei acesteia si impotriva cetatii acesteia toate lucrurile pe care le-ati auzit voi. 26.13 Acum indreptati-va caile si faptele, ascultati glasul Domnului, Dumnezeului vostru, si Domnul Se va cai de raul pe care l-a rostit impotriva voastra! 26.14 Cat despre mine, iata-ma in mainile voastre; faceti-mi ce vi se va parea ca este bine si drept! 26.15 Numai sa stiti ca, daca ma veti omori va veti face vinovati de sange nevinovat, voi, cetatea aceasta si locuitorii ei; caci Domnul m-a trimis in adevar la voi sa rostesc in auzul vostru toate aceste cuvinte! 26.16 Capeteniile si tot poporul au zis preotilor si prorocilor: Omul acesta nu este vinovat de pedeapsa cu moartea; caci ne-a vorbit in Numele Domnului, Dumnezeului nostru! 26.17 Si unii din batranii tarii s-au sculat, si au zis intregii adunari a poporului: 26.18 Mica din Moreset prorocea pe vremea lui Ezechia, imparatul lui Iuda, si spunea intregului popor al lui Iuda: Asa vorbeste Domnul ostirilor: Sionul va fi arat ca un ogor, Ierusalimul va ajunge un morman de pietre, si muntele Casei Domnului o inaltime acoperita cu paduri. 26.19 L-a omorat insa oare Ezechia, imparatul lui Iuda, si tot Iuda? Nu s-a temut Ezechia de Domnul? Nu s-a rugat el Domnului? Si atunci Domnul S-a cait de raul pe care-l rostise impotriva lor. Si noi sa ne impovaram sufletul cu o nelegiuire asa de mare? 26.20 (A mai fost insa un om care prorocea in Numele Domnului: Urie, fiul lui Semaia, din Chiriat-Iearim. El a prorocit impotriva cetatii acesteia si impotriva tarii acesteia tocmai aceleasi lucruri ca Ieremia. 26.21 Imparatul Ioiachim, toti vitejii lui, si toate capeteniile lui, au auzit cuvintele lui, si imparatul a cautat sa-l omoare. Dar Urie, care a fost instiintat de lucrul acesta, s-a temut, a fugit, si s-a dus in Egipt. 26.22 Imparatul Ioiachim a trimis niste oameni in Egipt si anume: Pe Elnatan, fiul lui Acbor, si pe altii impreuna cu el in Egipt. 26.23 Acestia au scos din Egipt pe Urie si l-au adus la imparatul Ioiachim, care l-a omorat cu sabia, si i-a aruncat trupul mort in mormintele copiilor poporului.) 26.24 Totusi mana lui Ahicam, fiul lui Safan, a fost cu Ieremia, si el n-a lasat sa fie dat pe mana poporului ca sa fie omorat.
27.1 La inceputul domniei lui Ioiachim, fiul lui Iosia, imparatul lui Iuda, a fost rostit catre Ieremia din partea Domnului, urmatorul cuvant: 27.2 Asa mi-a vorbit Domnul: Fa-ti niste legaturi si niste juguri, si puneti-le la gat. 27.3 Trimite-le imparatului Edomului, imparatului Moabului, imparatului copiilor lui Amon, imparatului Tirului si imparatului Sidonului, prin trimisii care au venit la Ierusalim la Zedechia, imparatul lui Iuda. 27.4 Si spune-le sa spuna stapanilor lor: Asa vorbeste Domnul ostirilor, imparatul lui Israel: Iata ce sa spuneti stapanilor vostri: 27.5 Eu am facut pamantul, pe oameni, si dobitoacele care sunt pe pamant, cu puterea Mea cea mare si cu bratul Meu intins, si dau pamantul cui Imi place. 27.6 Acum dau toate aceste tari in mainile robului Meu Nebucadnetar, imparatul Babilonului; ii dau chiar si fiarele campului ca sa-i fie supuse. 27.7 Toate neamurile vor fi supuse lui, fiului sau, si fiului fiului sau, pana va veni si vremea tarii lui, si o vor supune neamuri puternice si imparati mari. 27.8 Dar daca un popor sau o imparatie nu se va supune lui Nebucadnetar, imparatul Babilonului, si nu-si va pleca grumazul sub jugul imparatului Babilonului, voi pedepsi pe poporul acela cu sabie, cu foamete si cu ciuma, zice Domnul, pana il voi nimici prin mana lui. 27.9 De aceea, sa n-ascultati pe prorocii vostri, pe ghicitorii vostri, pe visatorii vostri, pe cititorii vostri in stele, si pe vrajitorii vostri, care va zic: Nu veti fi supusi imparatului Babilonului! 27.10 Caci ei va prorocesc minciuni, ca sa fiti departati din tara voastra, ca sa va izgonesc si sa pieriti. 27.11 Dar pe poporul care isi va pleca grumazul sub jugul imparatului Babilonului, si care-i va fi supus, il voi lasa in tara lui, zice Domnul, ca s-o lucreze si sa locuiasca in ea. 27.12 Am spus intocmai aceleasi lucruri lui Zedechia, imparatul lui Iuda: Plecati-va grumazul sub jugul imparatului Babilonului, supuneti-va lui si poporului lui, si veti trai. 27.13 Pentru ce sa muriti, tu si poporul tau, de sabie, de foamete si de ciuma, cum a hotarat Domnul asupra poporului care nu se va supune imparatului Babilonului? 27.14 N-ascultati de cuvintele prorocilor care va zic: Nu veti fi supusi imparatului Babilonului! Caci ei va prorocesc minciuni; 27.15 Nu i-am trimis Eu, zice Domnul, ci prorocesc minciuni in Numele Meu, ca sa izgonesc si sa pieriti, voi si prorocii care va prorocesc! 27.16 Am vorbit si preotilor si intregului popor si le-am spus: Asa vorbeste Domnul: N-ascultati de cuvintele prorocilor vostri, care va prorocesc si zic: Iata ca uneltele Casei Domnului vor fi aduse in curand din Babilon! Caci ei va prorocesc minciuni. 27.17 Nu-i ascultati; supuneti-va imparatului Babilonului, si veti trai. Pentru ce sa ajunga cetatea aceasta o daramatura? 27.18 Daca sunt ei proroci si daca este cu ei Cuvantul Domnului, sa mijloceasca la Domnul ostirilor, pentru ca uneltele care au mai ramas in Casa Domnului, in casa imparatului lui Iuda, si in Ierusalim, sa nu se duca in Babilon. 27.19 Caci asa vorbeste Domnul ostirilor cu privire la stalpi, la marea de arama, la temelii si la toate celelalte unelte care au mai ramas in cetatea aceasta~ 27.20 si care n-au fost ridicate de Nebucadnetar, imparatul Babilonului, cand a luat robi din Ierusalim in Babilon pe Ieconia, fiul lui Ioiachim, imparatul lui Iuda, si pe toti mai marii lui Iuda si Ierusalimului; 27.21 asa vorbeste Domnul ostirilor, Dumnezeul lui Israel, despre uneltele, care au mai ramas in Casa Domnului, in casa imparatului lui Iuda, si in Ierusalim: 27.22 Ele vor fi duse in Babilon, si vor ramane acolo pana in ziua, cand le voi cauta Eu zice Domnul cand le voi ridica iarasi si le voi aduce inapoi in locul acesta.
28.1 In acelasi an, la inceputul domniei lui Zedechia, imparatul lui Iuda, in luna a cincea a anului al patrulea, Hanania, fiul lui Azur, proroc din Gabaon, mi-a zis in Casa Domnului, in fata preotilor si a intregului popor: 28.2 Asa vorbeste Domnul ostirilor, Dumnezeul lui Israel: Eu sfaram jugul imparatului Babilonului! 28.3 Peste doi ani, voi aduce inapoi in locul acesta toate uneltele Casei Domnului, pe care le-a ridicat Nebucadnetar, imparatul Babilonului, din locul acesta, si le-a dus in Babilon. 28.4 Si voi aduce inapoi in locul acesta, zice Domnul, pe Ieconia, fiul lui Ioiachim, imparatul lui Iuda, si pe toti prinsii de razboi ai lui Iuda, care s-au dus in Babilon; caci voi sfarama jugul imparatului Babilonului. 28.5 Prorocul Ieremia a raspuns prorocului Hanania, in fata preotilor si a intregului popor, care stateau in Casa Domnului. 28.6 Ieremia, prorocul, a zis: Amin! Asa sa faca Domnul! Sa implineasca Domnul cuvintele, pe care le-ai prorocit tu, si sa aduca inapoi din Babilon in locul acesta uneltele Casei Domnului si pe toti prinsii de razboi! 28.7 Numai asculta cuvantul pe care-l rostesc eu in auzul tau si in auzul intregului popor: 28.8 Prorocii, care au fost inaintea mea si inaintea ta, din vremurile stravechi, au prorocit razboi, foamete si ciuma impotriva unor tari puternice si unor imparatii mari. 28.9 Dar, daca un proroc proroceste pacea, numai dupa implinirea celor ce proroceste, se va cunoaste ca este cu adevarat trimis de Domnul. 28.10 Atunci prorocul Hanania a ridicat jugul de pe grumazul prorocului Ieremia si l-a sfaramat. 28.11 Si Hanania a zis in fata intregului popor: Asa vorbeste Domnul: Asa voi sfarama, peste doi ani de pe grumazul tuturor neamurilor jugul lui Nebucadnetar, imparatul Babilonului! Prorocul Ieremia a plecat. 28.12 Dupa ce a sfaramat prorocul Hanania jugul de pe grumazul prorocului Ieremia, Cuvantul Domnului a vorbit lui Ieremia, astfel: 28.13 Du-te, si spune lui Hanania: Asa vorbeste Domnul: Ai sfaramat un jug de lemn, dar cu aceasta ai facut in locul lui un jug de fier! 28.14 Caci asa vorbeste Domnul ostirilor, Dumnezeul lui Israel: Pun un jug de fier pe grumazul tuturor acestor neamuri, ca sa fie subjugate de Nebucadnetar, imparatul Babilonului, si-i vor sluji, si-i dau chiar si fiarele campului! 28.15 Si prorocul Ieremia a zis prorocului Hanania: Asculta, Hanania! Domnul nu te-a trimis, ci tu insufli poporului o incredere mincinoasa. 28.16 De aceea, asa vorbeste Domnul: Iata, te izgonesc de pe pamant, si vei muri chiar in anul acesta; caci cuvintele tale sunt o razvratire impotriva Domnului. 28.17 Si prorocul Hanania a murit chiar in anul acela, in luna a saptea.
29.1 Iata cuprinsul epistolei, pe care a trimis-o prorocul Ieremia, din Ierusalim, catre ramasita batranilor din robie, preotilor, prorocilor, si intregului popor, pe care-i dusese in robie Nebucadnetar, din Ierusalim la Babilon~ 29.2 dupa ce imparatul Ieconia, imparateasa, famenii dregatori, capeteniile lui Iuda si ale Ierusalimului, lemnarii si fierarii au parasit Ierusalimul. 29.3 Le-a trimis-o prin Eleasa, fiul lui Safan, si prin Ghemaria, fiul lui Hilchia, trimisi la Babilon de Zedechia, imparatul lui Iuda, la Nebucadnetar, imparatul Babilonului. Ea cuprindea urmatoarele: 29.4 Asa vorbeste Domnul ostirilor, Dumnezeul lui Israel, catre toti prinsii de razboi, pe care i-am dus din Ierusalim la Babilon: 29.5 Ziditi case, si locuiti-le; saditi gradini si mancati din roadele lor! 29.6 Luati-va neveste, si faceti fii si fiice; insurati-va fiii, si maritati-va fetele, sa faca fii si fiice, ca sa va inmultiti acolo unde sunteti, si sa nu va imputinati. 29.7 Urmariti binele cetatii, in care v-am dus in robie, si rugati-va Domnului pentru ea, pentru ca fericirea voastra atarna de fericirea ei! 29.8 Caci asa vorbeste Domnul ostirilor, Dumnezeul lui Israel: Nu va lasati amagiti de prorocii vostri, care sunt in mijlocul vostru, nici de ghicitorii vostri; n-ascultati nici de visatorii vostri, ale caror visuri voi le pricinuiti! 29.9 Caci ei va prorocesc minciuni in Numele Meu. Eu nu i-am trimis, zice Domnul. 29.10 Dar iata ce zice Domnul: De indata ce vor trece saptezeci de ani ai Babilonului, Imi voi aduce aminte de voi, si voi implini fata de voi fagaduinta Mea cea buna, aducandu-va inapoi in locul acesta. 29.11 Caci Eu stiu gandurile, pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, ganduri de pace si nu de nenorocire, ca sa va dau un viitor si o nadejde. 29.12 Voi Ma veti chema, si veti pleca; Ma veti ruga, si va voi asculta. 29.13 Ma veti cauta, si Ma veti gasi, daca Ma veti cauta cu toata inima. 29.14 Ma voi lasa sa fiu gasit de voi, zice Domnul, si voi aduce inapoi pe prinsii vostri de razboi; va voi strange din toate neamurile si din toate locurile, in care v-am izgonit, zice Domnul, si va voi aduce inapoi in locul de unde v-am dus in robie. 29.15 Totusi voi ziceti: Dumnezeu ne-a ridicat proroci in Babilon! 29.16 Asa vorbeste Domnul asupra imparatului, care sta pe scaunul de domnie al lui David, asupra intregului popor, care locuieste in cetatea aceasta, asupra fratilor vostri, care n-au mers cu voi in robie: 29.17 asa vorbeste Domnul ostirilor: Iata, voi trimite intre ei sabie, foamete si ciuma, si-i voi face ca niste smochine grozave care, de rele ce sunt, nu se pot manca. 29.18 Ii voi urmari cu sabie, cu foamete si cu ciuma, ii voi face o pricina de spaima pentru toate imparatiile pamantului, de blestem, de pustiire, de batjocura si de ocara printre toate neamurile pe unde ii voi izgoni~ 29.19 pentru ca n-au ascultat cuvintele Mele, zice Domnul, ei, carora in nenumarate randuri le-am trimis pe robii Mei prorocii; dar n-ati vrut sa ascultati, zice Domnul. 29.20 Voi insa, ascultati Cuvantul Domnului, voi toti, prinsii de razboi, pe care v-am trimis din Ierusalim in Babilon! 29.21 Asa vorbeste Domnul ostirilor, Dumnezeul lui Israel, despre Ahab, fiul lui Colaia, si despre Zedechia, fiul lui Maaseia, care va prorocesc minciuni in Numele Meu: Iata, ii dau in mainile lui Nebucadnetar, imparatul Babilonului; si-i va omori sub ochii vostri. 29.22 Vor sluji ca prilej de blestem, intre toti prinsii de razboi ai lui Iuda care sunt la Babilon. Si se va zice: Sa-ti faca Domnul ca lui Zedechia si ca lui Ahab, pe care imparatul Babilonului i-a fript in foc! 29.23 Si lucrul acesta se va intampla pentru ca au facut o miselie in Israel, preacurvind cu nevestele aproapelui lor, si pentru ca au spus minciuni in Numele Meu, cand Eu nu le dadusem nici o porunca. Stiu lucrul acesta, si sunt martor, zice Domnul. 29.24 Iar lui Semaia, Nehelamitul, sa-i spui: 29.25 Asa vorbeste Domnul ostirilor, Dumnezeul lui Israel: Tu ai trimis in numele tau intregului popor din Ierusalim, lui Tefania, fiul lui Maaseia, preotul, si tuturor preotilor, o scrisoare cu urmatorul cuprins: 29.26 Domnul te-a pus preot in locul preotului Iehoiada, ca sa priveghezi in Casa Domnului peste toti nebunii si peste toti cei ce se dau drept proroci, ca sa-i arunci in butuci si in fiare. 29.27 Acum, pentru ce nu pedepsesti pe Ieremia din Anatot, care proroceste printre voi? 29.28 Ba inca a trimis chiar sa ne spuna in Babilon: Robia va fi lunga; ziditi case, si locuiti-le; saditi gradini, si mancati din roadele lor! 29.29 (Preotul Tefania citise in adevar scrisoarea aceasta in fata prorocului Ieremia.) 29.30 Si Cuvantul Domnului a vorbit lui Ieremia astfel: 29.31 Trimite sa spuna tuturor celor din robie: Asa vorbeste Domnul despre Semaia, Nehelamitul: Pentru ca Semaia va proroceste, fara sa-l fi trimis Eu, si va insufla o incredere mincinoasa~ 29.32 iata ce zice Domnul: Voi pedepsi pe Semaia, Nehelamitul, si samanta lui: nici unul din ai lui nu va locui in mijlocul poporului acestuia, si nu va vedea binele pe care-l voi face poporului Meu, zice Domnul; caci el a propovaduit razvratire impotriva Domnului.
30.1 Iata Cuvantul rostit lui Ieremia din partea Domnului: 30.2 Asa vorbeste Domnul, Dumnezeul lui Israel: Scrie intr-o carte toate cuvintele pe care ti le-am spus. 30.3 Iata, vin zile, zice Domnul, cand voi aduce inapoi prinsii de razboi ai poporului Meu Israel si Iuda, zice Domnul; ii voi aduce inapoi in tara, pe care am dat-o parintilor lor, si o vor stapani. 30.4 Iata insa cuvintele pe care le-a rostit Domnul asupra lui Israel si asupra lui Iuda. 30.5 Asa vorbeste Domnul: Auzim strigate de groaza; e spaima, nu este pace! 30.6 Intrebati si vedeti daca nu cumva naste vreun barbat! Pentru ce vad pe toti barbatii cu mainile pe coapse, ca o femeie la facere? Pentru ce s-au ingalbenit toate fetele? 30.7 Vai! caci ziua aceea este mare; nici una n-a fost ca ea? Este o vreme de necaz pentru Iacov; dar Iacov va fi izbavit din ea. 30.8 In ziua aceea, zice Domnul ostirilor, voi sfarama jugul de pe grumazul lui, ii voi rupe legaturile si strainii nu-l vor mai supune. 30.9 Ci vor sluji Domnului, Dumnezeului lor, si imparatului lor David, pe care li-l voi scula. 30.10 De aceea, nu te teme, robul Meu Iacov, zice Domnul; si nu te speria, Israele! Caci te voi izbavi din tara cea departata, si iti voi izbavi samanta din tara in care este roaba; Iacov se va intoarce iarasi, va avea odihna si liniste; si nu-l va mai tulbura nimeni. 30.11 Caci Eu sunt cu tine, zice Domnul, ca sa te izbavesc; voi nimici pe toate neamurile printre care te-am risipit, dar pe tine nu te voi nimici; te voi pedepsi cu dreptate, nu pot sa te las nepedepsit. 30.12 Asa vorbeste Domnul: Lovitura ta este de nevindecat, si rana ta este usturatoare. 30.13 Nici unul nu-ti apara pricina, ca sa-ti lege rana; nu-i nici un leac, nici un mijloc de vindecare! 30.14 Toti cei ce te iubeau te uita, nici unuia nu-i pasa de tine; caci te-am lovit cum lovesc pe un vrajmas, te-am pedepsit cu putere, din pricina multimii nelegiuirilor tale, si al marelui numar al pacatelor tale. 30.15 De ce te plangi de rana ta, de durerea, pe care ti-o pricinuieste boala ta? Pentru multimea nelegiuirilor tale, pentru marele numar al pacatelor tale, te-am facut sa suferi aceste lucruri! 30.16 Totusi, toti cei ce te mananca vor fi mancati, si toti vrajmasii tai, toti, vor merge in robie; cei ce te jefuiesc vor fi jefuiti, si voi da prada pe toti cei ce te pradeaza. 30.17 Dar te voi vindeca, si iti voi lega ranile, zice Domnul. Caci ei te numesc: Cel izgonit, Sionul acela de care nimanui nu-i pasa. 30.18 Asa vorbeste Domnul: Iata, aduc inapoi pe prinsii de razboi ai corturilor lui Iacov, si Mi-e mila de locasurile lui; cetatea va fi zidita iarasi pe dealurile ei, si casa imparateasca va fi locuita iarasi cum era. 30.19 Din mijlocul lor se vor inalta multumiri si strigate de bucurie; Ii voi inmulti, si nu se vor imputina; ii voi cinsti, si nu vor fi dispretuiti. 30.20 Fiii lui vor fi ca altadata, adunarea lui va ramane inaintea Mea, si voi pedepsi pe toti asupritorii lui. 30.21 Capetenia lui va fi din mijlocul lui, si stapanitorul lui va iesi din mijlocul lui; il voi apropia, si va veni la Mine; caci cine ar indrazni sa se apropie din capul lui de Mine? zice Domnul. 30.22 Voi veti fi poporul Meu, si Eu voi fi Dumnezeul vostru. 30.23 Iata, furtuna Domnului, urgia izbucneste, se napusteste vijelia si cade peste capul celor rai! 30.24 Mania aprinsa a Domnului nu se va potoli, pana ce va implini si va infaptui gandurile inimii Lui. Veti intelege in totul lucrul acesta in cursul vremurilor.
31.1 In vremea aceea, zice Domnul, Eu voi fi Dumnezeul tuturor semintiilor lui Israel, si ei vor fi poporul meu. 31.2 Asa vorbeste Domnul: Poporul celor ce-au scapat de sabie, a capatat trecere in pustie: Israel merge spre locul lui de odihna. 31.3 Domnul mi Se arata de departe: Te iubesc cu o iubire vesnica; de aceea iti pastrez bunatatea Mea! 31.4 Te voi aseza din nou, si vei fi asezata din nou, fecioara lui Israel! Te vei impodobi iarasi cu timpanele tale, si vei iesi in mijlocul jocurilor voioase. 31.5 Vei sadi iarasi vii pe inaltimile Samariei; cei ce le vor sadi, le vor culege si roadele. 31.6 Caci vine ziua, cand strajerii vor striga pe muntele lui Efraim: Sculati-va, sa ne suim in Sion, la Domnul, Dumnezeul nostru! 31.7 Caci asa vorbeste Domnul: Strigati de bucurie asupra lui Iacov, chiuiti de veselie in fruntea neamurilor! Inaltati-va glasurile, cantati laude, si ziceti: Doamne, izbaveste pe poporul Tau, pe ramasita lui Israel! 31.8 Iata, ii aduc inapoi din tara de la miazanoapte, ii adun de la marginile pamantului: intre ei este si orbul si schiopul, femeia insarcinata si cea in durerile nasterii; o mare multime se intoarce inapoi aici! 31.9 Plangand vin, si ii duc in mijlocul rugaciunilor lor; ii duc la rauri de apa, pe un drum neted pe care nu se poticnesc. Caci Eu sunt Tatal lui Israel, si Efraim este intaiul Meu nascut. 31.10 Ascultati Cuvantul Domnului, neamuri, si vestiti-l in ostroave departate! Spuneti: Cel ce a risipit pe Israel il va aduna, si-l va pazi cum isi pazeste pastorul turma. 31.11 Caci Domnul rascumpara pe Iacov, si-l izbaveste din mana unuia mai tare decat el. 31.12 Ei vor veni, si vor chiui de bucurie pe inaltimile Sionului; vor alerga la bunatatile Domnului, la grau, la must, la untdelemnul, la oi si boi, sufletul le va fi ca o gradina bine udata, si nu vor mai tanji. 31.13 Atunci fetele se vor inveseli la joc, tinerii si batranii se vor bucura si ei; le voi preface jalea in veselie, si-i voi mangaia, le voi da bucurie, dupa necazurile lor. 31.14 Voi satura de grasime sufletul preotilor, si poporul Meu se va satura de bunatatile Mele, zice Domnul. 31.15 Asa vorbeste Domnul: Un tipat se aude la Rama, plangeri si lacrimi amare: Rahela isi plange copiii; si nu vrea sa se mangaie pentru copiii ei, caci nu mai sunt! 31.16 Asa vorbeste Domnul: Opreste-ti plansul, opreste-ti lacrimile din ochi; caci truda iti va fi rasplatita, zice Domnul; ei se vor intoarce iarasi din tara vrajmasului. 31.17 Este nadejde pentru urmasii tai, zice Domnul; copiii tai se vor intoarce in tinutul lor! 31.18 Aud pe Efraim bocindu-se: M-ai pedepsit, si am fost pedepsit, ca un junc nedeprins la jug; intoarce-ma Tu, si ma voi intoarce, caci Tu esti Domnul, Dumnezeul meu! 31.19 Dupa ce m-am intors, m-am cait; si dupa ce mi-am recunoscut greselile, ma bat pe pulpa; sunt rusinat si rosu de rusine, caci port ocara tineretii mele. 31.20 Imi este Efraim un fiu scump, un copil iubit de Mine? Caci cand vorbesc de el, Imi aduc aminte cu gingasie de el, de aceea Imi arde inima in Mine pentru el, si voi avea mila negresit de el, zice Domnul. 31.21 Ridica semne pe drum, pune stalpi, ia seama la calea, la drumul pe care l-ai urmat Intoarce-te, fecioara lui Israel, intoarce-te in cetatile acestea care sunt ale tale! 31.22 Pana cand vei fi pribeaga, fiica ratacita? Caci Domnul face un lucru nou pe pamant: femeia va peti pe barbat. 31.23 Asa vorbeste Domnul ostirilor, Dumnezeul lui Israel: Iata ce se va zice iarasi in tara lui Iuda si in cetatile sale, cand voi aduce inapoi pe prinsii lor de razboi: Domnul sa te binecuvanteze, locas al neprihanirii, munte sfant! 31.24 Iuda va locui acolo fara teama in toate cetatile lui, plugarii si cei ce umbla cu turmele la pasune. 31.25 Caci voi racori sufletul insetat, si voi satura orice suflet lihnit de foame. 31.26 La aceste lucruri m-am trezit, si am privit; si somnul imi fusese dulce. 31.27 Iata, vin zile, zice Domnul, cand voi insamanta casa lui Israel si casa lui Iuda cu o samanta de oameni si o samanta de dobitoace. 31.28 Si cum am vegheat asupra lor ca sa-i smulg, sa-i tai, sa-i daram, sa-i nimicesc si sa le fac rau, tot asa voi veghea asupra lor ca sa-i zidesc si sa-i sadesc, zice Domnul. 31.29 In zilele acelea, nu se va mai zice: Parintii au mancat agurida, si copiilor li s-au sterpezit dintii~ 31.30 ci fiecare va muri pentru nelegiuirea lui; oricarui om, care va manca agurida, i se vor sterpezi dintii! 31.31 Iata, vin zile, zice Domnul, cand voi face cu casa lui Israel si cu casa lui Iuda un legamant nou. 31.32 Nu ca legamantul, pe care l-am incheiat cu parintii lor, in ziua cand i-am apucat de mana, sa-i scot din tara Egiptului, legamant, pe care l-au calcat, macar ca aveam drepturi de sot asupra lor, zice Domnul. 31.33 Ci iata legamantul, pe care-l voi face cu casa lui Israel, dupa zilele acelea, zice Domnul: Voi pune Legea Mea inauntrul lor, o voi scrie in inima lor; si Eu voi fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul Meu. 31.34 Nici unul nu va mai invata pe aproapele, sau pe fratele sau, zicand: Cunoaste pe Domnul! Ci toti Ma vor cunoaste, de la cel mai mic pana la cel mai mare, zice Domnul; caci le voi ierta nelegiuirea, si nu-Mi voi mai aduce aminte de pacatul lor. 31.35 Asa vorbeste Domnul, care a facut soarele sa lumineze ziua, care a randuit luna si stelele sa lumineze noaptea, care intarata marea si face valurile ei sa urle, El, al carui Nume este Domnul ostirilor: 31.36 Daca vor inceta aceste legi dinaintea Mea, zice Domnul, si neamul lui Israel va inceta pe vecie sa mai fie un neam inaintea Mea! 31.37 Asa vorbeste Domnul: Daca cerurile sus pot fi masurate, si daca temeliile pamantului jos pot fi cercetate, atunci voi lepada si Eu pe tot neamul lui Israel, pentru tot ce a facut, zice Domnul. 31.38 Iata, vin zile, zice Domnul, cand cetatea va fi zidita iarasi in cinstea Domnului, de la turnul lui Hananeel pana la poarta unghiului. 31.39 Franghia de masurat va trece inca pe dinaintea ei, pana la dealul Gareb, si de acolo va face un ocol inspre Goat. 31.40 Toata valea unde se arunca trupurile moarte si cenusa, si toate ogoarele pana la paraul Chedron, pana la unghiul portii cailor la rasarit, vor fi inchinate Domnului si nu vor mai fi niciodata nici surpate nici nimicite.
32.1 Iata cuvantul spus lui Ieremia din partea Domnului, in al zecilea an al lui Zedechia, imparatul lui Iuda. Acesta era anul al optsprezecelea al lui Nebucadnetar. 32.2 Oastea imparatului Babilonului impresura pe atunci Ierusalimul, si prorocul Ieremia era inchis in curtea temnitei, care tinea de casa imparatului lui Iuda. 32.3 Zedechia, imparatul lui Iuda, pusese sa-l inchida, si-i zisese: Pentru ce prorocesti, si zici: Asa vorbeste Domnul: Iata, dau cetatea aceasta in mainile imparatului Babilonului, si o va lua; 32.4 Zedechia, imparatul lui Iuda, nu va scapa de Haldei, ci va fi dat in mainile imparatului Babilonului, ii va vorbi gura catre gura, si se vor vedea fata in fata. 32.5 Imparatul Babilonului va duce pe Zedechia la Babilon, unde va ramane pana cand Imi voi aduce Eu aminte de el, zice Domnul. Chiar daca va bateti impotriva Haldeilor, nu veti avea izbanda. 32.6 Ieremia a zis: Cuvantul Domnului mi-a vorbit astfel: 32.7 Iata ca Hanameel, fiul unchiului tau Salum, va veni la tine sa-ti spuna: Cumpara ogorul meu care este la Anatot, caci tu ai drept de rascumparare ca sa-l cumperi. 32.8 Si Hanameel, fiul unchiului meu, a venit la mine, dupa Cuvantul Domnului, in curtea temnitei, si mi-a zis: Cumpara ogorul meu, care este la Anatot, in tara lui Beniamin, caci tu ai drept de mostenire si de rascumparare, cumpara-l! Am cunoscut ca era cuvantul Domnului. 32.9 Si am cumparat de la Hanameel, fiul unchiului meu, ogorul de la Anatot, si i-am cantarit argintul, saptesprezece sicli de argint. 32.10 Am scris un zapis, pe care l-am pecetluit, am pus martori, si am cantarit argintul intr-o cumpana. 32.11 Am luat apoi zapisul de cumparare, pe cel care era pecetluit dupa lege si obiceiuri, si pe cel ce era deschis; 32.12 si am dat zapisul de cumparare lui Baruc, fiul lui Neriia, fiul lui Mahseia, in fata lui Hanameel, fiul unchiului meu, in fata martorilor, care iscalisera zapisul de cumparare, si in fata tuturor Iudeilor care se aflau in curtea temnitei. 32.13 Si am dat lui Baruc inaintea lor urmatoarea porunca: 32.14 Asa vorbeste Domnul ostirilor, Dumnezeul lui Israel: Ia zapisele acestea de cumparare, cel pecetluit si cel deschis, si pune-le intr-un vas de pamant, ca sa se pastreze multa vreme! 32.15 Caci asa vorbeste Domnul ostirilor, Dumnezeul lui Israel: Iarasi se vor mai cumpara case, ogoare si vii, in tara aceasta. 32.16 Dupa ce am dat zapisul de cumparare lui Baruc, fiul lui Neriia, am facut Domnului aceasta rugaciune: 32.17 Ah! Doamne Dumnezeule, iata, Tu ai facut cerurile si pamantul cu puterea Ta cea mare si cu bratul Tau intins: nimic nu este de mirat din partea Ta! 32.18 Tu dai indurare pana la al miilea neam de oameni, si pedepsesti nelegiuirea parintilor in sanul copiilor lor dupa ei. Tu esti Dumnezeul cel mare, cel puternic, al carui Nume este Domnul ostirilor! 32.19 Tu esti mare la sfat si puternic la fapta, Tu ai ochii deschisi asupra tuturor cailor copiilor oamenilor, ca sa dai fiecaruia dupa caile lui, dupa rodul faptelor lui. 32.20 Tu ai facut minuni si semne mari in tara Egiptului si pana in ziua de azi, si in Israel si printre oameni, si Ti-ai facut un Nume asa cum este astazi. 32.21 Ai scos din tara Egiptului pe poporul tau Israel, cu minuni si semne mari, cu mana tare si cu brat intins, si cu o mare groaza. 32.22 Tu le-ai dat tara aceasta, pe care jurasei parintilor lor ca le-o vei da, tara in care curge lapte si miere. 32.23 Ei au venit, si au luat-o in stapanire. Dar n-au ascultat de glasul Tau, n-au pazit Legea Ta, si n-au facut tot ce le poruncisei sa faca. Si atunci ai trimis peste ei toate aceste nenorociri! 32.24 Iata, santurile de aparare se inalta impotriva cetatii si o ameninta; cetatea va fi data in mainile Haldeilor care lupta impotriva ei, biruita de sabie, de foamete si de ciuma. Ce ai spus Tu s-a intamplat: Tu insuti vezi! 32.25 Si totusi, Doamne, Dumnezeule, Tu mi-ai zis: Cumpara-ti un ogor cu argint, si pune si martori! cand totusi cetatea este data in mainile Haldeilor! 32.26 Cuvantul Domnului a vorbit atunci lui Ieremia, astfel: 32.27 Iata, Eu sunt Domnul, Dumnezeul oricarei fapturi. Este ceva de mirat din partea Mea? 32.28 De aceea, asa vorbeste Domnul: Iata, dau cetatea aceasta in mainile Haldeilor, si in mainile lui Nebucadnetar, imparatul Babilonului, si o va lua. 32.29 Haldeii, care lupta impotriva cetatii acesteia vor intra, ii vor pune foc, si o vor arde, impreuna cu casele pe acoperisul carora au adus tamaie lui Baal si au turnat jertfe de bautura altor dumnezei, ca sa Ma manie. 32.30 Caci copiii lui Israel si copiii lui Iuda n-au facut din tineretea lor, decat ce este rau inaintea Mea; copiii lui Israel numai M-au maniat intr-una cu lucrarea mainilor lor, zice Domnul. 32.31 Caci cetatea aceasta Imi atata mania si urgia, din ziua cand s-a zidit si pana azi; de aceea, vreau s-o iau dinaintea Fetei Mele~ 32.32 din pricina tot raului pe care l-au facut copiii lui Israel si copiii lui Iuda ca sa Ma manie, ei, imparatii lor, capeteniile lor, preotii lor si prorocii lor, oamenii lui Iuda si locuitorii Ierusalimului. 32.33 Mi-au intors spatele, nu s-au uitat la Mine; i-am invatat, i-am invatat intr-una, dar n-au ascultat si nu s-au invatat. 32.34 Ci si-au pus uraciunile idolesti in Casa peste care este chemat Numele Meu, si au spurcat-o. 32.35 Au zidit inaltimi lui Baal in valea Ben-Hinom, ca sa treaca prin foc lui Moloc pe fiii si fiicele lor: lucru pe care nu li-l poruncisem; si nici nu-Mi trecuse prin gand, ca au sa faca asemenea grozavii ca sa duca pe Iuda in pacat. 32.36 Si acum, asa vorbeste Domnul, Dumnezeul lui Israel, despre cetatea aceasta, despre care ziceti: Va fi data in mainile imparatului Babilonului, biruita prin sabie, prin foamete si prin ciuma: 32.37 Iata, ii voi strange din toate tarile unde i-am izgonit, in mania Mea, in urgia Mea, si in marea Mea suparare; ii voi aduce inapoi in locul acesta, si-i voi face sa locuiasca in liniste acolo. 32.38 Ei vor fi poporul Meu, si Eu voi fi Dumnezeul lor. 32.39 Le voi da o inima si o cale, ca sa se teama de Mine totdeauna, spre fericire lor si a copiilor lor dupa ei. 32.40 Voi incheia cu ei un legamant vesnic, ca nu Ma voi mai intoarce de la ei, ci le voi face bine, si le voi pune in inima frica de Mine, ca sa nu se departeze de Mine. 32.41 Ma voi bucura sa le fac bine, ii voi sadi cu adevarat in tara aceasta, din toata inima si din tot sufletul Meu. 32.42 Caci asa vorbeste Domnul: Dupa cum am adus peste poporul acesta toate aceste mari nenorociri, tot asa voi aduce peste ei tot binele, pe care li-l fagaduiesc. 32.43 Se vor cumpara iarasi ogoare in tara aceasta, despre care ziceti ca este o pustie fara oameni si fara dobitoace, si ca este data in mainile Haldeilor. 32.44 Se vor cumpara iarasi ogoare pe argint, se vor scrie zapise, se vor pecetlui, se vor pune martori, in tara lui Beniamin si in imprejurimile Ierusalimului, in cetatile lui Iuda, in cetatile de la munte, in cetatile de la campie si in cetatile de la miaza-zi, caci voi aduce inapoi pe prinsii lor de razboi, zice Domnul.
33.1 Cuvantul Domnului a vorbit lui Ieremia a doua oara, pe cand era inca inchis in curtea temnitei: 33.2 Asa vorbeste Domnul, care face aceste lucruri, Domnul, care le urzeste si le infaptuieste, El, al carui Nume este Domnul: 33.3 Cheama-Ma, si-ti voi raspunde; si iti voi vesti lucruri mari, lucruri ascunse, pe care nu le cunosti. 33.4 Caci asa vorbeste Domnul, Dumnezeul lui Israel, despre casele cetatii acesteia, si despre casele imparatilor lui Iuda, care vor fi surpate ca sa faca loc pentru santurile de intarire si pentru sabii~ 33.5 cand vor inainta sa lupte impotriva Haldeilor, si cand se vor umple cu trupurile moarte ale oamenilor, pe care-i voi lovi in mania Mea si in urgia Mea, si din pricina rautatii carora Imi voi ascunde Fata de aceasta cetate: 33.6 Iata, ii voi da vindecare si sanatate, ii voi vindeca, si le voi deschide un izvor bogat in pace si credinciosie. 33.7 Voi aduce inapoi pe prinsii de razboi ai lui Iuda si pe prinsii de razboi ai lui Iuda si pe prinsii de razboi ai lui Israel, si-i voi aseza iarasi ca odinioara. 33.8 Ii voi curati de toate nelegiuirile, pe care le-au savarsit impotriva Mea, le voi ierta toate nelegiuirile prin care M-au suparat, si prin care s-au razvratit impotriva Mea. 33.9 Cetatea aceasta va fi pentru Mine o pricina de lauda si de slava, printre toate neamurile pamantului. Ele vor afla tot binele pe care li-l voi face, vor ramane mirate si uimite de toata fericirea, si de toata propasirea pe care le-o voi da. 33.10 Asa vorbeste Domnul: Se vor mai auzi iarasi in locul acesta despre care ziceti ca este pustiu, ca nu mai are oameni nici dobitoace, se vor mai auzi iarasi in cetatile lui Iuda si pe ulitele Ierusalimului, pustiite, lipsite de oameni, de locuitori, de dobitoace~ 33.11 strigatele de bucurie si strigatele de veselie, cantecele mirelui si cantecele miresei, glasul celor ce zic: Laudati pe Domnul ostirilor, caci Domnul este bun, caci in veac tine indurarea Lui! Glasul celor ce aduc jertfe de multumire in Casa Domnului. Caci voi aduce inapoi pe prinsii de razboi ai tarii, si ii voi aseza iarasi ca odinioara, zice Domnul. 33.12 Asa vorbeste Domnul ostirilor: In locul acesta pustiu, fara oameni si fara dobitoace, si in toate cetatile lui, vor mai fi iarasi locuinte de pastori, care-si vor odihni turmele. In cetatile de la munte~ 33.13 in cetatile din campie, in cetatile de la miaza zi, in tara lui Beniamin si in imprejurimile Ierusalimului, si in cetatile lui Iuda, vor mai trece iarasi oile pe sub mana celui ce le numara, zice Domnul. 33.14 Iata, vin zile, zice Domnul, cand voi implini cuvantul cel bun, pe care l-am spus despre casa lui Israel si despre casa lui Iuda. 33.15 In zilele acelea si in vremurile acelea voi face sa rasara lui David o Odrasla neprihanita, care va infaptui dreptatea si judecata in tara. 33.16 In zilele acelea, Iuda va fi mantuit, si Ierusalimul va locui in liniste. Si iata cum Il vor numi: Domnul, Neprihanirea noastra. 33.17 Caci asa vorbeste Domnul: David nu va fi lipsit niciodata de un urmas, care sa stea pe scaunul de domnie al casei lui Israel. 33.18 Nici preotii si Levitii, nu vor fi lipsiti niciodata inaintea Mea de urmasi care sa aduca arderi de tot, sa arda tamaie impreuna cu darurile de mancare, si sa aduca jertfe in toate zilele! 33.19 Cuvantul Domnului a vorbit lui Ieremia, astfel: 33.20 Asa vorbeste Domnul: Daca puteti sa rupeti legamantul Meu cu ziua, si legamantul Meu cu noaptea, asa incat ziua si noaptea sa nu mai fie la vremea lor~ 33.21 atunci se va putea rupe si legamantul Meu cu robul Meu David, asa incat sa nu mai aiba fii, care sa domneasca pe scaunul lui de domnie, si legamantul Meu cu Levitii, preotii, care Imi fac slujba. 33.22 Ca ostirea cerurilor, care nu se poate numara, si ca nisipul marii, care nu se poate masura, asa voi inmulti samanta robului Meu David, si pe Levitii, care-Mi slujesc. 33.23 Cuvantul Domnului a vorbit lui Ieremia, astfel: 33.24 N-ai bagat de seama ce zic oamenii acestia: A lepadat Domnul cele doua familii, pe care le alesese? Atat de mult dispretuiesc ei pe poporul Meu ca nu-l mai privesc ca un popor. 33.25 Asa vorbeste Domnul: Daca n-am facut legamantul Meu cu ziua si cu noaptea, daca n-am asezat legile cerurilor si ale pamantului~ 33.26 atunci voi lepada si samanta lui Iacov si a robului Meu David, si nu voi mai lua din samanta lui pe cei ce vor stapani peste urmasii lui Avraam, lui Isaac si lui Iacov, caci voi aduce inapoi pe prinsii lor de razboi, si voi avea mila de ei!
34.1 Iata cuvantul spus lui Ieremia din partea Domnului, cand Nebucadnetar, imparatul Babilonului, cu toata ostirea sa, si toate imparatiile pamantului de sub stapanirea lui, si toate popoarele, faceau razboi impotriva Ierusalimului si impotriva tuturor cetatilor care tineau de el: 34.2 Asa vorbeste Domnul, Dumnezeul lui Israel: Du-te de spune lui Zedechia, imparatul lui Iuda, si zi-i: Asa vorbeste Domnul: Iata, dau cetatea aceasta in mainile imparatului Babilonului, si o va arde cu foc. 34.3 Si tu nu vei scapa din mainile lui, ci vei fi luat si dat in mana lui, vei da ochi cu imparatul Babilonului, el iti va vorbi gura catre gura, si vei merge la Babilon. 34.4 Numai, asculta Cuvantul Domnului, Zedechia, imparatul lui Iuda! Asa vorbeste Domnul despre tine: Nu vei muri ucis de sabie~ 34.5 ci vei muri in pace: si cum au ars miresme pentru parintii tai, vechii imparati, care au fost inaintea ta, tot asa vor arde si pentru tine, si te vor jeli, zicand: Vai, doamne! Caci Eu am rostit cuvantul acesta, zice Domnul. 34.6 Prorocul Ieremia a spus toate aceste cuvinte lui Zedechia, imparatul lui Iuda, la Ierusalim~ 34.7 pe cand oastea imparatului Babilonului lupta impotriva Ierusalimului si impotriva tuturor celorlalte cetati ale lui Iuda, impotriva Lachisului si Azechei, caci acestea erau cetatile, care mai ramasesera din toate cetatile intarite ale lui Iuda. 34.8 Iata cuvantul spus lui Ieremia din partea Domnului, dupa ce imparatului Zedechia facuse o invoiala cu tot poporul Ierusalimului, ca sa vesteasca slobozenia robilor~ 34.9 pentru ca fiecare sa lase slobozi pe robul si roaba sa, pe Evreu si pe Evreica, si nimeni sa nu mai tina in robie pe fratele sau Iudeu. 34.10 Toate capeteniile si tot poporul, care facusera invoiala, s-au legat sa lase slobozi fiecare pe robul si roaba lui, si sa nu-i mai tina in robie. Ei au ascultat, si le-au dat drumul. 34.11 Dar mai pe urma s-au razgandit, au luat inapoi pe robii si roabele, pe care-i slobozisera, si i-au silit sa le fie iarasi robi si roabe. 34.12 Atunci cuvantul Domnului a vorbit lui Ieremia din partea Domnului, astfel: 34.13 Asa vorbeste Domnul, Dumnezeul lui Israel: Eu am facut un legamant cu parintii vostri, in ziua cand i-am scos din tara Egiptului, din casa robiei si le-am zis: 34.14 Dupa sapte ani, fiecare din voi sa lase slobod pe fratele sau evreu care i se vinde lui; sase ani sa-ti slujeasca, si apoi sa-l lasi slobod de la tine. Dar parintii vostri nu M-au ascultat si n-au luat aminte la Mine. 34.15 Voi v-ati intors astazi in voi insiva, ati facut ce este bine inaintea Mea, vestind fiecare slobozenia pentru aproapele sau, si ati facut o invoiala inaintea Mea, in Casa peste care este chemat Numele Meu. 34.16 Dar pe urma v-ati luat vorba indarat, si Mi-ati pangarit Numele, luand iarasi inapoi fiecare pe robii si roabele, pe care-i sloboziserati, si-i lasaserati in voia lor, si i-ati silit sa va fie iarasi robi si roabe. 34.17 De aceea asa vorbeste Domnul: Nu M-ati ascultat ca sa vestiti slobozenia fiecare pentru fratele sau, fiecare pentru aproapele sau. Iata, Eu vestesc impotriva voastra, zice Domnul, slobozenia sabiei, ciumei si foametei, si va voi face de pomina printre toate imparatiile pamantului. 34.18 Si pe oamenii, care au calcat legamantul Meu, care n-au pazit indatoririle invoielii pe care o facusera inaintea Mea, taind un vitel in doua si trecand printre cele doua jumatati ale lui~ 34.19 si anume pe capeteniile lui Iuda si pe capeteniile Ierusalimului, pe famenii dregatori, pe preoti, si pe tot poporul tarii, care au trecut printre bucatile vitelului~ 34.20 ii voi da in mainile vrajmasilor lor, in mainile celor ce vor sa le ia viata, si trupurile lor moarte vor sluji ca hrana pasarilor cerului si fiarelor campului. 34.21 Dar pe Zedechia, imparatul lui Iuda, si pe capeteniile lui, ii voi da in mainile vrajmasilor lor, in mainile celor ce vor sa le ia viata, in mainile ostirii imparatului Babilonului, care a plecat de la voi! 34.22 Iata, voi da porunca, zice Domnul, si-i voi aduce inapoi impotriva cetatii acesteia; o vor bate, o vor lua, si o vor arde cu foc. Si voi preface cetatile lui Iuda intr-un pustiu fara locuitori.
35.1 Cuvantul rostit catre Ieremia din partea Domnului, pe vremea lui Ioiachim, fiul lui Iosia, imparatul lui Iuda, suna astfel: 35.2 Du-te la casa Recabitilor, vorbeste cu ei, si adu-i in Casa Domnului, in una din chilii si da-le sa bea vin! 35.3 Am luat pe Iaazania, fiul lui Ieremia, fiul lui Habazinia, pe fratii sai, pe toti fiii sai, si toata casa Recabitilor~ 35.4 si i-am dus la Casa Domnului, in chilia fiilor lui Hanan, fiul lui Igdalia, omul lui Dumnezeu, langa chilia capeteniilor, deasupra chiliei lui Maaseia, fiul lui Salum, usierul. 35.5 Am pus inaintea fiilor casei Recabitilor niste vase pline cu vin, si pahare, si le-am zis: Beti vin! 35.6 Dar ei au raspuns: Noi nu bem vin! Caci Ionadab, fiul lui Recab, tatal nostru, ne-a dat urmatoarea porunca: Sa nu beti niciodata vin, nici voi, nici fiii vostri; 35.7 si nici sa nu ziditi case, sa nu semanati nici o samanta, sa nu saditi vii, nici sa nu stapaniti vii, ci toata viata voastra sa locuiti in corturi, ca sa traiti multa vreme in tara, in care sunteti straini. 35.8 Astfel, noi ascultam tot ce ne-a poruncit Ionadab, fiul lui Recab, tatal nostru; nu bem vin toata viata noastra, nici noi, nici nevestele noastre, nici fiii, nici fiicele noastre; 35.9 nu zidim nici case ca locuinte pentru noi, si nu stapanim nici vii, nici ogoare, nici pamanturi insamantate: 35.10 ci locuim in corturi, si urmam si implinim tot ce ne-a poruncit tatal nostru Ionadab. 35.11 Cand s-a suit insa Nebucadnetar, imparatul Babilonului, impotriva tarii acesteia, am zis: Haidem, sa fugim la Ierusalim, de oastea Haldeilor si de oastea Siriei. Asa se face ca acum locuim la Ierusalim. 35.12 Atunci Cuvantul Domnului a vorbit lui Ieremia, astfel: 35.13 Asa vorbeste Domnul ostirilor, Dumnezeul lui Israel: Du-te si spune oamenilor lui Iuda si locuitorilor Ierusalimului: Nu voiti sa luati invatatura ca sa ascultati de cuvintele Mele? zice Domnul. 35.14 Cuvintele lui Ionadab, fiul lui Recab, care a poruncit fiilor sai sa nu bea vin, sunt pazite; caci ei nu beau vin pana in ziua de azi, si asculta astfel de porunca tatalui lor. Iar Eu v-am vorbit, si de vreme si tarziu, si nu M-ati ascultat! 35.15 V-am trimis pe toti slujitorii Mei prorocii, i-am trimis intr-una la voi, sa va spuna: Intoarceti-va fiecare de la calea voastra cea rea, indreptati-va faptele, nu mergeti dupa alti dumnezei, ca sa le slujiti, si veti ramane in tara, pe care v-am dat-o voua si parintilor vostri! Dar voi n-ati luat aminte si nu M-ati ascultat. 35.16 Da, fiii lui Ionadab, fiul lui Recab, pazesc porunca pe care le-a dat-o tatal lor, insa poporul acesta nu M-asculta! 35.17 De aceea, asa vorbeste Domnul, Dumnezeul ostirilor, Dumnezeul lui Israel: Iata, voi aduce peste Iuda si peste toti locuitorii Ierusalimului toate nenorocirile, pe care, le-am vestit cu privire la ei, pentru ca le-am vorbit si nu M-au ascultat, pentru ca i-am chemat si n-au raspuns! 35.18 Si Ieremia a zis casei Recabitilor: Asa vorbeste Domnul ostirilor, Dumnezeul lui Israel: Pentru ca ati ascultat de poruncile tatalui vostru Ionadab, pentru ca ati pazit toate oranduirile lui si ati facut tot ce v-a poruncit el; 35.19 pentru aceasta, asa vorbeste Domnul ostirilor, Dumnezeul lui Israel: Ionadab, fiul lui Recab, nu va fi lipsit niciodata de urmasi care sa stea inaintea Mea!
36.1 In al patrulea an al lui Ioiachim, fiul lui Iosia, imparatul lui Iuda, urmatorul cuvant a fost rostit catre Ieremia din partea Domnului: 36.2 Ia un sul de carte, si scrie in ea toate cuvintele, pe care ti le-am spus cu privire la Israel si cu privire la Iuda, si cu privire la toate neamurile, din ziua cand ti-am vorbit, pe vremea lui Iosia, pana in ziua de azi! 36.3 Poate ca daca va auzi casa lui Iuda tot raul pe care am de gand sa i-l fac, se vor intoarce fiecare de la calea lor cea rea, si le voi ierta astfel nelegiuirea si pacatul. 36.4 Ieremia a chemat pe Baruc, fiul lui Neriia; si Baruc a scris intr-o carte dupa cum spunea Ieremia, toate cuvintele pe care le spusese lui Ieremia Domnul. 36.5 Apoi Ieremia a dat urmatoarea porunca lui Baruc: Eu sunt inchis, si nu pot sa merg la Casa Domnului. 36.6 De aceea, du-te tu insuti, si citeste din carte ce ai scris in ea dupa spusele mele, si anume, cuvintele Domnului, citeste-le in auzul poporului, in Casa Domnului, in ziua postului: sa le citesti si in auzul tuturor acelora din Iuda, care vor veni din cetatile lor. 36.7 Poate ca se vor smeri cu rugaciuni inaintea Domnului, si se vor intoarce fiecare de la calea sa cea rea. Caci mare este mania si urgia, cu care a amenintat Domnul pe poporul acesta! 36.8 Baruc, fiul lui Neriia, a facut tot ce-i poruncise prorocul Ieremia, si a citit din carte cuvintele Domnului, in Casa Domnului. 36.9 In al cincilea an al lui Ioiachim, fiul lui Iosia, imparatul lui Iuda, in luna a noua, au chemat la un post inaintea Domnului pe tot poporul Ierusalimului si pe tot poporul venit din cetatile lui Iuda la Ierusalim. 36.10 Atunci Baruc a citit din carte cuvintele lui Ieremia, in auzul intregului popor, in Casa Domnului, in chilia lui Ghemaria, fiul lui Safan, logofatul, in curtea de sus, la intrarea portii celei noi a Casei Domnului. 36.11 Insa Mica, fiul lui Ghemaria, fiul lui Safan, auzind toate cuvintele Domnului cuprinse in carte~ 36.12 s-a pogorat la casa imparatului, in odaia de scris a logofatului, unde stateau toate capeteniile, logofatul Elisama, Delaia, fiul lui Semaia, Elnatan, fiul lui Acbor, Ghemaria, fiul lui Safan, Zedechia, fiul lui Hanania, si toate celelalte capetenii. 36.13 Si Mica le-a spus toate cuvintele pe care le auzise, cand citea Baruc in carte, in auzul poporului. 36.14 Atunci toate capeteniile au trimis la Baruc pe Iehudi, fiul lui Netania, fiul lui Selemia, fiul lui Cusi, sa-i spuna: Ia in mana cartea din care ai citit, in auzul poporului, si vino! Baruc, fiul lui Neriia, a luat cartea in mana, si s-a dus la ei. 36.15 Ei i-au zis: Sezi si citeste-o in auzul nostru. Astfel Baruc a citit-o in auzul lor. 36.16 Cand au auzit ei toate cuvintele, s-au uitat cu groaza unii la altii, si au zis lui Baruc: Vom spune imparatului toate cuvintele acestea. 36.17 Si au mai pus lui Baruc urmatoarea intrebare: Spune-ne cum ai scris toate cuvintele acestea dupa spusele lui! 36.18 Baruc le-a raspuns: El imi spunea cu gura lui toate cuvintele acestea, si eu le-am scris in cartea aceasta cu cerneala. 36.19 Capeteniile au zis lui Baruc: Du-te de te ascunde, tu si Ieremia, ca sa nu stie nimeni unde sunteti. 36.20 Ei s-au dus apoi la imparatul in curte, lasand cartea in odaia de scris a logofatului Elisama, si au spus toate cuvintele din ea in auzul imparatului. 36.21 Imparatul a trimis pe Iehudi sa ia cartea, Iehudi a luat-o din odaia logofatului Elisama, si a citit-o in auzul imparatului si in auzul tuturor capeteniilor care stateau imprejurul imparatului. 36.22 Imparatul sedea in casa de iarna, caci era in luna a noua si inaintea lui era un foc de carbuni aprinsi. 36.23 Dupa ce Iehudi a citit trei sau patru foi, imparatul a taiat cartea cu briceagul logofatului, si a aruncat-o in jaraticul de carbuni, unde a fost arsa de tot. 36.24 Imparatul si toti slujitorii lui, care au auzit toate cuvintele acelea, nu s-au inspaimantat si nu si-au sfasiat hainele. 36.25 Elnatan, Delaia si Ghemaria staruisera de imparat sa nu arda cartea; dar el nu i-a ascultat. 36.26 Ci imparatul a poruncit lui Ierahmeel, fiul imparatului, lui Seraia, fiul lui Azriel, si lui Selemia, fiul lui Abdel, sa puna mana pe logofatul Baruc si pe prorocul Ieremia. Dar Domnul i-a ascuns. 36.27 Dupa ce a ars imparatul cartea, care cuprindea cuvintele, pe care le scrisese Baruc dupa spusele lui Ieremia, cuvantul Domnului a vorbit astfel lui Ieremia: 36.28 Ia din nou o alta carte, si scrie in ea toate cuvintele, care erau in cea dintai carte, pe care a ars-o Ioiachim, imparatul lui Iuda. 36.29 Si despre Ioiachim, imparatul lui Iuda, spune: Asa vorbeste Domnul: Tu ai ars cartea aceasta, zicand: Pentru ce ai scris in ea cuvintele acestea: Imparatul Babilonului va veni, va nimici tara aceasta, si va nimici din ea oamenii si dobitoacele? 36.30 De aceea, asa vorbeste Domnul despre Ioiachim, imparatul lui Iuda: Nici unul din ai lui nu va sedea pe scaunul de domnie al lui David. Trupul lui mort va fi lasat la caldura ziua si la frig noaptea. 36.31 Il voi pedepsi, pe el, samanta lui, si pe slujitorii lui, pentru nelegiuirea lor, si voi aduce peste ei, peste locuitorii Ierusalimului si peste oamenii lui Iuda, toate nenorocirile cu care i-am amenintat, fara ca ei sa fi vrut sa Ma asculte! 36.32 Ieremia a luat o alta carte si a dat-o lui Baruc, fiul lui Neriia, logofatul. Baruc a scris in ea, dupa spusele lui Ieremia, toate cuvintele din cartea pe care o arsese in foc Ioiachim, imparatul lui Iuda. Multe alte cuvinte de felul acesta au mai fost adaugate la ea.
37.1 In locul lui Ieconia, fiul lui Ioiachim a inceput sa domneasca Zedechia, fiul lui Iosia. El a fost pus imparat in tara lui Iuda de Nebucadnetar, imparatul Babilonului. 37.2 Dar nici el, nici slujitorii lui, nici poporul din tara, n-au ascultat cuvintele, pe care le-a rostit Domnul prin prorocul Ieremia. 37.3 Imparatul Zedechia a trimis pe Iucal, fiul lui Selemia, si pe Tefania, fiul lui Maaseia, preotul, la prorocul Ieremia, sa-i spuna; Mijloceste pentru noi la Domnul, Dumnezeul nostru. 37.4 Pe atunci Ieremia umbla slobod prin popor: nu-l aruncasera inca in temnita. 37.5 Oastea lui Faraon iesise din Egipt; si Haldeii, care impresurau Ierusalimul, cand auzisera vestea aceasta, plecasera din Ierusalim. 37.6 Atunci cuvantul Domnului a vorbit prorocului Ieremia astfel: 37.7 Asa vorbeste Domnul, Dumnezeul lui Israel: Iata ce sa spuneti imparatului lui Iuda, care v-a trimis la Mine sa Ma intrebati: Iata ca oastea lui Faraon, care pornise sa va ajute, se intoarce in tara ei, in Egipt; 37.8 iar Haldeii se vor intoarce, vor bate iarasi cetatea aceasta, o vor lua, si o vor arde cu foc. 37.9 Asa vorbeste Domnul: Nu va inselati, zicand: Haldeii se vor departa de la noi! Caci nu se vor departa! 37.10 Si chiar daca ati bate toata oastea Haldeilor, care se razboiesc cu voi, chiar daca n-ar mai ramane din ei decat vreo cativa oameni raniti, tot s-ar ridica fiecare din cortul lui, si ar arde cetatea aceasta cu foc. 37.11 Pe cand se departase oastea Haldeilor de Ierusalim, de frica ostii lui Faraon~ 37.12 Ieremia a vrut sa iasa din Ierusalim, ca sa se duca in tara lui Beniamin, si sa scape din mijlocul poporului. 37.13 Cand a ajuns insa la poarta lui Beniamin, capitanul strajerilor, numit Ireia, fiul lui Selemia, fiul lui Hanania, era acolo, si a pus mana pe prorocul Ieremia, zicand: Tu vrei sa treci la Haldei! 37.14 Ieremia a raspuns: Nu este adevarat! Nu vreau sa trec la Haldei! Dar Ireia n-a vrut sa-l creada, ci a apucat pe Ieremia si l-a dus inaintea capeteniilor. 37.15 Capeteniile, maniate pe Ieremia, l-au lovit, si l-au aruncat in temnita in casa logofatului Ionatan, caci o prefacusera in temnita. 37.16 Asa a intrat Ieremia in temnita si in gherla, unde a stat multa vreme. 37.17 Imparatul Zedechia a trimis sa-l aduca, si l-a intrebat in taina la el acasa. El a zis: Ai vreun cuvant din partea Domnului? Ieremia a raspuns: Da. Si a adaugat: Vei fi dat in mainile imparatului Babilonului! 37.18 Ieremia a mai spus imparatului Zedechia: Cu ce am pacatuit eu impotriva ta, impotriva slujitorilor tai, si impotriva poporului acestuia, de m-ati aruncat in temnita? 37.19 Si unde sunt prorocii vostri, care va proroceau, si ziceau: Imparatul Babilonului nu va veni impotriva voastra, nici impotriva tarii acesteia? 37.20 Acum asculta, te rog, imparate, domnul meu! Fie bine primite inaintea ta rugamintile mele! Nu ma trimite iarasi in casa logofatului Ionatan, ca nu cumva sa mor acolo! 37.21 Imparatul Zedechia a poruncit sa pazeasca pe Ieremia in curtea temnitei, si sa-i dea in fiecare zi o paine din ulita brutarilor, pana s-a sfarsit toata painea din cetate. Astfel Ieremia a ramas in curtea temnitei.
38.1 Sefatia, fiul lui Matan, Ghedalia, fiul lui Pashur, Iucal, fiul lui Selemia, si Pashur, fiul lui Malchia, au auzit cuvintele, pe care le spunea Ieremia intregului popor, zicand: 38.2 Asa vorbeste Domnul: Cine va ramane in cetatea aceasta va muri ucis de sabie, de foamete sau de ciuma; dar cine va iesi si se va duce la Haldei, va scapa cu viata, va avea ca prada viata lui, si va trai. 38.3 Asa vorbeste Domnul: Cetatea aceasta va fi data in mana ostirii imparatului Babilonului, si o va lua! 38.4 Atunci capeteniile au zis imparatului: Omul acesta ar trebui omorat! Caci inmoaie inima oamenilor de razboi care au mai ramas in cetatea aceasta, si a intregului popor, tinandu-le asemenea cuvantari; omul acesta nu urmareste binele poporului acestuia, si nu-i vrea decat nenorocirea. 38.5 Imparatul Zedechia a raspuns: Iata-l ca este in mainile voastre; caci imparatul nu poate nimic impotriva voastra! 38.6 Atunci ei au luat pe Ieremia, si l-au aruncat in groapa lui Machia, fiul imparatului, care se afla in curtea temnitei, si au pogorat in ea pe Ieremia cu funii. In groapa nu era apa, dar era noroi; si Ieremia s-a afundat in noroi. 38.7 Ebed-Melec, Etiopianul, famen-dregator la curtea imparatului, a auzit ca Ieremia fusese aruncat in groapa. Imparatul statea la poarta lui Beniamin. 38.8 Ebed-Melec a iesit din casa imparatului, si a vorbit imparatului astfel: 38.9 Imparate, domnul meu, oamenii acestia au facut rau de s-au purtat asa cu prorocul Ieremia, aruncandu-l in groapa; are sa moara de foame acolo unde este, caci in cetate nu este paine! 38.10 Imparatul a dat urmatoarea porunca lui Ebed-Melec, Etiopianul: Ia de aici treizeci de oameni cu tine, si scoate din groapa pe prorocul Ieremia, pana nu moare! 38.11 Ebed-Melec a luat cu el pe oamenii aceia, si s-a dus la casa imparatului, intr-un loc dedesubtul vistieriei; a luat de acolo niste petice de haine purtate si niste zdrente de haine vechi, si le-a pogorat lui Ieremia in groapa, cu niste funii. 38.12 Ebed-Melec, Etiopianul, a zis lui Ieremia: Pune aceste petice purtate si aceste zdrente sub subsuori, sub funii. Si Ieremia a facut asa. 38.13 Au tras astfel pe Ieremia cu funiile, si l-au scos afara din groapa. Ieremia a ramas in curtea temnitei. 38.14 Imparatul Zedechia a trimis dupa prorocul Ieremia, si l-a adus la el la intrarea a treia a Casei Domnului. Si imparatul a zis lui Ieremia: Am sa te intreb ceva, sa nu-mi ascunzi nimic! 38.15 Ieremia a raspuns lui Zedechia: Daca ti-l voi spune, ma vei omori; iar daca-ti voi da un sfat, nu ma vei asculta. 38.16 Imparatul Zedechia a jurat in taina lui Ieremia, si a zis: Viu este Domnul, care ne-a dat viata, ca nu te voi omori si nu te voi lasa in mainile oamenilor acestora, care vor sa-ti ia viata! 38.17 Ieremia a zis atunci lui Zedechia: Asa vorbeste Domnul, Dumnezeul ostirilor, Dumnezeul lui Israel: Daca te vei supune capeteniilor imparatului Babilonului, vei scapa cu viata, si nici cetatea aceasta nu va fi arsa cu foc, iar tu vei trai impreuna cu casa ta. 38.18 Dar daca nu te vei supune capeteniilor imparatului Babilonului, cetatea aceasta va fi data in mainile Haldeilor, care o vor arde cu foc; iar tu nu vei scapa din mainile lor! 38.19 Imparatul Zedechia a zis lui Ieremia: Ma tem de Iudeii care au trecut la Haldei; ma tem sa nu ma dea in mainile lor, si sa ma batjocoreasca. 38.20 Ieremia a raspuns: Nu te vor da. Asculta glasul Domnului in ce-ti spun, caci o vei duce bine, si vei scapa cu viata. 38.21 Dar daca nu vrei sa iesi, iata ce mi-a descoperit Domnul: 38.22 Toate nevestele care au mai ramas in casa imparatului lui Iuda, vor fi luate de capeteniile imparatului Babilonului, si vor zice jelind: Prietenii tai cei buni te-au inselat si te-au induplecat; dar cand ti s-au afundat picioarele in noroi, ei au fugit! 38.23 Toate nevestele tale si copiii tai vor fi luati de Haldei; si nu vei scapa de mainile lor, ci vei fi prins de mana imparatului Babilonului, si cetatea aceasta va fi arsa cu foc. 38.24 Zedechia a zis lui Ieremia: Sa nu stie nimeni nimic din cuvintele acestea, si nu vei muri! 38.25 Dar daca vor auzi capeteniile ca ti-am vorbit, si daca vor veni si-ti vor zice: Spune-ne ce ai spus imparatului, si ce ti-a spus imparatul, nu ne ascunde nimic, si nu te vom omori, 38.26 sa le raspunzi: Am rugat pe imparat sa nu ma trimita iarasi, in casa lui Ionatan, ca nu cumva sa mor acolo! 38.27 Toate capeteniile au venit la Ieremia si l-au intrebat. El le-a raspuns intocmai cum poruncise imparatul. Ei au tacut atunci, si au plecat, caci nimeni n-auzise nimic. 38.28 Ieremia insa a ramas in curtea temnitei pana in ziua luarii Ierusalimului.
39.1 Ierusalimul a fost luat. In al noualea an al lui Zedechia, imparatul lui Iuda, in luna a zecea, a venit Nebucadnetar, imparatul Babilonului, cu toata ostirea lui inaintea Ierusalimului, si l-a impresurat; 39.2 iar in anul al unsprezecelea al lui Zedechia, in ziua a noua a lunii a patra, au patruns in cetate. 39.3 Atunci au inaintat toate capeteniile imparatului Babilonului, si au cuprins poarta de la mijloc. Erau: Nergal-Sareter, Samgar-Nebu, Sarsechim, capetenia famenilor dregatori, Nergal-Sareter, capetenia magilor, si toate celelalte capetenii ale imparatului Babilonului. 39.4 Zedechia, imparatul lui Iuda, si toti oamenii de razboi, cum i-au vazut, au fugit, si au iesit noaptea din cetate, pe drumul gradinii imparatului, pe poarta dintre cele doua ziduri, si au apucat pe drumul campiei. 39.5 Dar oastea Haldeilor i-a urmarit, si a ajuns pe Zedechia in campiile Ierihonului. L-au luat, si l-au dus la Nebucadnetar, imparatul Babilonului, la Ribla, in tara Hamatului; el a dat o hotarare impotriva lui. 39.6 Imparatul Babilonului a pus sa junghie la Ribla pe fiii lui Zedechia inaintea lui, impreuna cu toti mai marii lui Iuda. 39.7 Apoi a pus sa scoata ochii lui Zedechia, si a pus sa-l lege cu lanturi de arama, ca sa-l duca la Babilon. 39.8 Haldeii au ars cu foc casa imparatului si casele poporului, si au daramat zidurile Ierusalimului. 39.9 Nebuzaradan, capetenia strajerilor, a luat robi la Babilon, pe aceia din popor care ramasesera in cetate, pe cei ce se supusesera lui, si pe ramasita poporului. 39.10 Dar Nebuzaradan, capetenia strajerilor, a lasat in tara lui Iuda pe unii din cei mai saraci din popor, pe cei ce n-aveau nimic; si le-a dat atunci vii si ogoare. 39.11 Nebucadnetar, imparatul Babilonului, daduse porunca urmatoare cu privire la Ieremia, prin Nebuzaradan, capetenia strajerilor: 39.12 Ia-l, poarta grija de el, si nu-i face nici un rau, ci fa-i ce-ti va cere! 39.13 Nebuzaradan, capetenia strajerilor, Nebusazban, capetenia famenilor-dregatori, Nergal-Sareter, capetenie magilor, si toate capeteniile imparatului Babilonului~ 39.14 au trimis sa aduca pe Ieremia din curtea temnitei, si l-au incredintat lui Ghedalia, fiul lui Ahicam, fiul lui Safan, ca sa-l duca acasa. Si a ramas in mijlocul poporului. 39.15 Cuvantul Domnului vorbise astfel lui Ieremia, pe cand era inchis in curtea temnitei: 39.16 Du-te de vorbeste lui Ebed-Melec, Etiopianul, si spune-i: Asa vorbeste Domnul ostirilor, Dumnezeul lui Israel: Iata, voi aduce peste cetatea aceasta lucrurile, pe care le-am vestit in rau si nu in bine; in ziua aceea ele se vor intampla inaintea ochilor tai. 39.17 Dar pe tine te voi izbavi in ziua aceea, zice Domnul, si nu vei fi dat in mainile oamenilor de care temi. 39.18 Te voi scapa, si nu vei cadea sub sabie, ci viata iti va fi prada ta de razboi, pentru ca ai avut incredere in Mine, zice Domnul.
40.1 Iata cuvantul spus lui Ieremia din partea Domnului, dupa ce Nebuzaradan, capetenia strajerilor, i-a dat drumul din Rama. Cand a trimis sa-l aduca, Ieremia era inca legat cu lanturi, impreuna cu toti prinsii de razboi din Ierusalim si din Iuda, care aveau sa fie dusi in Babilon. 40.2 Capetenia strajerilor a trimis sa aduca pe Ieremia, si i-a zis: Domnul, Dumnezeul tau, a vestit mai dinainte aceste nenorociri impotriva locului acestuia; 40.3 Domnul a adus si a implinit ce spusese; si lucrurile acestea vi s-au intamplat pentru ca ati pacatuit impotriva Domnului si n-ati ascultat glasul Lui. 40.4 Acum, iata, te izbavesc astazi din lanturile, pe care le ai la maini; daca vrei sa vii cu mine la Babilon, vino, si voi ingriji de tine. Dar, daca nu-ti place sa vii cu mine la Babilon, nu veni. Iata, toata tara este inaintea ta, du-te unde vei crede, si unde-ti place sa te duci! 40.5 Insa fiindca el zabovea sa raspunda, Intoarce-te, a adaugat el, la Ghedalia, fiul lui Ahicam, fiul lui Safan, pe care l-a pus imparatul Babilonului peste cetatile lui Iuda, si ramai cu el in mijlocul poporului; sau, du-te oriunde vei vrea sa te duci! Capetenia strajerilor i-a dat merinde si daruri, si i-a dat drumul. 40.6 Ieremia s-a dus la Ghedalia, fiul lui Ahicam, la Mitpa, si a ramas cu el in mijlocul poporului, care ramasese in tara. 40.7 Cand au aflat toate capeteniile ostirilor care ramasesera pe camp, cu oamenii lor, ca imparatul Babilonului a pus ca dregator al tarii pe Ghedalia, fiul lui Ahicam, si ca i-a incredintat barbatii, femeile, copii, si pe aceia din saracii tarii, care nu fusesera luati robi in Babilon~ 40.8 s-au dus la Ghedalia la Mitpa; si anume: Ismael, fiul lui Netania, Iohanan si Ionatan, fiul lui Careah, Seraia, fiul lui Tanhumet, fiii lui Efai din Netofa, si Iezania, fiul unui Maacatit, ei si oamenii lor. 40.9 Ghedalia, fiul lui Ahicam, fiul lui Safan, le-a jurat, lor si oamenilor lor, zicand: Nu va temeti sa slujiti Haldeilor; ramaneti in tara, slujiti imparatului Babilonului, si o veti duce bine! 40.10 Iata ca eu raman la Mitpa, ca sa fiu la porunca Haldeilor, care vor veni la noi. Voi strangeti deci vinul, poamele de vara si untdelemnul, puneti-le in vasele voastre, si locuiti in cetatile, in care va aflati! 40.11 Toti Iudeii care erau in tara Moabului, la Amoniti, in tara Edomului, si in toate tarile, au auzit ca imparatul Babilonului lasase o ramasita in Iuda, si ca le daduse ca dregator pe Ghedalia, fiul lui Ahicam, fiul lui Safan. 40.12 Si toti Iudeii acestia, s-au intors din toate locurile, pe unde erau imprastiati, au venit in tara lui Iuda la Ghedalia, la Mitpa, si au avut un mare belsug de vin si de poame de vara. 40.13 Iohanan, fiul lui Careah, si toate capeteniile ostilor care mai erau pe camp, au venit la Ghedalia, la Mitpa~ 40.14 si i-au zis: Stiti ca Baalis, imparatul Amonitilor, a insarcinat pe Ismael, fiul lui Netania, sa te omoare? Dar Ghedalia, fiul lui Ahicam, nu i-a crezut. 40.15 Si Iohanan, fiul lui Careah, a spus in taina lui Ghedalia, la Mitpa: Da-mi voie sa ma duc sa omor pe Ismael, fiul lui Netania. Nimeni n-are sa stie. Pentru ce sa te omoare el, si sa se risipeasca toti cei din Iuda, care s-au strans la tine, si sa piara ramasita lui Iuda? 40.16 Ghedalia, fiul lui Ahicam, a raspuns lui Iohanan, fiul lui Careah: Nu face lucrul acesta: caci ce spui tu despre Ismael, nu este adevarat!
41.1 In luna a saptea, Ismael, fiul lui Netania, fiul lui Elisama, din neamul imparatului, a venit cu mai marii imparatului si cu zece oameni la Ghedalia, fiul lui Ahicam, la Mitpa. Si au mancat impreuna acolo, la Mitpa. 41.2 Atunci Ismael, fiul lui Netania, s-a sculat cu cei zece oameni de care era insotit, si au lovit cu sabia pe Ghedalia, fiul lui Ahicam, fiul lui Safan, si au omorat astfel pe acela, pe care il pusese imparatul Babilonului dregator peste tara. 41.3 Ismael a mai omorat pe toti Iudeii, care erau cu Ghedalia la Mitpa, si pe Haldeii, care se aflau acolo, oameni de razboi. 41.4 A doua zi, dupa omorarea lui Ghedalia, pe cand nimeni nu stia nimic~ 41.5 au venit din Sihem, din Silo si din Samaria, optzeci de oameni, cu barba rasa si cu haine sfasiate, care isi facusera taieturi in piele; aveau daruri de mancare si tamaie, ca sa le aduca la Casa Domnului. 41.6 Ismael, fiul lui Netania, le-a iesit inainte din Mitpa, si mergea plangand. Cand i-a intalnit, le-a zis: Veniti la Ghedalia, fiul lui Ahicam! 41.7 Si cand au ajuns ei in mijlocul cetatii, Ismael, fiul lui Netania, i-a junghiat si i-a aruncat in groapa, cu ajutorul oamenilor, care-l insoteau. 41.8 Dar s-au gasit printre ei zece oameni care au zis lui Ismael: Nu ne omori, caci mai avem merinde ascunse in camp: grau, orz, untdelemn si miere! Atunci el i-a crutat, si nu i-a omorat impreuna cu fratii lor. 41.9 Groapa in care a aruncat Ismael toate trupurile moarte ale oamenilor pe care i-a ucis, afara de Ghedalia, este groapa aceea mare pe care o facuse imparatul Asa, cand se temea de Baesa, imparatul lui Israel; groapa aceasta a umplut-o Ismael, fiul lui Netania, cu cei ucisi. 41.10 Ismael a luat prinsi de razboi pe toi cei ce mai ramasesera la Mitpa din popor, pe fiicele imparatului si pe toti aceia din popor, care locuiau acolo, si pe care-i incredintase Nebuzaradan, capetenia strajerilor, lui Ghedalia, fiul lui Ahicam; Ismael fiul lui Netania, i-a luat prinsi de razboi, si a plecat ca sa treaca la Amoniti. 41.11 Dar Iohanan, fiul lui Careah, si toate capeteniile ostirilor, care erau cu el, au fost instiintati de tot raul, pe care-l facuse Ismael, fiul lui Netania. 41.12 Au luat pe toti oamenii, si au pornit sa bata pe Ismael, fiul lui Netania, pe care l-au gasit langa apele cele mari ale Gabaonului. 41.13 Cand a vazut tot poporul, care era cu Ismael, pe Iohanan, fiul lui Careah, si pe toate capeteniile ostirilor, care erau cu el, s-a bucurat; 41.14 si tot poporul, pe care-l luase Ismael din Mitpa, s-a intors si a venit de s-a unit cu Iohanan, fiul lui Careah. 41.15 Dar Ismael, fiul lui Netania, a scapat de Iohanan cu opt oameni, si s-a dus la Amoniti. 41.16 Iohanan, fiul lui Careah, si toate capeteniile ostirilor, care erau cu el, au luat toata ramasita poporului, pe care l-au izbavit din mainile lui Ismael, fiul lui Netania, cand il ducea din Mitpa, dupa ce ucisese pe Ghedalia, fiul lui Ahicam. Si anume pe oamenii de razboi, pe femei, pe copii, pe famenii-dregatori, pe care i-a adus Iohanan inapoi din Gabaon. 41.17 Au pornit, si s-au oprit la hanul lui Chimham langa Betleem, ca sa plece apoi in Egipt~ 41.18 departe de Haldei, de care se temeau, pentru ca Ismael, fiul lui Netania, ucisese pe Ghedalia, fiul lui Ahicam, pe care-l pusese imparatul Babilonului dregator peste tara.
42.1 Toate capeteniile ostilor, Iohanan, fiul lui Careah, Iezania, fiul lui Hosea, si tot poporul de la cel mai mic pana la cel mai mare, au inaintat~ 42.2 si au zis prorocului Ieremia: Fie bine primita inaintea ta rugamintea noastra! Mijloceste pentru noi la Domnul, Dumnezeul tau, pentru toti cei ce au mai ramas, caci eram multi, dar am mai ramas numai un mic numar, cum bine vezi tu insuti cu ochii tai. 42.3 Binevoiasca Domnul, Dumnezeul tau, sa ne arate drumul pe care trebuie sa mergem si sa ne spuna ce avem de facut! 42.4 Prorocul Ieremia le-a zis: Am auzit! Iata ca ma voi ruga Domnului Dumnezeului vostru, dupa cererea voastra, si va voi face cunoscut, fara sa va ascund ceva, tot ce va va raspunde Domnul! 42.5 Atunci ei au zis lui Ieremia: Domnul sa fie un martor adevarat si credincios impotriva noastra, daca nu vom face tot ce-ti va porunci Domnul, Dumnezeul tau, sa ne spui! 42.6 Fie bine, fie rau, noi vom asculta de glasul Domnului, Dumnezeului nostru, la care te trimitem, ca sa fim fericiti, ascultand de glasul Domnului, Dumnezeului nostru! 42.7 Dupa zece zile, cuvantul Domnului a vorbit lui Ieremia. 42.8 Si Ieremia a chemat pe Iohanan, fiul lui Careah, pe toate capeteniile ostilor, care erau cu el, si pe tot poporul, de la cel mai mic pana la cel mai mare~ 42.9 si le-a zis: Asa vorbeste Domnul, Dumnezeul lui Israel, la care m-ati trimis, sa-I aduc inainte rugaciunile voastre: 42.10 Daca veti ramane in tara aceasta, va voi face sa propasiti in ea, si nu va voi nimici, va voi sadi si nu va voi smulge; caci Imi pare rau de raul, pe care vi l-am facut! 42.11 Nu va temeti de imparatul Babilonului, de care va este frica; nu va temeti de el, zice Domnul, caci Eu sunt cu voi, ca sa va scap si sa va scot din mana lui. 42.12 Ii voi insufla mila de voi, si se va indura de voi, si va va lasa sa locuiti in tara voastra. 42.13 Dar daca nu veti asculta de glasul Domnului, Dumnezeului vostru, si daca veti zice: Nu vrem sa ramanem in tara aceasta~ 42.14 nu, ci vom merge in tara Egiptului, unde nu vom vedea nici razboiul, nici nu vom auzi glasul trambitei, nici nu vom duce lipsa de paine, si acolo vom locui! 42.15 atunci, ascultati Cuvantul Domnului, ramasite ale lui Iuda: Asa vorbeste Domnul ostirilor, Dumnezeul lui Israel: Daca va veti indrepta fata sa mergeti in Egipt, daca va veti duce sa locuiti pentru o vreme acolo~ 42.16 sabia de care va temeti va va ajunge acolo, in tara Egiptului, foametea de care va este frica se va lipi de voi acolo in Egipt si veti muri acolo. 42.17 Toti cei ce isi vor indrepta fata sa mearga in Egipt ca sa locuiasca pentru o vreme acolo, vor muri de sabie, de foamete sau de ciuma; nici unul nu va ramane, si nu va scapa de nenorocirile, pe care le voi aduce peste ei! 42.18 Caci asa vorbeste Domnul ostirilor, Dumnezeul lui Israel: Cum s-a varsat mania si urgia Mea peste locuitorii Ierusalimului, asa se va varsa urgia Mea si peste voi, daca veti merge in Egipt; veti fi o pricina de afurisenie, de groaza, de blestem si de ocara, si nu veti mai vedea niciodata locul acesta! 42.19 Ramasite ale lui Iuda, Domnul va zice: Nu va duceti in Egipt! Bagati bine de seama ca va opresc lucrul acesta astazi. 42.20 Caci va inselati singuri, daca m-ati trimis la Domnul, Dumnezeul vostru, zicand: Mijloceste pentru noi la Domnul, Dumnezeul nostru, fa-ne cunoscut tot ce va spune Domnul, Dumnezeul nostru, si vom face! 42.21 Eu v-am spus astazi; dar voi n-ascultati glasul Domnului, Dumnezeului vostru, nici tot ce m-a insarcinat El sa va spun. 42.22 De aceea sa stiti ca veti muri de sabie, de foamete sau de ciuma, in locul unde voiti sa va duceti sa locuiti!
43.1 Cand a ispravit Ieremia de spus intregului popor toate cuvintele Domnului, Dumnezeului lor, toate cuvintele pe care-l insarcinase Domnul, Dumnezeul lor, sa le spuna~ 43.2 Azaria, fiul lui Hosea, Iohanan, fiul lui Careah, si toti oamenii aceia ingamfati, au zis lui Ieremia: Minti! Nu Domnul, Dumnezeul nostru, te-a insarcinat sa ne spui: Nu va duceti in Egipt ca sa locuiti acolo pentru o vreme! 43.3 Ci Baruc, fiul lui Neriia, te atata impotriva noastra, ca sa ne dai in mainile Haldeilor, sa ne omoare sau sa ne duca robi la Babilon! 43.4 Astfel, Iohanan, fiul lui Careah, toate capeteniile ostilor, si tot poporul, n-au ascultat de glasul Domnului, care le poruncea sa ramana in tara lui Iuda. 43.5 Si Iohanan, fiul lui Careah, si toate capeteniile ostilor, au luat pe toate ramasitele lui Iuda, care din imprastiati cum erau printre toate neamurile, se intorsesera sa locuiasca in tara lui Iuda~ 43.6 si anume pe barbatii, femeile, copiii, fiicele imparatului, si pe toate sufletele, pe care le lasase Nebuzaradan, capetenia strajerilor, cu Ghedalia, fiul lui Ahicam, fiul lui Safan, precum si pe prorocul Ieremia, si pe Baruc, fiul lui Neriia. 43.7 Au plecat dar in tara Egiptului, caci n-au ascultat de porunca Domnului, si au ajuns pana la Tahpanes. 43.8 Cuvantul Domnului a vorbit lui Ieremia, la Tahpanes, astfel: 43.9 Ia in mana niste pietre mari, si ascunde-le, in fata Iudeilor, in lutul cuptorului de caramizi care este la intrarea casei lui Faraon din Tahpanes. 43.10 Si spune Iudeilor: Asa vorbeste Domnul ostirilor, Dumnezeul lui Israel: Iata, voi trimite sa aduca pe robul Meu Nebucadnetar, imparatul Babilonului, si voi pune scaunul lui de domnie peste aceste pietre, pe care le-am ascuns, si isi va intinde covorul peste ele. 43.11 El va veni, si va lovi tara Egiptului: va omori pe cei sortiti sa moara, va duce in robie pe cei sortiti robiei, si va ucide cu sabia pe cei sortiti la sabie! 43.12 Voi pune foc caselor dumnezeilor Egiptului; Nebucadnetar le va arde, va duce robi pe idoli, se va inveli cu tara Egiptului cum se inveleste pastorul cu haina lui, si va iesi in pace din ea. 43.13 Va sfarama stalpii din Bet-Semes, din tara Egiptului, si va arde cu foc casele dumnezeilor Egiptului.
44.1 Iata cuvantul spus lui Ieremia cu privire la toti Iudeii, care locuiau in tara Egiptului, la Migdol, la Tahpanes, la Nof si in tara Patros: 44.2 Asa vorbeste Domnul ostirilor, Dumnezeul lui Israel: Ati vazut toate nenorocirile, pe care le-am adus asupra Ierusalimului si asupra tuturor cetatilor lui Iuda: iata ca astazi ele nu mai sunt decat niste daramaturi, si nimeni nu mai locuieste in ele~ 44.3 din pricina rautatii, cu care au lucrat, ca sa Ma manie, ducandu-se sa tamaieze si sa slujeasca altor dumnezei, care nu erau cunoscuti nici de ei, nici de voi, nici de parintii vostri. 44.4 V-am trimis intr-una pe toti slujitorii Mei prorocii, ca sa va spuna: Nu faceti aceste uraciuni, pe care le urasc. 44.5 Dar ei n-au vrut s-asculte, n-au luat aminte, nu s-au intors de la rautatea lor, si n-au incetat sa aduca tamaie altor dumnezei. 44.6 De aceea s-a varsat urgia Mea si a izbucnit mania Mea, si in cetatile lui Iuda si in ulitele Ierusalimului, care nu mai sunt decat niste daramaturi si un pustiu, cum se vede astazi. 44.7 Acum, asa vorbeste Domnul, Dumnezeul ostirilor, Dumnezeul lui Israel: Pentru ce va faceti voi singuri un rau atat de mare, ca sa se nimiceasca din mijlocul lui Iuda barbati, femei, copii si prunci, si sa nu mai ramana nici o ramasita din voi? 44.8 Pentru ce Ma maniati voi prin lucrarile mainilor voastre, aducand tamaie altor dumnezei ai tarii Egiptului, unde ati venit sa locuiti pentru o vreme, ca sa fiti nimiciti si sa ajungeti o pricina de blestem si de ocara printre toate neamurile pamantului? 44.9 Ati uitat nelegiuirile parintilor vostri, nelegiuirile imparatilor lui Iuda, nelegiuirile nevestelor lor, nelegiuirile voastre si nelegiuirile nevestelor voastre, savarsite in tara lui Iuda si pe ulitele Ierusalimului? 44.10 Ei nu s-au smerit nici pana in ziua de azi, n-au frica, nu urmeaza Legea Mea si poruncile Mele, pe care le-am pus inaintea voastra si inaintea parintilor vostri. 44.11 De aceea, asa vorbeste Domnul ostirilor, Dumnezeul lui Israel: Iata, Imi intorc Fata impotriva voastra, ca sa va fac rau, si sa nimicesc pe tot Iuda. 44.12 Voi lua ramasitele lui Iuda, care si-au indreptat fata ca sa mearga in tara Egiptului, sa locuiasca acolo pentru o vreme: toti vor fi nimiciti, si vor cadea in tara Egiptului; vor fi nimiciti de sabie, de foamete, de la cel mai mic pana la cel mai mare; vor pieri de sabie si de foamete; si vor fi o pricina de afurisenie, de spaima, de blestem si de ocara. 44.13 Voi pedepsi astfel pe cei ce locuiesc in tara Egiptului, cum am pedepsit Ierusalimul, cu sabie, cu foamete si cu ciuma. 44.14 Nu va ramane si nu va scapa nici unul din ramasitele lui Iuda, care au venit sa locuiasca pentru o vreme in tara Egiptului, cu gand sa se intoarca iarasi in tara lui Iuda, unde doresc sa se intoarca iarasi sa se aseze: nu se vor mai intoarce decat vreo cativa, care vor scapa! 44.15 Toti barbatii, care stiau ca nevestele lor aduceau tamaie altor dumnezei, toate femeile care se aflau acolo in mare numar, si tot poporul care locuia in tara Egiptului, la Patros, au raspuns asa lui Ieremia: 44.16 Nu te vom asculta in nimic din cele ce ne-ai spus in Numele Domnului. 44.17 Ci voim sa facem cum am spus cu gura noastra, si anume: sa aducem tamaie imparatesei cerului, si sa-i turnam jertfe de bautura, cum am facut, noi si parintii nostri, imparatii nostri si capeteniile noastre, in cetatile lui Iuda si in ulitele Ierusalimului. Atunci aveam paine de ne saturam, eram fericiti, si nu treceam prin nici o nenorocire! 44.18 Dar, de cand am incetat sa aducem tamaie imparatesei cerului, si sa-i turnam jertfe de bautura, am dus lipsa de toate, si am fost nimiciti de sabie si de foamete 44.19 De altfel, cand aducem tamaie imparatesei cerului si-i turnam jertfe de bautura, oare fara voia barbatilor nostri ii pregatim noi turte ca s-o cinstim facandu-i chipul, si-i aducem jertfe de bautura? 44.20 Ieremia a zis atunci intregului popor, barbatilor, femeilor si tuturor celor ce-i dadusera raspunsul acesta: 44.21 Nu Si-a adus aminte Domnul, si nu I-a venit Lui in minte tamaia, pe care ati ars-o in cetatile lui Iuda si in ulitele Ierusalimului, voi si parintii vostri, imparatii vostri si capeteniile voastre, si poporul din tara? 44.22 Domnul n-a putut sa mai sufere lucrul acesta, din pricina rautatii faptelor voastre, din pricina uraciunilor pe care le-ati savarsit; si de aceea tara voastra a ajuns o paragina, un pustiu, o pricina de blestem, cum vedeti astazi. 44.23 Tocmai pentru ca ati ars tamaie si ati pacatuit impotriva Domnului, pentru ca n-ati ascultat glasul Domnului, si n-ati pazit Legea, poruncile si invataturile Lui, tocmai pentru aceea vi s-au intamplat aceste nenorociri, cum se vede astazi. 44.24 Ieremia a mai zis intregului popor si tuturor femeilor: Ascultati Cuvantul Domnului, voi toti cei din Iuda, care sunteti in tara Egiptului! 44.25 Asa vorbeste Domnul, Dumnezeul lui Israel: Voi si nevestele voastre ati marturisit cu gurile voastre si ati implinit cu mainile voastre ce spuneti: Vrem sa implinim juruintele pe care le-am facut, sa aducem tamaie imparatesei cerului, si sa-i turnam jertfe de bautura! 44.26 De aceea, acum, dupa ce v-ati implinit juruintele, si v-ati infaptuit fagaduintele, ascultati Cuvantul Domnului, voi toti cei din Iuda, care locuiti in tara Egiptului! Iata, jur pe Numele Meu cel mare, zice Domnul, ca Numele Meu nu va mai fi chemat de gura nici unuia din oamenii lui Iuda, si in toata tara Egiptului nici unul nu va zice: Viu este Domnul, Dumnezeu! 44.27 Iata, voi veghea asupra lor ca sa le fac rau si nu bine; si toti oamenii lui Iuda, care sunt in tara Egiptului, care sunt in tara Egiptului, vor fi nimiciti de sabie si de foamete pana vor pieri de tot. 44.28 Aceia, in mic numar, care vor scapa de sabie, se vor intoarce din tara Egiptului in tara lui Iuda. Dar toata ramasita lui Iuda, toti cei ce au venit sa locuiasca in tara Egiptului, vor vedea daca se va implini Cuvantul Meu sau al lor. 44.29 Si iata, zice Domnul, un semn, dupa care veti cunoaste ca va voi pedepsi in locul acesta, ca sa stiti ca vorbele Mele se vor implini peste voi, spre nenorocirea voastra. 44.30 Asa vorbeste Domnul: Iata, voi da pe Faraon Hofra, imparatul Egiptului, in mainile vrajmasilor lui, in mainile celor ce vor sa-l omoare, cum am dat pe Zedechia, imparatul lui Iuda, in mainile lui Nebucadnetar, imparatul Babilonului, vrajmasul sau, care voia sa-l omoare.
45.1 Cuvantul pe care l-a spus prorocul Ieremia catre Baruc, fiul lui Neriia, cand a scris intr-o carte cuvintele acestea, dupa spusele lui Ieremia, in al patrulea an al lui Ioiachim, fiul lui Iosia, imparatul lui Iuda, suna astfel: 45.2 Asa vorbeste Domnul, Dumnezeul lui Israel, despre tine, Baruc: 45.3 Tu zici: Vai de mine! caci Domnul a adus intristare peste durerea mea; imi sleiesc puterile suspinand, si nu gasesc odihna! 45.4 Spune-i: Asa vorbeste Domnul: Iata ca ce am zidit, voi darama; ce am sadit, voi smulge, si anume tara aceasta. 45.5 Si tu umbli dupa lucruri mari? Nu umbla dupa ele! Caci iata, voi aduce nenorocirea peste orice faptura, zice Domnul, dar tie iti voi da ca prada de razboi viata ta, in toate locurile unde vei merge.
46.1 Cuvantul Domnului spus prorocului Ieremia asupra neamurilor: 46.2 asupra Egiptului, impotriva ostii lui Faraon Neco, imparatul Egiptului, care era langa raul Eufratului, la Carchemis, si care a fost batuta de Nebucadnetar, imparatul Babilonului, in al patrulea an al lui Ioiachim, fiul lui Iosia, imparatul lui Iuda: 46.3 Pregatiti scutul si pavaza, si mergeti la lupta; 46.4 inhamati caii, si incalecati, calareti; aratati-va cu coifurile voastre, lustruiti-va sulitele, imbracati-va cu platosa! 46.5 Ce vad? Li-i frica, dau inapoi; vitejii lor sunt batuti; fug fara sa se mai uite inapoi Groaza se raspandeste in toate partile zice Domnul. 46.6 Cel mai iute nu scapa prin fuga, cel mai viteaz nu poate scapa! La miaza-noapte, pe malurile Eufratului, se clatina si cad! 46.7 Cine este acela care inainteaza ca Nilul, si ale carui ape se rostogolesc ca raurile? 46.8 Este Egiptul. El se umfla ca Nilul, si apele lui se rostogolesc ca raurile. El zice: Ma voi sui, voi acoperi tara, voi nimici cetatile si pe locuitorii lor. 46.9 Suiti-va, cai! Napustiti-va, care! Sa iasa vitejii, cei din Etiopia si din Put, care manuiesc scutul, si cei din Lud, care manuiesc si intind arcul! 46.10 Aceasta zi este a Domnului, Dumnezeului ostirilor; este o zi de razbunare, in care Se razbuna El pe vrajmasii Sai. Sabia mananca, se satura, si se imbata cu sangele lor. Caci Domnul, Dumnezeul ostirilor, are o jertfa in tara de la miaza-noapte, pe malurile Eufratului. 46.11 Suie-te in Galaad, si adu leac alinator, fecioara, fiica Egiptului! Degeaba intrebuintezi atatea leacuri, caci nu este vindecare pentru tine! 46.12 Neamurile aud rusinea ta, si este plin pamantul de strigatele tale; caci razboinicii se poticnesc unul de altul, cad cu totii laolalta. 46.13 Iata cuvantul spus de Domnul catre prorocul Ieremia, despre venirea lui Nebucadnetar, imparatul Babilonului, ca sa loveasca tara Egiptului: 46.14 Dati de stire in Egipt, dati de veste la Migdol, si vestiti la Nof si la Tahpanes! Ziceti: Scoala-te, pregateste-te, caci sabia mananca in jurul tau! 46.15 Pentru ce ti-au cazut vitejii tai? Nu pot sa tina piept, caci Domnul ii rastoarna! 46.16 El face pe multi sa se poticneasca; cad unul peste altul, si zic: Haidem sa ne intoarcem la poporul nostru, in tara noastra de nastere, departe de sabia nimicitorului! 46.17 Acolo striga: Faraon, imparatul Egiptului, nu este decat un pustiu, caci a lasat sa treaca clipa potrivita. 46.18 Pe viata Mea! zice Imparatul, al carui Nume este Domnul ostirilor: Ca Taborul printre munti, cum inainteaza Carmelul in mare, asa va veni. 46.19 Fa-ti calabalacul pentru robie, locuitoare, fiica Egiptului! Caci Noful va ajunge un pustiu, va fi pustiit si nu va mai avea locuitori. 46.20 Egiptul este o juncana foarte frumoasa Nimicitorul vine de la miaza noapte peste ea 46.21 Simbriasii lui de asemenea sunt ca niste vitei ingrasati in mijlocul lui. Dar si ei dau dosul, fug toti fara sa poata tine piept. Caci vin peste ei ziua nenorocirii lor, ziua pedepsirii lor! 46.22 I se aude glasul ca fasaitul unui sarpe! Caci ei inainteaza cu o ostire, si vin cu topoare impotriva lui, ca niste taietori de lemne. 46.23 Taiati-i padurea, zice Domnul, macar ca este fara capat! Caci sunt mai multi decat lacustele, si nu-i poti numara! 46.24 Fiica Egiptului este acoperita de rusine, si este data in mainile poporului de la miazanoapte. 46.25 Domnul ostirilor, Dumnezeul lui Israel, zice: Iata, voi pedepsi pe Amon din No, pe Faraon si Egiptul, pe dumnezeii si imparatii lui, pe Faraon si pe cei ce se incred in el. 46.26 Ii voi da in mainile celor ce vor sa-i omoare, in mainile lui Nebucadnetar, imparatul Babilonului, si in mainile slujitorilor lui. Dupa aceea, insa, Egiptul va fi locuit ca in zilele de alta data, zice Domnul. 46.27 Iar tu, robul Meu Iacov, nu te teme, si nu te inspaimanta, Israele! Caci te voi izbavi din pamantul departat, si-ti voi izbavi samanta din tara in care este roaba. Iacov se va intoarce iarasi, va locui linistit si fara teama; si nu-l va mai tulbura nimeni. 46.28 Nu te teme, robul Meu Iacov, zice Domnul; caci Eu sunt cu tine. Voi nimici toate neamurile printre care te-am imprastiat, dar pe tine nu te voi nimici; ci Te voi pedepsi cu dreptate, nu pot sa te las nepedepsit.
47.1 Iata cuvantul Domnului, spus prorocului Ieremia cu privire la Filisteni, inainte ca Faraon sa bata Gaza. 47.2 Asa vorbeste Domnul: Iata, se ridica niste ape de la miaza noapte, cresc ca un rau iesit din matca; ineaca tara si ce cuprinde ea, cetatea si locuitorii ei. Tipa oamenii, si se bocesc toti locuitorii tarii. 47.3 de tropaitul copitelor cailor lui puternici, de uruitul carelor lui si de scartaitul rotilor; parintii nu se mai intorc spre copiii lor, atat le sunt de slabite mainile~ 47.4 pentru ca vine ziua cand vor fi nimiciti toti Filistenii, si starpiti toti cei ce slujeau ca ajutoare Tirului si Sidonului. Caci Domnul va nimici pe Filisteni, ramasitele ostrovului Caftor. 47.5 Gaza a ajuns plesuva, Ascalonul piere cu ramasita vailor lui! Pana cand iti vei face taieturi de jale in piele? 47.6 Ah! Sabie a Domnului, cand te vei odihni odata? Intoarce-te in teaca, opreste-te si fii linistita! 47.7 Dar cum ar putea sa se odihneasca? Cand Domnul doar ii porunceste, si o indreapta impotriva Ascalonului si coastei marii.
48.1 Asupra Moabului. Asa vorbeste Domnul ostirilor, Dumnezeul lui Israel: Vai de Nebo, caci este pustiit! Chiriataimul este acoperit de rusine, este luat; cetatuia este acoperita de rusine si zdrobita! 48.2 S-a dus fala Moabului, la Hesbon i se pune la cale pieirea: Haidem, sa-l nimicim din mijlocul neamurilor! Si tu vei fi nimicit Madmenule, sabia va merge dupa tine! 48.3 Se aud strigate din Horonaim: prapad si nimicire! 48.4 Moabul este zdrobit! Chiar si cei mici ai lui striga. 48.5 Caci intr-un plans necurmat suie suisul Luhitului, si se aud strigate de durere la pogorasul Horonaimului, din pricina nimicirii! 48.6 Fugiti, scapati-va viata, si fiti ca un nevoias destarat in pustie! 48.7 Caci, pentru ca te-ai increzut in faptele si in vistieriile tale, vei fi luat si tu, si Chemosul va merge in robie, cu preotii si capeteniile lui. 48.8 Pustiitorul va intra in fiecare cetate, si nici o cetate nu va scapa. Valea va pieri si campia va fi nimicita, cum a spus Domnul. 48.9 Dati aripi Moabului, sa plece in zbor! Cetatile lui sunt prefacute in pustie, nu vor mai avea locuitori. 48.10 Blestemat sa fie cel ce face cu nebagare de seama lucrarea Domnului, blestemat sa fie cel ce isi opreste sabia de la macel! 48.11 Moabul, era netulburat din tineretea lui, si se odihnea fara teama pe drojdiile lui, nu era turnat dintr-un vas in altul, si nu era dus in robie. De aceea i s-a pastrat gustul, si nu i s-a schimbat mirosul. 48.12 De aceea iata, vin zile, zice Domnul, cand ii voi trimite oameni care-l vor pritoci; ii vor goli vasele si vor face sa-i plezneasca burdufurile. 48.13 Moabul va fi dat de rusine cu Chemos, cum a fost dat de rusine casa lui Israel cu Betel, in care isi punea increderea. 48.14 Cum puteti sa ziceti: Suntem viteji, ostasi gata de lupta? 48.15 Moabul este pustiit, cetatile lui se inalta in fum, floarea tinerimii lui este injunghiata, zice Imparatul, al carui Nume este Domnul ostirilor. 48.16 Pieirea Moabului este aproape sa vina, nenorocirea lui vine in graba mare. 48.17 Bociti-l, toti cei ce-l inconjurati, toti care-i cunoasteti numele! Si ziceti: Cum a fost sfaramat acest puternic toiag de carmuire, acest toiag maret! 48.18 Pogoara-te din locasul slavei, sezi jos pe pamantul uscat, locuitoare, fiica Dibonului! Caci pustiitorul Moabului se suie impotriva ta, si-ti nimiceste cetatuile. 48.19 Stai pe drum si pandeste, locuitoarea Aroerului! Intreaba pe fugar si pe cel scapat, si zi: Ce s-a intamplat? 48.20 Moabul este acoperit de rusine, caci este zdrobit. Gemeti si strigati! Vestiti in Arnon ca Moabul este pustiit! 48.21 A venit pedeapsa si peste tara campiei, peste Holon, peste Iahat, peste Mefaat~ 48.22 peste Dibon, peste Nebo, peste Bet-Diblataim~ 48.23 peste Chiriataim, peste Bet-Gamul, peste Bet-Meon~ 48.24 peste Cheriiot, peste Botra, peste toate cetatile din tara Moabului, fie departate, fie apropiate. 48.25 Taria Moabului este franta, si bratul lui zdrobit, zice Domnul. 48.26 Imbatati-l, caci s-a semetit impotriva Domnului! De aceea, pravaleasca-se Moabul in varsatura lui, si sa ajunga de ras si el! 48.27 N-a fost Israel de rasul tau? A fost prins el oare printre hoti, de dai din cap, ori de cate ori vorbesti de el? 48.28 Parasiti cetatile, si locuiti in stanci, locuitori ai Moabului! Si fiti ca porumbeii, care isi fac cuibul pe marginea pesterilor! 48.29 Am auzit de fudulia mandrului Moab, de infumurarea lui, de trufia lui, de semetirea lui, si de inima lui ingamfata. 48.30 Cunosc, zice Domnul, infumurarea lui, laudaroseniile lui desarte, si faptele lui de nimic. 48.31 De aceea gem pentru Moab, si ma jelesc pentru tot Moabul; oamenii suspina pentru cei din Chir-Heres. 48.32 Vie din Sibma, te plang mai mult decat Iaezerul; ramurile tale se intindeau dincolo de mare, se intindeau pana la marea Iaezerului; dar pustiitorul s-a aruncat peste strangerea roadelor tale si peste culesul viilor tale. 48.33 Si astfel, s-a dus bucuria si veselia din campiile si din tara roditoare a Moabului. Am secat vinul din teascuri zice Domnul ;nimeni nu mai calca teascul cu strigate de bucurie; sunt strigate de razboi, nu strigate de bucurie. 48.34 Strigatele Hesbonului rasuna pana la Eleale, si glasul lor se aude pana la Iahat, de la Toar pana la Horonaim, pana la Eglat-Selisia; caci si apele Nimrimului sunt prefacute in pustiu. 48.35 Vreau s-o ispravesc in Moab, zice Domnul, cu cel ce se suie pe inaltimile de jertfa, si aduce tamaie dumnezeului sau. 48.36 De aceea imi jeleste inima ca un fluier pentru Moab, imi jeleste inima ca un fluier pentru oamenii din Chir-Heres pentru ca toate avutiile pe care le-au strans, sunt pierdute. 48.37 Caci toate capetele sunt rase, toate barbile sunt taiate; pe toate mainile sunt taieturi de jale, si pe coapse saci. 48.38 Pe toate acoperisurile Moabului si in piete, sunt numai bocete, pentru ca am sfaramat Moabul ca pe un vas fara pret, zice Domnul. 48.39 Cat este de sfaramat Moabul! Gemeti! Cat de rusinos intoarce Moabul spatele! Moabul ajunge astfel de ras si de pomina pentru toti cei ce-l inconjoara. 48.40 Caci asa vorbeste Domnul: Iata ca vrajmasul zboara ca vulturul, si isi intinde aripile asupra Moabului! 48.41 Cheriiotul este luat, cetatuile sunt cucerite, si in ziua aceea, inima vitejilor Moabului este ca inima unei femei in durerile nasterii. 48.42 Astfel Moabul va fi nimicit de tot, si nu va mai fi un popor, caci s-a semetit impotriva Domnului. 48.43 Groaza, groapa si latul sunt peste tine, locuitor al Moabului, zice Domnul. 48.44 Cel ce fuge de groaza, cade in groapa, si cel ce se ridica din groapa, se prinde in lat; caci aduc asupra lui, asupra Moabului, anul pedepsei lui, zice Domnul. 48.45 Fugarii se opresc sleiti de puteri la umbra Hesbonului; dar din Hesbon iese un foc, o flacara iese din mijlocul Sihonului, si mistuie laturile Moabului si crestetul capului celor ce se falesc. 48.46 Vai de tine, Moabule! Poporul din Chemos este pierdut! Caci fiii tai sunt luati prinsi de razboi, si fiicele tale prinse de razboi. 48.47 Dar in vremurile de apoi, voi aduce inapoi pe prinsii de razboi ai Moabului, zice Domnul. Aceasta este judecata asupra Moabului.
49.1 Asupra copiilor lui Amon. Asa vorbeste Domnul: N-are Israel fii? Si n-are mostenitori? Atunci pentru ce stapaneste Malcom Gadul, si locuieste poporul lui in cetatile lui? 49.2 De aceea, iata ca vin zile, zice Domnul, cand voi face sa rasune strigatul de razboi impotriva Rabei copiilor lui Amon. Ea va ajunge un morman de daramaturi, si satele sale vor fi arse de foc. Atunci Israel va izgoni, pe cei ce-l izgonisera, zice Domnul. 49.3 Gemi, Hesbonule, caci Ai este pustiit! Strigati, fiicele Rabei, imbracati-va cu saci, si bociti-va alergand incoace si incolo de-a lungul zidurilor! Caci Malcom se duce in robie, cu preotii si capeteniile sale! 49.4 Ce te lauzi cu vaile? Valea ta se scurge, fiica razvratita, care te incredeai in vistieriile tale, si ziceai: Cine va veni impotriva mea? 49.5 Iata, voi aduce groaza peste tine, zice Domnul, Dumnezeul ostirilor; ea va veni din toate imprejurimile tale, fiecare din voi va fi izgonit drept inainte, si nimeni nu va strange pe fugari! 49.6 Dar dupa aceea, voi aduce inapoi pe prinsii de razboi ai copiilor lui Amon, zice Domnul. 49.7 Asupra Edomului. Asa vorbeste Domnul ostirilor: Nu mai este intelepciune in Teman? A pierit chibzuinta de la oamenii priceputi? S-a dus intelepciunea lor? 49.8 Fugiti, dati dosul, plecati in pesteri, locuitori ai Dedanului! Caci voi aduce nenorocirea peste Esau, la vremea cand il voi pedepsi. 49.9 Oare, daca ar veni niste culegatori de struguri la tine, nu ti-ar lasa nimic de cules pe urma culegatorilor? Daca ar veni niste hoti noaptea, n-ar pustii decat pana s-ar satura! 49.10 Dar Eu insumi voi despuia pe Esau, ii voi descoperi ascunzatorile, si nu va putea sa se ascunda. Copiii lui, fratii lui, vecinii lui, vor pieri, si el nu va mai fi! 49.11 Lasa pe orfanii tai! Eu ii voi tine in viata, si vaduvele tale sa se increada in Mine! 49.12 Caci asa vorbeste Domnul: Iata ca cei ce nu trebuiau sa bea potirul totusi il vor bea; si tu sa ramai nepedepsit? Nu, nu vei ramane nepedepsit, ci il vei bea si tu! 49.13 Caci pe Mine insumi jur, zice Domnul, ca Botra va fi data prada pustiirii, ocarii, nimicirii si blestemului, si toate cetatile ei se vor preface in niste daramaturi vesnice. 49.14 Am auzit o veste de la Domnul, si un sol a fost trimis printre neamuri: Strangeti-va, si porniti impotriva ei! Sculati-va pentru razboi! 49.15 Caci iata, te voi face mic printre neamuri, dispretuit printre oameni. 49.16 Infumurarea ta, ingamfarea inimii tale te-a ratacit, pe tine care locuiesti in crapaturile stancilor, si care stai pe varful dealurilor. Dar chiar daca ti-ai aseza cuibul tot atat de sus ca al vulturului, si de acolo te voi prabusi, zice Domnul. 49.17 Edomul va fi pustiit; toti cei ce vor trece pe langa el se vor mira si vor fluiera pentru toate ranile lui. 49.18 Ca si Sodoma si Gomora si cetatile vecine, care au fost nimicite, zice Domnul, nici el nu va mai fi locuit, si nimeni nu se va mai aseza acolo 49.19 Iata, vrajmasul se suie ca un leu de pe malurile ingamfate ale Iordanului impotriva locuintei tale tari; deodata voi face Edomul sa fuga de acolo si voi pune peste el pe acela pe care l-am ales. Caci cine este ca Mine? Cine-Mi va porunci? Cine-Mi va sta impotriva? 49.20 De aceea, ascultati hotararea pe care a luat-o Domnul impotriva Edomului, si planurile, pe care le-a facut impotriva locuitorilor din Teman: Cu adevarat, ii vor tari ca pe niste oi slabe, cu adevarat li se va pustii locuinta! 49.21 De vuietul caderii lor se cutremura pamantul; strigatul lor se aude pana la marea Rosie 49.22 Iata, ca vulturul inainteaza vrajmasul si zboara, isi intinde aripile peste Botra, si in ziua aceea inima vitejilor Edomului este ca inima unei femei in durerile nasterii. 49.23 Asupra Damascului. Hatmanul si Arpadul sunt rosii de rusine, caci au auzit o veste rea si tremura; frica lor este ca o mare infuriata, care nu se poate potoli. 49.24 Damascul este topit, se intoarce sa fuga, il ia groaza, il apuca nelinistea si durerile, ca pe o femeie in durerile nasterii. 49.25 Ah! cum nu este crutata cetatea slavita, cetatea bucuriei mele! 49.26 De aceea tinerii ei vor cadea pe ulite, si toti barbatii ei de razboi vor pieri in ziua aceea, zice domnul ostirilor. 49.27 Voi pune foc zidurilor Damascului, si va mistui casele imparatesti din Ben-Hadad. 49.28 Asupra Chedarului si imparatiilor Hatorului, pe care le-a batut Nebucadnetar, imparatul Babilonului. Asa vorbeste Domnul: Sculati-va, suiti-va impotriva Chedarului, si nimiciti pe fiii Rasaritului! 49.29 Le vor lua corturile si turmele, le vor ridica panzele, tot calabalacul si camilele, si le vor striga: Spaima, de jur imprejur! 49.30 Fugiti, fugiti din toate puterile voastre, cautati o locuinta deoparte, locuitori ai Hatorului! zice Domnul: caci Nebucadnetar, imparatul Babilonului, a luat o hotarare impotriva voastra, a facut un plan impotriva voastra. 49.31 Sculati-va, suiti-va impotriva unui neam linistit, care locuieste fara teama, zice Domnul; n-are nici porti, nici zavoare, si locuieste singur. 49.32 Camilele lor vor fi de jaf, si multimea turmelor lor vor fi o prada. Voi risipi in toate vanturile pe ei cei ce-si rad colturile barbii, si le voi aduce pieirea din toate partile, zice Domnul. 49.33 Hatorul va fi astfel vizuina sacalilor, un pustiu pe vecie; nimeni nu va locui in el, si nici un om nu va sedea in el. 49.34 Cuvantul Domnului, care a fost spus prorocului Ieremia, asupra Elamului, la inceputul domniei lui Zedechia, imparatul lui Iuda, suna astfel: 49.35 Asa vorbeste Domnul ostirilor: Iata, voi sfarama arcul Elamului, puterea lui de capetenie. 49.36 Voi aduce asupra Elamului cele patru vanturi de la cele patru margini ale cerului, ii voi risipi in toate vanturile acestea, si nu va fi nici un popor, la care sa n-ajunga fugari din Elam. 49.37 Voi face ca locuitorii Elamului sa tremure inaintea vrajmasilor lor, si inaintea celor ce vor sa-i omoare. Voi aduce nenorociri peste ei, mania Mea aprinsa, zice Domnul, si-i voi urmari cu sabia, pana ce ii voi nimici. 49.38 Imi voi aseza scaunul de domnie in Elam, si-i voi nimici imparatul si capeteniile, zice Domnul. 49.39 Dar in zilele de apoi voi aduce inapoi pe prinsii de razboi ai Elamului, zice Domnul.
50.1 Iata cuvantul rostit de Domnul asupra Babilonului, asupra tarii Haldeilor, prin prorocul Ieremia: 50.2 Dati de stire printre neamuri, dati de veste si inaltati un steag! Vestiti, n-ascundeti nimic! Spuneti: Babilonul este luat! Bel este acoperit de rusine, Merodac este zdrobit! Idolii lui sunt acoperiti de rusine, idolii lui sunt sfaramati! 50.3 Caci impotriva lui se suie un neam de la miazanoapte, care-i va preface tara intr-o pustie, si nu va mai fi locuita: atat oamenii cat si dobitoacele fug si se duc. 50.4 In zilele acelea, in vremurile acelea, zice Domnul, copiii lui Israel si copiii lui Iuda se vor intoarce impreuna; vor merge plangand si vor cauta pe Domnul, Dumnezeul lor. 50.5 Vor intreba de drumul Sionului, isi vor intoarce privirile spre el, si vor zice: Veniti sa ne alipim de Domnul, printr-un legamant vesnic care sa nu fie uitat niciodata! 50.6 Poporul Meu era o turma de oi pierdute; pastorii lor ii rataceau, ii faceau sa cutreiere muntii; treceau de pe munti pe dealuri, uitandu-si staulul. 50.7 Toti cei ce-i gaseau ii mancau, si vrajmasii lor ziceau: Noi nu suntem vinovati, fiindca au pacatuit impotriva Domnului, Locasul neprihanirii, impotriva Domnului, Nadejdea parintilor lor. 50.8 Fugiti din Babilon, iesiti din tara Haldeilor, si mergeti ca niste tapi in fruntea turmei! 50.9 Caci iata ca voi ridica si voi aduce impotriva Babilonului o multime de neamuri mari din tara de la miazanoapte; se vor insirui in siruri de bataie impotriva lui, si vor pune stapanire pe el; sagetile lui sunt ca ale unui razboinic iscusit, care nu se intoarce cu mainile goale. 50.10 Astfel va fi data prada jafului, Haldea, si toti cei ce o vor jefui se vor satura de jaf, zice Domnul. 50.11 Caci voi v-ati bucurat si v-ati inveselit, cand Mi-ati jefuit mostenirea Mea! Da, sareati ca o juncana in iarba, nechezati ca niste armasari focosi! 50.12 Mama voastra este acoperita de rusine, cea care v-a nascut roseste de rusine; iata, ea este coada neamurilor, este un pustiu, un pamant uscat si fara apa! 50.13 Din pricina maniei Domnului nu va mai fi locuita, si va fi o pustietate. Toti cei ce vor trece pe langa Babilon, se vor mira si vor fluiera pentru toate ranile lui. 50.14 Insiruiti-va de bataie imprejurul Babilonului, voi toti, arcasii! Trageti impotriva lui, nu faceti economie de sageti! Caci a pacatuit impotriva Domnului. 50.15 Scoateti din toate partile un strigat de razboi impotriva lui! El intinde mainile; temeliile i se prabusesc; zidurile i se surpa. Caci este razbunarea Domnului. Razbunati-va pe el! Faceti-i cum a facut si el! 50.16 Nimiciti cu desavarsire din Babilon pe cel ce seamana, si pe cel ce manuieste secera la vremea secerisului! Inaintea sabiei nimicitorului, fiecare sa se intoarca la poporul sau, fiecare sa fuga spre tara lui. 50.17 Israel este o oaie ratacita pe care au gonit-o leii; imparatul Asiriei a mancat-o cel dintai; si acesta din urma i-a zdrobit oasele, acest Nebucadnetar, imparatul Babilonului. 50.18 De aceea asa vorbeste Domnul ostirilor, Dumnezeul lui Israel: Iata, voi pedepsi pe imparatul Babilonului si tara lui, cum am pedepsit pe imparatul Asiriei. 50.19 Voi aduce inapoi pe Israel in pasunea lui; va paste pe Carmel si pe Basan, si isi va potoli foamea pe muntele lui Efraim si in Galaad. 50.20 In zilele acelea, in vremea aceea, zice Domnul se va cauta nelegiuirea lui Israel, si nu va mai fi, si pacatul lui Iuda, si nu se va mai gasi; caci voi ierta ramasita, pe care o voi lasa. 50.21 Suie-te impotriva tarii de doua ori razvratita, impotriva locuitorilor ei, si pedepseste-i! Urmareste, macelareste, nimiceste-i! zice Domnul si implineste in totul poruncile Mele! 50.22 Strigate de razboi rasuna in tara, si prapadul este mare. 50.23 Cum s-a rupt si s-a sfaramat ciocanul intregului pamant! Babilonul este nimicit in mijlocul neamurilor! 50.24 Ti-am intins o cursa, si ai fost prins, Babilonule, fara sa te astepti. Ai fost ajuns, apucat, pentru ca ai luptat impotriva Domnului. 50.25 Domnul Si-a deschis casa de arme, si a scos din ea armele maniei Lui; caci aceasta este o lucrare a Domnului, Dumnezeul ostirilor, in tara Haldeilor. 50.26 Patrundeti din toate partile in Babilon, deschideti-i granarele, faceti-le niste mormane ca niste gramezi de snopi, si nimiciti-le. Nimic sa nu mai ramana din el! 50.27 Ucideti-i toti taurii si junghiati-i! Vai de ei! Caci le-a venit ziua, vremea pedepsirii lor! 50.28 Ascultati strigatele fugarilor, ale celor ce scapa din tara Babilonului, ca sa vesteasca in Sion razbunarea Domnului, Dumnezeului nostru, razbunarea pentru Templul Sau! 50.29 Chemati impotriva Babilonului pe arcasi, voi toti care incordati arcul! Tabarati in jurul lui, ca nimeni sa nu scape, rasplatiti-i dupa faptele lui, faceti-i intocmai cum a facut si el! Caci s-a semetit impotriva Domnului, impotriva Sfantului lui Israel! 50.30 De aceea, tinerii lui vor cadea pe ulite, si toti oamenii lui de razboi vor pieri in ziua aceea, zice Domnul. 50.31 Iata, am necaz pe tine, ingamfatule! zice Domnul, Dumnezeul ostirilor; caci ti-a sosit ziua, vremea pedepsirii tale! 50.32 Ingamfatul acela se va poticni si va cadea, si nimeni nu-l va ridica, voi pune foc cetatilor lui, si-i va mistui toate imprejurimile. 50.33 Asa vorbeste Domnul ostirilor: Copiii lui Israel si copiii lui Iuda sunt apasati impreuna; toti cei ce i-au dus robi ii opresc si nu vor sa le dea drumul. 50.34 Dar puternic este Razbunatorul lor, El, al carui Nume este Domnul ostirilor. El le va apara pricina, ca sa dea odihna tarii, si sa faca pe locuitorii Babilonului sa tremure. 50.35 Sabia impotriva Haldeilor! zice Domnul, impotriva locuitorilor Babilonului, impotriva capeteniilor si inteleptilor lui! 50.36 Sabia impotriva prorocilor minciunii, ca sa ajunga ca niste oameni fara minte! Sabia impotriva vitejilor lui, ca sa ramana incremeniti! 50.37 Sabia impotriva cailor si carelor lui, impotriva oamenilor de tot felul care sunt in mijlocul lui, ca sa ajunga ca femeile! Sabia impotriva vistieriilor lui, ca sa fie jefuite! 50.38 Seceta peste apele lui, ca sa sece! Caci este o tara de idoli, si au innebunit cu idolii lor. 50.39 De aceea fiarele pustiei se vor aseza acolo impreuna cu sacalii, si strutii vor locui acolo; nu va mai fi locuit niciodata, ci vesnic va ramane nelocuit. 50.40 Ca si Sodoma si Gomora si cetatile vecine, pe care le-a nimicit Dumnezeu, zice Domnul, asa nu va mai fi locuit nici el, si nimeni nu se va mai aseza acolo. 50.41 Iata, vine un popor de la miazanoapte, si un neam mare si niste imparati puternici se ridica de la marginile pamantului. 50.42 Poarta arc si sulita, sunt necrutatori si fara mila; glasul le mugeste ca marea; sunt calare pe cai, ca un om gata de lupta, impotriva ta, fiica Babilonului! 50.43 Imparatul Babilonului aude vestea, mainile i se slabesc, si il apuca groaza, ca durerea pe o femeie care naste 50.44 Iata, vrajmasul se suie ca un leu, de pe malurile ingamfate ale Iordanului impotriva locuintei tale tari; deodata ii voi izgoni de acolo, si voi pune peste ei pe acela, pe care l-am ales. Caci cine este ca Mine? Cine-Mi va porunci? Si care capetenie Imi va sta impotriva? 50.45 De aceea, ascultati hotararea pe care a luat-o Domnul impotriva Babilonului, si planurile pe care le-a facut El impotriva tarii Haldeilor! Cu adevarat, ii vor tari ca pe niste oi slabe, cu adevarat, le vor pustii locuinta. 50.46 De strigatul luarii Babilonului se cutremura pamantul, si se aude un strigat de durere printre neamuri.
51.1 Asa vorbeste Domnul: Iata, ridic impotriva Babilonului, si impotriva locuitorilor Haldeii, un vant nimicitor. 51.2 Trimit impotriva Babilonului niste vanturatori care-l vor vantura, si-i vor goli tara. Vor veni din toate partile asupra lui, in ziua nenorocirii. 51.3 Sa se intinda arcul impotriva celui ce isi intinde arcul, impotriva celui ce se mandreste in platosa lui! Nu crutati pe tinerii lui! Nimiciti cu desavarsire toata ostirea lui! 51.4 Sa cada ucisi in tara Haldeilor, strapunsi de lovituri pe ulitele Babilonului! 51.5 Caci Israelul si Iuda nu sunt parasiti de Dumnezeul lor, de Domnul ostirilor, si tara Haldeilor este plina de nelegiuiri impotriva Sfantului lui Israel. 51.6 Fugiti din Babilon, si fiecare sa-si scape viata, ca nu cumva sa pieriti in pieirea lui! Caci aceasta este o vreme de razbunare pentru Domnul! El ii va rasplati dupa faptele lui. 51.7 Babilonul era in mana Domnului un potir de aur, care imbata tot pamantul; Neamurile au baut din vinul lui; de aceea au fost neamurile ca intr-o nebunie. 51.8 Deodata cade Babilonul si este zdrobit! Vaitati-l, aduceti leac alinator pentru rana lui; poate ca se va vindeca! 51.9 Am voit sa vindecam Babilonul, dar nu s-a vindecat! Parasiti-l, si haidem fiecare in tara noastra, caci pedeapsa lui a ajuns pana la ceruri, si se inalta pana la nori. 51.10 Domnul scoate la lumina dreptatea pricinii noastre: veniti sa istorisim in Sion lucrarea Domnului, Dumnezeului nostru. 51.11 Ascutiti sagetile, prindeti scuturile! Domnul a atatat duhul imparatilor Mediei, pentru ca vrea sa nimiceasca Babilonul; caci aceasta este razbunarea Domnului, razbunarea pentru Templul Sau. 51.12 Inaltati un steag impotriva zidurilor Babilonului! Intariti-i strajile, puneti caraule, intindeti curse! Caci Domnul a luat o hotarare, si aduce la indeplinire ce a rostit impotriva locuitorilor Babilonului. 51.13 Tu, care locuiesti langa ape mari, si care ai vistierii nemarginite, ti-a venit sfarsitul si lacomia ta a ajuns la capat! 51.14 Domnul ostirilor a jurat pe Sine insusi: Da, te voi umple de oameni ca de niste lacuste, si vor scoate strigate de razboi impotriva ta. 51.15 El a facut pamantul cu puterea Lui, a intemeiat lumea cu intelepciunea Lui, a intins cerurile cu priceperea Lui. 51.16 De glasul Lui, urla apele in ceruri; El ridica norii de la marginile pamantului, da nastere la fulgere si ploaie, si scoate vantul din camarile lui. 51.17 Atunci orice om se vede cat este de prost cu stiinta lui, orice argintar ramane rusinat de chipurile lui cioplite; caci idolii lui nu sunt decat minciuna, si n-au nici o suflare in ei! 51.18 Sunt o nimica toata si o lucrare de ras: cand le vine pedeapsa, pier cu desavarsire! 51.19 Dar Cel ce este partea lui Iacov nu este ca ei; caci El a intocmit totul, si Israel este semintia mostenirii Lui: Domnul ostirilor, este Numele Lui. 51.20 Tu Mi-ai fost un ciocan si o unealta de razboi. Am zdrobit neamuri prin tine, am nimicit imparatii prin tine. 51.21 Prin tine am sfaramat pe cal si pe calaretul lui; 51.22 prin tine am sfaramat carul si pe cel ce sedea in el. Prin tine am sfaramat pe barbat si pe femeie; prin tine am sfaramat pe batran si pe copil; prin tine am sfaramat pe tanar si pe fata. 51.23 Prin tine am sfaramat pe pastor si turma lui; prin tine am sfaramat pe plugar si boii lui; prin tine am sfaramat pe carmuitori si pe capeteniile lui. 51.24 Dar acum, voi rasplati Babilonului si tuturor locuitorilor Haldeii, tot raul, pe care l-au facut Sionului, sub ochii vostri, zice Domnul. 51.25 Iata, am necaz pe tine, munte nimicitor, zice Domnul, pe tine, care nimiceai tot pamantul! Imi voi intinde mana peste tine, te voi pravali de la inaltimea stancilor, si te voi preface intr-un munte aprins. 51.26 Nu se vor mai scoate din tine nici pietre din capul unghiului cladirii, nici pietre pentru temelii; caci vei fi o daramatura vesnica, zice Domnul 51.27 Inaltati un steag pe pamant! Sunati din trambita printre neamuri! Pregatiti neamurile impotriva lui, chemati impotriva lui imparatiile Araratului, Miniului si Aschenazului! Puneti capetenii de oaste impotriva lui! Faceti sa inainteze caii ca niste lacuste zbarlite! 51.28 Pregatiti impotriva lui pe neamuri, pe imparatii Mediei, pe carmuitorii lui si pe toate capeteniile lui, si toata tara sub stapanirea lor! 51.29 Se clatina pamantul, se cutremura; caci planul Domnului impotriva Babilonului se implineste; si El va face din tara Babilonului un pustiu nelocuit. 51.30 Vitejii Babilonului nu mai lupta, ci stau in cetatui; puterea le este sleita, si au ajuns ca niste femei. Vrajmasii pun foc locuintelor lor si le sfarama zavoarele! 51.31 Se intalnesc alergatorii, se incruciseaza solii, ca sa vesteasca imparatului Babilonului, ca cetatea lui este luata din toate partile~ 51.32 ca trecatorile sunt luate, baltile cu trestie sunt uscate de foc, si oamenii de razboi ingroziti. 51.33 Caci asa vorbeste Domnul ostirilor, Dumnezeul lui Israel: Fiica Babilonului este ca o arie pe vremea cand este calcata cu picioarele: inca o clipa, si va veni pentru ea vremea secerisului. 51.34 Nebucadnetar, imparatul Babilonului, m-a mancat, m-a nimicit; m-a facut ca un vas gol; m-a inghitit, ca un balaur, si-a umplut pantecele cu ce aveam mai scump, si m-a izgonit. 51.35 Silnicia facuta fata de mine si fata de carnea mea sfasiata sa se intoarca asupra Babilonului, zice locuitoarea Sionului. Sangele meu sa cada asupra locuitorilor Haldeii! zice Ierusalimul. 51.36 De aceea, asa vorbeste Domnul: Iata, iti voi apara pricina, si te voi razbuna! Voi seca marea Babilonului, si-i voi usca izvorul. 51.37 Babilonul va ajunge un morman de daramaturi, o vizuina de sacali, un pustiu si o batjocura, si nu va mai avea locuitori. 51.38 Vor racni impreuna ca niste lei, vor tipa ca niste pui de lei. 51.39 Cand vor fi incalziti de vin, le voi da sa bea, si-i voi imbata, ca sa se inveseleasca, si apoi sa adoarma somnul cel de veci, ca sa nu se mai scoale, zice Domnul. 51.40 Ii voi pogori ca pe niste miei la taiere, ca pe niste berbeci si niste tapi. 51.41 Cum s-a luat Sesacul! Cum a fost cucerit acela a carui slava umplea tot pamantul! Cum a fost nimicit Babilonul din mijlocul neamurilor! 51.42 Marea s-a inaltat peste Babilon: Babilonul a fost acoperit de multimea valurilor sale. 51.43 Cetatile lui au ajuns un pustiu; un pamant fara apa si pustiu, o tara unde nimeni nu locuieste si pe unde nici un om nu trece. 51.44 Voi pedepsi pe Bel in Babilon, ii voi smulge din gura ce a inghitit, si neamurile nu se vor mai ingramadi in el: chiar si zidul Babilonului va cadea! 51.45 Iesiti din mijlocul lui, poporul Meu, si fiecare sa-si scape viata, scapand de mania aprinsa a Domnului! 51.46 Sa nu vi se tulbure inima, si nu va spaimantati de zvonurile care se raspandesc in tara; caci anul acesta va veni un zvon, iar anul urmator un alt zvon; in tara va domni silnicia, si un stapanitor se va ridica impotriva altui stapanitor. 51.47 De aceea, iata, vin zile cand voi pedepsi idolii Babilonului: atunci toata tara lui va fi acoperita de rusine, si toti mortii lui vor cadea in mijlocul lui. 51.48 Cerurile si pamantul cu tot ce cuprind ele, vor striga de bucurie asupra Babilonului, caci pustiitorii se vor arunca de la miazanoapte asupra lui, zice Domnul. 51.49 Chiar si Babilonul va cadea, o morti ai lui Israel, cum a facut si el sa cada mortii din toata tara. 51.50 Cei care ati scapat de sabie, plecati, nu zaboviti! Cei din pamantul departat, ganditi-va la Domnul, si Ierusalimul sa fie in inimile voastre! 51.51 Ne rusinam, cand auzeam ocara; ne ascundeam fetele de rusine, cand au venit niste straini in sfantul locas al Casei Domnului. 51.52 De aceea, iata, vin zile, zice Domnul, cand ii voi pedepsi idolii, si in toata tara lui vor geme ranitii. 51.53 Chiar daca Babilonul s-ar inalta pana la ceruri, chiar daca ar face cu neputinta de ajuns cetatuile lui cele inalte, tot voi trimite pe pustiitori impotriva lui, zice Domnul 51.54 Rasuna strigate din Babilon, si un mare prapad in tara Haldeilor. 51.55 Caci Domnul pustieste Babilonul, si face sa-i inceteze zarva cea mare. Valurile pustiitorilor urla ca niste ape mari, al caror vuiet tulburat se aude. 51.56 Da, pustiitorul se arunca asupra lui, asupra Babilonului; vitejii Babilonului sunt prinsi, si li se sfarama arcurile. Caci Domnul este un Dumnezeu care rasplateste! El va da negresit fiecaruia plata cuvenita lui! 51.57 Si anume, voi imbata pe voievozii si inteleptii lui, pe carmuitorii, pe capeteniile si vitejii lui; vor adormi somnul cel de veci, si nu se vor mai trezi, zice Imparatul, al carui Nume este Domnul ostirilor. 51.58 Asa vorbeste Domnul ostirilor: Zidurile cele largi ale Babilonului vor fi surpate, si portile lui cele inalte vor fi arse cu foc. Astfel popoarele muncesc degeaba, si Neamurile se trudesc pentru foc! 51.59 Iata porunca, data de prorocul Ieremia, lui Seraia, fiul lui Neriia, fiul lui Mahseia, cand s-a dus la Babilon cu Zedechia, imparatul lui Iuda, in al patrulea an al domniei lui Zedechia. Seraia era cel mai mare camaras. 51.60 Ieremia a scris intr-o carte toate nenorocirile, care aveau sa vina asupra Babilonului, toate cuvintele acestea scrise asupra Babilonului. 51.61 Ieremia a zis lui Seraia: Cand vei ajunge la Babilon, vezi sa citesti toate cuvintele acestea~ 51.62 si sa zici: Doamne, Tu ai spus ca locul acesta are sa fie nimicit, si ca n-are sa mai fie locuit nici de oameni nici de dobitoace, ci are sa ajunga un pustiu pentru totdeauna. 51.63 Si cand vei ispravi citirea cartii acesteia, sa legi de ea o piatra, si s-o arunci in Eufrat~ 51.64 si sa zici: Asa va fi inecat Babilonul, si nu se va mai ridica din nenorocirile, pe care le voi aduce asupra lui; vor cadea sleiti de puteri! Pana aici sunt cuvintele lui Ieremia.
52.1 Zedechia avea douazeci si unu de ani cand a ajuns imparat, si a domnit unsprezece ani la Ierusalim. Mama sa se chema Hamutal, fiica lui Ieremia, din Libna. 52.2 El a facut ce este rau inaintea Domnului, intocmai cum facuse Ioiachim. 52.3 Si lucrul acesta s-a intamplat din pricina maniei Domnului impotriva Ierusalimului si impotriva lui Iuda, pe care voia sa-i lepede de la Fata Lui. Si Zedechia s-a rasculat impotriva imparatului Babilonului. 52.4 In al noualea an al domniei lui Zedechia, in ziua a zecea a lunii a zecea, a venit Nebucadnetar, imparatul Babilonului, cu toata ostirea lui, impotriva Ierusalimului; au tabarat inaintea lui, si au ridicat santuri de aparare de jur imprejurul lui. 52.5 Cetatea a stat impresurata pana in anul al unsprezecelea al imparatului Zedechia. 52.6 In ziua a noua a lunii a patra, era mare foamete in cetate, asa ca poporul tarii nu mai avea paine deloc. 52.7 Atunci s-a facut o spartura in cetate; si toti oamenii de razboi au fugit, si au iesit din cetate noaptea, pe drumul portii dintre cele doua ziduri de langa gradina imparatului, pe cand inconjurau Haldeii cetatea. Fugarii au apucat pe drumul campiei. 52.8 Dar oastea Haldeilor a urmarit pe imparat, si au ajuns pe Zedechia in campiile Ierihonului, dupa ce toata ostirea lui se risipise de la el. 52.9 Au pus mana pe imparat, si l-au dus la imparatul Babilonului la Ribla, in tara Hamatului; si el a rostit o hotarare impotriva lui. 52.10 Imparatul Babilonul a pus sa junghie pe fiii lui Zedechia in fata lui; a pus sa taie la Ribla si pe toate capeteniile lui Iuda. 52.11 Apoi a pus sa scoata ochii lui Zedechia, si a pus sa-l lege cu lanturi de arama. Apoi imparatul Babilonului l-a dus la Babilon, si l-a tinut in temnita pana in ziua mortii lui. 52.12 In ziua a zecea a lunii a cincea, in al nouasprezecelea an al domniei lui Nebucadnetar, imparatul Babilonului, a venit la Ierusalim Nebuzaradan, capetenia strajerilor, care era in slujba imparatului Babilonului. 52.13 El a ars casa Domnului, casa imparatului, si toate casele Ierusalimului; a dat foc tuturor caselor mai mari. 52.14 Toata oastea Haldeilor, care era cu capetenia strajerilor, a daramat de asemenea toate zidurile dimprejurul Ierusalimului. 52.15 Nebuzaradan, capetenia strajerilor, a luat prinsi de razboi o parte din cei mai saraci din popor, pe aceia din popor care ramasesera in cetate, pe cei ce se supusesera imparatului Babilonului, cealalta ramasita a multimii. 52.16 Totusi Nebuzaradan, capetenia strajerilor, a lasat ca vieri si ca plugari pe unii din cei mai saraci din tara. 52.17 Haldeii au sfaramat stalpii de arama care erau in casa Domnului, temeliile, marea de arama care era in Casa Domnului, si toata arama lor au dus-o in Babilon. 52.18 Au luat oalele, lopetile, cutitele, potirele, cestile si toate uneltele de arama cu care se facea slujba. 52.19 Capetenia strajerilor a mai luat si lighenele, tamaietoarele, potirele, cenusarele, sfesnicele, cestile si paharele, tot ce era de aur si ce era de argint. 52.20 Cei doi stalpi, marea, si cei doisprezece boi de arama care slujeau drept temelie, si care-i facuse imparatul Solomon pentru Casa Domnului, toate aceste unelte de arama aveau o greutate care nu se putea cantari. 52.21 Inaltimea unuia din stalpi era de optsprezece coti, si un fir de doisprezece coti il cuprindea; era gol si gros de patru degete; 52.22 deasupra lui era un acoperis de arama, si inaltimea unui acoperis era de cinci coti; imprejurul acoperisului era o retea si rodii, toate de arama; tot asa era si al doilea stalp, si avea si el rodii. 52.23 Erau nouazeci si sase de rodii de fiecare parte, si toate rodiile dimprejurul retelei erau in numar de o suta. 52.24 Capetenia strajerilor a luat pe marele preot Seraia, pe Tefania, al doilea preot, si pe cei trei usieri. 52.25 Si din cetate a luat pe un famen care avea sub porunca lui pe oamenii de razboi, sapte oameni din cei ce faceau parte din sfetnicii imparatului si care au fost gasiti in cetate, apoi pe logofatul capeteniei ostirii, care era insarcinat sa scrie la oaste poporul din tara, si saizeci de oameni din poporul tarii, care se aflau in cetate. 52.26 Nebuzaradan, capetenia strajerilor, i-a luat, si i-a dus la imparatul Babilonului la Ribla. 52.27 Imparatul Babilonului i-a lovit si i-a omorat la Ribla in tara Hamatului. Astfel a fost dus rob Iuda departe de tara lui. 52.28 Iata poporul pe care l-a dus Nebucadnetar in robie: in al saptelea an: trei mii douazeci si trei de Iudei; 52.29 in al optsprezecelea an al lui Nebucadnetar, a luat din Ierusalim opt sute treizeci si doi de insi; 52.30 in al douazeci si treilea an al lui Nebucadnetar, Nebuzaradan, capetenia strajerilor, a luat sapte sute patruzeci si cinci de Iudei; de toti: patru mii sase sute de insi. 52.31 In al treizeci si saptelea an al robiei lui Ioiachin, imparatul lui Iuda, in a douazeci si cincea zi a lunii a douasprezecea, Evil-Merodac, imparatul Babilonului, in anul intai al domniei lui, a inaltat capul lui Ioiachin, imparatul lui Iuda, si l-a scos din temnita. 52.32 I-a vorbit cu bunatate, si i-a asezat scaunul lui de domnie mai presus de scaunul de domnie al imparatilor care erau cu el la Babilon. 52.33 A pus sa-i schimbe hainele de temnita, si Ioiachin a mancat totdeauna la masa imparatului in tot timpul vietii sale. 52.34 Imparatul Babilonului a purtat grija necontenit de hrana lui zilnica, pana in ziua mortii lui, in tot timpul vietii sale.
1.1 Vai! Cum sta parasita acum, cetatea aceasta atat de plina de popor alta data! A ramas ca o vaduva! Ea, care alta data era mare intre neamuri, fruntasa printre tari, a ajuns roaba astazi! 1.2 Plange amarnic noaptea, si-i curg lacrimi pe obraji. Nici unul din toti cei ce o iubeau n-o mangaie; toti prietenii ei au parasit-o, si i s-au facut vrajmasi. 1.3 Iuda a plecat in pribegie, din pricina apasarii si muncilor grele. Locuieste in mijlocul neamurilor, si nu gaseste odihna! Toti prigonitorii lui l-au ajuns tocmai cand ii era mai mare stramtorarea. 1.4 Drumurile Sionului sunt triste, caci nimeni nu se mai duce la sarbatori, toate portile lui sunt pustii, preotii lui ofteaza; fecioarele lui sunt mahnite, si el insusi este plin de amaraciune. 1.5 Asupritorii lui sar biruitori, vrajmasii lui sunt multumiti. Caci Domnul l-a smerit, din pricina multimii pacatelor lui; copiii lui au mers in robie inaintea asupritorului. 1.6 S-a dus de la fiica Sionului toata podoaba ei. Capeteniile ei au ajuns ca niste cerbi care nu gasesc pasune, si merg fara putere inaintea celui ce-i goneste. 1.7 In zilele necazului si ticalosiei lui, Ierusalimul isi aduce aminte de toate bunatatile de care a avut parte din zilele strabune; cand a cazut poporul lui in mana asupritorului, nimeni nu i-a venit in ajutor, iar vrajmasii se uitau la el si radeau de prabusirea lui. 1.8 Greu de pacatuit Ierusalimul! De aceea a ajuns de scarba. Toti cei ce-l pretuiau il dispretuiesc acum, vazandu-i goliciunea, si el insusi se intoarce in alta parte si ofteaza. 1.9 Necuratia sta lipita pe poala hainei lui, si nu se gandea la sfarsitul sau. A cazut greu de tot. Nimeni nu-l mangaie. Vezi-mi ticalosia, Doamne, caci iata ce semet este vrajmasul! 1.10 Asupritorul a intins mana la tot ce avea el mai scump; ba inca a vazut cum, in Locasul lui cel sfant, au intrat neamurile carora Tu le poruncisei sa nu intre in adunarea Ta! 1.11 Tot poporul lui cauta paine suspinand; si-au dat lucrurile scumpe pe hrana, numai ca sa-si tina viata. Uita-Te, Doamne, si priveste cat de injosit sunt! 1.12 O! voi, care treceti pe langa mine, priviti si vedeti daca este vreo durere ca durerea mea, ca durerea cu care m-a lovit Domnul in ziua maniei Lui aprinse! 1.13 Mi-a azvarlit de sus in oase un foc care le arde; mi-a intins un lat sub picioare, si m-a dat inapoi. M-a lovit cu pustiire si o lancezeala de toate zilele! 1.14 Mana Lui a legat jugul nelegiuirilor mele, care stau impletite si legate de gatul meu. Mi-a frant puterea. Domnul m-a dat in mainile acelora, carora nu pot sa le stau impotriva. 1.15 Domnul a trantit la pamant pe toti vitejii din mijlocul meu; a strans o ostire impotriva mea, ca sa-mi prapadeasca tineretul; ca in teasc a calcat Domnul pe fecioara, fiica lui Iuda. 1.16 De aceea plang, imi varsa lacrimi ochii, caci s-a departat de la mine Cel ce trebuia sa ma mangaie, Cel ce trebuia sa-mi invioreze viata; fiii mei sunt zdrobiti, caci vrajmasul a biruit. 1.17 Sionul intinde mainile rugator, si nimeni nu-l mangaie. Domnul a trimis impotriva lui Iacov de jur imprejur vrajmasi; Ierusalimul a ajuns de batjocura in mijlocul lor. 1.18 Domnul este drept, caci m-am razvratit impotriva poruncilor Lui. Ascultati, toate popoarele, si vedeti-mi durerea! Fecioarele si tinerii mei s-au dus in robie. 1.19 Mi-am chemat prietenii, dar m-au inselat, preotii si batranii mei au murit in cetate, cautand hrana, ca sa-si tina viata. 1.20 Doamne, uita-Te la necazul meu. Inauntrul meu fierbe, mi s-a intors inima in mine, caci am fost neascultator. Afara sabia m-a lasat fara copii, in casa moartea. 1.21 M-au auzit suspinand, dar nimeni nu m-a mangaiat. Toti vrajmasii mei, cand au aflat de nenorocirea mea, s-au bucurat ca Tu ai adus-o; dar vei aduce, vei vesti ziua cand si ei vor fi ca mine. 1.22 Adu toata rautatea lor inaintea Ta, si fa-le cum mi-ai facut mie, pentru toate faradelegile mele! Caci suspinele mele sunt multe, si inima imi este bolnava.
2.1 Vai! in ce intunecime a aruncat Domnul, in mania Lui, pe fiica Sionului. A azvarlit din cer pe pamant podoaba lui Israel, si nu Si-a mai adus aminte de scaunul picioarelor Lui, in ziua maniei Lui! 2.2 Domnul a nimicit, fara mila, toate locuintele lui Iacov. In urgia Lui, a daramat intariturile fiicei lui Iuda, si le-a pravalit la pamant; a facut de ocara imparatia si capeteniile ei. 2.3 In mania Lui aprinsa, a doborat toata puterea lui Israel; Si-a tras inapoi de la el dreapta, inaintea vrajmasului, si a aprins in Iacov o vapaie de foc care mistuie toate de jur imprejur. 2.4 Si-a incordat arcul ca un vrajmas, Si-a ridicat dreapta ca un asupritor, si a prapadit tot ce era placut privirilor, Si-a varsat ca un foc urgia peste cortul fiicei Sionului. 2.5 Ca un vrajmas a ajuns Domnul, a nimicit pe Israel, i-a daramat toate palatele, i-a prabusit intariturile, si a umplut pe fiica lui Iuda de jale si suspin. 2.6 I-a pustiit cortul sfant ca pe o gradina, a nimicit locul adunarii sale; Domnul a facut sa se uite in Sion sarbatorile si Sabatul, si, in mania Lui napraznica a lepadat pe imparat si pe preot. 2.7 Domnul Si-a dispretuit altarul, Si-a lepadat locasul Sau cel sfant. A dat in mainile vrajmasului zidurile palatelor Sionului; au rasunat strigatele in casa Domnului, ca intr-o zi de sarbatoare. 2.8 Si-a pus de gand Domnul sa darame zidurile fiicei Sionului; a intins sfoara de masurat, si nu Si-a tras mana pana nu le-a nimicit. A cufundat in jale intaritura si zidurile, care nu mai sunt, toate, decat niste daramaturi triste. 2.9 Portile ii sunt cufundate in pamant; i-a nimicit si rupt zavoarele. Imparatul si capeteniile sale sunt intre neamuri. Lege nu mai au, si chiar prorocii nu mai primesc nici o vedenie de la Domnul. 2.10 Batranii fiicei Sionului sed pe pamant si tac; si-au presarat tarana pe cap, s-au incins cu saci; fecioarele Ierusalimului isi pleaca la pamant capul. 2.11 Mi s-au stors ochii de lacrimi, imi fierb maruntaiele, mi se varsa ficatul pe pamant, din pricina prapadului fiicei poporului meu, din pricina copiilor si pruncilor de tata lesinati pe ulitele cetatii. 2.12 Ei ziceau catre mamele lor: Unde este paine si vin? Si cadeau lesinati ca niste raniti pe ulitele cetatii, isi dadeau sufletul la pieptul mamelor lor. 2.13 Cu ce sa te imbarbatez si cu ce sa te aseman, fiica Ierusalimului? Cu cine sa te pun alaturi, si cu ce sa te mangai, fecioara, fiica Sionului? Caci rana ta este mare ca marea: cine va putea sa te vindece? 2.14 Prorocii tai ti-au prorocit vedenii desarte si amagitoare, nu ti-au dat pe fata nelegiuirea, ca sa abata astfel robia de la tine, ci ti-au facut prorocii mincinoase si inselatoare. 2.15 Toti trecatorii bat din palme asupra ta, suiera si dau din cap impotriva fiicei Ierusalimului, si zic: Aceasta este cetatea despre care se zicea ca este cea mai frumoasa, si bucuria intregului pamant? 2.16 Toti vrajmasii tai deschid gura impotriva ta, fluiera, scrasnesc din dinti, si zic: Am inghitit-o! Da, aceasta este ziua pe care o asteptam, am ajuns-o si o vedem! 2.17 Domnul a infaptuit ce hotarase, a implinit cuvantul pe care-l sorocise de multa vreme, a nimicit fara mila; a facut din tine bucuria vrajmasului, a inaltat taria asupritorilor tai! 2.18 Inima lor striga catre Domnul Zid al fiicei Sionului, varsa zi si noapte siroaie de lacrimi! Nu-ti da nici un ragaz, si ochiul tau sa n-aiba odihna! 2.19 Scoala-te si gemi noaptea cand incep strajile! Varsa-ti inima ca niste apa, inaintea Domnului! Ridica-ti mainile spre El pentru viata copiilor tai, care mor de foame la toate colturile ulitelor! 2.20 Uita-Te, Doamne, si priveste: cui i-ai facut Tu asa? Sa manance femeile rodul pantecelui lor, pruncii dezmierdati de mainile lor? Sa fie macelariti preotii si prorocii in Locasul cel sfant al Domnului? 2.21 Copiii si batranii stau culcati pe pamant in ulite; fecioarele si tinerii mei au cazut ucisi de sabie; i-ai ucis, in ziua maniei Tale, si i-ai injunghiat fara mila. 2.22 Ai chemat groaza din toate partile peste mine, ca la o zi de sarbatoare. In ziua maniei Domnului, n-a scapat unul si n-a ramas cu viata. Pe cei ingrijiti si crescuti de mine, mi i-a nimicit vrajmasul!
3.1 Eu sunt omul care a vazut suferinta sub nuiaua urgiei Lui. 3.2 El m-a dus, m-a manat in intuneric, si nu in lumina. 3.3 Numai impotriva mea isi intinde si isi intoarce mana, toata ziua. 3.4 Mi-a prapadit carnea si pielea, si mi-a zdrobit oasele. 3.5 A facut zid imprejurul meu, si m-a inconjurat cu otrava si durere. 3.6 Ma aseaza in intuneric, ca pe cei morti pentru totdeauna. 3.7 M-a inconjurat cu un zid, ca sa nu ies; m-a pus in lanturi grele. 3.8 Sa tot strig si sa tot cer ajutor, caci El tot nu-mi primeste rugaciunea. 3.9 Mi-a astupat calea cu pietre cioplite, si mi-a strambat cararile. 3.10 Ma pandeste ca un urs si ca un leu intr-un loc ascuns. 3.11 Mi-a abatut caile, si apoi s-a aruncat pe mine, si m-a pustiit. 3.12 Si-a incordat arcul, si m-a pus tinta sagetii Lui. 3.13 In rarunchi mi-a infipt sagetile din tolba Lui. 3.14 Am ajuns de rasul poporului meu, si toata ziua sunt pus in cantece de batjocura de ei. 3.15 M-a saturat de amaraciune, m-a imbatat cu pelin. 3.16 Mi-a sfaramat dintii cu pietre, m-a acoperit cu cenusa. 3.17 Mi-ai luat pacea, si nu mai cunosc fericirea. 3.18 Si am zis: S-a dus puterea mea de viata, si nu mai am nici o nadejde in Domnul. 3.19 Gandeste-Te la necazul si suferinta mea, la pelin si la otrava! 3.20 Cand isi aduce aminte sufletul meu de ele, este mahnit in mine. 3.21 Iata ce mai gandesc in inima mea, si iata ce ma face sa mai trag nadejde: 3.22 Bunatatile Domnului nu s-au sfarsit, indurarile Lui nu sunt la capat~ 3.23 ci se innoiesc in fiecare dimineata. Si credinciosia Ta este atat de mare! 3.24 Domnul este partea mea de mostenire, zice sufletul meu; de aceea nadajduiesc in El. 3.25 Domnul este bun cu cine nadajduieste in El, cu sufletul care-L cauta. 3.26 Bine este sa astepti in tacere ajutorul Domnului. 3.27 Este bine pentru om sa poarte un jug in tineretea lui. 3.28 Sa stea singur si sa taca, pentru ca Domnul i l-a pus pe grumaz; 3.29 sa-si umple gura cu tarana, si sa nu-si piarda nadejdea; 3.30 sa dea obrazul celui ce-l loveste, si sa se sature de ocari. 3.31 Caci Domnul nu leapada pentru totdeauna. 3.32 Ci, cand mahneste pe cineva, Se indura iarasi de el, dupa indurarea Lui cea mare: 3.33 caci El nu necajeste cu placere, nici nu mahneste bucuros pe copiii oamenilor. 3.34 Cand se calca in picioarele toti prinsii de razboi ai unei tari~ 3.35 cand se calca dreptatea omeneasca in fata Celui Preainalt~ 3.36 cand este nedreptatit un om in pricina lui, nu vede Domnul? 3.37 Cine a spus si s-a intamplat ceva fara porunca Domnului? 3.38 Nu iese din gura Celui Preainalt raul si binele? 3.39 De ce sa se planga omul cat traieste? Fiecare sa se planga mai bine de pacatele lui! 3.40 Sa luam seama la umbletele noastre, sa le cercetam, si sa ne intoarcem la Domnul. 3.41 Sa ne inaltam si inimile cu mainile spre Dumnezeu din cer, zicand: 3.42 Am pacatuit, am fost indaratnici, si nu ne-ai iertat! 3.43 In mania Ta, Te-ai ascuns, si ne-ai urmarit, ai ucis fara mila. 3.44 Te-ai invaluit intr-un nor, ca sa nu strabata la Tine rugaciunea noastra. 3.45 Ne-ai facut de batjocura si de ocara printre popoare. 3.46 Toti vrajmasii nostri deschid gura impotriva noastra. 3.47 De groaza si de groapa am avut parte, de prapad si pustiire. 3.48 Suvoaie de apa imi curg din ochi din pricina prapadului fiicei poporului meu. 3.49 Mi se topeste ochiul in lacrimi, necurmat si fara ragaz~ 3.50 pana ce Domnul va privi din cer si va vedea. 3.51 Ma doare ochiul de plans pentru toate fiicele cetatii mele. 3.52 Cei ce ma urasc fara temei, m-au gonit ca pe o pasare. 3.53 Voiau sa-mi nimiceasca viata intr-o groapa, si au aruncat cu pietre in mine. 3.54 Mi-au navalit apele peste cap si ziceam: Sunt pierdut! 3.55 Dar am chemat Numele Tau, Doamne, din fundul gropii. 3.56 Tu mi-ai auzit glasul: Nu-Ti astupa urechea la suspinele si strigatele mele. 3.57 In ziua cand Te-am chemat, Te-ai apropiat, si ai zis: Nu te teme! 3.58 Doamne, Tu ai aparat pricina sufletului meu, mi-ai rascumparat viata! 3.59 Doamne, ai vazut apasarea mea: fa-mi dreptate. 3.60 Ai vazut toate razbunarile lor, toate uneltirile lor impotriva mea. 3.61 Doamne, le-ai auzit ocarile, toate uneltirile impotriva mea~ 3.62 cuvantarile potrivnicilor mei, si planurile pe care le urzeau in fiecare zi impotriva mea. 3.63 Uita-Te cand stau ei jos sau cand se scoala. Eu sunt cantecul lor de batjocura. 3.64 Rasplateste-le, Doamne, dupa faptele mainilor lor! 3.65 Impietreste-le inima, si arunca blestemul Tau impotriva lor! 3.66 Urmareste-i, in mania Ta, si sterge-i de sub ceruri, Doamne!
4.1 Vai! cum s-a innegrit aurul, si cum s-a schimbat aurul cel curat! Cum s-au risipit pietrele sfantului Locas pe la toate colturile ulitelor! 4.2 Cum sunt priviti acum fiii Sionului, cei alesi si pretuiti ca aurul curat alta data, cum sunt priviti acum, vai! Ca niste vase de pamant, si ca o lucrare facuta de mainile olarului! 4.3 Chiar si sacalii isi apleaca tata, si dau sa suga puilor lor; dar fiica poporului meu a ajuns fara mila, ca strutii din pustie. 4.4 Limba sugatorului i se lipeste de cerul gurii, uscata de sete; copiii cer paine, dar nimeni nu le-o da. 4.5 Cei ce se hraneau cu bucate alese, lesina pe ulite. Cei ce fusesera crescuti in purpura se bucura acum de o gramada de gunoi! 4.6 Caci vina fiicei poporului meu este mai mare decat pacatul Sodomei, care a fost nimicita intr-o clipa, fara sa fi pus cineva mana pe ea. 4.7 Voievozii ei erau mai stralucitori decat zapada, mai albi decat laptele; trupul le era mai rosu decat margeanul; fata le era ca safirul. 4.8 Dar acum infatisarea le este mai negricioasa decat funinginea; asa ca nu mai sunt cunoscuti pe ulite, pielea le este lipita de oase, uscata ca lemnul. 4.9 Cei ce pier ucisi de sabie sunt mai fericiti decat cei ce pier de foame, care cad sleiti de puteri, din lipsa roadelor campului! 4.10 Femeile, cu toata mila lor, isi fierb copiii, care le slujesc ca hrana, in mijlocul prapadului fiicei poporului meu. 4.11 Domnul Si-a sleit urgia, Si-a varsat mania aprinsa; a aprins in Sion un foc, care-i mistuie temeliile. 4.12 Imparatii pamantului n-ar fi crezut si nici unul din locuitorii lumii n-ar fi crezut ca potrivnicul, care-l impresura, are sa intre pe portile Ierusalimului. 4.13 Iata roada pacatelor prorocilor sai, a nelegiuirilor preotilor sai, care au varsat in mijlocul lui sangele celor neprihaniti! 4.14 Rataceau ca orbii pe ulite, manjiti de sange, asa ca nimeni nu putea sa se atinga de hainele lor. 4.15 Departati-va, necuratilor! li se striga, la o parte, la o parte, nu va atingeti de noi! Cand fugeau pribegind incoace si incolo, printre neamuri, se spunea: Sa nu mai locuiasca aici! 4.16 In mania Lui Domnul i-a imprastiat si nu-Si mai indreapta privirile spre ei! Vrajmasul n-a cautat la fata preotilor, nici n-a avut mila de cei batrani. 4.17 Si acolo ni se sfarseau ochii, si asteptam zadarnic ajutor! Privirile ni se indreptau cu nadejde spre un neam, care totusi nu ne-a izbavit. 4.18 Ne pandeau pasii, ca sa ne impiedice sa mergem pe ulitele noastre; ni se apropia sfarsitul, ni se implinisera zilele Da, ne venise sfarsitul! 4.19 Prigonitorii nostri erau mai iuti decat vulturii cerului. Ne-au fugarit pe munti, si ne-au pandit in pustie. 4.20 Suflarea vietii noastre, unsul Domnului, a fost prins in gropile lor, el, despre care ziceam: Vom trai sub umbra lui printre neamuri. 4.21 Bucura-te si salta de bucurie, fiica Edomului, care locuieste in tara Ut! Dar si la tine va trece potirul, si tu te vei imbata, si te vei dezgoli! 4.22 Fiica Sionului, nelegiuirea iti este ispasita: El nu te va mai trimite in robie. Dar tie, fiica Edomului, iti va pedepsi nelegiuirea; si iti va da pe fata pacatele.
5.1 Adu-Ti aminte, Doamne, de ce ni s-a intamplat! Uita-Te si vezi-ne ocara! 5.2 Mostenirea noastra a trecut la niste straini, casele noastre la cei din alte tari! 5.3 Am ramas orfani, fara tata; mamele noastre sunt ca niste vaduve. 5.4 Apa noastra o bem pe bani, si lemnele noastre trebuie sa le platim. 5.5 Prigonitorii ne urmaresc cu indarjire, si cand obosim, nu ne dau odihna. 5.6 Am intins mana spre Egipt, spre Asiria, ca sa ne saturam de paine. 5.7 Parintii nostri, care au pacatuit, nu mai sunt, iar noi le purtam pacatele. 5.8 Robii ne stapanesc, si nimeni nu ne izbaveste din mainile lor. 5.9 Ne cautam painea cu primejdia vietii noastre, caci ne ameninta sabia in pustie. 5.10 Ne arde pielea ca un cuptor, de frigurile foamei. 5.11 Au necinstit pe femei in Sion, pe fecioare in cetatile lui Iuda. 5.12 Mai marii nostri au fost spanzurati de mainile lor; Batranilor nu le-a dat nici o cinste. 5.13 Tinerii au fost pusi sa rasneasca, si copiii cadeau sub poverile de lemn. 5.14 Batranii nu se mai duc la poarta, si tinerii au incetat sa mai cante. 5.15 S-a dus bucuria din inimile noastre, si jalea a luat locul jocurilor noastre. 5.16 A cazut cununa de pe capul nostru! Vai de noi, caci am pacatuit! 5.17 Daca ne doare inima, daca ni s-au intunecat ochii~ 5.18 este din pricina ca muntele Sionului este pustiit, din pricina ca se plimba sacalii prin el. 5.19 Dar Tu, Doamne, imparatesti pe vecie; scaunul Tau de domnie dainuieste din neam in neam! 5.20 Pentru ce sa ne uiti pe vecie, si sa ne parasesti pentru multa vreme? 5.21 Intoarce-ne la Tine, Doamne, si ne vom intoarce! Da-ne iarasi zile ca cele de odinioara! 5.22 Sa ne fi lepadat Tu de tot oare, si sa Te fi maniat Tu pe noi peste masura de mult?
1.1 In al treizecilea an, in a cincea zi a lunii a patra, pe cand eram intre prinsii de razboi de la raul Chebar, s-au deschis cerurile, si am avut vedenii dumnezeiesti. 1.2 In a cincea zi a lunii era in anul al cincilea al robiei imparatului Ioiachin, 1.3 Cuvantul Domnului a vorbit lui Ezechiel, fiul lui Buzi, preotul, in tara Haldeilor, langa raul Chebar; si acolo a venit mana Domnului peste el. 1.4 M-am uitat, si iata ca a venit de la miazanoapte un vant napraznic, un nor gros, si un snop de foc, care raspandea de jur imprejur o lumina stralucitoare, in mijlocul careia lucea ca o arama lustruita, care iesea din mijlocul focului. 1.5 Tot in mijloc, se mai vedeau patru fapturi vii, a caror infatisare avea o asemanare omeneasca. 1.6 Fiecare din ele avea patru fete, si fiecare avea patru aripi. 1.7 Picioarele lor erau drepte, si talpa picioarelor lor era ca a piciorului unui vitel, si scanteiau ca niste arama lustruita. 1.8 Sub aripi, de cele patru parti ale lor, aveau niste maini de om; si toate patru aveau fete si aripi. 1.9 Aripile lor erau prinse una de alta. Si cand mergeau, nu se intorceau in nici o parte, ci fiecare mergea drept inainte. 1.10 Cat despre chipul fetelor lor era asa: inainte, toate aveau o fata de om; la dreapta lor, toate patru aveau cate o fata de leu, la stanga lor, toate patru aveau cate o fata de bou, iar inapoi, toate patru aveau cate o fata de vultur. 1.11 Aripile fiecareia erau intinse in sus, asa ca doua din aripile lor ajungeau pana la cele invecinate, iar doua le acopereau trupurile. 1.12 Fiecare mergea drept inainte, si anume incotro le mana duhul sa mearga, intr-acolo mergeau; iar in mersul lor nu se intorceau in nici o parte. 1.13 In mijlocul acestor fapturi vii era ceva ca niste carbuni de foc aprinsi, care ardeau; si ceva ca niste faclii umbla incoace si incolo printre aceste fapturii vii; focul acesta arunca o lumina stralucitoare, si din el ieseau fulgere. 1.14 Fapturile vii insa cand alergau si se intorceau, erau ca fulgerul. 1.15 Ma uitam la aceste fapturi vii, si iata ca pe pamant, afara de fapturile vii, era o roata la fiecare din cele patru fete ale lor. 1.16 Infatisarea acestor roti si materialul din care erau facute, pareau de hrisolit, si toate patru aveau aceeasi intocmire. Infatisarea si alcatuirea lor erau de asa fel incat fiecare roata parea ca este in mijlocul unei alte roti. 1.17 Cand mergeau, alergau pe toate cele patru laturi ale lor, si nu se intorceau deloc in mersul lor. 1.18 Aveau niste obezi de o inaltime inspaimantatoare, si pe obezile lor cele patru roti erau pline cu ochi de jur imprejur. 1.19 Cand mergeau fapturile vii, mergeau si rotile pe langa ele; si cand se ridicau fapturile vii de la pamant, se ridicau si rotile. 1.20 Unde le mana duhul sa mearga, acolo mergeau, incotro voia duhul; si impreuna cu ele se ridicau si rotile, caci duhul fapturilor vii era in roti. 1.21 Cand mergeau fapturile vii, mergeau si rotile; cand se opreau ele, se opreau si rotile; cand se ridicau de pe pamant, se ridicau si rotile; caci duhul fapturilor vii era in roti. 1.22 Deasupra capetelor fapturilor vii era ceva ca o intindere a cerului, care semana cu cristalul stralucitor, si se intindea in aer sus peste capetele lor. 1.23 Sub cerul acesta, aripile lor stateau drepte, intinse una spre alta, si mai aveau fiecare cate doua aripi, care le acopereau trupurile. 1.24 Cand umblau, am auzit vajaitul aripilor lor ca vajaitul unor ape mari, si ca glasul Celui Atotputernic. Cand mergeau, era un vuiet galagios, ca al unei ostiri; iar cand se opreau, isi lasau aripile in jos. 1.25 Si venea un vuiet care pornea de deasupra cerului intins peste capetele lor; iar cand se opreau isi lasau aripile in jos. 1.26 Deasupra cerului care era peste capetele lor, era ceva ca o piatra de safir, in chipul unui scaun de domnie; pe acest chip de scaun de domnie se vedea ca un chip de om, care sedea pe el. 1.27 Am mai vazut iarasi o lucire de arama lustruita ca niste foc, inauntrul caruia era omul acesta, si care stralucea de jur imprejur; de la chipul rarunchilor lui pana sus, si de la chipul rarunchilor lui pana jos, am vazut ca un fel de foc, si de jur imprejur era inconjurat cu o lumina stralucitoare. 1.28 Ca infatisarea curcubeului, care sta in nor intr-o zi de ploaie, asa era si infatisarea acestei lumini stralucitoare, care-l inconjura. Astfel era aratarea slavei Domnului. Cand am vazut-o, am cazut cu fata la pamant, si am auzit glasul Unuia care vorbea.
2.1 El mi-a zis: Fiul omului, stai in picioare, si-ti voi vorbi! 2.2 Cum mi-a vorbit aceste cuvinte, a intrat duh in mine, si m-a facut sa stau pe picioare; si am ascultat la Cel ce-mi vorbea. 2.3 El mi-a zis: Fiul omului, te trimit la copiii lui Israel, la aceste popoare indaratnice, care s-au razvratit impotriva Mea; ei si parintii lor au pacatuit impotriva Mea, pana in ziua de azi. 2.4 Da, copiii acestia la care te trimit, sunt nerusinati si cu inima impietrita. Tu sa le spui: Asa vorbeste Domnul, Dumnezeu! 2.5 Fie ca vor asculta, fie ca nu vor asculta, caci sunt o casa de indaratnici vor sti totusi ca in mijlocul lor este un proroc. 2.6 Tu, fiu al omului, sa nu te temi de ei, nici sa nu te sperii de cuvintele lor; si macar ca ei sunt niste maracini si spini langa tine, si macar ca locuiesti impreuna cu niste scorpii, totusi nu te teme de cuvintele lor si nu te inspaimanta de fetele lor, caci sunt o casa de indaratnici. 2.7 Ci sa le spui cuvintele Mele, fie ca vor asculta, fie ca nu vor asculta; caci sunt niste indaratnici! 2.8 Tu, insa, fiul omului, asculta ce-ti spun! Nu fi indaratnic, ca aceasta casa de indaratnici! Deschide-ti gura, si mananca ce-ti voi da! 2.9 M-am uitat, si iata ca o mana era intinsa spre mine, si tinea o carte in chip de sul. 2.10 A desfasurat-o inaintea mea, si era scrisa si pe dinauntru si pe din afara; in ea erau scrise bocete, plangeri si gemete.
3.1 El mi-a zis: Fiul omului, mananca ce vei gasi inaintea ta, mananca sulul acesta, si du-te de vorbeste casei lui Israel! 3.2 Am deschis gura, si mi-a dat sa mananc sulul acesta. 3.3 El mi-a zis: Fiul omului, hraneste-ti trupul si umple-ti maruntaiele cu sulul acesta, pe care ti-l dau! L-am mancat, si in gura mea a fost dulce ca mierea. 3.4 El mi-a zis: Fiul omului, du-te la casa lui Israel, si spune-le cuvintele Mele! 3.5 Caci nu esti trimis la un popor cu o vorbire incurcata si cu o limba greoaie, ci la casa lui Israel. 3.6 Nu la niste popoare mari, cu o vorbire incurcata si cu o limba greoaie, ale caror cuvinte sa nu le poti pricepe. Negresit daca te-as trimite la ele, te-ar asculta! 3.7 Dar casa lui Israel nu va voi sa te asculte, pentru ca nu vrea sa M-asculte; caci toata casa lui Israel are fruntea incruntata si inima impietrita. 3.8 Iata, iti voi face fata tot asa de aspra ca si fetele lor, si fruntea tot asa de aspra ca fruntea lor. 3.9 Iti voi face fruntea ca un diamant, mai aspra decat stanca. Nu te teme si nu te speria de ei, caci sunt o casa de indaratnici! 3.10 El mi-a zis: Fiul omului, primeste in inima ta si asculta cu urechile tale toate cuvintele pe care ti le spun! 3.11 Du-te la prinsii de razboi, la copiii poporului tau: vorbeste-le, si, fie ca vor asculta, fie ca nu vor asculta, sa le spui: Asa vorbeste Domnul Dumnezeu! 3.12 Si Duhul m-a rapit, si am auzit inapoia mea dardaitul unui mare cutremur de pamant: slava Domnului s-a ridicat din locul ei. 3.13 Am auzit si vajaitul aripilor fapturilor vii, care se loveau una de alta, uruitul rotilor de langa ele, si dardaitul unui mare cutremur de pamant. 3.14 Cand m-a rapit Duhul si m-a luat, mergeam amarat si manios, si mana Domnului apasa tare peste mine. 3.15 Am ajuns la Tel-Abib, la robii de razboi care locuiau la raul Chebar, in locul unde se aflau; si am ramas acolo, inmarmurit in mijlocul lor, sapte zile. 3.16 Dupa sapte zile, Cuvantul Domnului mi-a vorbit astfel: 3.17 Fiul omului, te pun pazitor peste casa lui Israel. Cand vei auzi un cuvant, care va iesi din gura Mea, sa-i instiintezi din partea Mea! 3.18 Cand voi zice celui rau: Vei muri negresit!, daca nu-l vei instiinta, si nu-i vei spune, ca sa-l intorci de la calea lui cea rea si sa-i scapi viata, acel om rau va muri prin nelegiuirea lui, dar ii voi cere sangele din mana ta! 3.19 Dar daca vei instiinta pe cel rau, si el tot nu se va intoarce de la rautatea lui si de la calea cea rea, va muri prin nelegiuirea lui, dat tu iti vei mantui sufletul! 3.20 Daca un om neprihanit se va abate de la neprihanirea lui si va face ce este rau, ii voi pune un lat inainte, si va muri. Daca nu l-ai instiintat, va muri prin pacatul lui si nu i se va mai pomeni neprihanirea, in care a trait, dar ii voi cere sangele din mana ta! 3.21 Dar daca vei instiinta pe cel neprihanit sa nu pacatuiasca, si nu va pacatui, va trai, pentru ca a primit instiintarea, iar tu iti vei mantui sufletul! 3.22 Si mana Domnului a venit peste mine acolo, si mi-a zis: Scoala-te, du-te in vale, si acolo iti voi vorbi! 3.23 M-am sculat, si m-am dus in vale; si iata ca slava Domnului s-a aratat acolo, asa cum o vazusem la raul Chebar. Atunci am cazut cu fata la pamant. 3.24 Duhul a intrat in mine, si m-a facut sa stau pe picioare. Si Domnul mi-a vorbit si mi-a zis: Du-te si inchide-te in casa! 3.25 Caci iata, fiul omului, vor pune peste tine funii, cu care te vor lega, ca sa nu mai poti iesi in mijlocul lor. 3.26 Iti voi lipi limba de cerul gurii, ca sa ramai mut, si sa nu-i poti mustra, caci sunt o casa de indaratnici! 3.27 Dar cand iti voi vorbi, iti voi deschide gura, ca sa le spui: Asa vorbeste Domnul, Dumnezeu: Cine vrea sa asculte, sa asculte; cine nu vrea, sa n-asculte! Caci sunt o casa de indaratnici!
4.1 Si tu, fiul omului, ia o caramida, pune-o inaintea ta, si sapa pe ea cetatea Ierusalimului. 4.2 Infatiseaz-o impresurata, zideste intarituri in jurul ei, inconjoar-o cu un sant de aparare, pune tabere de ostasi imprejurul ei, si ridica berbeci de fier impotriva ei de jur imprejur. 4.3 Ia o tigaie de fier, si pune-o, ca un zid de fier, intre tine si cetate; indreapta-ti fata impotriva ei, ca sa fie impresurata, si s-o stramtorezi. Aceasta sa fie un semn pentru casa lui Israel! 4.4 Apoi culca-te pe coasta stanga, si pune pe ea nelegiuirea casei lui Israel; cate zile vei sta culcat pe coasta aceasta, le vei purta nelegiuirea lor. 4.5 Iti voi socoti un numar de zile deopotriva cu acela al anilor nelegiuirii lor, si anume trei sute nouazeci de zile, in care sa porti nelegiuirea casei lui Israel. 4.6 Dupa ce vei ispravi aceste zile, culca-te a doua oara pe coasta dreapta, si poarta nelegiuirea casei lui Iuda patru zeci de zile; iti pun cate o zi pentru fiecare an. 4.7 Apoi intoarce-ti fata si bratul dezgolit spre Ierusalimul impresurat, si proroceste impotriva lui. 4.8 Si iata, voi pune funii peste tine, ca sa nu poti sa te intorci de pe o coasta pe alta, pana nu vei implini zilele impresurarii tale. 4.9 Ia-ti si grau, orz, bob, linte, mei si alac, pune-le intr-un vas, si fa paine din ele cate zile vei sta culcat pe coasta: trei sute noua zeci de zile sa mananci din ele. 4.10 Hrana pe care o vei manca, s-o mananci cu cantarul si anume cate douazeci de sicli pe zi: sa mananci din ea din cand in cand. 4.11 Apa pe care o vei bea, o vei bea cu masura si anume cate o sesime de hin; vei bea din ea din cand in cand. 4.12 Hrana s-o mananci ca turte de orz, pe care le vei coace in fata lor cu baliga de om. 4.13 Si Domnul a zis: Asa isi vor manca painea spurcata copiii lui Israel printre neamurile printre care ii voi izgoni. 4.14 Eu am zis: Ah! Doamne, Dumnezeule, iata, sufletul meu n-a fost pangarit niciodata; din tineretea mea si pana acum, niciodata n-am mancat dintr-un dobitoc mort sau sfasiat, si nici o carne necurata n-a intrat in gura mea. 4.15 El mi-a raspuns: Ei bine, iata ca iti dau baliga de bou in loc de baliga omeneasca, si-ti vei face painea pe ea. 4.16 El mi-a mai zis: Fiul omului, iata ca voi sfarama toiagul painii la Ierusalim, asa ca vor manca paine cu cantarul, si cu necaz, si vor bea apa cu masura si cu groaza. 4.17 Vor duce lipsa de paine si de apa, se vor uimi unii de altii, si se vor sfarsi din pricina nelegiuirii lor.
5.1 Si tu, fiul omului, ia o sabie ascutita, ia-o ca brici de ras, si trece-o peste cap si barba. Ia apoi o cumpana de cantarit, si imparte parul. 5.2 O treime din el arde-o in foc, in mijlocul cetatii, cand se vor implini zilele impresurarii; o treime ia-o si taie-o cu sabia de jur imprejurul cetatii; iar o treime risipeste-o in vant, caci voi trage sabia dupa ei. 5.3 Totusi ia vreo cativa peri din ei, si strange-i in poalele hainei tale. 5.4 Din acestia sa mai iei iarasi vreo cativa, sa-i arunci in foc si sa-i arzi in foc. Din ei va iesi un foc impotriva intregii case a lui Israel. 5.5 Asa vorbeste Domnul, Dumnezeu: Acesta este Ierusalimul! Eu il pusesem in mijlocul neamurilor si de jur imprejurul lui sunt tari. 5.6 Dar el s-a razvratit impotriva legilor si poruncilor Mele, si s-a facut mai vinovat decat neamurile si tarile de primprejur; caci a nesocotit legile Mele, n-a urmat poruncile Mele. 5.7 De aceea, asa vorbeste Domnul, Dumnezeu: Pentru ca ati fost mai indaratnici decat neamurile care va inconjoara; pentru ca n-ati urmat poruncile Mele si n-ati implinit legile Mele, si n-ati lucrat nici macar dupa legile neamurilor care va inconjoara; 5.8 din pricina aceasta, asa zice Domnul, Dumnezeu: Iata am necaz pe tine, si voi aduce la indeplinire in mijlocul tau judecatile Mele, sub ochii neamurilor. 5.9 Din pricina tuturor uraciunilor tale, iti voi face ce n-am facut niciodata, si nici nu voi mai face vreodata. 5.10 De aceea parintii vor manca pe copiii lor, in mijlocul tau, si copiii vor manca pe parintii lor; Imi voi implini judecatile impotriva ta, si voi risipi in toate vanturile pe toti cei ce vor mai ramane din tine. 5.11 De aceea, pe viata Mea! zice Domnul, Dumnezeu: pentru ca Mi-ai pangarit locasul Meu cel sfant cu toti idolii si toate uraciunile tale, si Eu Imi voi intoarce ochii de la tine; ochiul Meu va fi fara mila, si nu Ma voi indura. 5.12 O treime din locuitorii tai va muri de ciuma, si va fi nimicita de foamete in mijlocul tau: o treime va cadea ucisa de sabie in jurul tau; si o treime o voi risipi in toate vanturile, si voi scoate sabia dupa ei. 5.13 Imi voi potoli astfel mania, Imi voi domoli astfel urgia cu ei, si Ma voi razbuna ca sa stie ca Eu, Domnul, am vorbit in mania Mea, varsandu-mi urgia peste ei. 5.14 Te voi preface intr-un pustiu, te voi face de ocara printre neamurile care te inconjoara, inaintea tuturor trecatorilor. 5.15 Vei ajunge de ocara si de rusine, vei fi o pilda si o groaza pentru neamurile care te inconjoara, cand voi aduce la indeplinire judecatile Mele impotriva ta, cu manie, cu urgie, si cu pedepse aspre, Eu, Domnul, o spun, cand voi arunca impotriva lor sagetile nimicitoare ale foametei, care dau moartea, si pe care le voi trimite sa va nimiceasca. 5.16 Caci la nenorocirile voastre voi mai adauga si foametea, si va voi sfarama toiagul painii. 5.17 Voi trimite impotriva voastra nu numai foametea, ci si fiarele salbatice, care va vor lasa fara copii. Ciuma si varsarea de sange vor trece prin mijlocul tau: voi aduce peste tine si sabia. Eu, Domnul, vorbesc.
6.1 Cuvantul Domnului mi-a vorbit astfel: 6.2 Fiul omului, intoarce-ti fata spre muntii lui Israel, proroceste impotriva lor~ 6.3 si zi: Munti ai lui Israel, ascultati cuvantul Domnului, Dumnezeu! Asa vorbeste Domnul Dumnezeu catre munti si dealuri, catre vagauni si vai: Iata, voi aduce sabia impotriva voastra, si va voi nimici inaltimile. 6.4 Altarele voastre vor fi pustiite, stalpii vostri inchinati soarelui vor fi sfaramati, si voi face ca mortii vostri sa cada inaintea idolilor vostri. 6.5 Voi pune trupurile moarte ale copiilor lui Israel inaintea idolilor lor, si va voi risipi oasele in jurul altarelor voastre. 6.6 Pretutindeni pe unde locuiti, cetatile va vor fi nimicite, si inaltime pustiite; altarele voastre vor fi surpate si parasite, idolii vostri vor fi sfaramati si vor pieri, stalpii vostri inchinati soarelui vor fi taiati, si lucrarile voastre nimicite. 6.7 Mortii vor cadea in mijlocul vostru, si veti sti ca Eu sunt Domnul. 6.8 Dar voi lasa cateva ramasite dintre voi, care vor scapa de sabie printre neamuri, cand veti fi risipiti in felurite tari. 6.9 Si cei ce vor scapa din voi isi vor aduce aminte de Mine printre neamurile unde vor fi robi, pentru ca le voi zdrobi inima preacurvara si necredincioasa, si ochii care au curvit dupa idolii lor. Atunci le va fi scarba de ei insisi, din pricina miseliilor pe care le-au facut, din pricina tuturor uraciunilor lor. 6.10 Si vor sti ca Eu sunt Domnul, si ca nu degeaba i-am amenintat ca le voi trimite toate aceste rele. 6.11 Asa vorbeste Domnul, Dumnezeu: Bate din maini, da din picioare, si zi: Vai! pentru toate uraciunile cele rele ale casei lui Israel, care va cadea lovita de sabie, de foamete si de ciuma. 6.12 Cine va fi departe va muri de ciuma, si cine va fi aproape va cadea ucis de sabie; iar cine va ramane si va fi impresurat, va pieri de foame. Asa Imi voi potoli urgia asupra lor. 6.13 Si veti sti ca Eu sunt Domnul, cand mortii lor vor fi in mijlocul idolilor lor, imprejurul altarelor lor, pe orice deal inalt, pe toate varfurile muntilor, sub orice copac verde, sub orice stejar stufos, acolo unde aduceau tamaie cu miros placut tuturor idolilor lor. 6.14 Imi voi intinde mana impotriva lor, si voi face tara desarta si pustie, de la pustie pana la Dibla, pretutindeni unde locuiesc. Si vor sti ca Eu sunt Domnul.
7.1 Cuvantul Domnului mi-a vorbit astfel: 7.2 Si tu, fiul omului, asculta: asa vorbeste Domnul, Dumnezeu, despre tara lui Israel: Vine sfarsitul, vine sfarsitul peste cele patru margini ale tarii! 7.3 Acum vine sfarsitul peste tine; Imi voi trimite mania impotriva ta, te voi judeca dupa faptele tale. Si te voi pedepsi pentru toate uraciunile tale. 7.4 Ochiul Meu va fi fara mila pentru tine, si nu Ma voi indura, ci te voi pedepsi dupa faptele tale, cu toate ca uraciunile tale vor fi in mijlocul tau si ar trebui sa te ajute. Si veti sti ca Eu sunt Domnul. 7.5 Asa vorbeste Domnul Dumnezeu: Iata, vine o nenorocire, o nenorocire nemaipomenita! 7.6 Vine sfarsitul, vine sfarsitul; se trezeste impotriva ta! Iata ca a si venit! 7.7 Iti vine randul, locuitor al tarii! Vine vremea, se apropie ziua de necaz, si nu de bucurie pe munti! 7.8 Acum Imi voi varsa in curand urgia peste tine, Imi voi potoli mania peste tine; te voi judeca dupa faptele tale, si te voi pedepsi pentru toate minciunile tale. 7.9 Ochiul Meu va fi fara mila, si nu Ma voi indura; te voi pedepsi dupa faptele tale, macar ca uraciunile tale vor fi in mijlocul tau, si ar trebui sa te ajute. Si veti stii ca Eu sunt Domnul, cel ce loveste! 7.10 Iata ziua! Iat-o ca vine! Iti vine randul! Infloreste toiagul, odrasleste mandria! 7.11 Silnicia s-a inaltat, ca sa slujeasca de toiag rautatii; nu mai ramane nimic din ei, nici din gloata lor galagioasa, nici din bogatia lor! Si nimeni nu-i boceste! 7.12 Vine vremea, se apropie ziua! Sa nu se bucure cumparatorul, sa nu se mahneasca vanzatorul! Caci izbucneste mania impotriva intregii lor multimi. 7.13 Nu, vanzatorul nu va mai capata inapoi ce a vandut, chiar daca ar mai fi printre cei vii; caci prorocia impotriva intregii lor multimi nu va fi schimbata, si din pricina nelegiuirii lui nici unul nu-si va pastra viata. 7.14 Suna trambita, totul este gata, dar nimeni nu merge la lupta; caci urgia Mea izbucneste impotriva intregii lor multimi. 7.15 Afara bantuie sabia, in casa ciuma si foametea! Cine este la camp va muri de sabie, iar cine este in cetate va fi mancat de foamete si ciuma. 7.16 Fugarii lor, cand scapa, stau pe munti, ca niste porumbei ai vailor, vaitandu-se toti, fiecare de nelegiuirea lui. 7.17 Mainile tuturor au slabit, si genunchii tuturor se topesc ca apa. 7.18 Se incing cu saci, si-i apuca groaza. Toate fetele sunt acoperite de rusine, si toate capetele sunt rase. 7.19 Isi vor arunca argintul pe ulite, si aurul lor le va fi o scarba. Argintul sau aurul lor nu poate sa-i scape in ziua urgiei Domnului; nu poate nici sa le sature sufletul, nici sa le umple maruntaiele; caci el i-a aruncat in nelegiuirea lor. 7.20 Se faleau cu podoaba lor mareata, si cu ea au facut icoanele uraciunilor lor, ale idolilor lor. De aceea le-o voi preface in scarba pentru ei. 7.21 O voi da de jaf in mainile strainilor, si ca prada nelegiuitilor pamantului ca s-o pangareasca. 7.22 Imi voi intoarce fata de la ei, si Mi se va pangari Locasul Meu cel sfant; da, pradatorii vor patrunde in el, si-l vor pangari. 7.23 Pregatiti lanturile! Caci tara este plina de omoruri, si cetatea este plina de silnicie. 7.24 Voi aduce popoarele cele mai rele, ca sa puna mana pe casele lor; voi pune capat mandriei celor puternici, si sfintele lor locasuri vor fi pangarite. 7.25 Vine prapadul! Ei cauta scapare, dar scapare nu-i! 7.26 Vine nenorocire peste nenorocire, zvon dupa zvon. Ei cer vedenii prorocilor; dar preotii nu mai cunosc Legea, si batranii nu mai pot da sfaturi. 7.27 Imparatul jeleste, voievodul se inspaimanta, si mainile poporului tarii tremura. Le voi face dupa umbletele lor, ii voi judeca dupa cuviinta, si vor sti ca Eu sunt Domnul.
8.1 In al saselea an, in ziua a cincea a lunii a sasea, pe cand sedeam in casa, si batranii lui Iuda sedeau inaintea mea, mana Domnului Dumnezeu a cazut peste mine. 8.2 M-am uitat, si iata ca era un chip care avea o infatisare de om; de la coapse in jos, era foc, si de la coapse in sus era ceva stralucitor, ca niste arama lustruita. 8.3 El a intins ceva ca o mana, si m-a apucat de zulufii capului. Duhul m-a rapit intre pamant si cer si m-a dus, in vedenii dumnezeiesti, la Ierusalim, la usa portii de la curtea dinauntru, care cauta spre miazanoapte, unde era locul idolului geloziei, care starnea gelozia Domnului. 8.4 Si iata ca slava Dumnezeului lui Israel era acolo, asa cum o vazusem in vale. 8.5 El mi-a zis: Fiul omului, ia ridica ochii spre miazanoapte! Am ridicat ochii spre miazanoapte; iata ca idolul acesta al geloziei era la miazanoapte de poarta altarului, la intrare. 8.6 Si El mi-a zis: Fiul omului, vezi ce fac ei? Vezi tu marile uraciuni, pe care le savarseste aici casa lui Israel, ca sa Ma departeze de sfantul Meu locas? Dar vei mai vedea si alte uraciuni si mai mari! 8.7 Atunci m-a dus la poarta curtii. M-am uitat, si iata ca era o gaura in perete! 8.8 Si mi-a zis: Fiul omului, ia sapa in perete! Am sapat in zid, si iata ca era o usa. 8.9 Si mi-a zis: Intra, si vezi uraciunile cele rele, pe care le savarsesc ei aici! 8.10 Am intrat si m-am uitat; si iata ca erau tot felul de chipuri de taratoare si de dobitoace uracioase, si toti idolii casei lui Israel, zugraviti pe perete de jur imprejur. 8.11 Inaintea acestor idoli stateau saptezeci de oameni din batranii casei lui Israel, in mijlocul carora era Iaazania, fiul lui Safan; fiecare din ei avea o cadelnita in mana si se inalta un nor gros de tamaie. 8.12 Si El mi-a zis: Fiul omului, vezi ce fac in intuneric batranii casei lui Israel, fiecare in odaia lui plina de chipuri? Caci ei zic: Nu ne vede Domnul; a parasit Domnul tara aceasta! 8.13 Si mi-a zis: Vei mai vedea si alte uraciuni mari, pe care le savarsesc ei! 8.14 Si m-a dus la intrarea portii Casei Domnului dinspre miazanoapte. Si iata ca acolo stateau niste femei, care plangeau pe Tamuz. 8.15 Si El mi-a zis: Vezi, fiul omului? Vei mai vedea si alte uraciuni mai mari decat acestea! 8.16 Si m-a dus in curtea dinauntru a Casei Domnului. Si iata ca la usa Templului Domnului, intre pridvor si altar, erau aproape douazeci si cinci de oameni, cu dosul intors spre Templul Domnului si cu fata spre rasarit; si se inchinau inaintea soarelui spre rasarit. 8.17 Si El mi-a zis: Vezi, fiul omului? Este prea putin oare pentru casa lui Iuda ca savarsesc ei uraciunile pe care le savarsesc aici? Trebuia sa mai umple si tara cu silnicie si sa nu inceteze sa Ma manie? Iata ca ei isi apropie ramura de nas! 8.18 De aceea si Eu, voi lucra cu urgie; ochiul Meu va fi fara mila, si nu Ma voi indura; chiar daca vor striga in gura mare la urechile Mele, tot nu-i voi asculta.
9.1 Apoi a strigat cu glas tare la urechile mele: Apropiati-va voi care trebuie sa pedepsiti cetatea, fiecare cu unealta lui de nimicire in mana! 9.2 Si iata ca au venit sase oameni de pe drumul portii de sus dinspre miaza noapte, fiecare cu unealta lui de nimicire in mana. In mijlocul lor era un om imbracat intr-o haina de in, si cu o calimara la brau. Au venit si s-au asezat langa altarul de arama. 9.3 Slava Dumnezeului lui Israel s-a ridicat de pe heruvimul pe care era, si s-a indreptat spre pragul casei; si el a chemat pe omul acela care era imbracat cu haina de in si care avea calimara la brau. 9.4 Domnul i-a zis: Treci prin mijlocul cetatii, prin mijlocul Ierusalimului, si fa un semn pe fruntea oamenilor, care suspina si gem din pricina tuturor uraciunilor, care se savarsesc acolo. 9.5 Iar celorlalti le-a zis, in auzul meu: Treceti dupa el in cetate, si loviti; ochiul vostru sa fie fara mila, si sa nu va indurati! 9.6 Ucideti, si nimiciti pe batrani, pe tineri, pe fecioare, pe copii si pe femei; dar sa nu va atingeti de nici unul din cei ce au semnul pe frunte! Incepeti insa cu Locasul Meu cel sfant! Ei au inceput cu batranii, care erau inaintea Templului. 9.7 Si El le-a zis: Spurcati casa, si umpleti curtile cu morti! Iesiti Ei au iesit, si au inceput sa ucida in cetate. 9.8 Pe cand ucideau ei astfel, si eu stateam inca singur acolo, am cazut cu fata la pamant, si am strigat: Ah! Doamne Dumnezeule, vrei sa nimicesti oare tot ce a mai ramas din Israel, varsandu-Ti urgia asupra Ierusalimului? 9.9 El mi-a raspuns: Nelegiuirea casei lui Israel si Iuda este mare, peste masura de mare! Tara este plina de omoruri, si cetatea este plina de nedreptate; caci ei zic: Domnul a parasit tara si Domnul nu vede nimic! 9.10 De aceea si Eu voi fi fara mila, si nu Ma voi indura, ci voi face sa cada asupra capului lor faptele lor. 9.11 Si iata ca omul cel imbracat in haina de in, si care avea calimara la brau, a adus urmatorul raspuns: Am facut ce mi-ai poruncit!
10.1 M-am uitat, si iata ca pe cerul care era deasupra capului heruvimilor era ceva ca o piatra de safir; deasupra lor se vedea ceva asemanator cu un chip de scaun de domnie. 10.2 Si Domnul a zis omului aceluia imbracat in haine de in: Vara-te intre rotile de sub heruvimi, umple-ti mainile cu carbunii aprinsi care sunt intre heruvimi, si imprastie-i peste cetate! Si el s-a varat intre roti sub ochii mei. 10.3 Heruvimii stateau in partea dreapta a casei, cand s-a varat omul acela intre roti, iar norul a umplut curtea dinauntru. 10.4 Atunci slava Domnului s-a ridicat de pe heruvimi, si s-a indreptat spre pragul casei, asa incat Templul s-a umplut de nor, si curtea s-a umplut de stralucirea slavei Domnului. 10.5 Vajaitul aripilor heruvimilor s-a auzit pana la curtea de afara, ca glasul Dumnezeului Celui Atotputernic, cand vorbeste~ 10.6 Cand a poruncit deci omului aceluia imbracat in haina de in sa ia foc dintre roti, dintre heruvimi, omul acesta s-a dus si s-a asezat langa roti. 10.7 Atunci un heruvim a intins mana intre heruvimi spre focul care era intre heruvimi; a luat foc, si l-a pus in mainile omului aceluia imbracat cu haina de in. Si omul acesta l-a luat, si a iesit afara. 10.8 La heruvimi se vedea ceva ca o mana de om sub aripile lor. 10.9 M-am uitat, si iata ca langa heruvimi erau patru roti; o roata langa un heruvim si o roata langa celalalt heruvim; dar rotile acestea straluceau ca o piatra de hrisolit. 10.10 Dupa infatisare, toate cele patru roti aveau acelasi chip; fiecare roata parea ca este in mijlocul altei roti. 10.11 Cand mergeau, mergeau de cele patru laturi ale lor, si nu se invarteau in mers, ci mergeau incotro mergea capul, fara sa se invarteasca in mersul lor. 10.12 Tot trupul heruvimilor, spatele lor, mainile lor si aripile lor, erau pline de ochi, ca si cele patru roti dimprejur. 10.13 Am auzit cu urechile mele ca rotile erau chemate: Roti invartitoare. 10.14 Fiecare avea patru fete; fata celui dintai era o fata de heruvim, fata celui de al doilea o fata de om, a celui de al treilea o fata de leu, si a celui de al patrulea o fata de vultur. 10.15 Si heruvimii s-au ridicat. Erau fapturile vii pe care le vazusem langa raul Chebar. 10.16 Cand mergeau heruvimii, mergeau si rotile cu ei, si cand isi intindeau heruvimii aripile ca sa se inalte de la pamant, nici rotile nu se departau de ei. 10.17 Cand se opreau ei, se opreau si ele, si cand se inaltau ei, se inaltau si ele cu ei, caci duhul fapturilor vii era in ele. 10.18 Slava Domnului a plecat din pragul Templului, si s-a asezat pe heruvimi. 10.19 Heruvimii si-au intins aripile, si s-au inaltat de pe pamant sub ochii mei; cand au plecat ei, au plecat si rotile cu ei. S-au oprit la intrarea portii casei Domnului spre rasarit; si slava Dumnezeului lui Israel era sus deasupra lor. 10.20 Erau fapturile vii, pe care le vazusem sub Dumnezeul lui Israel langa raul Chebar, si am bagat de seama ca erau heruvimi. 10.21 Fiecare avea patru fete, fiecare avea patru aripi, si sub aripile lor era ceva ca o mana de om. 10.22 Dar fetele lor erau ca cele pe care le vazusem la raul Chebar, cu aceeasi infatisare: erau tot ei. Fiecare mergea drept inainte.
11.1 Duhul m-a rapit, si m-a dus la poarta de rasarit a Casei Domnului, care cauta spre rasarit. Si iata ca la intrarea portii, erau douazeci si cinci de oameni; si in mijlocul lor am vazut pe Iaazania, fiul lui Azur, si pe Pelatia, fiul lui Benaia, capeteniile poporului. 11.2 Si Domnul mi-a zis: Fiul omului, acestia sunt oamenii care fac planuri nelegiuite, si dau sfaturi rele in cetatea aceasta! 11.3 Ei zic: Nu este inca vremea potrivita ca sa zidim case! Cetatea este cazanul, si noi suntem carnea. 11.4 De aceea proroceste impotriva lor, proroceste, fiul omului! 11.5 Atunci Duhul Domnului a cazut peste mine, si mi-a zis: Spune: Asa vorbeste Domnul: Astfel vorbiti voi, casa lui Israel! Si ce va vine in gand, stiu foarte bine! 11.6 Ati facut o multime de omoruri in cetatea aceasta, si ati umplut ulitele cu cei ucisi. 11.7 De aceea, asa vorbeste Domnul Dumnezeu: Mortii vostri pe care i-ati intins in mijlocul cetatii acesteia, sunt carnea, si ea este cazanul; dar voi veti fi scosi afara din ea. 11.8 Va temeti de sabie, dar Eu voi aduce sabie peste voi, zice Domnul, Dumnezeu. 11.9 Va voi scoate din cetatea aceasta, va voi da in mainile strainilor, si voi implini judecatile mele impotriva voastra! 11.10 Veti cadea loviti de sabie, va voi judeca la hotarul lui Israel, si veti sti ca Eu sunt Domnul. 11.11 Cetatea aceasta nu va fi cazanul vostru, si voi nu veti fi carnea din el: ci la hotarul lui Israel va voi judeca! 11.12 Si veti sti ca Eu sunt Domnul, ale carui porunci nu le-ati urmat, si ale carui legi nu le-ati implinit, si ati lucrat dupa obiceiurile neamurilor care va inconjoara. 11.13 Pe cand proroceam eu, a murit Pelatia, fiul lui Benaia. Eu am cazut cu fata la pamant, si am strigat cu glas tare: Ah! Doamne Dumnezeule, vrei sa nimicesti Tu si ce a mai ramas din Israel? 11.14 Si Cuvantul Domnului mi-a vorbit astfel: 11.15 Fiul omului, fratii tai, da, fratii tai, cei din robie, si toata casa lui Israel, sunt aceia despre care zic locuitorii Ierusalimului: Ei sunt departe de Domnul, tara ne-a fost data noua in stapanire! 11.16 De aceea spune despre ei: Asa vorbeste Domnul, Dumnezeu: Daca-i tin departati printre neamuri, daca i-am risipit in felurite tari, totusi le-am fost un Templu pentru catava vreme, in tara in care au venit. 11.17 De aceea sa le spui: Asa vorbeste Domnul Dumnezeu: Va voi strange din mijlocul popoarelor, va voi aduna iarasi din tarile in care sunteti risipiti, si va voi da tara lui Israel. 11.18 Si cand vor veni in ea, vor scoate de acolo toti idolii si toate uraciunile. 11.19 Le voi da o alta inima, si voi pune un duh nou in voi. Voi lua din trupul lor inima de piatra, si le voi da o inima de carne~ 11.20 ca sa urmeze poruncile Mele, sa pazeasca si sa implineasca legile Mele; si ei vor fi poporul Meu, iar Eu voi fi Dumnezeul lor. 11.21 Dar acelora a caror inima simte placere fata de idolii si uraciunile lor, le voi intoarce faptele asupra capului lor, zice Domnul Dumnezeu. 11.22 Dupa aceea, heruvimii si-au intins aripile, insotiti de roti, si slava Dumnezeului lui Israel era sus deasupra lor. 11.23 Slava Domnului s-a inaltat din mijlocul cetatii, si s-a asezat pe muntele de la rasaritul cetatii. 11.24 Pe mine insa m-a rapit Duhul si m-a dus iarasi, in vedenie, prin Duhul lui Dumnezeu, in Haldea, la prinsii de razboi. Si astfel vedenia, pe care o avusesem, a pierit de la mine. 11.25 Apoi am spus prinsilor de razboi toate lucrurile, pe care mi le descoperise Domnul.
12.1 Cuvantul Domnului mi-a vorbit astfel: 12.2 Fiul omului, tu locuiesti in mijlocul unei case de indaratnici, care au ochi sa vada si nu vad, urechi de auzit si n-aud; caci sunt o casa de razvratiti. 12.3 De aceea, fiul omului, pregateste-ti lucrurile de calatorie, si pleaca ziua, sub ochii lor! Pleaca, in fata lor, din locul unde esti si du-te in alt loc: poate ca vor vedea ca sunt o casa de indaratnici. 12.4 Scoate-ti lucrurile ca niste lucruri de calatorie, ziua, sub ochii lor; dar pleaca seara, in fata lor, cum pleaca cei ce se duc in robie. 12.5 Sa spargi zidul sub ochii lor, si sa-ti scoti lucrurile pe acolo. 12.6 Sa le pui pe umar sub ochii lor, sa le scoti afara pe negura, sa-ti acoperi fata si sa nu te uiti la pamant; caci vreau sa fii un semn pentru casa lui Israel. 12.7 Am facut cum mi se poruncise: mi-am scos lucrurile ziua ca pentru calatorie, seara am spart zidul cu mana, si le-am scos pe negura si le-am pus pe umar, in fata lor. 12.8 Dimineata insa, Cuvantul Domnului mi-a vorbit astfel: 12.9 Fiul omului, nu ti-a zis casa lui Israel, aceasta casa de indaratnici: Ce faci? 12.10 Spune-le: Asa vorbeste Domnul, Dumnezeu: Prorocia aceasta priveste pe domnul care este la Ierusalim, si pe toata casa lui Israel, care se afla acolo. 12.11 Spune: Eu sunt un semn pentru voi! Cum am facut eu, asa li se va face si lor: se vor duce intr-o tara straina in robie. 12.12 Domnitorul care este in mijlocul lor isi va pune lucrurile pe umar si va pleca pe negura; vor sparge zidul ca sa-l scoata afara; isi va acoperi fata, ca sa nu vada pamantul cu ochii. 12.13 Imi voi intinde mreaja peste el, si va fi prins in latul Meu; il voi duce la Babilon, in tara Haldeilor; dar nu-i va vedea, si va muri acolo. 12.14 Pe toti cei ce stau in jurul lui si ii sunt de ajutor, si pe toate ostile lui, ii voi risipi in toate vanturile, si voi scoate sabia dupa ei. 12.15 Atunci vor sti ca Eu sunt Domnul, cand ii voi imprastia printre neamuri, si ii voi risipi in felurite tari. 12.16 Dar voi lasa din ei vreo cativa oameni care vor scapa de sabie, de foamete si de ciuma, ca sa istoriseasca toate uraciunile lor printre neamurile la care vor merge, si sa stie ca Eu sunt Domnul. 12.17 Cuvantul Domnului mi-a vorbit astfel: 12.18 Fiul omului, iti vei manca painea tremurand, si iti vei bea apa cu neliniste si groaza. 12.19 Spune poporului din tara: Asa vorbeste Domnul, Dumnezeu, despre locuitorii Ierusalimului din tara lui Israel: Ei isi vor manca painea cu neliniste, si isi vor bea apa cu groaza; caci tara le va fi jefuita de tot ce are, din pricina silniciei tuturor celor ce o locuiesc. 12.20 Cetatile pline cu popor vor fi nimicite, si tara va fi pustiita, ca sa stiti ca Eu sunt Domnul. 12.21 Cuvantul Domnului mi-a vorbit astfel: 12.22 Fiul omului, ce inseamna acest cuvant de batjocura, pe care-l intrebuintati in tara lui Israel: Zilele se lungesc, si toate vedeniile raman neimplinite? 12.23 De aceea spune-le: Asa vorbeste Domnul, Dumnezeu: Voi face sa inceteze acest cuvant de batjocura, si nu se va mai intrebuinta in Israel. De aceea spune-le: Se apropie zilele, si toate vedeniile se vor implini! 12.24 Caci nu vor mai fi vedenii mincinoase, nici prorociri inselatoare, in mijlocul casei lui Israel! 12.25 Caci Eu, Domnul, voi vorbi; ce voi spune se va implini, si nu va mai fi amanat; da, in zilele voastre, casa de indaratnici, voi rosti un cuvant si-l voi implini, zice Domnul, Dumnezeu. 12.26 Cuvantul Domnului mi-a vorbit apoi astfel: 12.27 Fiul omului, iata, casa lui Israel zice: Vedeniile pe care le are el nu sunt aproape sa se implineasca, si proroceste pentru vremuri departate! 12.28 De aceea spune-le: Asa vorbeste Domnul, Dumnezeu: Nu va mai fi zabava in implinirea cuvintelor Mele; ci cuvantul, pe care-l voi rosti, se va implini, zice Domnul, Dumnezeu.
13.1 Cuvantul Domnului mi-a vorbit astfel: 13.2 Fiul omului, proroceste impotriva prorocilor lui Israel, care prorocesc, si spune celor ce prorocesc dupa gustul inimii lor: Ascultati cuvantul Domnului! 13.3 Asa vorbeste Domnul, Dumnezeu: Vai de prorocii fara minte, care umbla dupa duhul lor si nu vad nimic! 13.4 Prorocii tai, Israele, sunt ca niste sacali in mijlocul daramaturilor! 13.5 Voi nu v-ati suit inaintea sparturilor, n-ati inconjurat cu un zid casa lui Israel, ca sa ramaneti tari in lupta, in ziua Domnului. 13.6 Vedeniile lor sunt inselatoare, si prorociile lor mincinoase. Ei zic: Asa vorbeste Domnul! macar ca Domnul nu i-a trimis; si fac pe oameni sa traga nadejde ca se va implini cuvantul lor. 13.7 Nu sunt inselatoare vedeniile, pe care le aveti, si nu sunt mincinoase prorociile pe care le rostiti? Voi ziceti: Asa vorbeste Domnul! in timp ce Eu n-am vorbit. 13.8 De aceea, asa vorbeste Domnul, Dumnezeu: Pentru ca spuneti lucruri inselatoare, si vedeniile voastre sunt minciuni, iata, am necaz pe voi, zice Domnul, Dumnezeu. 13.9 Mana Mea va fi impotriva prorocilor, ale caror vedenii sunt inselatoare si ale caror prorocii sunt mincinoase; ei nu vor ramane in adunarea poporului Meu, nu vor fi scrisi in cartea casei lui Israel, nici nu vor intra in tara lui Israel. Si veti sti ca Eu sunt Domnul Dumnezeu. 13.10 Lucrurile acestea se vor intampla pentru ca ei ratacesc pe poporul Meu, zicand: Pace! cand nu este pace. Poporul Meu zideste un zid, si ei il tencuiesc cu ipsos. 13.11 De aceea, spune celor ce-l acopera cu ipsos ca se va prabusi, va veni o ploaie cu vifor, pietrele de grindina vor cadea, si se va dezlantui furtuna. 13.12 Iata, vi se prabuseste zidul! Si atunci vi se va zice: Unde este ipsosul cu care l-ati tencuit? 13.13 De aceea, asa vorbeste Domnul, Dumnezeu: In urgia Mea, voi porni furtuna; in mania Mea, va veni o ploaie cu vifor; si vor cadea pietre de grindina ca sa nimiceasca. 13.14 Voi surpa zidul pe care l-ati tencuit cu ipsos, il voi dobori la pamant, si i se vor dezgoli temeliile; se va prabusi, si veti pieri in mijlocul daramaturilor lui. Si veti sti ca Eu sunt Domnul. 13.15 Imi voi potoli astfel mania impotriva zidului si impotriva celor ce l-au tencuit cu ipsos; si va voi spune: Nu mai este nici un zid! Si s-a ispravit cu cei ce l-au tencuit cu ipsos! 13.16 S-a ispravit cu prorocii lui Israel, care prorocesc asupra Ierusalimului, si au vedenii de pace asupra lui, cand nu este pace, zice Domnul Dumnezeu. 13.17 Iar tu, fiul omului, intoarce-ti privirile impotriva fiicelor poporului tau, care prorocesc dupa gustul inimii lor, si proroceste impotriva lor! 13.18 Spune: Asa vorbeste Domnul Dumnezeu: Vai de cele ce cos perinite pentru subsuori, si fac marame pentru capetele oamenilor de orice marime, ca sa prinda suflete! Socotiti ca veti prinde sufletele poporului Meu, ca sa va pastrati cu viata sufletele voastre? 13.19 Voi Ma necinstiti inaintea poporului Meu, pentru cativa pumni de orz si cateva bucati de paine, ucigand niste suflete, care n-ar trebui sa moara, si facand sa traiasca niste suflete care n-ar trebui sa traiasca, inseland astfel pe poporul Meu care asculta minciunile voastre. 13.20 De aceea asa vorbeste Domnul Dumnezeu: Iata, am necaz pe perinitele voastre prin care prindeti sufletele ca pasarile; de aceea vi le voi smulge de la brate si voi da drumul sufletelor, si anume sufletelor pe care le prindeti ca pasarile! 13.21 Va voi rupe maramele, si voi scoate pe poporul Meu din mainile voastre, ca sa nu mai cada prada in mainile voastre; si veti sti ca Eu sunt Domnul. 13.22 Pentru ca intristati prin minciuni inima celui neprihanit, cand Eu insumi nu l-am intristat, si pentru ca intariti mainile celui rau ca sa-l impiedicati sa se lase de calea lui cea rea, fagaduindu-i viata, 13.23 de aceea nu veti mai avea vedenii inselatoare, si nu veti mai rosti prorocii. Voi scoate din mainile voastre pe poporul meu, si veti sti ca Eu sunt Domnul.
14.1 Cativa din batranii lui Israel au venit la mine si au sezut inaintea mea. 14.2 Si Cuvantul Domnului mi-a vorbit astfel: 14.3 Fiul omului, oamenii acestia isi poarta idolii in inima, si isi pironesc privirile spre ceea ce i-a facut sa cada in nelegiuire! Sa Ma las Eu sa fiu intrebat de ei? 14.4 De aceea vorbeste-le, si spune-le: Asa vorbeste Domnul, Dumnezeu: Orice om din casa lui Israel, care isi poarta idolii in inima, si care isi pironeste privirile spre ceea ce l-a facut sa cada in nelegiuirea lui daca va veni sa vorbeasca prorocului, Eu, Domnul, ii voi raspunde, in ciuda multimii idolilor lui~ 14.5 ca sa prind in chiar inima lor pe aceia din casa lui Israel, care s-au departat de Mine din pricina tuturor idolilor. 14.6 De aceea, spune casei lui Israel: Asa vorbeste Domnul, Dumnezeu: Intoarceti-va, si abateti-va de la idolii vostri, intoarceti-va privirile de la toate uraciunile voastre! 14.7 Caci orice om din casa lui Israel, sau din strainii care locuiesc pentru o vreme in Israel, care s-a departat de Mine, care isi poarta idolii in inima lui, si nu-si ia privirile de la ceea ce l-a facut sa cada in nelegiuirea lui, daca va veni sa vorbeasca unui proroc, ca sa Ma intrebe prin el, Eu, Domnul, prin Mine insumi ii voi raspunde. 14.8 Imi voi intoarce Fata impotriva omului acestuia, il voi face un semn si de pomina, si-l il voi nimici cu desavarsire din mijlocul poporului Meu. Si veti sti ca Eu sunt Domnul! 14.9 Daca prorocul se va lasa amagit sa rosteasca un cuvant, Eu, Domnul, am amagit pe prorocul acela; Imi voi intinde mana impotriva lui, si-l voi nimici din mijlocul poporului Meu Israel. 14.10 Isi vor purta astfel pacatul lor, si pedeapsa prorocului va fi la fel cu pedeapsa celui ce intreaba~ 14.11 ca sa nu se mai rataceasca de la Mine casa lui Israel, si sa nu se mai spurce cu toate faradelegile ei. Atunci vor fi poporul Meu, si Eu voi fi Dumnezeul lor, zice Domnul, Dumnezeu! 14.12 Cuvantul Domnului mi-a vorbit astfel: 14.13 Fiul omului, cand va pacatui o tara impotriva Mea, dedandu-se la faradelege, si Imi voi intinde mana impotriva ei, daca ii voi sfarama toiagul painii, daca ii voi trimite foametea, daca ii voi nimici cu desavarsire oamenii si vitele~ 14.14 chiar de ar fi in mijlocul ei acesti trei oameni: Noe, Daniel si Iov, ei nu si-ar mantui decat sufletul lor prin neprihanirea lor, zice Domnul, Dumnezeu. 14.15 Daca as lasa ca tara sa fie cutreierata de fiare salbatice, care ar lasa-o fara popor, daca ar ajunge un pustiu pe unde n-ar mai putea trece nimeni, din pricina acestor fiare~ 14.16 si ar fi in mijlocul ei acesti trei oameni, pe viata Mea, zice Domnul, Dumnezeu, ca n-ar scapa nici fii, nici fiice, ci numai ei ar scapa, si tara ar ajunge un pustiu. 14.17 Sau daca as aduce sabie impotriva tarii acesteia, daca as zice sa treaca sabia prin tara, daca i-as nimici cu desavarsire oamenii si vitele~ 14.18 si ar fi in mijlocul ei acesti trei oameni, pe viata Mea, zice Domnul Dumnezeu, ca n-ar mai scapa nici fii nici fiice, ci numai ei singuri ar scapa. 14.19 Sau daca as trimite ciuma in tara aceasta, daca Mi-as varsa urgia impotriva ei prin molima, ca sa-i nimicesc cu desavarsire oamenii si vitele~ 14.20 si ar fi in mijlocul ei Noe, Daniel si Iov, pe viata Mea zice Domnul, Dumnezeu ca n-ar scapa nici fii nici fiice, ci numai ei si-ar mantui sufletul prin neprihanirea lor. 14.21 Totusi, asa vorbeste Domnul Dumnezeu: Macar ca trimit impotriva Ierusalimului cele patru pedepse grozave ale mele: sabia, foametea, fiarele salbatice si ciuma, ca sa nimicesc cu desavarsire din el oamenii si vitele~ 14.22 tot va fi o ramasita care ca scapa, care va iesi din el, si anume: fii si fiice. Iata, acestia vor veni la voi, le veti vedea purtarea si faptele, si va veti mangaia de nenorocirea pe care o aduc asupra Ierusalimului, de tot ce aduc asupra lui. 14.23 Ei va vor mangaia, cand le veti vedea purtarea si faptele, si veti cunoaste ca nu fara temei fac Eu tot ce fac impotriva Ierusalimului, zice Domnul, Dumnezeu.
15.1 Cuvantul Domnului mi-a vorbit, astfel: 15.2 Fiul omului, ce are lemnul de vita mai mult decat orice alt lemn, vitele de vie mai mult decat cele ce sunt printre copacii din padure? 15.3 Ia oare cineva din lemnul acesta, ca sa faca vreo lucrare? Face cineva din el vreun carlig de atarnat ceva in el? 15.4 Iata ca este pus pe foc sa arda; dupa ce ii arde focul cele doua capete si mijlocul, mai poate fi el bun de ceva? 15.5 Iata, cand era intreg, nu se putea face nimic din el; cu cat mai putin acum, dupa ce l-a mistuit si l-a ars focul, s-ar mai putea face vreo lucrare din el? 15.6 De aceea asa vorbeste Domnul, Dumnezeu: Ca lemnul de vita dintre copacii din padure, pe care-l pun pe foc sa-l ard, asa voi da si pe locuitorii Ierusalimului. 15.7 Imi voi intoarce Fata impotriva lor; au iesit din foc, dar focul ii va arde de tot. Si veti sti ca Eu sunt Domnul, cand Imi voi intoarce Fata impotriva lor. 15.8 Voi preface tara intr-un pustiu, pentru ca au fost necredinciosi, zice Domnul Dumnezeu.
16.1 Cuvantul Domnului mi-a vorbit astfel: 16.2 Fiul omului, arata Ierusalimului uraciunile lui! 16.3 Si spune-i: Asa vorbeste Domnul Dumnezeu, catre cetatea Ierusalimului: Prin obarsia si nasterea ta esti din tara Canaanitilor; tatal tau era Amorit, si mama ta Hetita. 16.4 La nastere, in ziua cand te-ai nascut, buricul nu ti s-a taiat, n-ai fost scaldata in apa, ca sa fii curatita, nici n-ai fost frecata cu sare, si nici n-ai fost infasata in scutece. 16.5 Ochiul nimanui nu s-a indurat de tine, ca sa-ti faca macar unul din aceste lucruri, din mila pentru tine; ci ai fost aruncata pe camp, asa de scarba le era de tine, in ziua nasterii tale. 16.6 Atunci Eu am trecut pe langa tine, te-am vazut tavalita in sangele tau, si am zis: Traieste chiar si in sangele tau! Da, ti-am zis: Traieste chiar si in sangele tau! 16.7 Te-am inmultit cu zecile de mii ca iarba de pe camp. Si ai crescut, te-ai facut mare, ai ajuns de o frumusete desavarsita; ti s-au rotunjit tatele, ti-a crescut parul. Dar erai tot goala, goala de tot. 16.8 Cand am trecut Eu pe langa tine, M-am uitat la tine, si iata ca iti venise vremea, vremea dragostelor. Atunci am intins peste tine poala hainei Mele, ti-am acoperit goliciunea, ti-am jurat credinta, am facut legamant cu tine, zice Domnul Dumnezeu, si ai fost a Mea! 16.9 Te-am scaldat in apa, te-am spalat de sangele de pe tine, si te-am uns cu untdelemn. 16.10 Ti-am dat haine cusute cu fir, si o incaltaminte de piele de vitel de mare, te-am incins cu in subtire, si te-am imbracat in matase. 16.11 Te-am impodobit cu scule scumpe, ti-am pus bratari la mana, si o salba la gat; 16.12 ti-am pus o veriga in nas, cercei in urechi, si o cununa minunata pe cap. 16.13 Astfel, ai fost impodobita cu aur si cu argint, si ai fost imbracata cu in subtire, cu matase si cusaturi cu fir. Ai mancat floarea fainii, miere si untdelemn. Erai de o frumusete desavarsita, ba ajunsesei chiar imparateasa. 16.14 Ti s-a dus vestea printre neamuri, pentru frumusetea ta; caci era desavarsita de tot, datorita stralucirii cu care te impodobisem, zice Domnul, Dumnezeu. 16.15 Dar te-ai increzut in frumusetea ta, si ai curvit, la adapostul numelui tau celui mare; ti-ai revarsat curviile inaintea tuturor trecatorilor, si te-ai dat lor. 16.16 Ai luat si din hainele tale, ti-ai facut inaltimi pe care le-ai impodobit cu toate culorile, si ai curvit pe ele: asa cum nu s-a intamplat si nici nu se va mai intampla vreodata. 16.17 Ti-ai luat pana si minunatele tale podoabe de aur si de argint, pe care ti le dadusem, si ti-ai facut niste chipuri de barbati, cu care ai curvit. 16.18 Ti-ai luat si hainele cusute la gherghef, le-ai imbracat cu ele si ai adus acestor chipuri untdelemnul Meu si tamaia Mea. 16.19 Painea pe care ti-o dadusem, floarea fainii, untdelemnul si mierea, cu care te hraneam, le-ai adus inaintea lor, ca niste tamaie cu un miros placut. Iata ce s-a intamplat, zice Domnul Dumnezeu! 16.20 Apoi ti-ai luat fiii si fiicele, pe care Mi-i nascusei, si i-ai jertfit lor, ca sa le slujeasca de mancare. Nu erau oare de ajuns curviile tale~ 16.21 de Mi-ai mai junghiat fiii, si i-ai dat, trecandu-i prin foc in cinstea lor? 16.22 Si in mijlocul tuturor uraciunilor si curviilor tale, nu ti-ai adus aminte de vremea tineretii tale, cand erai goala, goala de tot, si te zbateai in sangele tau! 16.23 Dupa toate aceste rautati ale tale, (vai, vai de tine! zice Domnul Dumnezeu), 16.24 ti-ai zidit case de curvie, ti-ai facut inaltimi in toate pietele. 16.25 La toate colturile ulitelor ti-ai facut inaltimi, ti-ai necinstit frumusetea, ti-ai desfacut picioarele inaintea tuturor trecatorilor, ai facut tot mai multe curvii. 16.26 Ai curvit cu Egiptenii, vecinii tai, cu trupul plin de vlaga, si ti-ai inmultit curviile, ca sa Ma manii. 16.27 Dar iata ca Mi-am intins mana impotriva ta, am micsorat partea de intretinere pe care ti-o randuisem, te-am lasat in voia vrajmaselor tale, fiicele Filistenilor, care au rosit de purtarea ta nelegiuita. 16.28 Apoi ai curvit cu Asirienii, pentru ca erai fara sat; ai curvit cu ei, si tot nu te-ai saturat. 16.29 Ti-ai inmultit curviile cu tara Canaanului si pana in Haldea, dar nici acolo nu te-ai saturat. 16.30 Ce slabiciune de inima ai avut, zice Domnul, Dumnezeu, de ai facut toate aceste lucruri, care sunt fapta unei ibovnice dedate la curvie~ 16.31 zidindu-ti case de curvie la toate colturile ulitelor, si facandu-ti inaltimi in toate pietele; n-ai fost nici macar ca o curva care-si cere plata. 16.32 Ai fost femeia prea curva, care primeste pe straini in locul barbatului ei! 16.33 Tuturor curvelor li se plateste o plata; dar tu ai dat daruri tuturor ibovnicilor tai, i-ai castigat prin daruri, ca sa-i tragi la tine din toate partile si sa curvesti cu ei. 16.34 Ai fost cu totul altfel decat celelalte curve, intrucat nimeni nu umbla dupa tine, ci tu plateai celor ce veneau la tine, in loc ca tu sa fii platita de ei. De aceea ai fost cu totul altfel decat altele. 16.35 De aceea, asculta, curvo, Cuvantul Domnului! 16.36 Asa vorbeste Domnul Dumnezeu: Pentru ca ti-ai risipit banii in felul acesta, si ti-ai descoperit goliciunea in curviile tale cu ibovnicii tai si cu toti idolii tai uraciosi, si din pricina sangelui copiilor tai, pe care li i-ai dat~ 16.37 de aceea, iata, voi strange pe toti ibovnicii cu care te dezmierdai, pe toti aceia pe care i-ai iubit si pe toti aceia pe care i-ai urat, da, ii voi strange impotriva ta din toate partile, iti voi dezveli goliciunea inaintea lor, si iti vor vedea toata goliciunea. 16.38 Te voi judeca asa cum se judeca femeile prea curve si ucigatoare de copii, si voi face din tine o jertfa sangeroasa a urgiei si geloziei. 16.39 Te voi da in mainile lor; iti vor surpa casele de curvie, si iti vor nimici inaltimile; te vor dezbraca de hainele tale, iti vor lua toata podoaba de pietre scumpe, si te vor lasa goala, goala de tot. 16.40 Vor aduce gloata impotriva ta, te vor ucide cu pietre si te vor strapunge cu lovituri de sabie. 16.41 Iti vor arde casele cu foc, si se vor razbuna pe tine, inaintea unei multimi de femei. Voi face sa inceteze astfel curvia ta, si nu vei mai da plata de curva. 16.42 Imi voi potoli mania impotriva ta, si nu voi mai fi gelos pe tine; Ma voi linisti, nu voi mai fi suparat. 16.43 Pentru ca nu ti-ai adus aminte de vremea tineretii tale, ci M-ai atatat prin toate aceste lucruri, iata, voi face ca purtarea ta sa cada asupra capului tau, zice Domnul, Dumnezeu, ca sa nu mai savarsesti alte nelegiuiri cu toate uraciunile tale! 16.44 Iata ca toti cei ce spun zicatori, vor spune despre tine zicatoarea aceasta: Cum este mama asa si fata! 16.45 Tu esti fata mamei tale, care s-a dezgustat de barbatul si copiii ei. Tu esti sora surorilor tale, care s-au dezgustat de barbatii si copiii lor. Mama voastra era o Hetita si tatal vostru un Amorit. 16.46 Sora ta cea mai mare, care locuieste la miaza-noapte de tine, este Samaria, ea si fiicele ei; si sora ta cea mai mica este Sodoma si fiicele ei, si locuieste la miaza-zi de tine. 16.47 Tu nu numai ca ai umblat pe caile lor, si ai savarsit aceleasi uraciuni, ci, ca si cum atat ar fi fost prea putin, ai fost mai stricata decat ele in toate purtarile tale. 16.48 Pe viata Mea, zice Domnul, Dumnezeu ca sora ta Sodoma, si fiicele ei n-au facut ce ati facut voi, tu si fiicele tale. 16.49 Iata care a fost nelegiuirea surorii tale Sodoma: era ingamfata, traia in belsug si intr-o liniste nepasatoare, ea si fiicele ei, si nu sprijinea mana celui nenorocit si celui lipsit. 16.50 Ele s-au semetit, si au facut uraciuni blestemate inaintea Mea; de aceea le-am si nimicit, cand am vazut lucrul acesta. 16.51 Samaria n-a facut nici jumatate din pacatele tale; uraciunile tale au fost mai multe decat ale ei, asa ca ai usurat vina surorilor tale prin toate uraciunile pe care le-ai facut acum. 16.52 Tu, care usurai vina surorilor tale, prin purtarea ta, sufera acum urmarile rautatii tale; prin pacatele tale, prin care te-ai facut mai uracioasa decat ele, acum le faci mai usoara vina decat a ta; de aceea acopera-te de rusine, si poarta-ti ocara, fiindca ai usurat vina surorilor tale! 16.53 Voi aduce inapoi pe prinsii lor de razboi, pe prinsii de razboi ai Sodomei si ai fiicelor ei, pe prinsii de razboi ai Samariei si ai fiicelor ei, si pe prinsii tai de razboi in mijlocul lor~ 16.54 ca sa-ti suferi ocara, si sa rosesti pentru tot ce ai facut, slujindu-le ca o pricina de mangaiere. 16.55 Astfel, surorile tale: Sodoma si fiicele ei, se vor intoarce iarasi la starea lor de mai inainte, si Samaria si fiicele ei se vor intoarce iarasi la starea lor de mai inainte, si tu si fiicele tale va veti intoarce iarasi la starea voastra de mai inainte. 16.56 Nu vorbeai deloc despre sora ta Sodoma, in vremea mandriei tale~ 16.57 mai inainte de vadirea rautatii tale, cand ai primit batjocurile fiicelor Siriei, ale tuturor vecinilor tai, si ale fiicelor Filistenilor, care te dispretuiesc de jur imprejur! 16.58 Trebuie sa-ti porti, in adevar, nelegiuirile si uraciunile, zice Domnul. 16.59 Caci asa vorbeste Domnul, Dumnezeu: Iti voi face intocmai cum ai facut si tu, care au nesocotit juramantul, rupand legamantul! 16.60 Dar Imi voi aduce aminte de legamantul Meu facut cu tine in vremea tineretii tale, si voi face cu tine un legamant vesnic. 16.61 Atunci iti vei aduce aminte de purtarea ta, te vei rusina, cand vei primi la tine pe surorile tale, mai mari si mai mici, pe care ti le voi dat ca fiice, dar nu pe temeiul legamantului facut cu tine. 16.62 Voi face legamantul Meu cu tine, si vei sti ca Eu sunt Domnul~ 16.63 ca sa-ti aduci aminte de trecut si sa rosesti, si sa nu mai deschizi gura de rusine, cand iti voi ierta tot ce ai facut, zice Domnul Dumnezeu.
17.1 Cuvantul Domnului mi-a vorbit astfel: 17.2 Fiul omului, spune o vorba cu talc, spune o pilda casei lui Israel~ 17.3 si zi: Asa vorbeste Domnul, Dumnezeu: Un vultur mare, cu aripi lungi, cu aripile intinse, acoperit cu pene pestrite, a venit in Liban, si a luat varful unui cedru. 17.4 A rupt ramura cea mai inalta a lui, a dus-o intr-o tara de negot, si a pus-o intr-o cetate de negustori; 17.5 a luat si din samanta tarii si a pus-o intr-un pamant roditor; a pus-o langa o apa mare, si a sadit-o ca pe o salcie. 17.6 Lastarul acesta a crescut, si s-a facut un butuc de vita intins, dar nu prea inalt; vitele ii erau indreptate spre vultur, si radacinile erau sub el. Astfel s-a facut un butuc de vita, a dat lastari, si a facut mladite. 17.7 Mai era insa un alt vultur, mare, cu aripi lungi si cu pene multe. Si iata ca din pamantul unde era sadita, vita aceasta si-a intins radacinile cu lacomie spre el, si si-a indreptat ramurile spre el, ca s-o ude mai mult decat pe stratul in care era sadita. 17.8 Vita era sadita intr-un pamant bun, langa o apa mare, asa ca sa faca mladite, sa dea rod, si sa se faca o vita minunata. 17.9 Spune, zice Domnul, Dumnezeu, ii va merge bine ei oare? Nu-i va smulge vulturul dintai radacinile, si-i va taia rodul, si i se vor usca toate frunzele odraslite? Se va usca si nu va trebui nici un brat puternic, nici multa lume, ca s-o scoata din radacinile ei. 17.10 Iata ca este sadita: ii va merge bine? Daca o va atinge vantul de rasarit, nu se va usca ea oare? Da, se va usca in straturile unde a odraslit. 17.11 Cuvantul Domnului mi-a vorbit astfel: 17.12 Spune casei acesteia razvratite: Nu stiti ce inseamna aceasta? Si spune: Iata, imparatul Babilonului a venit la Ierusalim, a luat pe imparatul si pe capeteniile lui, si i-a dus cu el in Babilon. 17.13 A luat un vlastar de neam imparatesc, a facut legamant cu el, si l-a pus sa jure; dar pe mai marii tarii i-a luat cu el~ 17.14 ca imparatia sa ramana smerita, sa nu se mai poata ridica, ci imparatul sa-si tina legamantul, ramanandu-i credincios. 17.15 Dar el s-a rasculat impotriva lui, si a trimis soli in Egipt, ca sa-i dea cai si un mare numar de oameni. Cel ce a facut asemenea lucruri va izbuti el oare, ca scapa el oare? Cum sa mai scape daca a rupt legamantul? 17.16 Pe viata Mea, zice Domnul, Dumnezeu, ca in tara imparatului care l-a pus sa domneasca, fata de care si-a calcat juramantul si al carui legamant l-a rupt, langa el, in mijlocul Babilonului va muri! 17.17 Asa ca nici Faraon nu va veni cu o oaste mare si popor mult sa-l ajute in razboi, cand se vor ridica intarituri si se vor face santuri pentru nimicirea multor suflete. 17.18 El a nesocotit juramantul, pana intr-atat, ca a rupt legamantul, ba inca si-a dat mana, si a facut toate aceste lucruri; nu va scapa! 17.19 De aceea, asa vorbeste Domnul, Dumnezeu: Pe viata Mea ca, intrucat a nesocotit juramantul facut in Numele Meu, si a rupt legamantul Meu, voi face sa se intoarce asupra capului lui lucrul acesta. 17.20 Imi voi intinde mreaja peste el, si va fi prins in latul Meu. Il voi duce in Babilon, si acolo il voi judeca pentru abaterea savarsita de el fata de Mine. 17.21 Dar toti fugarii din toate ostile lui vor cadea loviti de sabie, si cei ce vor mai ramane vor fi risipiti in toate vanturile. Si veti sti ca Eu, Domnul, am spus aceste lucruri. 17.22 Asa vorbeste Domnul, Dumnezeu: Eu insumi voi lua o ramurea din varful unui cedru mare, si o voi pune la pamant. Voi rupe din varful ramurilor lui o mladita frageda, si o voi sadi pe un munte inalt si ridicat. 17.23 Si anume, o voi sadi pe un munte inalt al lui Israel; ea va da lastari, va aduce rod, si se va face un cedru maret. Pasari de tot felul se vor odihni sub umbra ramurilor lui. 17.24 Si toti copacii de pe camp vor sti ca Eu, Domnul, am pogorat copacul care se inalta si am inaltat copacul care era plecat; ca Eu am uscat copacul cel verde si am inverzit copacul cel uscat. Eu, Domnul, am vorbit, si voi si face.
18.1 Cuvantul Domnului mi-a vorbit, astfel: 18.2 Pentru ce spuneti voi zicatoarea aceasta in tara lui Israel: Parintii au mancat agurida, si copiilor li s-au sterpezit dintii? 18.3 Pe viata Mea, zice Domnul, Dumnezeu ca nu veti mai avea prilej sa spuneti zicatoarea aceasta in Israel. 18.4 Iata ca toate sufletele sunt ale Mele. Dupa cum sufletul fiului este al Meu, tot asa si sufletul tatalui este al Meu. Sufletul care pacatuieste, acela va muri. 18.5 Omul care este drept, care face judecata si dreptate~ 18.6 care nu mananca pe munti carne jertfita idolilor, si nu ridica ochii spre idolii casei lui Israel, care nu necinsteste nevasta aproapelui sau, si nu se apropie de nevasta sa in timpul necurateniei ei~ 18.7 care n-asupreste pe nimeni, care da inapoi datornicului zalogul, care nu rapeste nimic, care da din painea lui celui flamand si inveleste cu o haina pe cel gol~ 18.8 care nu imprumuta cu dobanda si nu ia camata, care isi abate mana de la nelegiuire si judeca dupa adevar intre un om si altul~ 18.9 care urmeaza legile Mele si pazeste poruncile Mele, lucrand cu credinciosie, omul acela este drept, si va trai negresit, zice Domnul, Dumnezeu. 18.10 Daca acum omul acesta are un fiu iute la manie, care varsa sange, sau care face ceva de felul acesta; 18.11 daca acest fiu nu se ia in nimic dupa purtarea tatalui sau neprihanit, ci mananca pe munti, necinsteste pe nevasta aproapelui sau~ 18.12 asupreste pe cel nenorocit si pe cel lipsit, rapeste, nu da inapoi zalogul, ridica ochii spre idoli si face uraciuni~ 18.13 imprumuta cu dobanda si ia camata, s-ar putea oare sa traiasca un astfel de fiu? Nu va trai; a savarsit toate aceste uraciuni, de aceea trebuie sa moara. Sangele lui sa cada asupra capului lui! 18.14 Dar daca un om are un fiu, care vede toate pacatele tatalui sau, le vede, dar nu face la fel; 18.15 daca fiul acela nu mananca pe munti si nu ridica ochii spre idolii casei lui Israel, nu necinsteste pe nevasta aproapelui sau~ 18.16 nu asupreste pe nimeni, nu ia nici un zalog, nu rapeste, ci da din painea lui celui flamand si acopera cu o haina pe cel gol~ 18.17 isi abate mana de la nelegiuire, nu ia nici dobanda nici camata, pazeste poruncile Mele si urmeaza legile Mele, acela nu va muri pentru nelegiuirea tatalui sau, ci va trai negresit. 18.18 Dar tatal sau, care a fost un asupritor, a rapit de la altii, a facut in mijlocul poporului sau ce nu este bine, el va muri pentru nelegiuirea lui! 18.19 Voi insa ziceti: Pentru ce nu poarta fiul pedeapsa pentru nelegiuirea tatalui sau? Pentru ca fiul a lucrat dupa neprihanire si dreptate, a pazit si a implinit toate legile Mele; el va trai negresit! 18.20 Sufletul care pacatuieste, acela va muri. Fiul nu va purta nelegiuirea tatalui sau, si tatal nu va purta nelegiuirea fiului sau! Neprihanirea celui neprihanit va fi peste el, si rautatea celui rau va fi peste el. 18.21 Dar daca cel rau se intoarce de la toate pacatele pe care le-a savarsit, si pazeste toate legile Mele si face ce este drept si placut, va trai negresit, nu va muri. 18.22 Toate faradelegile pe care le-a facut, i se vor uita! El va trai, din pricina neprihanirii in care a trait. 18.23 Doresc Eu moartea pacatosului? zice Domnul, Dumnezeu. Nu doresc Eu mai degraba ca el sa se intoarca de pe caile lui si sa traiasca? 18.24 Insa daca cel neprihanit se abate de la neprihanirea lui si savarseste nelegiuirea, daca se ia dupa toate uraciunile celui rau, s-ar putea sa traiasca el oare? Nu, ci toata neprihanirea lui va fi uitata, pentru ca s-a dat la nelegiuire si la pacat; de aceea va muri in ele. 18.25 Voi ziceti: Calea Domnului nu este dreapta! Ascultati dar, casa lui Israel! Nu este calea Mea dreapta? Oare nu mai degraba caile voastre nu sunt drepte? 18.26 Daca cel neprihanit se abate de la neprihanirea lui si savarseste nelegiuirea, si moare pentru aceasta, moare din pricina nelegiuirii pe care a savarsit-o. 18.27 Dar daca cel rau se intoarce de la rautatea lui si face ce este drept si bine, isi va pastra sufletul viu. 18.28 Pentru ca isi deschide ochii si se abate de la toate faradelegile pe care le-a savarsit, va trai si nu va muri. 18.29 Casa lui Israel zice: Calea Domnului nu este dreapta. Oare calea Mea nu este dreapta, casa lui Israel? Oare nu mai degraba caile voastre nu sunt drepte? 18.30 De aceea va voi judeca pe fiecare dupa caile lui, casa a lui Israel, zice Domnul, Dumnezeu. Intoarceti-va si abateti-va de la toate faradelegile voastre, pentru ca sa nu va duca nelegiuirea la pieire. 18.31 Lepadati de la voi toate faradelegile, prin care ati pacatuit, faceti-va rost de o inima noua si un duh nou. Pentru ce vreti sa muriti, casa a lui Israel? 18.32 Caci Eu nu doresc moartea celui ce moare, zice Domnul Dumnezeu. Intoarceti-va dar la Dumnezeu, si veti trai.
19.1 Tu insa, fa o plangere asupra domnului lui Israel~ 19.2 si zi: Ce era mama ta? O leoaica. Statea culcata cu leii, si isi crestea puii in mijlocul puilor de lei. 19.3 A crescut pe unul din puii ei, care s-a facut un leut, invatat sa sfasie prada; si a mancat oameni. 19.4 Neamurile au facut o prinsoare impotriva lui, si a fost prins in groapa lor; i-au pus un belciug in nari si l-au dus in tara Egiptului. 19.5 Leoaica, daca a vazut ca degeaba il astepta, si ca s-a inselat in nadejdea ei, a luat un alt pui, si l-a facut leut. 19.6 El a umblat cu leii, s-a facut leut, a invatat sa sfasie prada, si a mancat oameni. 19.7 A navalit in palatele lor, si le-a nimicit cetatile; asa ca tara, cu tot ce se afla in ea, s-a ingrozit de mugetul racnetelor lui. 19.8 Dar impotriva lui s-au insiruit neamurile din toate tinuturile dimprejur. I-au intins laturi, si a fost prins in groapa lor. 19.9 I-au pus un belciug in nari, l-au pus intr-o cusca, si l-au dus la imparatul Babilonului, apoi l-au dus intr-o cetatuie, ca sa nu i se mai auda glasul pe muntii lui Israel. 19.10 Mama ta, ca si tine, era ca o vie sadita langa ape. Era roditoare si incarcata de mladite, din pricina belsugului apelor. 19.11 Ramurile ei erau asa de tari ca se puteau face toiege de carmuitori din ele; prin inaltimea ei intrecea ramurile stufoase, si atragea privirile cu inaltimea ei, si prin multimea mladitelor ei. 19.12 Dar a fost smulsa cu manie si aruncata la pamant; vantul de rasarit i-a uscat roada; mladitele ei cele puternice au fost rupte, s-au uscat, si le-a mancat focul. 19.13 Si acum este sadita in pustie, intr-un pamant uscat si fara apa. 19.14 Din mladitele ei a iesit foc, si i-a mancat roada; asa ca nu mai are ramuri tari, bune pentru un toiag de carmuitor. Aceasta-i o cantare de jale si va sluji drept cantare de jale.
20.1 In al saptelea an, in ziua a zecea a lunii a cincea, unii din batranii lui Israel au venit la mine sa intrebe pe Domnul, si au sezut jos inaintea mea. 20.2 Si Cuvantul Domnului mi-a vorbit astfel: 20.3 Fiul omului, vorbeste batranilor lui Israel, si spune-le: Asa vorbeste Domnul, Dumnezeu: Sa Ma intrebati ati venit? Pe viata Mea, ca nu Ma voi lasa sa fiu intrebat de voi, zice Domnul, Dumnezeu. 20.4 Vrei sa-i judeci, fiul omului? Daca vrei sa-i judeci, pune-le inainte uraciunile parintilor lor! 20.5 Spune-le: Asa vorbeste Domnul, Dumnezeu: In ziua cand am ales pe Israel, Mi-am ridicat mana spre samanta casei lui Iacov, si M-am aratat lor in tara Egiptului; Mi-am ridicat mana spre ei, si am zis: Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru! 20.6 In ziua aceea, Mi-am ridicat mana spre ei, ca sa-i duc din tara Egiptului intr-o tara, pe care o cautasem pentru ei, tara in care curge lapte si miere, cea mai frumoasa dintre toate tarile. 20.7 Atunci le-am zis: Lepadati fiecare uraciunile care va atrag privirile, si nu va spurcati cu idolii Egiptului! Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru! 20.8 Dar ei s-au razvratit impotriva Mea, si n-au vrut sa Ma asculte. Nici unul n-a lepadat uraciunile, care ii atrageau privirile, si n-au parasit idolii Egiptului. Atunci am pus de gand sa-Mi vars mania peste ei, sa-Mi sleiesc mania impotriva lor, in mijlocul tarii Egiptului. 20.9 Dar am avut in vedere Numele Meu, ca sa nu fie pangarit in ochii neamurilor printre care se aflau, si in fata carora Ma aratasem lor, ca sa-i scot din tara Egiptului. 20.10 Si i-am scos astfel din tara Egiptului, si i-am dus in pustie. 20.11 Le-am dat legile Mele si le-am facut cunoscut poruncile Mele, pe care trebuie sa le implineasca omul, ca sa traiasca prin ele. 20.12 Le-am dat si Sabatele Mele, sa fie ca un semn intre Mine si ei, pentru ca sa stie ca Eu sunt Domnul, care-i sfintesc. 20.13 Dar casa lui Israel s-a razvratit impotriva Mea in pustie. N-au urmat legile Mele, ci au lepadat poruncile Mele, pe care trebuie sa le implineasca omul, ca sa traiasca prin ele, si Mi-au pangarit peste masura de mult Sabatele Mele. Atunci am avut de gand sa-Mi vars mania peste ei in pustie, ca sa-i nimicesc. 20.14 Dar am avut in vedere Numele Meu, ca sa nu fie pangarit in ochii neamurilor in fata carora ii scosesem din Egipt. 20.15 Chiar si in pustie Mi-am ridicat mana spre ei si le-am jurat ca nu-i voi duce in tara pe care le-o hotarasem, tara in care curge lapte si miere, cea mai frumoasa din toate tarile; 20.16 si aceasta pentru ca au lepadat poruncile Mele si n-au urmat legile Mele, si pentru ca au pangarit Sabatele Mele, caci inima nu li s-a departat de la idolii lor. 20.17 Dar m-am uitat cu mila la ei, nu i-am nimicit, si nu i-am starpit in pustie. 20.18 Atunci am zis fiilor lor in pustie: Nu va luati dupa randuielile parintilor vostri, nu tineti obiceiurile lor, si nu va spurcati cu idolii lor! 20.19 Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru; umblati intocmai dupa randuielile Mele, paziti poruncile Mele, si impliniti-le. 20.20 Sfintiti Sabatele Mele, caci ele sunt un semn intre Mine si voi, ca sa stiti ca Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru! 20.21 Dar fiii s-au razvratit si ei impotriva Mea. N-au umblat dupa randuielile Mele, n-au pazit si n-au implinit poruncile Mele, pe care trebuie sa le implineasca omul, ca sa traiasca prin ele, si au pangarit Sabatele Mele. Atunci am avut de gand sa-Mi vars urgia peste ei, sa-Mi sting mania impotriva lor in pustie. 20.22 Dar Mi-am tras mana inapoi, si am avut in vedere Numele Meu, ca sa nu fie pangarit inaintea neamurilor in fata carora ii scosesem din Egipt. 20.23 In pustie, Mi-am ridicat iarasi mana spre ei, si le-am jurat ca am sa-i imprastii printre neamuri, si sa-i risipesc in felurite tari~ 20.24 pentru ca n-au implinit poruncile Mele, si au lepadat invataturile Mele, au pangarit Sabatele mele, si si-au intors ochii spre idolii parintilor lor. 20.25 Ba inca le-am dat si legi care nu erau bune, si porunci prin care nu puteau sa traiasca. 20.26 I-am spurcat prin darurile lor de mancare, cand treceau prin foc pe toti intaii lor nascuti; am vrut sa-i pedepsesc astfel, si sa le arat ca Eu sunt Domnul. 20.27 De aceea, fiul omului, vorbeste casei lui Israel, si spune-le: Asa vorbeste Domnul, Dumnezeu: Parintii vostri M-au batjocorit si mai mult, aratandu-se necredinciosi fata de Mine. 20.28 Si anume, cand i-am dus in tara pe care jurasem ca le-o voi da, si ei si-au aruncat ochii spre orice deal inalt si spre orice copac stufos, acolo si-au adus jertfele, acolo si-au adus darurile de mancare care Ma maniau, acolo si-au ars miresmele de un miros placut, si acolo si-au turnat jertfele de bautura. 20.29 Eu i-am intrebat: Ce sunt aceste inaltimi, la care va duceti? De aceea li s-a dat numele de inaltimi pana in ziua de azi! 20.30 De aceea spune casei lui Israel: Asa vorbeste Domnul, Dumnezeu: Voiti voi sa spurcati in felul parintilor vostri si sa curviti alergand dupa uraciunile lor? 20.31 Da, aducandu-va darurile de mancare, trecandu-va copiii prin foc, va spurcati si azi prin idolii vostri. Si Eu sa Ma las sa fiu intrebat de voi, casa lui Israel! Pe viata Mea, zice Domnul, Dumnezeul, ca nu Ma voi lasa intrebat de voi! 20.32 Nu veti vedea implinindu-se ce va inchipuiti, cand ziceti: Vrem sa fim ca neamurile, ca familiile celorlalte tari, vrem sa slujim lemnului si pietrei! 20.33 Pe viata Mea, zice Domnul Dumnezeu ca Eu insumi voi fi Imparat peste voi, cu mana tare si cu brat intins, si varsandu-Mi urgia. 20.34 Va voi scoate din mijlocul popoarelor, si va voi strange din tarile in care v-am risipit, cu mana tare si cu brat intins, si varsandu-Mi urgia. 20.35 Va voi aduce in pustia popoarelor, si acolo Ma voi judeca fata in fata cu voi. 20.36 Cum M-am judecat cu parintii vostri in pustia tarii Egiptului, asa Ma voi judeca si cu voi, zice Domnul Dumnezeu. 20.37 Va voi trece pe sub toiag, si va voi pune sub mustrarea legamantului. 20.38 Voi deosebi dintre voi pe cei indaratnici si pe cei ce nu-Mi sunt credinciosi; ii voi scoate din tara in care sunt straini, dar nu vor merge iarasi in tara lui Israel. Si veti sti ca Eu sunt Domnul. 20.39 Acum, casa lui Israel, asa vorbeste Domnul, Dumnezeu: Duceti-va si slujiti fiecare la idolii vostri! Dupa aceea, Ma veti asculta negresit, si nu veti mai pangari Numele Meu cel sfant cu darurile voastre de mancare si cu idolii vostri! 20.40 Caci pe muntele Meu cel sfant, pe muntele cel inalt al lui Israel, zice Domnul, Dumnezeu acolo Imi va sluji toata casa lui Israel, toti cei ce vor fi in tara; acolo ii voi primi cu bunavointa, voi cere darurile voastre de mancare, cele dintai roade din darurile voastre, si tot ce-Mi veti inchina. 20.41 Va voi primi ca pe niste miresme cu miros placut, dupa ce va voi scoate din mijlocul popoarelor, si va voi strange din tarile in care sunteti risipiti; si voi fi sfintit de voi inaintea neamurilor. 20.42 Si veti sti ca Eu sunt Domnul, cand va voi aduce inapoi in tara lui Israel, in tara pe care jurasem ca o voi da parintilor vostri. 20.43 Acolo va veti aduce aminte de purtarea voastra si de toate faptele voastre cu care v-ati spurcat; si va va fi scarba de voi insiva, din pricina tuturor faradelegilor pe care le-ati facut. 20.44 Si veti sti ca Eu sunt Domnul, cand Ma voi purta cu voi avand in vedere Numele Meu, si nicidecum dupa purtarea voastra rea, nici dupa faptele voastre stricate, casa lui Israel, zice Domnul, Dumnezeu. 20.45 Cuvantul Domnului mi-a vorbit astfel: 20.46 Fiul omului, intoarce-ti fata spre miazazi, si vorbeste impotriva locurilor de miazazi! Proroceste impotriva padurii din campiile de miazazi! 20.47 Spune padurii de la miazazi: Asculta cuvantul Domnului! Asa vorbeste Domnul, Dumnezeu: Iata, voi aprinde un foc in tine, care va mistui orice copac verde si orice copac uscat: nimeni nu va putea stinge flacara aprinsa, si totul va fi ars de ea, de la miazazi pana la miazanoapte. 20.48 Si orice faptura va vedea ca Eu, Domnul, l-am aprins, si nu se va stinge nicidecum! 20.49 Eu am zis: Ah! Doamne, Dumnezeule! Ei zic despre mine: Omul acesta face intr-una la pilde!
21.1 Si Cuvantul Domnului mi-a vorbit astfel: 21.2 Fiul omului, intoarce-ti fata spre Ierusalim, si vorbeste impotriva locurilor sfinte, proroceste impotriva tarii lui Israel! 21.3 Spune tarii lui Israel: Asa vorbeste Domnul: Iata, am necaz pe tine, Imi voi trage sabia din teaca si voi nimici cu desavarsire in mijlocul tau pe cel neprihanit si pe cel rau. 21.4 Pentru ca vreau sa nimicesc cu desavarsire din mijlocul tau pe cel neprihanit si pe cel rau, sabia Mea va iesi din teaca, pentru ca sa loveasca orice faptura, de la miazazi pana la miaza noapte. 21.5 Si orice faptura va sti ca Eu, Domnul, Mi-am scos sabia din teaca, si nu se va mai intoarce inapoi in ea. 21.6 Si tu, fiul omului, gemi! Cu rarunchii zdrobiti, si cu amaraciunea in suflet, gemi sub privirile lor! 21.7 Si daca te vor intreba: Pentru ce gemi? sa raspunzi: Pentru ca vine o veste Cand va veni, toate inimile se vor inspaimanta, toate mainile vor slabi, toate sufletele se vor mahni, si toti genunchii se vor topi ca apa! Iata ca vine, a sosit, zice Domnul, Dumnezeu! 21.8 Cuvantul Domnului mi-a vorbit astfel: 21.9 Fiul omului, proroceste si spune: Asa vorbeste Domnul. Zi: Sabia, da, sabia este ascutita, si lustruita. 21.10 Este ascutita pentru macel, si lustruita ca sa luceasca! O, sabie, tu tai toiagul de carmuire al fiului meu, care nesocoteste orice lemn 21.11 A dat-o la lustruit, ca s-o apuce cu mana; este ascutita sabia, si lustruita, ca sa inarmeze mana celui ce macelareste. 21.12 Striga si vaita-te, fiul omului! Caci este scoasa impotriva poporului Meu, impotriva tuturor voievozilor lui Israel, care sunt dati prada sabiei impreuna cu poporul Meu; de aceea bate-te pe coapsa! 21.13 Da, incercarea s-a facut, si ce va fi daca toiagul acesta de carmuire, care nesocoteste totul, va fi nimicit? zice Domnul Dumnezeu! 21.14 Si tu, fiul omului, proroceste, si bate din maini! Loviturile sabiei sa fie indoite, intreite! Este sabia de macel, sabia macelului celui mare, care ii urmareste din toate partile. 21.15 Ca sa arunc groaza in inimi, ca sa inmultesc pe cei loviti, de aceea am tras sabia, amenintandu-i la toate portile lor. Vai! e facuta sa fulgere, si ascutita pentru macel! 21.16 Strange-ti puterile, sabie, intoarce-te la dreapta! Aseaza-te, intoarce-te la stanga! Indreapta-ti ascutisul in toate partile! 21.17 Si Eu voi bate din maini de bucurie, si Imi voi potoli urgia. Eu, Domnul, vorbesc! 21.18 Cuvantul Domnului mi-a vorbit astfel: 21.19 Fiul omului, croieste-ti doua drumuri pe unde sa treaca sabia imparatului Babilonului! Amandoua trebuie sa iasa din aceeasi tara. Fa un semn pe drum, fa-l la inceputul drumului care duce intr-o cetate. 21.20 Sa faci unul din aceste drumuri asa ca sabia ca vina la Raba, cetatea copiilor lui Amon, si pe celalalt, asa ca sabia sa vina in Iuda, la Ierusalim, cetatea intarita. 21.21 Caci imparatul Babilonului sta la rascruce, la capatul celor doua drumuri, ca sa dea cu bobii; el scutura sagetile, intreaba terafimii, si cerceteaza ficatul. 21.22 Sortul, care este in dreapta lui, inseamna Ierusalimul, unde vor trebui sa ridice berbeci, sa dea porunca pentru macel, si sa scoata strigate de razboi; vor ridica berbeci impotriva portilor, vor ridica intarituri si vor face santuri de aparare. 21.23 Copiii lui Israel nu vad in aceasta decat niste vrajitorii desarte, ei care au facut juraminte mincinoase. Dar imparatul Babilonului isi aduce aminte de nelegiuirea lor, asa ca vor fi prinsi. 21.24 De aceea, asa vorbeste Domnul, Dumnezeu: Pentru ca va faliti cu nelegiuirea voastra, vadindu-va faradelegile, aratandu-va pacatele in toate faptele voastre; pentru ca va faliti cu ele, veti fi prinsi de mana lui! 21.25 Si tu, domn nelegiuit, gata sa fii ucis, domn al lui Israel, a carui zi vine tocmai cand nelegiuirea este la culme! 21.26 Asa vorbeste Domnul Dumnezeu: La o parte cu mitra, jos cununa imparateasca! Nu mai este cum a fost. Ce este plecat va fi inaltat, si ce este inaltat va fi plecat! 21.27 Voi da jos cununa, o voi da jos, o voi da jos. Dar lucrul acesta nu va avea loc decat la venirea Aceluia care are drept la ea, si in mana caruia o voi incredinta. 21.28 Si tu, fiul omului, proroceste, si spune: Asa vorbeste Domnul, Dumnezeu, despre copiii lui Amon si despre ocara lor. Spune: Sabia, da, sabia este scoasa pentru macel; este lustruita pentru nimicire, ca sa luceasca! 21.29 In mijlocul vedeniilor cu care te inseala ei si in mijlocul prorociilor mincinoase pe care ti le fac ei, te vor face sa cazi intre trupurile moarte ale celor rai, a caror zi vine tocmai cand nelegiuirea lor este la culme. 21.30 Baga-ti sabia inapoi in teaca. In locul in care ai fost facut, in tara ta de nastere, te voi judeca! 21.31 Imi voi varsa mania peste tine, voi sufla impotriva ta cu focul urgiei Mele, si te voi da in mainile unor oameni care nu lucreaza decat la nimicire. 21.32 Vei fi ars de foc; sangele tau va curge in mijlocul tarii! Nu-si vor mai aduce aminte de tine! Caci Eu, Domnul, am vorbit.
22.1 Cuvantul Domnului mi-a vorbit, astfel: 22.2 Si tu, fiul omului, vrei sa judeci? Vrei sa judeci cetatea setoasa de sange? Pune-i inainte toate uraciunile ei! 22.3 Spune: Asa vorbeste Domnul, Dumnezeu: Cetate, care versi sange in mijlocul tau, ca sa-ti vina ziua, si care-ti faci idoli ca sa te spurci! 22.4 Te-ai facut vinovata din pricina sangelui pe care l-ai varsat, si te-ai spurcat prin idolii pe care i-ai facut. Ti-ai apropiat astfel zilele, si ai ajuns la capatul anilor tai! De aceea te fac de ocara printre neamuri si de batjocura printre toate tarile. 22.5 Cei de aproape si cei de departe isi vor bate joc de tine, caci esti vestita ca spurcata si plina de tulburari! 22.6 Iata ca in tine, toti voievozii lui Israel isi intrebuinteaza puterea ca sa verse sange. 22.7 In tine, tatal si mama sunt dispretuiti, strainul este chinuit, orfanul si vaduva sunt asupriti. 22.8 Tu Imi nesocotesti locasurile Mele cele sfinte, Imi spurci Sabatele. 22.9 In tine sunt barfitori, ca sa verse sange; in tine se mananca jertfe idolesti pe munti; in mijlocul tau se fac desfranari. 22.10 In mijlocul tau, se descopera goliciunea tatalui; in mijlocul tau, este silita femeia in timpul necuratiei ei! 22.11 In mijlocul tau, fiecare se deda la uraciuni cu nevasta aproapelui sau, fiecare se spurca prin amestecare de sange cu nora sa, fiecare necinsteste pe sora sa, fiica tatalui sau. 22.12 In tine, se iau daruri pentru varsare de sange. Tu iei dobanda si camata, jefuiesti cu sila pe aproapele tau, si pe Mine, Ma uiti, zice Domnul, Dumnezeu. 22.13 De aceea, iata ca bat din maini, din pricina lacomiei pe care ai avut-o, si din pricina sangelui varsat in mijlocul tau. 22.14 Iti va suferi inima, si Iti vor fi mainile destul de tari in zilele cand voi lucra impotriva ta? Eu, Domnul, am vorbit, si voi si lucra. 22.15 Te voi risipi printre neamuri, te voi raspandi in felurite tari, si iti voi nimici cu desavarsire necuratia din mijlocul tau. 22.16 Vei fi spurcata astfel de tine insati inaintea neamurilor, si vei sti ca Eu sunt Domnul. 22.17 Cuvantul Domnului mi-a vorbit astfel: 22.18 Fiul omului, casa lui Israel a ajuns pentru Mine ca niste zgura; toti sunt arama, cositor, fier, plumb, in cuptorul de topit; au ajuns niste zgura de argint. 22.19 De aceea, asa vorbeste Domnul, Dumnezeu: Pentru ca toti ati ajuns niste zgura, iata ca va voi strange in mijlocul Ierusalimului. 22.20 Cum se strange argintul, arama, fierul, plumbul si cositorul, in cuptorul de topit si se sufla in foc ca sa se topeasca, asa va voi strange si Eu in mania si urgia Mea, va voi pune acolo si va voi topi. 22.21 Da, va voi strange si voi sufla peste voi cu focul maniei Mele si va veti topi in el. 22.22 Cum se topeste argintul in topitoare, asa veti fi topiti voi in mijlocul lui. Si veti sti ca Eu Domnul, Mi-am varsat mania peste voi. 22.23 Cuvantul Domnului mi-a vorbit astfel: 22.24 Fiul omului, spune Ierusalimului: Esti o tara necuratita, si neudata de ploaie in ziua maniei. 22.25 Mai marii lui uneltesc in mijlocul lui, ca sa inghita sufletele, ca un leu care racneste si isi sfasie prada; pun mana pe bogatii si lucruri scumpe, si maresc numarul vaduvelor in mijlocul lui. 22.26 Preotii lui calca Legea Mea si Imi pangaresc lucrurile Mele sfinte, nu fac nici o deosebire intre ce este sfant si ce nu este sfant, nici nu invata pe oameni sa faca deosebire intre ce este necurat si ce este curat, isi intorc ochii de la Sabatele Mele, si sunt pangarit in mijlocul lor. 22.27 Capeteniile lui sunt in mijlocul lui ca niste lupi care isi sfasie prada; varsa sange, pierd sufletele, numai ca sa-si potoleasca lacomia de bani. 22.28 Prorocii lui au pentru ei tencuieli de ipsos, vedenii inselatoare, prorocii mincinoase. Ei zic: Asa vorbeste Domnul, Dumnezeu! Si Domnul nu le-a vorbit! 22.29 Poporul din tara se deda la silnicie, fura, asupreste pe cel nenorocit si pe cel lipsit, calca in picioare pe strain, impotriva oricarei dreptati! 22.30 Caut printre ei un om care sa inalte un zid, si sa stea in mijlocul sparturii inaintea Mea pentru tara, ca sa n-o nimicesc; dar nu gasesc nici unul! 22.31 Imi voi varsa urgia peste ei, ii voi nimici cu focul maniei Mele, si le voi intoarce faptele asupra capului lor, zice Domnul, Dumnezeu.
23.1 Cuvantul Domnului mi-a vorbit astfel: 23.2 Fiul omului, erau doua femei, fiice ale aceleiasi mame. 23.3 Ele au curvit in Egipt, au curvit in tineretea lor; acolo le-au fost stranse tatele, acolo le-a fost atins sanul fecioresc. 23.4 Cea mai mare se chema Ohola, si sora ei Oholiba. Erau ale Mele, si au nascut fii si fiice. Ohola este Samaria; Oholiba este Ierusalimul. 23.5 Ohola nu Mi-a fost credincioasa; s-a aprins de dragoste pentru ibovnicii ei, dupa Asirieni, vecinii ei~ 23.6 imbracati cu stofe vopsite in albastru, dregatori si capetenii, toti tineri si placuti, calareti calare pe cai. 23.7 Ea a curvit cu ei, cu toata fruntea copiilor Asiriei; s-a spurcat cu toti aceia pentru care umbla nebuna, s-a spurcat cu toti idolii lor. 23.8 Nu s-a lasat nici de curviile ei din Egipt, caci acestia se culcasera cu ea din tineretea ei, ii atinsesera sanul fecioresc, si isi varsasera curviile peste ea. 23.9 De aceea, am dat-o in mainile ibovnicilor ei, in mainile copiilor Asiriei, pentru care se aprinsese de dragoste. 23.10 Ei i-au descoperit goliciunea, i-au luat fiii si fiicele, si pe ea au ucis-o cu sabia, de i s-a dus vestea printre femei, dupa judecatile facute de ei asupra ei. 23.11 Sora ei Oholiba a vazut lucrul acesta, si a fost mai fara frau, decat ea in patima ei; si a intrecut pe sora sa in curvii. 23.12 Ea s-a aprins de dragoste dupa copiii Asiriei, dupa dregatori si capetenii, vecinii ei, imbracati in chip stralucit, calareti calare pe cai, toti tineri si placuti. 23.13 Am vazut ca se spurcase, intocmai ca cea dintai din amandoua. 23.14 Ea a mers chiar mai departe in curviile ei. A zarit pe ziduri niste zugraveli de barbati, niste icoane de Haldei zugraviti cu culoare rosie~ 23.15 cu braie imprejurul coapselor lor, cu turbane de felurite culori pe cap, toti avand infatisarea unor viteji, dupa felul Babilonenilor, a caror tara de nastere este Haldea; si s-a aprins dupa ei~ 23.16 la cea dintai privire, si le-a trimis soli in Haldea. 23.17 Si copiii Babilonului au venit la ea, in patul de dragoste, si au spurcat-o cu curviile lor. Asa ca ea s-a spurcat cu ei, si apoi inima i s-a instrainat de ei. 23.18 Si cand si-a dezgolit ea necuratia, si-a descoperit goliciunea, si inima Mea s-a instrainat de ea, cum se instrainase si de sora sa. 23.19 Dar ea si-a inmultit curviile tot mai mult, gandindu-se iarasi la zilele tineretii ei, cand curvea in tara Egiptului. 23.20 Ea s-a aprins dupa niste necurati, a caror carne era ca a magarilor, si a caror apropiere era ca a armasarilor. 23.21 Astfel, ti-ai innoit iarasi nelegiuirile tineretii tale, cand Egiptenii iti strangeau tatele, din pricina sanului tau fecioresc. 23.22 De aceea, Oholiba, asa vorbeste Domnul, Dumnezeu: Iata ca atat impotriva ta pe ibovnicii tai, de care ti-ai instrainat inima, si-i aduc din toate partile impotriva ta: 23.23 pe Babiloneni si pe toti Haldeii, capitani, voievozi si domni, si pe toti copiii Asiriei impreuna cu ei, tineri si placuti, toti dregatori si capetenii, oameni vestiti, toti calare pe cai. 23.24 Ei vin impotriva ta cu arme, care si roti, si cu o multime de popoare. Cu scut, pavaza si coifuri, inainteaza din toate partile impotriva ta. Lor le incredintez judecata, si te vor judeca dupa legile lor. 23.25 Te fac sa-Mi simti gelozia, si se vor purta cu urgie cu tine. Iti vor taia nasul si urechile, si samanta ta va cadea lovita de sabie. Iti vor lua fiii si fiicele, si ce-ti va mai ramane, va fi mancat de foc. 23.26 Te vor dezbraca de haine, si vor lua podoabele scumpe cu care te gatesti. 23.27 Voi pune astfel capat nelegiuirilor tale si curviilor tale din tara Egiptului. Asa ca nu-ti vei mai indrepta privirile spre ei, si nu te vei mai gandi la Egipt. 23.28 Caci asa vorbeste Domnul, Dumnezeu: Iata, te dau in mainile acelora de care ti s-a instrainat inima. 23.29 Se vor purta cu ura cu tine; iti vor ridica toate bogatiile, si te vor lasa goala, goala de tot. Rusinea necuratiilor tale se va descoperi, rusinea nelegiuirilor si curviilor tale. 23.30 Lucrurile acestea ti se vor intampla, pentru ca ai curvit cu neamurile, pentru ca te-ai spurcat cu idolii lor. 23.31 Ai mers pe calea surorii tale, de aceea, si Eu iti pun potirul ei in mana. 23.32 Asa vorbeste Domnul, Dumnezeu: Vei bea potirul surorii tale, cel larg si adanc; vei ajunge de ras si de batjocura. Incape mult in el! 23.33 Te vei umple de betie si durere; caci potirul surorii tale Samaria este un potir de groaza si spaima! 23.34 Il vei bea si il vei goli, ii vei roade cioburile, si-ti vei sfasia tatele. Caci Eu am vorbit, zice Domnul, Dumnezeu. 23.35 De aceea asa vorbeste Domnul, Dumnezeu: Pentru ca M-ai uitat, pentru ca M-ai aruncat la spate-ti, poarta-ti si tu acum pedeapsa nelegiuirilor si curviilor tale. 23.36 Domnul mi-a zis: Fiul omului, vrei sa judeci pe Ohola si Oholiba? Pune-le inainte uraciunile lor! 23.37 Ele s-au dedat la preacurvie, si pe mainile lor este sange: au preacurvit cu idolii lor; si copiii pe care Mi-i nascusera, i-au trecut prin foc in cinstea lor, ca sa-i manance! 23.38 Afara de aceasta iata ce Mi-au mai facut: Mi-au spurcat Locasul cel sfant in aceeasi zi, si Mi-au pangarit Sabatele. 23.39 Caci dupa ce si-au jertfit copiii la idolii lor, tot in ziua aceea s-au dus si in Locasul Meu cel sfant, ca sa-l spurce. Iata ce au facut in Casa Mea. 23.40 Au umblat chiar dupa oamenii, care veneau de departe, le-au trimis soli, si iata ca ei au venit. Pentru ei te-ai scaldat tu, te-ai sulemenit la ochi, si te-ai gatit cu podoabele tale; 23.41 ai sezut pe un pat maret, inaintea caruia era intinsa o masa, pe care ai pus tamaia si untdelemnul Meu. 23.42 S-au auzit strigatele unei multimi vesele; si cu multimea aceasta de oameni de rand au adus niste betivi din pustie, care au pus bratari in mainile celor doua surori si mandre cununi pe capetele lor. 23.43 Am zis atunci cu privire la curva cea batrana: Si acum isi va urma ea oare curviile, si tot vor mai veni la ea? 23.44 Si au venit la ea cum vin la o curva; asa s-au dus la Ohola si Oholiba, la aceste femei nelegiuite. 23.45 De aceea oamenii fara prihana le vor osandi, cum se osandesc femeile preacurve, cum se osandesc cele ce varsa sange; caci sunt prea curve, si au sange pe maini. 23.46 Caci asa vorbeste Domnul, Dumnezeu: Voi aduce impotriva lor o multime de gloata mare, si le voi da prada chinului si jafului. 23.47 Adunarea le va ucide cu pietre, si le va dobori cu lovituri de sabie; le vor ucide fiii si fiicele lor, si le vor arde casele cu foc. 23.48 Voi face astfel sa inceteze nelegiuirea in tara; ca toate femeile sa ia invatatura, si sa nu mai faca o nelegiuire ca a voastra! 23.49 Vi se va rasplati astfel nelegiuirea, si veti purta pacatele savarsite cu idolii vostri, si veti sti ca Eu sunt Domnul, Dumnezeu!
24.1 In anul al noualea, in ziua a zecea a lunii a zecea, Cuvantul Domnului mi-a vorbit astfel: 24.2 Fiul omului, scrie numele zilei acesteia, numele zilei de azi! Caci chiar in ziua aceasta se apropie imparatul Babilonului de Ierusalim. 24.3 Spune o pilda acestei case de indaratnici, si zi-le: Asa vorbeste Domnul, Dumnezeu: Pune, pune cazanul, si toarna apa in el! 24.4 Pune bucati de carne in el, toate bucatile cele bune, coapsa si spata, si umple-l cu cele mai bune oase. 24.5 Alege ce e mai bun din turma, si pune lemnele gramada sub cazan; fa-l sa fiarba in clocot mare, si sa fiarba si oasele din el. 24.6 De aceea, asa vorbeste Domnul, Dumnezeu: Vai de cetatea cea setoasa de sange, cazanul cel plin de rugina, si de pe care nu se ia rugina! Scoateti bucatile din el unele dupa altele, fara sa trageti la sorti. 24.7 Caci sangele pe care l-a varsat ea este inca in mijlocul ei. L-a pus pe stanca goala, nu l-a varsat pe pamant, ca sa-l acopere apoi cu tarana. 24.8 Ca sa-Mi arat urgia, ca sa Ma razbun, i-am varsat sangele pe stanca goala, pentru ca sa nu fie acoperit. 24.9 De aceea, asa vorbeste Domnul, Dumnezeu: Vai de cetatea cea setoasa de sange! Vreau sa fac un rug mare! 24.10 Ingramadeste multe lemne, aprinde focul, fierbe bine carnea, fa fiertura groasa, ca sa se arda si ciolanele. 24.11 Apoi pune cazanul gol pe jaratic, ca sa se incalzeasca, sa i se infierbante arama, sa i se topeasca murdaria dinauntru, si sa i se stearga rugina. 24.12 Truda degeaba! Caci rugina de care este plin nu se dezlipeste de el; rugina nu se va lua de pe el decat prin foc~ 24.13 si tu doresti iarasi nelegiuire in spurcaciunea ta! Pentru ca am vrut sa te curat si nu te-ai facut curata, nu vei mai fi curatita de spurcaciunea ta pana Imi voi potoli mania asupra ta. 24.14 Eu, Domnul, am vorbit! Lucrul acesta se va intampla, si Eu il voi implini! Nu Ma voi lasa, nu voi avea mila, nici nu Ma voi cai. Vei fi judecata dupa puterea ta si dupa faptele tale, zice Domnul, Dumnezeu. 24.15 Cuvantul Domnului mi-a vorbit astfel: 24.16 Fiul omului, iata, iti voi rapi printr-o lovitura ce ti-e mai scump in ochi. Dar sa nu te jelesti, nici sa nu plangi, si sa nu-ti curga lacrimile pentru ea. 24.17 Suspina in tacere, dar nu plange ca la morti! Leaga-ti turbanul, pune-ti incaltamintea in picioare, nu-ti acoperi barba, si nu manca painea de jale! 24.18 Vorbisem poporului dimineata, si seara mi-a murit nevasta. A doua zi dimineata, am facut cum mi se poruncise. 24.19 Poporul mi-a zis: Nu vrei sa ne lamuresti ce inseamna pentru noi ceea ce faci? 24.20 Eu le-am raspuns: Cuvantul Domnului mi-a vorbit, astfel: 24.21 Spune casei lui Israel: Asa vorbeste Domnul, Dumnezeu: Iata, voi pangari Locasul Meu cel sfant, fala puterii voastre, ce va e mai scump in ochi, lucrul iubit de voi; si fiii vostri si fiicele voastre, pe care i-ati lasat dupa voi, vor cadea ucisi de sabie. 24.22 Si atunci veti face cum am facut si eu. Nu va veti acoperi barba si nu veti manca painea de jale~ 24.23 veti sta cu turbane pe cap si cu incaltamintea in picioare, nu va veti jeli si nici nu veti plange; ci veti tanji pentru nelegiuirile voastre, si va veti vaita intre voi. 24.24 Ezechiel va fi un semn pentru voi. Veti face intocmai cum a facut el. Si cand se vor intampla aceste lucruri, veti sti ca Eu sunt Domnul, Dumnezeu. 24.25 Tu, insa, fiul omului, in ziua cand le voi rapi ceea ce face taria lor, bucuria si fala lor, ce le este scump ochilor si lucrul iubit de ei, pe fiii si fiicele lor~ 24.26 in ziua aceea, va veni un fugar la tine, ca sa-ti dea de stire si sa auzi cu urechile tale. 24.27 In ziua aceea, ti se va deschide gura o data cu a fugarului, vei vorbi, si nu vei mai fi mut. Vei fi un semn pentru ei, si vor sti ca Eu sunt Domnul.
25.1 Cuvantul Domnului mi-a vorbit astfel: 25.2 Fiul omului, intoarce-ti fata spre copiii lui Amon, si proroceste impotriva lor! 25.3 Spune copiilor lui Amon: Ascultati Cuvantul Domnului, Dumnezeu! Asa vorbeste Domnul, Dumnezeu: Pentru ca ai zis: Ha! Ha! sfantului Meu Locas, cand era pangarit, tarii lui Israel, cand era pustiita, si casei lui Iuda, cand se ducea in robie~ 25.4 de aceea, iata, te dau in stapanirea fiilor Rasaritului; ei isi vor aseza staulele in mijlocul tau si isi vor face locuintele in tine; iti vor manca roadele, si iti vor bea laptele. 25.5 Voi face din Raba un ocol de camile, si din tara copiilor lui Amon o stana de oi, ca sa stiti ca Eu sunt Domnul! 25.6 Caci asa vorbeste Domnul, Dumnezeu: Pentru ca ai batut din maini, si ai dat din picior, pentru ca te-ai bucurat in chip batjocoritor si din adancul sufletului de tara lui Israel~ 25.7 de aceea, iata ca Imi intind mana peste tine, si te dau prada neamurilor; te sterg din mijlocul popoarelor, te scot din numarul tarilor, si te nimicesc. Si vei sti ca Eu sunt Domnul! 25.8 Asa vorbeste Domnul, Dumnezeu: Pentru ca Moabul si Seirul au zis: Iata, casa lui Iuda a ajuns ca toate neamurile! 25.9 De aceea, deschid tinutul Moabului dinspre cetati, dinspre cetatile lui de la hotare, care sunt podoaba tarii si anume: Bet-Iesimotul, Baal-Meonul si Chiriataim~ 25.10 il deschid si-l dau in stapanire fiilor Rasaritului impreuna cu tara Amonitilor, ca sa nu mai fie pomeniti printre neamuri copiii lui Amon. 25.11 Imi voi implini judecatile impotriva Moabului! Si vor sti ca Eu sunt Domnul. 25.12 Asa vorbeste Domnul, Dumnezeu: Pentru ca Edomul s-a dedat la razbunare fata de casa lui Iuda, pentru ca s-a facut vinovat si s-a razbunat pe ea~ 25.13 de aceea, asa vorbeste Domnul, Dumnezeu: Imi intind mana impotriva Edomului, ii voi nimici cu desavarsire oamenii si vitele, il voi preface intr-un pustiu, de la Teman pana la Dedan; vor cadea loviti de sabie. 25.14 Imi voi razbuna pe Edom prin poporul Meu Israel. El va face Edomului dupa mania si urgia Mea; ca sa vada razbunarea Mea, zice Domnul, Dumnezeu. 25.15 Asa vorbeste Domnul, Dumnezeu: Pentru ca Filistenii s-au dedat la razbunare, pentru ca s-au razbunat in chip batjocoritor si din adancul sufletului, voind sa nimiceasca totul, in ura lor straveche~ 25.16 asa vorbeste Domnul, Dumnezeu: Iata ca Imi intind mana impotriva Filistenilor, nimicesc cu desavarsire pe Cheretiti, si prapadesc tot ce a mai ramas pe coasta marii~ 25.17 Ma voi napusti cu mare razbunare asupra lor, pedepsindu-i cu urgie. Si vor sti ca Eu sunt Domnul, cand Imi voi razbuna pe ei.
26.1 In anul al unsprezecelea, in ziua intai a lunii, cuvantul Domnului mi-a vorbit astfel: 26.2 Fiul omului, pentru ca Tirul a zis despre Ierusalim: Ha! Ha! Este zdrobita poarta popoarelor! Si se intoarce la mine! Ma voi imbogati, caci el a ramas pustiu! 26.3 de aceea, asa vorbeste Domnul Dumnezeu: Iata ca am necaz pe tine, Tirule, si voi aduce impotriva ta multe neamuri, cum isi ridica marea valurile! 26.4 Ele vor darama zidurile Tirului, ii vor surpa turnurile, ii voi razui si tarana, si o voi face o stanca goala. 26.5 Va ramane o mare ca un loc unde se vor intinde mreji de prins peste; Eu am vorbit, zice Domnul, Dumnezeu. Va fi prada neamurilor! 26.6 Cetatile din tinutul lui vor fi trecute prin sabie. Si vor sti astfel ca Eu sunt Domnul. 26.7 Caci asa vorbeste Domnul, Dumnezeu: Iata ca aduc de la miazanoapte impotriva Tirului pe Nebucadnetar, imparatul Babilonului, imparatul tuturor imparatilor, cu cai, care, calareti, si cu o mare multime de popoare. 26.8 El va nimici cu sabia cetatile din tinutul tau; va face santuri de aparare impotriva ta, va ridica intarituri, si va ridica scutul impotriva ta. 26.9 Va indrepta loviturile berbecilor sai impotriva zidurilor tale, si iti va surpa turnurile cu masinile lui. 26.10 Multimea cailor lui te va acoperi de praf, zidurile tale se vor cutremura de vuietul calaretilor, rotilor si carelor, cand va intra Nebucadnetar pe portile tale cum se intra intr-o cetate cucerita~ 26.11 Va calca toate ulitele tale cu copitele cailor lui, si-ti va ucide poporul cu sabia, si stalpii mandriei tale vor cadea la pamant. 26.12 Iti vor ridica bogatiile, iti vor prada marfurile, iti vor surpa zidurile, iti vor darama casele tale cele placute, si vor arunca in ape pietrele, lemnele si tarana ta. 26.13 Voi face sa inceteze astfel glasul cantecelor tale, si nu se va mai auzi sunetul harfelor tale. 26.14 Te voi face o stanca goala; vei fi ca un loc in mare unde se vor intinde mreji de prins pestii; si nu vei mai fi zidit la loc. Caci Eu, Domnul, am vorbit, zice Domnul, Dumnezeu. 26.15 Asa vorbeste Domnul, Dumnezeu despre Tir: Se vor cutremura ostroavele de vuietul caderii tale, de gemetele ranitilor si de macelul din mijlocul tau. 26.16 Toti voievozii marii se dau jos de pe scaunele lor de domnie, isi scot mantalele, si isi leapada hainele cusute la gherghef; se invelesc in spaima, si stau pe pamant; intr-una tremura de groaza, si stau inmarmuriti din pricina ta. 26.17 Ei fac o cantare de jale asupra ta, si-ti zic: Vai, cum ai fost nimicit, tu, care erai locuit de cei ce strabat marile, cetate vestita, care erai puternica pe mare! Cum a fost nimicita cetatea aceasta cu locuitorii ei, care bagau groaza in toti cei dimprejur! 26.18 Acum tremura ostroavele in ziua caderii tale, stau ingrozite ostroavele marii de sfarsitul tau. 26.19 Caci asa vorbeste Domnul, Dumnezeu: Cand te voi preface intr-o cetate pustie, ca cetatile care n-au locuitori, cand voi ridica impotriva ta adancul, si cand te vor acoperi apele cele mari~ 26.20 te voi pogori impreuna cu cei ce se pogoara in groapa, la poporul de odinioara, si te voi aseza in adancimile pamantului, in singuratati vesnice, langa cei ce s-au pogorat in groapa, ca sa nu mai fii locuita si sa nu te mai scoli in tara celor vii. 26.21 Te voi nimici cu desavarsire, si nu vei mai fi; te vor cauta, si nu te vor mai gasi niciodata, zice Domnul Dumnezeu.
27.1 Cuvantul Domnului mi-a vorbit astfel: 27.2 Si tu, fiul omului, rosteste aceasta cantare de jale asupra Tirului! 27.3 Spune Tirului: Tu, care stai pe malul marii, si faci negot cu popoarele unui mare numar de ostroave, asa vorbeste Domnul Dumnezeu: Tirule, tu ziceai: Eu sunt de o desavarsita frumusete! 27.4 Tinutul tau este in inima marilor, si cei ce te-au zidit te-au facut desavarsit de frumos. 27.5 Cu chiparosi din Senir ti-au facut toate laturile corabiilor. Au luat cedri din Liban, ca sa-ti ridice catargurile; 27.6 lopetile ti le-au facut din stejari de Basan, si lavitele cu fildes prins in cimisir, adus din ostroavele Chitim. 27.7 Panzele care-ti slujeau ca steag erau de in subtire din Egipt, cusut la gherghef, iar invelitoarea ta era de purpura albastra si rosie, din ostroavele Elisei. 27.8 Locuitorii Sidonului si Arvadului iti erau vaslasi, si cei mai intelepti din mijlocul tau, Tirule, iti erau carmaci. 27.9 Batranii Ghebalului si lucratorii lui iscusiti erau la tine, si-ti dregeau crapaturile. Toate corabiile marii cu marinarii lor erau la tine, ca sa faca schimb de marfuri cu tine. 27.10 Cei din Persia, din Lud si din Put, slujeau in oastea ta, ca oameni de razboi; ei isi spanzurau in tine scutul si coiful, si-ti dadeau stralucire. 27.11 Cei din Arvad iti umpleau zidurile cu razboinicii tai, si oamenii viteji erau in turnurile tale. Ei isi atarnau pavezele pe toate zidurile tale, si-ti desavarseau astfel frumusetea. 27.12 Cei din Tars faceau negot cu tine, cu tot felul de marfuri pe care le aveai din belsug. Veneau la targul tau cu argint, cu fier, cu cositor si cu plumb. 27.13 Iavanul, Tubalul si Mesecul faceau negot cu tine; dadeau robi si unelte de arama in schimbul marfurilor tale. 27.14 Cei din casa Togarmei aduceau la targul tau cai, calareti si catari. 27.15 Cei din Dedan faceau negot cu tine; negotul multor ostroave trecea prin mainile tale; iti aduceau ca bir coarne de fildes si de abanos. 27.16 Siria facea negot cu tine, cu marele numar de lucruri facute de tine; ei veneau la targul tau de smarald, purpura, si materii pestrite cu in subtire, margean si agat. 27.17 Iuda si tara lui Israel faceau negot cu tine; iti dadeau grau de Minit, turte, miere, untdelemn si leac alinator, in schimbul marfurilor tale. 27.18 Damascul facea negot cu tine, cu marele numar de lucruri facute de tine, cu tot felul de marfuri, pe care le aveai din belsug; iti dadea vin din Helbon si lana alba. 27.19 Vedanul si Iavanul, de la Uzal, veneau la targul tau; fier lucrat, casie si trestie mirositoare, erau schimbate cu tine. 27.20 Dedanul facea negot cu tine cu invelitori de pus pe cal. 27.21 Arabia si toti voievozii Chedarului erau negustorii tai, si-ti aduceau miei, berbeci si tapi. 27.22 Negustorii din Seba si din Raema faceau negot cu tine; iti plateau cu cele mai bune miresme, cu pietre scumpe si aur, marfurile tale. 27.23 Haranul, Canehul si Edenul, negustorii din Seba, din Asiria, din Chilmad, faceau negot cu tine; 27.24 faceau negot cu tine de haine scumpe, de mantale de purpura albastra si cusaturi la gherghef, de covoare scumpe puse in lazi de funii, sucite si bine impletite, aduse la targul tau. 27.25 Corabiile din Tars iti aduceau marfurile pe mare; erai in culmea bogatiei si slavei, in inima marilor! 27.26 Vaslasii tai te duceau pe ape mari: dar un vant de la rasarit te va sfarama in inima marilor! 27.27 Bogatiile tale, targurile tale si marfurile tale, marinarii si carmacii tai, cei ce iti dreg crapaturile corabiilor, si cei ce fac schimb de marfuri cu tine, toti oamenii de razboi care sunt in tine, si toata multimea, care este in mijlocul tau, se vor prabusi in inima marilor, in ziua caderii tale. 27.28 Toate valurile marii se vor cutremura de tipetele carmacilor tai! 27.29 Si toti vaslasii, marinarii, toti carmacii de pe mare, se vor da jos din corabii si vor pasi pe uscat. 27.30 Vor striga cu glas tare din pricina ta, si vor scoate tipete amarnice. Isi vor arunca tarana in cap si se vor tavali in cenusa. 27.31 Isi vor rade capul din pricina ta, si se vor imbraca in saci, te vor plange cu sufletul amarat, si cu mahnire mare. 27.32 In durerea lor, vor face un cantec de jale asupra ta, te vor boci, si vor zice: Cine era ca Tirul, cel nimicit in mijlocul marii? 27.33 Cand ieseau marfurile tale pe mari, saturai un mare numar de popoare; cu belsugul avutiilor si marfurilor tale, imbogateai pe imparatii pamantului. 27.34 Acum insa esti sfaramat de mari, negotul tau a pierit in adancimea apelor, si toata multimea ta de oameni s-a cufundat o data cu tine! 27.35 Toti locuitorii ostroavelor stau inmarmuriti din pricina ta, imparatii lor stau cu parul valvoi de groaza, si le tremura fata! 27.36 Negustorii popoarelor fluiera asupra ta! Esti nimicit de tot, si te-ai dus pentru totdeauna!
28.1 Cuvantul Domnului mi-a vorbit astfel: 28.2 Fiul omului, spune voievodului Tirului: Asa vorbeste Domnul, Dumnezeu: Pentru ca ti s-a ingamfat inima si ai zis: Eu sunt Dumnezeu, si sed pe scaunul de domnie al lui Dumnezeu in mijlocul marilor, macar ca nu esti decat om si nu esti Dumnezeu, macar ca iti dai ifose ca si cand ai fi Dumnezeu. 28.3 Iata ca esti mai intelept decat Daniel, nici o taina nu este ascunsa de tine; 28.4 prin intelepciunea si priceperea ta ti-ai facut avere, si ti-ai gramadit aur si argint in vistieriile tale; 28.5 prin marea ta intelepciune si prin negotul tau ti-ai marit bogatiile, si prin bogatiile tale inima ti s-a ingamfat foarte mult. 28.6 De aceea, asa vorbeste Domnul, Dumnezeu: Pentru ca iti dai ifose ca si cand ai fi Dumnezeu~ 28.7 iata ca voi aduce impotriva ta niste straini, pe cele mai asupritoare dintre popoare, care vor scoate sabia impotriva intelepciunii tale stralucitoare, si-ti vor pangari frumusetea. 28.8 Te vor arunca in groapa, si vei muri ca cei ce cad strapunsi de lovituri, in mijlocul marilor. 28.9 Vei mai zice tu atunci in fata ucigasului tau: Sunt Dumnezeu, macar ca esti om si nu Dumnezeu, sub mana celui ce te va ucide? 28.10 Vei muri de moartea celor netaiati imprejur, de mana strainilor! Caci Eu am vorbit, zice Domnul, Dumnezeu. 28.11 Cuvantul Domnului mi-a vorbit astfel: 28.12 Fiul omului, fa un cantec de jale asupra imparatului Tirului, si spune-i: Asa vorbeste Domnul, Dumnezeu: ajunsesei la cea mai inalta desavarsire, erai plin de intelepciune, si desavarsit in frumusete. 28.13 Stateai in Eden, gradina lui Dumnezeu, si erai acoperit cu tot felul de pietre scumpe: cu sardonic, cu topaz, cu diamant, cu hrisolit, cu onix, cu iaspis, cu safir, cu rubin, cu smarald, si cu aur; timpanele si flautele erau in slujba ta, pregatite pentru ziua cand ai fost facut. 28.14 Erai un heruvim ocrotitor, cu aripile intinse; te pusesem pe muntele cel sfant al lui Dumnezeu, si umblai prin mijlocul pietrelor scanteietoare. 28.15 Ai fost fara prihana in caile tale, din ziua, cand ai fost facut, pana in ziua cand s-a gasit nelegiuirea in tine. 28.16 Prin marimea negotului tau te-ai umplut de silnicie, si ai pacatuit; de aceea te-am aruncat de pe muntele lui Dumnezeu, si te nimicesc, heruvim ocrotitor, din mijlocul pietrelor scanteietoare. 28.17 Ti s-a ingamfat inima din pricina frumusetii tale, ti-ai stricat intelepciunea cu stralucirea ta. De aceea, te arunc la pamant, te dau priveliste imparatilor. 28.18 Prin multimea nelegiuirilor tale, prin nedreptatea negotului tau, ti-ai spurcat locasurile sfinte; de aceea, scot din mijlocul tau un foc, care te mistuie, si te prefac in cenusa pe pamant, inaintea tuturor celor ce te privesc. 28.19 Toti cei ce te cunosc intre popoare raman uimiti din pricina ta; esti nimicit, si nu vei mai fi niciodata! 28.20 Cuvantul Domnului mi-a vorbit astfel: 28.21 Fiul omului, intoarce-ti fata spre Sidon, si proroceste impotriva lui! 28.22 Spune: Asa vorbeste Domnul Dumnezeu: Iata ca am necaz pe tine, Sidonule, si voi fi proslavit in mijlocul tau; ca sa se stie ca Eu sunt Domnul, cand Imi voi implini judecatile impotriva lui, si cand Imi voi arata sfintenia in mijlocul lui. 28.23 Voi trimite ciuma in el, voi face sa curga sangele pe ulitele lui; vor cadea mortii in mijlocul lui, ucisi de sabia care va veni din toate partile sa-i loveasca, si vor sti astfel ca Eu sunt Domnul. 28.24 Atunci el nu va mai fi pentru casa lui Israel un spin care inteapa, un maracine aducator de dureri, printre toti cei ce-l inconjoara si-l dispretuiesc. Si vor sti astfel ca Eu sunt Domnul, Dumnezeu. 28.25 Asa vorbeste Domnul, Dumnezeu: Cand voi strange iarasi casa lui Israel din mijlocul popoarelor la care este risipita, Imi voi arata in ea sfintenia inaintea neamurilor, si vor locui in tara lor pe care am dat-o robului meu Iacov. 28.26 Vor locui linistiti in ea, vor zidi case si vor sadi vii; da, vor locui linistiti in ea, cand Imi voi implini judecatile impotriva tuturor celor ce-i inconjoara si-i dispretuiesc. Si vor sti ca Eu sunt Domnul, Dumnezeul lor.
29.1 In anul al zecelea, in ziua a douasprezecea a lunii a zecea, Cuvantul Domnului mi-a vorbit astfel: 29.2 Fiul omului, intoarce-te cu fata spre Faraon, imparatul Egiptului, si proroceste impotriva lui si impotriva intregului Egipt! 29.3 Vorbeste, si spune: Asa vorbeste Domnul, Dumnezeu: Iata ca am necaz pe tine, Faraoane, imparatul Egiptului, crocodil mare, care te culci in mijlocul raurilor tale, si zici: Raul meu Nilul este al meu, eu l-am facut! 29.4 Iti voi pune insa un carlig in falci, voi lipi pestii raurilor tale de solzii tai, si te voi scoate din mijlocul raurilor tale, cu toti pestii care se afla in ele, si care se vor lipi de solzii tai. 29.5 Te voi arunca in pustie, pe tine si pe toti pestii din raurile tale. Vei cadea pe fata ogoarelor, nu vei fi ridicat, nici ingropat; ci te voi da de mancare fiarelor pamantului si pasarilor cerului. 29.6 Si toti locuitorii Egiptului vor sti ca Eu sunt Domnul, pentru ca au fost o proptea de trestie pentru casa lui Israel. 29.7 Cand au pus mana pe tine, te-ai rupt, si le-ai strapuns tot umarul; cand s-au proptit de tine, te-ai sfaramat, si le-ai scrantit soldurile. 29.8 De aceea asa vorbeste Domnul Dumnezeu: Iata, voi aduce sabia impotriva ta, si voi nimici cu desavarsire din mijlocul tau oamenii si vitele. 29.9 Tara Egiptului va ajunge o pustietate si un pustiu, si vor sti ca Eu sunt Domnul, pentru ca a zis: Nilul este al meu, eu l-am facut! 29.10 De aceea iata ca am necaz pe tine si pe raurile tale, si voi preface tara Egiptului intr-un pustiu si intr-o pustietate, de la Migdol pana la Siena si pana la hotarele Etiopiei. 29.11 Nici picior de om nu va trece prin ea, nici picior de vita nu va trece prin ea, si va ramane patru zeci de ani fara sa fie locuita. 29.12 Voi preface tara Egiptului intr-o pustietate in mijlocul altor tari pustiite, si cetatile ei vor fi pustii intre alte cetati pustii, timp de patruzeci de ani. Iar pe Egipteni ii voi risipi printre neamuri, si-i voi imprastia in felurite tari. 29.13 Asa vorbeste Domnul, Dumnezeu: Dupa patru zeci de ani, voi strange pe Egipteni din mijlocul popoarelor intre care ii voi risipi. 29.14 Voi aduce inapoi pe prinsii de razboi ai Egiptului, ii voi aduce inapoi in tara Patros, in tara lor de bastina, si vor alcatui acolo o imparatie slaba. 29.15 Da, va fi cea mai neinsemnata dintre imparatii, si nu se va mai inalta peste neamuri; ii voi imputina, ca sa nu stapaneasca peste neamuri. 29.16 Imparatia aceasta nu va mai fi pentru casa lui Israel o pricina de incredere; ci ii va aduce aminte de nelegiuirea ei, cand se intorcea spre ei. Si vor sti ca Eu sunt Domnul, Dumnezeu. 29.17 In al douazeci si saptelea an, in ziua intai a lunii intai, Cuvantul Domnului mi-a vorbit astfel: 29.18 Fiul omului, Nebucadnetar, imparatul Babilonului, si-a pus oastea sa faca o slujba grea impotriva Tirului. Toate capetele au ajuns plesuve, toti umerii sunt jupuiti, si n-a luat de la Tir nici o plata, nici el, nici oastea lui, pentru slujba pe care a facut-o impotriva lui. 29.19 De aceea, asa vorbeste Domnul Dumnezeu: Iata ca dau lui Nebucadnetar, imparatul Babilonului, tara Egiptului; el ii va ridica bogatiile, o va prada, si o va jefui; aceasta va fi plata ostii lui! 29.20 Ca plata pentru slujba facuta impotriva Tirului, ii dau tara Egiptului; caci pentru Mine s-au ostenit, zice Domnul Dumnezeu. 29.21 In ziua aceea, voi da tarie casei lui Israel, si-ti voi deschide gura vesela in mijlocul lor; si vor sti ca Eu sunt Domnul.
30.1 Cuvantul Domnului mi-a vorbit, astfel: 30.2 Fiul omului, proroceste, si spune: Asa vorbeste Domnul Dumnezeu: Vaitati-va! Nenorocita zi! 30.3 Caci se apropie ziua, se apropie ziua Domnului, zi intunecoasa: aceasta va fi vremea neamurilor. 30.4 Sabia va patrunde in Egipt, si in Etiopia va fi groaza, cand vor cadea mortii in Egipt, cand i se vor ridica bogatiile, si i se vor rasturna temeliile. 30.5 Etiopia, Put, Lud, toata Arabia, Cub, si fiii tarii unite cu ele, vor cadea impreuna cu ei loviti de sabie. 30.6 Asa vorbeste Domnul: Sprijinitorii Egiptului vor cadea, si mandria tariei lui se va prabusi! Din Migdol pana la Siene vor cadea loviti de sabie, zice Domnul Dumnezeu. 30.7 Vor fi pustiiti intre alte tari pustiite, si cetatile lui vor fi nimicite in mijlocul altor cetati nimicite. 30.8 Si vor sti ca Eu sunt Domnul, cand voi pune foc in Egipt, si cand toti sprijinitorii lui vor fi zdrobiti. 30.9 In ziua aceea niste soli se vor duce din partea mea cu corabiile sa tulbure Etiopia in linistea ei; si-i va apuca spaima mare in ziua Egiptului; caci iata ca lucrurile acestea se intampla! 30.10 Asa vorbeste Domnul, Dumnezeu: Voi pierde multimea Egiptului, prin mana lui Nebucadnetar, imparatul Babilonului. 30.11 El si poporul lui cu el, cel mai grozav dintre popoare, vor fi trimisi sa nimiceasca tara. Vor scoate sabia impotriva Egiptului, si vor umple tara de morti. 30.12 Canalurile le voi seca, voi da tara in mainile celor rai; voi pustii tara cu tot ce cuprinde ea, prin mana strainilor. Eu, Domnul, am vorbit! 30.13 Asa vorbeste Domnul Dumnezeu: Voi nimici idolii, si voi starpi din Nof chipurile desarte. Nu va mai fi nici un voievod din tara Egiptului, si voi raspandi groaza in tara Egiptului. 30.14 Voi pustii Patrosul, voi pune foc Toanului, si-Mi voi aduce la indeplinire judecatile asupra Noului. 30.15 Imi voi varsa urgia asupra Sinului, cetatuia Egiptului, si voi nimici cu desavarsire multimea din No. 30.16 Voi pune foc Egiptului; Sinul va fi cuprins de spaima. No va fi deschis prin spartura, si Noful cucerit ziua in amiaza mare de vrajmasi. 30.17 Tinerii din On si din Pi-Beset vor cadea ucisi de sabie, si cetatile acestea se vor duce in robie. 30.18 La Tahpanes se va intuneca ziua, cand voi sfarama jugul Egiptului, si cand se va sfarsi mandria tariei lui; un nor va acoperi Tahpanesul, si cetatile lui vor merge in robie. 30.19 Imi voi aduce astfel la indeplinire judecatile asupra Egiptului, si vor sti ca Eu sunt Domnul. 30.20 In anul al unsprezecelea, in ziua a saptea a lunii intai, Cuvantul Domnului mi-a vorbit astfel: 30.21 Fiul omului, am frant bratul lui Faraon, imparatul Egiptului; si iata ca nu-i vor lega rana ca sa se vindece, nu-l vor obloji cu legaturi, nu-l vor lega ca sa se intremeze, si sa poata mantui sabia. 30.22 De aceea asa vorbeste Domnul Dumnezeu: Iata, am necaz pe Faraon, imparatul Egiptului, si-i voi rupe bratele, pe cel tare si pe cel frant, ca sa-i cada sabia din mana. 30.23 Iar pe Egipteni ii voi imprastia printre neamuri, si-i voi risipi in felurite tari. 30.24 In schimb, voi intari bratele imparatului Babilonului, si-i voi pune o sabie in mana; iar bratele lui Faraon le voi frange, ca sa geama inaintea lui cum gem cei raniti de moarte. 30.25 Dar voi intari bratele imparatului Babilonului, iar bratele lui Faraon vor cadea. Si vor sti ca Eu sunt Domnul, cand voi pune sabia Mea in mana imparatului Babilonului, si cand o va intoarce impotriva tarii Egiptului. 30.26 Voi imprastia pe Egipteni printre neamuri, ii voi risipi in felurite tari, si vor sti ca Eu sunt Domnul.
31.1 In anul al unsprezecelea, in ziua intai a lunii a treia, Cuvantul Domnului mi-a vorbit, astfel: 31.2 Fiul omului, spune lui Faraon, imparatul Egiptului, si multimii lui: Cu cine te asemeni tu in marimea ta? 31.3 Iata ca Asirianul era un cedru falnic in Liban; ramurile lui erau stufoase, frunzisul umbros, tulpina inalta, iar varful ii ajungea pana la nori. 31.4 Apele il facusera sa creasca, adancul il facuse inalt, raurile lui ii scaldau rasadnita, si isi trimiteau paraiele la toti copacii de pe camp. 31.5 De aceea, tulpina lui se inalta deasupra tuturor copacilor de pe camp, crengile i se inmultisera si ramurile i se intindeau, de multimea apelor, care-l facusera sa dea lastari. 31.6 Toate pasarile cerului isi faceau cuiburi in crengile lui; toate fiarele campului fatau sub ramurile lui, si tot felul de neamuri multe locuiau sub umbra lui. 31.7 Era frumos prin marimea lui, prin intinderea ramurilor lui; caci radacinile ii erau infipte in ape mari. 31.8 Cedrii din gradina lui Dumnezeu nu-l intreceau, chiparosii nu erau de asemuit cu crengile lui, si platanii nu erau ca ramurile lui; nici un copac din gradina lui Dumnezeu nu era ca el in frumusete. 31.9 Il facusem atat de frumos prin multimea cracilor lui, ca-l pizmuiau toti copacii Edenului, care se aflau in gradina lui Dumnezeu. 31.10 De aceea, asa vorbeste Domnul Dumnezeu: Pentru ca avea o tulpina asa de inalta, pentru ca isi inalta varful pana la nori si inima i se mandrea cu inaltimea lui~ 31.11 l-am dat in mainile viteazului neamurilor, care-i va face dupa rautatea lui; caci l-am izgonit. 31.12 Strainii, cele mai grozave popoare, l-au taiat si l-au lepadat. Crengile i-au cazut in munti si in toate vaile. Ramurile i s-au sfaramat in toate puhoaiele tarii; si toate popoarele pamantului au plecat de la umbra lui, si l-au parasit. 31.13 Pe sfaramaturile lui au venit si s-au asezat toate pasarile cerului, si toate fiarele campului si-au facut culcusul intre ramurile lui~ 31.14 ca sa nu se mai ingamfe nici unul din copacii de langa ape cu inaltimea lor, si sa nu-si mai ridice varful pana in nori, ca sa nu se mai faleasca stejarii udati de apa cu inaltimea lor; caci toti sunt dati prada mortii, in adancimile pamantului, printre copiii oamenilor, impreuna cu cei ce se pogoara in groapa. 31.15 Asa vorbeste Domnul Dumnezeu: In ziua cand s-a pogorat in locuinta mortilor, am raspandit jalea, am acoperit adancul din pricina lui, si i-am oprit raurile; apele cele mari au fost oprite; am intristat Libanul pentru el, si toti copacii de pe camp s-au uscat. 31.16 De vuietul caderii lui am facut sa se cutremure neamurile, cand l-am aruncat in locuinta mortilor, impreuna cu cei ce se pogoara in groapa, si s-au mangaiat in adancimile pamantului toti copacii Edenului, cei mai frumosi si cei mai buni copaci din Liban, toti cei udati de ape. 31.17 S-au pogorat si ei cu el in locuinta mortilor, la cei ce au pierit ucisi de sabie, ei care erau bratul lui si locuiau la umbra lui printre neamuri. 31.18 Cu cine poti fi asemuit tu in slava si in marime intre copacii Edenului? Totusi vei fi aruncat impreuna cu copacii Edenului in adancimile pamantului, si vei fi culcat in mijlocul celor netaiati imprejur, impreuna cu cei ce au pierit ucisi de sabie. Iata ce este Faraon si toata multimea lui, zice Domnul, Dumnezeu.
32.1 In anul al doisprezecelea, in ziua intai a lunii a douasprezecea, Cuvantul Domnului mi-a vorbit astfel: 32.2 Fiul omului, fa un cantec de jale asupra lui Faraon, imparatul Egiptului, si spune-i: Semanai cu un pui de leu intre neamuri, erai ca un crocodil in mari, te aruncai in raurile tale, tulburai apele cu picioarele tale, si le intaratai valurile. 32.3 Asa vorbeste Domnul, Dumnezeu: Imi voi intinde mreaja peste tine, in mijlocul unei mari multimi de popoare, si te vor trage in latul Meu. 32.4 Te voi arunca pe uscat, si te voi intinde pe campie, ca toate pasarile cerului sa sada pe tine; si voi satura fiarele intregului pamant cu tine. 32.5 Iti voi azvarli carnea pe munti, si voi umple vaile cu sfaramaturile tale. 32.6 Tara in care inoti, o voi uda cu sangele tau, pana la munti, si se vor umple puhoaiele de tine. 32.7 Cand te voi stinge, voi acoperi cerurile, si le voi intuneca stelele; voi acoperi soarele cu nori, si luna nu-si va mai da lumina ei. 32.8 Din pricina ta, voi intuneca pe toti luminatorii cerurilor, si voi raspandi intunericul peste tara ta, zice Domnul, Dumnezeu. 32.9 Voi mahni si inima multor popoare, cand voi vesti pieirea ta printre neamuri, in tarile, pe care nu le cunosteai. 32.10 Voi face sa se ingrozeasca multe popoare de tine, si imparatilor lor li se va face parul maciuca din pricina ta, cand Imi voi invarti sabia inaintea lor; vor tremura in orice clipa fiecare pentru viata lui, in ziua caderii tale. 32.11 Caci asa vorbeste Domnul, Dumnezeu: Sabia imparatului Babilonului va veni peste tine. 32.12 Multimea ta o voi face sa cada lovita de sabia unor viteji, cei mai cumpliti dintre popoare. Ei vor nimici mandria Egiptului, si toata multimea lui va fi prapadita. 32.13 Voi pierde si toate vitele lui de langa apele cele mari; nici picior de om nu le va mai tulbura, nici copita de vite nu le va mai tulbura. 32.14 Atunci ii voi potoli apele, si voi face sa-i curga raurile lin ca untdelemnul, zice Domnul, Dumnezeul. 32.15 Cand voi preface tara Egiptului intr-o pustietate, si tara va fi jefuita de tot ce are, cand voi lovi pe toti cei ce o locuiesc, vor sti ca Eu sunt Domnul. 32.16 Acesta este cantecul de jale, pe care il vor canta. Fiicele neamurilor il vor canta: da, asupra Egiptului si asupra intregii lui multimi il vor canta, zice Domnul, Dumnezeu. 32.17 In anul al doisprezecelea, in ziua a cincisprezecea a lunii, Cuvantul Domnului mi-a vorbit astfel: 32.18 Fiul omului, boceste-te pentru multimea Egiptului, si arunc-o, pe ea si pe fiicele neamurilor puternice in adancimile pamantului, la cei pogorati in groapa! 32.19 Pe cine intreci tu in frumusete? Pogoara-te, si culca-te langa cei netaiati imprejur! 32.20 Vor cadea astfel in mijlocul celor ucisi de sabie. Sabia va este data: doborati in mormant Egiptul, si toata multimea lui! 32.21 Atunci vitejii cei puternici vor vorbi in locuinta mortilor despre el si cei ce-l sprijineau, si vor zice: S-au pogorat, s-au culcat cei netaiati imprejur, ucisi de sabie! 32.22 Acolo este Asirianul, cu toata multimea lui, si mormintele lor stau imprejurul lui, toti au murit, si au cazut ucisi de sabie. 32.23 Mormintele lor sunt in adancimile gropii, si multimea lui este imprejurul mormantului lui; toti au murit si au cazut ucisi de sabie, ei, care raspandeau groaza in tara celor vii. 32.24 Acolo este si Elamul, cu toata multimea lui, imprejurul mormantului lui; toti au murit si au cazut ucisi de sabie, s-au pogorat netaiati imprejur in adancimile pamantului, ei, care raspandeau groaza in tara celor vii, si isi poarta acum ocara cu cei ce se pogoara in groapa. 32.25 L-au culcat la un loc cu mortii, impreuna cu toata multimea lui, si mormintele lor sunt imprejurul lui; toti acesti netaiati imprejur au murit ucisi de sabie, caci raspandeau groaza in tara celor vii, si isi poarta acum ocara cu cei ce se pogoara in groapa; i-au culcat acum la un loc cu cei morti. 32.26 Acolo sunt si Mesec, Tubal, si toata multimea lor, si mormintele lor sunt imprejurul lor; toti acesti netaiati imprejur au murit ucisi de sabie, caci raspandeau groaza in tara celor vii. 32.27 Ei sunt culcati impreuna cu vitejii, cazuti din vechime dintre cei netaiati imprejur; sunt pogorati in locuinta mortilor impreuna cu armele lor de razboi, cu sabiile puse sub capetele lor, si nelegiuirile lor lipite pe osemintele lor, caci vitejia lor era o groaza in tara celor vii. 32.28 Si tu vei fi zdrobit in mijlocul celor netaiati imprejur, si te vei culca impreuna cu cei ucisi de sabie! 32.29 Acolo este si Edomul, cu imparatii lui si toti voievozii lui, care, cu toata vitejia lor, au fost asezati la un loc cu cei ucisi de sabie: stau culcati impreuna cu cei netaiati imprejur, cu cei pogorati in groapa. 32.30 Tot acolo sunt voievozii de la miaza-noapte, si toti Sidonienii, care s-au pogorat la cei morti, acoperiti de rusine, cu toata groaza pe care o arunca vitejia lor; acesti netaiati imprejur stau culcati cu cei ucisi de sabie, si-si poarta ocara langa cei pogorati in groapa. 32.31 Faraon ii va vedea, si se va mangaia pentru toata multimea lui, pentru ai lui care au murit ucisi de sabie si pentru toata oastea lui, zice Domnul Dumnezeu. 32.32 Caci l-am lasat sa raspandeasca groaza in tara celor vii. De aceea Faraon si toata multimea lui se vor culca impreuna cu cei netaiati imprejur, cu cei ce au murit ucisi de sabie, zice Domnul Dumnezeu.
33.1 Cuvantul Domnului mi-a vorbit astfel: 33.2 Fiul omului, vorbeste copiilor poporului tau, si spune-le: Cand voi aduce sabia peste vreo tara, si poporul tarii va lua din mijlocul lui pe un om oare care, si-l va pune ca strajer, 33.3 daca omul acela va vedea venind sabia asupra tarii, va suna din trambita, si va da de stire poporului~ 33.4 si daca cel ce va auzi sunetul trambitei nu se va feri, si va veni sabia si-l va prinde, sangele lui sa cada asupra capului lui. 33.5 Fiindca a auzit sunetul trambitei, si nu s-a ferit, de aceea sangele lui sa cada asupra lui; dar daca se va feri, isi va scapa viata. 33.6 Daca insa strajerul va vedea venind sabia, si nu va suna din trambita, si daca poporul nu va fi instiintat, si va veni sabia si va rapi viata vreunui om, omul acela va pieri din pricina nelegiuiri lui, dar voi cere sangele lui din mana strajerului. 33.7 Acum, fiul omului, te-am pus strajer peste casa lui Israel. Tu trebuie sa asculti Cuvantul care iese din gura Mea, si sa-i instiintezi din partea Mea. 33.8 Cand zic celui rau: Raule, vei muri negresit! si tu nu-i spui, ca sa-l intorci de la calea lui cea rea, raul acela va muri in nelegiuirea lui, dar sangele lui il voi cere din mana ta. 33.9 Dar daca vei instiinta pe cel rau, ca sa se intoarca de la calea lui, si el nu se va intoarce, va muri in nelegiuirea lui, dar tu iti vei mantui sufletul. 33.10 Spune dar, fiul omului, casei lui Israel: Voi cu drept cuvant ziceti: Faradelegile si pacatele noastre sunt asupra noastra, si din pricina lor tanjim; cum am putea sa traim? 33.11 Spune-le: Pe viata Mea, zice Domnul Dumnezeu, ca nu doresc moartea pacatosului, ci sa se intoarca de la calea lui si sa traiasca. Intoarceti-va, intoarceti-va de la calea voastra cea rea! Pentru ce vreti sa muriti voi, casa lui Israel? 33.12 Si tu, fiul omului, spune copiilor poporului tau: Neprihanirea celui neprihanit nu-l va mantui in ziua faradelegii lui, si cel rau nu va cadea lovit de rautatea lui, in ziua cand se va intoarce de la ea, dupa cum nici cel neprihanit nu va putea sa traiasca prin neprihanirea lui in ziua cand va savarsi o faradelege. 33.13 Cand zic celui neprihanit ca va trai negresit, daca se increde in neprihanirea lui si savarseste nelegiuirea, atunci toata neprihanirea lui se va uita, si el va muri din pricina nelegiuirii pe care a savarsit-o. 33.14 Dimpotriva cand zic celui rau: Vei muri! daca se intoarce de la pacatul lui si face ce este bine si placut~ 33.15 daca da inapoi zalogul, intoarce ce a rapit, urmeaza invataturile care dau viata, si nu savarseste nici o nelegiuire, va trai negresit, si nu va muri. 33.16 Toate pacatele pe care le-a savarsit se vor uita; a facut ce este bine si placut, si va trai negresit! 33.17 Copiii poporului tau zic: Calea Domnului nu este dreapta! Totusi, mai degraba calea lor nu este dreapta! 33.18 Daca cel neprihanit se abate de la neprihanirea lui si savarseste nelegiuirea, trebuie sa moara din pricina aceasta. 33.19 Dar daca cel rau se intoarce de la rautatea lui si face ce este bine si placut, va trai tocmai din pricina aceasta! 33.20 Fiindca ziceti: Calea Domnului nu este dreapta! va voi judeca pe fiecare dupa umbletele lui, casa lui Israel! 33.21 In al doisprezecelea an, in ziua a cincea a lunii a zecea a robiei noastre, un om care scapase din Ierusalim, a venit la mine si a zis: Cetatea a fost luata! 33.22 Dar mana Domnului venise peste mine seara, inainte de venirea fugarului la mine, si Domnul imi deschisese gura pana a venit el la mine dimineata. Gura imi era deschisa si nu mai eram mut. 33.23 Atunci Cuvantul Domnului mi-a vorbit astfel: 33.24 Fiul omului, cei ce locuiesc in daramaturile acelea in tara lui Israel zic: Avraam era singur, si tot a mostenit tara; dar noi suntem multi si tara ne-a fost data in stapanire! 33.25 De aceea spune-le: Asa vorbeste Domnul, Dumnezeu: Voi mancati carne cu sange, va ridicati ochii spre idolii vostri si varsati sange. Si voi sa stapaniti tara? 33.26 Voi va bizuiti pe sabia voastra, savarsiti uraciuni, fiecare din voi necinsteste pe nevasta aproapelui sau. Si voi sa stapaniti tara? 33.27 De aceea spune-le: Asa vorbeste Domnul, Dumnezeu: Pe viata Mea, ca cei ce locuiesc in aceste daramaturi vor cadea ucisi de sabie; pe cei ce sunt pe camp ii voi da de mancare fiarelor; iar cei ce sunt in intarituri si in pesteri vor muri de ciuma. 33.28 Voi preface tara intr-o pustietate si intr-un pustiu; mandria tariei ei se va sfarsi, muntii lui Israel vor fi pustiiti, si nimeni nu va mai trece prin ei. 33.29 Si vor sti ca Eu sunt Domnul, cand voi preface tara intr-o pustietate si intr-un pustiu, din pricina tuturor uraciunilor pe care le-au savarsit. 33.30 Fiul omului! Copiii poporului tau vorbesc de tine pe langa ziduri si pe la usile caselor, si zic unul altuia, fiecare fratelui sau: Veniti dar, si ascultati care este cuvantul iesit de la Domnul! 33.31 Si vin cu gramada la tine, stau inaintea ta ca popor al meu, asculta cuvintele tale, dar nu le implinesc, caci cu gura vorbesc dulce de tot, dar cu inima umbla tot dupa poftele lor. 33.32 Iata ca tu esti pentru ei ca un cantaret placut, cu un glas frumos si iscusit la cantare pe coarde. Ei iti asculta cuvintele, dar nu le implinesc deloc. 33.33 Cand se vor intampla insa aceste lucruri, si iata ca se intampla! vor sti ca era un proroc in mijlocul lor.
34.1 Cuvantul Domnului mi-a vorbit astfel: 34.2 Fiul omului, proroceste impotriva pastorilor sufletesti ai lui Israel! Proroceste, si spune-le lor, pastorilor: Asa vorbeste Domnul Dumnezeu: Vai de pastorii lui Israel, care se pasc pe ei insisi! Nu trebuie pastorii sa pasca turma? 34.3 Voi mancati grasimea, va imbracati cu lana, taiati ce e gras, dar nu pasteti oile. 34.4 Nu intariti pe cele slabe, nu vindecati pe cea bolnava, nu legati pe cea ranita; n-aduceti inapoi pe cea ratacita, nu cautati pe cea pierduta, ci le stapaniti cu asuprire si cu asprime! 34.5 Astfel ele s-au risipit, pentru ca n-aveau pastor; au ajuns prada tuturor fiarelor campului, si s-au risipit. 34.6 Turma Mea rataceste pe toti muntii si pe toate dealurile inalte; oile Mele sunt risipite pe toata fata tarii, si nimeni nu ingrijeste de ele, nici nu le cauta! 34.7 De aceea, pastorilor, ascultati Cuvantul Domnului! 34.8 Pe viata Mea, zice Domnul Dumnezeu, pentru ca oile Mele au ajuns de jaf si sunt prada tuturor fiarelor campului, din lipsa de pastor, pentru ca pastorii Mei n-au nici o grija de oile Mele, ci se pasteau numai pe ei insisi, si nu pasteau oile Mele, 34.9 de aceea, pastorilor, ascultati Cuvantul Domnului! 34.10 Asa vorbeste Domnul Dumnezeu: Iata, am necaz pe pastori! Imi voi lua inapoi oile din mainile lor, nu-i voi mai lasa sa-Mi pasca oile, si nu se vor mai paste nici pe ei insisi; caci Imi voi izbavi oile din gura lor, si nu le vor mai sluji ca hrana! 34.11 Caci asa vorbeste Domnul Dumnezeu: Iata, ma voi ingriji Eu insumi de oile Mele, si le voi cerceta! 34.12 Cum isi cerceteaza un pastor turma cand este in mijlocul oilor sale imprastiate, asa Imi voi cerceta Eu oile, si le voi strange din toate locurile pe unde au fost risipite in ziua plina de nori si negura. 34.13 Le voi scoate dintre popoare, le voi strange din felurite tari, si le voi aduce inapoi in tara lor; le voi paste pe muntii lui Israel, de-a lungul raurilor, si in toate locurile locuite ale tarii. 34.14 Le voi paste pe o pasune buna, si stana lor va fi pe muntii cei inalti ai lui Israel; acolo se vor odihni intr-un staul placut, si vor avea pasuni grase pe muntii lui Israel. 34.15 Eu insumi Imi voi paste oile, Eu le voi duce la odihna, zice Domnul Dumnezeu. 34.16 Voi cauta pe cea pierduta, voi aduce inapoi pe cea ratacita, voi lega pe cea ranita, si voi intari pe cea slaba. Dar voi pazi pe cele grase si pline de vlaga: vreau sa le pasc cum se cade. 34.17 Si voi, oile Mele, asa vorbeste Domnul Dumnezeu: Iata, voi judeca intre oaie si oaie, intre berbeci si tapi. 34.18 Este prea putin pentru voi ca pasteti in pasunea cea buna, de mai calcati in picioare si cealalta parte a pasunii voastre? Ca beti o apa limpede, de mai tulburati si pe cealalta cu picioarele? 34.19 Si oile Mele trebuie apoi sa pasca ce ati calcat voi cu picioarele voastre, si sa bea ce ati tulburat voi cu picioarele voastre! 34.20 De aceea, asa le vorbeste Domnul, Dumnezeu: Iata ca voi judeca intre oaia grasa si oaia slaba. 34.21 Pentru ca ati izbit cu coasta si cu umarul, si ati impuns cu coarnele voastre toate oile slabe, pana le-ati izgonit~ 34.22 voi veni in ajutorul oilor Mele, ca sa nu mai fie jaf, si voi judeca intre oaie si oaie. 34.23 Voi pune peste ele un singur pastor, care le va paste, si anume pe Robul Meu David; El le va paste, El va fi pastorul lor. 34.24 Eu, Domnul, voi fi Dumnezeul lor, si Robul Meu David va fi voievod in mijlocul lor. Eu, Domnul, am vorbit! 34.25 Voi incheia cu ele un legamant de pace, si voi indeparta din tara toate fiarele salbatice; ele vor locui in liniste in pustie, si vor putea dormi in mijlocul padurilor. 34.26 Le voi face, pe ele si imprejurimile dealului Meu, o pricina de binecuvantare; le voi trimite ploaie la vreme, si aceasta va fi o ploaie binecuvantata! 34.27 Pomul de pe camp isi va da roada, si pamantul isi va da roadele. Ele vor fi linistite in tara lor si vor sti ca Eu sunt Domnul, cand voi rupe legaturile jugului lor, si cand le voi izbavi din mana celor ce le asupresc. 34.28 Nu vor mai fi de jaf intre neamuri, nu le vor manca fiarele din tara, ci vor locui in liniste, si nu le va mai tulbura nimeni. 34.29 Le voi pune un rasad caruia i se va duce faima; nu vor mai fi mistuite de foame in tara, si nu vor mai purta ocara neamurilor. 34.30 Si vor sti astfel ca Eu, Domnul, Dumnezeul lor, sunt cu ele, si ca ele sunt poporul Meu, ele, casa lui Israel, zice Domnul Dumnezeu. 34.31 Voi sunteti oile Mele, oile pasunii Mele, si Eu sunt Dumnezeul vostru, zice Domnul Dumnezeu.
35.1 Cuvantul Domnului mi-a vorbit astfel: 35.2 Fiul omului, intoarce-te cu fata spre muntele Seir, proroceste impotriva lui~ 35.3 si zi: Asa vorbeste Domnul Dumnezeu: Iata, am necaz pe tine, muntele Seirului! Imi intind mana impotriva ta, si te prefac intr-o pustietate si intr-un pustiu! 35.4 Iti voi preface cetatile in daramaturi, vei ajunge o pustietate, ca sa stii ca Eu sunt Domnul! 35.5 Pentru ca aveai o ura vesnica, si ai doborat cu sabia pe copiii lui Israel, in ziua necazului lor, in vremea cand nelegiuirea era la culme~ 35.6 de aceea, pe viata Mea, zice Domnul Dumnezeu, ca te voi face sange, si te va urmari sangele; fiindca n-ai urat sangele, de aceea sangele te va urmari. 35.7 Voi preface muntele Seir intr-o pustietate si intr-un pustiu, si voi nimici cu desavarsire din el si pe cei ce se duc si pe cei ce se intorc. 35.8 Ii voi umple muntii cu morti; si cei ucisi de sabie vor cadea pe dealurile tale, in vaile tale si in toate puhoaiele tale. 35.9 Te voi preface in niste pustietati vesnice, cetatile nu-ti vor mai fi locuite, si veti sti ca Eu sunt Domnul. 35.10 Pentru ca ai zis: Aceste doua neamuri, si aceste doua tari vor fi ale mele, si le vom lua in stapanire! macar ca Domnul era acolo~ 35.11 de aceea pe viata Mea, zice Domnul Dumnezeu, ca Ma voi purta cu tine dupa mania si urgia, pe care le-ai aratat si tu, in ura ta, impotriva lor; si Ma voi face cunoscut in mijlocul lor, cand te voi judeca. 35.12 Vei sti insa ca Eu, Domnul, am auzit toate batjocurile, pe care le-ai rostit impotriva muntilor lui Israel, cand ai zis: Sunt pustiiti, si ne sunt dati ca prada! 35.13 V-ati falit astfel impotriva Mea prin vorbirile voastre, si v-ati inmultit cuvintele impotriva Mea: am auzit! 35.14 Asa vorbeste Domnul Dumnezeu: Cand toata tara se va bucura, pe tine te voi preface intr-o pustietate! 35.15 Din pricina bucuriei pe care ai simtit-o ca mostenirea casei lui Israel era pustiita, iti voi face si tie la fel. Vei ajunge o pustietate, munte al Seirului, tu si tot Edomul, si se va sti ca Eu sunt Domnul.
36.1 Tu, fiul omului, proroceste asupra muntilor lui Israel, si spune: Munti ai lui Israel, ascultati Cuvantul Domnului! 36.2 Asa vorbeste Domnul Dumnezeu: Pentru ca vrajmasul a zis despre voi: Ha! Ha! Aceste inaltimi vesnice au ajuns mostenirea noastra! 36.3 proroceste si zi: Asa vorbeste Domnul Dumnezeu: Da, pentru ca din toate partile au voit sa va pustiasca si sa va inghita, ca sa ajungeti mostenirea altor neamuri, si pentru ca ati fost de batjocura si de ocara popoarelor~ 36.4 de aceea, munti ai lui Israel, ascultati Cuvantul Domnului Dumnezeu! Asa vorbeste Domnul Dumnezeu muntilor si dealurilor, raurilor si vailor, daramaturilor pustii si cetatilor parasite, care au ajuns de prada si de rasul celorlalte neamuri dimprejur; 36.5 asa vorbeste Domnul Dumnezeu: Da, in focul geloziei Mele, vorbesc impotriva celorlalte neamuri si impotriva intregului Edom, care si-au insusit tara Mea, si s-au bucurat din toata inima lor si cu tot dispretul sufletului lor, ca sa-i jefuiasca roadele. 36.6 De aceea, proroceste despre tara lui Israel, si spune muntilor si dealurilor, raurilor si vailor: Asa vorbeste Domnul Dumnezeu: Iata, vorbesc in gelozia si urgia Mea, pentru ca suferiti ocara din partea neamurilor! 36.7 De aceea, asa vorbeste Domnul Dumnezeu: Imi ridic mana si jur, ca neamurile care va inconjoara, isi vor purta ele insele ocara! 36.8 Iar voi, munti ai lui Israel, veti da crengi, si va veti purta roadele pentru poporul Meu Israel, caci lucrurile acestea sunt aproape sa se intample. 36.9 Iata ca voi fi binevoitor, Ma voi intoarce spre voi, si veti fi lucrati si semanati. 36.10 Voi pune sa locuiasca pe voi oameni in mare numar, toata casa lui Israel, pe toti! Cetatile vor fi locuite, si se vor zidi iarasi daramaturile. 36.11 Voi inmulti pe oamenii si vitele, care vor creste si se vor inmulti: voi face sa fiti locuiti ca si mai inainte, si va voi face mai mult bine decat odinioara; si veti sti ca Eu sunt Domnul. 36.12 Voi face sa umble pe voi oameni, si anume poporul Meu Israel; ei te vor stapani; si tu vei fi mostenirea lor, si nu-i vei mai nimici. 36.13 Asa vorbeste Domnul Dumnezeu: Pentru ca ti se zice: Tu, tara, ai mancat oameni, ti-ai nimicit chiar si neamul tau~ 36.14 din pricina aceasta, de acum incolo nu vei mai manca oameni, si nu-ti vei mai nimici neamul, zice Domnul Dumnezeu. 36.15 De acum, nu te voi mai face sa auzi batjocurile neamurilor, si nu vei mai purta ocara popoarelor; nu-ti vei mai nimici neamul, zice Domnul Dumnezeu. 36.16 Cuvantul Domnului mi-a vorbit astfel: 36.17 Fiul omului, cei din casa lui Israel, cand locuiau in tara lor, au spurcat-o prin purtarea lor si prin faptele lor; asa ca purtarea lor a fost inaintea Mea ca spurcaciunea unei femei in timpul necuratiei ei. 36.18 Atunci Mi-am varsat urgia peste ei, din pricina sangelui pe care-l varsasera in tara, si din pricina idolilor cu care o spurcasera. 36.19 I-am risipit printre neamuri, si au fost imprastiati in felurite tari; i-am judecat dupa purtarea si faptele lor rele. 36.20 Cand au venit printre neamuri, ori incotro se duceau, pangareau Numele Meu cel sfant, asa incat se zicea despre ei: Acesta este poporul Domnului, ei au trebuit sa iasa din tara lor. 36.21 Si am vrut sa scap cinstea Numelui Meu celui sfant, pe care-l pangarea casa lui Israel printre neamurile la care se dusese. 36.22 De aceea, spune casei lui Israel: Asa vorbeste Domnul Dumnezeu: Nu din pricina voastra fac aceste lucruri, casa lui Israel, ci din pricina Numelui Meu celui sfant, pe care l-ati pangarit printre neamurile la care ati mers. 36.23 De aceea voi sfinti Numele Meu cel mare, care a fost pangarit printre neamuri, pe care l-ati pangarit in mijlocul lor. Si neamurile vor cunoaste ca Eu sunt Domnul, zice Domnul Dumnezeu, cand voi fi sfintit in voi sub ochii lor. 36.24 Caci va voi scoate dintre neamuri, va voi strange din toate tarile, si va voi aduce iarasi in tara voastra. 36.25 Va voi stropi cu apa curata, si veti fi curatiti; va voi curati de toate spurcaciunile voastre si de toti idolii vostri. 36.26 Va voi da o inima noua, si voi pune in voi un duh nou; voi scoate din trupul vostru inima de piatra, si va voi da o inima de carne. 36.27 Voi pune Duhul Meu in voi, si va voi face sa urmati poruncile Mele si sa paziti si sa impliniti legile Mele. 36.28 Veti locui in tara, pe care am dat-o parintilor vostri; voi veti fi poporul Meu si Eu voi fi Dumnezeul vostru. 36.29 Va voi izbavi de toate necuratiile voastre. Voi chema graul, si-l voi inmulti; nu voi mai trimite foametea peste voi. 36.30 Voi inmulti rodul pomilor si venitul campului, ca sa nu mai purtati ocara foametei printre neamuri. 36.31 Atunci va veti aduce aminte de purtarea voastra cea rea, si de faptele voastre, care nu erau bune; va va fi scarba de voi insiva, din pricina nelegiuirilor si uraciunilor voastre. 36.32 Si toate aceste lucruri nu le fac din pricina voastra, zice Domnul Dumnezeul, sa stiti! Rusinati-va si rositi de purtarea voastra, casa lui Israel! 36.33 Asa vorbeste Domnul Dumnezeu: In ziua cand va voi curati de toate nelegiuirile voastre, voi face ca cetatile voastre sa fie locuite, si daramaturile vor fi zidite din nou; 36.34 tara pustiita va fi lucrata iarasi, de unde pana aici era pustie in ochii tuturor trecatorilor. 36.35 Si se va spune atunci: Tara aceasta pustiita a ajuns ca o gradina a Edenului; si cetatile acestea daramate, care erau pustii si surpate, sunt intarite si locuite! 36.36 Si neamurile, care vor mai ramane in jurul vostru, vor sti ca Eu, Domnul, am zidit din nou ce era surpat, si am sadit ce era pustiit. Eu, Domnul, am vorbit, si voi si face. 36.37 Asa vorbeste Domnul dumnezeu: Iata in ce privinta Ma voi lasa induplecat de casa lui Israel, si iata ce voi face pentru ei: voi inmulti pe oameni ca pe o turma de oi. 36.38 Cetatile daramate se vor umple cu turme de oameni, ca turmele inchinate Domnului, cu turme care sunt aduse la Ierusalim in timpul sarbatorilor celor mari. Si vor sti ca Eu sunt Domnul.
37.1 Mana Domnului a venit peste mine, si m-a luat in Duhul Domnului, si m-a pus in mijlocul unei vai pline de oase. 37.2 M-a facut sa trec pe langa ele, de jur imprejur, si iata ca erau foarte multe pe fata vaii, si erau uscate de tot. 37.3 El mi-a zis: Fiul omului, vor putea oare oasele acestea sa invie? Eu am raspuns: Doamne, Dumnezeule, tu stii lucrul acesta! 37.4 El mi-a zis: Proroceste despre oasele acestea, si spune-le: Oase uscate, ascultati cuvantul Domnului! 37.5 Asa vorbeste Domnul Dumnezeu catre oasele acestea: Iata ca voi face sa intre in voi un duh, si veti invia! 37.6 Va voi da vine, voi face sa creasca pe voi carne, va voi acoperi cu piele, voi pune duh in voi, si veti invia. Si veti sti ca Eu sunt Domnul. 37.7 Am prorocit cum mi se poruncise. Si pe cand proroceam, s-a facut un vuiet, si iata ca s-a facut o miscare, si oasele s-au apropiat unele de altele! 37.8 M-am uitat, si iata ca le-au venit vine, carnea a crescut, si le-a acoperit pielea pe deasupra; dar nu era inca duh in ele. 37.9 El mi-a zis: Proroceste, si vorbeste duhului! Proroceste, fiul omului, si zi duhului: Asa vorbeste Domnul Dumnezeu: Duhule, vino din cele patru vanturi, sufla peste mortii acestia, ca sa invie! 37.10 Am prorocit, cum mi se poruncise. Si a intrat duhul in ei, si au inviat, si au stat pe picioare: era o oaste mare, foarte mare la numar. 37.11 El mi-a zis: Fiul omului, oasele acestea sunt toata casa lui Israel. Iata ca ei zic: Ni s-au uscat oasele, ni s-a dus nadejdea; suntem pierduti! 37.12 De aceea, proroceste, si spune-le: Asa vorbeste Domnul Dumnezeu: Iata, va voi deschide mormintele, va voi scoate din mormintele voastre, poporul Meu, si va voi aduce iarasi in tara lui Israel. 37.13 Si veti sti ca Eu sunt Domnul, cand va voi deschide mormintele, si va voi scoate din mormintele voastre, poporul Meu! 37.14 Voi pune Duhul Meu in voi, si veti trai; va voi aseza iarasi in tara voastra, si veti sti ca Eu, Domnul, am vorbit si am facut, zice Domnul. 37.15 Cuvantul Domnului mi-a vorbit astfel: 37.16 Fiul omului, ia o bucata de lemn, si scrie pe ea: Pentru Iuda si pentru copiii lui Israel, care sunt tovarasii lui. Ia apoi o alta bucata de lemn, si scrie pe ea: Pentru Iosif, lemnul lui Efraim, si pentru toata casa lui Israel, care este tovarasa lui. 37.17 Dupa aceea, impreuna-le una cu alta, intr-o singura bucata, asa incat sa fie una in mana ta. 37.18 Si cand iti vor zice copiii poporului tau: Nu vrei sa ne lamuresti ce inseamna lucrul acesta? 37.19 sa le raspunzi: Asa vorbeste Domnul Dumnezeu: Iata ca voi lua toiagul de lemn al lui Iosif, care este in mana lui Efraim, si al semintiilor lui Israel care-i sunt tovarase, le voi uni cu toiagul lui Iuda, si voi face un singur lemn, asa ca vor fi una in mana Mea. 37.20 Toiegele de lemn, pe care vei scrie, sa le tii astfel in mana ta, sub ochii lor. 37.21 Si sa le spui: Asa vorbeste Domnul, Dumnezeu: Iata, voi lua pe copiii lui Israel din mijlocul neamurilor la care s-au dus, ii voi strange din toate partile, si-i voi aduce inapoi in tara lor. 37.22 Voi face din ei un singur neam in tara, pe muntii lui Israel; toti vor avea un singur imparat, si nu vor mai fi doua neamuri, nici nu vor mai fi impartiti in doua imparatii. 37.23 Nici nu se vor mai spurca, prin idolii lor, cu uraciunile lor, si cu toate faradelegile lor. Ii voi scoate din toate abaterile cu care au pacatuit, si-i voi curati; ei vor fi poporul Meu, si Eu voi fi Dumnezeul lor. 37.24 Robul Meu David va fi imparat peste ei, si toti vor avea un singur pastor. Vor urma poruncile Mele, vor pazi legile mele si le vor implini. 37.25 Vor locui iarasi in tara, pe care am dat-o robului Meu Iacov, si pe care au locuit-o si parintii vostri. Da, vor locui in ea, ei, copiii lor, si copiii copiilor lor, pe vecie, si Robul Meu David va fi voievodul lor in veci. 37.26 Voi incheia cu ei un legamant de pace, care va fi un legamant vesnic cu ei; ii voi sadi si-i voi inmulti, si voi pune locasul Meu cel sfant in mijlocul lor pentru totdeauna. 37.27 Locuinta Mea va fi intre ei; Eu voi fi Dumnezeul lor, si ei vor fi poporul Meu. 37.28 Si neamurile vor sti ca Eu sunt Domnul, care sfinteste pe Israel, cand Locasul Meu cel sfant va fi pentru totdeauna in mijlocul lor.
38.1 Cuvantul Domnului mi-a vorbit astfel: 38.2 Fiul omului, intoarce-te cu fata spre Gog, din tara lui Magog, spre domnul Rosului, Mesecului si Tubalului, si proroceste impotriva lui! 38.3 Si spune: Asa vorbeste Domnul Dumnezeu: Iata, am necaz pe tine, Gog, domnul Rosului, Mesecului si Tubalului! 38.4 Te voi tari, si-ti voi pune un carlig in falci; te voi scoate, pe tine si toata oastea ta, cai si calareti, toti imbracati in chip stralucit, ceata mare de popor, care poarta scut si pavaza, si care toti manuiesc sabia; 38.5 impreuna cu ei voi scoate pe cei din Persia, Etiopia si Put, toti cu scut si coif: 38.6 Gomerul cu toate ostile lui, tara Togarmei, din fundul miazanoaptei, cu toate ostile sale, popoare multe impreuna cu tine! 38.7 Pregateste-te dar, fii gata, tu, si toata multimea adunata in jurul tau! Fii capetenia lor! 38.8 Dupa multe zile, vei fi in fruntea lor; in vremea de apoi, vei merge impotriva tarii, ai carei locuitori, scapati de sabie, vor fi stransi dintre mai multe popoare pe muntii lui Israel care multa vreme fusesera pustii; dar, fiind scosi din mijlocul popoarelor, vor fi linistiti in locuintele lor. 38.9 Iar tu te vei sui, vei inainta ca o furtuna, vei fi ca un nor negru care va acoperi tara, tu cu toate ostile tale, si multe popoare cu tine. 38.10 Asa vorbeste Domnul Dumnezeu: In ziua aceea, multe ganduri iti vor veni in minte, si vei urzi planuri rele. 38.11 Vei zice: Ma voi sui impotriva tarii acesteia deschise, voi navali peste oamenii acestia linistiti, care stau fara griji in locuintele lor, toti in locuinte fara ziduri, si neavand nici zavoare, nici porti! 38.12 Ma voi duce sa iau prada si sa ma dedau la jaf, sa pun mana pe aceste daramaturi locuite din nou, pe poporul acesta strans din mijlocul neamurilor, care are turme si mosii, si locuieste in mijlocul pamantului. 38.13 Seba si Dedan, negustorii din Tars si toti puii lor de lei, iti vor zice: Vii sa iei prada? Pentru jaf ti-ai adunat oare multimea ta, ca sa iei argint si aur, ca sa iei turme si avutii, si sa faci o prada mare? 38.14 De aceea proroceste, fiul omului, si spune lui Gog: Asa vorbeste Domnul Dumnezeu: Da, in ziua cand poporul Meu Israel va trai in liniste, vei porni din tara ta~ 38.15 si vei veni din fundul miazanoaptei, tu si multe popoare cu tine, toti calare pe cai, o mare multime si o puternica ostire! 38.16 Vei inainta impotriva poporului Meu Israel, ca un nor, care va acoperi tara. In zilele de apoi, te voi aduce impotriva tarii Mele, ca sa Ma cunoasca neamurile, cand voi fi sfintit in tine sub ochii lor, Gog! 38.17 Asa vorbeste Domnul Dumnezeu: Nu esti tu acela despre care am vorbit odinioara, prin robii Mei prorocii lui Israel, care au prorocit atunci ani de zile, ca te voi aduce impotriva lor? 38.18 In ziua aceea, insa, in ziua cand va porni Gog impotriva pamantului lui Israel, zice Domnul Dumnezeu, Mi se va sui in nari mania aprinsa. 38.19 O spun, in gelozia si in focul maniei Mele: In ziua aceea, va fi un mare cutremur in tara lui Israel. 38.20 Pestii marii si pasarile cerului vor tremura de Mine, si fiarele campului si toate taratoarele care se tarasc pe pamant, si toti oamenii care sunt pe fata pamantului; muntii se vor rasturna, peretii stancilor se vor prabusi, si toate zidurile vor cadea la pamant. 38.21 Atunci voi chema groaza impotriva lui pe toti muntii Mei, zice Domnul Dumnezeu; sabia fiecaruia se va intoarce impotriva fratelui sau. 38.22 Il voi judeca prin ciuma si sange, printr-o ploaie napraznica si prin pietre de grindina; voi ploua foc si pucioasa peste el, peste ostile lui, si peste popoarele cele multe, care vor fi cu el. 38.23 Imi voi arata astfel marimea si sfintenia, Ma voi face cunoscut inaintea multimii neamurilor, si vor sti ca Eu sunt Domnul.
39.1 Fiul omului, proroceste acum impotriva lui Gog, si spune: Asa vorbeste Domnul Dumnezeu: Iata ca am necaz pe tine, Gog, domnul Rosului, Mesecului si Tubalului! 39.2 Te voi tari, te voi aduce, te voi sui din fundul miazanoaptei, si te voi aduce pe muntii lui Israel. 39.3 Iti voi dobori arcul din mana stanga, si voi face sa-ti cada sagetile din mana dreapta. 39.4 Vei cadea pe muntii lui Israel, tu si toate ostile tale, si popoarele care vor fi cu tine; te voi da de mancare pasarilor de prada, tuturor celor ce au aripi, si fiarelor campului. 39.5 Vei cadea pe fata campului, caci Eu am vorbit, zice Domnul Dumnezeu. 39.6 Voi pune foc Magogului, si celor ce locuiesc linistiti in ostroave, ca sa stie ca Eu sunt Domnul. 39.7 Imi voi face cunoscut Numele Meu cel sfant in mijlocul poporului Meu Israel, si nu-i voi mai lasa sa-Mi pangareasca Numele Meu cel sfant; ci vor sti neamurile ca Eu sunt Domnul, Sfantul lui Israel! 39.8 Iata ca lucrurile acestea vin si se intampla, zice Domnul Dumnezeu! Aceasta este ziua, despre care am vorbit. 39.9 Atunci locuitorii cetatilor lui Israel vor iesi, vor arde si vor da prada flacarilor armele, pavezele si scuturile, arcurile si sagetile, lancile si sulitele; si sapte ani vor face focul cu ele. 39.10 Nu vor lua lemne de pe camp, si nu vor taia lemne din paduri, ci vor face focul cu armele. Vor jefui pe cei ce i-au jefuit, si vor prada pe cei ce i-au pradat, zice Domnul Dumnezeu. 39.11 In ziua aceea, voi da lui Gog un loc de inmormantare in Israel: valea calatorilor, la rasaritul marii moarte, si mormantul acesta va astupa trecerea calatorilor. Acolo vor ingropa pe Gog cu toata multimea lui, si vor numi valea aceasta: Valea multimii lui Gog. 39.12 Sapte luni ii va ingropa casa lui Israel, ca sa curete tara. 39.13 Tot poporul tarii ii va ingropa, si i se va duce vestea, in ziua cand voi fi proslavit, zice Domnul Dumnezeu. 39.14 Apoi vor alege niste oameni care vor cutreiera neincetat tara, si care vor ingropa trupurile ramase pe fata pamantului, ca sa curete tara; dupa sapte luni vor incepe sa cerceteze. 39.15 Cei ce vor strabate tara, o vor cutreiera, si cand unul din ei va vedea oasele unui om, va pune un semn langa el, pana il vor ingropa groparii in Valea multimii lui Gog. 39.16 Tot acolo va mai fi si o cetate numita Hamona (Multime). Asa vor curati tara. 39.17 Fiul omului, asa vorbeste Domnul Dumnezeu: Spune pasarilor de orice soi, si tuturor fiarelor campului: Adunati-va, si veniti! Strangeti-va din toate partile, pentru jertfa Mea, pe care o junghii pentru voi; jertfa mare este pe muntii lui Israel! Mancati carne, si beti sange~ 39.18 mancati carnea vitejilor, si beti sangele voievozilor pamantului, sange de berbeci, de miei, de tapi, de tauri ingrasati din Basan! 39.19 Mancati grasime pana va veti satura, si beti sange pana va veti imbata, din jertfele mele, pe care le voi junghia pentru voi. 39.20 Saturati-va la masa Mea de carnea cailor si a calaretilor, de carnea vitejilor si a tuturor oamenilor de razboi, zice Domnul Dumnezeu. 39.21 Imi voi arata slava intre neamuri; si toate neamurile vor vedea judecatile pe care le voi face, si pedepsele cu care ii va lovi mana Mea. 39.22 Cei din casa lui Israel vor sti ca Eu sunt Domnul, Dumnezeul lor, din ziua aceea si de atunci inainte. 39.23 Si neamurile vor cunoaste ca din pricina nelegiuirilor ei, a fost dusa casa lui Israel in robie, din pricina faradelegilor ei, savarsite de ea impotriva Mea; de aceea le-am ascuns Fata Mea, si i-am dat in mainile vrajmasilor lor, ca sa piara toti ucisi de sabie. 39.24 Le-am facut dupa necuratiile lor si dupa faradelegile lor, si le-am ascuns Fata Mea. 39.25 De aceea, asa vorbeste Domnul Dumnezeu: Acum voi aduce inapoi pe prinsii de razboi ai lui Iacov, voi avea mila de toata casa lui Israel, si voi fi gelos de Numele Meu cel sfant. 39.26 Atunci isi vor uita ocara, si toate faradelegile pe care le-au savarsit impotriva Mea, cand locuiau linistiti in tara lor, si cand nu-i tulbura nimeni. 39.27 Cand ii voi aduce inapoi dintre popoare, si ii voi strange din tara vrajmasilor lor, voi fi sfintit de ei inaintea multor neamuri. 39.28 Si vor sti ca Eu sunt Domnul, Dumnezeul lor, care-i lasasem sa fie luati prinsi de razboi intre neamuri, si care-i strang iarasi in tara lor; nu voi mai lasa pe nici unul din ei acolo 39.29 si nu le voi mai ascunde Fata Mea, caci voi turna Duhul Meu pentru casa lui Israel, zice Domnul Dumnezeu.
40.1 In anul al douazeci si cincilea al robiei noastre, la inceputul anului, in ziua a zecea a lunii, la patrusprezece ani dupa daramarea cetatii, tocmai in ziua aceea, a venit mana Domnului peste mine, si m-a stramutat in tara lui Israel. 40.2 M-a dus acolo, in niste vedenii dumnezeiesti, si m-a asezat pe un munte foarte inalt; spre miazazi de acest munte era ceva ca o cetate zidita. 40.3 M-am dus acolo; si iata ca acolo era un om, a carui infatisare era ca infatisarea aramei; el avea in mana o sfoara de masurat, de in, si o prajina de masurat, si statea la poarta~ 40.4 Omul acela mi-a zis: Fiul omului, priveste cu ochii tai, asculta cu urechile tale, si ia aminte la toate lucrurile, pe care ti le voi arata; caci ai fost adus aici ca sa ti le arat. Fa cunoscut casei lui Israel tot ce vei vedea. 40.5 Un zid inconjura Templul pe din afara de jur imprejur. In mana omului aceluia era o prajina de masurat lunga de sase coti, fiecare cot avand o palma mai mult decat cotul obisnuit. A masurat latimea zidului, care era de o prajina, si inaltimea, care era tot de o prajina. 40.6 A mers la poarta de rasarit, si i-a suit treptele. A masurat pragul portii, care era lat de o prajina, si celalalt prag care era lat de o prajina. 40.7 Fiecare odaie de paza era lunga de o prajina, si larga tot de o prajina. Intre fiecare doua odai de paza era un loc gol de cinci coti. Pragul portii, de langa tinda portii dinauntru, era de o prajina. 40.8 A masurat si tinda portii dinauntru; era de o prajina. 40.9 A masurat apoi tinda portii; era de opt coti, si stalpii ei erau de doi coti. Tinda portii era spre partea dinauntru. 40.10 Odaile de paza ale portii de rasarit erau in numar de trei de o parte si trei de cealalta; fiecare aveau aceeasi masura, si stalpii de fiecare parte aveau tot aceeasi masura. 40.11 A masurat apoi largimea deschizaturii portii, care era de zece coti, si lungimea portii, care era de treisprezece coti. 40.12 Inaintea odailor de paza era un loc gol de un cot de o parte si de cealalta; fiecare odaie de paza avea sase coti de o parte, si sase coti de cealalta. 40.13 A masurat poarta de la acoperisul unei odai de paza, pana la acoperisul celeilalte; intre cele doua deschizaturi care erau fata in fata era o latime de douazeci si cinci de coti. 40.14 A masurat tinda portii si a gasit douazeci de coti; tinda da intr-o curte, de jur imprejurul portii. 40.15 Locul dintre poarta de la intrare si tinda portii dinauntru era lung de cincizeci de coti. 40.16 La odaile de paza si la stalpii lor dinauntrul portii de jur imprejur erau niste ferestre ingradite; ferestre erau si inauntru in tindele portii de jur imprejur; iar pe stalpi erau sapate ramuri de finici. 40.17 M-a dus in curtea de afara, unde se aflau odai si un caldaram de jur imprejur; pe caldaramul acesta erau treizeci de odai. 40.18 Caldaramul era langa porti, si era de-a lungul portilor: acesta era caldaramul de jos. 40.19 A masurat latimea de la poarta de jos pana la partea de afara a curtii dinauntru, si avea o suta doi coti, la rasarit si la miazanoapte. 40.20 A masurat lungimea si latimea portii de miazanoapte a curtii de afara. 40.21 Odaile ei de paza, in numar de trei de o parte si trei de alta, stalpii si tinda ei, aveau aceeasi masura ca poarta dintai, cincizeci de coti in lungime si douazeci si cinci de coti in latime. 40.22 Ferestrele ei, tinda ei, finicii ei, aveau aceeasi masura ca poarta de rasarit; te suiai la ea pe sapte trepte, iar tinda ei era in partea dinauntru. 40.23 La curtea dinauntru era o poarta, in fata portii de miazanoapte si in fata portii de rasarit; a masurat o suta de coti de la o poarta pana la cealalta. 40.24 M-a dus in partea de miazazi, unde se afla poarta de la miazazi. I-a masurat stalpii si tinda, care aveau aceeasi masura. 40.25 Poarta aceasta si tinda ei aveau ferestre de jur imprejur, ca si celelalte ferestre, si poarta era lunga de cincizeci de coti si lata de douazeci si cinci de coti. 40.26 La ea te suiai pe o scara de sapte trepte, iar tinda ei era in partea dinauntru; pe stalpi era cate un finic de fiecare parte. 40.27 Curtea dinauntru avea o poarta inspre miazazi; a masurat de la o poarta pana la cealalta spre miazazi o suta de coti. 40.28 M-a dus in curtea dinauntru, pe poarta de miazazi. A masurat poarta de miazazi, si a gasit ca avea aceeasi masura. 40.29 Odaile ei de paza, stalpii si tinda ei, aveau aceeasi masura. Poarta aceasta si tinda ei aveau ferestre de jur imprejur, si poarta era lunga de cincizeci de coti si lata de douazeci si cinci de coti. 40.30 (De jur imprejur erau tinzi lungi de doua zeci si cinci de coti si late de cinci coti.) 40.31 Tinda portii dadea in curtea de afara; pe stalpii ei erau finici, si opt trepte pentru suit la poarta. 40.32 M-am dus apoi in curtea dinauntru, pe intrarea de rasarit. A masurat poarta, si a gasit ca avea aceeasi masura. 40.33 Odaile ei de paza, stalpii ei si tinda ei, aveau aceeasi masura. Poarta aceasta si tinda ei aveau si ele ferestre de jur imprejur, lungi de cinci zeci de coti si late de doua zeci si cinci. 40.34 Tinda ei dadea in curtea de afara; de fiecare parte erau finici pe stalpi, si opt trepte pentru suit la poarta. 40.35 M-a dus la poarta de miaza-noapte. A masurat-o, si a gasit aceeasi masura. 40.36 Si ea avea odai de paza, stalpi, tinda si ferestre de jur imprejur; era lunga de cinci zeci de coti si lata de doua zeci si cinci de coti. 40.37 Tinda ei dadea in curtea de afara; de fiecare parte erau cinci finici pe stalpii ei, si opt trepte pentru suit la poarta. 40.38 Era o odaie, care se deschidea spre tinda portii; acolo trebuiau spalate arderile de tot. 40.39 In tinda portii erau de fiecare parte doua mese, pe care trebuia junghiata arderea de tot, jertfa de ispasire si jertfa pentru vina. 40.40 In una din partile de afara, cum te sui la intrarea portii de miaza-noapte, erau doua mese; si in cealalta parte, spre tinda portii, erau iarasi doua mese. 40.41 In cele doua parti ale portii, se aflau astfel patru mese de o parte si patru mese de cealalta, de toate opt mese, pe care trebuiau injunghiate jertfele. 40.42 In fata meselor pentru jertfe, mai erau pentru arderile de tot patru mese de pietre cioplite, lungi de un cot si jumatate, late de un cot si jumatate, si inalte de un cot; pe mesele acestea, trebuiau puse uneltele cu care se injunghiau vitele pentru arderi de tot si pentru celelalte jertfe. 40.43 Pe dinauntru casa avea de jur imprejur pervazuri de un lat de mana, care slujeau ca mese pentru carnea jertfelor. 40.44 Afara din poarta dinauntru erau doua odai pentru cantareti in curtea dinauntru: una era alaturi de poarta de miaza noapte si avea fata spre miazazi, cealalta era alaturi de poarta de miazazi si avea fata spre miazanoapte. 40.45 El mi-a zis: Odaia aceasta, dinspre miazazi, este pentru preotii care ingrijesc de slujba Templului. 40.46 Iar odaia dinspre miazanoapte este pentru preotii care ingrijesc de slujba altarului. Fiii lui Tadoc sunt aceia care, din fiii lui Levi, se apropie de Domnul, ca sa-I slujeasca. 40.47 A masurat curtea, care era in patru colturi, lunga de o suta de coti. Altarul era inaintea casei. 40.48 M-a dus in tinda casei. A masurat stalpii tindei, si a gasit cinci coti de o parte, si cinci coti de cealalta. Latimea portii era de patrusprezece coti, iar peretele de pe laturile portii era de trei coti deoparte si de trei coti de cealalta. 40.49 Tinda avea o lungime de douazeci de coti si o latime de doisprezece coti; te suiai la ea pe zece trepte. Langa stalpi mai erau si alti stalpi, unul de o parte si altul de alta.
41.1 M-a dus in Templu. A masurat stalpii; aveau o latime de sase coti deoparte, si o latime de sase coti de alta aceasta este latimea stalpilor. 41.2 Latimea usii era de zece coti; iar canaturile usii erau lati de cinci coti deoparte, si cinci coti de cealalta parte. A masurat si lungimea Templului: patruzeci de coti, si latimea: douazeci de coti. 41.3 Apoi a intrat inauntru. A masurat usiorii usii: doi coti, usa sase coti, si latimea usii, sapte coti. 41.4 Pe partea dinainte a Templului a masurat in lungime douazeci de coti si in latime douazeci de coti; si mi-a zis: Acesta este Locul prea sfant! 41.5 A masurat zidul casei: gros de sase coti, si latimea odailor laturalnice de jur imprejurul casei, patru coti. 41.6 Odaile laturalnice erau unele peste altele, in numar de treizeci, asezate in trei caturi; ele dadeau in niste imbucaturi de zid facute anume pentru odaile acestea din jur imprejurul casei, asa ca se sprijineau pe ele, si nu pe zidul casei. 41.7 Odaile, cu cat erau mai sus, cu atat erau mai incapatoare, si te suiai la ele ocolind; caci te suiai imprejurul casei pe o scara serpuitoare. Astfel era mai mult loc, ca largime, in partea de sus a casei, si din catul de jos te suiai in catul de sus prin cel de la mijloc. 41.8 De jur imprejurul casei se vedea o pardoseala iesita in afara. Odaile laturalnice aveau niste temelii, si erau de o prajina intreaga, adica sase coti la unghi. 41.9 Zidul de afara al odailor laturalnice avea o grosime de cinci coti. 41.10 Locul gol dintre odaile laturalnice ale casei si odaile dimprejurul casei, avea o latime de doua zeci de coti, de jur imprejur. 41.11 Usa odailor laturalnice dadea in locul gol: o usa la miaza noapte, si o usa la miaza zi; si largimea locului gol era de cinci coti de jur imprejur. 41.12 Cladirea din fata locului gol, din partea de apus, avea o latime de saptezeci de coti, un zid de cinci coti de gros de jur imprejur, si era lung de nouazeci de coti. 41.13 A masurat si casa, care avea o lungime de o suta de coti. Locul gol, cladirea si zidurile sale, aveau de asemenea o lungime de o suta de coti. 41.14 Latimea fetei casei si a locului gol, dinspre rasarit, era de o suta de coti. 41.15 A masurat lungimea cladirii dinaintea locului gol, pe partea dinapoi a casei, si pridvoarele ei de fiecare parte: erau o suta de coti. 41.16 Templul si casa dinauntru, tinda de afara, pragurile, ferestrele ingradite, pridvoarele din jurul celor trei caturi, din fata pragurilor, erau acoperite cu lemn de jur imprejur. De la pamant pana la ferestrele acoperite~ 41.17 pana deasupra usii, partea dinauntrul casei, partea de afara, tot zidul de jur imprejurul casei dinauntru si din afara, totul era dupa masura~ 41.18 si impodobit cu heruvimi si finici. Intre doi heruvimi era un finic. Fiecare heruvim avea doua fete~ 41.19 o fata de om intoarsa spre un finic deoparte, si o fata de leu intoarsa spre celalalt finic, de cealalta parte; asa era de jur imprejurul casei. 41.20 De la pamant pana deasupra usii, erau heruvimi si finici, si tot asa si pe zidul Templului. 41.21 Usiorii Templului era in patru muchii. Si in fata Locului prea sfant erau ceva care se vedea 41.22 ca un altar de lemn, inalt de trei coti, lung de doi coti si lat de doi coti. Colturile, temelia, si peretii lui erau de lemn. Omul acela mi-a zis: Aceasta este masa care este inaintea Domnului! 41.23 Templul si Locul prea sfant aveau doua usi. 41.24 Fiecare usa avea doua canaturi, care se intorceau amandoua pe usi, doua canaturi pentru o usa si doua pentru cealalta. 41.25 Pe usile Templului erau sapati heruvimi si finici, ca si pe ziduri. In fata pridvorului de afara erau niste grinzi de lemn imbucate intre ele. 41.26 Erau ferestre ingradite, si deoparte si de cealalta erau finici, si tot asa era si pe laturile pridvorului, pe odaile laturalnice si pe grinzile de sus.
42.1 Apoi m-a scos si m-a dus in curtea de afara dinspre miaza noapte, si m-a dus in odaile din fata locului gol si din fata cladirii la miaza noapte. 42.2 Fata unde se afla usa de miaza noapte, avea o lungime de o suta de coti; si latimea era de cincizeci de coti. 42.3 In dreptul celor douazeci de coti ai curtii dinauntru, si in dreptul caldaramului curtii de afara, se aflau pridvoare langa pridvoare in catul al treilea. 42.4 Pe dinaintea odailor, era un loc de trecere lat de zece coti, si un drum de un cot; usile lor erau spre miaza noapte. 42.5 Odaile de sus erau mai stramte decat cele de jos si decat cele de la mijlocul cladirii, pentru ca le mai luau din loc si pridvoarele. 42.6 Erau trei caturi, dar n-aveau stalpi ca stalpii curtilor; de aceea, incepand de jos, odaile de sus erau mai stramte decat cele de jos si cele de la mijloc. 42.7 Zidul de afara, care mergea alaturi cu odaile, dinspre curtea de afara, in fata odailor, avea o lungime de cincizeci de coti; 42.8 caci lungimea odailor dinspre curtea de afara era de cincizeci de coti. Dar fata Templului avea o suta de coti. 42.9 Dedesubtul acestor odai era intrarea de la rasarit, cum veneai din curtea de afara. 42.10 Mai erau niste odai de grosimea zidului curtii dinspre rasarit, in dreptul locului gol si in dreptul cladirii. 42.11 In fata lor, era un loc de trecere, ca si inaintea odailor dinspre miaza noapte, de aceeasi lungime si latime; iesirile, intocmirea si usile lor erau la fel. 42.12 Tot asa era si cu usile odailor dinspre miazazi. Era o usa la capul locului de trecere, care se afla drept inaintea zidului dinspre rasarit, pe unde intrai. 42.13 El mi-a zis: Odaile de la miazanoapte si odaile de la miazazi, care sunt in fata locului gol, sunt odaile sfinte, unde vor manca lucrurile prea sfinte preotii, care se apropie de Domnul; in ele vor pune lucrurile prea sfinte, darurile de mancare, vitele aduse ca jertfe de ispasire si de vina; caci locul acesta este sfant. 42.14 Cand vor intra preotii, nu vor iesi din locul sfant ca sa se duca in curtea de afara, ci isi vor lasa acolo hainele cu care fac slujba, caci hainele acestea sunt sfinte; se vor imbraca in alte haine ca sa se apropie de curtea care este pentru popor. 42.15 Dupa ce a ispravit de masurat casa dinauntru, m-a scos pe poarta dinspre rasarit, si a masurat-o pe partea de afara de jur imprejur. 42.16 A masurat partea de rasarit cu prajina de masurat, si de jur imprejur a gasit cinci sute de prajini. 42.17 A masurat partea de miazanoapte cu prajina de masurat, si a gasit de jur imprejur cinci sute de prajini. 42.18 A masurat partea de miazazi cu prajina de masurat, si a gasit cinci sute de prajini. 42.19 S-a intors apoi spre apus, si a masurat cinci sute de prajini cu prajina de masurat. 42.20 A masurat astfel in cele patru laturi zidul de jur imprejurul casei; lungimea era de cinci sute de prajini, si latimea de cinci sute de prajini; zidul acesta despartea locul sfant de cel nesfant.
43.1 M-a dus la poarta, la poarta dinspre rasarit. 43.2 Si iata ca slava Dumnezeului lui Israel venea de la rasarit. Glasul Sau era ca urletul unor ape mari, si pamantul stralucea de slava Sa. 43.3 Vedenia aceasta semana cu aceea pe care o avusesem cand venisem sa nimicesc cetatea; si vedeniile acestea semanau cu aceea pe care o avusesem, langa raul Chebar. Si am cazut cu fata la pamant. 43.4 Slava Domnului a intrat in Casa pe poarta dinspre rasarit. 43.5 Atunci, Duhul m-a rapit si m-a dus in curtea dinauntru. Si Casa era plina de slava Domnului! 43.6 Am auzit pe cineva vorbindu-mi din Casa, si un om statea langa mine. 43.7 El mi-a zis: Fiul omului, acesta este locul scaunului Meu de domnie, locul unde voi pune talpa picioarelor Mele; aici voi locui vesnic in mijlocul copiilor lui Israel! Casa lui Israel si imparatii lor nu-Mi vor mai pangari Numele Meu cel sfant, prin curviile lor si prin trupurile moarte ale imparatilor lor la moartea lor~ 43.8 ca atunci cand isi puneau pragul lor langa pragul Meu, stalpii lor langa stalpii Mei, si nu era decat un zid intre Mine si ei. Asa au pangarit ei Numele Meu cel sfant cu uraciunile pe care le-au savarsit; de aceea i-am mistuit in mania Mea. 43.9 Acum vor departa de la Mine curviile lor si trupurile moarte ale imparatilor lor, si voi locui vesnic in mijlocul lor. 43.10 Tu, insa, fiul omului, arata Templul acesta casei lui Israel; ei sa-i masoare planul, si sa roseasca de nelegiuirile lor. 43.11 Daca vor rosi de toata purtarea lor, arata-le chipul casei acesteia, intocmirea ei, iesirile si intrarile ei, toate planurile si toate legile ei; zugraveste-le-o sub ochi, ca sa pazeasca toate planurile ei, toate poruncile ei si toate oranduirile ei, si sa faca intocmai dupa ele. 43.12 Aceasta este legea privitoare la Casa. Pe varful muntelui, tot locul pe care-l va cuprinde ea, este prea sfant. Iata, aceasta este legea asupra Casei. 43.13 Iata masurile altarului, in coti; fiecare cot era cu o palma mai lung decat cotul obisnuit. Temelia era inalta de un cot, si lata de un cot; si pervazul dimprejur avea o latime de un lat de mana; aceasta era propteaua altarului. 43.14 De la temelia de pe pamant pana la pervazul de jos erau doi coti, si o latime de un cot; si de la pervazul cel mic pana la cel mare erau patru coti, si un cot latime. 43.15 Altarul avea o vatra de patru coti; si din vatra altarului se inaltau patru coarne. 43.16 Vatra altarului avea o lungime de doisprezece coti, o latime de doisprezece coti, si cu cele patru laturi ale lui facea un patrat. 43.17 Pervazul avea patrusprezece coti lungime pe patrusprezece coti latime, in cele patru laturi ale lui; marginea de sus era de o jumatate de cot; temelia era lata de un cot de jur imprejur, si treptele erau indreptate spre rasarit. 43.18 El mi-a zis: Fiul omului, asa vorbeste Domnul Dumnezeu: Iata legile cu privire la altar, pentru ziua cand il vor face, ca sa aduca pe el arderi de tot si sa stropeasca sangele. 43.19 Sa dai preotilor, Levitilor, care sunt din samanta lui Tadoc si care se apropie de Mine ca sa-Mi slujeasca, zice Domnul Dumnezeu, un vitel pentru jertfa de ispasire. 43.20 Sa iei din sangele lui, si sa ungi cele patru coarne ale altarului, cele patru colturi ale pervazului, si marginea care-l inconjoara; sa curatesti astfel altarul si sa faci ispasire pentru el. 43.21 Sa iei vitelul pentru ispasite, si sa-l arda intr-un loc anume langa Casa, afara din sfantul Locas. 43.22 In ziua a doua, sa aduci ca jertfa de ispasire un tap fara cusur, ca sa curete altarul, cum l-au curatit cu vitelul. 43.23 Dupa ce vei ispravi de facut ispasirea, sa aduci un vitel fara cusur, si un berbec din turma fara cusur. 43.24 Sa-i aduci inaintea Domnului; preotii sa-i presare cu sare, si sa-i aduca Domnului ca ardere de tot. 43.25 Timp de sapte zile, sa jertfesti in fiecare zi un tap ca jertfa de ispasire; sa jertfeasca si un vitel si un berbec din turma, amandoi fara cusur. 43.26 Timp de sapte zile, vor face ispasirea si curatirea altarului, si-l vor sfinti astfel. 43.27 Dupa ce se vor implini aceste zile, de la ziua a opta inainte, preotii sa aduca pe altar arderile voastre de tot, si jertfele voastre de multumire. Si va voi fi binevoitor, zice Domnul Dumnezeu.
44.1 M-a adus inapoi la poarta de afara a sfantului Locas, dinspre rasarit. Dar era inchisa. 44.2 Si Domnul mi-a zis: Poarta aceasta va sta inchisa, nu se va deschide, si nimeni nu va trece pe ea; caci Domnul, Dumnezeul lui Israel, a intrat pe ea. De aceea va ramane inchisa! 44.3 In ce priveste pe voievod, voievodul va putea sa sada sub ea, ca sa manance painea de jertfa inaintea Domnului. El va intra pe drumul care da in tinda portii, si va iesi pe acelasi drum. 44.4 M-a dus apoi la poarta de miaza noapte, inaintea casei Templului. M-am uitat si iata ca slava Domnului umplea Casa Domnului! Si am cazut cu fata la pamant. 44.5 Domnul mi-a zis: Fiul omului, fii cu luare aminte, uita-te cu ochii tai si asculta cu urechile tale tot ce-ti voi spune cu privire la toate randuielile Casei Domnului si cu privire la toate legile ei; priveste cu bagare de seama intrarea casei si toate iesirile sfantului Locas! 44.6 Si spune celor indaratnici, casei lui Israel: Asa vorbeste Domnul Dumnezeu: Ajunga-va toate uraciunile voastre, casa lui Israel! 44.7 Ati bagat in Locasul Meu cel sfant niste straini cu inima netaiata imprejur, si cu carnea netaiata imprejur, ca sa-Mi spurce casa; ati adus painea Mea, grasimea si sangele inaintea tuturor uraciunilor voastre, si ati rupt astfel legamantul Meu. 44.8 N-ati pazit ce trebuia pazit cu privire la lucrurile Mele cele sfinte, ci i-ati pus in locul vostru, ca sa faca slujba in Locasul Meu cel sfant. 44.9 Asa vorbeste Domnul Dumnezeu: Nici un strain, netaiat imprejur cu inima si netaiat imprejur cu trupul, sa nu intre in Locasul Meu cel sfant, nici unul din strainii care vor fi in mijlocul copiilor lui Israel. 44.10 Mai mult, Levitii care s-au departat de Mine, cand se ratacea Israel si se abatea de la Mine ca sa-si urmeze idolii, vor purta pedeapsa nelegiuirilor lor: 44.11 ei vor fi in Locasul Meu cel sfant ca slugi, vor pazi portile casei si vor face slujba in casa; vor junghia pentru popor vitele randuite pentru arderile de tot si pentru celelalte jertfe, si vor sta inaintea lui ca sa-i slujeasca. 44.12 Pentru ca i-au slujit inaintea idolilor lui, si au facut sa cada in pacat casa lui Israel, de aceea Imi ridic mana asupra lor, zice Domnul Dumnezeu, ca sa-si poarte pedeapsa nelegiuirii lor. 44.13 Nu se vor apropia de Mine ca sa fie in slujba Mea ca preoti, nu se vor apropia de lucrurile Mele cele sfinte, nici de lucrurile Mele prea sfinte; ci vor purta pedeapsa rusinii lor si uraciunilor pe care le-au savarsit. 44.14 Totusi le voi da paza casei, ii voi intrebuinta la toata slujba ei si la tot ce trebuie facut in ea. 44.15 Dar preotii, Levitii, fiii lui Tadoc, care au pazit slujba locasului Meu celui sfant cand se rataceau copiii lui Israel de la Mine, aceia se vor apropia de Mine sa-Mi slujeasca, si vor sta inaintea Mea ca sa-Mi aduca grasime si sange, zice Domnul Dumnezeu. 44.16 Ei vor intra in Locasul Meu cel sfant, se vor apropia de masa Mea ca sa-Mi slujeasca, si vor fi in slujba Mea. 44.17 Cand vor trece pe portile curtii dinauntru, se vor imbraca in haine de in; nu vor avea pe ei nimic de lana, cand vor face slujba in portile curtii dinauntru si in casa. 44.18 Vor avea pe cap si scufii de in, si izmene de in pe coapsele lor; nu se vor incinge cu ceva care sa aduca sudoarea; 44.19 iar cand vor iesi sa se duca in curtea de afara la popor, vor lepada vesmintele cu care fac slujba, si le vor pune in odaile sfantului Locas; se vor imbraca in altele ca sa nu sfinteasca poporul cu vesmintele lor. 44.20 Nu-si vor rade capul, dar nici nu vor lasa parul sa creasca in voie; ci vor trebui sa-si taie parul. 44.21 Nici un preot nu va bea vin cand va intra in curtea dinauntru. 44.22 Nu vor lua de nevasta nici o vaduva, nici o femeie lasata de barbat, ci vor lua numai fecioare din samanta casei lui Israel; totusi vor putea sa ia si pe vaduva unui preot. 44.23 Vor invata pe poporul Meu sa deosebeasca ce este sfant de ce nu este sfant, si vor arata deosebirea dintre ce este necurat si ce este curat. 44.24 Vor judeca in neintelegeri, si vor hotari dupa legile Mele. Vor pazi de asemenea legile si poruncile Mele, la toate sarbatorile Mele, si vor sfinti Sabatele Mele. 44.25 Un preot nu se va duce la un mort, ca sa nu se faca necurat; nu va putea sa se faca necurat decat pentru un tata, pentru o mama, pentru un fiu, pentru o fiica, pentru un frate si pentru o sora, care nu era maritata. 44.26 Dupa curatire, i se vor numara sapte zile. 44.27 In ziua cand va intra in Locasul Meu cel sfant, in curtea dinauntru, ca sa faca slujba in sfantul Locas, isi va aduce jertfa de ispasire, zice Domnul Dumnezeu. 44.28 Iata mostenirea pe care o vor avea: Eu voi fi mostenirea lor. Sa nu le dati nici o mosie in Israel: Eu voi fi mosia lor! 44.29 Dar se vor hrani cu darurile de mancare, cu jertfele de ispasire si de vina; si tot ce va fi inchinat Domnului prin fagaduinta in Israel va fi al lor. 44.30 Cele mai bune din cele dintai roade de orice fel, si partea ridicata din toate darurile de mancare, pe care le veti aduce ca daruri ridicate, vor fi ale preotilor; veti da preotilor si parga fainii voastre, pentru ca binecuvantarea sa ramana peste casa voastra. 44.31 Preotii insa nu vor manca din nici o pasare sau vita moarta ori sfasiata de fiara.
45.1 Cand veti imparti tara ca mostenire prin sort, sa ridicati ca dar sfant pentru Domnul o bucata din tara, lunga de douazeci si cinci de mii de coti si lata de zece mii: aceasta va fi sfanta in toata intinderea ei. 45.2 Din bucata aceasta veti lua pentru sfantul Locas cinci sute de coti in lung si cinci sute de coti in lat, in patru laturi; si cinci zeci de coti ca loc slobod de jur imprejur. 45.3 Din aceasta intindere sa masori o bucata lunga de douazeci si cinci de mii si lata de zece mii, pentru sfantul Locas, pentru Locul prea sfant. 45.4 Aceasta este partea sfanta din tara: ea va fi a preotilor care fac slujba in sfantul Locas, care se apropie de Domnul sa-I slujeasca; acolo vor fi casele lor, si acesta va fi un loc sfant pentru Locasul cel sfant. 45.5 Levitilor, care slujesc in casa, sa li se dea in stapanire un tinut de douazeci si cinci de mii de coti in lung si zece mii in lat, pentru cetatile in care vor locui impreuna cu douazeci de odai. 45.6 Sa dati si cetatii o mosie de cinci mii de coti in lat si douazeci si cinci de mii in lung, langa partea cea sfanta luata pentru sfantul Locas; aceasta va fi pentru toata casa lui Israel. 45.7 Pentru domnitor veti deosebi un loc langa cele doua laturi ale partii sfinte si ale mosiei cetatii, de-a lungul partii sfinte si de-a lungul mosiei cetatii, la apus de partea de apus si la rasarit de partea de rasarit, pe o lungime cat una din parti, de la hotarul de apus pana la hotarul de rasarit. 45.8 Acesta va fi pamantul lui, mosia lui in Israel; si domnitorii Mei nu vor mai asupri poporul Meu, ci vor imparti casei lui Israel cealalta parte a tarii, dupa semintiile ei. 45.9 Asa vorbeste Domnul Dumnezeu: Destul, domnitori ai lui Israel! Incetati cu silnicia si rapirile, faceti judecata si dreptate! Inlaturati stoarcerile voastre de la poporul Meu, zice Domnul Dumnezeu. 45.10 Sa aveti cumpene drepte, o efa dreapta, si un bat drept. 45.11 Efa si batul sa aiba aceeasi masura; batul sa cuprinda a zecea parte dintr-un omer, si efa a zecea parte dintr-un omer; masura lor se va potrivi dupa omer. 45.12 Siclul sa fie de douazeci de ghere. Cinci sicli sa fie cinci, zece sicli sa fie zece, iar mina sa fie de cincizeci de sicli! 45.13 Iata darul de mancare pe care-l veti ridica: a sasea parte dintr-o efa la un omer de grau, si a sasea parte din efa la un omer de orz. 45.14 Pentru untdelemn, la un bat de untdelemn, veti datora a zecea parte dintr-un bat la un cor, care este tot una cu un omer de zece bati, caci zece bati fac un omer. 45.15 O oaie dintr-o turma de doua sute de oi din toate semintiile lui Israel, sa fie data ca dar de mancare, ardere de tot si jertfa de multumire, pentru ca sa slujeasca drept jertfa de ispasire, zice Domnul Dumnezeu. 45.16 Tot poporul din tara va trebui sa dea darul acesta de mancare pentru domnitorul lui Israel. 45.17 Domnitorul va fi dator sa dea arderile de tot, darurile de mancare si jertfele de bautura la sarbatori, la lunile noi, la Sabate, la toate adunarile de sarbatoare ale casei lui Israel. El va ingriji de jertfa ispasitoare, de darul de mancare, de arderea de tot, si de jertfa de multumire, ca sa se faca ispasire pentru casa lui Israel. 45.18 Asa vorbeste Domnul Dumnezeu: In cea dintai zi a lunii intai, vei lua un vitel fara cusur, si vei face ispasire pentru sfantul Locas. 45.19 Preotul va lua din sangele jertfei ispasitoare, si va pune pe usiorii casei, pe cele patru colturi ale pervazului altarului, si pe usiorii portii curtii dinauntru. 45.20 Tot asa vei face si in ziua intai a lunii a saptea, in ziua intai a lunii noi, pentru cei din popor care pacatuiesc fara voie sau din nechibzuinta; si astfel veti curati casa. 45.21 In ziua a patrusprezecea a lunii intai, veti praznui Pastele. Sarbatoarea va tine sapte zile, in care timp se vor manca azime. 45.22 Domnitorul va aduce in ziua aceea, pentru el si pentru tot poporul tarii, un vitel ca jertfa de ispasire. 45.23 In timpul celor sapte zile ale sarbatorii, va aduce ca ardere de tot Domnului, sapte vitei si sapte berbeci fara cusur, in fiecare din cele sapte zile, si un tap ca jertfa de ispasire in fiecare zi. 45.24 Va adauga si darul de mancare: cate o efa de fiecare vitel, si o efa de fiecare berbec, cu cate un hin de untdelemn de efa. 45.25 In ziua a cincisprezecea a lunii a saptea, la sarbatoare, va aduce timp de sapte zile aceleasi jertfe de ispasire, aceleasi arderi de tot si acelasi dar de mancare impreuna cu untdelemnul.
46.1 Asa vorbeste Domnul Dumnezeu: Poarta curtii dinauntru: dinspre rasarit, va ramane inchisa in cele sase zile de lucru; dar se va deschide in ziua Sabatului, si va fi deschisa si in ziua lunii noi. 46.2 Domnitorul va intra pe drumul care da in tinda portii de afara, si va sta langa usiorii portii. Apoi preotii vor aduce arderea lui de tot si jertfele lui de multumire. El se va inchina pe pragul portii, apoi va iesi iarasi afara, si poarta nu se va inchide pana seara. 46.3 Poporul tarii se va inchina si el inaintea Domnului la intrarea acestei porti, in zilele de Sabat si la lunile noi. 46.4 Arderea de tot pe care o va aduce Domnului domnitorul, in ziua Sabatului, va fi de sase miei fara cusur si un berbec fara cusur; 46.5 iar darul lui de mancare va fi o efa de berbec, si un dar de buna voie pentru miei, cu un hin de untdelemn de fiecare efa. 46.6 In ziua lunii noi, va da un vitel fara cusur, sase miei si un berbec, toti fara cusur. 46.7 Si darul lui de mancare va fi de o efa pentru vitel, o efa pentru berbec, si cat va voi pentru miei, cu un hin de untdelemn de fiecare efa. 46.8 Cand va intra domnitorul, va intra pe drumul din tinda portii, si va iesi pe acelasi drum. 46.9 Dar cand va veni poporul tarii inaintea Domnului, la sarbatori, cel ce va intra pe poarta de miazanoapte, ca sa se inchine, va iesi pe poarta de miazazi; iar cel ce va intra pe poarta de miazazi, va iesi pe poarta de miazanoapte; nu trebuie sa se intoarca pe aceeasi poarta pe care vor intra, ci vor iesi drept inainte pe cealalta. 46.10 Domnitorul va intra cu ei cand vor intra, si vor iesi impreuna cand vor iesi. 46.11 La sarbatori si la praznice, darul de mancare va fi de o efa pentru vitel, o efa pentru berbec, si cat va voi pentru miei, impreuna cu un hin de untdelemn de fiecare efa. 46.12 Daca insa domnitorul aduce Domnului o ardere de tot de bunavoie sau o jertfa de multumire de buna voie, ii vor deschide poarta dinspre rasarit, si el isi va aduce arderea de tot si jertfa de multumire asa cum o aduce in ziua Sabatului; apoi va iesi afara, si dupa ce va iesi, vor inchide iarasi poarta. 46.13 In fiecare zi vei aduce Domnului ca ardere de tot un miel de un an, fara cusur; pe acesta il vei aduce in fiecare dimineata. 46.14 Vei mai adauga la el ca dar de mancare, in fiecare dimineata, a sasea parte dintr-o efa, si a treia parte dintr-un hin de untdelemn, pentru stropirea florii de faina. Acesta este darul de mancare de adus Domnului; aceasta este o lege vesnica, pentru totdeauna! 46.15 In fiecare dimineata, vor aduce astfel mielul si darul de mancare impreuna cu untdelemnul, ca o ardere de tot vesnica. 46.16 Asa vorbeste Domnul Dumnezeul: Daca domnitorul da unuia din fiii sai un dar luat din mostenirea sa, darul acesta va ramane al fiilor sai, ca mosia lor prin drept de mostenire. 46.17 Dar daca da unuia din slujitorii lui un dar luat din mostenirea lui, darul acela va fi al lui pana in anul slobozeniei, apoi se va intoarce inapoi domnitorului; numai fiii lui vor stapani ce le va da din mostenirea lui. 46.18 Domnitorul nu va lua nimic din mostenirea poporului, nu-l va despuia de mosiile lui. Ci, ce va da de mostenire fiilor sai, va lua din ce are el, pentru ca nici unul din poporul Meu sa nu fie indepartat din mosia lui! 46.19 M-a dus, pe intrarea de langa poarta, in odaile sfinte, randuite preotilor, si care se afla spre miaza-noapte. Si iata ca in fund, era un loc, inspre apus. 46.20 El mi-a zis: Acesta este locul unde vor fierbe preotii carnea de la jertfele pentru vina si pentru ispasire, si unde vor coace darurile de mancare, ca sa se fereasca sa le duca in curtea de afara si sa sfinteasca astfel poporul prin ele. 46.21 M-a dus apoi in curtea de afara, si m-a facut sa trec pe langa cele patru colturi ale curtii. Si iata ca era o curte la fiecare colt al curtii. 46.22 Si in cele patru colturi ale curtii erau niste curti despartite, lungi de patru zeci de coti si late de treizeci; cate patru aveau aceeasi masura, si erau in colturi. 46.23 Cate patru erau inconjurate cu un zid, si la picioarele zidului de jur imprejur erau niste vetre pentru gatit. 46.24 El mi-a zis: Acestea sunt bucatariile, unde vor fierbe slujitorii casei carnea de la jertfele aduse de popor.
47.1 M-a adus inapoi la usa casei. Si iata ca iesea apa de sub pragul casei, dinspre rasarit; caci fata casei era spre rasarit. Apa se pogora de sub partea dreapta a casei inspre partea de miaza-zi a altarului. 47.2 M-a scos pe poarta de miaza noapte, si m-a facut sa ocolesc pe din afara pana la poarta de rasarit. Si iata ca apa curgea din partea dreapta. 47.3 Cand a inaintat omul acela spre rasarit, cu masura in mana, a masurat o mie de coti, si m-a trecut prin apa; apa imi venea pana la glezne. 47.4 A mai masurat iarasi o mie de coti, si m-a pus sa trec prin apa, si apa imi venea pana la genunchi. A masurat iarasi o mie de coti, si m-a trecut prin ea, si apa imi venea pana la solduri. 47.5 A masurat iarasi o mie de coti, si atunci era un rau pe care nu-l puteam trece, caci apa era atat de adanca incat trebuia sa inot un rau, care nu se putea trece. 47.6 El mi-a zis: Ai vazut, fiul omului? Si m-a luat si m-a adus inapoi pe malul raului. 47.7 Cand m-a adus inapoi, iata ca pe malul raului erau o multime de copaci pe amandoua partile. 47.8 El mi-a zis: Apa aceasta curge spre tinutul de rasarit, se pogoara in campie, si se varsa in marea si varsandu-se in mare, apele marii se vor vindeca. 47.9 Orice faptura vie, care se misca, va trai pretutindeni pe unde va curge raul, si vor fi o multime de pesti; caci ori pe unde va ajunge apa aceasta, apele se vor face sanatoase, si pretutindeni pe unde va ajunge raul acesta va fi viata. 47.10 Pescarii vor sta pe malurile lui, de la En-Ghedi pana la En-Eglaim, si vor intinde mrejele; vor fi pesti de felurite soiuri, ca pestii marii celei mari, si vor fi foarte multi. 47.11 Mlastinile si gropile ei nu se vor vindeca, ci vor fi lasate prada sarii. 47.12 Dar langa raul acesta, pe malurile lui de amandoua partile, vor creste tot felul de pomi roditori. Frunza lor nu se va vesteji, si roadele lor nu se vor sfarsi; in fiecare luna vor face roade noi, pentru ca apele vor iesi din sfantul Locas. Roadele lor vor sluji ca hrana, si frunzele lor ca leac. 47.13 Asa vorbeste Domnul Dumnezeu: Iata hotarele tarii, pe care o veti imparti ca mostenire celor douasprezece semintii ale lui Israel. Iosif va avea doua parti. 47.14 O veti stapani unul ca si altul, cum am jurat, cu mana ridicata, ca o voi da parintilor vostri. Tara aceasta va va cadea deci la imparteala ca mostenire. 47.15 Iata hotarele tarii: inspre miaza noapte, de la marea cea mare, drumul Hetlonului pana la Tedad~ 47.16 Humat, Berota, Sibraim, intre hotarul Damascului si hotarul Hamatului, Hater-Haticon, spre hotarul Havranului. 47.17 Astfel hotarul va fi, de la mare pana la Hatar-Enon, si la miaza noapte de el hotarul Damascului, Tafonului, si hotarul Hamatului. Acesta va fi hotarul dinspre miaza-noapte. 47.18 In partea de rasarit, dintre Havran si Damasc, intre Galaad si tara lui Israel, hotarul va fi Iordanul, de la hotarul de miaza noapte pana la marea de rasarit si anume pana la Tamar. Acesta va fi hotarul de rasarit. 47.19 Hotarul de miaza zi, inspre miaza zi, va merge de la Tamar pana la apele Meriba de la Cades, pana la paraul Egiptului, si pana la Marea cea mare. Acesta va fi hotarul de miaza zi. 47.20 Hotarul de apus va fi marea cea mare, pana la locul unde apuca spre Hamat: acesta va fi hotarul de apus. 47.21 Tara aceasta o veti imparti intre voi, dupa semintiile lui Israel. 47.22 O veti imparti insa ca mostenire prin sort intre voi si intre strainii care vor locui in mijlocul vostru, acei straini care vor naste copii in mijlocul vostru. Pe acestia ii veti privi ca pe niste bastinasi intre copiii lui Israel. Ei sa aiba mostenirea prin sort impreuna cu voi intre semintiile lui Israel. 47.23 Strainului ii veti da mostenirea lui in semintia in care va locui, zice Domnul Dumnezeu.
48.1 Iata numele semintiilor. La marginea de miaza noapte, de-a lungul drumului de la Hetlon, cum mergi spre Hamat si Hartar-Enon, la hotarul Damascului de la miaza noapte spre Hamat, de la rasarit pana spre apus: partea lui Dan. 48.2 Langa hotarul lui Dan, de la rasarit pana la apus, partea lui Aser. 48.3 Langa hotarul lui Aser, de la rasarit pana la apus partea lui Neftali. 48.4 Langa hotarul lui Neftali, de la rasarit pana la apus, partea lui Manase. 48.5 Langa hotarul lui Manase, de la rasarit pana la apus, partea lui Efraim. 48.6 Langa hotarul lui Efraim, de la rasarit pana la apus, partea lui Ruben. 48.7 Langa hotarul lui Ruben, de la rasarit pana la apus, partea lui Iuda. 48.8 Langa hotarul lui Iuda, de la rasarit pana la apus, va fi partea sfanta pe care o veti desparti, lata de douazeci si cinci de mii de coti si lunga cat una din partile de la rasarit pana la apus; in mijlocul ei va fi sfantul Locas. 48.9 Partea pe care o veti desparti pentru Domnul, va avea douazeci si cinci de mii de coti lungime in lungime si zece mii in latime. 48.10 Aceasta parte sfanta va fi a preotilor: douazeci si cinci de mii de coti la miaza noapte, zece mii in lat la apus, zece mii in lat la rasarit, si douazeci si cinci de mii in lung la miazazi. In mijloc insa va fi sfantul Locas al Domnului. 48.11 Ea va fi a preotilor sfintiti, a fiilor lui Tadoc, care au facut slujba sfantului Meu Locas, care nu s-au ratacit ca Levitii, cand se rataceau copiii lui Israel. 48.12 Ea va fi a lor, ca parte prea sfanta, luata din partea tarii, care va fi deosebita Domnului, langa hotarul Levitilor. 48.13 Levitii vor avea, alaturea cu hotarul preotilor, douazeci si cinci de mii de coti in lung si zece mii in lat, douazeci si cinci de mii in toata lungimea si zece mii in latime. 48.14 Nu vor putea sa vanda nimic din ea nici sa schimbe; si aceasta parga a tarii nu va putea fi instrainata, caci este inchinata Domnului. 48.15 Ceilalti cinci mii de coti insa, care mai raman in lat inaintea celor douazeci si cinci de mii, vor fi dati cetatii ca loc obisnuit, pentru locuinte si pasune; si cetatea va fi la mijloc. 48.16 Iata-i masurile: inspre miaza noapte patru mii cinci sute de coti, inspre miazazi patru mii cinci sute, inspre rasarit patru mii cinci sute, inspre apus patru mii cinci sute. 48.17 Cetatea va avea o imprejurime de doua sute cincizeci de coti la miaza noapte, doua sute cincizeci la miazazi, doua sute cinci zeci la rasarit, si doua sute cinci zeci la apus. 48.18 Ramasita din lungime, de langa partea sfanta, zece mii la rasarit si zece mii la apus, alaturi de partea sfanta, va da veniturile randuite pentru intretinerea lucratorilor cetatii. 48.19 Lucratorii cetatii vor fi luati din toate semintiile lui Israel. 48.20 Toata partea sfanta va fi de douazeci si cinci de mii de coti in lung si douazeci si cinci de mii in lat; si va alcatui un patrat impreuna cu partea pe care o veti deosebi din ea ca mosie a cetatii. 48.21 Partea care va ramane va fi a domnitorului, de amandoua laturile partii sfinte si mosiei cetatii, in dreptul celor douazeci si cinci de mii de coti ai partii sfinte langa hotarul de rasarit, si la apus in dreptul celor doua zeci si mii de coti langa hotarul de apus, in dreptul partilor semintiilor. Aceasta va fi partea domnitorului. Partea sfanta insa si sfantul Locas al casei vor fi la mijloc. 48.22 Astfel mosia Levitilor si mosia cetatii va fi in locul partii cuvenite domnitorului, in mijloc; adica ce va fi intre hotarul lui Iuda si hotarul lui Beniamin va fi al domnitorului. 48.23 Iata celelalte semintii. De la rasarit pana la apus va fi partea lui Beniamin. 48.24 Langa hotarul lui Beniamin, de la rasarit pana la apus, partea lui Simeon. 48.25 Langa hotarul lui Simeon, de la rasarit pana la apus, partea lui Isahar. 48.26 Langa hotarul lui Isahar, de la rasarit pana la apus, partea lui Zabulon. 48.27 Langa hotarul lui Zabulon, de la rasarit pana la apus, partea lui Gad. 48.28 Langa hotarul lui Gad insa, pe partea de miazazi, la miazazi, hotarul va merge de la Tamar pana la apele Meriba de la Cades, pana la paraul Egiptului, si pana la marea cea mare. 48.29 Aceasta este tara pe care o veti imparti ca mostenire prin sort semintiilor lui Israel, si acestea sunt partile lor, zice Domnul Dumnezeu. 48.30 Iata iesirile cetatii. In partea de miaza noapte, care are o intindere de patru mii cinci sute de coti, 48.31 si portile cetatii se vor numi dupa numele semintiilor lui Israel trei porti la miaza noapte: o poarta a lui Ruben, o poarta a lui Iuda, si o poarta a lui Levi. 48.32 In partea de rasarit care are o intindere de patru mii cinci sute de coti, cu trei porti: o poarta a lui Iosif, o poarta a lui Beniamin, si o poarta a lui Dan. 48.33 In partea de miazazi, cu o intindere de patru mii cinci sute de coti si trei porti: o poarta a lui Simeon, o poarta a lui Isahar, si o poarta a lui Zabulon. 48.34 In partea de apus, cu o intindere de patru mii cinci sute de coti si trei porti: o poarta a lui Gad, o poarta a lui Aser, si o poarta a lui Neftali. 48.35 De jur imprejurul cetatii: optsprezece mii de coti. Si din ziua aceea, numele cetatii va fi: Domnul este aici!
1.1 In al treilea an al domniei lui Ioiachim, imparatul lui Iuda, Nebucadnetar, imparatul Babilonului, a venit impotriva Ierusalimului, si l-a impresurat. 1.2 Domnul a dat in mainile lui pe Ioiachim, imparatul lui Iuda, si o parte din vasele Casei lui Dumnezeu. Nebucadnetar a dus vasele in tara Sinear, in casa dumnezeului sau, le-a pus in casa vistieriei dumnezeului sau. 1.3 Imparatul a dat porunca lui Aspenaz, capetenia famenilor sai dregatori, sa-i aduca vreo cativa din copiii lui Israel de neam imparatesc si de vita boiereasca~ 1.4 niste tineri fara vreun cusur trupesc, frumosi la chip, inzestrati cu intelepciune in orice ramura a stiintei, cu minte agera si pricepere, in stare sa slujeasca in casa imparatului, si pe care sa-i invete scrierea si limba Haldeilor. 1.5 Imparatul le-a randuit pe fiecare zi o parte din bucatele de la masa lui si din vinul de care bea el, vrand sa-i creasca timp de trei ani, dupa care aveau sa fie in slujba imparatului. 1.6 Printre ei erau, dintre copiii lui Iuda: Daniel, Hanania, Misael si Azaria. 1.7 Capetenia famenilor dregatori le-a pus insa alte nume, si anume: lui Daniel i-a pus numele Beltsatar, lui Hanania Sadrac, lui Misael Mesac, si lui Azaria Abed-Nego. 1.8 Daniel s-a hotarat sa nu se spurce cu bucatele alese ale imparatului si cu vinul pe care-l bea imparatul, si a rugat pe capetenia famenilor dregatori sa nu-l sileasca sa se spurce. 1.9 Dumnezeu a facut ca Daniel sa capete bunavointa si trecere inaintea capeteniei famenilor dregatori. 1.10 Capetenia famenilor a zis lui Daniel: Ma tem numai de domnul meu imparatul, care a hotarat ce trebuie sa mancati si sa beti, ca nu cumva sa vada fetele voastre mai triste decat ale celorlalti tineri de varsta voastra, si sa-mi puneti astfel capul in primejdie inaintea imparatului. 1.11 Atunci Daniel a zis ingrijitorului, caruia ii incredintase capetenia famenilor privegherea asupra lui Daniel, Hanania, Misael si Azaria: 1.12 Incearca pe robii tai zece zile, si sa ni se dea de mancat zarzavaturi si apa de baut; 1.13 sa te uiti apoi la fata noastra si la a celorlalti tineri care mananca din bucatele imparatului, si sa faci cu robii tai dupa cele ce vei vedea! 1.14 El i-a ascultat in privinta aceasta, si i-a incercat zece zile. 1.15 Dupa cele zece zile, ei erau mai bine la fata si mai grasi decat toti tinerii care mancau din bucatele imparatului. 1.16 Ingrijitorul lua bucatele si vinul care le erau randuite, si le dadea zarzavaturi. 1.17 Dumnezeu a dat acestor patru tineri stiinta si pricepere pentru tot felul de scrieri, si intelepciune; mai ales insa a facut pe Daniel priceput in toate vedeniile si in toate visele. 1.18 La vremea sorocita de imparat ca sa-i aduca la el, capetenia famenilor i-a adus inaintea lui Nebucadnetar. 1.19 Imparatul a stat de vorba cu ei: dar intre toti tinerii aceia, nu s-a gasit nici unul ca Daniel, Hanania, Misael si Azaria. De aceea ei au fost primiti in slujba imparatului. 1.20 In toate lucrurile care cereau intelepciune si pricepere, si despre care ii intreba imparatul, ii gasea de zece ori mai destoinici decat toti vrajitorii si cititorii in stele, care erau in toata imparatia lui. 1.21 Asa a dus-o Daniel pana in anul dintai al imparatului Cir.
2.1 In al doilea an al domniei lui Nebucadnetar, Nebucadnetar a avut niste visuri. Duhul ii era tulburat, si i-a pierit somnul. 2.2 Imparatul a poruncit sa cheme pe vrajitori, pe cititorii in stele, pe descantatori si pe Haldei, ca sa-i spuna visurile. Ei au venit, si s-au infatisat inaintea imparatului. 2.3 Imparatul le-a zis: Am visat un vis; duhul imi este tulburat, si as vrea sa stiu visul acela. 2.4 Haldeii au raspuns imparatului in limba aramaica: Vesnic sa traiesti, imparate! Spune robilor tai visul, si-ti vom arata talcuirea lui! 2.5 Imparatul a luat iarasi cuvantul si a zis Haldeilor: Mi-a scapat din minte lucrul acela: daca nu-mi veti face cunoscut visul si talcuirea lui, veti fi facuti bucati, si casele voastre vor fi prefacute intr-un morman de murdarii. 2.6 Dar daca-mi veti spune visul si talcuirea lui, veti primi de la mine daruri si rasplatiri, si mare cinste. De aceea, spuneti-mi visul si talmacirea lui! 2.7 Ei au raspuns a doua oara: Sa spuna imparatul robilor sai visul, si i-l vom talmaci! 2.8 Imparatul a luat iarasi cuvantul si a zis: Vad, cu adevarat, ca voiti sa castigati vreme, pentru ca vedeti ca lucrul mi-a scapat din minte. 2.9 Daca deci nu-mi veti spune visul, va asteapta pe toti aceeasi soarta, fiindca vreti sa va intelegeti ca sa-mi spuneti minciuni si neadevaruri, pana se vor schimba vremurile. De aceea, spuneti-mi visul, ca sa stiu daca sunteti in stare sa mi-l si talcuiti! 2.10 Haldeii au raspuns imparatului: Nu este nimeni pe pamant, care sa poata spune ce cere imparatul; de aceea niciodata nici un imparat, oricat de mare si puternic ar fi fost, n-a cerut asa ceva de la nici un vrajitor, cititor in stele sau Haldeu! 2.11 Ce cere imparatul este greu; nu este nimeni care sa spuna lucrul acesta imparatului, afara de zei, a caror locuinta nu este printre muritori! 2.12 La auzul acestor cuvinte, imparatul s-a maniat, si s-a suparat foarte tare. A poruncit sa piarda pe toti inteleptii Babilonului. 2.13 Hotararea iesise, inteleptii incepusera sa fie omorati, si cautau si pe Daniel si pe tovarasii lui, ca sa-i piarda. 2.14 Atunci Daniel a vorbit cu minte si cu judecata lui Arioc, capetenia strajerilor imparatului, care iesise sa omoare pe inteleptii Babilonului. 2.15 A luat cuvantul si a zis lui Arioc, capitanul imparatului: Pentru ce a dat imparatul o porunca atat de aspra? Arioc a spus lui Daniel cum stau lucrurile. 2.16 Si Daniel s-a dus la imparat, si l-a rugat sa-i dea vreme ca sa dea imparatului talcuirea. 2.17 Apoi Daniel s-a dus in casa lui, si a spus despre lucrul acesta tovarasilor sai Hanania, Misael si Azaria~ 2.18 rugandu-i sa ceara indurarea Dumnezeului cerurilor pentru aceasta taina, ca sa nu piara Daniel si tovarasii sai o data cu ceilalti intelepti ai Babilonului. 2.19 Dupa aceea i s-a descoperit lui Daniel taina intr-o vedenie in timpul noptii. Si Daniel a binecuvantat pe Dumnezeul cerurilor. 2.20 Daniel a luat cuvantul si a zis: Binecuvantat sa fie Numele lui Dumnezeu, din vesnicie in vesnicie! A Lui este intelepciunea si puterea. 2.21 El schimba vremurile si imprejurarile; El rastoarna si pune pe imparati; El da intelepciune inteleptilor si pricepere celor priceputi! 2.22 El descopera ce este adanc si ascuns; El stie ce este in intuneric si la El locuieste lumina. 2.23 Pe Tine, Dumnezeul parintilor mei, Te slavesc si Te laud ca mi-ai dat intelepciune si putere, si mi-ai facut cunoscut ce Ti-am cerut noi; caci ne-ai descoperit taina imparatului!. 2.24 Dupa aceea, Daniel s-a dus la Arioc, caruia ii poruncise imparatul sa piarda pe inteleptii Babilonului; s-a dus, si i-a vorbit asa: Nu pierde pe inteleptii Babilonului! Du-ma inaintea imparatului, si voi da imparatului talcuirea! 2.25 Arioc a dus degraba pe Daniel inaintea imparatului, si i-a vorbit asa: Am gasit intre prinsii de razboi ai lui Iuda un om care va da imparatului talcuirea! 2.26 Imparatul a luat cuvantul si a zis lui Daniel, care se numea Beltsatar: Esti tu in stare sa-mi spui visul pe care l-am visat si talcuirea lui? 2.27 Daniel a raspuns inaintea imparatului, si a zis: Ce cere imparatul este o taina pe care inteleptii, cititorii in stele, vrajitorii si ghicitorii nu sunt in stare s-o descopere imparatului. 2.28 Dar este in ceruri un Dumnezeu, care descopera tainele, si care face cunoscut imparatului Nebucadnetar ce se va intampla in vremurile de pe urma. Iata visul tau si vedeniile pe care le-ai avut in patul tau. 2.29 In patul tau, imparate, ti-au venit in minte ganduri cu privire la cele ce vor fi dupa aceste vremuri; si Cel ce descopera tainele ti-a facut cunoscut ce se va intampla. 2.30 Insa daca mi s-a descoperit taina aceasta, nu inseamna ca este in mine o intelepciune mai mare decat a tuturor celor vii, ci pentru ca sa se dea imparatului talcuirea ei, si sa afli ce-ti doreste inima sa stii. 2.31 Tu, imparate, te uitai, si iata ca ai vazut un chip mare. Chipul acesta era foarte mare, si de o stralucire nemaipomenita. Statea in picioare inaintea ta, si infatisarea lui era infricosatoare. 2.32 Capul chipului acestuia era de aur curat; pieptul si bratele ii erau de argint; pantecele si coapsele ii erau de arama; 2.33 fluierele picioarele, de fier; picioarele, parte de fier, si parte de lut. 2.34 Tu te uitai la el, si s-a dezlipit o piatra, fara ajutorul vreunei maini, a izbit picioarele de fier si de lut ale chipului, si le-a facut bucati. 2.35 Atunci fierul, lutul, arama, argintul si aurul s-au sfaramat impreuna si s-au facut ca pleava din arie vara; le-a luat vantul, si nici urma nu s-a mai gasit din ele. Dar piatra, care sfaramase chipul, s-a facut un munte mare, si a umplut tot pamantul. 2.36 Iata visul. Acum ii vom spune si talcuirea inaintea imparatului. 2.37 Tu, imparate, esti imparatul imparatilor, caci Dumnezeul cerurilor ti-a dat imparatie, putere, bogatie si slava. 2.38 El ti-a dat in maini, oriunde locuiesc ei, pe copiii oamenilor, fiarele campului si pasarile cerului, si te-a facut stapan peste toate acestea: tu esti capul de aur! 2.39 Dupa tine, se va ridica o alta imparatie, mai neinsemnata decat a ta; apoi o a treia imparatie, care va fi de arama, si care va stapani peste tot pamantul. 2.40 Va fi o a patra imparatie, tare ca fierul; dupa cum fierul sfarama si rupe totul, si ea va sfarama si va rupe totul, ca fierul care face totul bucati. 2.41 Si dupa cum ai vazut picioarele si degetele picioarelor parte de lut de olar si parte de fier, tot asa si imparatia aceasta va fi impartita; dar va ramane in ea ceva din taria fierului, tocmai asa cum ai vazut fierul amestecat cu lutul. 2.42 Si dupa cum degetele de la picioare erau parte de fier si parte de lut, tot asa si imparatia aceasta va fi in parte tare si in parte plapanda. 2.43 Daca ai vazut fierul amestecat cu lutul, inseamna ca se vor amesteca prin legaturi omenesti de casatorie, dar nu vor fi lipiti unul de altul, dupa cum fierul nu se poate uni cu lutul. 2.44 Dar in vremea acestor imparati, Dumnezeul cerurilor va ridica o imparatie, care nu va fi nimicita niciodata, si care nu va trece sub stapanirea unui alt popor. Ea va sfarama si va nimici toate acele imparatii, si ea insasi va dainui vesnic. 2.45 Aceasta inseamna piatra, pe care ai vazut-o dezlipindu-se din munte, fara ajutorul vreunei maini, si care a sfaramat fierul, arama, lutul, argintul si aurul. Dumnezeul cel mare a facut deci cunoscut imparatului ce are sa se intample dupa aceasta. Visul este adevarat, si talcuirea lui este temeinica. 2.46 Atunci imparatul Nebucadnetar a cazut cu fata la pamant si s-a inchinat inaintea lui Daniel, si a poruncit sa i se aduca jertfe de mancare si miresme. 2.47 Imparatul a vorbit lui Daniel si a zis: Cu adevarat, Dumnezeul vostru este Dumnezeul dumnezeilor si Domnul imparatilor, si El descopera tainele, fiindca ai putut sa descoperi taina aceasta! 2.48 Apoi imparatul a inaltat pe Daniel, si i-a dat daruri multe si bogate; i-a dat stapanire peste tot tinutul Babilonului, si l-a pus ca cea mai inalta capetenie a tuturor inteleptilor Babilonului. 2.49 Daniel a rugat pe imparat sa dea grija treburilor tinutului Babilonului in mana lui Sadrac, Mesac si Abed-Nego. Daniel insa a ramas la curtea imparatului.
3.1 Imparatul Nebucadnetar a facut un chip de aur, inalt de saizeci de coti si lat de sase coti. L-a ridicat in valea Dura, in tinutul Babilonului. 3.2 Imparatul Nebucadnetar a poruncit sa cheme pe dregatori, pe ingrijitori si pe carmuitori, pe judecatorii cei mari, pe vistiernici, pe legiuitori, pe judecatori, si pe toate capeteniile tinuturilor, ca sa vina la sfintirea chipului, pe care-l inaltase imparatul Nebucadnetar. 3.3 Atunci dregatorii, ingrijitorii si carmuitorii, judecatorii cei mari, vistiernicii, legiuitorii, judecatorii, si toate capeteniile tinuturilor, s-au strans la sfintirea chipului pe care-l inaltase imparatul Nebucadnetar. S-au asezat inaintea chipului pe care-l inaltase Nebucadnetar. 3.4 Iar un crainic a strigat cu glas tare: Iata ce vi se porunceste, popoare, neamuri, oameni de toate limbile! 3.5 In clipa cand veti auzi sunetul trambitei, cavalului, chitarei, alautei, psaltirii, cimpoiului, si a tot felul de instrumente de muzica, sa va aruncati cu fata la pamant, si sa va inchinati chipului de aur, pe care l-a inaltat imparatul Nebucadnetar. 3.6 Oricine nu se va arunca cu fata la pamant si nu se va inchina, va fi aruncat chiar in clipa aceea in mijlocul unui cuptor aprins. 3.7 De aceea, in clipa cand au auzit toate popoarele sunetul trambitei, cavalului, chitarei, alautei, psaltirii, si a tot felul de instrumente de muzica, toate popoarele, neamurile, oamenii de toate limbile s-au aruncat cu fata la pamant si s-au inchinat chipului de aur pe care-l inaltase imparatul Nebucadnetar. 3.8 Cu prilejul acesta, si in aceeasi vreme, cativa Haldei s-au apropiat si au parat pe Iudei. 3.9 Ei au luat cuvantul si au zis imparatului Nebucadnetar: Sa traiesti vesnic imparate! 3.10 Ai dat o porunca, dupa care toti cei ce vor auzi sunetul trambitei, cavalului, chitarei, alautei, psaltirii, cimpoiului si a tot felul de instrumente de muzica, vor trebui sa se arunce cu fata la pamant, si sa se inchine chipului de aur; 3.11 si dupa care, oricine nu se va arunca cu fata la pamant, si nu se va inchina, va fi aruncat in mijlocul unui cuptor aprins. 3.12 Dar, sunt niste Iudei, carora le-ai dat in grija treburile tinutului Babilonului, si anume Sadrac, Mesac si Abed-Nego, oameni care nu tin seama deloc de tine, imparate. Ei nu slujesc dumnezeilor tai, si nu se inchina chipului de aur pe care l-ai inaltat tu! 3.13 Atunci Nebucadnetar, maniat si plin de urgie, a dat porunca sa aduca pe Sadrac, Mesac si Abed-Nego. Si oamenii acestia au fost adusi indata inaintea imparatului. 3.14 Nebucadnetar a luat cuvantul, si le-a zis: Inadins oare, Sadrac, Mesac si Abed-Nego, nu slujiti voi dumnezeilor mei, si nu va inchinati chipului de aur, pe care l-am inaltat? 3.15 Acum fiti gata, si in clipa cand veti auzi sunetul trambitei, cavalului, chitarei, alautei, psaltirii, cimpoiului si a tot felul de instrumente, sa va aruncati cu fata la pamant, si sa va inchinati chipului pe care l-am facut; daca nu va veti inchina lui, veti fi aruncati pe data in mijlocul unui cuptor aprins! Si care este dumnezeul acela, care va va scoate din mana mea? 3.16 Sadrac, Mesac si Abed-Nego au raspuns imparatului Nebucadnetar: Noi n-avem nevoie sa-ti raspundem la cele de mai sus. 3.17 Iata, Dumnezeul nostru, caruia ii slujim, poate sa ne scoata din cuptorul aprins, si ne va scoate din mana ta, imparate. 3.18 Si chiar de nu ne va scoate, sa stii, imparate, ca nu vom sluji dumnezeilor tai, si nici nu ne vom inchina chipului de aur, pe care l-ai inaltat! 3.19 La auzul acestor cuvinte, Nebucadnetar s-a umplut de manie, si si-a schimbat fata, intorcandu-si privirile impotriva lui Sadrac, Mesac si Abed-Nego. A luat din nou cuvantul si a poruncit sa incalzeasca de sapte ori mai mult cuptorul, de cum se cadea sa-l incalzeasca. 3.20 Apoi a poruncit unora din cei mai voinici ostasi din ostirea lui sa lege pe Sadrac, Mesac si Abed-Nego, si sa-i arunce in cuptorul aprins. 3.21 Oamenii acestia au fost legati cu izmenele, camasile, mantalele si celelalte haine ale lor, si aruncati in mijlocul cuptorului aprins. 3.22 Fiindca porunca imparatului era aspra si cuptorul era neobisnuit de incalzit, flacara a ucis pe toti oamenii, care aruncasera in el pe Sadrac, Mesac si Abed-Nego. 3.23 Dar acesti trei oameni: Sadrac, Mesac si Abed-Nego, au cazut legati in mijlocul cuptorului aprins. 3.24 Atunci imparatul Nebucadnetar s-a inspaimantat, si s-a sculat repede. A luat cuvantul, si a zis sfetnicilor sai: N-am aruncat noi in mijlocul focului trei oameni legati? Ei au raspuns imparatului: Negresit, imparate! 3.25 El a luat iarasi cuvantul si a zis: Ei bine, eu vad patru oameni umbland slobozi in mijlocul focului, si nevatamati; si chipul celui de al patrulea seamana cu al unui fiu de dumnezei! 3.26 Apoi Nebucadnetar s-a apropiat de gura cuptorului aprins, si, luand cuvantul, a zis: Sadrac, Mesac si Abed-Nego, slujitorii Dumnezeului celui Preainalt, iesiti afara si veniti incoace! Si Sadrac, Mesac si Abed-Nego au iesit din mijlocul focului. 3.27 Dregatorii, ingrijitorii, carmuitorii, si sfetnicii imparatului s-au strans si au vazut ca focul n-avusese nici o putere asupra trupului acestor oameni, ca nici perii capului lor nu se parlisera, hainele le ramasesera neschimbate, si nici macar miros de foc nu se prinsese de ei. 3.28 Nebucadnetar a luat cuvantul, si a zis: Binecuvantat sa fie Dumnezeul lui Sadrac, Mesac si Abed-Nego, care a trimis pe ingerul Sau si a izbavit pe slujitorii Sai care s-au increzut in El, au calcat porunca imparatului si si-au dat mai degraba trupurile lor decat sa slujeasca si sa se inchine altui dumnezeu decat Dumnezeului lor! 3.29 Iata acum porunca pe care o dau: orice om din orice popor, neam sau limba ar fi, care va vorbi rau de Dumnezeul lui Sadrac, Mesac si Abed-Nego, va fi facut bucati si casa lui va fi prefacuta intr-un morman de murdarii, pentru ca nu este nici un alt dumnezeu, care sa poata izbavi ca El. 3.30 Dupa aceea, imparatul a inaltat pe Sadrac, Mesac si Abed-Nego la mare cinste, in tinutul Babilonului.
4.1 Nebucadnetar, imparatul, catre toate popoarele, neamurile, oamenii de toate limbile, care locuiesc pe tot pamantul: Sa aveti multa pace! 4.2 Am gasit cu cale sa fac cunoscut semnele si minunile, pe care le-a facut Dumnezeul cel Preainalt fata de mine. 4.3 Cat de mari sunt semnele Lui si cat de puternice sunt minunile Lui! Imparatia Lui este o imparatie vesnica, si stapanirea Lui dainuieste din neam in neam! 4.4 Eu, Nebucadnetar, traiam linistit in casa mea, si fericit in palatul meu. 4.5 Am visat un vis, care m-a inspaimantat; gandurile de care eram urmarit in patul meu si vedeniile duhului meu ma umpleau de groaza. 4.6 Am poruncit atunci sa aduca inaintea mea pe toti inteleptii Babilonului, ca sa-mi talcuiasca visul. 4.7 Indata au venit vrajitorii, cititorii in stele, Haldeii si ghicitorii. Le-am spus visul, si nu mi l-au putut talcui. 4.8 La urma de tot, s-a infatisat inaintea mea Daniel, numit Beltsatar, dupa numele dumnezeului meu, si care are in el duhul dumnezeilor celor sfinti. I-am spus visul, si am zis: 4.9 Beltsatare, capetenia vrajitorilor, stiu ca ai in tine duhul dumnezeilor sfinti, si ca pentru tine nici o taina nu este grea; deci talcuieste-mi vedeniile, pe care le-am avut in vis. 4.10 Iata vedeniile care mi-au trecut prin cap, cand eram in pat. Ma uitam, si iata ca in mijlocul pamantului era un copac foarte inalt. 4.11 Copacul acesta s-a facut mare si puternic, varful lui se inalta pana la ceruri, si se vedea de la marginile intregului pamant. 4.12 Frunza lui era frumoasa, si avea roade multe; in el se gasea hrana pentru toti; fiarele campului se adaposteau sub umbra lui, pasarile cerului isi faceau cuibul in ramurile lui, si orice faptura vie se hranea din el. 4.13 In vedeniile care-mi treceau prin cap, in patul meu, ma uitam, si iata ca s-a pogorat din ceruri un strajer sfant. 4.14 El a strigat cu putere si a vorbit asa: Taiati copacul, si rupeti ramurile; scuturati-i frunza si risipiti roadele; fugariti fiarele de sub el, si pasarile din ramurile lui! 4.15 Dar trunchiul cu radacinile lui, lasati-l in pamant, si legati-l cu lanturi de fier si de arama, in iarba de pe camp, ca sa fie udat de roua cerului, si sa fie la un loc cu fiarele in iarba pamantului. 4.16 Inima lui de om i se va preface intr-o inima de fiara, si vor trece sapte vremuri peste el. 4.17 Hotararea aceasta a fost luata in sfatul strajerilor, si pusa la cale inaintea sfintilor, ca sa stie cei vii ca Cel Preainalt stapaneste peste imparatia oamenilor, ca o da cui ii place, si inalta pe ea pe cel mai de jos dintre oameni! 4.18 Iata visul pe care l-am visat, eu, imparatul Nebucadnetar. Tu, Beltsatar, talcuieste-l, fiindca toti inteleptii din imparatia mea nu pot sa mi-l talcuiasca; tu insa poti, caci ai in tine duhul dumnezeilor sfinti. 4.19 Atunci Daniel, numit Beltsatar, a ramas uimit o clipa, si gandurile lui il tulburau. Imparatul a luat din nou cuvantul, si a zis: Beltsatare, sa nu te tulbure visul si talcuirea!. Si Beltsatar a raspuns: Domnul meu, visul acesta sa fie pentru vrajmasii tai, si talcuirea lui pentru potrivnicii tai! 4.20 Copacul pe care l-ai vazut, care se facuse atat de mare si puternic, incat i se inalta varful pana la ceruri si se vedea de la toate capetele pamantului; 4.21 copacul acesta, a carui frunza era asa de frumoasa si care avea roade atat de multe si in care era hrana pentru toti, sub care se adaposteau fiarele campului, si in ramurile caruia isi faceau cuibul pasarile cerului~ 4.22 esti tu, imparate, care ai ajuns mare si puternic, a carui marime a crescut si s-a inaltat pana la ceruri, si a carui stapanire se intinde pana la marginile pamantului. 4.23 Imparatul a vazut pe un strajer sfant pogorandu-se si zicand: Taiati copacul, si nimiciti-l; dar trunchiul cu radacinile lui lasati-l in pamant, si legati-l cu lanturi de fier si de arama, in iarba de pe camp, ca sa fie udat de roua cerului, si sa stea la un loc cu fiarele campului, pana vor trece sapte vremuri peste el. 4.24 Iata talcuirea acestui fapt, imparate, iata hotararea Celui Preainalt, care se va implini asupra domnului meu imparatul. 4.25 Te vor izgoni din mijlocul oamenilor, vei locui la un loc cu fiarele campului, si iti vor da sa mananci iarba ca la boi; vei fi udat de roua cerului si sapte vremuri vor trece peste tine, pana vei cunoaste ca Cel Preainalt stapaneste peste imparatia oamenilor si o da cui vrea. 4.26 Porunca sa lase trunchiul cu radacinile copacului, inseamna ca imparatia ta iti va ramane tie indata ce vei recunoaste stapanirea Celui ce este in ceruri. 4.27 De aceea, imparate, placa-ti sfatul meu! Pune capat pacatelor tale, si traieste in neprihanire, rupe-o cu nelegiuirile tale, si ai mila de cei nenorociti, si poate ca ti se va prelungi fericirea! 4.28 Toate aceste lucruri s-au implinit asupra imparatului Nebucadnetar. 4.29 Dupa douasprezece luni, pe cand se plimba pe acoperisul palatului imparatesc din Babilon~ 4.30 imparatul a luat cuvantul, si a zis: Oare nu este acesta Babilonul cel mare, pe care mi l-am zidit eu, ca loc de sedere imparateasca, prin puterea bogatiei mele si spre slava maretiei mele? 4.31 Nu se sfarsise inca vorba aceasta a imparatului, si un glas s-a pogorat din cer si a zis: Afla, imparate Nebucadnetar, ca ti s-a luat imparatia! 4.32 Te vor izgoni din mijlocul oamenilor, si vei locui la un loc cu fiarele campului; iti vor da sa mananci iarba ca la boi, si vor trece peste tine sapte vremuri, pana vei recunoaste ca Cel Preainalt stapaneste peste imparatia oamenilor si ca o da cui vrea! 4.33 Chiar in clipa aceea, s-a implinit cuvantul acela asupra lui Nebucadnetar. A fost izgonit din mijlocul oamenilor, a mancat iarba ca boii, trupul i-a fost udat de roua cerului, pana i-a crescut parul ca penele vulturului, si unghiile ca ghearele pasarilor. 4.34 Dupa trecerea vremii sorocite, eu, Nebucadnetar, am ridicat ochii spre cer, si mi-a venit iarasi mintea la loc. Am binecuvantat pe Cel Preainalt, am laudat si slavit pe Cel ce traieste vesnic, Acela a carui stapanire este vesnica, si a carui imparatie dainuieste din neam in neam. 4.35 Toti locuitorii pamantului sunt o nimica inaintea Lui; El face ce vrea cu oastea cerurilor si cu locuitorii pamantului, si nimeni nu poate sa stea impotriva maniei Lui, nici sa-I zica: Ce faci? 4.36 In vremea aceea, mi-a venit mintea inapoi; slava imparatiei mele, maretia si stralucirea mea mi s-au dat inapoi; sfetnicii si mai marii mei din nou m-au cautat; am fost pus iarasi peste imparatia mea, si puterea mea a crescut. 4.37 Acum, eu, Nebucadnetar, laud, inalt si slavesc pe Imparatul cerurilor, caci toate lucrarile Lui sunt adevarate, toate caile Lui sunt drepte, si El poate sa smereasca pe cei ce umbla cu mandrie!
5.1 Imparatul Belsatar a facut un mare ospat celor o mie de mai mari ai lui, si a baut vin inaintea lor. 5.2 Si in cheful vinului, a poruncit sa aduca vasele de aur si de argint, pe care le luase tatal sau Nebucadnetar din Templul de la Ierusalim, ca sa bea cu ele imparatul si mai marii lui, nevestele si tiitoarele lui. 5.3 Au adus indata vasele de aur, care fusesera luate din Templu, din casa lui Dumnezeu din Ierusalim, si au baut din ele imparatul si mai marii lui, nevestele si tiitoarele lui. 5.4 Au baut vin, si au laudat pe dumnezeii de aur, de argint, de arama si de fier, de lemn si de piatra. 5.5 In clipa aceea, s-au aratat degetele unei maini de om, si au scris, in fata sfesnicului, pe tencuiala zidului palatului imparatesc. Imparatul a vazut aceasta bucata de mana, care a scris. 5.6 Atunci imparatul a ingalbenit, si gandurile atat l-au tulburat ca i s-au desfacut incheieturile soldurilor, si genunchii i s-au izbit unul de altul. 5.7 Imparatul a strigat in gura mare sa i se aduca cititorii in stele, Haldeii si ghicitorii. Apoi imparatul a luat cuvantul si a zis inteleptilor Babilonului: Oricine va putea citi scrisoarea aceasta si mi-o va talcui, va fi imbracat cu purpura, va purta un lantisor de aur la gat, si va avea locul al treilea in carmuirea imparatiei. 5.8 Toti inteleptii imparatului au intrat, dar n-au putut nici sa citeasca scrisoarea si nici s-o talcuiasca imparatului. 5.9 Din pricina aceasta imparatul Belsatar s-a inspaimantat foarte tare, fata i s-a ingalbenit si mai marii lui au ramas incremeniti. 5.10 Imparateasa, la auzul cuvintelor imparatului si mai marilor lui, a intrat in odaia ospatului, a luat cuvantul si a vorbit astfel: Sa traiesti vesnic, imparate! Sa nu te tulbure gandurile tale, si sa nu ti se ingalbeneasca fata! 5.11 In imparatia ta este un om, care are in el duhul dumnezeilor celor sfinti; si pe vremea tatalui tau, s-au gasit la el lumini, pricepere si o intelepciune dumnezeiasca. De aceea imparatul Nebucadnetar, tatal tau, da, tatal tau, imparate, l-a pus mai mare peste vrajitori, cititori in stele, Haldei, ghicitori~ 5.12 si anume, pentru ca s-a gasit la el, la Daniel, numit de imparat Beltsatar, un duh inalt, stiinta si pricepere, putinta sa talcuiasca visele, sa lamureasca intrebarile grele, si sa dezlege lucrurile incalcite. Sa fie chemat dar Daniel, si el iti va da talcuirea! 5.13 Atunci Daniel a fost adus inaintea imparatului. Imparatul a luat cuvantul, si a zis lui Daniel: Tu esti Daniel acela, unul din prinsii de razboi ai lui Iuda, pe care i-a adus aici din Iuda, tatal meu imparatul? 5.14 Am aflat despre tine ca ai in tine duhul dumnezeilor, si ca la tine se gasesc lumini, pricepere, si o intelepciune nemaipomenita. 5.15 Au adus inaintea mea pe intelepti si pe cititorii in stele, ca sa citeasca scrierea aceasta si sa mi-o talcuiasca; dar n-au putut sa talcuiasca aceste cuvinte. 5.16 Am aflat ca tu poti sa talcuiesti si sa dezlegi intrebari grele; acum, daca vei putea sa citesti scrierea aceasta si sa mi-o talcuiesti, vei fi imbracat cu purpura, vei purta un lantisor de aur la gat, si vei avea locul al treilea in carmuirea imparatiei! 5.17 Daniel a raspuns indata inaintea imparatului: Tine-ti darurile, si da altuia rasplatirile tale! Totusi voi citi imparatului scrierea, si i-o voi talcui. 5.18 Imparate, Dumnezeul cel Preainalt daduse tatalui tau Nebucadnetar: imparatie, marime, slava si stralucire; 5.19 si din pricina marimii pe care i-o daduse, toate popoarele, neamurile, oamenii de toate limbile se temeau si tremurau inaintea lui. Caci imparatul omora pe cine voia, si lasa cu viata pe cine voia; inalta pe cine voia, si cobora pe cine voia. 5.20 Dar cand i s-a ingamfat inima si i s-a impietrit duhul pana la mandrie, a fost aruncat de pe scaunul lui imparatesc si a fost despuiat de slava lui; 5.21 a fost izgonit din mijlocul copiilor oamenilor, inima i s-a facut ca a fiarelor, si a locuit la un loc cu magarii salbatici; i-au dat sa manance iarba ca la boi, si trupul i-a fost udat cu roua cerului, pana cand a recunoscut ca Dumnezeul cel Preainalt stapaneste peste imparatia oamenilor si ca o da cui vrea. 5.22 Dar tu, Belsatar, fiul lui, nu ti-ai smerit inima, macar ca ai stiut toate aceste lucruri. 5.23 Ci te-ai inaltat impotriva Domnului cerurilor; vasele din casa Lui au fost aduse inaintea ta, si ati baut vin cu ele, tu si mai marii tai, nevestele si tiitoarele tale; ai laudat pe dumnezeii de argint, de aur, de arama, de fier, de lemn si de piatra, care nici nu vad, nici n-aud, si nici nu pricep nimic, si n-ai slavit pe Dumnezeul in mana caruia este suflarea ta si toate caile tale! 5.24 De aceea a trimis El acest cap de mana, care a scris scrierea aceasta. 5.25 Iata insa scrierea care a fost scrisa: Numarat, numarat, cantarit, si impartit! 5.26 Si iata talcuirea acestor cuvinte. Numarat, inseamna ca Dumnezeu ti-a numarat zilele domniei, si i-a pus capat. 5.27 Cantarit, inseamna ca ai fost cantarit in cumpana si ai fost gasit usor! 5.28 Impartit, inseamna ca imparatia ta va fi impartita, si data Mezilor si Persilor! 5.29 Indata, Belsatar a dat porunca, si au imbracat pe Daniel cu purpura, i-au pus un lantisor de aur la gat, si au dat de stire ca va avea locul al treilea in carmuirea imparatiei. 5.30 Dar chiar in noaptea aceea, Belsatar, imparatul Haldeilor, a fost omorat. 5.31 Si a pus mana pe imparatie Dariu, Medul, care era in varsta de saizeci si doi de ani.
6.1 Dariu a gasit cu cale sa puna peste imparatie o suta doua zeci de dregatori, care trebuiau sa fie raspanditi in toata imparatia; 6.2 a pus in fruntea lor trei capetenii, in numarul carora era si Daniel. Dregatorii acestia aveau sa le dea socoteala, ca imparatul sa nu sufere nici o paguba. 6.3 Daniel insa intrecea pe toate aceste capetenii si pe dregatori, pentru ca in el era un duh inalt; si imparatul se gandea sa-l puna peste toata imparatia. 6.4 Atunci capeteniile si dregatorii au cautat sa afle ceva asupra lui Daniel, ca sa-l parasca in ce privea treburile imparatiei. Dar n-au putut sa gaseasca nimic, nici un lucru vrednic de mustrare, pentru ca el era credincios, si nu se gasea nici o greseala la el si nici un lucru rau. 6.5 Atunci oamenii acestia au zis: Nu vom gasi nici un cuvant de plangere impotriva acestui Daniel, afara numai daca am gasi vreunul in Legea Dumnezeului lui! 6.6 Apoi aceste capetenii si dregatorii acestia s-au dus cu mare zarva la imparat, si i-au vorbit asa: Sa traiesti vesnic, imparate Dariu! 6.7 Toate capeteniile imparatiei, ingrijitorii, dregatorii, sfetnicii, si carmuitorii sunt de parere sa se dea o porunca imparateasca, insotita de o aspra oprire, care sa spuna ca oricine va inalta, in timp de trei zeci de zile, rugaciuni catre vreun dumnezeu sau catre vreun om, afara de tine, imparate, va fi aruncat in groapa cu lei. 6.8 Acum, imparate, intareste oprirea, si iscaleste porunca aceasta, pentru ca sa nu se poata schimba, dupa legea Mezilor si Persilor, care, odata data, ramane neschimbata. 6.9 In urma celor de mai sus, imparatul Dariu a scris porunca si oprirea. 6.10 Cand a aflat Daniel ca s-a iscalit porunca, a intrat in casa lui, unde ferestrele odaii de sus erau deschise inspre Ierusalim, si de trei ori pe zi ingenunchea, se ruga si lauda pe Dumnezeul lui, cum facea si mai inainte. 6.11 Atunci oamenii acestia au dat navala in casa, si au gasit pe Daniel rugandu-se si chemand pe Dumnezeul lui. 6.12 Apoi s-au infatisat inaintea imparatului, si i-au zis cu privire la oprirea imparateasca: N-ai scris tu o oprire, care spune ca oricine va inalta, timp de trei zeci de zile, rugaciuni vreunui dumnezeu sau vreunui om, afara de tine, imparate, sa fie aruncat in groapa cu lei? Imparatul a raspuns: Lucrul acesta este adevarat, dupa legea Mezilor si Persilor, care nu se poate schimba! 6.13 Ei au luat din nou cuvantul si au zis imparatului: Daniel, unul din prinsii de razboi ai lui Iuda, nu tine deloc seama de tine, imparate, nici de oprirea pe care ai scris-o, si isi face rugaciunea de trei ori pe zi! 6.14 Imparatul s-a mahnit foarte mult cand a auzit lucrul acesta; s-a gandit cum ar putea sa scape pe Daniel; si pana la asfintitul soarelui s-a trudit sa-l scape. 6.15 Dar oamenii aceia au staruit de imparat, si i-au zis: Sa stii, imparate, ca, dupa legea Mezilor si Persilor, orice oprire sau orice porunca, intarita de imparat, nu se poate schimba! 6.16 Atunci imparatul a poruncit sa aduca pe Daniel, si sa-l arunce in groapa cu lei. Imparatul a luat cuvantul si a zis lui Daniel: Dumnezeul tau, caruia necurmat Ii slujesti, sa te scape! 6.17 Au adus o piatra, si au pus-o la gura gropii. Imparatul a pecetluit-o cu inelul lui si cu inelul mai marilor lui, ca sa nu se schimbe nimic cu privire la Daniel. 6.18 Imparatul s-a intors apoi in palatul sau, a petrecut noaptea fara sa manance, nu i s-a adus nici o tiitoare, si n-a putut sa doarma. 6.19 In revarsatul zorilor, insa, imparatul s-a sculat si s-a dus in graba la groapa cu lei. 6.20 Si apropiindu-se de groapa, a chemat pe Daniel cu un glas plangator. Imparatul a luat cuvantul, si a zis lui Daniel: Daniele, robul Dumnezeului celui viu, a putut Dumnezeul tau, caruia ii slujesti necurmat, sa te scape de lei? 6.21 Si Daniel a zis imparatului: Vesnic sa traiesti, imparate! 6.22 Dumnezeul meu a trimis pe ingerul Sau si a inchis gura leilor, care nu mi-au facut nici un rau, pentru ca am fost gasit nevinovat inaintea Lui. Si nici inaintea ta, imparate, n-am facut nimic rau! 6.23 Atunci imparatul s-a bucurat foarte mult, si a poruncit sa scoata pe Daniel din groapa. Daniel a fost scos din groapa, si nu s-a gasit nici o rana pe el, pentru ca avusese incredere in Dumnezeul sau. 6.24 Imparatul a poruncit sa aduca pe oamenii aceia care parasera pe Daniel. Si au fost aruncati in groapa cu lei, ei, copiii lor si nevestele lor; si, pana sa ajunga in fundul gropii, leii i-au si apucat si le-au faramitat oasele. 6.25 Dupa aceea, imparatul Dariu a scris o scrisoare catre toate popoarele, catre toate neamurile, catre oamenii de toate limbile, care locuiau in toata imparatia: Pacea sa va fie data din belsug! 6.26 Poruncesc ca, in toata intinderea imparatiei mele, oamenii sa se teama si sa se infricoseze de Dumnezeul lui Daniel. Caci El este Dumnezeul cel viu, si El dainuieste vesnic; imparatia Lui nu se va nimici niciodata, si stapanirea Lui nu va avea sfarsit. 6.27 El izbaveste si mantuieste, El face semne si minuni in ceruri si pe pamant. El a izbavit pe Daniel din ghearele leilor! 6.28 Daniel a dus-o bine sub domnia lui Dariu si sub domnia lui Cir, Persanul.
7.1 In anul dintai al lui Belsatar, imparatul Babilonului, Daniel a visat un vis si a avut vedenii in mintea lui, pe cand era in pat. In urma a scris visul si a istorisit lucrurile de capetenie. 7.2 Daniel a inceput si a zis: In vedenia mea de noapte am vazut cum cele patru vanturi ale cerurilor au izbucnit pe marea cea mare. 7.3 Si patru fiare mari au iesit din mare, deosebite una de alta. 7.4 Cea dintai semana cu un leu, si avea aripi de vultur. M-am uitat la ea, pana in clipa cand i s-au smuls aripile; si, sculandu-se de pe pamant, a stat drept in picioare ca un om, si i s-a dat o inima de om. 7.5 Si, iata ca o a doua fiara era ca un urs si statea intr-o rana; avea trei coaste in gura intre dinti; si i s-a zis: Scoala-te, si mananca multa carne! 7.6 Dupa aceea m-am uitat mai departe si iata o alta ca un pardos, care avea pe spate patru aripi ca o pasare; fiara aceasta avea si patru capete, si i s-a dat stapanire. 7.7 Dupa aceea m-am uitat in vedeniile mele de noapte, si iata ca era o a patra fiara, nespus de grozav de inspaimantatoare si de puternica; avea niste dinti mari de fier, manca, sfarama, si calca in picioare ce mai ramanea; era cu totul deosebita de toate fiarele de mai inainte, si avea zece coarne. 7.8 M-am uitat cu bagare de seama la coarne, si iata ca un alt corn mic a iesit din mijlocul lor, si dinaintea acestui corn au fost smulse trei din cele dintai coarne. Si cornul acesta avea niste ochi ca ochii de om, si o gura, care vorbea cu trufie. 7.9 Ma uitam la aceste lucruri, pana cand s-au asezat niste scaune de domnie. Si un Imbatranit de zile a sezut jos. Haina Lui era alba ca zapada, si parul capului Lui era ca niste lana curata; scaunul Lui de domnie era ca niste flacari de foc, si rotile Lui ca un foc aprins. 7.10 Un rau de foc curgea si iesea dinaintea Lui. Mii de mii de slujitori Ii slujeau, si de zece mii de ori zece mii stateau inaintea Lui. S-a tinut judecata si s-au deschis cartile. 7.11 Eu ma uitam mereu, din pricina cuvintelor pline de trufie, pe care le rostea cornul acela: m-am uitat pana cand fiara a fost ucisa, si trupul ei a fost nimicit si aruncat in foc, ca sa fie ars. 7.12 Si celelalte fiare au fost dezbracate de puterea lor, dar li s-a ingaduit o lungire a vietii pana la o vreme si un ceas anumit. 7.13 M-am uitat in timpul vedeniilor mele de noapte, si iata ca pe norii cerurilor a venit unul ca un fiu al omului; a inaintat spre Cel imbatranit de zile si a fost adus inaintea Lui. 7.14 I S-a dat stapanire, slava si putere imparateasca, pentru ca sa-i slujeasca toate popoarele, neamurile, si oamenii de toate limbile. Stapanirea Lui este o stapanire vesnica, si nu va trece nicidecum, si imparatia Lui nu va fi nimicita niciodata. 7.15 Eu, Daniel m-am tulburat cu duhul, si vedeniile din capul meu m-au inspaimantat. 7.16 M-am apropiat de unul din cei ce stateau acolo, si l-am rugat sa-mi dea lamuriri temeinice cu privire la toate aceste lucruri. El mi-a vorbit si mi le-a talcuit astfel: 7.17 Aceste patru fiare mari, sunt patru imparati, care se vor ridica pe pamant. 7.18 Dar sfintii Celui Preainalt vor primi imparatia si vor stapani imparatia in veci, din vesnicie in vesnicie. 7.19 In urma am dorit sa stiu adevarul asupra fiarei a patra, care se deosebea de toate celelalte, si era nespus de grozava: avea dinti de fier si gheare de arama, manca, sfarama si calca in picioare ce ramanea; 7.20 si asupra celor zece coarne pe care le avea in cap, si asupra celuilalt corn care iesise, si inaintea caruia cazusera trei; asupra cornului acestuia, care avea ochi, o gura, care vorbea cu trufie, si avea o infatisare mai mare decat celelalte coarne. 7.21 Am vazut de asemenea cum cornul acesta a facut razboi sfintilor, si i-a biruit~ 7.22 pana cand a veni Cel Imbatranit de zile si a facut dreptate sfintilor Celui Preainalt, si a venit vremea, cand sfintii au luat in stapanire imparatia. 7.23 El mi-a vorbit asa: Fiara a patra, este o a patra imparatie, care va fi pe pamant. Ea se va deosebi de toate celelalte, va sfasia tot pamantul, il va calca in picioare si-l va zdrobi. 7.24 Cele zece coarne, inseamna ca din imparatia aceasta se vor ridica zece imparati. Iar dupa ei se va ridica un altul, care se va deosebi de inaintasii lui, si va dobori trei imparati. 7.25 El va rosti vorbe de hula impotriva Celui Preainalt, va asupri pe sfintii Celui Preainalt, si se va incumeta sa schimbe vremurile si legea; si sfintii vor fi dati in mainile lui timp de o vreme, doua vremuri, si o jumatate de vreme. 7.26 Apoi va veni judecata, si i se va lua stapanirea, care va fi prabusita si nimicita pentru totdeauna. 7.27 Dar domnia, stapanirea si puterea tuturor imparatiilor care sunt pretutindeni sub ceruri, se vor da poporului sfintilor Celui Preainalt. Imparatia Lui este o imparatie vesnica, si toate puterile Ii vor sluji si-L vor asculta! 7.28 Aici s-au sfarsit cuvintele. Pe mine, Daniel, m-au tulburat nespus de mult gandurile mele, si mi s-a schimbat culoarea fetei; dar am pastrat cuvintele acestea in inima mea.
8.1 In anul al treilea al domniei imparatului Belsatar, eu, Daniel, am avut o vedenie, afara de cea pe care o avusesem mai inainte. 8.2 Cand am avut vedenia aceasta, mi s-a parut ca eram la capitala Susa, in tinutul Elam; si in timpul vedeniei mele, ma aflam langa raul Ulai. 8.3 Am ridicat ochii, m-am uitat, si iata ca intr-un rau statea un berbec, si avea doua coarne; coarnele acestea erau inalte, dar unul era mai inalt decat celalalt, si cel mai inalt a crescut cel din urma. 8.4 Am vazut cum berbecul impungea cu coarnele spre apus, spre miazanoapte si spre miazazi; nici o fiara nu putea sa-i stea impotriva si nimeni nu putea sa scape pe cine-i cadea in mana; ci el facea ce voia, si a ajuns puternic. 8.5 Pe cand ma uitam cu bagare de seama, iata ca a venit un tap de la apus, si a cutreierat toata fata pamantului, fara sa se atinga de el; tapul acesta insa avea un corn mare intre ochi. 8.6 A venit pana la berbecul care avea coarne, si pe care-l vazusem stand in rau, si s-a repezit asupra lui cu toata puterea lui. 8.7 L-am vazut cum s-a apropiat de berbec, s-a aruncat incruntat asupra lui, a izbit pe berbec, si i-a frant amandoua coarnele, fara ca berbecul sa i se fi putut impotrivi; l-a trantit la pamant, si l-a calcat in picioare, si nimeni n-a scapat pe berbec din mana lui. 8.8 Tapul insa a ajuns foarte puternic; dar cand a fost puternic de tot i s-a frant cornul cel mare. In locul lui au crescut patru coarne mari, in cele patru vanturi ale cerurilor. 8.9 Dintr-unul din ele a crescut un corn mic, care s-a marit nespus de mult spre miazazi, spre rasarit, si spre tara cea minunata. 8.10 S-a inaltat pana la ostirea cerurilor, a doborat la pamant o parte din ostirea aceasta si din stele, si le-a calcat in picioare. 8.11 S-a inaltat pana la capetenia ostirii, i-a smuls jertfa necurmata, si i-a surpat locul locasului sau celui sfant. 8.12 Oastea a fost pedepsita din pricina pacatului savarsit impotriva jertfei necurmate; cornul a aruncat adevarul la pamant, si a izbutit in ce a inceput. 8.13 Am auzit pe un sfant vorbind; si un alt sfant a intrebat pe cel ce vorbea: In cata vreme se va implini vedenia despre desfiintarea jertfei necurmate si despre uraciunea pustiirii? Pana cand va fi calcat in picioare sfantul Locas si ostirea? 8.14 Si el mi-a zis: Pana vor trece doua mii trei sute de seri si dimineti; apoi sfantul Locas va fi curatit! 8.15 Pe cand eu, Daniel, aveam vedenia aceasta, si cautam s-o pricep, iata ca inaintea mea statea cineva, care avea infatisarea unui om. 8.16 Si am auzit un glas de om in mijlocul raului Ulai, care a strigat si a zis: Gabriele, talcuieste-i vedenia aceasta. 8.17 El a venit atunci langa locul unde eram; si la apropierea lui, m-am inspaimantat, si am cazut cu fata la pamant. El mi-a zis: Fii cu luare aminte, fiul omului, caci vedenia priveste vremea sfarsitului! 8.18 Pe cand imi vorbea el, am cazut cu fata la pamant lesinat. El m-a atins, si m-a asezat iarasi in picioare in locul in care ma aflam. 8.19 Apoi mi-a zis: Iata, iti arat ce se va intampla la vremea de apoi a maniei, caci vedenia aceasta priveste vremea sfarsitului. 8.20 Berbecul, pe care l-ai vazut, cu cele doua coarne, sunt imparatii Mezilor si Persilor. 8.21 Tapul insa este imparatia Greciei, si cornul cel mare dintre ochii lui, este cel dintai imparat. 8.22 Cele patru coarne care au crescut in locul acestui corn frant, sunt patru imparatii, care se vor ridica din neamul acesta, dar care nu vor avea atata putere. 8.23 La sfarsitul stapanirii lor, cand pacatosii vor fi umplut masura nelegiuirilor, se va ridica un imparat fara rusine si viclean. 8.24 El va fi tare, dar nu prin puterea lui insusi; el va face pustiiri de necrezut, va izbuti in tot ce va incepe, va nimici pe cei puternici si chiar pe poporul sfintilor. 8.25 Din pricina propasirii lui si izbandirii vicleniilor lui, inima i se va ingamfa, va pierde pe multi oameni care traiau linistiti, si se va ridica impotriva Domnului domnilor, dar va fi zdrobit, fara ajutorul vreunei maini omenesti. 8.26 Iar vedenia cu serile si diminetile, de care a fost vorba, este adevarata. Tu, pecetluieste vedenia aceasta, caci este cu privire la niste vremuri indepartate. 8.27 Eu, Daniel, am stat lesinat si bolnav mai multe zile; apoi m-am sculat si mi-am vazut de treburile imparatului. Eram uimit de vedenia aceasta, si nimeni nu stia.
9.1 In anul dintai al lui Dariu, fiul lui Ahasveros, din neamul Mezilor, care ajunsese imparat peste imparatia Haldeilor~ 9.2 in anul dintai al domniei lui, eu, Daniel, am vazut din carti ca trebuiau sa treaca saptezeci de ani pentru daramaturile Ierusalimului, dupa numarul anilor, despre care vorbise Domnul catre prorocul Ieremia. 9.3 Si mi-am intors fata spre Domnul Dumnezeu, ca sa-L caut cu rugaciune si cereri, postind in sac si cenusa. 9.4 M-am rugat Domnului, Dumnezeului meu si I-am facut urmatoarea marturisire: Doamne, Dumnezeule mare si infricosate, Tu, care tii legamantul si dai indurare celor ce Te iubesc si pazesc poruncile Tale! 9.5 Noi am pacatuit, am savarsit nelegiuire, am fost rai si indaratnici, ne-am abatut de la poruncile si oranduirile Tale. 9.6 N-am ascultat pe robii Tai prorocii, care au vorbit, in Numele Tau, imparatilor nostri, capeteniilor noastre, parintilor nostri, si catre tot poporul tarii. 9.7 Tu, Doamne, esti drept, iar noua ni se cuvine astazi sa ni se umple fata de rusine, noua tuturor oamenilor lui Iuda, locuitorilor Ierusalimului si intregului Israel, fie ei aproape, fie departe, in toate tarile in care i-ai izgonit, din pricina faradelegilor de care s-au facut vinovati fata de Tine! 9.8 Doamne, noua ni se cuvine sa ni se umple fata de rusine, da, noua, imparatilor nostri, capeteniilor noastre, si parintilor nostri, pentru ca am pacatuit impotriva Ta! 9.9 La Domnul, Dumnezeul nostru, insa, este indurarea si iertarea, caci impotriva Lui ne-am razvratit! 9.10 N-am ascultat glasul Domnului, Dumnezeului nostru, ca sa urmam legile Lui pe care ni le pusese inainte prin robii Sai, prorocii; 9.11 ci tot Israelul a calcat Legea Ta, si s-a abatut astfel ca sa n-asculte de glasul Tau. De aceea, ne-au si lovit blestemele si juramintele scrise in Legea lui Moise, robul lui Dumnezeu, pentru ca am pacatuit impotriva lui Dumnezeu. 9.12 El a implinit astfel cuvintele pe care le rostise impotriva noastra si impotriva capeteniilor noastre, care ne-au carmuit, si a adus peste noi o mare nenorocire, asa cum niciodata si nicaieri sub cer nu s-a mai intamplat o nenorocire ca aceea care a venit acum asupra Ierusalimului. 9.13 Dupa cum este scris in Legea lui Moise, toata nenorocirea aceasta a venit peste noi; si noi n-am rugat pe Domnul, Dumnezeul nostru, nu ne-am intors de la nelegiuirile noastre, si n-am luat aminte la adevarul Tau. 9.14 De aceea si Domnul a ingrijit ca nenorocirea aceasta sa vina peste noi; caci Domnul, Dumnezeul nostru, este drept in toate lucrurile pe care le-a facut, dar noi n-am ascultat glasul Lui. 9.15 Si acum, Doamne Dumnezeul nostru, Tu care ai scos pe poporul Tau din tara Egiptului prin mana Ta cea puternica, si Ti-ai facut un Nume, asa cum este si astazi: noi am pacatuit, am savarsit nelegiuire. 9.16 Dar, Doamne, dupa toata indurarea Ta, abate mania si urgia Ta de la cetatea ta Ierusalimul, de la muntele Tau cel sfant; caci din pricina pacatelor noastre si din pricina nelegiuirilor parintilor nostri este Ierusalimul si poporul Tau de ocara tuturor celor ce ne inconjoara. 9.17 Asculta dar, acum, Dumnezeul nostru, rugaciunea si cererile robului Tau, si, pentru dragostea Domnului, fa sa straluceasca Fata Ta peste sfantul Tau locas pustiit! 9.18 Pleaca urechea, Dumnezeule, si asculta! Deschide ochii si priveste la daramaturile noastre, si la cetatea peste care este chemat Numele Tau! Caci nu pentru neprihanirea noastra Iti aducem noi cererile noastre, ci pentru indurarile Tale cele mari. 9.19 Asculta, Doamne! Iarta, Doamne! Ia aminte, Doamne! Lucreaza si nu zabovi, din dragoste pentru Tine, Dumnezeul meu! Caci Numele Tau este chemat peste cetatea Ta si peste poporul Tau! 9.20 Pe cand inca vorbeam eu, ma rugam, imi marturiseam pacatul meu si pacatul poporului meu Israel, si imi aduceam cererile inaintea Domnului, Dumnezeului meu, pentru muntele cel sfant al Dumnezeului meu; 9.21 pe cand vorbeam eu inca in rugaciunea mea, a venit repede in zbor iute, omul Gabriel, pe care-l vazusem mai inainte intr-o vedenie, si m-a atins in clipa cand se aducea jertfa de seara. 9.22 El m-a invatat, a stat de vorba cu mine, si mi-a zis: Daniele, am venit acum sa-ti luminez mintea. 9.23 Cand ai inceput tu sa te rogi, a iesit cuvantul, si eu vin sa ti-l vestesc; caci tu esti preaiubit si scump. Ia aminte dar la cuvantul acesta, si intelege vedenia! 9.24 Saptezeci de saptamani au fost hotarate asupra poporului tau si asupra cetatii tale celei sfinte, pana la incetarea faradelegilor, pana la ispasirea pacatelor, pana la ispasirea nelegiuirii, pana la aducerea neprihanirii vesnice, pana la pecetluirea vedeniei si prorociei, si pana la ungerea Sfantului sfintilor. 9.25 Sa stii dar, si sa intelegi, ca de la darea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului, pana la Unsul (Mesia), la Carmuitorul, vor trece sapte saptamani; apoi timp de saizeci si doua de saptamani, pietele si gropile vor fi zidite din nou, si anume in vremuri de stramtorare. 9.26 Dupa aceste saizeci si doua de saptamani, unsul va fi starpit, si nu va avea nimic. Poporul unui domn care va veni, va nimici cetatea si sfantul Locas, si sfarsitul lui va fi ca printr-un potop; este hotarat ca razboiul va tine pana la sfarsit si impreuna cu el si pustiirile. 9.27 El va face un legamant trainic cu multi, timp de o saptamana, dar la jumatatea saptamanii va face sa inceteze jertfa si darul de mancare, si pe aripa uraciunilor idolesti va veni unul care pustieste, pana va cadea asupra celui pustiit prapadul hotarat.
10.1 In anul al treilea al lui Cir, imparatul Persiei, s-a descoperit un cuvant lui Daniel, numit Beltsatar. Cuvantul acesta, care este adevarat, vesteste o mare nenorocire. El a fost cu luare aminte la cuvantul acesta, si a priceput vedenia. 10.2 In vremea aceea, eu, Daniel, trei saptamani am fost in jale. 10.3 N-am mancat deloc bucate alese, nu mi-a intrat in gura nici carne, nici vin, si nici nu m-am uns deloc, pana s-au implinit cele trei saptamani. 10.4 In a douazeci si patra zi a lunii intai, eram pe malul raului celui mare, care este Hidechel (Tigru). 10.5 Am ridicat ochii, m-am uitat, si iata ca acolo statea un om imbracat in haine de in, si incins la mijloc cu un brau de aur din Ufaz. 10.6 Trupul lui era ca o piatra de hrisolit, fata ii stralucea ca fulgerul si ochii ii erau niste flacari ca de foc; dar bratele si picioarele semanau cu niste arama lustruita, si glasul lui tuna ca vuietul unei mari multimi. 10.7 Eu, Daniel, am vazut singur vedenia; dar oamenii care erau cu mine n-au vazut-o; totusi au fost apucati de o mare spaima, si au luat-o la fuga ca sa se ascunda! 10.8 Eu am ramas singur, si am vazut aceasta mare vedenie. Puterile m-au lasat, culoarea mi s-a schimbat, fata mi s-a slutit, si am pierdut orice vlaga. 10.9 Am auzit glasul cuvintelor lui; si pe cand auzeam glasul cuvintelor lui, am cazut lesinat cu fata la pamant. 10.10 Si iata ca o mana m-a atins, si m-a asezat tremurand pe genunchii si mainile mele. 10.11 Apoi mi-a zis: Daniele, om preaiubit si scump, fii cu luare aminte la cuvintele, pe care ti le voi spune acum, si stai in picioare in locul unde esti; caci acum sunt trimis la tine! Dupa ce mi-a vorbit astfel, am stat in picioare tremurand. 10.12 El mi-a zis: Daniele, nu te teme de nimic! Caci cuvintele tale au fost ascultate din cea dintai zi, cand ti-ai pus inima ca sa intelegi, si sa te smeresti inaintea Dumnezeului tau, si tocmai din pricina cuvintelor tale vin eu acum! 10.13 Dar capetenia imparatiei Persiei mi-a stat impotriva douazeci si una de zile; si iata ca Mihail, una din capeteniile cele mai de seama, mi-a venit in ajutor, si am iesit biruitor acolo langa imparatii Persiei. 10.14 Acum vin sa-ti fac cunoscut ce are sa se intample poporului tau in vremurile de apoi, caci vedenia este cu privire tot la acele vremuri indepartate. 10.15 Pe cand imi spunea el aceste lucruri, eu mi-am plecat ochii in pamant, si am tacut. 10.16 Si iata ca cineva care avea infatisarea copiilor oamenilor, s-a atins de buzele mele. Eu am deschis gura, am vorbit, si am zis celui ce statea inaintea mea: Domnul meu, vedenia aceasta m-a umplut de groaza, si am pierdut orice putere! 10.17 Cum ar putea robul domnului meu sa vorbeasca domnului meu? Acum puterile m-au parasit, si nu mai am nici suflare! 10.18 Atunci cel ce avea infatisarea unui om m-a atins din nou, si m-a intarit. 10.19 Apoi mi-a zis: Nu te teme de nimic, om preaiubit! Pace tie! Fii tare si cu inima! Si pe cand imi vorbea el, am prins iar puteri, si am zis: Vorbeste, domnul meu, caci m-ai intarit. 10.20 El mi-a zis: Stii pentru ce am venit la tine? Acum ma intorc sa ma lupt impotriva capeteniei Persiei; si cand voi pleca, iata ca va veni capetenia Greciei! 10.21 Dar vreau sa-ti fac cunoscut ce este scris in cartea adevarului. Nimeni nu ma ajuta impotriva acestora, afara de voievodul vostru Mihail.
11.1 In anul dintai al lui Dariu, Medul, eram si eu la el, ca sa-l ajut si sa-l sprijinesc. 11.2 Acum, iti voi face cunoscut adevarul: Iata ca vor mai fi inca trei imparati in Persia. Cel de al patrulea va strange mai multa bogatie decat toti ceilalti; si cand se va simti puternic prin bogatiile lui, va rascula totul impotriva imparatiei Greciei. 11.3 Dar se va ridica un imparat viteaz, care va stapani cu o mare putere, si va face ce va voi. 11.4 Si cum se va intari, asa se va si sfarama imparatia lui, si va fi impartita in cele patru vanturi ale cerurilor, dar nu intre urmasii lui, si nici nu va fi tot atat de puternica pe cat era sub el, caci va fi facuta bucatele, si va trece la altii afara de acestia. 11.5 Imparatul de la miaza zi va ajunge tare. Dar unul din mai marii lui va fi si mai tare decat el, si va domni intemeind o mare imparatie. 11.6 Dupa cativa ani, se vor uni, si fata imparatului de la miaza zi va veni ca nevasta la imparatul de la miaza noapte, ca sa faca o invoiala. Dar aceste mijloace de ajutorare nu vor avea nici o putere, si nici celelalte mijloace ale ei nu vor putea tine piept, ci ea va fi data la moarte impreuna cu alaiul ei, cu tatal ei si cu cel ce s-a legat cu ea. 11.7 In vremea aceea insa se va ridica in locul ei un lastar din aceeasi radacina cu ea, si va veni impotriva ostirii Siriei, da, va intra in cetatuia imparatului de la miaza noapte, va face ce va voi cu ea, si va fi biruitor. 11.8 Va ridica si va stramuta in Egipt, o data cu prinsii de razboi, chiar si pe dumnezeii si chipurile lor turnate, impreuna cu vasele lor scumpe de argint si de aur. Apoi va lasa cativa ani in pace pe imparatul de la miaza noapte. 11.9 Acesta va porni impotriva imparatiei imparatului de la miaza zi, dar se va intoarce iarasi in tara sa. 11.10 Totusi, fiii sai vor incepe iarasi razboiul, si vor strange o mare multime de osti, care va inainta, se va revarsa ca un rau, care iese din matca, si-l vor impinge iarasi inapoi pana la cetatuie. 11.11 Imparatul de la miaza-zi, maniat de aceasta, va iesi si se va lupta cu imparatul de la miaza-noapte; va ridica o mare ostire, dar ostile imparatului de la miaza-noapte vor fi date in mainile lui si nimicite. 11.12 Atunci inima imparatului se va ingamfa, va dobori zece mii, dar tot nu va birui. 11.13 Caci imparatul de la miaza-noapte se va intoarce si va strange o ostire mai mare decat cea dintai; si dupa catava vreme, dupa cativa ani, va porni in fruntea unei mari ostiri bine inarmate. 11.14 In vremea aceea, se vor ridica multi impotriva imparatului de la miaza-zi, si o ceata de derbedei din poporul tau se vor rascula, ca sa implineasca vedenia; dar vor cadea. 11.15 Imparatul de la miaza-noapte va inainta, va ridica intarituri, si va pune mana pe cetatile intarite. Ostile de la miaza-zi, nici chiar floarea oamenilor imparatului, nu vor putea sa tina piept, nu vor avea putere sa se impotriveasca. 11.16 Cel ce va merge impotriva lui va face ce va voi, si nimeni nu i se va impotrivi; el se va opri in tara minunata, nimicind cu desavarsire tot ce-i va cadea in mana. 11.17 Isi va pune de gand sa ia in stapanire toata imparatia lui, si, facandu-se ca are ganduri curate cu el, ii va da pe fiica sa de nevasta, cu gand sa-l piarda; dar lucrul acesta nu se va intampla, si nu-i va izbandi. 11.18 Apoi isi va intoarce privirile inspre ostroave, si va lua pe multe din ele; dar o capetenie va pune capat rusinii pe care voia el sa i-o aduca, si o va intoarce asupra lui. 11.19 Apoi se va indrepta spre cetatuile tarii lui; dar se va poticni, va cadea, si nu-l vor mai gasi. 11.20 Cel ce-i va lua locul, va aduce un asupritor, in cea mai frumoasa parte a imparatiei; dar in cateva zile va fi zdrobit, si anume nu prin manie, nici prin razboi. 11.21 In locul lui se va ridica un om dispretuit, fara sa aiba putere imparateasca; dar se va ridica deodata, si va pune mana pe imparatie prin uneltire. 11.22 Ostile se vor revarsa ca un rau inaintea lui dar vor fi nimicite, impreuna cu o capetenie a legamantului. 11.23 Dupa ce se vor uni cu el, el va intrebuinta o viclenie; va porni, si va birui cu putina lume. 11.24 Va intra, pe neasteptate, in locurile cele mai roditoare ale tinutului; va face ce nu facusera nici parintii lui, nici parintii parintilor lui: va imparti prada, jafurile si bogatiile; va urzi la planuri impotriva cetatuilor, si aceasta va tine o vreme. 11.25 Apoi, va porni in fruntea unei mari ostiri, cu puterea si mania lui, impotriva imparatului de la miazazi. Si imparatul de la miazazi se va prinde la razboi cu o oaste mare si foarte puternica; dar nu va putea sa tina piept, caci se vor urzi planuri rele impotriva lui. 11.26 Cei ce vor manca bucate de la masa lui ii vor aduce pieirea; ostile lui se vor imprastia ca un rau, si mortii vor cadea in mare numar. 11.27 Cei doi imparati nu vor cauta decat sa-si faca rau unul altuia, vor sta la aceeasi masa si vor vorbi cu viclenie. Dar nu vor izbuti, caci sfarsitul nu va veni decat la vremea hotarata. 11.28 Cand se va intoarce in tara lui cu mari bogatii, in inima lui va fi vrajmas legamantului sfant, va lucra impotriva lui, si apoi se va intoarce in tara lui. 11.29 La o vreme hotarata, va porni din nou impotriva imparatului de miaza-zi; dar de data aceasta lucrurile nu vor mai merge ca mai inainte. 11.30 Ci niste corabii din Chitim vor inainta impotriva lui; iar el, deznadajduit, se va intoarce inapoi. Apoi, manios impotriva legamantului sfant, nu va sta cu mainile in san; ci, la intoarcere, se va intelege cu cei ce vor parasi legamantul sfant. 11.31 Niste osti trimise de el, vor veni si vor spurca sfantul Locas, cetatuia, vor face sa inceteze jertfa necurmata, si vor aseza uraciunea pustiitorului. Va ademeni prin lingusiri pe cei ce rup legamantul. 11.32 Dar aceia din popor, care vor cunoaste pe Dumnezeul lor, vor ramane tari, si vor face mari ispravi. 11.33 Inteleptii poporului vor invata pe multi. Unii vor cadea, pentru o vreme, loviti de sabie si de flacara, de robie si de jaf. 11.34 Cand vor cadea, vor fi ajutati putin, si multi se vor uni cu ei din fatarnicie. 11.35 Chiar si din cei intelepti, multi vor cadea, ca sa fie incercati, curatiti si albiti, pana la vremea sfarsitului, caci sfarsitul nu va fi decat la vremea hotarata. 11.36 Imparatul va face ce va voi; se va inalta, se va slavi mai presus de toti dumnezeii, si va spune lucruri nemaiauzite impotriva Dumnezeului dumnezeilor; si va propasi pana va trece mania, caci ce este hotarat se va implini. 11.37 Nu va tine seama nici de dumnezeii parintilor sai, nici de dorinta femeilor; cu un cuvant, nu va tine seama de nici un dumnezeu, ci se va slavi pe sine mai presus de toti. 11.38 In schimb, va cinsti pe dumnezeul cetatuilor; acestui dumnezeu, pe care nu-l cunosteau parintii sai, ii va aduce cinste cu aur si argint, cu pietre scumpe si lucruri de pret. 11.39 Cu ajutorul acestui dumnezeu strain va lucra impotriva locurilor intarite; cui il va recunoaste, ii va da mare cinste, il va face sa domneasca peste multi, si le va imparti mosii ca rasplata. 11.40 La vremea sfarsitului, imparatul de la miazazi se va impunge cu el. Si imparatul de la miazanoapte se va napusti ca o furtuna peste el, cu care si calareti, si cu multe corabii; va inainta asupra tarilor lui, se va revarsa ca un rau si le va ineca. 11.41 Va intra si in tara cea minunata, si zeci de mii vor cadea. Dar Edomul, Moabul, si fruntasii copiilor lui Amon vor scapa din mana lui. 11.42 Isi va intinde mana peste felurite tari, si nici tara Egiptului nu va scapa. 11.43 Ci se va face stapan pe vistieriile de aur si de argint, si pe toate lucrurile scumpe ale Egiptului. Libienii si Etiopienii vor veni in alai dupa el. 11.44 Dar niste zvonuri, venite de la rasarit si de la miazanoapte, il vor inspaimanta, si atunci va porni cu o mare manie, ca sa prapadeasca si sa nimiceasca cu desavarsire pe multi. 11.45 Isi va intinde corturile palatului sau intre mare si muntele cel slavit si sfant. Apoi isi va ajunge sfarsitul, si nimeni nu-i va fi intr-ajutor.
12.1 In vremea aceea se va scula marele voievod Mihail, ocrotitorul copiilor poporului tau; caci aceasta va fi o vreme de stramtorare, cum n-a mai fost de cand sunt neamurile si pana la vremea aceasta. Dar in vremea aceea, poporul tau va fi mantuit, si anume oricine va fi gasit scris in carte. 12.2 Multi din cei ce dorm in tarana pamantului se vor scula: unii pentru viata vesnica, si altii pentru ocara si rusine vesnica. 12.3 Cei intelepti vor straluci ca stralucirea cerului, si cei ce vor invata pe multi sa umble in neprihanire vor straluci ca stelele, in veac si in veci de veci. 12.4 Tu, insa, Daniele, tine ascunse aceste cuvinte, si pecetluieste cartea, pana la vremea sfarsitului. Atunci multi o vor citi, si cunostinta va creste. 12.5 Si eu, Daniel, m-am uitat, si iata ca alti doi oameni stateau in picioare, unul dincoace de rau, si altul dincolo de malul raului. 12.6 Unul din ei a zis omului aceluia imbracat in haine de in, care statea deasupra apelor raului: Cat va mai fi pana la sfarsitul acestor minuni? 12.7 Si am auzit pe omul acela imbracat in haine de in, care statea deasupra apelor raului; el si-a ridicat spre ceruri mana dreapta si mana stanga, si a jurat pe Cel ce traieste vesnic, ca va mai fi o vreme, doua vremuri, si o jumatate de vreme, si ca toate aceste lucruri se vor sfarsi cand puterea poporului sfant va fi zdrobita de tot. 12.8 Eu am auzit, dar n-am inteles; si am zis: Domnul meu, care va fi sfarsitul acestor lucruri? 12.9 El a raspuns: Du-te Daniele! Caci cuvintele acestea vor fi ascunse si pecetluite pana la vremea sfarsitului. 12.10 Multi vor fi curatiti, albiti si lamuriti; cei rai vor face raul, si nici unul din cei rai nu va intelege, dar cei priceputi vor intelege. 12.11 De la vremea cand va inceta jertfa necurmata, si de cand se va aseza uraciunea pustiitorului, vor mai fi o mie doua sute nouazeci de zile. 12.12 Ferice de cine va astepta, si va ajunge pana la o mie trei sute treizeci si cinci de zile! 12.13 Iar tu, du-te, pana va veni sfarsitul; tu te vei odihni, si te vei scula iarasi odata in partea ta de mostenire, la sfarsitul zilelor.
1.1 Cuvantul Domnului, spus lui Osea, fiul lui Beeri, pe vremea lui Ozia, Iotam, Ahaz, Ezechia, imparatii lui Iuda, si pe vremea lui Ieroboam, fiul lui Ioas, imparatul lui Israel. 1.2 Intaia data cand a vorbit Domnul catre Osea, Domnul a zis lui Osea: Du-te, si ia-ti o nevasta curva si copii din curvie; caci tara a savarsit o mare curvie, parasind pe Domnul! 1.3 El s-a dus, si a luat pe Gomera, fiica lui Diblaim. Ea a zamislit si i-a nascut un fiu. 1.4 Si Domnul i-a zis: Pune-i numele Izreel; caci peste putina vreme, voi pedepsi casa lui Iehu, pentru sangele varsat la Izreel, si voi pune capat domniei lui peste casa lui Israel. 1.5 In ziua aceea, voi sfarama arcul lui Israel in valea Izreel. 1.6 Ea a zamislit din nou, si a nascut o fata. Si Domnul a zis lui Osea: Pune-i numele Lo-Ruhama (Cea fara indurare); caci nu voi mai avea mila de casa lui Israel, n-o voi mai ierta! 1.7 Dar voi avea mila de casa lui Iuda, si-i voi izbavi prin Domnul, Dumnezeul lor; dar nu-i voi izbavi nici prin arc, nici prin sabie, nici prin lupte, nici prin cai, nici prin calareti. 1.8 Ea a intarcat pe Lo-Ruhama; apoi iar a zamislit si a nascut un fiu. 1.9 Si Domnul a zis: Pune-i numele Lo-Ami (Nu-i poporul meu); caci voi nu sunteti poporul Meu, si Eu nu voi fi Dumnezeul vostru. 1.10 Totusi numarul copiilor lui Israel va fi ca nisipul marii, care nu se poate nici masura, nici numara; si de unde li se zicea: Nu sunteti poporul Meu, li se va zice: Copiii Dumnezeului Celui viu! 1.11 Atunci copiii lui Iuda si copiii lui Israel se vor strange la un loc, isi vor pune o singura capetenie, si vor iesi din tara; caci mare va fi ziua lui Izreel.
2.1 Ziceti fratilor vostri: Ami (Poporul meu), si surorilor voastre Ruhama (Cea indurata)! 2.2 Plangeti-va, plangeti-va impotriva mamei voastre! Caci nu este nevasta Mea, si Eu nu sunt barbatul ei! Sa-si departeze curviile dinaintea ei, si preacurviile de la tatele ei! 2.3 Altfel, o dezbrac in pielea goala, cum era in ziua nasterii ei, o fac ca o pustie, ca un pamant uscat, si o las sa moara de sete! 2.4 Nu voi avea mila de copiii ei, caci sunt copii din curvie. 2.5 Mama lor a curvit; cea care i-a nascut s-a necinstit; caci a zis: Voi alerga dupa ibovnicii mei, care imi dau painea si apa mea, lana si inul meu, untdelemnul si bauturile mele! 2.6 De aceea iata, ii voi astupa drumul cu spini, i-l voi astupa cu un zid, ca sa nu-si mai afle cararile. 2.7 Va alerga dupa ibovnicii ei, dar nu-i va ajunge; ii va cauta, dar nu-i va gasi. Apoi va zice: Hai sa ma intorc iarasi la barbatul meu cel dintai, caci eram mai fericita atunci decat acum! 2.8 N-a cunoscut ca Eu ii dadeam graul, mustul si untdelemnul, si au inchinat slujbei lui Baal argintul si aurul cel mult pe care i-l dadeam. 2.9 De aceea Imi voi lua iarasi inapoi graul la vremea lui, si mustul la vremea lui, si imi voi ridica iarasi de la ea lana si inul pe care i le dadusem ca sa-i acopere goliciunea. 2.10 Si acum ii voi descoperi rusinea inaintea ibovnicilor ei, si nici unul n-o va scoate din mana Mea. 2.11 Voi face sa inceteze toata bucuria ei, sarbatorile ei, lunile ei cele noi, Sabatele ei, si toate praznicele ei. 2.12 Ii voi pustii si viile si smochinii, despre care zicea: Aceasta este plata pe care mi-au dat-o ibovnicii mei! Le voi preface intr-o padure, si le vor manca fiarele campului. 2.13 O voi pedepsi pentru zilele cand tamaia Baalilor, cand se gatea cu veriga de nas, cu salba ei, si alerga dupa ibovnicii ei, uitand de Mine, zice Domnul. 2.14 De aceea iata, o voi ademeni si o voi duce in pustie, si-i voi vorbi pe placul inimii ei. 2.15 Acolo, ii voi da iarasi viile, si valea Acor i-o voi preface intr-o usa de nadejde, si acolo, va canta ca in vremea tineretii ei, si ca in ziua cand s-a suit din tara Egiptului. 2.16 In ziua aceea, zice Domnul, Imi vei zice: Barbatul meu! si nu-Mi vei mai zice: Stapanul meu! 2.17 Voi scoate din gura ei numele Baalilor, ca sa nu mai fie pomeniti pe nume. 2.18 In ziua aceea, voi incheia pentru ei un legamant cu fiarele campului, cu pasarile cerului si cu taratoarele pamantului, voi sfarama din tara arcul, sabia si orice unealta de razboi, si-i voi face sa locuiasca in liniste. 2.19 Te voi logodi cu Mine pentru totdeauna; te voi logodi cu Mine prin neprihanire, judecata, mare bunatate si indurare; 2.20 te voi logodi cu Mine prin credinciosie, si vei cunoaste pe Domnul! 2.21 In ziua aceea, voi asculta, zice Domnul, voi asculta cerurile, si ele vor asculta pamantul; 2.22 pamantul va asculta graul, mustul si untdelemnul, si acestea vor asculta pe Izreel. 2.23 Imi voi sadi pe Lo-Ruhama in tara, si-i voi da indurare; voi zice lui Lo-Ami: Tu esti poporul Meu! Si el va raspunde: Dumnezeul meu!
3.1 Domnul mi-a zis: Du-te iarasi, si iubeste o femeie iubita de un ibovnic, si preacurva; iubeste-o cum iubeste Domnul pe copiii lui Israel, care se indreapta spre alti dumnezei si care iubesc turtele de stafide! 3.2 Mi-am cumparat-o cu cincisprezece sicli de argint, un omer de orz si un letec de orz. 3.3 Si i-am zis: Ramai multa vreme numai a mea, nu te deda la curvie, nu mai fi a nici unui alt barbat, si voi fi si eu la fel cu tine! 3.4 Caci copiii lui Israel vor ramane multa vreme fara imparat, fara capetenie, fara jertfa, fara chip de idol, fara efod, si fara terafimi. 3.5 Dupa aceea, copiii lui Israel se vor intoarce, si vor cauta pe Domnul, Dumnezeul lor, si pe imparatul lor David; si vor tresari la vederea Domnului si a bunatatii Lui, in vremurile de pe urma.
4.1 Ascultati Cuvantul Domnului, copiii lui Israel! Caci Domnul are o judecata cu locuitorii tarii, pentru ca nu este adevar, nu este indurare, nu este cunostinta de Dumnezeu in tara. 4.2 Fiecare jura stramb si minte, ucide, fura, si prea curveste; napastuieste si face omoruri dupa omoruri. 4.3 De aceea, tara se va jeli, toti cei ce o locuiesc vor tanji, impreuna cu fiarele campului si pasarile cerului; chiar si pestii marii vor pieri. 4.4 Dar nimeni sa nu certe pe altul, nimeni sa nu mustre pe altul, caci poporul tau este ca cei ce se cearta cu preotii. 4.5 Te vei poticni ziua, prorocul se va poticni si el impreuna cu tine noaptea, si pe mama ta o voi nimici. 4.6 Poporul Meu piere din lipsa de cunostinta. Fiindca ai lepadat cunostinta, si Eu te voi lepada, si nu-Mi vei mai fi preot. Fiindca ai uitat Legea Dumnezeului tau, voi uita si Eu pe copiii tai! 4.7 Cu cat s-au inmultit, cu atat au pacatuit impotriva Mea. De aceea, le voi preface slava in ocara. 4.8 Ei se hranesc din jertfele pentru pacatele poporului Meu, si sunt lacomi de nelegiuirile lui. 4.9 Dar si preotului i se va intampla ca si poporului; il voi pedepsi dupa umbletele lui, si-i voi rasplati dupa faptele lui. 4.10 Vor manca si tot nu se vor satura, vor curvi si tot nu se vor inmulti, pentru ca au parasit pe Domnul si poruncile Lui. 4.11 Curvia, vinul si mustul iau mintile omului. 4.12 Poporul Meu isi intreaba lemnul lui, si toiagul lui ii proroceste; caci duhul curviei ii duce in ratacire, si sunt necredinciosi Dumnezeului lor. 4.13 Aduc jertfe pe varful muntilor, ard tamaie pe dealuri, sub stejari, plopi si terebinti, a caror umbra este placuta. De aceea, fetele voastre curvesc, si nurorile voastre sunt prea curve. 4.14 Nu pot pedepsi pe fetele voastre pentru ca sunt curve, nici pe nurorile voastre pentru ca sunt preacurve, caci ei insisi se duc la o parte cu niste curve, si jertfesc impreuna cu desfranatele din temple. Poporul fara minte alearga spre pieire. 4.15 Daca tu curvesti, Israele, macar Iuda sa nu se faca vinovat. Nu va duceti macar la Ghilgal, nu va suiti la Bet-Aven, si nu jurati zicand: Viu este Domnul! 4.16 Pentru ca Israel da din picioare ca o manzata neimblanzita; si sa-l mai pasca Domnul acum ca pe un miel in imasuri intinse! 4.17 Efraim s-a lipit de idoli: lasa-l in pace! 4.18 Abia au incetat sa bea, si se dedau la curvie; carmuitorii lor sunt lacomi, da, sunt lacomi dupa rusine! 4.19 Vantul ii va strange cu aripile lui, si vor fi dati de rusine cu altarele lor!
5.1 Ascultati lucrul acesta, preoti! Ia aminte, casa lui Israel! Si pleaca urechea, casa imparatului! Caci pe voi va ameninta judecata, pentru ca ati fost o cursa la Mitpa, si un lat intins pe Tabor! 5.2 Necredinciosii se afunda in nelegiuire, dar voi avea Eu pedepse pentru toti! 5.3 Cunosc Eu doar pe Efraim, si Israel nu-Mi este ascuns; stiu ca tu, Efraime, ai curvit, si ca Israel s-a spurcat. 5.4 Faptele lor nu le ingaduie sa se intoarca la Dumnezeul lor, caci un duh de curvie este in inima lor, si nu cunosc pe Domnul! 5.5 Dar mandria lui Israel va fi martora impotriva lui, si Israel si Efraim vor cadea prin nelegiuirea lor, si Iuda va cadea si el cu ei. 5.6 Vor merge cu oile si boii lor sa caute pe Domnul, dar nu-L vor gasi nicidecum: caci S-a departat din mijlocul lor. 5.7 Au fost necredinciosi Domnului, caci au nascut copii din curvie; acum ii va inghiti o luna noua cu avutiile lor. 5.8 Sunati din trambita la Ghibea, sunati din trambita la Rama! Strigati la Bet-Aven! Iata-i pe urma ta, Beniamine! 5.9 Efraim va fi pustiit in ziua pedepsei: ce vestesc Eu impotriva semintiilor lui Israel, va veni negresit! 5.10 Capeteniile lui Iuda sunt ca cei ce muta semnul de la hotare; ca apa Imi voi varsa mania peste ei! 5.11 Efraim este asuprit, zdrobit in judecata, caci a urmat invataturile care-i placeau. 5.12 Voi fi ca o molie pentru Efraim, ca o putreziciune (a dintilor) pentru casa lui Iuda. 5.13 Cand isi vede Efraim boala, si Iuda ranile, Efraim alearga in Asiria, si trimite la imparatul Iareb, macar ca imparatul acesta nu poate nici sa va faca sanatosi, nici sa va lecuiasca ranile. 5.14 Voi fi ca un leu pentru Efraim, si ca un pui de leu pentru casa lui Iuda; Eu, da, Eu voi sfasia, si apoi voi pleca, voi lua, si nimeni nu-Mi va rapi prada. 5.15 Voi pleca, Ma voi intoarce in locuinta Mea, pana cand vor marturisi ca sunt vinovati si vor cauta Fata Mea. Cand vor fi in necaz, vor alerga la Mine.
6.1 Veniti, sa ne intoarcem la Domnul! Caci El ne-a sfasiat, dar tot El ne va vindeca; El ne-a lovit, dar tot El ne va lega ranile. 6.2 El ne va da iarasi viata in doua zile; a treia zi ne va scula, si vom trai inaintea Lui. 6.3 Sa cunoastem, sa cautam sa cunoastem pe Domnul! Caci El se iveste ca zorile diminetii, si va veni la noi ca o ploaie, ca ploaia de primavara, care uda pamantul! 6.4 Ce sa-ti fac, Efraime? Ce sa-ti fac, Iudo? Evlavia voastra este ca norul de dimineata, si ca roua care trece curand. 6.5 De aceea ii voi biciui prin proroci, ii voi ucide prin cuvintele gurii Mele, si judecatile Mele vor straluci ca lumina! 6.6 Caci bunatate voiesc, nu jertfe, si cunostinta de Dumnezeu mai mult decat arderi de tot! 6.7 Dar ei au calcat legamantul, ca oricare om de rand; si nu Mi-au fost credinciosi atunci. 6.8 Galaadul este o cetate de nelegiuiti, plina de urme de sange! 6.9 Ceata preotilor este ca o ceata de talhari, care sta la panda, savarsind omoruri pe drumul Sihemului; da, se dedau la miselii. 6.10 In casa lui Israel am vazut lucruri grozave: acolo Efraim curveste, Israel se spurca. 6.11 Si tie, Iudo, iti este pregatit un seceris, cand voi aduce inapoi pe robii de razboi ai poporului Meu!
7.1 Cand vreau sa vindec pe Israel, atunci se descopera nelegiuirea lui Efraim si rautatea Samariei, caci lucreaza cu viclesug. Inauntru vine hotul, si ceata de talhari jefuieste afara. 7.2 Si nu se gandesc in inima lor ca Eu imi aduc aminte de toata rautatea lor; faptele lor ii si inconjoara, si stau inaintea Mea! 7.3 Ei inveselesc pe imparat cu rautatea lor, si pe capetenii cu minciunile lor. 7.4 Toti sunt preacurvari, ca un cuptor incalzit de brutar: si brutarul inceteaza sa mai atate focul, de cand a framantat plamadeala pana s-a ridicat. 7.5 In ziua imparatului nostru, capeteniile se imbolnavesc de prea mult vin, imparatul da mana cu batjocoritorii. 7.6 Le arde inima dupa curse ca un cuptor; toata noaptea le fumega mania, iar dimineata arde ca un foc aprins. 7.7 Toti ard ca un cuptor, si isi mananca judecatorii; toti imparatii lor cad; nici unul din ei nu Ma cheama. 7.8 Efraim se amesteca printre popoare, Efraim este o turta, care n-a fost intoarsa. 7.9 Niste straini ii mananca puterea, si el nu-si da seama, il apuca batranetea, si el nu-si da seama. 7.10 Macar ca mandria lui Israel marturiseste impotriva lui, tot nu se intorc la Domnul, Dumnezeul lor, si tot nu-L cauta, cu toate aceste pedepse! 7.11 Ci Efraim a ajuns ca o turturica proasta, fara pricepere; ei cheama Egiptul, si alearga in Asiria. 7.12 Dar ori de cate ori se duc, Imi voi intinde latul peste ei, ii voi dobori ca pe pasarile cerului; si-i voi pedepsi cum le-am spus in adunarea lor. 7.13 Vai de ei, pentru ca fug de Mine! Pieirea vine peste ei, pentru ca nu-Mi sunt credinciosi! As vrea sa-i scap, dar ei spun minciuni impotriva Mea! 7.14 Nu striga catre Mine din inima, ci se bocesc in asternutul lor; turbeaza dupa grau si must, si se razvratesc impotriva Mea. 7.15 I-am pedepsit, I-am intarit bratele, dar ei gandesc rau impotriva Mea. 7.16 Se intorc, dar nu la Cel Preainalt; sunt ca un arc inselator. Mai marii lor vor cadea ucisi de sabie, din pricina vorbirii lor indraznete, care-i va face de ras in tara Egiptului.
8.1 Pune trambita in gura! Vrajmasul vine ca un vultur peste Casa Domnului! Caci au calcat legamantul Meu, si au pacatuit impotriva Legii Mele. 8.2 Atunci vor striga catre Mine: Dumnezeule, noi Te cunoastem, noi, Israel! 8.3 Israel a lepadat binele cu scarba; de aceea vrajmasul ii va urmari. 8.4 Au pus imparati fara porunca Mea, si capetenii fara stirea Mea; au facut idoli din argintul si aurul lor: de aceea vor fi nimiciti. 8.5 Vitelul tau este o scarba, Samario! Mania Mea s-a aprins impotriva lor! Pana cand nu vor voi ei sa se tina curati? 8.6 Idolul acesta vine din Israel, un lucrator l-a facut, si nu este Dumnezeu. De aceea, vitelul Samariei va fi facut bucati! 8.7 Fiindca au semanat vant, vor secera furtuna. Nu le va creste un spic de grau; ce va rasari, nu va da faina, si daca ar da, ar manca-o strainii. 8.8 Israel este nimicit! Acum ei au ajuns printre neamuri ca un vas fara pret. 8.9 Caci s-au dus in Asiria, ca un magar salbatic care umbla razlet. Efraim a dat daruri ca sa aiba prieteni! 8.10 Chiar daca ei dau daruri neamurilor, tot ii voi apasa, ca sa inceteze pentru putina vreme sa mai unga vreun imparat si domni. 8.11 Caci Efraim a zidit multe altare ca sa pacatuiasca, si altarele acestea l-au facut sa cada in pacat. 8.12 Chiar daca-i scriu toate poruncile Legii Mele, totusi ele sunt privite ca ceva strain. 8.13 Ei junghie vitele pe care Mi le aduc, si carnea le-o mananca; de aceea Domnul nu le primeste! Acum Domnul Isi aduce aminte de nelegiuirea lor, si le va pedepsi pacatele: se vor intoarce in Egipt! 8.14 Caci Israel a uitat pe Cel ce l-a facut, si-a zidit palate, si Iuda a inmultit cetatile intarite; de aceea voi trimite foc in cetatile lor, si le va mistui palatele.
9.1 Nu te bucura Israele, nu te inveseli, ca popoarele, pentru ca ai curvit, parasind pe Domnul, pentru ca ai iubit o plata necurata in toate ariile cu grau! 9.2 Aria si teascul nu-i vor hrani, si mustul le va lipsi. 9.3 Nu vor ramane in tara Domnului; ci Efraim se va intoarce in Egipt, si vor manca in Asiria mancaruri necurate. 9.4 Nu vor aduce Domnului vin ca jertfa de bautura: caci nu-I vor fi placute. Painea lor le va fi ca o paine de jale; toti cei ce vor manca din ea, se vor face necurati; caci painea lor va fi numai pentru ei, nu va intra in Casa Domnului! 9.5 Ce veti face in zilele de praznic, la sarbatorilor Domnului? 9.6 Caci iata ca ei pleaca din pricina pustiirii; Egiptul ii va aduna, Moful le va da morminte; ce au mai scump, argintul lor, va fi prada maracinilor, si vor creste spinii in corturile lor. 9.7 Vin zilele pedepsei, vin zilele rasplatirii: Israel va vedea singur daca prorocul este nebun, sau daca omul insuflat aiureaza. Si aceasta din pricina marimii nelegiuirilor si razvratirilor tale. 9.8 Efraim sta la panda impotriva Dumnezeului meu, prorocului i se intind laturi de pasari pe toate caile lui, il vrajmasesc in Casa Dumnezeului sau. 9.9 S-au afundat in stricaciune, ca in zilele Ghibei; Domnul Isi va aduce aminte de nelegiuirea lor, le va pedepsi pacatele. 9.10 Am gasit pe Israel ca pe niste struguri in pustie, am vazut pe parintii vostri ca pe cele dintai roade ale unui smochin, in primavara; dar ei s-au dus la Baal-Peor, s-au pus in slujba idolului scarbos, si au ajuns uraciosi ca si acela pe care il iubeau. 9.11 Slava lui Efraim va zbura ca o pasare: nu mai este nici o nastere, nici o insarcinare, si nici o zamislire! 9.12 Chiar daca isi vor creste copiii, ii voi lipsi de ei inainte ca sa ajunga oameni mari; si vai de ei, cand Imi voi intoarce privirile de la ei! 9.13 Efraim, dupa cum vad, isi da copiii la prada; si Efraim isi va duce singur copiii la cel ce-i va ucide! 9.14 Da-le, Doamne! Ce sa le dai? Da-le un pantece, care sa nasca inainte de vreme si tate seci! 9.15 Toata rautatea lor este la Ghilgal; acolo M-am scarbit de ei. Din pricina rautatii faptelor lor, ii voi izgoni din Casa Mea. Nu-i mai pot iubi, toate capeteniile lor sunt niste indaratnici. 9.16 Efraim este lovit, radacina i s-a uscat; nu mai dau rod; si chiar daca au copii, le voi omori rodul iubit de ei. 9.17 Dumnezeul meu ii va lepada, pentru ca nu L-au ascultat: de aceea vor rataci printre neamuri.
10.1 Israel era o vie manoasa, care facea multe roade. Cu cat roadele sale erau mai multe, cu atat mai multe altare a zidit; cu cat ii propasea tara, cu atat infrumuseta stalpii idolesti. 10.2 Inima lor este impartita: de aceea vor fi pedepsiti. Domnul le va surpa altarele, le va nimici stalpii idolesti. 10.3 Si curand vor zice: N-avem un adevarat imparat, caci nu ne-am temut de Domnul; si imparatul, pe care-l avem, ce ar putea face el pentru noi? 10.4 Ei rostesc vorbe desarte, juraminte mincinoase, cand incheie un legamant: de aceea, pedeapsa va incolti ca o buruiana otravitoare din brazdele campiei! 10.5 Locuitorii Samariei, se vor uimi de viteii din Bet-Aven; poporul va jeli pe idol, si preotii lui vor tremura pentru el, pentru slava lui, care va pieri din mijlocul lor. 10.6 Da, el insusi va fi dus in Asiria, ca dar imparatului Iareb. Rusinea va cuprinde pe Efraim, si lui Israel ii va fi rusine de planurile sale. 10.7 S-a dus Samaria si imparatul ei, ca o tapliga pe fata apelor. 10.8 Inaltimile din Bet-Aven, unde a pacatuit Israel, vor fi nimicite; spini si maracini vor creste pe altarele lor. Si vor zice muntilor: Acoperiti-ne! Si dealurilor: Cadeti peste noi! 10.9 Din zilele Ghibei ai pacatuit, Israele! Acolo au stat ei, ca razboiul facut impotriva celor rai sa nu-i apuce la Ghibea. 10.10 Ii voi pedepsi cand voi vrea, si se vor strange popoare impotriva lor, cand ii voi pedepsi pentru indoita lor nelegiuire! 10.11 Efraim este o manzata invatata la jug, careia ii place sa treiere graul, si i-am crutat gatul sau cel frumos; dar acum voi injuga pe Efraim, Iuda va ara si Iacov ii va grapa. 10.12 Semanati potrivit cu neprihanirea si veti secera potrivit cu indurarea. Desteleniti-va un ogor nou! Este vremea sa cautati pe Domnul, ca sa vina si sa va ploaie mantuire. 10.13 Ati arat raul, ati secerat nelegiuirea, si ati mancat rodul minciunii. Caci te-ai increzut in carele tale de lupta, in numarul oamenilor tai viteji. 10.14 De aceea se va starni o zarva impotriva poporului tau, si toate cetatuile tale vor fi nimicite, cum a nimicit in lupta Salman-Bet-Arbel, cand mama a fost zdrobita impreuna cu copiii ei. 10.15 Iata ce va va aduce Betel, din pricina rautatii voastre peste masura de mare. In revarsatul zorilor, se va ispravi cu imparatul lui Israel!
11.1 Cand era tanar Israel, il iubeam, si am chemat pe fiul Meu din Egipt. 11.2 Dar cu cat prorocii ii chemau, cu atat ei se departau: au adus jertfe Baalilor, si tamaie chipurilor idolesti. 11.3 Si totusi Eu am invatat pe Efraim sa mearga, si l-am ridicat in brate; dar n-au vazut ca Eu ii vindecam. 11.4 I-am tras cu legaturi omenesti, cu funii de dragoste, am fost pentru ei ca cel ce le ridica jugul de langa gura. M-am plecat spre ei si le-am dat de mancare. 11.5 Nu se vor mai intoarce in tara Egiptului; dar Asirianul va fi imparatul lor, pentru ca n-au voit sa se intoarca la Mine. 11.6 Sabia va navali peste cetatile lor, va nimici, va manca pe sprijinitorii lor, din pricina planurilor pe care le-au facut. 11.7 Poporul Meu este pornit sa se departeze de Mine; si daca sunt chemati inapoi la Cel Preainalt, nici unul din ei nu cauta sa se ridice. 11.8 Cum sa te dau Efraime? Cum sa te predau Israele? Cum sa-ti fac ca Admei? Cum sa te fac ca Teboimul? Mi se zbate inima in Mine, si tot inauntrul Mi se misca de mila! 11.9 Nu voi lucra dupa mania Mea aprinsa, nu voi mai nimici pe Efraim; caci Eu sunt Dumnezeu, nu un om. Eu sunt Sfantul in mijlocul tau, si nu voi veni sa prapadesc. 11.10 Ei vor urma pe Domnul, ca pe un leu care va racni; caci El insusi va racni, si copiii vor alerga tremurand de la apus. 11.11 Vor alerga tremurand din Egipt, ca o pasare, si din tara Asiriei, ca o porumbita. Si-i voi face sa locuiasca in casele lor, zice Domnul. 11.12 Efraim ma inconjoara cu minciuni, si casa lui Israel cu inselatorii. Iuda este tot hoinar fata de Dumnezeu, fata de Cel Sfant si credincios.
12.1 Lui Efraim ii place vantul si alearga dupa vantul de rasarit; zilnic mareste minciuna si inselatoria; face legamant cu Asiria, si duc untdelemn in Egipt. 12.2 Domnul este in cearta si cu Iuda, si va pedepsi pe Iacov dupa purtarea lui: ii va rasplati dupa faptele lui. 12.3 Inca din pantecele mamei, a apucat Iacov pe fratele sau de calcai, si in puterea lui, s-a luptat cu Dumnezeu. 12.4 S-a luptat cu ingerul, si a fost biruitor, a plans si s-a rugat de el. Iacov l-a intalnit la Betel, si acolo ne-a vorbit Dumnezeu. 12.5 Domnul este Dumnezeul ostirilor; Numele Lui este Domnul. 12.6 Tu dar, intoarce-te la Dumnezeul tau, pastreaza bunatatea si iubirea, si nadajduieste totdeauna in Dumnezeul tau. 12.7 Efraim este un negustor care are in mana o cumpana mincinoasa. Ii place sa insele. 12.8 Si Efraim zice: Cu adevarat, m-am imbogatit, am facut avere; si in toata munca mea nu mi s-ar putea gasi nici o nelegiuire care sa fie un pacat. 12.9 Si totusi, Eu sunt Domnul, Dumnezeul tau, din tara Egiptului, si pana acum; Eu te voi face sa locuiesti iarasi in corturi, ca in zilele de sarbatoare! 12.10 Eu am vorbit prorocilor, am dat o multime de vedenii, si am spus pilde prin proroci. 12.11 Daca Galaadul s-a dedat la slujba idolilor, Galaaditii vor fi nimiciti negresit. Ei jertfesc boi in Ghilgal: de aceea, altarele lor vor ajunge niste mormane de pietre, pe brazdele campiilor. 12.12 Iacov a fugit odinioara in campia lui Aram, Israel a slujit pentru o femeie, si pentru o femeie a pazit turmele. 12.13 Dar, printr-un proroc a scos Domnul pe Israel din Egipt, si printr-un proroc a fost pazit Israel. 12.14 Efraim a maniat rau pe Domnul: dar Domnul sau va arunca asupra lui sangele pe care l-a varsat, si-i va rasplati ocara, pe care I-a facut-o.
13.1 Cand vorbea Efraim, raspandea groaza in Israel. Dar cum a pacatuit cu Baal, a murit. 13.2 Si acum ei pacatuiesc intr-una, isi fac chipuri turnate din argintul lor, idoli nascociti de ei, lucrare facuta de mesteri. Acestora le vorbesc ei, si jertfind oameni, saruta vitei! 13.3 De aceea, vor fi ca norul de dimineata, ca roua care trece repede, ca pleava suflata de vant din arie, ca fumul, care iese din horn. 13.4 Dar Eu sunt Domnul, Dumnezeul tau, din tara Egiptului incoace. Tu cunosti ca nu este alt Dumnezeu afara de Mine, si nu este alt Mantuitor afara de Mine. 13.5 Eu te-am cunoscut in pustie, intr-un pamant fara apa. 13.6 Dar cand au dat de pasune, s-au saturat, si cand s-au saturat, inima li s-a umflat de mandrie; de aceea M-au uitat. 13.7 Eu M-am facut ca un leu pentru ei, si-i pandesc ca un pardos pe drum. 13.8 Ma napustesc asupra lor, ca o ursoaica lipsita de puii ei, le sfasii invelisul inimii; ii inghit pe data ca un leu, si fiarele campului ii vor face bucati. 13.9 Pieirea ta, Israele, este ca ai fost impotriva Mea, impotriva Celui ce te putea ajuta. 13.10 Unde este imparatul tau, ca sa te scape in toate cetatile tale? Unde sunt judecatorii tai, despre care ziceai: Da-mi un imparat si domni? 13.11 Ti-am dat un imparat in mania Mea, si ti-l iau in urgia Mea! 13.12 Nelegiuirea lui Efraim este stransa, pacatul lui este pastrat. 13.13 Il vor apuca durerile nasterii; este un copil neintelept, caci nu poate sa nasca la vremea sorocita! 13.14 Ii voi rascumpara din mana locuintei mortilor, ii voi izbavi de la moarte. Moarte, unde iti este ciuma? Locuinta a mortilor, unde iti este nimicirea? Cainta este ascunsa de privirile Mele! 13.15 Oricat de roditor ar fi Efraim in mijlocul fratilor sai, tot va veni vantul de rasarit, se va starni din pustie un vant al Domnului, ii va usca izvoarele, si-i va seca fantanile: va jefui vistieria de toate vasele ei de pret. 13.16 Samaria este pedepsita, pentru ca s-a razvratit impotriva Dumnezeului ei. Vor cadea ucisi de sabie; pruncii lor vor fi zdrobiti, si vor spinteca pantecele femeilor lor insarcinate.
14.1 Intoarce-te, Israele, la Domnul, Dumnezeul tau! Caci ai cazut prin nelegiuirea ta. 14.2 Aduceti cu voi cuvinte de cainta, si intoarceti-va la Domnul. Spuneti-I: Iarta toate nelegiuirile, primeste-ne cu bunavointa, si Iti vom aduce, in loc de tauri, lauda buzelor noastre. 14.3 Asirianul nu ne va scapa, nu vrem sa mai incalecam pe cai, si nu vrem sa mai zicem lucrarii mainilor noastre: Dumnezeul nostru! Caci la Tine gaseste mila orfanul. 14.4 Le voi vindeca vatamarea adusa de neascultarea lor, ii voi iubi cu adevarat! Caci mania Mea s-a abatut de la ei! 14.5 Voi fi ca roua pentru Israel; el va inflori ca crinul, si va da radacini ca Libanul. 14.6 Ramurile lui se vor intinde; maretia lui va fi ca a maslinului, si miresmele lui ca ale Libanului. 14.7 Iarasi vor locui la umbra lui, iarasi vor da viata graului, vor inflori ca via, si vor avea faima vinului din Liban. 14.8 Ce mai are Efraim a face cu idolii? Il voi asculta si-l voi privi, voi fi pentru el ca un chiparos verde: de la Mine iti vei primi rodul. 14.9 Cine este intelept, sa ia seama la aceste lucruri! Cine este priceput, sa le inteleaga! Caci caile Domnului sunt drepte; si cei drepti umbla pe ele, dar cei razvratiti cad pe ele.
1.1 Cuvantul Domnului care a fost spus lui Ioel, fiul lui Petuel. 1.2 Ascultati lucrul acesta, batrani! Si luati seama, toti locuitorii tarii! S-a intamplat asa ceva pe vremea voastra, sau pe vremea parintilor vostri? 1.3 Povestiti copiilor vostri despre lucrul acesta, si copiii vostri sa povesteasca la copiii lor, iar copiii lor sa povesteasca neamului de oameni care va urma! 1.4 Ce a lasat nemancat lacusta Gazam, a mancat lacusta Arbeh, ce a lasat lacusta Arbeh, a mancat lacusta Ielec, ce a lasat lacusta Ielec, a mancat lacusta Hasil. 1.5 Treziti-va, betivilor, si plangeti! Vaitati-va toti cei ce beti vin, caci vi s-a luat mustul de la gura! 1.6 Caci in tara mea a navalit un popor puternic si fara numar, cu dinti de leu, si masele de leoaica. 1.7 Mi-a pustiit via; mi-a facut bucati smochinul, l-a jupuit de coaja si l-a trantit jos; mladitele de vita au ajuns albe! 1.8 Boceste-te, ca fecioara incinsa cu un sac dupa barbatul tineretii ei! 1.9 Au incetat darurile de mancare si jertfele de bautura din Casa Domnului; preotii, slujitorii Domnului, jelesc. 1.10 Campia este pustiita, pamantul intristat, caci graul este nimicit, mustul a secat, untdelemnul nu mai este. 1.11 Inmarmuriti, plugari, vaitati-va, vieri, din pricina graului si orzului, caci bucatele de pe camp sunt pierdute. 1.12 Via este prapadita, smochinul este vestejit, rodiul, finicul, marul, toti pomii de pe camp, s-au uscat Si s-a dus bucuria de la copiii oamenilor! 1.13 Incingeti-va, preoti, si plangeti! Bociti-va, slujitori ai altarului; veniti si petreceti noaptea imbracati cu saci, slujitori ai Dumnezeului meu! Caci au incetat darurile de mancare si jertfele de bautura din Casa Dumnezeului vostru. 1.14 Vestiti un post, chemati o adunare de sarbatoare; strangeti pe batrani, pe toti locuitorii tarii, in Casa Domnului, Dumnezeului vostru, si strigati catre Domnul. 1.15 Vai! ce zi! Da, ziua Domnului este aproape, vine ca o pustiire de la Cel Atotputernic. 1.16 Nu s-a prapadit hrana sub ochii nostri? Si n-a pierit bucuria si veselia din Casa Dumnezeului nostru? 1.17 S-au uscat semintele sub bulgari; granarele stau goale, hambarele sunt stricate, caci s-a stricat semanatura! 1.18 Cum gem vitele! Cirezile de boi umbla buimace, caci nu mai au pasune; chiar si turmele de oi sufera! 1.19 Catre Tine, Doamne, strig, caci a mancat focul islazurile pustiei, si para focului a parlit toti copacii de pe camp! 1.20 Chiar si fiarele campului se indreapta doritoare catre tine, caci au secat paraiele, si a mancat focul islazurile pustiei.
2.1 Sunati din trambita in Sion! Sunati in gura mare pe muntele Meu cel sfant, ca sa tremure toti locuitorii tarii. Caci vine ziua Domnului, este aproape! 2.2 O zi de intuneric si negura mare, o zi de nori si de intunecime. Ca zorile diminetii se intinde peste munti un popor mare si puternic, cum n-a mai fost din veac, si nici in vremurile viitoare nu va mai fi. 2.3 Arde focul inaintea lui, si palpaie flacara dupa el. Inaintea lui, tara era ca o gradina a Edenului, si dupa el este un pustiu sterp: nimic nu-i scapa. 2.4 Parca sunt niste cai, si alearga ca niste calareti. 2.5 Vin uruind ca niste care pe munti, si paraie ca o flacara de foc, cand mistuie miristea; par o puternica ostire, gata de lupta. 2.6 Tremura popoarele inaintea lor, si toate fetele ingalbenesc. 2.7 Alearga ca niste razboinici, se suie pe ziduri ca niste razboinici, fiecare isi vede de drumul lui, si nu se abate din cararea lui. 2.8 Nu se imping unii pe altii, fiecare tine sirul, se napustesc prin sageti si nu se opresc din mers. 2.9 Se raspandesc in cetate, alearga pe ziduri, se suie pe case, si intra pe ferestre ca un hot. 2.10 Inaintea lor se cutremura pamantul, se zguduie cerurile, soarele si luna se intuneca, si stelele isi pierd lumina. 2.11 Domnul face sa tune glasul Lui inaintea ostirii Sale, caci tabara Lui este foarte mare, si cel ce implineste cuvantul este puternic. Dar mare este ziua Domnului si foarte infricosata: cine o poate suferi? 2.12 Dar chiar acuma, zice Domnul, intoarceti-va la Mine cu toata inima, cu post, cu planset si bocet! 2.13 Sfasiati-va inimile nu hainele, si intoarceti-va la Domnul, Dumnezeul vostru. Caci El este milostiv si plin de indurare, indelung rabdator si bogat in bunatate, si-I pare rau de relele pe care le trimite. 2.14 Cine stie daca nu Se va intoarce si nu Se va cai? Cine stie daca nu va lasa dupa El o binecuvantare, daruri de mancare si jertfe de bautura pentru Domnul, Dumnezeul vostru? 2.15 Sunati cu trambita in Sion! Vestiti un post, chemati o adunare de sarbatoare! 2.16 Strangeti poporul, tineti o adunare sfanta! Aduceti pe batrani, strangeti copiii, si chiar pruncii de la tata! Sa iasa mirele din camara lui, si mireasa din odaia ei! 2.17 Preotii, slujitorii Domnului, sa planga intre tinda si altar, si sa zica: Doamne, indura-Te de poporul Tau! Nu da de ocara mostenirea Ta, n-o face de batjocura popoarelor! Pentru ce sa se zica printre neamuri: Unde este Dumnezeul lor? 2.18 Domnul a fost plin de ravna pentru tara Lui, si S-a indurat de poporul Sau. 2.19 Domnul a raspuns, si a zis poporului Sau: Iata, va trimit grau, must si untdelemn proaspat, ca sa va saturati de ele, si nu va voi mai face de ocara intre neamuri. 2.20 Voi departa de la voi pe vrajmasul de la miaza-noapte, il voi izgoni spre un pamant fara apa si pustiu, ii voi impinge partea dinainte a ostirii lui in marea de rasarit, si coada ostirii in marea de apus; iar duhoarea lui se va ridica in sus, si mirosul lui de putregai se va inalta in vazduh, caci s-a crezut grozav. 2.21 Nu te teme, pamantule, ci bucura-te si inveseleste-te, caci Domnul face lucruri mari! 2.22 Nu va temeti, fiare de pe camp, caci islazurile pustiei iarasi vor inverzi, pomii isi vor da roadele, smochinul si vita isi vor da rodul lor. 2.23 Si voi, copii ai Sionului, bucurati-va si inveseliti-va in Domnul, Dumnezeul vostru, caci El va va da ploaie la vreme, va va trimite ploaie timpurie si tarzie, ca odinioara. 2.24 Ariile se vor umple de grau, vor geme tocitoarele si teascurile de must si de untdelemn~ 2.25 va voi rasplati astfel anii, pe care i-au mancat lacustele Arbeh, Ielec, Hasil si Gazam, ostirea Mea cea mare, pe care am trimis-o impotriva voastra. 2.26 Veti manca si va veti satura, si veti lauda Numele Domnului, Dumnezeului vostru, care va face minuni cu voi, si poporul Meu niciodata nu va mai fi de ocara! 2.27 Si veti sti ca Eu sunt in mijlocul lui Israel, ca Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru, si nu este altul afara de Mine. Si poporul Meu niciodata nu va mai fi de ocara. 2.28 Dupa aceea, voi turna Duhul Meu peste orice faptura; fiii si fiicele voastre vor proroci, batranii vostri vor visa visuri, si tinerii vostri vor avea vedenii. 2.29 Chiar si peste robi si peste roabe, voi turna Duhul Meu, in zilele acelea. 2.30 Voi face sa se vada semne in ceruri si pe pamant: sange, foc, si stalpi de fum; 2.31 soarele se va preface in intuneric, si luna in sange, inainte de a veni ziua Domnului, ziua aceea mare si infricosata. 2.32 Atunci oricine va chema Numele Domnului va fi mantuit. Caci mantuirea va fi pe muntele Sionului si la Ierusalim, cum a fagaduit Domnul, si intre cei ramasi, pe care-i va chema Domnul.
3.1 Caci iata ca in zilele acelea si in vremurile acelea, cand voi aduce inapoi pe prinsii de razboi ai lui Iuda si ai Ierusalimului~ 3.2 voi strange pe toate neamurile, si le voi pogori in valea lui Iosafat. Acolo, Ma voi judeca cu ele, pentru poporul Meu, pentru Israel, mostenirea Mea, pe care l-au risipit printre neamuri, impartind intre ele tara Mea. 3.3 Au tras la sort pentru poporul Meu; au dat un flacau pe o curva, si au vandut fata pe vin, si l-au baut. 3.4 Ce vreti voi cu Mine, Tirule si Sidonule, si toate tinuturile Filistenilor? Vreti sa-Mi rasplatiti vreo fapta, sau sa faceti ceva impotriva Mea? Iute, fara zabava, voi intoarce faptele voastre asupra capului vostru. 3.5 Mi-ati luat argintul si aurul, si cele mai bune odoare ale Mele, si le-ati dus in templele voastre. 3.6 Ati vandut pe copiii lui Iuda si ai Ierusalimului copiilor Grecilor, ca sa-i departati din tara lor. 3.7 Iata ca ii scol in locul in care i-ati vandut, si voi intoarce fapta voastra asupra capului vostru. 3.8 Voi vinde copiilor lui Iuda pe fiii si fiicele voastre, si ei ii vor vinde Sabeenilor, un neam departat; caci Domnul a vorbit. 3.9 Vestiti aceste lucruri printre neamuri: pregatiti razboiul! Treziti pe viteji! Sa se apropie si sa se suie, toti oamenii de razboi! 3.10 Fiarele plugurilor voastre prefaceti-le in sabii, si cosoarele in sulite! Cel slab sa zica: Sunt tare! 3.11 Grabiti-va si veniti, toate neamurile de primprejur, si strangeti-va! Acolo pogoara, Doamne, pe vitejii Tai! 3.12 Sa se scoale neamurile, si sa se suie in valea lui Iosafat! Caci acolo voi sedea sa judec toate neamurile de primprejur. 3.13 Puneti mana pe secera, caci secerisul este copt! Veniti si calcati cu picioarele, caci linurile sunt pline, si tocitoarele dau peste ele! Caci mare este rautatea lor! 3.14 Vin gramezi-gramezi in valea judecatii, caci ziua Domnului este aproape, in valea judecatii. 3.15 Soarele si luna se intuneca, si stelele isi pierd stralucirea. 3.16 Domnul racneste din Sion, glasul Lui rasuna din Ierusalim, de se zguduie cerurile si pamantul. Dar Domnul este scaparea poporului Sau, si ocrotirea copiilor lui Israel. 3.17 Si veti sti ca Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru, care locuieste in Sion, muntele Meu cel sfant. Ierusalimul insa va fi sfant, si nu vor mai trece strainii prin el. 3.18 In vremea aceea, va picura must din munti, si va curge lapte din dealuri, toate paraiele lui Iuda vor fi pline de apa. Un izvor va iesi de asemenea din Casa Domnului, si va uda valea Sitim. 3.19 Egiptul va ajunge pustiu, Edomul va ajunge o pustie stearpa, din pricina silniciei facute impotriva copiilor lui Iuda, al caror sange nevinovat l-au varsat in tara lor. 3.20 Dar Iuda va fi vesnic locuit, si Ierusalimul din neam in neam. 3.21 Le voi razbuna sangele pe care nu l-am razbunat inca, dar Domnul va locui in Sion.
1.1 Cuvintele lui Amos, unul din pastorii din Tecoa, vedeniile pe care le-a avut el despre Israel, pe vremea lui Ozia, imparatul lui Iuda, si pe vremea lui Ieroboam, fiul lui Ioas, imparatul lui Israel, cu doi ani inaintea cutremurului de pamant. 1.2 El a zis: Domnul racneste din Sion, glasul Lui rasuna din Ierusalim. Pasunile pastorilor jelesc, si varful Carmelului este uscat. 1.3 Asa vorbeste Domnul: Pentru trei nelegiuiri ale Damascului, ba pentru patru, nu-Mi schimb hotararea, pentru ca au treierat Galaadul cu treieratoarea de fier. 1.4 De aceea voi trimite foc in casa lui Hazael, care va mistui palatele lui Ben-Hadad. 1.5 Voi sfarama zavoarele Damascului, si voi nimici cu desavarsire pe locuitorii din Bicat-Aven, impreuna cu cel ce tine toiagul de carmuire in Bet-Eden; si poporul Siriei va fi dus rob la Chir, zice Domnul. 1.6 Asa vorbeste Domnul: Pentru trei nelegiuiri ale Gazei, ba pentru patru, nu-Mi schimb hotararea, pentru ca au luat pe toti oamenii prinsi de razboi si i-au dat Edomului: 1.7 de aceea, voi trimite foc in zidurile Gazei, si-i va mistui palatele. 1.8 Voi nimici cu desavarsire pe locuitorii din Asdod, si pe cel ce tine toiagul imparatesc in Ascalon; Imi voi intoarce mana impotriva Ecronului, si ce va mai ramane din Filisteni va pieri, zice Domnul Dumnezeu. 1.9 Asa vorbeste Domnul: Pentru trei nelegiuiri ale Tirului, ba pentru patru, nu-Mi schimb hotararea, pentru ca au luat pe toti oamenii prinsi de razboi, si i-au dat Edomului, si nu s-au gandit la legamantul fratesc. 1.10 De aceea, voi trimite foc in zidurile Tirului, si-i va mistui palatele. 1.11 Asa vorbeste Domnul: Pentru trei nelegiuiri ale Edomului, ba pentru patru, nu-Mi schimb hotararea, pentru ca a urmarit pe fratii sai cu sabia, inabusindu-si mila, a dat drumul maniei, si isi tinea intr-una urgia. 1.12 De aceea, voi trimite foc peste Teman, si va mistui palatele Botrei. 1.13 Asa vorbeste Domnul: Pentru trei nelegiuiri ale copiilor lui Amon, ba pentru patru, nu-Mi schimb hotararea, pentru ca au spintecat pantecele femeilor insarcinate ale Galaadului, ca sa-si mareasca tinutul: 1.14 de aceea, voi aprinde focul in zidurile Rabei, si-i va mistui palatele, in mijlocul strigatelor de razboi in ziua luptei, si in mijlocul vijeliei in ziua furtunii. 1.15 Si imparatul lor va merge in robie, el, si capeteniile lui impreuna cu el, zice Domnul.
2.1 Asa vorbeste Domnul: Pentru trei nelegiuiri ale Moabului, ba pentru patru, nu-Mi schimb hotararea: pentru ca a ars, a ars pana le-a facut var, oasele imparatului Edomului~ 2.2 de aceea voi trimite foc in Moab, si va mistui palatele Cheriotului; si Moabul va pieri in mijlocul zarvei, in mijlocul strigatelor de razboi si sunetul trambitei: 2.3 Voi nimici cu desavarsire pe judecator din mijlocul lui, si voi ucide pe toate capeteniile lui impreuna cu el, zice Domnul. 2.4 Asa vorbeste Domnul: Pentru trei nelegiuiri ale lui Iuda, ba pentru patru, nu-Mi schimb hotararea, pentru ca au nesocotit Legea Domnului si n-au pazit poruncile Lui, ci s-au lasat dusi in ratacire de idolii cei mincinosi dupa care au umblat si parintii lor; 2.5 de aceea, voi trimite foc in Iuda, si va mistui palatele Ierusalimului. 2.6 Asa vorbeste Domnul: Pentru trei nelegiuiri ale lui Israel, ba pentru patru, nu-Mi schimb hotararea, pentru ca au vandut pe cel neprihanit pe bani, si pe sarac pe o pereche de incaltaminte. 2.7 Ei doresc sa vada tarana pamantului pe capul celor sarmani, si calca in picioare dreptul celor nenorociti. Fiul si tatal se duc la aceeasi fata, ca sa pangareasca Numele Meu cel sfant. 2.8 Se intind langa fiecare altar pe haine luate ca zalog, si beau in casa dumnezeilor lor amenda celor osanditi de ei. 2.9 Si totusi Eu am nimicit dinaintea lor pe Amoriti, care erau cat cedrii de inalti, si tari ca stejarii; le-am nimicit roadele din varf pana in radacini. 2.10 Si Eu v-am scos din tara Egiptului, si v-am povatuit patruzeci de ani in pustie, ca sa va dau in stapanire tara Amoritilor. 2.11 Am ridicat proroci dintre fiii vostri, si Nazirei dintre tinerii vostri. Nu este asa, copii ai lui Israel? zice Domnul 2.12 Iar voi ati dat Nazireilor sa bea vin, si prorocilor le-ati poruncit: Nu prorociti! 2.13 Iata, va voi stropsi cum stropseste pamantul carul incarcat cu snopi~ 2.14 asa ca cel iute nu va putea sa fuga, iar cel tare nu se va putea sluji de taria lui, si omul viteaz nu-si va scapa viata. 2.15 Cel ce manuieste arcul nu va putea sa tina piept, cel iute de picioare nu va scapa, si calaretul nu-si va scapa viata; 2.16 iar cel mai inimos dintre razboinici, va fugi in pielea goala in ziua aceea, zice Domnul.
3.1 Ascultati cuvantul acesta, pe care-l rosteste Domnul impotriva voastra, copii ai lui Israel, impotriva intregii familii pe care am scos-o din tara Egiptului! 3.2 Eu v-am ales numai pe voi dintre toate familiile pamantului: de aceea va voi si pedepsi pentru toate nelegiuirile voastre. 3.3 Merg oare doi oameni impreuna, fara sa fie invoiti? 3.4 Racneste leul in padure, daca n-are prada? Zbiara puiul de leu din fundul vizuinii lui, daca n-a prins nimic? 3.5 Cade pasarea in latul de pe pamant, daca nu i s-a intins o cursa? Se ridica latul de la pamant, fara sa se fi prins ceva in el? 3.6 Sau suna cineva cu trambita intr-o cetate, fara sa se inspaimante poporul? Sau se intampla o nenorocire intr-o cetate, fara s-o fi facut Domnul? 3.7 Nu, Domnul Dumnezeu nu face nimic fara sa-Si descopere taina Sa slujitorilor Sai proroci. 3.8 Leul racneste: cine nu se va speria? Domnul Dumnezeu vorbeste: cine nu va proroci? 3.9 Strigati de pe acoperisul palatelor Asdodului si de pe palatele tarii Egiptului, si spuneti: Strangeti-va pe muntii Samariei, si vedeti ce neoranduiala mare este in mijlocul ei, ce asupriri sunt in ea! 3.10 Nu sunt in stare sa lucreze cu neprihanire, zice Domnul, ci isi gramadesc in palate comori castigate prin silnicie si rapire. 3.11 De aceea, asa vorbeste Domnul Dumnezeu: Vrajmasul va impresura tara, iti va dobori taria, si palatele tale vor fi jefuite! 3.12 Asa vorbeste Domnul: Dupa cum pastorul scapa din gura leului numai doua bucati de picioare sau un varf de ureche, asa vor scapa copiii lui Israel care stau in Samaria in coltul unui pat si pe covoare de Damasc! 3.13 Ascultati, si spuneti lucrul acesta casei lui Iacov, zice Domnul Dumnezeu, Dumnezeul ostirilor: 3.14 In ziua cand voi pedepsi pe Israel pentru faradelegile lui, voi pedepsi si altarele din Betel; coarnele altarului vor fi sfaramate, si vor cadea la pamant. 3.15 Voi surpa casele de iarna si casele de vara; palatele de fildes se vor duce, si casele cele multe se vor nimici, zice Domnul.
4.1 Ascultati cuvantul acesta, juncane din Basan, de pe muntele Samariei, voi care asupriti pe cei sarmani, zdrobiti pe cei lipsiti, si ziceti barbatilor vostri: Dati-ne sa bem! 4.2 Domnul Dumnezeu a jurat pe sfintenia Lui, si a zis: Iata, vin zile pentru voi, cand va vor prinde cu carligele, si ramasita voastra cu undite de pescari; 4.3 veti iesi prin sparturi, fiecare drept inainte, si veti fi lepadate in Harmon, zice Domnul. 4.4 Duceti-va numai la Betel, si pacatuiti! Duceti-va la Ghilgal, si pacatuiti si mai mult! Aduceti-va jertfele in fiecare dimineata, si zeciuielile la fiecare trei zile! 4.5 Faceti sa fumege jertfe de multumire facute cu aluat! Trambitati-va, vestiti-va darurile de mancare de buna voie! Caci asa va place, copii ai lui Israel, zice Domnul Dumnezeu. 4.6 Si Eu, de partea Mea, v-am trimis foametea in toate cetatile voastre, si lipsa de paine in toate locuintele voastre. Cu toate acestea tot nu v-ati intors la Mine, zice Domnul. 4.7 N-am vrut sa va dau nici ploaie, cand mai erau inca trei luni pana la secerat; am dat ploaie peste o cetate, dar n-am dat ploaie peste o alta cetate; intr-un ogor a plouat, si altul, in care n-a plouat, s-a uscat. 4.8 Doua, trei cetati s-au dus la alta ca sa bea apa, si tot nu si-au potolit setea. Cu toate acestea, tot nu v-ati intors la Mine, zice Domnul. 4.9 V-am lovit cu rugina in grau si cu taciune; gradinile voastre cele multe, viile, smochinii si maslinii vostri i-au mancat deseori lacustele. Cu toate acestea, tot nu v-ati intors la Mine, zice Domnul. 4.10 Am trimis in voi ciuma, ca in Egipt; v-am ucis tinerii cu sabia, si am lasat sa vi se ia caii, am facut sa vi se suie in nari duhoarea taberei voastre. Si cu toate acestea, tot nu v-ati intors la Mine, zice Domnul. 4.11 V-am nimicit ca pe Sodoma si Gomora, pe care le-a nimicit Dumnezeu; si ati fost ca un taciune scos din foc. Cu toate acestea, tot nu v-ati intors la Mine, zice Domnul 4.12 De aceea iti voi face astfel, Israele, si fiindca iti voi face astfel, pregateste-te sa intalnesti pe Dumnezeul tau, Israele! 4.13 Caci iata ca El a intocmit muntii, a facut vantul, si spune omului pana si gandurile lui. El preface zorile in intuneric, si umbla pe inaltimile pamantului: Domnul, Dumnezeul ostirilor, este Numele Lui.
5.1 Ascultati cuvantul acesta, cantecul acesta de jale, pe care-l fac pentru voi, casa lui Israel! 5.2 A cazut si nu se va mai scula, fecioara lui Israel; sta trantita la pamant, si nimeni n-o ridica. 5.3 Caci asa vorbeste Domnul Dumnezeu: cetatea care scotea la lupta o mie de oameni, nu va ramane decat cu o suta, si cea care scotea o suta de oameni, nu va mai ramane decat cu zece, din casa lui Israel. 5.4 Caci asa vorbeste Domnul catre casa lui Israel: Cautati-Ma, si veti trai! 5.5 Nu cautati Betelul, nu va duceti la Ghilgal, si nu treceti la Beer-Seba. Caci Ghilgalul va fi dus in robie, si Betelul va fi nimicit. 5.6 Cautati pe Domnul, si veti trai! Temeti-va ca nu cumva sa apuce ca un foc casa lui Iosif, si focul acesta s-o mistuie, fara sa fie cineva la Betel ca sa-l stinga~ 5.7 voi care prefaceti dreptul in pelin, si calcati dreptatea in picioare! 5.8 El a facut Closca cu pui si Orionul, El preface intunericul in zori, iar ziua in noapte neagra; El cheama apele marii, si le varsa pe fata pamantului: Domnul este Numele Lui. 5.9 El aduce ca fulgerul prapadul peste cei puternici, asa ca nimicirea vine peste cetatui. 5.10 Ei urasc pe cel ce-i mustra la poarta cetatii, si le este scarba de cel ce vorbeste din inima. 5.11 De aceea, pentru ca pe sarac il calcati in picioare, si luati daruri de grau de la el: macar ca ati zidit case de piatra cioplita, nu le veti locui; macar ca ati sadit vii foarte bune, nu veti bea din vinul lor! 5.12 Caci Eu stiu ca nelegiuirile voastre sunt multe, si ca pacatele voastre sunt fara numar: asupriti pe cel drept, luati mita, si calcati in picioare la poarta cetatii dreptul saracilor. 5.13 De aceea, in vremuri ca acestea, inteleptul trebuie sa taca; caci sunt vremuri rele. 5.14 Cautati binele si nu raul, ca sa traiti, si ca astfel, Domnul, Dumnezeul ostirilor, sa fie cu voi, cum spuneti voi! 5.15 Urati raul si iubiti binele, faceti sa domneasca dreptatea la poarta cetatii; si poate ca Domnul, Dumnezeul ostirilor, va avea mila de ramasitele lui Iosif. 5.16 De aceea, asa vorbeste Domnul, Dumnezeul ostirilor, Cel Atotputernic: In toate pietele se vor boci, si pe toate ulitele vor zice: Vai! Vai! Vor chema pe plugar la jale, si la bocire pe cei ce fac jelanii pentru morti. 5.17 In toate viile va fi bocet, cand voi trece prin mijlocul tau, zice Domnul. 5.18 Vai de cei ce doresc ziua Domnului! Ce asteptati voi de la ziua Domnului? Ea va fi intuneric si nu lumina. 5.19 Veti fi ca un om care fuge dinaintea unui leu pe care-l intalneste un urs, si care, cand ajunge acasa, isi reazema mana pe zid, si-l musca un sarpe! 5.20 Nu va fi oare ziua Domnului intuneric, in loc de lumina? Nu va fi ea intunecoasa si fara stralucire? 5.21 Eu urasc, dispretuiesc sarbatorile voastre, si nu pot sa va sufar adunarile de sarbatoare! 5.22 Cand Imi aduceti arderi de tot si daruri de mancare, n-am nici o placere de ele; si viteii ingrasati pe care-i aduceti ca jertfe de multumire, nici nu Ma uit la ei. 5.23 Departeaza de Mine vuietul cantecelor tale; nu pot asculta sunetul alautelor tale! 5.24 Ci dreptatea sa curga ca o apa curgatoare, si neprihanirea ca un parau care nu seaca niciodata! 5.25 Mi-ati adus voi jertfe si daruri de mancare, in timpul celor patruzeci de ani din pustie, casa lui Israel? 5.26 Veti ridica dar pe Sacut, imparatul vostru, si pe Caivan, chipurile voastre idolesti, steaua dumnezeului vostru, pe care vi l-ati facut~ 5.27 si va voi duce in robie dincolo de Damasc, zice Domnul, al carui Nume este Dumnezeul ostirilor!
6.1 Vai de cei ce traiesc fara grija in Sion, si la adapost pe muntele Samariei, vai de mai marii acestia ai celui dintai dintre neamuri, la care alearga casa lui Israel! 6.2 Treceti la Calne si vedeti, duceti-va de acolo pana la Hamatul cel mare, si pogorati-va in Gat la Filisteni; sunt oare cetatile acestea mai infloritoare decat cele doua imparatii ale voastre, si este tinutul lor mai intins decat al vostru? 6.3 Credeti ca ziua nenorocirii este departe, si faceti sa se apropie domnia silniciei. 6.4 Ei se culca pe paturi de fildes, si stau intinsi a lene pe asternuturile lor; mananca miei din turma, si vitei pusi la ingrasat. 6.5 Aiureaza in sunetul alautei, se cred iscusiti ca David in instrumentele de muzica. 6.6 Beau vin cu pahare largi, se ung cu cel mai bun untdelemn, si nu se intristeaza de prapadul lui Iosif! 6.7 De aceea vor merge in robie, in fruntea prinsilor de razboi; si vor inceta strigatele de veselie ale acestor desfatati. 6.8 Domnul Dumnezeu a jurat pe Sine insusi, si Domnul, Dumnezeul ostirilor, a zis: Mi-e scarba de mandria lui Iacov, si-i urasc palatele; de aceea, voi da in mana vrajmasului cetatea cu tot ce este in ea. 6.9 Si daca vor mai ramane zece oameni intr-o casa vor muri. 6.10 Cand unchiul sau va lua pe cel mort sa-l arda, ridicandu-i oasele din casa, si va intreba pe cel din fundul casei: Mai este cineva cu tine? Acela va raspunde: Nimeni Iar celalalt va zice: Tacere! Caci nu trebuie sa pomenim acum Numele Domnului! 6.11 Caci iata ca Domnul porunceste sa se darame casa cea mare, si sa se faca bucati casa cea mica. 6.12 Pot caii sa alerge pe o stanca? Sau poate cineva sa are marea cu boii, de ati prefacut judecata in otrava, si roada dreptatii in pelin? 6.13 Va bucurati de lucruri de nimic, si ziceti: Oare nu prin taria noastra am castigat noi putere? 6.14 De aceea, iata, voi ridica impotriva voastra, casa lui Israel, zice Domnul, Dumnezeul ostirilor, un neam, care va va asupri de la intrarea Hamatului pana la paraul pustiei.
7.1 Domnul Dumnezeu mi-a trimis vedenia aceasta. Iata, facea niste lacuste, in clipa cand incepea sa creasca otava; era otava dupa cositul imparatului. 7.2 Si dupa ce au mancat ele cu desavarsire toata iarba din tara, am zis: Doamne Dumnezeule, iarta! Cum ar putea sa stea Iacov in picioare? Caci este asa de slab! 7.3 Atunci Domnul S-a cait de lucrul acesta: Nu se va intampla una ca aceasta, a zis Domnul. 7.4 Domnul Dumnezeu mi-a trimis vedenia aceasta: Iata, Domnul Dumnezeu vestea pedeapsa prin foc; si focul manca Adancul cel mare si apucase si campia. 7.5 Eu am zis: Doamne Dumnezeule, opreste! Cum ar putea sa stea in picioare Iacov? Caci este asa de slab! 7.6 Atunci Domnul S-a cait si de lucrul acesta. Nici una ca aceasta nu se va intampla, a zis Domnul Dumnezeu. 7.7 El mi-a trimis vedenia aceasta: Iata, Domnul statea pe un zid facut la cumpana, si avea o cumpana in mana. 7.8 Domnul mi-a zis: Ce vezi, Amos? Eu am raspuns: O cumpana. Si Domnul a zis: Iata, voi pune cumpana in mijlocul poporului Meu Israel, si nu-l voi mai ierta; 7.9 ci inaltimile lui Isaac vor fi pustiite; sfintele locasuri ale lui Israel vor fi daramate, si Ma voi ridica impotriva casei lui Ieroboam cu sabia. 7.10 Atunci Amatia, preotul din Betel, a trimis sa spuna lui Ieroboam, imparatul lui Israel: Amos unelteste impotriva ta in mijlocul casei lui Israel; tara nu poate sa sufere toate cuvintele lui! 7.11 Caci iata ce zice Amos: Ieroboam va fi ucis de sabie, si Israel va fi dus in robie departe de tara sa!. 7.12 Si Amatia a zis lui Amos: Pleaca, vazatorule, si fugi in tara lui Iuda! Mananca-ti painea acolo, si acolo proroceste. 7.13 Dar nu mai proroci la Betel, caci este un locas sfant al imparatului, si este un templu al imparatiei! 7.14 Amos a raspuns lui Amatia: Eu nu sunt nici proroc, nici fiu de proroc; ci sunt pastor, si strangator de smochine de Egipt. 7.15 Dar Domnul m-a luat de la oi, si Domnul mi-a zis: Du-te si proroceste poporului Meu Israel! 7.16 Asculta acum Cuvantul Domnului, tu care zici: Nu proroci impotriva lui Israel, nu vorbi impotriva casei lui Isaac! 7.17 Din pricina aceasta, iata ce zice Domnul: Nevasta ta va curvi in cetate, fiii si fiicele tale vor cadea loviti de sabie, ogorul tau va fi impartit cu franghia de masurat; tu insa vei muri intr-un pamant necurat, si Israel va fi dus in robie departe de tara lui!
8.1 Domnul Dumnezeu mi-a trimis urmatoarea vedenie. Iata, era un cos cu poame coapte. 8.2 El a zis: Ce vezi, Amos? Eu am raspuns: Un cos cu poame coapte. Si Domnul mi-a zis: A venit sfarsitul poporului Meu Israel; nu-l mai pot ierta! 8.3 In ziua aceea, cantecele Templului se vor preface in gemete, zice Domnul Dumnezeu, pretutindeni vor arunca in tacere o multime de trupuri moarte. 8.4 Ascultati lucrul acesta, voi care mancati pe cel lipsit, si prapaditi pe cei nenorociti din tara! 8.5 Voi, care ziceti: Cand va trece luna noua, ca sa vindem graul, si Sabatul ca sa deschidem granarele, sa micsoram efa si sa marim siclul, si sa strambam cumpana ca sa inselam? 8.6 Apoi vom cumpara pe cei nevoiasi pe argint, si pe sarac pe o pereche de incaltaminte, si vom vinde codina in loc de grau. 8.7 Domnul a jurat pe slava lui Iacov: Niciodata nu voi uita nici una din faptele lor! 8.8 Nu se va cutremura tara din pricina acestor miselii, si nu se vor jeli toti locuitorii ei? Nu se va umfla toata tara ca raul, ridicandu-se si pogorandu-se iarasi ca raul Egiptului? 8.9 In ziua aceea, zice Domnul Dumnezeu, voi face sa asfinteasca soarele la amiaza, si voi intuneca pamantul ziua in amiaza mare. 8.10 Va voi preface sarbatorile in jale, si toate cantarile in bociri pentru morti, voi acoperi toate coapsele cu saci si voi face toate capetele plesuve; voi arunca tara intr-o jale ca pentru un singur fiu, si sfarsitul ei va fi ca o zi amara. 8.11 Iata, vin zile, zice Domnul Dumnezeu, cand voi trimite foamete in tara, nu foamete de paine, nici sete de apa, ci foame si sete dupa auzirea cuvintelor Domnului. 8.12 Vor pribegi atunci de la o mare la alta, de la miaza-noapte la rasarit, vor umbla istoviti incoace si incolo, ca sa caute Cuvantul Domnului, si tot nu-l vor gasi. 8.13 In ziua aceea se vor topi de sete fetele frumoase si flacaii. 8.14 Ei, care jura acum pe pacatul Samariei, si zic: Pe Dumnezeul tau cel viu, Dane! Si: Pe drumul Beer-Sebei! Vor cadea, si nu se vor mai scula.
9.1 Am vazut pe Domnul stand pe altar. Si a zis: Loveste pragul de sus al portii, ca sa se cutremure usiorii, si sfarama-i peste capetele lor ale tuturora. Ramasita lor insa o voi pierde cu sabia, asa ca nici unul din ei nu va putea sa scape fugind, si nici unul din cei ce vor scapa, nu va scapa. 9.2 De ar patrunde chiar pana in locuinta mortilor, si de acolo ii va smulge mana Mea; de s-ar sui chiar in ceruri, si de acolo ii voi pogori. 9.3 De s-ar ascunde chiar pe varful Carmelului, si acolo ii voi cauta si-i voi lua; de s-ar ascunde de privirile Mele chiar in fundul marii, si acolo voi porunci sarpelui sa-i muste. 9.4 De ar merge in robie chiar inaintea vrajmasilor lor, si acolo voi porunci sabiei sa-i piarda; voi pune astfel ochii pe ei ca sa le fac rau, nu bine. 9.5 Domnul, Dumnezeul ostirilor, atinge pamantul, si se topeste, si toti locuitorii lui jelesc. Se inalta ca raul Nil, si se pogoara ca raul Egiptului. 9.6 El Si-a zidit camara in ceruri, Si-a intemeiat bolta deasupra pamantului; cheama apele marii, si le varsa pe fata pamantului. Domnul este Numele Lui! 9.7 Nu sunteti voi oare pentru Mine ca si copiii Etiopienilor, copii ai lui Israel? zice Domnul. N-am scos Eu pe Israel din tara Egiptului, ca si pe Filisteni din Caftor si pe Sirieni din Chir? 9.8 Iata, Domnul Dumnezeu are ochii pironiti peste imparatia aceasta vinovata, ca s-o nimicesc de pe fata pamantului; totusi nu voi nimici de tot casa lui Iacov, zice Domnul. 9.9 Caci iata, voi porunci, si voi vantura casa lui Israel intre toate neamurile, cum se vantura cu ciurul, fara sa cada un singur bob la pamant! 9.10 Toti pacatosii poporului Meu vor muri de sabie, cei ce zic: Nu ne va ajunge nenorocirea, si nu va veni peste noi. 9.11 In vremea aceea voi ridica din caderea lui cortul lui David, ii voi drege sparturile, ii voi ridica daramaturile, si-l voi zidi iarasi cum era odinioara~ 9.12 ca sa stapaneasca ramasita Edomului si toate neamurile peste care a fost chemat Numele Meu, zice Domnul, care va implini aceste lucruri. 9.13 Iata, vin zile, zice Domnul, cand plugarul va ajunge pe secerator, si cel ce calca strugurii pe cel ce imprastie samanta, cand mustul va picura din munti si va curge de pe toate dealurile. 9.14 Voi aduce inapoi pe prinsii de razboi ai poporului Meu Israel; ei vor zidi iarasi cetatile pustiite si le vor locui, vor sadi vii si le vor bea vinul, vor face gradini si le vor manca roadele. 9.15 Ii voi sadi in tara lor, si nu vor mai fi smulsi din tara pe care le-am dat-o, zice Domnul, Dumnezeul tau!
1.1 Prorocia lui Obadia. Asa vorbeste Domnul Dumnezeu despre Edom: Noi am auzit o veste din partea Domnului, si un sol a fost trimis cu ea printre neamuri, zicand: Sculati-va, sa mergem impotriva Edomului ca sa ne razboim cu el! 1.2 Iata, te voi face mic printre neamuri, vei fi cel mai dispretuit. 1.3 Caci mandria inimii tale te-a dus in ratacire, pe tine, care locuiesti in crapaturile stancilor, si domnesti in inaltime; de aceea, tu zici in tine insuti: Cine ma va arunca la pamant? 1.4 Dar chiar daca ai locui tot atat de sus ca vulturul, chiar daca ti-ai aseza cuibul intre stele, tot te voi arunca jos si de acolo, zice Domnul. 1.5 Daca ar fi intrat la tine niste hoti, sau niste talhari de noapte, cum esti de pustiit! ar fi luat ei oare mai mult decat ar fi putut? Daca ar fi venit niste culegatori de vie la tine, n-ar fi lasat ei nici un strugure pe urma? 1.6 Vai! Ce scormonit este Esau! Cum i s-au descoperit comorile! 1.7 Toti cei uniti cu tine te-au izgonit inapoi pana la hotar, prietenii tai te-au inselat si te-au stapanit. Cei ce mancau din painea ta ti-au intins curse, pe care nu le-ai bagat de seama! 1.8 Oare, zice Domnul, nu voi pierde Eu in ziua aceea pe cei intelepti din Edom, si priceperea din muntele lui Esau? 1.9 Vitejii tai, Temane, se vor inspaimanta, pentru ca toti cei din muntele lui Esau sa piara in macel. 1.10 Din pricina silniciei facute impotriva fratelui tau Iacov, vei fi acoperit de rusine, si vei fi nimicit cu desavarsire pentru totdeauna. 1.11 Caci in ziua cand stateai in fata lui, in ziua cand strainii ii luau averea, cand strainii intrau pe portile lui, si aruncau sortul asupra Ierusalimului, si tu erai atunci ca unul din ei! 1.12 Nu trebuia sa te uiti multumit la ziua fratelui tau, in ziua nenorocirii lui, nu trebuia sa te bucuri de copiii lui Iuda in ziua pieirii lor, si nu trebuia sa vorbesti cu semetie in ziua stramtorarii! 1.13 Nici nu trebuia sa intri pe portile poporului Meu in ziua nenorocirii lui, nici nu trebuia sa te bucuri de nenorocirea lui in ziua prapadului lui, si nu trebuia sa pui mana pe bogatiile lui in ziua prapadului lui! 1.14 Nu trebuia sa stai la raspantii, ca sa nimicesti pe fugarii lui, si nici nu trebuia sa dai in mana vrajmasului pe cei ce scapasera din el in ziua necazului lui! 1.15 Caci ziua Domnului este aproape pentru toate neamurile. Cum ai facut, asa ti se va face; faptele tale se vor intoarce asupra capului tau. 1.16 Caci, dupa cum ati baut paharul maniei, voi cei de pe muntele Meu cel sfant, tot asa, toate neamurile il vor bea necurmat; vor bea, vor sorbi din el, si vor fi ca si cand n-ar fi fost niciodata. 1.17 Dar mantuirea va fi pe muntele Sionului, el va fi sfant, si casa lui Iacov isi va lua inapoi mosiile. 1.18 Casa lui Iacov va fi un foc, si casa lui Iosif, o flacara; dar casa lui Esau va fi miristea, pe care o vor aprinde si o vor mistui; si nu va mai ramane nici unul din casa lui Esau, caci Domnul a vorbit! 1.19 Cei de la miazazi vor stapani muntele lui Esau, si cei din campie tara Filistenilor; vor stapani si tinutul lui Efraim si al Samariei; si Beniamin va stapani Galaadul. 1.20 Dar prinsii de razboi ai acestei ostiri a copiilor lui Israel, vor stapani tara Canaanitilor pana la Sarepta, si prinsii de razboi ai Ierusalimului, care sunt la Sefarad, vor stapani cetatile de miaza-zi. 1.21 Izbavitorii se vor sui pe muntele Sionului, ca sa judece muntele lui Esau. Dar imparatia va fi a Domnului.
1.1 Cuvantul Domnului a vorbit lui Iona, fiul lui Amitai, astfel: 1.2 Scoala-te, du-te la Ninive, cetatea cea mare, si striga impotriva ei. Caci rautatea ei s-a suit pana la Mine! 1.3 Si Iona s-a sculat sa fuga la Tars, departe de Fata Domnului. S-a pogorat la Iafo, si a gasit acolo o corabie care mergea la Tars. A platit pretul calatoriei, si s-a suit in corabie ca sa mearga impreuna cu calatorii la Tars, departe de Fata Domnului. 1.4 Dar Domnul a facut sa sufle pe mare un vant napraznic, si a starnit o mare furtuna. Corabia ameninta sa se sfarame. 1.5 Corabierii s-au temut, au strigat fiecare la dumnezeul lui, si au aruncat in mare uneltele din corabie, ca s-o faca mai usoara. Iona s-a pogorat in fundul corabiei, s-a culcat si a adormit dus. 1.6 Carmaciul s-a apropiat de el, si i-a zis: Ce dormi? Scoala-te si cheama pe Dumnezeul tau! Poate ca Dumnezeu va voi sa se gandeasca la noi, si nu vom pieri! 1.7 Si au zis unul catre altul: Veniti sa tragem la sort, ca sa stim pricina din cui a venit peste noi nenorocirea aceasta! Au tras la sort, si sortul a cazut pe Iona. 1.8 Atunci ei i-au zis: Spune-ne din pricina cui a venit peste noi nenorocirea aceasta? Ce meserie ai, si de unde vii? Care iti este tara, si din ce popor esti? 1.9 El le-a raspuns: Sunt Evreu, si ma tem de Domnul, Dumnezeul cerurilor, care a facut marea si uscatul! 1.10 Oamenii aceia au avut o mare teama, si i-au zis: Pentru ce ai facut lucrul acesta? Caci oamenii aceia stiau ca fugea de Fata Domnului, pentru ca le spusese el. 1.11 Ei i-au zis: Ce sa-ti facem, ca sa se potoleasca marea fata de noi? Caci marea era din ce in ce mai infuriata. 1.12 El le-a raspuns: Luati-ma, si aruncati-ma in mare, si marea se va linisti fata de voi! Caci stiu ca din vina mea vine peste voi aceasta mare furtuna! 1.13 Oamenii acestia vasleau ca sa ajunga la uscat, dar nu puteau, pentru ca marea se intarata tot mai mult impotriva lor. 1.14 Atunci au strigat catre Domnul, si au zis: Doamne, nu ne pierde din pricina vietii omului acestuia, si nu ne impovara cu sange nevinovat! Caci, Tu, Doamne, faci ce vrei! 1.15 Apoi au luat pe Iona, si l-au aruncat in mare. Si furia marii s-a potolit. 1.16 Pe oamenii aceia i-a apucat o mare frica de Domnul, si au adus Domnului o jertfa, si I-au facut juruinte. 1.17 Domnul a trimis un peste mare sa inghita pe Iona, si Iona a stat in pantecele pestelui trei zile si trei nopti.
2.1 Iona s-a rugat Domnului, Dumnezeului sau, din pantecele pestelui~ 2.2 si a zis: In stramtorarea mea, am chemat pe Domnul, si m-a ascultat; din mijlocul locuintei mortilor am strigat, si mi-ai auzit glasul. 2.3 Si totusi ma aruncasei in adanc, in inima marii, si raurile de apa ma inconjurasera; toate valurile si toate talazurile Tale au trecut peste mine. 2.4 Ziceam: Sunt lepadat dinaintea ochilor Tai! Dar iarasi voi vedea Templul Tau cel sfant. 2.5 Apele m-au acoperit pana aproape sa-mi ia viata, adancul m-a invaluit, papura s-a impletit in jurul capului meu. 2.6 M-am pogorat pana la temeliile muntilor, zavoarele pamantului ma incuiau pe vecie; dar Tu m-ai scos viu din groapa, Doamne, Dumnezeul meu! 2.7 Cand imi tanjea sufletul in mine, mi-am adus aminte de Domnul, si rugaciunea mea a ajuns pana la Tine, in Templul Tau ce sfant. 2.8 Cei ce se lipesc de idoli deserti indeparteaza indurarea de la ei. 2.9 Eu insa Iti voi aduce jertfe cu un strigat de multumire, voi implini juruintele pe care le-am facut. Mantuirea vine de la Domnul. 2.10 Domnul a vorbit pestelui, si pestele a varsat pe Iona pe pamant.
3.1 Cuvantul Domnului a vorbit a doua oara lui Iona, astfel: 3.2 Scoala-te, du-te la Ninive, cetatea cea mare, si vesteste acolo strigarea pe care ti-o voi da! 3.3 Si Iona s-a sculat, si s-a dus la Ninive, dupa Cuvantul Domnului. Si Ninive era o cetate foarte mare, cat o calatorie de trei zile. 3.4 Iona a inceput sa patrunda in oras, cale de o zi, strigand si zicand: Inca patruzeci de zile, si Ninive va fi nimicita! 3.5 Oamenii din Ninive au crezut in Dumnezeu, au vestit un post, si s-au imbracat cu saci, de la cei mai mari pana la cei mai mici. 3.6 Lucrul a ajuns la urechea imparatului din Ninive; el s-a sculat de pe scaunul lui de domnie, si-a scos mantia de pe el, s-a acoperit cu un sac, si a sezut in cenusa. 3.7 Si a trimis sa se dea de stire in Ninive, din porunca imparatului si mai marilor lui, urmatoarele: Oamenii si vitele, boii si oile, sa nu guste nimic, sa nu pasca, si nici sa nu bea apa deloc! 3.8 Ci oamenii si vitele sa se acopere cu saci, sa strige cu putere catre Dumnezeu, si sa se intoarca de la calea lor cea rea si de la faptele de asuprire, de care le sunt pline mainile! 3.9 Cine stie daca nu Se va intoarce Dumnezeu si Se va cai, si daca nu-Si va opri mania Lui aprinsa, ca sa nu pierim! 3.10 Dumnezeu a vazut ce faceau ei si ca se intorceau de la calea lor cea rea. Atunci Dumnezeu S-a cait de raul pe care se hotarase sa li-l faca, si nu l-a facut.
4.1 Lucrul acesta n-a placut deloc lui Iona, si s-a maniat. 4.2 S-a rugat Domnului, si a zis: Ah! Doamne, nu este aceasta tocmai ce ziceam eu cand eram inca in tara mea? Tocmai lucrul acesta voiam sa-l inlatur fugind la Tars. Caci stiam ca esti un Dumnezeu milos si plin de indurare, indelung rabdator, si bogat in bunatate, si ca Te caiesti de rau! 4.3 Acum, Doamne, ia-mi viata, caci vreau mai bine sa mor decat sa traiesc! 4.4 Domnul a raspuns: Bine faci Tu de te manii? 4.5 Si Iona a iesit din cetate, si s-a asezat la rasarit de cetate. Acolo si-a facut un umbrar, si a stat sub el, pana va vedea ce are sa se intample cu cetatea. 4.6 Domnul Dumnezeu a facut sa creasca un curcubete, care s-a ridicat peste Iona, ca sa faca umbra capului lui si sa-l faca sa-i treaca mania. Iona s-a bucurat foarte mult de curcubetele acesta. 4.7 Dar a doua zi, la rasaritul soarelui, Dumnezeu a adus un vierme, care a intepat curcubetele, si curcubetele s-a uscat. 4.8 Cand a rasarit soarele, Dumnezeu a facut sa sufle un vant uscat de la rasarit, si soarele a batut peste capul lui Iona, si Iona a lesinat. Atunci a dorit sa moara, si a zis: Mai bine sa mor decat sa traiesc! 4.9 Dar Dumnezeu a zis lui Iona: Bine faci tu de te manii din pricina curcubetelui? El a raspuns: Da, bine fac ca ma manii pana la moarte! 4.10 Atunci si Domnul a zis: Tie iti este mila de curcubetele acesta, care nu te-a costat nici o truda si pe care nu tu l-ai facut sa creasca, ci intr-o noapte s-a nascut si intr-o noapte a pierit. 4.11 Si mie sa nu-Mi fie mila de Ninive, cetatea cea mare, in care se afla mai mult de o suta douazeci de mii de oameni, care nu stiu sa deosebeasca dreapta de stanga lor, afara de o multime de vite!
1.1 Cuvantului Domnului, spus lui Mica, din Moreset, pe vremea lui Iotam, Ahaz, Ezechia, imparatii lui Iuda, prorocie asupra Samariei si Ierusalimului. 1.2 Ascultati, voi popoare toate! Ia aminte, pamantule, si ce este pe el! Domnul Dumnezeu sa fie martor impotriva voastra, Domnul care este in Templul Lui cel sfant! 1.3 Caci iata ca Domnul iese din locuinta Lui, Se pogoara, si umbla pe inaltimile pamantului! 1.4 Sub El se topesc muntii, vaile crapa, ca ceara inaintea focului, ca apa care curge prin rape. 1.5 Si toate acestea din pricina nelegiuirii lui Iacov, din pricina pacatelor casei lui Israel! Dar care este nelegiuirea lui Iacov? Nu este oare Samaria? Si care este pacatul lui Iuda? Nu este oare Ierusalimul? 1.6 De aceea, voi preface Samaria intr-un morman de pietre pe camp, intr-un loc de sadit vie; ii voi pravali pietrele in vale, si-i voi dezgoli temeliile. 1.7 Toate chipurile ei cioplite vor fi sfaramate, toate platile ei de curva vor fi arse in foc, si-i voi pustii toti idolii: caci din plati de curva i-a adunat, si in plati de curva se vor preface 1.8 De aceea plang, ma bocesc, umblu descult si gol, strig ca sacalul, si gem ca strutul. 1.9 Caci rana ei este fara leac; se intinde pana la Iuda, patrunde pana la poarta poporului meu, pana la Ierusalim. 1.10 Nu spuneti lucrul acesta in Gat, si nu plangeti in Aco; tavaliti-va in tarana la Bet-Leafra. 1.11 Treci, locuitoare din Safir, cu rusinea descoperita; locuitoarea din Taanan nu indrazneste sa iasa, jalea Bet-Haetelului, va ia gustul sa va opriti in el. 1.12 Caci locuitoarea din Marot tremura pentru pierderea fericirii ei, fiindca s-a pogorat nenorocirea din partea Domnului pana la poarta Ierusalimului. 1.13 Inhama-ti caii cei iuti la car, locuitoare din Lachis; tu ai fost cea dintai pricina de pacat pentru fiica Sionului, caci in tine s-au gasit nelegiuirile lui Israel. 1.14 De aceea te vei desparti de Moreset-Gat, casele din Aczib vor fi o amagire pentru imparatii lui Israel. 1.15 Iti voi aduce un nou stapan, locuitoare din Maresa; slava lui Israel va merge la Adulam. 1.16 Rade-ti, taie-ti parul, din pricina copiilor tai iubiti; largeste-ti plesuvia ca vulturul, caci ei se duc in robie departe de tine!
2.1 Vai de cei ce cugeta nelegiuirea si fauresc rele in asternutul lor; cand se crapa de ziua o infaptuiesc, daca le sta in putere. 2.2 Daca poftesc ogoare, pun mana pe ele, daca doresc case, le rapesc; asupresc pe om si casa lui, pe om si mostenirea lui. 2.3 De aceea, asa vorbeste Domnul: Iata, Eu am de gand sa aduc o nenorocire impotriva acestui leat de oameni, de care nu va veti feri grumazii, si nu veti mai umbla cu capul atat de sus, caci vremurile vor fi rele. 2.4 In ziua aceea, veti ajunge de pomina, veti boci, si veti zice: S-a ispravit! Suntem pustiiti cu desavarsire! Partea de mostenire a poporului meu trece in mana altuia! Vai! cum mi-o ia! Ogoarele noastre le imparte vrajmasului! 2.5 De aceea nu vei avea pe nimeni care sa intinda franghia de masurat pentru sortul tau, in adunarea Domnului. 2.6 Nu prorociti! zic ei. Sa nu se proroceasca asemenea lucruri. Caci altminteri ocarile nu mai inceteaza! 2.7 Este Domnul atat de grabanic la manie, casa lui Iacov? Acesta este felul Lui de a lucra? Da, cuvintele Mele sunt prielnice celui ce umbla cu neprihanire! 2.8 De multa vreme poporul Meu este socotit de Mine ca vrajmas; voi rapiti mantaua de pe hainele celor ce trec linistiti si n-au gust de razboi. 2.9 Voi izgoniti din casele lor iubite pe femeile poporului Meu, luati pentru totdeauna podoaba Mea de la copiii lor. 2.10 Sculati-va, si plecati, caci aici nu este odihna pentru voi; caci din pricina spurcaciunii, vor fi dureri, dureri puternice. 2.11 Da, daca ar veni un om cu vant si minciuni, si ar zice: Iti voi proroci despre vin, si despre bauturi tari! acela ar fi un proroc pentru poporul acesta! 2.12 Te voi strange in intregime, Iacove! Voi strange ramasita lui Israel, ii voi aduna ca pe niste oi dintr-un staul, ca pe o turma in pasunea ei, asa ca va fi o mare zarva de oameni. 2.13 Cel ce va face spartura se va sui inaintea lor; vor face spartura, vor trece pe poarta si vor iesi pe ea; imparatul lor va merge inaintea lor, si Domnul va fi in fruntea lor.
3.1 Am zis: Ascultati, capetenii ale lui Iacov, si mai mari ai casei lui Israel! Nu este datoria voastra sa cunoasteti dreptatea? 3.2 Si totusi voi urati binele si iubiti raul, le jupuiti pielea si carnea de pe oase! 3.3 Dupa ce au mancat carnea poporului Meu, dupa ce-i jupoaie pielea, si-i sfarama oasele; il fac bucati; ca ceea ce se fierbe intr-o oala, ca si carnea dintr-un cazan~ 3.4 apoi striga catre Domnul. Dar El nu le raspunde, ci Isi ascunde Fata de ei in vremea aceea, pentru ca au facut fapte rele. 3.5 Asa vorbeste Domnul despre prorocii care ratacesc pe poporul meu, care, daca au de muscat ceva cu dintii, vestesc pacea, iar daca nu li se pune nimic in gura, vestesc razboiul sfant: 3.6 Din pricina aceasta, va veni noaptea peste voi fara nici o vedenie! Si intunericul fara nici o prorocie! Soarele va asfinti peste acesti proroci, si ziua se va intuneca peste ei! 3.7 Vazatorii vor fi dati de rusine, ghicitorii vor rosi, toti isi vor acoperi barba; caci Dumnezeu nu va raspunde. 3.8 Dar eu sunt plin de putere, plin de Duhul Domnului, sunt plin de cunostinta dreptatii si de vlaga, ca sa fac cunoscut lui Iacov nelegiuirea lui, si lui Israel pacatul lui. 3.9 Ascultati dar lucrul acesta, capetenii ale casei lui Iacov, si mai mari ai casei lui Israel, voi, carora va este scarba de dreptate, si care suciti tot ce este drept; 3.10 Voi care ziditi Sionul cu sange, si Ierusalimul cu nelegiuire! 3.11 Capeteniile cetatii judeca pentru daruri, preotii lui invata pe popor pentru plata, si prorocii lui prorocesc pe bani; si mai indraznesc apoi sa se bizuie pe Domnul si zic: Oare nu este Domnul in mijlocul nostru? Nu ne poate atinge nici o nenorocire! 3.12 De aceea, din pricina voastra, Sionul va fi arat ca un ogor, Ierusalimul va ajunge un morman de pietre, si muntele Templului o inaltime acoperita de paduri.
4.1 In vremurile de pe urma, muntele Casei Domnului va fi intemeiat tare ca cel mai inalt munte, se va inalta deasupra dealurilor, si popoarele vor veni gramada la el. 4.2 Neamurile se vor duce cu gramada la el, si vor zice: Veniti, haidem sa ne suim la muntele Domnului, la Casa Dumnezeului lui Iacov, ca sa ne invete caile Lui, si sa umblam pe cararile Lui! Caci din Sion va iesi Legea, si din Ierusalim Cuvantul Domnului. 4.3 El va judeca intre multe popoare, va hotari intre neamuri puternice, departate. Din sabiile lor isi vor fauri fiare de plug, si din sulitele lor cosoare; nici un neam nu va mai trage sabia impotriva altuia, si nu vor mai invata sa faca razboi; 4.4 ci fiecare va locui sub vita lui si sub smochinul lui, si nimeni nu-l va mai tulbura. Caci gura Domnului ostirilor a vorbit. 4.5 Pe cand toate popoarele umbla fiecare in numele dumnezeului sau, noi vom umbla in Numele Domnului, Dumnezeului nostru, totdeauna si in veci de veci! 4.6 In ziua aceea, zice Domnul, voi aduna pe cei schiopi, voi strange gramada pe cei izgoniti, si pe aceia pe care-i chinuisem. 4.7 Din cei schiopi voi face o ramasita, din cei ce erau risipiti, un neam puternic; si Domnul va imparati peste ei, pe muntele Sionului, de acum si pana-n veac! 4.8 Iar la tine, turn al turmei, deal al fiicei Sionului, la tine va veni, si la tine va ajunge vechea stapanire, imparatia fiicei Ierusalimului! 4.9 Pentru ce strigi tu insa acum asa de tare? N-ai imparat? Nu mai ai sfetnic, de te apuca durerea ca pe o femeie la nastere? 4.10 Sufera, fiica Sionului, si gemi ca o femeie la nastere! Caci acum vei iesi din cetate si vei locui in camp, si te vei duce pana la Babilon! Acolo vei fi izbavita, acolo te va rascumpara Domnul din mana vrajmasilor tai. 4.11 Caci acum multe neamuri s-au strans impotriva ta, si zic: Sa fie pangarita, ca sa ne vada ochii implinindu-ni-se dorinta fata de Sion! 4.12 Dar ei nu cunosc gandurile Domnului, nu-I inteleg planurile, nu stiu ca i-a strans ca pe niste snopi in arie. 4.13 Scoala-te, fiica Sionului, si treiera! Caci iti fac un corn de fier si o copita de arama, ca sa sfarami multe popoare, si sa inchini Domnului prada lor, sa inchini Domnului intregului pamant averile lor!
5.1 Acum, strange-ti randurile in cetate, ceata Sionului, caci suntem impresurati! Judecatorul lui Israel este lovit cu nuiaua pe obraz! 5.2 Si tu, Betleeme Efrata, macar ca esti prea mic intre cetatile de capetenie ale lui Iuda, totusi din tine Imi va iesi Cel ce va stapani peste Israel, si a carui obarsie se suie pana in vremuri stravechi, pana in zilele vesniciei. 5.3 De aceea ii va lasa, pana la vremea cand va naste cea care are sa nasca, si ramasita fratilor Sai se va intoarce la copiii lui Israel. 5.4 El se va infatisa, si va carmui cu puterea Domnului, si cu maretia Numelui Domnului, Dumnezeului Sau: vor locui linistiti, caci El va fi proslavit pana la marginile pamantului. 5.5 El va fi pacea noastra! Cand va veni Asirianul in tara noastra, si va patrunde in palatele noastre, vom ridica impotriva lui sapte pastori si opt capetenii ale poporului. 5.6 Ei vor pustii tara Asiriei cu sabia, si tara lui Nimrod cu sabia scoasa din teaca. Ne va izbavi astfel de Asirian, cand va veni in tara noastra, si va patrunde in tinutul nostru. 5.7 Ramasita lui Iacov va fi in mijlocul multor popoare, ca o roua care vine de la Domnul, ca ploaia marunta pe iarba care nu se bizuie pe nimeni, si nu atarna de copiii oamenilor. 5.8 Ramasita lui Iacov va fi intre neamuri, in mijlocul multor popoare, ca un leu intre fiarele padurii, ca un pui de leu intre turmele de oi: care, cand trece, calca in picioare si sfasie, si nimeni nu poate scapa pe altul. 5.9 Ti se va ridica mana peste potrivnicii tai, si toti vrajmasii tai vor fi nimiciti! 5.10 In ziua aceea, zice Domnul, iti voi nimici cu desavarsire caii din mijlocul tau, si-ti voi sfarama carele; 5.11 voi nimici cu desavarsire cetatile din tara ta, si-ti voi surpa toate cetatuile. 5.12 Voi nimici cu desavarsire descantecele din mijlocul tau, si nu vei mai avea vrajitori; 5.13 voi nimici cu desavarsire idolii tai si stalpii tai idolesti din mijlocul tau, si nu te vei mai inchina la lucrarea mainilor tale; 5.14 voi nimici cu desavarsire din mijlocul tau Astarteele tale, si-ti voi darama idolii. 5.15 Imi voi razbuna cu manie, cu urgie, pe neamurile, care n-au vrut s-asculte.
6.1 Ascultati dar ce zice Domnul; Scoala-te, judeca-te inaintea muntilor, si dealurile sa-ti auda glasul! 6.2 Ascultati, munti, pricina Domnului, si luati aminte, temelii tari ale pamantului! Caci Domnul are o judecata cu poporul Sau, si vrea sa Se judece cu Israel. 6.3 Poporul Meu, ce ti-am facut si cu ce te-am ostenit? Raspunde-Mi! 6.4 Caci te-am scos din tara Egiptului, te-am izbavit din casa robiei, si am trimis inaintea ta pe Moise, Aaron si Maria! 6.5 Poporul Meu, adu-ti aminte ce planuia Balac imparatul Moabului, si ce i-a raspuns Balaam, fiul lui Beor, si ce s-a intamplat din Sitim pana la Ghilgal, ca sa cunosti binefacerile Domnului! 6.6 Cu ce voi intampina pe Domnul, si cu ce ma voi pleca inaintea Dumnezeului Celui Preainalt? Il voi intampina oare cu arderi de tot, cu vitei de un an? 6.7 Dar primeste Domnul oare mii de berbeci, sau zeci de mii de rauri de untdelemn? Sa dau eu pentru faradelegile mele pe intaiul meu nascut, rodul trupului meu pentru pacatul sufletului meu? 6.8 Ti s-a aratat, omule, ce este bine, si ce alta cere Domnul de la tine, decat sa faci dreptate, sa iubesti mila, si sa umbli smerit cu Dumnezeul tau? 6.9 Glasul Domnului striga cetatii, si omul intelept se teme de Numele Tau. Ascultati pedeapsa si pe Cel ce o trimite! 6.10 Mai sunt in casa celui rau comori nelegiuite, si blestemata efa mica? 6.11 Pot socoti Eu curat pe cel ce are o cumpana nedreapta si greutati strambe in sac? 6.12 Pentru ca bogatii lui sunt plini de silnicie, locuitorii lui spun minciuni, si limba lor este numai inselatorie in gura lor~ 6.13 de aceea, si Eu te voi lovi cu suferinta, te voi pustii pentru pacatele tale. 6.14 Vei manca si tot nu te vei satura, ci foamea va ramane in tine; ce vei lua dinaintea vrajmasului nu vei scapa, caci ce vei scapa, voi da prada sabiei. 6.15 Veti semana, dar nu vei secera, vei stoarce masline dar nu te vei unge cu untdelemnul lor, vei face must, dar nu vei bea vin! 6.16 Caci ei pazesc toate oranduirile lui Omri, si lucreaza tocmai cum a lucrat casa lui Ahab, si umbla dupa sfaturile lor, de aceea te voi face de pomina, iti voi face locuitorii de batjocura, si veti purta ocara poporului Meu.
7.1 Vai de mine! Caci parca sunt la strangerea poamelor, si la strangerea bobitelor dupa culesul strugurilor: nu mai este nici un strugure de mancare, nici cea dintai smochina, dorita de sufletul meu! 7.2 S-a dus omul de bine din tara, si nu mai este nici un om cinstit printre oameni; toti stau la panda ca sa verse sange, fiecare intinde o cursa fratelui sau. 7.3 Mainile lor sunt indreptate sa faca rau: carmuitorul cere daruri, judecatorul cere plata, cel mare isi arata pe fata ce doreste cu lacomie, si astfel merg mana-n mana. 7.4 Cel mai bun dintre ei este ca un maracine, cel mai cinstit este mai rau decat un tufis de spini. Ziua vestita de toti prorocii Tai, pedeapsa Ta se apropie! Atunci va fi uluiala lor. 7.5 Nu crede pe un prieten, nu te increde in ruda cea mai de aproape; pazeste-ti usa gurii de cea care iti sta in brate! 7.6 Caci fiul batjocoreste pe tatal, fata se scoala impotriva mamei ei, nora impotriva soacrei sale; vrajmasii omului sunt cei din casa lui! 7.7 Eu insa voi privi spre Domnul, imi voi pune nadejdea in Dumnezeul mantuirii mele, Dumnezeul meu ma va asculta. 7.8 Nu te bucura de mine, vrajmasa, caci chiar daca am cazut, ma voi scula iarasi, chiar daca stau in intuneric, totusi Domnul este Lumina mea! 7.9 Voi suferi mania Domnului, caci am pacatuit impotriva Lui, pana ce El imi va apara pricina si-mi va face dreptate; El ma va scoate la lumina, si voi privi dreptatea Lui. 7.10 Cand va vedea vrajmasa mea lucrul acesta, va fi acoperita de rusine, ea, care-mi zicea: Unde este Domnul, Dumnezeul tau? Ochii mei isi vor vedea dorinta implinita fata de ea. Atunci ea va fi calcata in picioare ca noroiul de pe ulita. 7.11 In ziua, cand iti vor zidi iarasi zidurile, in ziua aceea ti se vor largi hotarele. 7.12 In ziua aceea, vor veni la tine, din Asiria pana in Egipt, din Egipt pana la raul, de la o mare la alta, si de la un munte la altul. 7.13 Dar mai intai tara va fi pustiita din pricina locuitorilor ei, in urma faptelor lor rele. 7.14 Paste-Ti poporul cu toiagul Tau, paste turma mostenirii Tale, care locuieste singura in padurea din mijlocul Carmelului; ca sa pasca pe Basan si in Galaad, ca in zilele de alta data. 7.15 Iti voi arata lucruri minunate, zice Domnul, ca in ziua cand ai iesit din tara Egiptului. 7.16 Neamurile vor vedea lucrul acesta, si se vor rusina, cu toata puterea lor; vor pune mana la gura, si isi vor astupa urechile. 7.17 Voi linge pulberea, ca sarpele; vor iesi tremurand ca taratoarele pamantului, afara din cetatuile lor, vor veni pline de frica inaintea Domnului, Dumnezeului nostru, si se vor teme de Tine. 7.18 Care Dumnezeu este ca Tine, care ierti nelegiuirea, si treci cu vederea pacatele ramasitei mostenirii Tale? El nu-Si tine mania pe vecie, ci Ii place indurarea! 7.19 El va avea iarasi mila de noi, va calca in picioare nelegiuirile noastre, si vei arunca in fundul marii toate pacatele lor. 7.20 Vei da cu credinciosie lui Iacov, si vei tine cu indurare fata de Avraam, ce ai jurat parintilor nostri in zilele de odinioara.
1.1 Prorocie despre Ninive. Cartea Prorociei lui Naum, din Elcos. 1.2 Domnul este un Dumnezeu gelos si razbunator; Domnul Se razbuna si este plin de manie; Domnul Se razbuna pe potrivnicii Lui, si tine manie pe vrajmasii Lui. 1.3 Domnul este indelung rabdator, dar de o mare tarie; si nu lasa nepedepsit pe cel rau. Domnul umbla in furtuna si in vartej, si norii sunt praful picioarelor Lui. 1.4 El mustra marea si o usuca, face sa sece toate raurile; Basanul si Carmelul tanjesc, si floarea Libanului se vestejeste. 1.5 Se clatina muntii inaintea Lui, si dealurile se topesc; se cutremura pamantul inaintea Lui, lumea si toti locuitorii ei. 1.6 Cine poate sta inaintea urgiei Lui? Si cine poate tine piept maniei Lui aprinse? Urgia Lui se varsa ca focul, si se prabusesc stancile inaintea Lui. 1.7 Domnul este bun, El este un loc de scapare in ziua necazului; si cunoaste pe cei ce se incred in El. 1.8 Dar cu niste valuri ce se varsa peste mal, va nimici cetatea Ninive, si va urmari pe vrajmasii Lui pana in intuneric. 1.9 Ce planuri faceti voi impotriva Domnului? El le zadarniceste! Nenorocirea nu va veni de doua ori. 1.10 Caci vor fi ca niste manunchiuri de spini incalciti, si tocmai cand vor fi beti de vinul lor, vor fi mistuiti de foc, ca o miriste de tot uscata. 1.11 Din tine, Ninive, a iesit cel ce urzea rele impotriva Domnului, cel ce facea planuri rautacioase. 1.12 Asa vorbeste Domnul: Oricat de multi si puternici vor fi, toti vor fi secerati si vor pieri. Chiar daca te-am intristat, Ierusalime, nu te voi mai intrista 1.13 Ci ii voi sfarama jugul acum de pe tine, si-ti voi rupe legaturile 1.14 Iata ce a poruncit insa Domnul impotriva ta, Asur: Nu vei mai avea urmasi care sa-ti poarte numele; voi ridica din casa dumnezeului tau chipurile cioplite sau turnate; iti voi pregati mormantul, caci te-ai aflat prea usor. 1.15 Iata pe munti picioarele solului care vesteste pacea! Praznuieste-ti sarbatorile, Iudo, implineste-ti juruintele! Caci cel rau nu va mai trece prin mijlocul tau, este nimicit cu desavarsire
2.1 Nimicitorul porneste impotriva ta, Ninive; pazeste cetatuia! Ia seama la drum! Intareste-ti coapsele! Aduna-ti toata puterea! 2.2 Caci Domnul aseaza iarasi slava lui Iacov si o face iarasi ca slava de odinioara a lui Israel, pentru ca i-au jefuit jefuitorii si le-au stricat butucii de vie 2.3 Scuturile vitejilor sai sunt rosii, razboinicii sunt imbracati cu purpura; fulgera carele de focul otelului in ziua sorocita pregatirii de lupta, si sulitele se invartesc. 2.4 Duruiesc carele pe ulite, se napustesc unele peste altele in piete; parca sunt niste faclii la vedere, si alearga ca fulgerele 2.5 El, imparatul Ninivei, cheama pe oamenii lui cei viteji, dar ei se poticnesc in mersul lor; alearga spre ziduri, si se gatesc de aparare 2.6 Portile de la rauri sunt deschise, si palatul se prabuseste! 2.7 S-a ispravit cu ea: este dezgolita, este luata; slujnicele ei se vaita ca niste turturele, si se bat in piept. 2.8 Ninive era odinioara ca un iaz plin. de apa Dar iata-i ca fug! Stati! Stati! Opriti-va! Dar nici unul nu se intoarce 2.9 Jefuiti argintul! Jefuiti aurul! Acolo sunt comori nesfarsite, tot felul de bogatii de lucruri scumpe! 2.10 Este jefuita, pustiita, si stoarsa de tot! Inima ii e mahnita, ii tremura genunchii, toate coapsele sufera, si toate fetele au ingalbenit. 2.11 Unde este acum culcusul acela de lei, pasunea aceea pentru puii de lei, pe unde umbla leul, leoaica si puiul de leu, fara sa-i tulbure nimeni? 2.12 Leul sfasia cat ii trebuia pentru puii sai, sugruma pentru leoaicele sale; isi umplea vizuinile de prada, si culcusurile cu ce rapise. 2.13 Iata ca am necaz pe tine, zice Domnul ostirilor; in fum iti voi preface carele de razboi, sabia va mistui pe puii tai de lei, iti voi nimici prada din tara; si nu se va mai auzi glasul solilor tai.
3.1 Vai de cetatea varsatoare de sange, plina de minciuna, plina de silnicie, si care nu inceteaza sa se dedea la rapire! 3.2 Auziti pocnetul biciului, uruitul rotilor, tropaitul cailor, si durduitul carelor! 3.3 Se arunca navalnici calaretii, scanteiaza sabia, fulgera sulita O multime de raniti! Gramezi de trupuri moarte! Morti fara numar! Cei vii se impiedica de cei morti! 3.4 Din pricina multelor curvii ale curvei, plina de farmec, fermecatoare iscusita, care vindea neamurile prin curviile ei si popoarele prin vrajitoriile ei. 3.5 Iata, am necaz pe tine, zice Domnul ostirilor iti voi ridica poalele peste cap, ca sa-ti vada neamurile goliciunea, si imparatiile, rusinea. 3.6 Voi azvarli cu murdarii peste tine, te voi injosi, si te voi face de ocara. 3.7 Toti cei ce te vor vedea vor fugi de tine, si vor zice: Ninive este nimicita! Cine o va plange? Unde sa-ti caut mangaietori? 3.8 Esti tu mai buna decat No-Amon, cetatea care sedea intre rauri, inconjurata de ape, avand ca zid de aparare marea, ca ziduri marea? 3.9 Etiopia si Egiptenii fara numar erau taria ei, Put si Libienii erau ajutoarele ei. 3.10 Si totusi a trebuit sa plece si ea in surghiun, s-a dus in robie; si pruncii ei au fost zdrobiti in toate colturile ulitelor; au aruncat sortul asupra fruntasilor ei, si tot mai marii ei au fost aruncati in lanturi. 3.11 Si tu te vei imbata, te vei ascunde; si tu vei cauta un loc de adapost impotriva vrajmasului! 3.12 Toate cetatuile tale sunt niste smochini cu cele dintai roade; cand ii scuturi, smochinele cad in gura cui vrea sa le manance. 3.13 Iata, poporul tau este ca femeile in mijlocul tau; portile tarii tale se deschid inaintea vrajmasilor tai; focul iti mistuie zavoarele! 3.14 Scoate-ti apa pentru impresurare! Drege-ti intariturile! Calca pamantul, framanta lutul, si gateste cuptorul de caramida! 3.15 Acolo te va manca focul, te va nimici sabia cu desavarsire, te va mistui ca niste lacuste, caci te-ai inmultit ca forfacarul, te-ai ingramadit ca lacustele! 3.16 Negustorii tai sunt mai multi decat stelele cerului, s-au ingramadit ca puii de lacusta care isi intind aripile si zboara. 3.17 Voievozii tai sunt ca lacustele, mai marii tai ca o ceata de lacuste, care tabarasc in dumbravi pe racoarea zilei: cand rasare soarele, zboara, si nu se mai cunoaste locul unde erau. 3.18 In timp ce pastorii tai dorm, imparate al Asiriei, si viteii tai se odihnesc, poporul tau este risipit pe munti, si nimeni nu-l mai strange. 3.19 Rana ta nu se alina prin nimic, rana ta este fara leac! Toti cei ce vor auzi de tine vor bate din palme, caci cine este acela, pe care sa nu-l fi atins rautatea ta?
1.1 Prorocia descoperita prorocului Habacuc. 1.2 Pana cand voi striga catre Tine, Doamne, fara s-asculti? Pana cand ma voi tangui Tie, fara sa dai ajutor? 1.3 Pentru ce ma lasi sa vad nelegiuirea, si Te uiti la nedreptate? Asuprirea si silnicia se fac sub ochii mei, se nasc certuri, si se starneste galceava. 1.4 De aceea legea este fara putere, si dreptatea nu se vede, caci cel rau biruieste pe cel neprihanit, de aceea se fac judecati nedrepte. 1.5 Aruncati-va ochii printre neamuri, si priviti, uimiti-va, si ingroziti-va! Caci in zilele voastre voi face o lucrare, pe care n-ati crede-o daca v-ar povesti-o cineva! 1.6 Iata, voi ridica pe Haldei, popor turbat si iute, care strabate intinderi mari de tari, ca sa puna mana pe locuinte care nu sunt ale lui. 1.7 El este grozav si infricosat; numai din el insusi ii iese dreptul si marirea lui. 1.8 Caii lui sunt mai iuti decat leoparzii, mai sprinteni decat lupii de seara, si calaretii lui inainteaza in galop de departe, zboara ca vulturul care se repede asupra prazii. 1.9 Tot poporul acesta vine numai ca sa jefuiasca; privirile lui lacome cauta inainte, si strange prinsi de razboi ca nisipul. 1.10 Isi bate joc de imparati, si voievozii sunt o nimica pentru el, rade de toate intariturile, caci gramadeste pamant, si le ia. 1.11 Apoi aprinderea i se indoieste, intrece masura si se face vinovat, caci puterea lui o ia ca dumnezeu al lui! 1.12 Doamne, nu esti Tu din vesnicie, Dumnezeul meu, Sfantul meu? Nu vom muri! Doamne, Tu ai ridicat pe poporul acesta ca sa-Ti implinesti judecatile Tale; Tu, Stanca mea, l-ai ridicat ca sa dai prin el pedepsele Tale! 1.13 Ochii Tai sunt asa de curati ca nu pot sa vada raul, si nu poti sa privesti nelegiuirea! Cum ai putea privi Tu pe cei misei, si sa taci, cand cel rau mananca pe cel mai neprihanit decat el? 1.14 Vei face Tu omului ca pestilor marii, ca taratoarei, care n-are stapan? 1.15 El ii scoate pe toti cu undita, ii trage in mreaja sa, ii strange in navodul sau. De aceea se bucura si se inveseleste. 1.16 De aceea aduce jertfe mrejei sale, aduce tamaie navodului sau; caci lor le datoreaza partea lui cea grasa si bucatele lui gustoase! 1.17 Pentru aceasta isi va goli el intr-una mreaja, si va injunghia fara mila pe neamuri?
2.1 M-am dus la locul meu de straja, si stateam pe turn ca sa veghez si sa vad ce are sa-mi spuna Domnul, si ce-mi va raspunde la plangerea mea. 2.2 Domnul mi-a raspuns, si a zis: Scrie prorocia, si sap-o pe table, ca sa se poata citi usor! 2.3 Caci este o prorocie, a carei vreme este hotarata, se apropie de implinire, si nu va minti; daca zaboveste, asteapt-o, caci va veni si se va implini negresit. 2.4 Iata, i s-a ingamfat sufletul, nu este fara prihana in el; dar cel neprihanit va trai prin credinta lui. 2.5 Ca si cel beat si semet, cel mandru nu sta linistit; ci isi largeste gura ca locuinta mortilor, este nesatios ca moartea asa ca pe toate neamurile vrea sa le stranga la el, si toate popoarele le trage la el. 2.6 Nu va fi el de batjocura tuturor acestora, de ras si de pomina? Se va zice: Vai de cel ce aduna ce nu este al lui! Pana cand se va impovara cu datorii? 2.7 Nu se vor ridica deodata cei ce te-au imprumutat? Nu se vor trezi asupritorii tai, si vei ajunge prada lor? 2.8 Fiindca ai jefuit multe neamuri, toata ramasita popoarelor te va jefui, din pricina varsarii sangelui oamenilor, din pricina silniciilor facute in tara si impotriva cetatii tuturor locuitorilor ei. 2.9 Vai de cel ce strange castiguri nelegiuite pentru casa lui, ca sa-si aseze apoi cuibul intr-un loc inalt, si sa scape din mana nenorocirii! 2.10 Rusinea casei tale ti-ai croit, nimicind o multime de popoare, si impotriva ta insuti ai pacatuit. 2.11 Caci piatra din mijlocul zidului striga, si lemnul care leaga grinda ii raspunde. 2.12 Vai de cel ce zideste o cetate cu sange, care intemeiaza o cetate cu nelegiuire! 2.13 Iata, cand Domnul ostirilor a hotarat lucrul acesta, popoarele se ostenesc pentru foc, si neamurile se trudesc degeaba. 2.14 Caci pamantul va fi plin de cunostinta slavei Domnului, ca fundul marii de apele care-l acopera. 2.15 Vai de cel ce da aproapelui sau sa bea, vai de tine care ii torni bautura spumoasa si-l ametesti, ca sa-i vezi goliciunea! 2.16 Te vei satura de rusine in loc de slava; bea si tu, si dezveleste-te! Iti va veni si tie randul sa iei paharul din dreapta Domnului, si va veni rusinea peste slava ta. 2.17 Caci silniciile facute impotriva Libanului vor cadea asupra ta, si pustiirile fiarelor te vor ingrozi, pentru varsarea sangelui oamenilor, si silniciile facute in tara, impotriva cetatii si impotriva tuturor locuitorilor ei. 2.18 La ce ar putea folosi un chip cioplit, pe care-l ciopleste lucratorul? La ce ar putea folosi un chip turnat, care invata pe oameni minciuni, pentru ca lucratorul care l-a facut sa-si puna increderea in el, pe cand el faureste numai niste idoli muti? 2.19 Vai de cel ce zice lemnului: Scoala-te, si unei pietre mute: Trezeste-te! Poate ea sa dea invatatura? Iata ca este impodobita cu aur si argint, dar in ea nu este un duh care s-o insufleteasca. 2.20 Domnul insa este in Templul Lui cel sfant. Tot pamantul sa taca inaintea Lui!
3.1 Rugaciunea prorocului Habacuc. (De cantat in felul cantecelor de jale). 3.2 Cand am auzit, Doamne, ce ai vestit, m-am ingrozit. Insufleteste-Ti lucrarea in cursul anilor, Doamne! Fa-Te cunoscut in trecerea anilor! Dar, in mania Ta, adu-ti aminte de indurarile Tale! 3.3 Dumnezeu vine din Teman, si Cel Sfant vine din muntele Paran (Oprire.) Maretia Lui acopera cerurile, si slava Lui umple pamantul. 3.4 Stralucirea Lui este ca lumina soarelui, din mana Lui pornesc raze, si acolo este ascunsa taria Lui. 3.5 Inaintea Lui merge ciuma, si molima calca pe urmele lui. 3.6 Se opreste, si masoara pamantul cu ochiul; priveste, si face pe neamuri sa tremure; muntii cei vesnici se sfarama, dealurile cele vechi se pleaca; El umbla pe carari vesnice. 3.7 Vad corturile Etiopiei, pline de groaza, si se cutremura colibele din tara Madianului. 3.8 S-a maniat oare Domnul pe rauri? Impotriva raurilor se aprinde mania Ta, sau impotriva marii se varsa urgia Ta, de ai incalecat pe caii Tai, si Te-ai suit in carul Tau de biruinta? 3.9 Arcul Tau este dezvelit; blestemele sunt sagetile Cuvantului Tau (Oprire.) Tu despici pamantul ca sa dai drumul raurilor. 3.10 La vederea Ta, se cutremura muntii; se napustesc rauri de apa; adancul isi ridica glasul, si isi inalta valurile in sus. 3.11 Soarele si luna se opresc in locuinta lor, de lumina sagetilor Tale care pornesc, de stralucirea sulitei Tale care luceste. 3.12 Tu cutreieri pamantul in urgia ta, zdrobesti neamurile in mania Ta. 3.13 Iesi ca sa izbavesti pe poporul Tau, sa izbavesti pe unsul Tau; sfarami acoperisul casei celui rau, o nimicesti din temelii pana in varf. (Oprire.) 3.14 Strapungi cu sagetile Tale capul capeteniilor lui, care se napustesc peste mine ca furtuna, sa ma puna pe fuga, scotand strigate de bucurie, ca si cum ar fi si mancat pe cel nenorocit in culcus. 3.15 Cu caii Tai mergi pe mare, pe spuma apelor mari. 3.16 Cand am auzit lucrul acesta, mi s-a cutremurat trupul; la vestea aceasta, mi se infioara buzele, imi intra putrezirea in oase, si-mi tremura genunchii. Caci as putea oare astepta in tacere ziua necazului, ziua cand asupritorul va merge impotriva poporului? 3.17 Caci chiar daca smochinul nu va inflori, vita nu va da nici un rod, rodul maslinului va lipsi, si campiile nu vor da hrana, oile vor pieri din staule, si nu vor mai fi boi in grajduri~ 3.18 eu tot ma voi bucura in Domnul, ma voi bucura in Dumnezeul mantuirii mele! 3.19 Domnul Dumnezeul este taria mea; El imi face picioarele ca ale cerbilor, si ma face sa merg pe inaltimile mele. Catre mai marele cantaretilor. De cantat cu instrumente cu coarde.
1.1 Cuvantul Domnului, care a fost spus lui Tefania, fiul lui Cusi, fiul lui Ghedalia, fiul lui Amaria, fiul lui Ezechia, pe vremea lui Iosia, fiul lui Amon, imparatul lui Iuda. 1.2 Voi nimici totul de pe fata pamantului, zice Domnul. 1.3 Voi nimici oamenii si vitele, pasarile cerului si pestii marii, pietrele de poticnire, si pe cei rai impreuna cu ele; voi nimici cu desavarsire pe oameni de pe fata pamantului, zice Domnul. 1.4 Imi voi intinde mana impotriva lui Iuda, si impotriva tuturor locuitorilor Ierusalimului; voi nimici cu desavarsire din locul acesta ramasitele lui Baal, numele slujitorilor sai si preotii impreuna cu ei~ 1.5 pe cei ce se inchina pe acoperisuri inaintea ostirii cerurilor, pe cei ce se inchina jurand pe Domnul, dar care jura si pe imparatul lor Malcam~ 1.6 pe cei ce s-au abatut de la Domnul, si pe cei ce nu cauta pe Domnul, nici nu intreaba de El. 1.7 Tacere inaintea Domnului Dumnezeu! Caci ziua Domnului este aproape, caci Domnul a pregatit jertfa, Si-a sfintit oaspetii. 1.8 In ziua jertfei Domnului voi pedepsi pe voievozii si fiii imparatului, si pe toti cei ce poarta haine straine. 1.9 In ziua aceea, voi pedepsi si pe toti cei ce sar peste prag, pe cei ce umplu de silnicie si de inselaciune casa stapanului lor. 1.10 In ziua aceea, zice Domnul, se vor auzi strigate de jale la poarta pestilor, urlete in cealalta mahala a cetatii, si un mare prapad de dealuri. 1.11 Vaitati-va locuitori din Mactes. Caci toti cei ce fac negot sunt nimiciti, toti cei incarcati cu argint sunt nimiciti cu desavarsire. 1.12 In vremea aceea, voi scormoni Ierusalimul cu felinare, si voi pedepsi pe toti oamenii care se bizuiesc pe drojdiile lor, si zic in inima lor: Domnul nu va face nici bine nici rau! 1.13 Averile lor vor fi de jaf, si casele lor vor fi pustiite; vor zidi case si nu le vor locui, vor sadi vii, si nu vor bea vin din ele. 1.14 Ziua cea mare a Domnului este aproape, este aproape si vine in graba mare! Da, este aproape ziua cea amarnica a Domnului, si viteazul tipa cu amar. 1.15 Ziua aceea este o zi de manie, o zi de necaz si de groaza, o zi de pustiire si nimicire, o zi de intuneric si negura, o zi de nori si de intunecime~ 1.16 o zi in care va rasuna trambita si strigatele de razboi impotriva cetatilor intarite si turnurilor inalte. 1.17 Atunci voi pune pe oameni la stramtoare, si vor bajbai ca niste orbi, pentru ca au pacatuit impotriva Domnului; de aceea le voi varsa sangele ca praful, si carnea ca gunoiul! 1.18 Nici argintul, nici aurul lor nu vor putea sa-i izbaveasca, in ziua maniei Domnului; ci toata tara va fi mistuita de focul geloziei Lui, caci va nimici deodata pe toti locuitorii tarii.
2.1 Veniti-va in fire, si cercetati-va, neam fara rusine~ 2.2 pana nu se implineste hotararea ca pleava trece vremea pana nu vine peste voi mania aprinsa a Domnului, pana nu vine peste voi ziua maniei Domnului! 2.3 Cautati pe Domnul, toti cei smeriti din tara, care impliniti poruncile Lui! Cautati dreptatea, cautati smerenia! Poate ca veti fi crutati in ziua maniei Domnului. 2.4 Caci Gaza va fi parasita, Ascalonul va fi pustiit, poporul din Asdod va fi izgonit ziua in amiaza mare, si Ecronul va fi smuls din radacini. 2.5 Vai de locuitorii de pe malurile marii, vai de neamul Cheretitilor! Asa a vorbit Domnul impotriva ta, Canaane, tara Filistenilor: Te voi nimici si nu vei mai avea locuitori! 2.6 Malurile marii vor ajunge izlazuri de pasunat, locuinte pentru pastori, si tarle de oi. 2.7 Malurile acestea vor fi pentru ramasitele casei lui Iuda; acolo vor paste; se vor odihni seara in casele Ascalonului; caci Domnul, Dumnezeul lor, nu-i va uita, si va aduce inapoi pe prinsii lor de razboi. 2.8 Am auzit ocarile Moabului si batjocurile copiilor lui Amon, cand defaimau pe poporul Meu, si se ridicau cu trufie impotriva hotarelor lor. 2.9 De aceea, pe viata Mea, zice Domnul ostirilor, Dumnezeul lui Israel, ca Moabul va fi ca Sodoma, si copiii lui Amon ca Gomora: un loc acoperit cu maracini, o groapa de sare, un pustiu vesnic; ramasita poporului Meu ii va jefui, ramasita neamului Meu ii va stapani. 2.10 Lucrul acesta li se va intampla pentru mandria lor, pentru ca au batjocorit si au fost semeti cu poporul Domnului ostirilor. 2.11 Domnul va fi grozav impotriva lor, caci va nimici pe toti dumnezeii pamantului; si fiecare se va inchina inaintea Lui in tara lui, in toate ostroavele neamurilor. 2.12 Chiar si voi, Etiopienilor, veti fi strapunsi cu sabia Mea. 2.13 El Isi va intinde mana si spre miazanoapte, va nimici Asiria, si va preface Ninive intr-o pustietate, intr-un pamant fara apa ca pustia. 2.14 In mijlocul cetatii se vor culca turme de vite de tot felul; pelicanul si ariciul vor ramane noaptea pe acoperisurile stalpilor ei. La ferestre se vor auzi tipetele lor, pustiirea va fi in prag, caci captuseala de cedru va fi scoasa. 2.15 Iata dar cetatea aceea vesela, care statea plina de incredere, si zicea in inima ei: Eu si nici una afara de mine! Vai! Cum s-a prefacut in pustiu si in culcus de fiare! Toti cei ce trec pe langa ea fluiera si arata cu mana!
3.1 Vai de cetatea indaratnica si spurcata, vai de cetatea plina de asuprire! 3.2 Ea n-asculta de nici un glas, nu tine seama de mustrare, nu se increde in Domnul, nu se apropie de Dumnezeul sau. 3.3 Capeteniile ei in mijlocul ei sunt niste lei care racnesc; judecatorii ei sunt niste lupi de seara care nu mai lasa nici un os pana dimineata. 3.4 Prorocii ei sunt usuratici si inselatori; preotii ei pangaresc lucrurile sfinte, calca Legea. 3.5 Domnul este fara prihana in mijlocul ei. El nu face nici o nelegiuire; in fiecare dimineata El Isi scoate la lumina judecatile, fara sa inceteze vreodata; dar cine este nelegiuit nu stie de rusine! 3.6 Am nimicit neamuri, le-am daramat turnurile, le-am pustiit ulitele si nu mai trece nimeni pe ele! Cetatile lor sunt pustiite, nu mai au nici un om in ele, si nimeni nu mai locuieste in ele! 3.7 Ziceam: Daca ai voi macar sa te temi de Mine, si sa tii seama de mustrare! Nu ti-ar fi nimicita locuinta, si n-ar veni peste tine toate pedepsele cu care te-am amenintat. Dar ei s-au grabit sa-si strice toate faptele. 3.8 De aceea asteptati numai, zice Domnul, pana in ziua cand Ma voi scula la prada: caci am hotarat sa strang neamurile, sa adun imparatiile, ca sa-Mi vars urgia peste ele, toata aprinderea maniei Mele; caci toata tara va fi mistuita de focul geloziei Mele. 3.9 Atunci voi da popoarelor buze curate, ca toti sa cheme Numele Domnului, ca sa-I slujeasca intr-un gand. 3.10 Dincolo de raurile Etiopiei, Imi vor aduce daruri de mancare inchinatorii mei, obstea Mea cea risipita. 3.11 In ziua aceea, nu vei mai avea nevoie sa rosesti de toate faptele tale prin care ai pacatuit impotriva Mea; caci atunci voi scoate din mijlocul tau pe cei trufasi, si nu te vei mai ingamfa pe muntele Meu cel sfant! 3.12 Voi lasa in mijlocul tau un popor smerit si mic, care se va increde in Numele Domnului. 3.13 Ramasitele lui Israel nu vor mai savarsi nelegiuire, nu vor mai spune minciuni, si nici in gura lor nu se va mai gasi o limba inselatoare. Ci vor paste, si se vor odihni, si nimeni nu-i va tulbura. 3.14 Striga de bucurie, fiica Sionului! Striga de veselie, Israele! Bucura-te si salta de veselie din toata inima ta, fiica Ierusalimului! 3.15 Domnul a abatut de la tine pedepsele tale, a indepartat pe vrajmasul tau; Domnul, Imparatul lui Israel, este in mijlocul tau; nu trebuie sa te mai temi de nici o nenorocire! 3.16 In ziua aceea, se va zice Ierusalimului: Nu te teme de nimic! Sioane, sa nu-ti slabeasca mainile! 3.17 Domnul Dumnezeul tau este in mijlocul tau, ca un viteaz care poate ajuta; se va bucura de tine cu mare bucurie, va tacea in dragostea Lui, si nu va mai putea de veselie pentru tine. 3.18 Voi strange pe cei intristati, care sunt departe de adunarea sfanta, pe cei iesiti din sanul tau, asupra carora acum apasa ocara. 3.19 Iata, in vremea aceea, voi lucra impotriva tuturor asupritorilor tai; voi izbavi pe cei schiopi si voi strange pe cei ce au fost izgoniti, si ii voi face o pricina de lauda si de slava in toate tarile unde sunt de ocara acum. 3.20 In vremea aceea, va voi aduce inapoi; in vremea aceea, va voi strange; caci va voi face o pricina de slava si de lauda intre toate popoarele pamantului, cand voi aduce inapoi pe prinsii vostri de razboi sub ochii vostri, zice Domnul.
1.1 In anul al doilea al imparatului Dariu, in ziua intai a lunii a sasea, Cuvantul Domnului a vorbit prin prorocul Hagai catre Zorobabel, fiul lui Sealtiel, dregatorul lui Iuda, si catre Iosua, fiul lui Iotadac, marele preot, astfel: 1.2 Asa vorbeste Domnul ostirilor: Poporul acesta zice: N-a venit inca vremea pentru zidirea din nou a Casei Domnului! 1.3 De aceea Cuvantul Domnului le-a vorbit prin prorocul Hagai astfel: 1.4 Dar pentru voi a venit oare vremea sa locuiti in case captusite cu tavan, cand Casa aceasta este daramata? 1.5 Asa vorbeste acum Domnul ostirilor: Uitati-va cu bagare de seama la caile voastre! 1.6 Semanati mult, si strangeti putin, mancati, si tot nu va saturati, beti, si tot nu va potoliti setea, va imbracati, si tot nu va este cald; si cine castiga o simbrie, o pune intr-o punga sparta! 1.7 Asa vorbeste Domnul ostirilor: Uitati-va cu bagare de seama la caile voastre! 1.8 Suiti-va pe munte, aduceti lemne, si ziditi Casa! Eu Ma voi bucura de lucrul acesta, si voi fi proslavit, zice Domnul. 1.9 Va asteptati la mult, si iata ca ati avut putin; l-ati adus acasa, dar Eu l-am suflat. Pentru ce? zice Domnul ostirilor. Din pricina Casei Mele, care sta daramata, pe cand fiecare din voi alearga pentru casa lui. 1.10 De aceea cerurile nu v-au dat roua, si pamantul nu si-a dat roadele. 1.11 Am chemat seceta peste tara, peste munti, peste grau, peste must, peste untdelemn, peste tot ce poate aduce pamantul, peste oameni si peste vite, si peste tot lucrul mainilor voastre. 1.12 Zorobabel, fiul lui Sealtiel, Iosua, fiul lui Iotadac, marele preot, si toata ramasita poporului, au ascultat glasul Domnului, Dumnezeului lor, si cuvintele prorocului Hagai, fiindca Domnul, Dumnezeul lor, il trimisese. Si poporul s-a temut de Domnul. 1.13 Hagai, trimisul Domnului, a zis poporului, dupa porunca Domnului: Eu sunt cu voi, zice Domnul. 1.14 Domnul a trezit duhul lui Zorobabel, fiul lui Sealtiel, dregatorul lui Iuda, si duhul lui Iosua, fiul lui Iotadac, marele preot, si duhul intregii ramasite a poporului. Asa ca ei au venit, si s-au pus pe lucru in Casa Domnului ostirilor, Dumnezeul lor~ 1.15 in ziua a douazeci si patra a lunii a sasea, in anul al doilea al imparatului Dariu.
2.1 In a douazeci si una zi a lunii a saptea, Cuvantul Domnului a vorbit prin prorocul Hagai, astfel: 2.2 Vorbeste lui Zorobabel, fiul lui Sealtiel, dregatorul lui Iuda, lui Iosua, fiul lui Iotadac, marele preot, si ramasitei poporului, si spune-le: 2.3 Cine a mai ramas intre voi din cei ce au vazut Casa aceasta in slava ei dintai? Si cum o vedeti acum? Asa cum este, nu pare ea ca o nimica in ochii vostri? 2.4 Acum fii tare, Zorobabel! zice Domnul. Fii tare si tu, Iosua, fiul lui Iotadac, marele preot! Fii tare si tu, tot poporul din tara, zice Domnul, si lucrati! Caci Eu sunt cu voi, zice Domnul ostirilor. 2.5 Eu raman credincios legamantului pe care l-am facut cu voi, cand ati iesit din Egipt, si Duhul Meu este in mijlocul vostru; nu va temeti! 2.6 Caci asa vorbeste Domnul ostirilor: Inca putina vreme, si voi clatina inca odata cerurile si pamantul, marea si uscatul; 2.7 voi clatina toate neamurile; comorile tuturor neamurilor vor veni, si voi umple de slava Casa aceasta, zice Domnul ostirilor. 2.8 Al Meu este argintul, si al Meu este aurul, zice Domnul ostirilor. 2.9 Slava acestei Case din urma va fi mai mare decat a celei dintai, zice Domnul ostirilor; si in locul acesta voi da pacea, zice Domnul ostirilor. 2.10 In a douazeci si patra zi a lunii a noua, in anul al doilea al lui Dariu, cuvantul Domnului a vorbit prin prorocul Hagai, astfel: 2.11 Asa vorbeste Domnul ostirilor: Pune preotilor urmatoarea intrebare asupra Legii: 2.12 Daca poarta cineva in poala hainei sale carne sfintita, si atinge cu haina lui paine, bucate fierte, vin, untdelemn, sau o mancare oarecare, lucrurile acestea vor fi sfintite? Preotii au raspuns: Nu! 2.13 Si Hagai a zis: Daca se atinge cineva, spurcat prin atingerea de un trup mort, de toate aceste lucruri, vor fi ele spurcate oare? Preotii au raspuns: Vor fi spurcate. 2.14 Atunci Hagai, luand iarasi cuvantul, a zis: Tot asa este si poporul acesta, tot asa este si neamul acesta inaintea Mea, zice Domnul, asa sunt toate lucrarile mainilor lor: ce-Mi aduc ei acolo ca jertfa, este spurcat! 2.15 Uitati-va dar, cu bagare de seama, la cele ce s-au intamplat pana in ziua de azi, pana sa se fi pus piatra pe piatra la Templul Domnului! 2.16 Atunci, cand veneau la o gramada de douazeci de masuri, nu erau in ea decat zece; cand veneau la teasc sa scoata cincizeci de masuri, nu erau in el decat douazeci! 2.17 V-am lovit cu rugina in grau si cu taciune, si cu grindina; am lovit tot lucrul mainilor voastre. Si cu toate acestea, tot nu v-ati intors la Mine, zice Domnul. 2.18 Uitati-va cu bagare de seama, la cele ce s-au petrecut pana in ziua de azi, pana in a douazeci si patra zi a lunii a noua, din ziua cand a fost intemeiat Templul Domnului, uitati-va cu bagare de seama la ele. 2.19 Mai era samanta in granare? Nici via, nici smochinul, nici rodiul, si nici maslinul, n-au mai adus nimic. Dar din ziua aceasta, Imi voi da binecuvantarea Mea. 2.20 Cuvantul Domnului a vorbit a doua oara lui Hagai, in a douazeci si patra zi a lunii, astfel: 2.21 Vorbeste lui Zorobabel, dregatorul lui Iuda, si spune: Voi clatina cerurile si pamantul; 2.22 voi rasturna scaunul de domnie al imparatiilor, voi nimici puterea imparatiilor neamurilor, voi rasturna si carele de razboi si pe cei ce se suie in ele; caii si calaretii lor vor fi trantiti la pamant, si unul va pieri ucis de sabia altuia. 2.23 In ziua aceea, zice Domnul ostirilor, pe tine, Zorobabele, fiul lui Sealtiel, robul Meu, zice Domnul, te voi lua si te voi pastra ca pe o pecete; caci Eu te-am ales, zice Domnul ostirilor.
1.1 In luna a opta, in anul al doilea al lui Dariu, Cuvantul Domnului a vorbit prorocului Zaharia, fiul lui Berechia, fiul lui Ido, astfel: 1.2 Domnul S-a maniat foarte tare pe parintii vostri. 1.3 Spune-le dar: Asa vorbeste Domnul ostirilor: Intoarceti-va la Mine, zice Domnul ostirilor: si Ma voi intoarce si Eu la voi, zice Domnul ostirilor. 1.4 Nu fiti ca parintii vostri, carora le vorbeau prorocii de mai inainte, zicand: Asa vorbeste Domnul ostirilor: Intoarceti-va de la caile voastre cele rele, de la faptele voastre cele rele! Dar n-au ascultat si n-au lut aminte la Mine, zice Domnul. 1.5 Unde sunt acum parintii vostri? Si puteau prorocii sa traiasca vesnic? 1.6 Totusi cuvintele Mele si poruncile pe care le dadusem slujitorilor Mei prorocii, ca sa le vesteasca, n-au atins ele pe parintii vostri? Si atunci ei s-au intors, si au zis: Domnul ostirilor ne-a facut cum hotarase sa ne faca, dupa caile si faptele noastre! 1.7 In a doua zeci si patra zi a lunii a unsprezecea, care este luna Sebat, in anul al doilea al lui Dariu, Cuvantul Domnului a vorbit prorocului Zaharia, fiul lui Berechia, fiul lui Ido, astfel: 1.8 M-am uitat noaptea, si iata ca un om era calare pe un cal rosu, si statea intre mirti intr-un umbrar; in urma lui erau niste cai rosii, murgi si albi. 1.9 Am intrebat: Ce inseamna caii acestia, domnul meu? Si ingerul care vorbea cu mine mi-a zis: Iti voi arata ce inseamna caii acestia! 1.10 Omul care statea intre mirti a luat cuvantul si a zis: Acestia sunt aceia pe care i-a trimis Domnul sa cutreiere pamantul! 1.11 Si ei au vorbit Ingerului Domnului, care statea intre mirti, si au zis: Am cutreierat pamantul, si iata ca tot pamantul este in pace si linistit! 1.12 Atunci Ingerul Domnului a luat cuvantul, si a zis: Doamne al ostirilor, pana cand nu vei avea mila de Ierusalim si de cetatile lui Iuda, pe care Te-ai maniat in acesti saptezeci de ani? 1.13 Domnul a raspuns cu vorbe bune, cu vorbe de mangaiere, ingerului care vorbea cu mine. 1.14 Si ingerul, care vorbea cu mine, mi-a zis: Striga, si zi: Asa vorbeste Domnul ostirilor: Sunt plin de o mare gelozie pentru Ierusalim si pentru Sion~ 1.15 si sunt plin de o mare manie impotriva neamurilor ingamfate; caci Ma maniasem numai putin, dar ele au ajutat spre nenorocire. 1.16 De aceea asa vorbeste Domnul: Ma intorc cu indurarea catre Ierusalim; Casa Mea va fi zidita iarasi in el, si funia de masurat se va intinde asupra Ierusalimului. 1.17 Striga din nou, si zi: Asa vorbeste Domnul ostirilor: Cetatile Mele vor avea iarasi belsug de bunatati, Domnul va mangaia iarasi Sionul, va alege iarasi Ierusalimul. 1.18 Am ridicat ochii si m-am uitat, si iata ca erau patru coarne! 1.19 Am intrebat ingerul, care vorbea cu mine: Ce inseamna coarnele acestea? Si el mi-a zis: Acestea sunt coarnele, care au risipit pe Iuda, pe Israel si Ierusalimul. 1.20 Domnul mi-a aratat patru fierari. 1.21 Eu am intrebat: Ce vor sa faca acestia? Si el a zis: Acestia vin sa sperie coarnele care au risipit pe Iuda, de n-a mai putut ridica nimeni capul; fierarii acestia au venit sa sperie, si sa taie coarnele neamurilor care au ridicat cornul impotriva tarii lui Iuda, ca sa-i risipeasca locuitorii.
2.1 Am ridicat ochii si m-am uitat, si iata ca era un om care tinea in mana o funie de masurat. 2.2 L-am intrebat: Unde te duci? Si el mi-a zis: Ma duc sa masor Ierusalimul, ca sa vad ce latime si ce lungime are. 2.3 Si ingerul, care vorbea cu mine, a inaintat, si un alt inger i-a iesit inainte. 2.4 El i-a zis: Alearga de vorbeste tanarului acestuia, si spune-i: Ierusalimul va fi o cetate deschisa, din pricina multimii oamenilor si vitelor care vor fi in mijlocul lui; 2.5 Eu Insumi zice Domnul voi fi un zid de foc de jur imprejurul lui, si voi fi slava lui in mijlocul lui! 2.6 Fugiti, fugiti din tara de la miaza noapte! zice Domnul. Caci v-am imprastiat in cele patru vanturi ale cerurilor, zice Domnul. 2.7 Scapa, Sioane, tu care locuiesti la fiica Babilonului! 2.8 Caci asa vorbeste Domnul ostirilor: Dupa slava m-a trimis El la neamurile care v-au jefuit; caci cel ce se atinge de voi se atinge de lumina ochilor Lui. 2.9 Iata, Imi ridic mana impotriva lor, zice Domnul si ele vor fi prada celor ce le erau supusi, ca sa stiti ca Domnul ostirilor m-a trimis. 2.10 Striga de veselie si bucura-te, fiica Sionului! Caci iata, Eu vin, si voi locui in mijlocul tau, zice Domnul. 2.11 Multe neamuri se vor alipi de Domnul, in ziua aceea, si vor fi poporul Meu. Eu voi locui in mijlocul tau, si vei sti ca Domnul ostirilor m-a trimis la tine. 2.12 Domnul va lua in stapanire pe Iuda, ca partea Lui de mostenire in pamantul sfant, si va alege iarasi Ierusalimul. 2.13 Orice faptura sa taca inaintea Domnului, caci El S-a si sculat din locasul Lui cel sfant!
3.1 El (ingerul) mi-a aratat pe marele preot Iosua, stand in picioare inaintea Ingerului Domnului, si pe Satana stand la dreapta lui, ca sa-l parasca. 3.2 Domnul a zis Satanei: Domnul sa te mustre, Satano! Domnul sa te mustre, El care a ales Ierusalimul! Nu este el, Iosua, un taciune scos din foc? 3.3 Dar Iosua era imbracat cu haine murdare, si totusi statea in picioare inaintea Ingerului. 3.4 Iar Ingerul, luand cuvantul, a zis celor ce erau inaintea Lui: Dezbracati-l de hainele murdare de pe el! Apoi a zis lui Iosua: Iata ca indepartez de la tine nelegiuirea, si te imbrac cu haine de sarbatoare! 3.5 Eu am zis: Sa i se puna pe cap o mitra curata! Si i-au pus o mitra curata pe cap, si l-au imbracat in haine, in timp ce Ingerul Domnului statea acolo. 3.6 Ingerul Domnului a facut lui Iosua urmatoarea marturisire: 3.7 Asa vorbeste Domnul ostirilor: Daca vei umbla pe caile Mele si daca vei pazi poruncile Mele, vei judeca si Casa Mea si vei priveghea asupra curtilor Mele, si te voi lasa sa intri impreuna cu cei ce sunt aici. 3.8 Asculta dar, Iosua, mare preot, tu si tovarasii tai de slujba, care stau inaintea ta caci acestia sunt niste oameni care vor sluji ca semne. Iata, voi aduce pe Robul Meu, Odrasla. 3.9 Caci iata ca numai spre piatra aceasta pe care am pus-o inaintea lui Iosua, sunt indreptati sapte ochi; iata, Eu Insumi voi sapa ce trebuie sapat pe ea, zice Domnul ostirilor; si intr-o singura zi, voi inlatura nelegiuirea tarii acesteia. 3.10 In ziua aceea, zice Domnul ostirilor, va veti pofti unii pe altii sub vita si sub smochin.
4.1 Ingerul, care vorbea cu mine, s-a intors si m-a trezit ca pe un om, pe care-l trezesti din somnul lui. 4.2 El m-a intrebat: Ce vezi? Eu am raspuns: M-am uitat si iata ca este un sfesnic cu totul de aur, si deasupra lui un vas cu untdelemn si pe el sapte candele, cu sapte tevi pentru candelele care sunt in varful sfesnicului. 4.3 Si langa el sunt doi maslini, unul la dreapta vasului, si altul la stanga lui. 4.4 Si, luand iarasi cuvantul, am zis ingerului, care vorbea cu mine: Ce inseamna lucrurile acestea, domnul meu? 4.5 Ingerul, care vorbea cu mine, mi-a raspuns: Nu stii ce inseamna aceste lucruri? Eu am zis: Nu, domnul meu. 4.6 Atunci el a luat din nou cuvantul, si mi-a zis: Acesta este cuvantul Domnului catre Zorobabel, si suna astfel: Lucrul acesta nu se va face nici prin putere, nici prin tarie, ci prin Duhul Meu, zice Domnul ostirilor! 4.7 Cine esti tu, munte mare, inaintea lui Zorobabel? Te vei preface intr-un loc ses. El va pune piatra cea mai insemnata in varful Templului, in mijlocul strigatelor de: Indurare, indurare cu ea! 4.8 Cuvantul Domnului mi-a vorbit astfel: 4.9 Mainile lui Zorobabel au intemeiat Casa aceasta, si tot mainile lui o vor ispravi; si veti sti daca Domnul ostirilor m-a trimis la voi. 4.10 Caci cine dispretuieste ziua inceputurilor slabe? Acesti sapte vor privi cu bucurie cumpana in mana lui Zorobabel. Acesti sapte sunt ochii Domnului, care cutreiera tot pamantul. 4.11 Eu am luat cuvantul, si i-am zis: Ce inseamna acesti doi maslini, la dreapta sfesnicului si la stanga lui? 4.12 Am luat a doua oara cuvantul, si i-am zis: Ce inseamna cele doua ramuri de maslin, care sunt langa cele doua tevi de aur, prin care curge uleiul auriu din el? 4.13 El mi-a raspuns: Nu stii ce inseamna? Eu am zis: Nu, domnul meu. Si el a zis: 4.14 Acestia sunt cei doi unsi, care stau inaintea Domnului intregului pamant.
5.1 Am ridicat din nou ochii, si m-am uitat, si iata ca era un sul de carte, care zbura. 5.2 El m-a intrebat: Ce vezi? Eu am raspuns: Vad un sul de carte zburand; are o lungime de douazeci de coti, si o latime de zece coti. 5.3 Si el mi-a zis: Acesta este blestemul care este peste toata tara; caci, dupa cum este scris pe el, orice hot, si oricine jura stramb va fi nimicit cu desavarsire de aici. 5.4 Il trimit zice Domnul ostirilor, ca sa intre in casa hotului si a celui ce jura stramb in Numele Meu, ca sa ramana in casa aceea, si s-o mistuie impreuna cu lemnele si pietrele ei. 5.5 Ingerul, care vorbea cu mine, a inaintat, si mi-a zis: Ridica ochii, si priveste ce iese de acolo. 5.6 Eu am raspuns: Ce este aceasta? Si el a zis: Iese efa. Si a adaugat: Aceasta este nelegiuirea lor in toata tara. 5.7 Si iata ca se ridica un talant de plumb, si in mijlocul efei, sedea o femeie. 5.8 El a zis: Aceasta este nelegiuirea! Si i-a dat branci in efa, si a aruncat bucata de plumb peste gura efei. 5.9 Am ridicat ochii si m-am uitat, si iata ca s-au aratat doua femei. In aripile lor sufla vantul: ele aveau aripi ca ale cocostarcului. Au ridicat efa intre pamant si cer. 5.10 Atunci am intrebat pe ingerul, care vorbea cu mine: Unde duc ele efa? 5.11 El mi-a raspuns: Se duc sa-i zideasca o casa in tara Sinear, ca sa fie asezata acolo si sa ramana pe locul ei.
6.1 Am ridicat din nou ochii si m-am uitat, si iata ca patru care ieseau dintre doi munti; si muntii erau de arama. 6.2 La carul dintai erau niste cai rosii, la al doilea car cai negri~ 6.3 la al treilea car cai albi, si la al patrulea car cai baltati si rosii. 6.4 Am luat cuvantul, si am zis ingerului, care vorbea cu mine: Ce inseamna acestia, domnul meu? 6.5 Ingerul mi-a raspuns: Acestia sunt cele patru vanturi ale cerurilor, care ies din locul in care stateau inaintea Domnului intregului pamant. 6.6 Caii cei negri, inhamati la unul din care, s-au indreptat spre tara de la miaza-noapte, si cei albi au mers dupa ei; cei baltati s-au indreptat spre tara de miaza-zi. 6.7 Cei rosii au iesit si ei si au cerut sa mearga sa cutreiere pamantul. Ingerul le-a zis: Duceti-va de cutreierati pamantul! Si au cutreierat pamantul. 6.8 El m-a chemat, si mi-a zis: Iata ca cei ce se indreapta spre tara de miaza-noapte fac sa se mai potoleasca mania Mea in tara de la miaza-noapte. 6.9 Cuvantul Domnului mi-a vorbit astfel: 6.10 Sa primesti daruri de la prinsii de razboi din Babilon: Heldai, Tobia, si Iedaia, si anume sa te duci tu insuti in ziua aceea in casa lui Iosia, fiul lui Tefania, unde s-au dus ei cand au venit din Babilon. 6.11 Sa iei de la ei argint si aur, si sa faci din el o cununa, si s-o pui pe capul lui Iosua, fiul lui Iotadac, marele preot. 6.12 Si sa-i spui: Asa vorbeste Domnul ostirilor: Iata ca un om, al carui nume este Odrasla, va odrasli din locul lui, si va zidi Templul Domnului. 6.13 Da, El va zidi Templul Domnului, va purta podoaba imparateasca, va sedea si va stapani pe scaunul Lui de domnie, va fi preot pe scaunul Lui de domnie, si o desavarsita unire va domni intre ei amandoi. 6.14 Cununa va fi pentru Helem, Tobia si Iedaia, si pentru Hen, fiul lui Tefania, ca o aducere aminte in Templul Domnului. 6.15 Cei ce sunt departe vor veni si vor lucra la Templul Domnului; si veti sti astfel ca Domnul ostirilor m-a trimis la voi. Lucrul acesta se va intampla, daca veti asculta glasul Domnului, Dumnezeului vostru.
7.1 In anul al patrulea al imparatului Dariu, Cuvantul Domnului a vorbit lui Zaharia, in ziua a patra a lunii a noua, care este luna lui Chisleu. 7.2 Cei din Betel trimisesera pe Sareter si pe Reghem-Melec cu oamenii sai, sa se roage Domnului~ 7.3 si sa intrebe pe preotii din Casa Domnului ostirilor si pe proroci: Trebuie sa plang si in luna a cincea si sa ma infranez, cum am facut atatia ani? 7.4 Atunci Cuvantul Domnului ostirilor mi-a vorbit astfel: 7.5 Spune la tot poporul tarii si preotilor: Cand ati postit si ati plans in luna a cincea si a saptea, in acesti saptezeci de ani, oare pentru Mine ati postit voi? 7.6 Si cand mancati si beti, nu sunteti voi cei ce mancati si beti? 7.7 Nu cunoasteti cuvintele, pe care le-a vestit Domnul prin prorocii de mai inainte, cand Ierusalimul era inca locuit si linistit impreuna cu cetatile lui de primprejur, si cand si partea de miaza-zi si campia erau locuite? 7.8 Cuvantul Domnului a vorbit lui Zaharia astfel: 7.9 Asa a vorbit Domnul ostirilor: Faceti cu adevarat dreptate, si purtati-va cu bunatate si indurare unul fata de altul. 7.10 Nu asupriti pe vaduva si pe orfan, nici pe strain si pe sarac, si nici unul sa nu gandeasca rau in inima lui impotriva fratelui sau. 7.11 Dar ei n-au vrut sa ia aminte, ci au intors spatele, si si-au astupat urechile ca sa n-auda. 7.12 Si-au facut inima ca diamantul de tare, ca sa n-asculte Legea, nici cuvintele pe care li le spunea Domnul ostirilor, prin Duhul Sau, prin prorocii de mai inainte. Din pricina aceasta Domnul ostirilor S-a aprins de o mare manie. 7.13 Cand chema El, ei n-au vrut s-asculte: De aceea nici Eu n-am vrut s-ascult, cand au chemat ei, zice Domnul ostirilor. 7.14 Ci i-am imprastiat printre toate neamurile pe care nu le cunosteau; tara a fost pustiita in urma lor, asa ca nimeni nu mai venea si nu mai pleca din ea; si dintr-o tara placuta cum era, au facut o pustie!
8.1 Cuvantul Domnului ostirilor a vorbit astfel: 8.2 Asa vorbeste Domnul ostirilor: Am o mare ravna pentru Sion, si sunt stapanit de o ravna plina de manie pentru el. 8.3 Asa vorbeste Domnul: Ma intorc iarasi in Sion, si vreau sa locuiesc in mijlocul Ierusalimului. Ierusalimul se va chema: Cetatea cea credincioasa, si muntele Domnului ostirilor se va chema: Muntele cel sfant. 8.4 Asa vorbeste Domnul ostirilor: Iarasi, vor sedea pe ulitele Ierusalimului batrani si femei in varsta, fiecare cu toiagul in mana, din pricina marelui lor numar de zile. 8.5 Ulitele cetatii vor fi pline de baieti si fete, care se vor juca pe ulite. 8.6 Asa vorbeste Domnul ostirilor: Daca lucrul acesta va parea de mirat in ochii ramasitei poporului acestuia in zilele acelea, va fi de mirat oare si in ochii Mei? zice Domnul ostirilor. 8.7 Asa vorbeste Domnul ostirilor: Iata, Eu izbavesc pe poporul Meu din tara de la rasarit si din tara de la asfintitul soarelui. 8.8 Ii voi aduce inapoi, si vor locui in mijlocul Ierusalimului; ei vor fi poporul Meu, si Eu voi fi Dumnezeul lor cu adevar si dreptate. 8.9 Asa vorbeste Domnul ostirilor: Intariti-va mainile, cei ce auziti astazi aceste cuvinte din gura prorocilor, care au vorbit in ziua cand s-a pus temelia Casei Domnului ostirilor, cand s-a inceput sa se zideasca Templul! 8.10 Caci inainte de aceste zile, nu era rasplata nici pentru lucrul omului nici pentru vite. Cei ce intrau si ieseau n-aveau nici ei pace, din pricina vrajmasului, si Eu dezbinam pe toti oamenii unii impotriva altora. 8.11 Acum nu voi mai face ramasitei poporului acestuia ca in trecut, zice Domnul ostirilor. 8.12 Ci semanaturile vor merge bine, vita isi va da rodul, pamantul isi va da roadele, si cerurile isi vor trimite roua; si toate aceste lucruri le voi da in stapanirea ramasitei poporului acestuia. 8.13 Dupa cum ati fost un blestem intre neamuri, casa lui Iuda si casa lui Israel, tot astfel va voi mantui, si veti fi o binecuvantare. Nu va temeti, ci intariti-va mainile! 8.14 Caci asa vorbeste Domnul ostirilor: Dupa cum am cautat sa va fac rau cand Ma maniau parintii vostri, zice Domnul ostirilor, si nu M-am cait de lucrul acesta~ 8.15 tot asa acum Ma intorc in aceste zile si hotarasc sa fac bine Ierusalimului si casei lui Iuda. Nu va temeti! 8.16 Iata ce trebuie sa faceti: Fiecare sa spuna aproapelui sau adevarul; judecati in portile voastre dupa adevar si in vederea pacii; 8.17 nici unul sa nu gandeasca in inima lui rau impotriva aproapelui sau, si nici sa nu iubiti juramantul stramb! Caci toate lucrurile acestea Eu le urasc, zice Domnul. 8.18 Cuvantul Domnului ostirilor mi-a vorbit astfel: 8.19 Asa vorbeste Domnul ostirilor: Postul din luna a patra, postul din luna a cincea, postul din luna a saptea si postul din luna a zecea se vor preface pentru casa lui Iuda in zile de veselie si de bucurie, in sarbatori de voiosie. Dar iubiti adevarul si pacea! 8.20 Asa vorbeste Domnul ostirilor: Vor mai veni iarasi popoare si locuitori dintr-un mare numar de cetati. 8.21 Locuitorii unei cetati vor merge la cealalta, si vor zice: Haidem sa ne rugam Domnului si sa cautam pe Domnul ostirilor! Vrem sa mergem si noi! 8.22 Si multe popoare si multe neamuri vor veni astfel sa caute pe Domnul ostirilor la Ierusalim, si sa se roage Domnului. 8.23 Asa vorbeste Domnul ostirilor: In zilele acelea, zece oameni din toate limbile neamurilor vor apuca pe un Iudeu de poala hainei, si-i vor zice: Vrem sa mergem cu voi; caci am auzit ca Dumnezeu este cu voi!
9.1 Iata prorocia, Cuvantul Domnului despre tara Hadrac; si va incepe din Damasc. Caci Domnul are ochiul indreptat asupra oamenilor si peste toate semintiile lui Israel. 9.2 El se opreste si peste Hamat, care se margineste cu Damascul, peste Tir si Sidon, cu toata intelepciunea lor! 9.3 Tirul si-a zidit o intaritura; a ingramadit argint ca pulberea, si aur ca noroiul de pe ulite. 9.4 Iata ca Domnul va pune mana pe el, ii va napusti puterea in mare, si el insusi va fi ars cu foc. 9.5 Ascalonul va vedea lucrul acesta, si se va teme; Gaza de asemenea, si o va apuca un puternic cutremur; Ecronul de asemenea, caci nadejdea lui va fi data de rusine; va pieri imparatul din Gaza, si Ascalonul nu va mai fi locuit. 9.6 Strainul se va aseza in Asdod, si voi frange mandria Filistenilor. 9.7 Ii voi scoate sangele din gura, si uraciunile idolesti dintre dinti, ca sa fie si el o ramasita pentru Dumnezeul nostru, si sa fie ca o capetenie din Iuda, si Ecronul ca Iebusitii. 9.8 Voi tabari in jurul Casei Mele, ca s-o apar impotriva unei ostiri, impotriva celor ce se duc si vin, si nu va mai trece asupritorul peste ei, caci acum Ma uit cu ochii Mei. 9.9 Salta de veselie, fiica Sionului! Striga de bucurie, fiica Ierusalimului! Iata ca Imparatul tau vine la tine; El este neprihanit si biruitor, smerit si calare pe un magar, pe un manz, pe manzul unei magarite. 9.10 Voi nimici carele de razboi din Efraim, si caii din Ierusalim, si arcurile de razboi vor fi nimicite. El va vesti neamurilor pacea, si va stapani de la o mare la cealalta, si de la rau pana la marginile pamantului. 9.11 Insa, cat pentru tine, Sioane, din pricina legamantului tau pecetluit cu sange, voi scoate pe prinsii tai de razboi din groapa in care nu este apa. 9.12 Intoarceti-va la cetatuie, prinsi de razboi plini de nadejde! O spun si astazi, ca iti voi intoarce indoit! 9.13 Caci Imi incordez pe Iuda ca arc, si iau pe Efraim ca sageata si voi scula pe copiii tai, Sioane, impotriva copiilor tai, Grecio! Te voi face ca sabia unui viteaz! 9.14 Dar Domnul Se va arata deasupra lor, si sageata Lui va porni ca fulgerul; Domnul Dumnezeu va suna din trambita, si va inainta vijelia de la miaza-zi. 9.15 Domnul ostirilor ii va ocroti, si vor manca, si vor zdrobi pietrele de prastie, vor bea, vor face galagie ca ametiti de vin; vor fi plini ca un pahar de jertfa, ca si colturile altarului. 9.16 Domnul, Dumnezeul lor, ii va scapa in ziua aceea, ca pe turma poporului Sau; caci ei sunt pietrele cununii imparatesti, care vor straluci in tara Sa! 9.17 O! Cat sunt de infloritori! Cat sunt de frumosi! Graul va inveseli pe tineri, si mustul pe fete.
10.1 Cereti de la Domnul ploaie, ploaie de primavara! Domnul scoate fulgerele, si va trimite o ploaie imbelsugata, pentru toata verdeata de pe camp. 10.2 Caci terafimii vorbesc nimicuri, ghicitorii prorocesc minciuni, visurile mint si mangaie cu desertaciuni. De aceea, ei ratacesc ca o turma, sunt nenorociti, pentru ca n-au pastor. 10.3 Mania Mea s-a aprins impotriva pastorilor, si voi pedepsi pe tapi. Caci Domnul ostirilor Isi cerceteaza turma, casa lui Iuda, si o va face ca pe calul Sau de slava in lupta. 10.4 Din el va iesi Piatra din capul unghiului, din el va iesi tarusul, din el va iesi arcul de razboi; din el vor iesi toate capeteniile laolalta. 10.5 Ei vor fi ca niste viteji care calca in picioare noroiul de pe ulite; in lupta, se vor lupta, pentru ca Domnul va fi cu ei; iar calaretii vor fi acoperiti de rusine. 10.6 Voi intari casa lui Iuda, si voi izbavi casa lui Iosif; ii voi aduce inapoi, caci Mi-este mila de ei, si vor fi ca si cand niciodata nu i-as fi lepadat; caci Eu sunt Domnul, Dumnezeul lor, si-i voi asculta. 10.7 Efraim va fi ca un viteaz; inima lor se va bucura ca de vin; fiii lor vor vedea lucrul acesta si se vor inveseli, inima lor se va bucura in Domnul. 10.8 Le voi fluiera si-i voi aduna, caci i-am rascumparat, si se vor inmulti cum se inmulteau odinioara. 10.9 Ii voi risipi printre popoare, si isi vor aduce aminte de Mine in tari departate; vor trai impreuna cu copiii lor, si se vor intoarce. 10.10 Ii voi aduce inapoi din tara Egiptului, si-i voi aduna din Asiria; ii voi aduce in tara Galaadului si in Liban, si nu le va ajunge locul. 10.11 Israel va trece prin stramtorile marii, va lovi valurile marii si toate adancimile raului Nil se vor usca; mandria Asiriei va fi franta, si toiagul de carmuire al Egiptului va pieri. 10.12 Ii voi intari in Domnul, si vor umbla in Numele Lui, zice Domnul!
11.1 Deschide-ti portile, Libanule, ca sa-ti manance focul cedrii! 11.2 Vaita-te, chiparosule, caci cedrul a cazut, si cei falnici sunt nimiciti! Vaitati-va, stejari din Basan, caci padurea cea nepatrunsa a fost data jos! 11.3 Pastorii scot strigate de jale, pentru ca li s-a nimicit fala; puii de lei mugesc, caci desisul Iordanului este nimicit. 11.4 Asa vorbeste Domnul, Dumnezeul meu: Paste oile de taiat! 11.5 Caci cei ce le cumpara le taie si nu se simt vinovati. Si cel ce le vinde zice: Binecuvantat sa fie Domnul, caci ma imbogatesc! Si pastorii lor nu le cruta. 11.6 Caci nu mai am mila de locuitorii tarii, zice Domnul: Ci iata, dau pe oameni, pe unii in mainile altora si in mainile imparatului lor; ei vor pustii tara, si n-o vor izbavi din mainile lor. 11.7 Atunci M-am apucat sa pasc oile de taiat, in adevar cele mai ticaloase din turma. Am luat doua toiege: pe unul l-am numit Indurare, iar pe celalalt l-am numit Legamant. Si am pascut oile. 11.8 Am nimicit cu desavarsire pe cei trei pastori intr-o luna: sufletul Meu nu-i mai rabda, si se scarbise si sufletul lor de Mine. 11.9 Si am zis: Nu va mai pot paste! Cea care are sa moara, sa moara, cea care are sa piara sa piara, si cele ce mai raman, sa se manance unele pe altele! 11.10 Mi-am luat toiagul Indurare, si l-am rupt, ca sa rup legamantul Meu, pe care-l incheiasem cu toate popoarele. 11.11 Si cand s-a rupt in ziua aceea, nenorocitele acelea de oi, care au luat seama la Mine, au cunoscut astfel ca acesta era Cuvantul Domnului. 11.12 Eu le-am zis: Daca gasiti cu cale, dati-Mi plata; daca nu, nu Mi-o dati! Si Mi-au cantarit, ca plata, trei zeci de arginti. 11.13 Dar Domnul Mi-a zis: Arunca olarului pretul acesta scump, cu care M-au pretuit! Si am luat cei trei zeci de arginti, si i-am aruncat in casa Domnului, pentru olar. 11.14 Apoi Mi-am rupt la doilea toiag Legamant, ca sa rup fratia dintre Iuda si Israel. 11.15 Domnul mi-a zis: Ia si uneltele unui pastor nebun! 11.16 Caci iata ca voi ridica in tara un pastor, caruia nu-i va pasa de oile care pier; nu se va duce sa caute pe cele mai tinere, nu va vindeca pe cele ranite, nu va ingriji de cele sanatoase; ci va manca din carnea celor mai grase, si nu le va mai lasa decat copitele! 11.17 Vai de pastorul de nimic, care isi paraseste oile! Sa cada sabia pe bratul lui si pe ochiul lui cel drept! Sa i se usuce bratul de tot, si sa i se stinga ochiul drept!
12.1 Prorocia, Cuvantul Domnului despre Israel. Asa vorbeste Domnul, care a intins cerurile si a intemeiat pamantul, si a intocmit duhul omului din el: 12.2 Iata, voi preface Ierusalimul intr-un potir de ametire pentru toate popoarele de primprejur, si chiar pentru Iuda, la impresurarea Ierusalimului. 12.3 In ziua aceea, voi face din Ierusalim o piatra grea pentru toate popoarele. Toti cei ce o vor ridica, vor fi vatamati, si toate neamurile pamantului se vor strange impotriva lui. 12.4 In ziua aceea, zice Domnul, voi lovi cu ameteala pe toti caii, si cu turbare pe cei ce vor calari pe ei; dar voi avea ochii deschisi asupra casei lui Iuda, si voi orbi toti caii popoarelor. 12.5 Capeteniile lui Iuda vor zice in inima lor: Locuitorii Ierusalimului sunt taria noastra, prin Domnul ostirilor, Dumnezeul lor. 12.6 In ziua aceea, voi face pe capeteniile lui Iuda ca o vatra de foc sub lemn, ca o faclie aprinsa sub snopi; voi mistui in dreapta si in stanga pe toate popoarele de jur imprejur, iar Ierusalimul va fi locuit iarasi la locul lui cel vechi. 12.7 Domnul va mantui mai intai corturile lui Iuda, pentru ca slava casei lui David si fala locuitorilor Ierusalimului sa nu se inalte peste Iuda. 12.8 In ziua aceea, Domnul va ocroti pe locuitorii Ierusalimului, asa ca cel mai slab dintre ei va fi in ziua aceea ca David; si casa lui David va fi ca Dumnezeu, ca Ingerul Domnului inaintea lor. 12.9 In ziua aceea, voi cauta sa nimicesc toate neamurile care vor veni impotriva Ierusalimului. 12.10 Atunci voi turna peste casa lui David si peste locuitorii Ierusalimului, un duh de indurare si de rugaciune, si isi vor intoarce privirile spre Mine, pe care L-au strapuns. Il vor plange cum plange cineva pe singurul lui fiu, si-L vor plange amarnic, cum plange cineva pe un intai nascut. 12.11 In ziua aceea, va fi jale mare in Ierusalim, ca jalea din Hadadrimon in valea Meghidonului. 12.12 Tara se va jeli, fiecare familie deosebit: familia casei lui David deosebit, si femeile ei deosebit; familia casei lui Natan deosebit, si femeile ei deosebit; 12.13 familia casei lui Levi deosebit, si femeile ei deosebit; familia lui Simei deosebit, si femeile ei deosebit; 12.14 toate celelalte familii, fiecare familie deosebit, si femeile ei deosebit.
13.1 In ziua aceea, se va deschide casei lui David si locuitorilor Ierusalimului un izvor, pentru pacat si necuratie. 13.2 In ziua aceea zice Domnul ostirilor voi starpi din tara numele idolilor, ca nimeni sa nu-si mai aduca aminte de ei; voi scoate de asemenea din tara pe prorocii mincinosi si duhul necurat. 13.3 Si daca va mai proroci cineva, atunci, tatal sau si mama sa, insisi parintii lui, ii vor zice: Tu nu vei trai, caci ai spus minciuni in Numele Domnului; si tatal sau si mama sa, cei care l-au nascut, il vor strapunge, cand va proroci. 13.4 In ziua aceea, prorocii se vor rusina fiecare de vedeniile lor, cand vor proroci, si nu se vor mai imbraca intr-o manta de par ca sa minta pe oameni. 13.5 Ci fiecare din ei va zice: Eu nu sunt proroc, ci sunt plugar, caci am fost cumparat din tineretea mea! 13.6 Si daca-l va intreba cineva: De unde vin aceste rani pe care le ai la maini? el va raspunde: In casa celor ce ma iubeau le-am primit. 13.7 Scoala-te, sabie, asupra pastorului Meu, si asupra omului care imi este tovaras! zice Domnul ostirilor. Loveste pe pastor, si se vor risipi oile! Si Imi voi intoarce mana spre cei mici. 13.8 In toata tara, zice Domnul, doua treimi vor fi nimicite, vor pieri, iar cealalta treime va ramane. 13.9 Dar treimea aceasta din urma o voi pune in foc, si o voi curati cum se curata argintul, o voi lamuri cum se lamureste aurul. Ei vor chema Numele Meu, si ii voi asculta; Eu voi zice: Acesta este poporul Meu! Si ei vor zice: Domnul este Dumnezeul meu!
14.1 Iata, vine ziua Domnului, cand toate prazile tale vor fi impartite in mijlocul tau. 14.2 Atunci voi strange toate neamurile la razboi impotriva Ierusalimului. Cetatea va fi luata, casele vor fi jefuite, si femeile batjocorite; jumatate din cetate va merge in robie, dar ramasita poporului nu va fi nimicita cu desavarsire din cetate. 14.3 Ci Domnul Se va arata, si va lupta impotriva acestor neamuri, cum S-a luptat in ziua bataliei. 14.4 Picioarele Lui vor sta in ziua aceea pe muntele Maslinilor, care este in fata Ierusalimului, spre rasarit; muntele Maslinilor se va despica la mijloc, spre rasarit si spre apus, si se va face o vale foarte mare: jumatate din munte se va trage inapoi spre miaza noapte, iar jumatate spre miazazi. 14.5 Veti fugi atunci in valea muntilor Mei, caci valea dintre munti se va intinde pana la Atel; si veti fugi cum ati fugit de cutremurul de pamant pe vremea lui Ozia, imparatul lui Iuda. Si atunci va veni Domnul, Dumnezeul meu, si toti sfintii impreuna cu El! 14.6 In ziua aceea, nu va mai fi lumina; stelele stralucitoare se vor ascunde. 14.7 Va fi o zi deosebita, cunoscuta de Domnul, nu va fi nici zi, nici noapte; dar spre seara se va arata lumina. 14.8 In ziua aceea, vor izvori ape vii din Ierusalim, si vor curge jumatate spre marea de rasarit, jumatate spre marea de apus; asa va fi si vara si iarna. 14.9 Si Domnul va fi imparat peste tot pamantul. In ziua aceea, Domnul va fi singurul Domn, si Numele Lui va fi singurul Nume. 14.10 Toata tara va ajunge ca sesul Iordanului, de la Gheba pana la Rimon, la miazazi de Ierusalim; iar Ierusalimul va fi inaltat, si va ramane linistit la locul lui, de la poarta lui Beniamin pana la locul portii dintai, pana la poarta unghiurilor, si de la turnul lui Hananeel pana la teascurile imparatului. 14.11 Ei vor locui in el, si nu va mai fi nici un blestem in el; Ierusalimul va fi linistit. 14.12 Dar iata ca urgia cu care va lovi Domnul pe toate popoarele, care vor lupta impotriva Ierusalimului. Le va putrezi carnea stand inca in picioare, le vor putrezi ochii in gaurile lor, si le va putrezi limba in gura. 14.13 In ziua aceea, Domnul va trimite o mare invalmaseala in ei; unul va apuca mana altuia, si vor ridica mana unii asupra altora. 14.14 Iuda va lupta si el in Ierusalim, si vor strange bogatiile tuturor neamurilor de primprejur, aurul, argintul si haine foarte multe. 14.15 Aceeasi urgie va lovi si caii, catarii, camilele, magarii, si toate vitele care vor fi in taberele acelea. 14.16 Toti cei ce vor mai ramane din toate neamurile venite impotriva Ierusalimului, se vor sui in fiecare an sa se inchine inaintea Imparatului, Domnul ostirilor, si sa praznuiasca sarbatoarea corturilor. 14.17 Daca unele din familiile pamantului nu vor voi sa se suie la Ierusalim ca sa se inchine inaintea Imparatului, Domnul ostirilor, nu va cadea ploaie peste ele. 14.18 Daca familia Egiptului nu se va sui, daca nu va veni, nu va cadea ploaie nici peste ea; va fi lovita cu aceeasi urgie cu care va lovi Domnul neamurile care nu se vor sui sa praznuiasca sarbatoarea corturilor. 14.19 Aceasta va fi pedeapsa Egiptului, si pedeapsa tuturor neamurilor care nu se vor sui sa praznuiasca sarbatoarea corturilor. 14.20 In ziua aceea, va sta scris pana si pe zurgalaii cailor: Sfinti Domnului! Si oalele din Casa Domnului vor fi ca potirele de jertfa inaintea altarului. 14.21 Orice oala din Ierusalim si din Iuda va fi inchinata Domnului ostirilor; toti cei ce vor aduce jertfe vor veni si se vor sluji de ele ca sa-si fiarba carnea; si nu vor mai fi Canaaniti in Casa Domnului ostirilor, in ziua aceea.
1.1 Prorocia, Cuvantul Domnului catre Israel, prin Maleahi: 1.2 V-am iubit, zice Domnul! Si voi ziceti: Cu ce ne-ai iubit? Nu este Esau frate cu Iacov? zice Domnul; totusi am iubit pe Iacov~ 1.3 si am urat pe Esau, i-am prefacut muntii intr-o pustietate, si mostenirea lui am dat-o sacalilor din pustie. 1.4 Iar daca ar zice Edomul: Suntem nimiciti, dar vom ridica iarasi daramaturile! asa vorbeste Domnul ostirilor: Sa zideasca ei, caci Eu voi surpa, si se vor numi: Tara rautatii, si Poporul pe care S-a maniat Domnul pentru totdeauna! 1.5 Veti vedea cu ochii vostri lucrul acesta, si veti zice: Mare este Domnul dincolo de hotarele lui Israel! 1.6 Un fiu cinsteste pe tatal sau, si o sluga pe stapanul sau. Daca sunt Tata, unde este cinstea care Mi se cuvine? Daca sunt Stapan, unde este teama de Mine? zice Domnul ostirilor catre voi, preotilor, care nesocotiti Numele Meu, si care ziceti: Cu ce am nesocotit noi Numele Tau? 1.7 Prin faptul ca aduceti pe altarul Meu bucate necurate! Si daca ziceti: Cu ce Te-am spurcat? Prin faptul ca ati zis: Masa Domnului este de dispretuit! 1.8 Cand aduceti ca jertfa o vita oarba, nu este rau lucrul acesta? Cand aduceti una schioapa sau beteaga, nu este rau lucrul acesta oare? Ia adu-o dregatorului tau! Te va primi el bine pentru ea, va tine el seama de ea? zice Domnul ostirilor. 1.9 Si acum, va rog, rugati-va lui Dumnezeu sa aiba mila de noi! Va va primi El cu bunavointa, cand mainile voastre fac astfel de lucruri? zice Domnul ostirilor. 1.10 Cine din voi va inchide portile, ca sa n-aprindeti degeaba focul pe altarul Meu? N-am nici o placere de voi, zice Domnul ostirilor, si darurile de mancare din mana voastra nu-Mi sunt placute! 1.11 Caci de la rasaritul soarelui pana la asfintit, Numele Meu este mare intre neamuri, si pretutindeni se arde tamaie in cinstea Numelui Meu si se aduc daruri de mancare curate; caci mare este Numele Meu intre neamuri, zice Domnul ostirilor. 1.12 Dar voi il pangariti, prin faptul ca ziceti: Masa Domnului este spurcata, si ce aduce ea este o mancare de dispretuit! 1.13 Voi ziceti: Ce mai osteneala! si o dispretuiti, zice Domnul ostirilor; si aduceti ce este furat, schiop sau beteag: Iata darurile de mancare pe care le aduceti! Pot Eu sa le primesc din mainile voastre? zice Domnul. 1.14 Nu! blestemat sa fie inselatorul, care are in turma lui o vita de parte barbateasca, si totusi juruieste si jertfeste Domnului o vita beteaga! Caci Eu sunt un Imparat mare, zice Domnul ostirilor, si Numele Meu este infricosat printre neamuri.
2.1 Acum, catre voi se indreapta porunca aceasta, preotilor! 2.2 Daca nu veti asculta, daca nu va veti pune inima ca sa dati slava Numelui Meu, zice Domnul ostirilor, voi arunca in voi blestemul, si voi blestema binecuvantarile voastre; da, le-am si blestemat, pentru ca n-aveti pe inima porunca Mea. 2.3 Iata, va voi nimici samanta, si va voi arunca baliga in fata, baliga vitelor pe care le jertfiti, si veti fi luati impreuna cu ele. 2.4 Veti sti atunci ca Eu v-am dat porunca aceasta, pentru ca legamantul Meu cu Levi sa ramana in picioare, zice Domnul ostirilor. 2.5 Legamantul Meu cu el era un legamant de viata si de pace. I l-am dat ca sa se teama de Mine; si el s-a temut de Mine, a tremurat de Numele Meu. 2.6 Legea adevarului era in gura lui, si nu s-a gasit nimic nelegiuit pe buzele lui; a umblat cu Mine in pace si in neprihanire, si pe multi i-a abatut de la rau. 2.7 Caci buzele preotului trebuie sa pazeasca stiinta, si din gura lui se asteapta invatatura, pentru ca el este un sol al Domnului ostirilor. 2.8 Dar voi v-ati abatut din cale, ati facut din Lege un prilej de cadere pentru multi, si ati calcat legamantul lui Levi, zice Domnul ostirilor. 2.9 De aceea si Eu va voi face sa fiti dispretuiti si injositi inaintea intregului popor, pentru ca n-ati pazit caile Mele, ci cautati la fata oamenilor, cand talmaciti Legea. 2.10 N-avem toti un singur Tata? Nu ne-a facut un singur Dumnezeu? Pentru ce dar suntem asa de necredinciosi unul fata de altul, pangarind astfel legamantul parintilor nostri? 2.11 Iuda s-a aratat necredincios, si in Iuda si la Ierusalim s-a savarsit o uraciune; fiindca Iuda a spurcat ce este inchinat Domnului, ce iubeste Domnul, si s-a unit cu fiica unui dumnezeu strain. 2.12 Domnul va nimici pe omul care a facut lucrul acesta, pe cel ce vegheaza si raspunde, il va nimici din corturile lui Iacov, si va nimici pe cel ce aduce un dar de mancare Domnului ostirilor. 2.13 Iata acum ce mai faceti: Acoperiti cu lacrimi altarul Domnului, cu plansete si gemete, asa incat El nu mai cauta la darurile de mancare, si nu mai poate primi nimic din mainile voastre. 2.14 Si daca intrebati: Pentru ce? Pentru ca Domnul a fost martor intre tine si nevasta din tineretea ta, careia acum nu-i esti credincios, macar ca este tovarasa si nevasta cu care ai incheiat legamant! 2.15 Nu ne-a dat Unul singur Dumnezeu suflarea de viata si ne-a pastrat-o? Si ce cere acel Unul singur? Samanta dumnezeiasca! Luati seama dar in mintea voastra, si nici unul sa nu fie necredincios nevestei din tineretea lui! 2.16 Caci Eu urasc despartirea in casatorie, zice Domnul, Dumnezeul lui Israel, si pe cel ce isi acopera haina cu silnicie, zice Domnul ostirilor. De aceea, luati seama in mintea voastra, si nu fiti necredinciosi! 2.17 Voi obositi pe Domnul prin cuvintele voastre, si mai intrebati: Cu ce L-am obosit? Prin faptul ca ziceti: Oricine face rau este bun inaintea Domnului, si de el are placere! Sau: Unde este Dumnezeul dreptatii?
3.1 Iata, voi trimite pe solul Meu; el va pregati calea inaintea Mea. Si deodata va intra in Templul Sau Domnul pe care-L cautati: Solul legamantului, pe care-L doriti; iata ca vine, zice Domnul ostirilor. 3.2 Cine va putea sa sufere insa ziua venirii Lui? Cine va ramane in picioare cand Se va arata El? Caci El va fi ca focul topitorului, si ca lesia inalbitorului. 3.3 El va sedea, va topi si va curati argintul; va curati pe fiii lui Levi, ii va lamuri cum se lamureste aurul si argintul, si vor aduce Domnului daruri neprihanite. 3.4 Atunci darul lui Iuda si al Ierusalimului va fi placut Domnului, ca in zilele cele vechi, ca in anii de odinioara. 3.5 Ma voi apropia de voi pentru judecata, si Ma voi grabi sa marturisesc impotriva descantatorilor si preacurvarilor, impotriva celor ce jura stramb, impotriva celor ce opresc plata simbriasului, care asupresc pe vaduva si pe orfan, nedreptatesc pe strain, si nu se tem de Mine, zice Domnul ostirilor. 3.6 Caci Eu sunt Domnul, Eu nu Ma schimb; de aceea, voi, copii ai lui Iacov, n-ati fost nimiciti. 3.7 Din vremea parintilor vostri voi v-ati abatut de la poruncile Mele, si nu le-ati pazit. Intoarceti-va la Mine, si Ma voi intoarce si Eu la voi, zice Domnul ostirilor. Dar voi intrebati: In ce trebuie sa ne intoarcem? 3.8 Se cade sa insele un om pe Dumnezeu, cum Ma inselati voi? Dar voi intrebati: Cu ce Te-am inselat? Cu zeciuielile si darurile de mancare. 3.9 Sunteti blestemati, cata vreme cautati sa Ma inselati, tot poporul in intregime! 3.10 Aduceti insa la casa vistieriei toate zeciuielile, ca sa fie hrana in Casa Mea; puneti-Ma astfel la incercare, zice Domnul ostirilor, si veti vedea daca nu va voi deschide zagazurile cerurilor, si daca nu voi turna peste voi belsug de binecuvantare. 3.11 Si voi mustra pentru voi pe cel ce mananca, (lacusta) si nu va va nimici roadele pamantului, si vita nu va fi neroditoare in campiile voastre, zice Domnul ostirilor. 3.12 Toate neamurile va vor ferici atunci, caci veti fi o tara placuta, zice Domnul ostirilor. 3.13 Cuvintele voastre sunt aspre impotriva Mea, zice Domnul. Si mai intrebati: Ce-am spus noi impotriva Ta? 3.14 Ati zis: Degeaba slujim lui Dumnezeu; si ce am castigat daca am pazit poruncile Lui, si am umblat tristi inaintea Domnului ostirilor? 3.15 Acum fericim pe cei trufasi; da, celor rai le merge bine; da, ei ispitesc pe Dumnezeu, si scapa! 3.16 Atunci si cei ce se tem de Domnul au vorbit adesea unul cu altul; Domnul a luat aminte la lucrul acesta, si a ascultat; si o carte de aducere aminte a fost scrisa inaintea Lui, pentru cei ce se tem de Domnul, si cinstesc Numele Lui. 3.17 Ei vor fi ai Mei, zice Domnul ostirilor, Imi vor fi o comoara deosebita, in ziua pe care o pregatesc Eu. Voi avea mila de ei, cum are mila un om de fiul sau, care-i slujeste. 3.18 Si veti vedea din nou atunci deosebirea dintre cel neprihanit si cel rau, dintre cel ce slujeste lui Dumnezeu si cel ce nu-I slujeste.
4.1 Caci iata, vine ziua, care va arde ca un cuptor! Toti cei trufasi si toti cei rai, vor fi ca miristea; ziua care vine ii va arde, zice Domnul ostirilor, si nu le va lasa nici radacina nici ramura. 4.2 Dar pentru voi, care va temeti de Numele Meu, va rasari Soarele neprihanirii, si tamaduirea va fi sub aripile Lui; veti iesi, si veti sari ca viteii din grajd. 4.3 Si veti calca in picioare pe cei rai, caci ei vor fi ca cenusa sub talpa picioarelor voastre, in ziua pe care o pregatesc Eu, zice Domnul ostirilor. 4.4 Aduceti-va aminte de legea lui Moise, robul Meu, caruia i-am dat in Horeb, randuieli si porunci, pentru tot Israelul! 4.5 Iata, va voi trimite pe prorocul Ilie, inainte de a veni ziua Domnului, ziua aceea mare si infricosata. 4.6 El va intoarce inima parintilor spre copii, si inima copiilor spre parintii lor, ca nu cumva, la venirea Mea, sa lovesc tara cu blestem!
NoulTestament al Domnului Isus Hristos
1.1 Cartea neamului lui Isus Hristos, fiul lui David, fiul lui Avraam. 1.2 Avraam a nascut pe Isaac; Isaac a nascut pe Iacov; Iacov a nascut pe Iuda si fratii lui; 1.3 Iuda a nascut pe Fares si Zara, din Tamar; Fares a nascut pe Esrom; Esrom a nascut pe Aram; 1.4 Aram a nascut pe Aminadab; Aminadab a nascut pe Naason; Naason a nascut pe Salmon; 1.5 Salmon a nascut pe Boaz, din Rahab; Boaz a nascut pe Obed, din Rut; Obed a nascut pe Iese; 1.6 Iese a nascut pe imparatul David. Imparatul David a nascut pe Solomon, din vaduva lui Urie; 1.7 Solomon a nascut pe Roboam; Roboam a nascut pe Abia; Abia a nascut pe Asa; 1.8 Asa a nascut pe Iosafat; Iosafat a nascut pe Ioram; Ioram a nascut pe Ozia; 1.9 Ozia a nascut pe Ioatam; Ioatam a nascut pe Ahaz; Ahaz a nascut pe Ezechia; 1.10 Ezechia a nascut pe Manase; Manase a nascut pe Amon; Amon a nascut pe Iosia; 1.11 Iosia a nascut pe Iehonia si fratii lui, pe vremea stramutarii in Babilon. 1.12 Dupa stramutarea in Babilon, Iehonia a nascut pe Salatiel; Salatiel a nascut pe Zorobabel; 1.13 Zorobabel a nascut pe Abiud; Abiud a nascut pe Eliachim; Eliachim a nascut pe Azor; 1.14 Azor a nascut pe Sadoc; Sadoc a nascut pe Achim; Achim a nascut pe Eliud; 1.15 Eliud a nascut pe Eleazar; Eleazar a nascut pe Matan; Matan a nascut pe Iacov; 1.16 Iacov a nascut pe Iosif, barbatul Mariei, din care S-a nascut Isus, care Se cheama Hristos. 1.17 Deci, de la Avraam pana la David, sunt patrusprezece neamuri de toate; de la David pana la stramutarea in Babilon sunt patrusprezece neamuri; si de la stramutarea in Babilon pana la Hristos, sunt patrusprezece neamuri. 1.18 Iar nasterea lui Isus Hristos a fost asa: Maria, mama Lui, era logodita cu Iosif; si inainte ca sa locuiasca ei impreuna, ea s-a aflat insarcinata de la Duhul Sfant. 1.19 Iosif, barbatul ei, era un om neprihanit, si nu voia s-o faca de rusine inaintea lumii; de aceea si-a pus de gand s-o lase pe ascuns. 1.20 Dar pe cand se gandea el la aceste lucruri, i s-a aratat in vis un inger al Domnului, si i-a zis: Iosife, fiul lui David, nu te teme sa iei la tine pe Maria, nevasta ta, caci ce s-a zamislit in ea, este de la Duhul Sfant. 1.21 Ea va naste un Fiu, si-i vei pune numele Isus, pentru ca El va mantui pe poporul Lui de pacatele sale. 1.22 Toate aceste lucruri s-au intamplat ca sa se implineasca ce vestise Domnul prin prorocul, care zice: 1.23 Iata, fecioara va fi insarcinata, va naste un fiu, si-i vor pune numele Emanuel, care, talmacit, inseamna: Dumnezeu este cu noi. 1.24 Cand s-a trezit Iosif din somn, a facut cum ii poruncise ingerul Domnului; si a luat la el pe nevasta sa. 1.25 Dar n-a cunoscut-o, pana ce ea a nascut un fiu. Si el i-a pus numele Isus.
2.1 Dupa ce S-a nascut Isus in Betleemul din Iudea, in zilele imparatului Irod, iata ca au venit niste magi din Rasarit la Ierusalim~ 2.2 si au intrebat: Unde este Imparatul de curand nascut al Iudeilor? Fiindca I-am vazut steaua in Rasarit, si am venit sa ne inchinam Lui. 2.3 Cand a auzit imparatul Irod acest lucru, s-a tulburat mult; si tot Ierusalimul s-a tulburat impreuna cu el. 2.4 A adunat pe toti preotii cei mai de seama si pe carturarii norodului, si a cautat sa afle de la ei unde trebuia sa Se nasca Hristosul. 2.5 In Betleemul din Iudea, i-au raspuns ei, caci iata ce a fost scris prin prorocul: 2.6 Si tu, Betleeme, tara lui Iuda, nu esti nicidecum cea mai neinsemnata dintre capeteniile lui Iuda; caci din tine va iesi o Capetenie, care va fi Pastorul poporului Meu Israel. 2.7 Atunci Irod a chemat in ascuns pe magi, si a aflat intocmai de la ei vremea in care se aratase steaua. 2.8 Apoi i-a trimis la Betleem, si le-a zis: duceti-va de cercetati cu de-amanuntul despre Prunc: si cand Il veti gasi, dati-mi si mie de stire, ca sa vin si eu sa ma inchin Lui. 2.9 Dupa ce au ascultat pe imparatul, magii au plecat. Si iata ca steaua, pe care o vazusera in Rasarit, mergea inaintea lor, pana ce a venit si s-a oprit deasupra locului unde era Pruncul. 2.10 Cand au vazut ei steaua, n-au mai putut de bucurie. 2.11 Au intrat in casa, au vazut Pruncul cu Maria, mama Lui, s-au aruncat cu fata la pamant, si I s-au inchinat; apoi si-au deschis vistieriile, si I-au adus daruri: aur, tamaie si smirna. 2.12 In urma, au fost instiintati de Dumnezeu in vis sa nu mai dea pe la Irod, si s-au intors in tara lor pe un alt drum. 2.13 Dupa ce au plecat magii, un inger al Domnului se arata in vis lui Iosif, si-i zice: Scoala-te, ia Pruncul si pe mama Lui, fugi in Egipt, si ramai acolo pana iti voi spune eu; caci Irod are sa caute Pruncul, ca sa-L omoare. 2.14 Iosif s-a sculat, a luat Pruncul si pe mama lui, noaptea, si a plecat in Egipt. 2.15 Acolo a ramas pana la moartea lui Irod, ca sa se implineasca ce fusese vestit de Domnul prin prorocul care zice: Am chemat pe Fiul Meu din Egipt. 2.16 Atunci Irod, cand a vazut ca fusese inselat de magi, s-a maniat foarte tare, si a trimis sa omoare pe toti pruncii de parte barbateasca, de la doi ani in jos, care erau in Betleem si in toate imprejurimile lui, potrivit cu vremea, pe care o aflase intocmai de la magi. 2.17 Atunci s-a implinit ce fusese vestit prin prorocul Ieremia, care zice: 2.18 Un tipat s-a auzit in Rama, plangere, si bocet mult: Rahela isi jelea copiii, si nu voia sa fie mangaiata, pentru ca nu mai erau. 2.19 Dupa ce a murit Irod, un inger al Domnului se arata in vis lui Iosif, in Egipt~ 2.20 si-i zice: Scoala-te, ia Pruncul si pe mama Lui, si du-te in tara lui Israel, caci au murit cei ce cautau sa ia viata Pruncului. 2.21 Iosif s-a sculat, a luat Pruncul si pe mama Lui, si a venit in tara lui Israel. 2.22 Dar cand a auzit ca in Iudea imparateste Arhelau, in locul tatalui sau Irod, s-a temut sa se duca acolo; si, fiind instiintat de Dumnezeu in vis, a plecat in partile Galileii. 2.23 A venit acolo, si a locuit intr-o cetate, numita Nazaret, ca sa se implineasca ce fusese vestit prin proroci: ca El va fi chemat Nazarinean.
3.1 In vremea aceea a venit Ioan Botezatorul, si propovaduia in pustia Iudeii. 3.2 El zicea: Pocaiti-va, caci Imparatia cerurilor este aproape. 3.3 Ioan acesta este acela care fusese vestit prin prorocul Isaia, cand zice: Iata glasul celui ce striga in pustie: Pregatiti calea Domnului, neteziti-I cararile. 3.4 Ioan purta o haina de par de camila, si la mijloc era incins cu un brau de curea. El se hranea cu lacuste si miere salbatica. 3.5 Locuitorii din Ierusalim, din toata Iudea si din toate imprejurimile Iordanului, au inceput sa iasa la el; 3.6 si, marturisindu-si pacatele, erau botezati de el in raul Iordan. 3.7 Dar cand a vazut pe multi din Farisei si din Saduchei ca vin sa primeasca botezul lui, le-a zis: Pui de naparci, cine v-a invatat sa fugiti de mania viitoare? 3.8 Faceti dar roade vrednice de pocainta voastra. 3.9 Si sa nu credeti ca puteti zice in voi insiva: Avem ca tata pe Avraam! Caci va spun ca Dumnezeu din pietrele acestea poate sa ridice fii lui Avraam. 3.10 Iata ca securea a si fost infipta la radacina pomilor: deci, orice pom, care nu face rod bun, va fi taiat si aruncat in foc. 3.11 Cat despre mine, eu va botez cu apa, spre pocainta; dar Cel ce vine dupa mine, este mai puternic decat mine, si eu nu sunt vrednic sa-I duc incaltamintele. El va va boteza cu Duhul Sfant si cu foc. 3.12 Acela Isi are lopata in mana, Isi va curati cu desavarsire aria, si Isi va strange graul in granar; dar pleava o va arde intr-un foc care nu se stinge. 3.13 Atunci a venit Isus din Galilea la Iordan, la Ioan, ca sa fie botezat de el. 3.14 Dar Ioan cauta sa-l opreasca. Eu, zicea el, am trebuinta sa fiu botezat de Tine, si Tu vii la mine? 3.15 Drept raspuns, Isus i-a zis: Lasa-Ma acum, caci asa se cade sa implinim tot ce trebuie implinit. Atunci Ioan L-a lasat. 3.16 De indata ce a fost botezat, Isus a iesit afara din apa. Si in clipa aceea cerurile s-au deschis, si a vazut pe Duhul lui Dumnezeu pogorandu-Se in chip de porumbel si venind peste El. 3.17 Si din ceruri s-a auzit un glas, care zicea: Acesta este Fiul Meu preaiubit, in care Imi gasesc placerea.
4.1 Atunci Isus a fost dus de Duhul in pustie, ca sa fie ispitit de diavolul. 4.2 Acolo a postit patruzeci de zile si patruzeci de nopti; la urma a flamanzit. 4.3 Ispititorul s-a apropiat de El, si i-a zis: Daca esti Fiul lui Dumnezeu, porunceste ca pietrele acestea sa se faca paini. 4.4 Drept raspuns, Isus i-a zis: Este scris: Omul nu traieste numai cu paine, ci cu orice cuvant care iese din gura lui Dumnezeu. 4.5 Atunci diavolul L-a dus in sfanta cetate, L-a pus pe streasina Templului~ 4.6 si I-a zis: Daca esti Fiul lui Dumnezeu, arunca-Te jos; caci este scris: El va porunci ingerilor Sai sa vegheze asupra Ta; si ei Te vor lua pe maini, ca nu cumva sa Te lovesti cu piciorul de vreo piatra. 4.7 De asemenea este scris, a zis Isus: Sa nu ispitesti pe Domnul, Dumnezeul tau. 4.8 Diavolul L-a dus apoi pe un munte foarte inalt, I-a aratat toate imparatiile lumii si stralucirea lor, si I-a zis: 4.9 Toate aceste lucruri Ti le voi da Tie, daca Te vei arunca cu fata la pamant si Te vei inchina mie. 4.10 Pleaca, Satano, i-a raspuns Isus. Caci este scris: Domnului, Dumnezeului tau sa te inchini si numai Lui sa-I slujesti. 4.11 Atunci diavolul L-a lasat. Si deodata au venit la Isus niste ingeri, si au inceput sa-I slujeasca. 4.12 Cand a auzit Isus ca Ioan fusese inchis, a plecat in Galilea. 4.13 A parasit Nazaretul, si a venit de a locuit in Capernaum, langa mare, in tinutul lui Zabulon si Neftali~ 4.14 ca sa se implineasca ce fusese vestit prin prorocul Isaia, care zice: 4.15 Tara lui Zabulon si tara lui Neftali, inspre mare, dincolo de Iordan, Galilea Neamurilor~ 4.16 Norodul acesta, care zacea in intuneric, a vazut o mare lumina; si peste cei ce zaceau in tinutul si in umbra mortii, a rasarit lumina. 4.17 De atunci incolo, Isus a inceput sa propovaduiasca, si sa zica: Pocaiti-va, caci Imparatia cerurilor este aproape. 4.18 Pe cand trecea pe langa marea Galileii, Isus a vazut doi frati: pe Simon, zis Petru, si pe fratele sau Andrei, care aruncau o mreaja in mare; caci erau pescari. 4.19 El le-a zis: Veniti dupa Mine, si va voi face pescari de oameni. 4.20 Indata ei au lasat mrejele, si au mers dupa El. 4.21 De-acolo a mers mai departe, si a vazut pe alti doi frati: pe Iacov, fiul lui Zebedei, si pe Ioan, fratele lui, care erau intr-o corabie cu tatal lor Zebedei, si isi carpeau mrejele. El i-a chemat. 4.22 Si indata, ei au lasat corabia si pe tatal lor, si au mers dupa El. 4.23 Isus strabatea toata Galilea, invatand pe norod in sinagogi, propovaduind Evanghelia Imparatiei, si tamaduind orice boala si orice neputinta care era in norod. 4.24 I s-a dus vestea in toata Siria; si aduceau la El pe toti cei ce sufereau de felurite boli si chinuri: pe cei indraciti, pe cei lunatici si pe cei slabanogi; si El ii vindeca. 4.25 Dupa El au mers multe noroade din Galilea, din Decapole, din Ierusalim, din Iudea si de dincolo de Iordan.
5.1 Cand a vazut Isus noroadele, S-a suit pe munte; si dupa ce a sezut jos, ucenicii Lui s-au apropiat de El. 5.2 Apoi a inceput sa vorbeasca si sa-i invete astfel: 5.3 Ferice de cei saraci in duh, caci a lor este Imparatia cerurilor! 5.4 Ferice de cei ce plang, caci ei vor fi mangaiati! 5.5 Ferice de cei blanzi, caci ei vor mosteni pamantul! 5.6 Ferice de cei flamanzi si insetati dupa neprihanire, caci ei vor fi saturati! 5.7 Ferice de cei milostivi, caci ei vor avea parte de mila! 5.8 Ferice de cei cu inima curata, caci ei vor vedea pe Dumnezeu! 5.9 Ferice de cei impaciuitori, caci ei vor fi chemati fii ai lui Dumnezeu! 5.10 Ferice de cei prigoniti din pricina neprihanirii, caci a lor este Imparatia cerurilor! 5.11 Ferice va fi de voi cand, din pricina Mea, oamenii va vor ocari, va vor prigoni, si vor spune tot felul de lucruri rele si neadevarate impotriva voastra! 5.12 Bucurati-va si inveseliti-va, pentru ca rasplata voastra este mare in ceruri; caci tot asa au prigonit pe prorocii, care au fost inainte de voi. 5.13 Voi sunteti sarea pamantului. Dar daca sarea isi pierde gustul, prin ce isi va capata iarasi puterea de a sara? Atunci nu mai este buna la nimic decat sa fie lepadata afara, si calcata in picioare de oameni. 5.14 Voi sunteti lumina lumii. O cetate asezata pe un munte, nu poate sa ramana ascunsa. 5.15 Si oamenii n-aprind lumina ca s-o puna sub obroc, ci o pun in sfesnic, si lumineaza tuturor celor din casa. 5.16 Tot asa sa lumineze si lumina voastra inaintea oamenilor, ca ei sa vada faptele voastre bune, si sa slaveasca pe Tatal vostru, care este in ceruri. 5.17 Sa nu credeti ca am venit sa stric Legea sau Prorocii; am venit nu sa stric, ci sa implinesc. 5.18 Caci adevarat va spun, cata vreme nu va trece cerul si pamantul, nu va trece o iota sau o frantura de slova din Lege, inainte ca sa se fi intamplat toate lucrurile. 5.19 Asa ca, oricine va strica una din cele mai mici din aceste porunci, si va invata pe oameni asa, va fi chemat cel mai mic in Imparatia cerurilor; dar oricine le va pazi, si va invata pe altii sa le pazeasca, va fi chemat mare in Imparatia cerurilor. 5.20 Caci va spun ca, daca neprihanirea voastra nu va intrece neprihanirea carturarilor si a Fariseilor, cu nici un chip nu veti intra in Imparatia cerurilor. 5.21 Ati auzit ca s-a zis celor din vechime: Sa nu ucizi; oricine va ucide, va cadea sub pedeapsa judecatii. 5.22 Dar Eu va spun ca oricine se manie pe fratele sau, va cadea sub pedeapsa judecatii; si oricine va zice fratelui sau: Prostule! va cadea sub pedeapsa Soborului; iar oricine-i va zice: Nebunule, va cadea sub pedeapsa focului gheenei. 5.23 Asa ca, daca iti aduci darul la altar, si acolo iti aduci aminte ca fratele tau are ceva impotriva ta~ 5.24 lasa-ti darul acolo inaintea altarului, si du-te intai de impaca-te cu fratele tau; apoi vino de adu-ti darul. 5.25 Cauta de te impaca degraba cu parasul tau, cata vreme esti cu el pe drum; ca nu cumva parasul sa te dea pe mana judecatorului, judecatorul sa te dea pe mana temnicerului, si sa fii aruncat in temnita. 5.26 Adevarat iti spun ca nu vei iesi de-acolo pana nu vei plati cel din urma banut. 5.27 Ati auzit ca s-a zis celor din vechime: Sa nu preacurvesti. 5.28 Dar Eu va spun ca oricine se uita la o femeie, ca s-o pofteasca, a si preacurvit cu ea in inima lui. 5.29 Daca deci ochiul tau cel drept te face sa cazi in pacat, scoate-l si leapada-l de la tine; caci este spre folosul tau sa piara unul din madularele tale, si sa nu-ti fie aruncat tot trupul in gheena. 5.30 Daca mana ta cea dreapta te face sa cazi in pacat, taie-o si leapad-o de la tine; caci este spre folosul tau sa piara unul din madularele tale, si sa nu-ti fie aruncat tot trupul in gheena. 5.31 S-a zis iarasi: Oricine isi va lasa nevasta, sa-i dea o carte de despartire. 5.32 Dar Eu va spun ca oricine isi va lasa nevasta, afara numai de pricina de curvie, ii da prilej sa preacurveasca; si cine va lua de nevasta pe cea lasata de barbat, preacurveste. 5.33 Ati mai auzit iarasi ca s-a zis celor din vechime: Sa nu juri stramb; ci sa implinesti fata de Domnul juramintele tale. 5.34 Dar Eu va spun: Sa nu jurati nicidecum; nici pe cer, pentru ca este scaunul de domnie al lui Dumnezeu; 5.35 nici pe pamant, pentru ca este asternutul picioarelor Lui; nici pe Ierusalim, pentru ca este cetatea marelui Imparat. 5.36 Sa nu juri nici pe capul tau, caci nu poti face un singur par alb sau negru. 5.37 Felul vostru de vorbire sa fie: Da, da; nu, nu; ce trece peste aceste cuvinte, vine de la cel rau. 5.38 Ati auzit ca s-a zis: Ochi pentru ochi, si dinte pentru dinte. 5.39 Dar Eu va spun: Sa nu va impotriviti celui ce va face rau. Ci, oricui te loveste peste obrazul drept, intoarce-i si pe celalalt. 5.40 Oricui vrea sa se judece cu tine, si sa-ti ia haina, lasa-i si camasa. 5.41 Daca te sileste cineva sa mergi cu el o mila deloc, mergi cu el doua. 5.42 Celui ce-ti cere, da-i; si nu intoarce spatele celui ce vrea sa se imprumute de la tine. 5.43 Ati auzit ca s-a zis: Sa iubesti pe aproapele tau, si sa urasti pe vrajmasul tau. 5.44 Dar Eu va spun: Iubiti pe vrajmasii vostri, binecuvantati pe cei ce va blestema, faceti bine celor ce va urasc, si rugati-va pentru cei ce va asupresc si va prigonesc~ 5.45 ca sa fiti fii ai Tatalui vostru care este in ceruri; caci El face sa rasara soarele Sau peste cei rai si peste cei buni, si da ploaie peste cei drepti si peste cei nedrepti. 5.46 Daca iubiti numai pe cei ce va iubesc, ce rasplata mai asteptati? Nu fac asa si vamesii? 5.47 Si daca imbratisati cu dragoste numai pe fratii vostri, ce lucru neobisnuit faceti? Oare paganii nu fac la fel? 5.48 Voi fiti dar desavarsiti, dupa cum si Tatal vostru cel ceresc este desavarsit.
6.1 Luati seama sa nu va indepliniti neprihanirea voastra inaintea oamenilor, ca sa fiti vazuti de ei; altminteri, nu veti avea rasplata de la Tatal vostru care este in ceruri. 6.2 Tu, dar, cand faci milostenie, nu suna cu trambita inaintea ta, cum fac fatarnicii, in sinagogi si in ulite, pentru ca sa fie slaviti de oameni. Adevarat va spun, ca si-au luat rasplata. 6.3 Ci tu, cand faci milostenie, sa nu stie stanga ta ce face dreapta~ 6.4 pentru ca milostenia ta sa fie facuta in ascuns; si Tatal tau, care vede in ascuns, iti va rasplati. 6.5 Cand va rugati, sa nu fiti ca fatarnicii, carora le place sa se roage stand in picioare in sinagogi si la colturile ulitelor, pentru ca sa fie vazuti de oameni. Adevarat va spun, ca si-au luat rasplata. 6.6 Ci tu, cand te rogi, intra in odaita ta, incuie-ti usa, si roaga-te Tatalui tau, care este in ascuns; si Tatal tau, care vede in ascuns, iti va rasplati. 6.7 Cand va rugati, sa nu bolborositi aceleasi vorbe, ca paganii, carora li se pare ca, daca spun o multime de vorbe, vor fi ascultati. 6.8 Sa nu va asemanati cu ei; caci Tatal vostru stie de ce aveti trebuinta, mai inainte ca sa-I cereti voi. 6.9 Iata dar cum trebuie sa va rugati: Tatal nostru care esti in ceruri! Sfinteasca-se Numele Tau; 6.10 vina imparatia Ta; faca-se voia Ta, precum in cer si pe pamant. 6.11 Painea noastra cea de toate zilele da-ne-o noua astazi; 6.12 si ne iarta noua greselile noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri; 6.13 si nu ne duce in ispita, ci izbaveste-ne de cel rau. Caci a Ta este imparatia si puterea si slava in veci. Amin! 6.14 Daca iertati oamenilor greselile lor, si Tatal vostru cel ceresc va va ierta greselile voastre. 6.15 Dar daca nu iertati oamenilor greselile lor, nici Tatal vostru nu va va ierta greselile voastre. 6.16 Cand postiti, sa nu va luati o infatisare posomorata, ca fatarnicii, care isi slutesc fetele, ca sa se arate oamenilor ca postesc. Adevarat va spun, ca si-au luat rasplata. 6.17 Ci tu, cand postesti, unge-ti capul, si spala-ti fata~ 6.18 ca sa te arati ca postesti nu oamenilor, ci Tatalui tau, care este in ascuns; si Tatal tau, care vede in ascuns, iti va rasplati. 6.19 Nu va strangeti comori pe pamant, unde le mananca moliile si rugina, si unde le sapa si le fura hotii; 6.20 ci strangeti-va comori in cer, unde nu le mananca moliile si rugina si unde hotii nu le sapa, nici nu le fura. 6.21 Pentru ca unde este comoara voastra, acolo va fi si inima voastra. 6.22 Ochiul este lumina trupului. Daca ochiul tau este sanatos, tot trupul tau va fi plin de lumina; 6.23 dar daca ochiul tau este rau, tot trupul tau va fi plin de intuneric. Asa ca, daca lumina care este in tine este intuneric, cat de mare trebuie sa fie intunericul acesta! 6.24 Nimeni nu poate sluji la doi stapani. Caci sau va uri pe unul si va iubi pe celalalt; sau va tine la unul, si va nesocoti pe celalalt: Nu puteti sluji lui Dumnezeu si lui Mamona. 6.25 De aceea va spun: Nu va ingrijorati de viata voastra, gandindu-va ce veti manca, sau ce veti bea; nici de trupul vostru, gandindu-va cu ce va veti imbraca. Oare nu este viata mai mult decat hrana, si trupul mai mult decat imbracamintea? 6.26 Uitati-va la pasarile cerului: ele nici nu seamana, nici nu secera, si nici nu strang nimic in granare; si totusi Tatal vostru cel ceresc le hraneste. Oare nu sunteti voi cu mult mai de pret decat ele? 6.27 Si apoi, cine dintre voi, chiar ingrijorandu-se, poate sa adauge macar un cot la inaltimea lui? 6.28 Si de ce va ingrijorati de imbracaminte? Uitati-va cu bagare de seama cum cresc crinii de pe camp: ei nici nu torc, nici nu tes; 6.29 totusi va spun ca nici chiar Solomon, in toata slava lui, nu s-a imbracat ca unul din ei. 6.30 Asa ca, daca astfel imbraca Dumnezeu iarba de pe camp, care astazi este, dar maine va fi aruncata in cuptor, nu va va imbraca El cu mult mai mult pe voi, putin credinciosilor? 6.31 Nu va ingrijorati dar, zicand: Ce vom manca? Sau: Ce vom bea? Sau: Cu ce ne vom imbraca? 6.32 Fiindca toate aceste lucruri Neamurile le cauta. Tatal vostru cel ceresc stie ca aveti trebuinta de ele. 6.33 Cautati mai intai Imparatia lui Dumnezeu si neprihanirea Lui, si toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra. 6.34 Nu va ingrijorati dar de ziua de maine; caci ziua de maine se va ingrijora de ea insasi. Ajunge zilei necazul ei.
7.1 Nu judecati, ca sa nu fiti judecati. 7.2 Caci cu ce judecata judecati, veti fi judecati; si cu ce masura masurati, vi se va masura. 7.3 De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tau, si nu te uiti cu bagare de seama la barna din ochiul tau? 7.4 Sau, cum poti zice fratelui tau: Lasa-ma sa scot paiul din ochiul tau, si, cand colo, tu ai o barna intr-al tau? 7.5 Fatarnicule, scoate intai barna din ochiul tau, si atunci vei vedea deslusit sa scoti paiul din ochiul fratelui tau. 7.6 Sa nu dati cainilor lucrurile sfinte, si sa nu aruncati margaritarele voastre inaintea porcilor, ca nu cumva sa le calce in picioare, si sa se intoarca sa va rupa. 7.7 Cereti, si vi se va da; cautati si veti gasi; bateti, si vi se va deschide. 7.8 Caci oricine cere, capata; cine cauta, gaseste; si celui ce bate, i se deschide. 7.9 Cine este omul acela dintre voi, care, daca-i cere fiul sau o paine, sa-i dea o piatra? 7.10 Sau, daca-i cere un peste, sa-i dea un sarpe? 7.11 Deci, daca voi, care sunteti rai, stiti sa dati daruri bune copiilor vostri, cu cat mai mult Tatal vostru, care este in ceruri, va da lucruri bune celor ce I le cer! 7.12 Tot ce voiti sa va faca voua oamenii, faceti-le si voi la fel; caci in aceasta este cuprinsa Legea si Prorocii. 7.13 Intrati pe poarta cea stramta. Caci larga este poarta, lata este calea care duce la pierzare, si multi sunt cei ce intra pe ea. 7.14 Dar stramta este poarta, ingusta este calea care duce la viata, si putini sunt cei ce o afla. 7.15 Paziti-va de proroci mincinosi. Ei vin la voi imbracati in haine de oi, dar pe dinauntru sunt niste lupi rapitori. 7.16 Ii veti cunoaste dupa roadele lor. Culeg oamenii struguri din spini, sau smochine din maracini? 7.17 Tot asa, orice pom bun face roade bune, dar pomul rau face roade rele. 7.18 Pomul bun nu poate face roade rele, nici pomul rau nu poate face roade bune. 7.19 Orice pom, care nu face roade bune, este taiat si aruncat in foc. 7.20 Asa ca dupa roadele lor ii veti cunoaste. 7.21 Nu orisicine-Mi zice: Doamne, Doamne! va intra in Imparatia cerurilor, ci cel ce face voia Tatalui Meu care este in ceruri. 7.22 Multi Imi vor zice in ziua aceea: Doamne, Doamne! N-am prorocit noi in Numele Tau? N-am scos noi draci in Numele Tau? Si n-am facut noi multe minuni in Numele Tau? 7.23 Atunci le voi spune curat: Niciodata nu v-am cunoscut; departati-va de la Mine, voi toti care lucrati faradelege. 7.24 De aceea, pe orisicine aude aceste cuvinte ale Mele, si le face, il voi asemana cu un om cu judecata, care si-a zidit casa pe stanca. 7.25 A dat ploaia, au venit suvoaiele, au suflat vanturile si au batut in casa aceea, dar ea nu s-a prabusit, pentru ca avea temelia zidita pe stanca. 7.26 Insa oricine aude aceste cuvinte ale Mele, si nu le face, va fi asemanat cu un om nechibzuit, care si-a zidit casa pe nisip. 7.27 A dat ploaia, au venit suvoaiele, au suflat vanturile, si au izbit in casa aceea: ea s-a prabusit, si prabusirea i-a fost mare. 7.28 Dupa ce a sfarsit Isus cuvantarile acestea, noroadele au ramas uimite de invatatura Lui; 7.29 caci El ii invata ca unul care avea putere, nu cum ii invatau carturarii lor.
8.1 Cand S-a coborat Isus de pe munte, multe noroade au mers dupa El. 8.2 Si un lepros s-a apropiat de El, I s-a inchinat, si I-a zis: Doamne, daca vrei, poti sa ma curatesti. 8.3 Isus a intins mana, S-a atins de el, si a zis: Da, vreau, fii curatit! Indata a fost curatita lepra lui. 8.4 Apoi Isus i-a zis: Vezi sa nu spui la nimeni; ci du-te de te arata preotului, si adu darul, pe care l-a randuit Moise, ca marturie pentru ei. 8.5 Pe cand intra Isus in Capernaum, s-a apropiat de El un sutas, care-L ruga 8.6 si-I zicea: Doamne, robul meu zace in casa slabanog, si se chinuieste cumplit. 8.7 Isus i-a zis: Am sa vin si sa-l tamaduiesc. 8.8 Doamne, a raspuns sutasul, nu sunt vrednic sa intri sub acoperamantul meu; ci zi numai un cuvant, si robul meu va fi tamaduit. 8.9 Caci si eu sunt om sub stapanire; am sub mine ostasi, si zic unuia: Du-te! si se duce; altuia: Vino! si vine; si robului meu: Fa cutare lucru! si-l face. 8.10 Cand a auzit Isus aceste vorbe, S-a mirat, si a zis celor ce veneau dupa El: Adevarat va spun ca nici in Israel n-am gasit o credinta asa de mare. 8.11 Dar va spun ca vor veni multi de la rasarit si de la apus, si vor sta la masa cu Avraam, Isaac si Iacov in Imparatia cerurilor. 8.12 Iar fiii Imparatiei vor fi aruncati in intunericul de afara, unde va fi plansul si scrasnirea dintilor. 8.13 Apoi a zis sutasului: Du-te, si faca-ti-se dupa credinta ta. Si robul lui s-a tamaduit chiar in ceasul acela. 8.14 Isus S-a dus apoi in casa lui Petru, si a vazut pe soacra acestuia zacand in pat, prinsa de friguri. 8.15 S-a atins de mana ei, si au lasat-o frigurile; apoi ea s-a sculat, si a inceput sa-I slujeasca. 8.16 Seara, au adus la Isus pe multi indraciti. El, prin cuvantul Lui, a scos din ei duhurile necurate, si a tamaduit pe toti bolnavii~ 8.17 ca sa se implineasca ce fusese vestit prin prorocul Isaia, care zice: El a luat asupra Lui neputintele noastre si a purtat bolile noastre. 8.18 Isus a vazut multe noroade imprejurul Sau, si a poruncit sa treaca de cealalta parte. 8.19 Atunci s-a apropiat de El un carturar, si I-a zis: Invatatorule, vreau sa Te urmez oriunde vei merge. 8.20 Isus i-a raspuns: Vulpile au vizuini, si pasarile cerului au cuiburi; dar Fiul omului n-are unde-Si odihni capul. 8.21 Un altul, care era dintre ucenici, I-a zis: Doamne, da-mi voie sa ma duc mai intai sa ingrop pe tatal meu. 8.22 Vino dupa Mine, i-a raspuns Isus, si lasa mortii sa-si ingroape mortii. 8.23 Isus S-a suit intr-o corabie, si ucenicii Lui au mers dupa El. 8.24 Si deodata s-a starnit pe mare o furtuna atat de strasnica, incat corabia era acoperita de valuri. Si El dormea. 8.25 Ucenicii s-au apropiat de El, si L-au desteptat, strigand: Doamne, scapa-ne, ca pierim! 8.26 El le-a zis: De ce va este frica, putin credinciosilor? Apoi S-a sculat, a certat vanturile si marea, si s-a facut o liniste mare. 8.27 Oamenii aceia se mirau, si ziceau: Ce fel de om este acesta, de-L asculta pana si vanturile si marea? 8.28 Cand a ajuns Isus de partea cealalta, in tinutul Gadarenilor, L-au intampinat doi indraciti, care ieseau din morminte. Erau asa de cumpliti, ca nimeni nu putea trece pe drumul acela. 8.29 Si iata ca au inceput sa strige: Ce legatura este intre noi si Tine, Isuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici sa ne chinuiesti inainte de vreme? 8.30 Departe de ei era o turma mare de porci, care pasteau. 8.31 Dracii rugau pe Isus si ziceau: Daca ne scoti afara din ei, da-ne voie sa ne ducem in turma aceea de porci. 8.32 Duceti-va, le-a zis El. Ei au iesit, si au intrat in porci. Si deodata toata turma s-a repezit de pe rapa in mare, si a pierit in ape. 8.33 Porcarii au fugit, si s-au dus in cetate de au povestit tot ce se petrecuse si cele intamplate cu indracitii. 8.34 Si iata ca toata cetatea a iesit in intampinarea lui Isus; si, cum L-au vazut, L-au rugat sa plece din tinutul lor.
9.1 Isus S-a suit intr-o corabie, a trecut marea, si a venit in cetatea Sa. 9.2 Si iata ca I-au adus un slabanog, care zacea intr-un pat. Isus le-a vazut credinta, si a zis slabanogului: Indrazneste, fiule! Pacatele iti sunt iertate! 9.3 Si iata ca, unii din carturari au zis in ei insisi: Omul acesta huleste! 9.4 Isus, care le cunostea gandurile, a zis: Pentru ce aveti ganduri rele in inimile voastre? 9.5 Caci ce este mai lesne? A zice: Iertate iti sunt pacatele, sau a zice: Scoala-te si umbla? 9.6 Dar, ca sa stiti ca Fiul omului are putere pe pamant sa ierte pacatele, Scoala-te, a zis El slabanogului, ridica-ti patul, si du-te acasa. 9.7 Slabanogul s-a sculat, si s-a dus acasa. 9.8 Cand au vazut noroadele lucrul acesta, s-au inspaimantat, si au slavit pe Dumnezeu, care a dat oamenilor o astfel de putere. 9.9 De acolo, Isus a mers mai departe, si a vazut pe un om, numit Matei, sezand la vama. Si i-a zis: Vino dupa Mine. Omul acela s-a sculat, si a mers dupa El. 9.10 Pe cand sedea Isus la masa, in casa, iata ca au venit o multime de vamesi si pacatosi, si au sezut la masa cu El si cu ucenicii Lui. 9.11 Fariseii au vazut lucrul acesta, si au zis ucenicilor Lui: Pentru ce mananca Invatatorul vostru cu vamesii si cu pacatosii? 9.12 Isus i-a auzit, si le-a zis: Nu cei sanatosi au trebuinta de doctor, ci cei bolnavi. 9.13 Duceti-va de invatati ce inseamna: Mila voiesc, iar nu jertfa! Caci n-am venit sa chem la pocainta pe cei neprihaniti, ci pe cei pacatosi. 9.14 Atunci ucenicii lui Ioan au venit la Isus, si I-au zis: De ce noi si Fariseii postim des, iar ucenicii Tai nu postesc deloc? 9.15 Isus le-a raspuns: Se pot jeli nuntasii cata vreme este mirele cu ei? Vor veni zile, cand mirele va fi luat de la ei, si atunci vor posti. 9.16 Nimeni nu pune un petic de postav nou la o haina veche; pentru ca si-ar lua umplutura din haina, si ruptura ar fi mai rea. 9.17 Nici nu pun oamenii vin nou in burdufuri vechi; altfel, burdufurile pleznesc, vinul se varsa, si burdufurile se prapadesc; ci vinul nou il pun in burdufuri noi, si se pastreaza amandoua. 9.18 Pe cand le spunea Isus aceste vorbe, iata ca a venit unul din fruntasii sinagogii, I s-a inchinat, si I-a zis: Fiica mea adineaori a murit; dar vino de pune-Ti mainile peste ea, si va invia. 9.19 Isus S-a sculat, si a plecat dupa el impreuna cu ucenicii Lui. 9.20 Si iata o femeie, care de doisprezece ani avea o scurgere de sange, a venit pe dinapoi, si s-a atins de poala hainei Lui. 9.21 Caci isi zicea ea: Numai sa ma pot atinge de haina Lui, si ma voi tamadui. 9.22 Isus S-a intors, a vazut-o, si i-a zis: Indrazneste, fiica! Credinta ta te-a tamaduit. Si s-a tamaduit femeia chiar in ceasul acela. 9.23 Cand a ajuns Isus in casa fruntasului sinagogii, si cand a vazut pe cei ce cantau din fluier, si gloata bocind~ 9.24 le-a zis: Dati-va la o parte; caci fetita n-a murit, ci doarme! Ei isi bateau joc de El. 9.25 Dar, dupa ce a fost scoasa gloata afara, Isus a intrat inauntru, a luat pe fetita de mana, si fetita s-a sculat. 9.26 Si s-a dus vestea despre aceasta minune in tot tinutul acela. 9.27 Cand a plecat de acolo, s-au luat dupa Isus doi orbi, care strigau si ziceau: Ai mila de noi, Fiul lui David! 9.28 Dupa ce a intrat in casa, orbii au venit la El. Si Isus le-a zis: Credeti ca pot face lucrul acesta? Da, Doamne, I-au raspuns ei. 9.29 Atunci S-a atins de ochii lor, si a zis: Faca-vi-se dupa credinta voastra! 9.30 Si li s-au deschis ochii. Isus le-a poruncit cu tot dinadinsul si le-a zis: Vedeti, sa nu stie nimeni. 9.31 Dar ei, cum au iesit afara, au raspandit vestea despre El in tot tinutul acela. 9.32 Pe cand plecau orbii acestia, iata ca au adus la Isus un mut indracit. 9.33 Dupa ce a fost scos dracul din el, mutul a vorbit. Si noroadele, mirate, ziceau: Niciodata nu s-a vazut asa ceva in Israel! 9.34 Dar Fariseii ziceau: Cu ajutorul domnului dracilor scoate El dracii! 9.35 Isus strabatea toate cetatile si satele, invatand pe norod in sinagogi, propovaduind Evanghelia Imparatiei, si vindecand orice fel de boala si orice fel de neputinta, care era in norod. 9.36 Cand a vazut gloatele, I s-a facut mila de ele, pentru ca erau necajite si risipite, ca niste oi care n-au pastor. 9.37 Atunci a zis ucenicilor Sai: Mare este secerisul, dar putini sunt lucratorii! 9.38 Rugati dar pe Domnul secerisului sa scoata lucratori la secerisul Lui.
10.1 Apoi Isus a chemat pe cei doisprezece ucenici ai Sai, si le-a dat putere sa scoata afara duhurile necurate, si sa tamaduiasca orice fel de boala si orice fel de neputinta. 10.2 Iata numele celor doisprezece apostoli: Cel dintai, Simon, zis Petru, si Andrei, fratele lui; Iacov, fiul lui Zebedei, si Ioan, fratele lui; 10.3 Filip si Bartolomeu; Toma si Matei, vamesul; Iacov, fiul lui Alfeu, si Levi, zis si Tadeu; 10.4 Simon Canaanitul, si Iuda Iscarioteanul, cel care a vandut pe Isus. 10.5 Acestia sunt cei doisprezece, pe care i-a trimis Isus, dupa ce le-a dat invataturile urmatoare: Sa nu mergeti pe calea paganilor si sa nu intrati in vreo cetate a Samaritenilor; 10.6 ci sa mergeti mai degraba la oile pierdute ale casei lui Israel. 10.7 Si pe drum, propovaduiti, si ziceti: Imparatia cerurilor este aproape! 10.8 Vindecati pe bolnavi, inviati pe morti, curatiti pe leprosi, scoateti afara dracii. Fara plata ati primit, fara plata sa dati. 10.9 Sa nu luati nici aur, nici argint, nici arama in braiele voastre~ 10.10 nici traista pentru drum, nici doua haine, nici incaltaminte, nici toiag, caci vrednic este lucratorul de hrana lui. 10.11 In orice cetate sau sat veti intra, sa cercetati cine este acolo vrednic si sa ramaneti la el pana veti pleca. 10.12 La intrarea voastra in casa, urati-i de bine; 10.13 si daca este casa aceea vrednica, pacea voastra sa vina peste ea; dar daca nu este vrednica, pacea voastra sa se intoarca la voi. 10.14 Daca nu va va primi cineva, nici nu va asculta cuvintele voastre, sa iesiti din casa sau din cetatea aceea, si sa scuturati praful de pe picioarele voastre. 10.15 Adevarat va spun ca, in ziua judecatii, va fi mai usor pentru tinutul Sodomei si Gomorei, decat pentru cetatea aceea. 10.16 Iata, Eu va trimit ca pe niste oi in mijlocul lupilor. Fiti dar intelepti ca serpii, si fara rautate ca porumbeii. 10.17 Paziti-va de oameni; caci va vor da in judecata soboarelor, si va vor bate in sinagogile lor. 10.18 Din pricina Mea, veti fi dusi inaintea dregatorilor si inaintea imparatilor, ca sa slujiti ca marturie inaintea lor si inaintea Neamurilor. 10.19 Dar, cand va vor da in mana lor, sa nu va ingrijorati, gandindu-va cum sau ce veti spune; caci ce veti avea de spus, va va fi dat chiar in ceasul acela; 10.20 fiindca nu voi veti vorbi, ci Duhul Tatalui vostru va vorbi in voi. 10.21 Fratele va da la moarte pe fratele sau, si tatal pe copilul lui; copiii se vor scula impotriva parintilor lor, si-i vor omori. 10.22 Veti fi urati de toti, din pricina Numelui Meu; dar cine va rabda pana la sfarsit, va fi mantuit. 10.23 Cand va vor prigoni intr-o cetate, sa fugiti intr-alta. Adevarat va spun ca nu veti ispravi de strabatut cetatile lui Israel pana va veni Fiul omului. 10.24 Ucenicul nu este mai presus de invatatorul sau, nici robul mai presus de domnul sau. 10.25 Ajunge ucenicului sa fie ca invatatorul lui, si robului sa fie ca domnul lui. Daca pe Stapanul casei L-au numit Beelzebul, cu cat mai mult vor numi asa, pe cei din casa lui? 10.26 Asa ca sa nu va temeti de ei. Caci nu este nimic ascuns care nu va fi descoperit, si nimic tainuit care nu va fi cunoscut. 10.27 Ce va spun Eu la intuneric, voi sa spuneti la lumina; si ce auziti soptindu-se la ureche, sa propovaduiti de pe acoperisul caselor. 10.28 Nu va temeti de cei ce ucid trupul, dar care nu pot ucide sufletul; ci temeti-va mai degraba de Cel ce poate sa piarda si sufletul si trupul in gheena. 10.29 Nu se vand oare doua vrabii la un ban? Totusi, nici una din ele nu cade pe pamant fara voia Tatalui vostru. 10.30 Cat despre voi, pana si perii din cap, toti va sunt numarati. 10.31 Deci sa nu va temeti; voi sunteti mai de pret decat multe vrabii. 10.32 De aceea, pe orisicine Ma va marturisi inaintea oamenilor, il voi marturisi si Eu inaintea Tatalui Meu care este in ceruri; 10.33 dar de oricine se va lepada de Mine inaintea oamenilor, Ma voi lepada si Eu inaintea Tatalui Meu care este in ceruri. 10.34 Sa nu credeti ca am venit s-aduc pacea pe pamant; n-am venit sa aduc pacea, ci sabia. 10.35 Caci am venit sa despart pe fiu de tatal sau, pe fiica de mama sa, si pe nora de soacra sa. 10.36 Si omul va avea de vrajmasi chiar pe cei din casa lui. 10.37 Cine iubeste pe tata, ori pe mama, mai mult decat pe Mine, nu este vrednic de Mine; si cine iubeste pe fiu ori pe fiica mai mult decat pe Mine, nu este vrednic de Mine. 10.38 Cine nu-si ia crucea lui, si nu vine dupa Mine, nu este vrednic de Mine. 10.39 Cine isi va pastra viata, o va pierde; si cine isi va pierde viata, pentru Mine, o va castiga. 10.40 Cine va primeste pe voi, Ma primeste pe Mine; si cine Ma primeste pe Mine, primeste pe Cel ce M-a trimis pe Mine. 10.41 Cine primeste un proroc, in numele unui proroc, va primi rasplata unui proroc; si cine primeste pe un om neprihanit, in numele unui om neprihanit, va primi rasplata unui om neprihanit. 10.42 Si oricine va da de baut numai un pahar de apa rece unuia din acesti micuti, in numele unui ucenic, adevarat va spun ca nu-si va pierde rasplata.
11.1 Dupa ce a ispravit de dat invataturi la cei doisprezece ucenici ai Sai, Isus a plecat de acolo, ca sa invete pe oameni, si sa propovaduiasca in cetatile lor. 11.2 Ioan a auzit din temnita despre lucrarile lui Hristos~ 11.3 si a trimis sa-L intrebe prin ucenicii sai: Tu esti Acela care are sa vina sau sa asteptam pe altul? 11.4 Drept raspuns, Isus le-a zis: Duceti-va de spuneti lui Ioan ce auziti si ce vedeti: 11.5 Orbii isi capata vederea, schiopii umbla, leprosii sunt curatiti, surzii aud, mortii invie, si saracilor li se propovaduieste Evanghelia. 11.6 Ferice de acela pentru care Eu nu voi fi un prilej de poticnire. 11.7 Pe cand se duceau ei, Isus a inceput sa vorbeasca noroadelor despre Ioan: Ce ati iesit sa vedeti in pustie? O trestie clatinata de vant? 11.8 Daca nu, atunci ce ati iesit sa vedeti? Un om imbracat in haine moi? Iata ca cei ce poarta haine moi sunt in casele imparatilor. 11.9 Atunci ce ati iesit sa vedeti? Un proroc? Da, va spun, si mai mult decat un proroc; 11.10 caci el este acela despre care s-a scris: Iata, trimit inaintea fetei Tale pe solul Meu, care Iti va pregati calea inaintea Ta. 11.11 Adevarat va spun ca, dintre cei nascuti din femei, nu s-a sculat nici unul mai mare decat Ioan Botezatorul. Totusi, cel mai mic in Imparatia cerurilor este mai mare decat el. 11.12 Din zilele lui Ioan Botezatorul pana acum, Imparatia cerurilor se ia cu navala, si cei ce dau navala, pun mana pe ea. 11.13 Caci pana la Ioan au prorocit toti prorocii si Legea. 11.14 Si, daca vreti sa intelegeti, el este Ilie, care trebuia sa vina. 11.15 Cine are urechi de auzit, sa auda. 11.16 Cu cine voi asemana neamul acesta de oameni? Seamana cu niste copilasi, care sed in piete, si striga la tovarasii lor: 11.17 V-am cantat din fluier, si n-ati jucat; v-am cantat de jale, si nu v-ati tanguit. 11.18 Caci a venit Ioan, nici mancand, nici band, si ei zic: Are drac! 11.19 A venit Fiul omului mancand si band, si ei zic: Iata un om mancacios si bautor de vin, un prieten al vamesilor si al pacatosilor! Totusi, Intelepciunea a fost indreptatita din lucrarile ei. 11.20 Atunci Isus a inceput sa mustre cetatile in care fusesera facute cele mai multe din minunile Lui, pentru ca nu se pocaisera. 11.21 Vai de tine, Horazine! a zis El. Vai de tine, Betsaido! Caci, daca ar fi fost facute in Tir si Sidon minunile care au fost facute in voi, de mult s-ar fi pocait, cu sac si cenusa. 11.22 De aceea va spun ca, in ziua judecatii, va fi mai usor pentru Tir si Sidon decat pentru voi. 11.23 Si tu, Capernaume, vei fi inaltat oare pana la cer? Vei fi pogorat pana la Locuinta mortilor; caci daca ar fi fost facute in Sodoma minunile, care au fost facute in tine, ea ar fi ramas in picioare pana in ziua de astazi. 11.24 De aceea, va spun, ca in ziua judecatii, va fi mai usor pentru tinutul Sodomei decat pentru tine. 11.25 In vremea aceea, Isus a luat cuvantul si a zis: Te laud, Tata, Doamne al cerului si al pamantului, pentru ca ai ascuns aceste lucruri de cei intelepti si priceputi, si le-ai descoperit pruncilor. 11.26 Da, Tata, Te laud, pentru ca asa ai gasit Tu cu cale! 11.27 Toate lucrurile Mi-au fost date in maini de Tatal Meu; si nimeni nu cunoaste deplin pe Fiul, afara de Tatal; tot astfel nimeni nu cunoaste deplin pe Tatal, afara de Fiul, si acela caruia vrea Fiul sa i-L descopere. 11.28 Veniti la Mine, toti cei truditi si impovarati, si Eu va voi da odihna. 11.29 Luati jugul Meu asupra voastra, si invatati de la Mine, caci Eu sunt bland si smerit cu inima; si veti gasi odihna pentru sufletele voastre. 11.30 Caci jugul Meu este bun, si sarcina Mea este usoara.
12.1 In vremea aceea, Isus trecea prin lanurile de grau, intr-o zi de Sabat. Ucenicii Lui, care erau flamanzi, au inceput sa smulga spice de grau si sa le manance. 12.2 Fariseii, cand au vazut lucrul acesta, I-au zis: Uite ca ucenicii Tai fac ce nu este ingaduit sa faca in ziua Sabatului. 12.3 Dar Isus le-a raspuns: Oare n-ati citit ce a facut David, cand a flamanzit, el si cei ce erau impreuna cu el? 12.4 Cum a intrat in Casa lui Dumnezeu, si a mancat painile pentru punerea inaintea Domnului, pe care nu-i era ingaduit sa le manance nici lui, nici celor ce erau cu el, ci numai preotilor? 12.5 Sau n-ati citit in Lege ca, in zilele de Sabat, preotii calca Sabatul in Templu, si totusi sunt nevinovati? 12.6 Dar Eu va spun ca aici este Unul mai mare decat Templul. 12.7 Daca ati fi stiut ce inseamna: Mila voiesc, iar nu jertfe, n-ati fi osandit pe niste nevinovati. 12.8 Caci Fiul omului este Domn si al Sabatului. 12.9 Isus a plecat de acolo, si a intrat in sinagoga. 12.10 Si iata ca in sinagoga era un om care avea o mana uscata. Ei, ca sa poata invinui pe Isus, L-au intrebat: Este ingaduit a vindeca in zilele de Sabat? 12.11 El le-a raspuns: Cine este omul acela dintre voi care, daca are o oaie, si-i cade intr-o groapa, in ziua Sabatului, sa n-o apuce si s-o scoata afara? 12.12 Cu cat mai de pret este deci un om decat o oaie? De aceea este ingaduit a face bine in zilele de Sabat. 12.13 Atunci a zis omului aceluia: Intinde-ti mana! El a intins-o, si mana s-a facut sanatoasa ca si cealalta. 12.14 Fariseii au iesit afara, si s-au sfatuit cum sa omoare pe Isus. 12.15 Dar Isus, ca unul care stia lucrul acesta, a plecat de acolo. Dupa El au mers multe noroade. El a tamaduit pe toti bolnavii~ 12.16 si le-a poruncit cu tot dinadinsul sa nu-L faca cunoscut; 12.17 ca sa se implineasca ce fusese vestit prin prorocul Isaia, care zice: 12.18 Iata Robul Meu, pe care L-am ales, Preaiubitul Meu, in care sufletul Meu isi gaseste placerea. Voi pune Duhul Meu peste El, si va vesti Neamurilor judecata. 12.19 El nu Se va lua la cearta, nici nu va striga. Si nimeni nu-I va auzi glasul pe ulite. 12.20 Nu va frange o trestie rupta, si nici nu va stinge un fitil care fumega, pana va face sa biruie judecata. 12.21 Si Neamurile vor nadajdui in Numele Lui. 12.22 Atunci I-au adus un indracit orb si mut; si Isus l-a tamaduit, asa ca mutul vorbea si vedea. 12.23 Toate noroadele, mirate, ziceau: Nu cumva este acesta Fiul lui David? 12.24 Cand au auzit Fariseii lucrul acesta, au zis: Omul acesta nu scoate dracii decat cu Beelzebul, domnul dracilor! 12.25 Isus, care le cunostea gandurile, le-a zis: Orice imparatie dezbinata impotriva ei insasi, este pustiita; si orice cetate sau casa, dezbinata impotriva ei insasi, nu poate dainui. 12.26 Daca Satana scoate afara pe Satana, este dezbinat; deci, cum poate dainui imparatia lui? 12.27 Si daca Eu scot afara dracii cu ajutorul lui Beelzebul, fiii vostri cu cine-i scot? De aceea ei vor fi judecatorii vostri. 12.28 Dar daca Eu scot afara dracii cu Duhul lui Dumnezeu, atunci Imparatia lui Dumnezeu a venit peste voi. 12.29 Sau, cum poate cineva sa intre in casa celui tare, si sa-i jefuiasca gospodaria, daca n-a legat mai intai pe cel tare? Numai atunci ii va jefui casa. 12.30 Cine nu este cu Mine, este impotriva Mea, si cine nu strange cu Mine, risipeste. 12.31 De aceea va spun: Orice pacat si orice hula vor fi iertate oamenilor; dar hula impotriva Duhului Sfant nu le va fi iertata. 12.32 Oricine va vorbi impotriva Fiului omului, va fi iertat; dar oricine va vorbi impotriva Duhului Sfant, nu va fi iertat nici in veacul acesta, nici in cel viitor. 12.33 Ori faceti pomul bun si rodul lui bun, ori faceti pomul rau si rodul lui rau: caci pomul se cunoaste dupa rodul lui. 12.34 Pui de naparci, cum ati putea voi sa spuneti lucruri bune, cand voi sunteti rai? Caci din prisosul inimii vorbeste gura. 12.35 Omul bun scoate lucruri bune din vistieria buna a inimii lui; dar omul rau scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui. 12.36 Va spun ca, in ziua judecatii, oamenii vor da socoteala de orice cuvant nefolositor, pe care-l vor fi rostit. 12.37 Caci din cuvintele tale vei fi scos fara vina, si din cuvintele tale vei fi osandit. 12.38 Atunci unii din carturari si din Farisei au luat cuvantul, si I-au zis: Invatatorule, am vrea sa vedem un semn de la Tine! 12.39 Drept raspuns, El le-a zis: Un neam viclean si preacurvar cere un semn; dar nu i se va da alt semn, decat semnul prorocului Iona. 12.40 Caci, dupa cum Iona a stat trei zile si trei nopti in pantecele chitului, tot asa si Fiul omului va sta trei zile si trei nopti in inima pamantului. 12.41 Barbatii din Ninive se vor scula alaturi de neamul acesta, in ziua judecatii, si-l vor osandi, pentru ca ei s-au pocait la propovaduirea lui Iona; si iata ca aici este Unul mai mare decat Iona. 12.42 Imparateasa de la Miazazi se va scula alaturi de neamul acesta, in ziua judecatii, si-l va osandi, pentru ca ea a venit de la marginile pamantului, ca sa auda intelepciunea lui Solomon; si iata ca aici este Unul mai mare decat Solomon. 12.43 Duhul necurat, cand a iesit dintr-un om, umbla prin locuri fara apa, cautand odihna, si n-o gaseste. 12.44 Atunci zice: Ma voi intoarce in casa mea, de unde am iesit. Si, cand vine in ea, o gaseste goala, maturata si impodobita. 12.45 Atunci se duce si ia cu el alte sapte duhuri mai rele decat el: intra in casa, locuiesc acolo, si starea din urma a omului acestuia ajunge mai rea decat cea dintai. Tocmai asa se va intampla si cu acest neam viclean. 12.46 Pe cand vorbea inca Isus noroadelor, iata ca mama si fratii Lui stateau afara si cautau sa vorbeasca cu El. 12.47 Atunci cineva I-a zis: Iata, mama Ta si fratii Tai stau afara, si cauta sa vorbeasca cu Tine. 12.48 Dar Isus a raspuns celui ce-I adusese stirea aceasta: Cine este mama Mea, si care sunt fratii Mei? 12.49 Apoi Si-a intins mana spre ucenicii Sai si a zis: Iata mama Mea si fratii Mei! 12.50 Caci oricine face voia Tatalui Meu care este in ceruri, acela Imi este frate, sora si mama.
13.1 In aceeasi zi, Isus a iesit din casa, si sedea langa mare. 13.2 O multime de noroade s-au strans la El, asa ca a trebuit sa Se suie sa sada intr-o corabie; iar tot norodul statea pe tarm. 13.3 El le-a vorbit despre multe lucruri in pilde, si le-a zis: Iata, semanatorul a iesit sa semene. 13.4 Pe cand semana el, o parte din samanta a cazut langa drum, si au venit pasarile si au mancat-o. 13.5 O alta parte a cazut pe locuri stancoase, unde n-avea pamant mult: a rasarit indata, pentru ca n-a gasit un pamant adanc. 13.6 Dar, cand a rasarit soarele, s-a palit; si, pentru ca n-avea radacini, s-a uscat. 13.7 O alta parte a cazut intre spini: spinii au crescut, si au inecat-o. 13.8 O alta parte a cazut in pamant bun, si a dat rod: un graunte a dat o suta, altul saizeci, si altul treizeci. 13.9 Cine are urechi de auzit, sa auda. 13.10 Ucenicii s-au apropiat de El, si I-au zis: De ce le vorbesti in pilde? 13.11 Isus le-a raspuns: Pentru ca voua v-a fost dat sa cunoasteti tainele Imparatiei cerurilor, iar lor nu le-a fost dat. 13.12 Caci celui ce are, i se va da, si va avea de prisos; iar de la cel ce n-are, se va lua chiar si ce are. 13.13 De aceea le vorbesc in pilde, pentru ca ei, macar ca vad, nu vad, si macar ca aud, nu aud, nici nu inteleg. 13.14 Si cu privire la ei se implineste prorocia lui Isaia, care zice: Veti auzi cu urechile voastre, si nu veti intelege; veti privi cu ochii vostri, si nu veti vedea. 13.15 Caci inima acestui popor s-a impietrit; au ajuns tari de urechi, si-au inchis ochii, ca nu cumva sa vada cu ochii, sa auda cu urechile, sa inteleaga cu inima, sa se intoarca la Dumnezeu, si sa-i vindec. 13.16 Dar ferice de ochii vostri ca vad; si de urechile voastre ca aud! 13.17 Adevarat va spun ca, multi proroci si oameni neprihaniti au dorit sa vada lucrurile pe care le vedeti voi, si nu le-au vazut; si sa auda lucrurile pe care le auziti voi, si nu le-au auzit. 13.18 Ascultati dar ce inseamna pilda semanatorului. 13.19 Cand un om aude Cuvantul privitor la Imparatie, si nu-l intelege, vine Cel rau si rapeste ce a fost semanat in inima lui. Acesta este samanta cazuta langa drum. 13.20 Samanta cazuta in locuri stancoase, este cel ce aude Cuvantul, si-l primeste indata cu bucurie; 13.21 dar n-are radacina in el, ci tine pana la o vreme; si, cum vine un necaz sau o prigonire din pricina Cuvantului, se leapada indata de el. 13.22 Samanta cazuta intre spini, este cel ce aude Cuvantul; dar ingrijorarile veacului acestuia si inselaciunea bogatiilor ineaca acest Cuvant, si ajunge neroditor. 13.23 Iar samanta cazuta in pamant bun, este cel ce aude Cuvantul si-l intelege; el aduce rod: un graunte da o suta, altul saizeci, altul treizeci. 13.24 Isus le-a pus inainte o alta pilda, si le-a zis: Imparatia cerurilor se aseamana cu un om care a semanat o samanta buna in tarina lui. 13.25 Dar, pe cand dormeau oamenii, a venit vrajmasul lui, a semanat neghina intre grau, si a plecat. 13.26 Cand au rasarit firele de grau si au facut rod, a iesit la iveala si neghina. 13.27 Robii stapanului casei au venit, si i-au zis: Doamne, n-ai semanat samanta buna in tarina ta? De unde are dar neghina? 13.28 El le-a raspuns: Un vrajmas a facut lucrul acesta. Si robii i-au zis: Vrei dar sa mergem s-o smulgem? 13.29 Nu, le-a zis el, ca nu cumva, smulgand neghina, sa smulgeti si graul impreuna cu ea. 13.30 Lasati-le sa creasca amandoua impreuna pana la seceris; si, la vremea secerisului, voi spune seceratorilor: Smulgeti intai neghina, si legati-o in snopi, ca s-o ardem, iar graul strangeti-l in granarul meu. 13.31 Isus le-a pus inainte o alta pilda, si le-a zis: Imparatia cerurilor se aseamana cu un graunte de mustar, pe care l-a luat un om si l-a semanat in tarina sa. 13.32 Grauntele acesta, in adevar, este cea mai mica dintre toate semintele; dar, dupa ce a crescut, este mai mare decat zarzavaturile si se face un copac, asa ca pasarile cerului vin si isi fac cuiburi in ramurile lui. 13.33 Le-a spus o alta pilda, si anume: Imparatia cerurilor se aseamana cu un aluat, pe care l-a luat o femeie si l-a pus in trei masuri de faina de grau, pana s-a dospit toata plamadeala. 13.34 Isus a spus noroadelor toate aceste lucruri in pilde; si nu le vorbea deloc fara pilda~ 13.35 ca sa se implineasca ce fusese vestit prin prorocul, care zice: Voi vorbi in pilde, voi spune lucruri ascunse de la facerea lumii. 13.36 Atunci Isus a dat drumul noroadelor, si a intrat in casa. Ucenicii Lui s-au apropiat de El, si I-au zis: Talcuieste-ne pilda cu neghina din tarina. 13.37 El le-a raspuns: Cel ce seamana samanta buna, este Fiul omului. 13.38 Tarina, este lumea; samanta buna sunt fiii Imparatiei; neghina, sunt fiii Celui rau. 13.39 Vrajmasul, care a semanat-o, este Diavolul; secerisul, este sfarsitul veacului; seceratorii, sunt ingerii. 13.40 Deci, cum se smulge neghina si se arde in foc, asa va fi si la sfarsitul veacului. 13.41 Fiul omului va trimite pe ingerii Sai, si ei vor smulge din Imparatia Lui toate lucrurile, care sunt pricina de pacatuire si pe cei ce savarsesc faradelegea~ 13.42 si-i vor arunca in cuptorul aprins; acolo va fi plansul si scrasnirea dintilor. 13.43 Atunci cei neprihaniti vor straluci ca soarele in Imparatia Tatalui lor. Cine are urechi de auzit, sa auda. 13.44 Imparatia cerurilor se mai aseamana cu o comoara ascunsa intr-o tarina. Omul care o gaseste, o ascunde; si, de bucuria ei, se duce si vinde tot ce are, si cumpara tarina aceea. 13.45 Imparatia cerurilor se mai aseamana cu un negustor care cauta margaritare frumoase. 13.46 Si, cand gaseste un margaritar de mare pret, se duce de vinde tot ce are, si-l cumpara. 13.47 Imparatia cerurilor se mai aseamana cu un navod aruncat in mare, care prinde tot felul de pesti. 13.48 Dupa ce s-a umplut, pescarii il scot la mal, sed jos, aleg in vase ce este bun, si arunca afara ce este rau. 13.49 Tot asa va fi si la sfarsitul veacului. Ingerii vor iesi, vor desparti pe cei rai din mijlocul celor buni~ 13.50 si-i vor arunca in cuptorul aprins; acolo va fi plansul si scrasnirea dintilor. 13.51 Ati inteles voi toate aceste lucruri? i-a intrebat Isus. Da, Doamne, I-au raspuns ei. 13.52 Si El le-a zis: De aceea orice carturar, care a invatat ce trebuie despre Imparatia cerurilor, se aseamana cu un gospodar, care scoate din vistieria lui lucruri noi si lucruri vechi. 13.53 Dupa ce a ispravit Isus pildele acestea, a plecat de acolo. 13.54 A venit in patria Sa, si a inceput sa invete pe oameni in sinagoga; asa ca cei ce-L auzeau, se mirau si ziceau: De unde are El intelepciunea si minunile acestea? 13.55 Oare nu este El fiul tamplarului? Nu este Maria mama Lui? Si Iacov, Iosif, Simon si Iuda, nu sunt ei fratii Lui? 13.56 Si surorile Lui nu sunt toate printre noi? Atunci de unde are El toate lucrurile acestea? 13.57 Si gaseau astfel in El o pricina de poticnire. Dar Isus le-a zis: Nicaieri nu este pretuit un proroc mai putin decat in patria si in casa Lui. 13.58 Si n-a facut multe minuni in locul acela, din pricina necredintei lor.
14.1 In vremea aceea, carmuitorul Irod, a auzit vorbindu-se despre Isus; 14.2 si a zis slujitorilor sai: Acesta este Ioan Botezatorul! A inviat din morti, si de aceea se fac minuni prin el. 14.3 Caci Irod prinsese pe Ioan, il legase si-l pusese in temnita, din pricina Irodiadei, nevasta fratelui sau Filip; 14.4 pentru ca Ioan ii zicea: Nu-ti este ingaduit s-o ai de nevasta. 14.5 Irod ar fi vrut sa-l omoare, dar se temea de norod, pentru ca norodul privea pe Ioan ca pe un proroc. 14.6 Dar, cand se praznuia ziua nasterii lui Irod, fata Irodiadei a jucat inaintea oaspetilor, si a placut lui Irod. 14.7 De aceea i-a fagaduit cu juramant ca ii va da orice va cere. 14.8 Indemnata de mama sa, ea a zis: Da-mi aici, intr-o farfurie, capul lui Ioan Botezatorul! 14.9 Imparatul s-a intristat; dar din pricina juramintelor sale, si de ochii celor ce sedeau la masa impreuna cu el, a poruncit sa i-l dea. 14.10 Si a trimis sa taie capul lui Ioan in temnita. 14.11 Capul a fost adus intr-o farfurie, si dat fetei, care l-a dus la mama sa. 14.12 Ucenicii lui Ioan au venit de i-au luat trupul, l-au ingropat, si s-au dus de au dat de stire lui Isus. 14.13 Isus, cand a auzit vestea aceasta, a plecat de acolo intr-o corabie, ca sa Se duca singur la o parte, intr-un loc pustiu. Noroadele, cand au auzit lucrul acesta, au iesit din cetati si s-au luat dupa El pe jos. 14.14 Cand a iesit din corabie, Isus a vazut o gloata mare, I s-a facut mila de ea, si a vindecat pe cei bolnavi. 14.15 Cand s-a inserat, ucenicii s-au apropiat de El, si I-au zis: Locul acesta este pustiu, si vremea iata ca a trecut; da drumul noroadelor sa se duca prin sate sa-si cumpere de mancare. 14.16 N-au nevoie sa plece, le-a raspuns Isus; dati-le voi sa manance. 14.17 Dar ei I-au zis: N-avem aici decat cinci paini si doi pesti. 14.18 Si El le-a zis: Aduceti-i aici la Mine. 14.19 Apoi a poruncit noroadelor sa sada pe iarba, a luat cele cinci paini si cei doi pesti, Si-a ridicat ochii spre cer, a binecuvantat, a frant painile si le-a dat ucenicilor, iar ei le-au impartit noroadelor. 14.20 Toti au mancat si s-au saturat; si s-au ridicat douasprezece cosuri pline cu ramasitele de faramituri. 14.21 Cei ce mancasera, erau ca la cinci mii de barbati, afara de femei si de copii. 14.22 Indata dupa aceea, Isus a silit pe ucenicii Sai sa intre in corabie, si sa treaca inaintea Lui de partea cealalta, pana va da drumul noroadelor. 14.23 Dupa ce a dat drumul noroadelor, S-a suit pe munte sa Se roage, singur la o parte. Se innoptase, si El era singur acolo. 14.24 In timpul acesta, corabia era invaluita de valuri in mijlocul marii; caci vantul era impotriva. 14.25 Cand se ingana ziua cu noaptea, Isus a venit la ei, umbland pe mare. 14.26 Cand L-au vazut ucenicii umbland pe mare, s-au inspaimantat, si au zis: Este o naluca! Si de frica au tipat. 14.27 Isus le-a zis indata: Indrazniti, Eu sunt; nu va temeti! 14.28 Doamne, I-a raspuns Petru, daca esti Tu, porunceste-mi sa vin la Tine pe ape. 14.29 Vino! i-a zis Isus. Petru s-a coborat din corabie, si a inceput sa umble pe ape ca sa mearga la Isus. 14.30 Dar, cand a vazut ca vantul era tare, s-a temut; si fiindca incepea sa se afunde, a strigat: Doamne, scapa-ma! 14.31 Indata, Isus a intins mana, l-a apucat, si i-a zis: Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit? 14.32 Si dupa ce au intrat in corabie, a stat vantul. 14.33 Cei ce erau in corabie, au venit de s-au inchinat inaintea lui Isus, si I-au zis: Cu adevarat, Tu esti Fiul lui Dumnezeu! 14.34 Dupa ce au trecut marea, au venit in tinutul Ghenezaretului. 14.35 Oamenii din locul acela, care cunosteau pe Isus, au trimis sa dea de stire in toate imprejurimile, si au adus la El pe toti bolnavii. 14.36 Bolnavii il rugau sa le dea voie numai sa se atinga de poala hainei Lui. Si toti cati s-au atins, s-au vindecat.
15.1 Atunci niste Farisei si niste carturari din Ierusalim au venit la Isus, si I-au zis: 15.2 Pentru ce calca ucenicii Tai datina batranilor? Caci nu-si spala mainile cand mananca. 15.3 Drept raspuns, El le-a zis: Dar voi de ce calcati porunca lui Dumnezeu in folosul datinii voastre? 15.4 Caci Dumnezeu a zis: Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta; si: Cine va grai de rau pe tatal sau sau pe mama sa, sa fie pedepsit negresit cu moartea. 15.5 Dar voi ziceti: Cine va zice tatalui sau sau mamei sale: Ori cu ce te-as putea ajuta, l-am inchinat lui Dumnezeu~ 15.6 nu mai este tinut sa cinsteasca pe tatal sau sau pe mama sa. Si ati desfiintat astfel cuvantul lui Dumnezeu in folosul datinii voastre. 15.7 Fatarnicilor, bine a prorocit Isaia despre voi, cand a zis: 15.8 Norodul acesta se apropie de Mine cu gura si ma cinsteste cu buzele, dar inima lui este departe de Mine. 15.9 Degeaba Ma cinstesc ei, invatand ca invataturi niste porunci omenesti. 15.10 Isus a chemat multimea la Sine, si a zis: Ascultati, si intelegeti: 15.11 Nu ce intra in gura spurca pe om; ci ce iese din gura, aceea spurca pe om. 15.12 Atunci ucenicii Lui s-au apropiat, si I-au zis: Stii ca Fariseii au gasit pricina de poticnire in cuvintele, pe care le-au auzit? 15.13 Drept raspuns, El le-a zis: Orice rasad, pe care nu l-a sadit Tatal Meu cel ceresc, va fi smuls din radacina. 15.14 Lasati-i: sunt niste calauze oarbe; si cand un orb calauzeste pe un alt orb, vor cadea amandoi in groapa. 15.15 Petru a luat cuvantul, si I-a zis: Desluseste-ne pilda aceasta. 15.16 Isus a zis: Si voi tot fara pricepere sunteti? 15.17 Nu intelegeti ca orice intra in gura merge in pantece, si apoi este aruncat afara in hazna? 15.18 Dar, ce iese din gura, vine din inima, si aceea spurca pe om. 15.19 Caci din inima ies gandurile rele, uciderile, preacurviile, curviile, furtisagurile, marturiile mincinoase, hulele. 15.20 Iata lucrurile care spurca pe om; dar a manca cu mainile nespalate nu spurca pe om. 15.21 Isus, dupa ce a plecat de acolo, S-a dus in partile Tirului si ale Sidonului. 15.22 Si iata ca o femeie Canaaneanca, a venit din tinuturile acelea, si a inceput sa strige catre El: Ai mila de mine, Doamne, Fiul lui David! Fiica mea este muncita rau de un drac. 15.23 El nu i-a raspuns nici un cuvant. Si ucenicii Lui s-au apropiat si L-au rugat staruitor: Da-i drumul, caci striga dupa noi. 15.24 Drept raspuns, El a zis: Eu nu sunt trimis decat la oile pierdute ale casei lui Israel. 15.25 Dar ea a venit si I s-a inchinat, zicand: Doamne, ajuta-mi! 15.26 Drept raspuns, El i-a zis: Nu este bine sa iei painea copiilor, si s-o arunci la catei! 15.27 Da, Doamne, a zis ea, dar si cateii mananca faramiturile care cad de la masa stapanilor lor. 15.28 Atunci Isus i-a zis: O, femeie, mare este credinta Ta; faca-ti-se cum voiesti. Si fiica ei s-a tamaduit chiar in ceasul acela. 15.29 Isus a plecat din locurile acelea, si a venit langa marea Galileii. S-a suit pe munte, si a sezut jos acolo. 15.30 Atunci au venit la El multe noroade, avand cu ele schiopi, orbi, muti, ciungi, si multi alti bolnavi I-au pus la picioarele Lui, si El i-a tamaduit; 15.31 asa ca noroadele se mirau, cand au vazut ca mutii vorbesc, ciungii se insanatoseaza, schiopii umbla si orbii vad; si slaveau pe Dumnezeul lui Israel. 15.32 Isus a chemat pe ucenicii Sai, si le-a zis: Mi-este mila de gloata aceasta; caci iata ca de trei zile asteapta langa Mine, si n-au ce manca. Nu vreau sa le dau drumul flamanzi, ca nu cumva sa lesine de foame pe drum. 15.33 Ucenicii I-au zis: De unde sa luam in pustia aceasta atatea paini ca sa saturam atata gloata? 15.34 Cate paini aveti? i-a intrebat Isus. Sapte, I-au raspuns ei, si putini pestisori 15.35 Atunci Isus a poruncit norodului sa sada pe pamant. 15.36 A luat cele sapte paini si pestisorii, si, dupa ce a multumit lui Dumnezeu, a frant, si a dat ucenicilor, iar ucenicii au impartit norodului. 15.37 Au mancat toti si s-au saturat; si s-au ridicat sapte cosnite pline cu ramasitele de faramituri. 15.38 Cei ce mancasera erau patru mii de barbati, afara de femei si de copii. 15.39 In urma Isus a dat drumul noroadelor, S-a suit in corabie, si a trecut in tinutul Magdalei.
16.1 Fariseii si Saducheii s-au apropiat de Isus, si, ca sa-L ispiteasca, I-au cerut sa le arate un semn din cer. 16.2 Drept raspuns, Isus le-a zis: Cand se insereaza, voi ziceti: Are sa fie vreme frumoasa, caci cerul este rosu. 16.3 Si dimineata, ziceti: Astazi are sa fie furtuna, caci cerul este rosu-posomorat. Fatarnicilor, fata cerului stiti s-o deosebiti, si semnele vremurilor nu le puteti deosebi? 16.4 Un neam viclean si preacurvar cere un semn; nu i se va da alt semn decat semnul prorocului Iona. Apoi i-a lasat si a plecat. 16.5 Ucenicii trecusera de cealalta parte, si uitasera sa ia paini. 16.6 Isus le-a zis: Luati seama si paziti-va de aluatul Fariseilor si al Saducheilor. 16.7 Ucenicii se gandeau in ei, si ziceau: Ne zice asa pentru ca n-am luat paini! 16.8 Isus, care cunostea lucrul acesta, le-a zis: Putin credinciosilor, pentru ce va ganditi ca n-ati luat paini? 16.9 Tot nu intelegeti? Si nici nu va mai aduceti aminte de cele cinci paini pentru cei cinci mii de oameni, si cate cosuri ati ridicat? 16.10 Nici de cele sapte paini pentru cei patru mii de oameni, si cate cosnite ati ridicat? 16.11 Cum nu intelegeti ca nu v-am spus de paini? Ci v-am spus sa va paziti de aluatul Fariseilor si al Saducheilor? 16.12 Atunci au inteles ei ca nu le zisese sa se pazeasca de aluatul painii, ci de invatatura Fariseilor si a Saducheilor. 16.13 Isus a venit in partile Cezareii lui Filip, si a intrebat pe ucenicii Sai: Cine zic oamenii ca sunt Eu, Fiul omului? 16.14 Ei au raspuns: Unii zic ca esti Ioan Botezatorul; altii: Ilie; altii: Ieremia, sau unul din proroci. 16.15 Dar voi, le-a zis El, cine ziceti ca sunt? 16.16 Simon Petru, drept raspuns, I-a zis: Tu esti Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu! 16.17 Isus a luat din nou cuvantul, si i-a zis: Ferice de tine, Simone, fiul lui Iona; fiindca nu carnea si sangele ti-a descoperit lucrul acesta, ci Tatal Meu care este in ceruri. 16.18 Si Eu iti spun: tu esti Petru, si pe aceasta piatra voi zidi Biserica Mea, si portile Locuintei mortilor nu o vor birui. 16.19 Iti voi da cheile Imparatiei cerurilor, si orice vei lega pe pamant, va fi legat in ceruri, si orice vei dezlega pe pamant, va fi dezlegat in ceruri. 16.20 Atunci a poruncit ucenicilor Sai sa nu spuna nimanui ca El este Hristosul. 16.21 De atunci incolo, Isus a inceput sa spuna ucenicilor Sai ca El trebuie sa mearga la Ierusalim, sa patimeasca mult din partea batranilor, din partea preotilor celor mai de seama si din partea carturarilor; ca are sa fie omorat, si ca a treia zi are sa invie. 16.22 Petru L-a luat de o parte, si a inceput sa-L mustre, zicand: Sa Te fereasca Dumnezeu, Doamne! Sa nu Ti se intample asa ceva! 16.23 Dar Isus S-a intors, si a zis lui Petru: Inapoia Mea, Satano: tu esti o piatra de poticnire pentru Mine! Caci gandurile tale nu sunt gandurile lui Dumnezeu, ci ganduri de ale oamenilor. 16.24 Atunci Isus a zis ucenicilor Sai: Daca voieste cineva sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea, si sa Ma urmeze. 16.25 Pentru ca oricine va vrea sa-si scape viata, o va pierde; dar oricine isi va pierde viata pentru Mine, o va castiga. 16.26 Si ce ar folosi unui om sa castige toata lumea, daca si-ar pierde sufletul? Sau, ce ar da un om in schimb pentru sufletul sau? 16.27 Caci Fiul omului are sa vina in slava Tatalui Sau, cu ingerii Sai; si atunci va rasplati fiecaruia dupa faptele lui. 16.28 Adevarat va spun ca unii din cei ce stau aici nu vor gusta moartea pana nu vor vedea pe Fiul omului venind in Imparatia Sa.
17.1 Dupa sase zile, Isus a luat cu El pe Petru, Iacov si Ioan, fratele lui, si i-a dus la o parte pe un munte inalt. 17.2 El S-a schimbat la fata inaintea lor; fata Lui a stralucit ca soarele, si hainele I s-au facut albe ca lumina. 17.3 Si iata ca li s-a aratat Moise si Ilie, stand de vorba cu El. 17.4 Petru a luat cuvantul, si a zis lui Isus: Doamne, este bine sa fim aici; daca vrei, am sa fac aici trei colibe: una pentru Tine, una pentru Moise si una pentru Ilie. 17.5 Pe cand vorbea el inca, iata ca i-a acoperit un nor luminos cu umbra lui. Si din nor s-a auzit un glas, care zicea: Acesta este Fiul Meu preaiubit, in care Imi gasesc placerea Mea: de El sa ascultati! 17.6 Cand au auzit, ucenicii au cazut cu fetele la pamant, si s-au inspaimantat foarte tare. 17.7 Dar Isus S-a apropiat, S-a atins de ei, si le-a zis: Sculati-va, nu va temeti! 17.8 Ei au ridicat ochii, si n-au vazut pe nimeni, decat pe Isus singur. 17.9 Pe cand se coborau din munte, Isus le-a dat porunca urmatoare: Sa nu spuneti nimanui de vedenia aceasta, pana va invia Fiul omului din morti. 17.10 Ucenicii I-au pus intrebarea urmatoare: Oare de ce zic carturarii ca intai trebuie sa vina Ilie? 17.11 Drept raspuns, Isus le-a zis: Este adevarat ca trebuie sa vina intai Ilie, si sa aseze din nou toate lucrurile. 17.12 Dar va spun ca Ilie a si venit, si ei nu l-au cunoscut, ci au facut cu el ce au vrut. Tot asa are sa sufere si Fiul omului din partea lor. 17.13 Ucenicii au inteles atunci ca le vorbise despre Ioan Botezatorul. 17.14 Cand au ajuns la norod, a venit un om, care a cazut in genunchi inaintea lui Isus, si I-a zis: 17.15 Doamne, ai mila de fiul meu, caci este lunatic, si patimeste rau: de multe ori cade in foc, si de multe ori cade in apa. 17.16 L-am adus la ucenicii Tai, si n-au putut sa-l vindece. 17.17 O, neam necredincios si pornit la rau! a raspuns Isus. Pana cand voi fi cu voi? Pana cand va voi suferi? Aduceti-l aici la Mine. 17.18 Isus a certat dracul, care a iesit afara din el. Si baiatul s-a tamaduit chiar in ceasul acela. 17.19 Atunci ucenicii au venit la Isus, si I-au zis, deoparte: Noi de ce n-am putut sa-l scoatem? 17.20 Din pricina putinei voastre credinte, le-a zis Isus. Adevarat va spun ca, daca ati avea credinta cat un graunte de mustar, ati zice muntelui acestuia: Muta-te de aici colo, si s-ar muta; nimic nu v-ar fi cu neputinta. 17.21 Dar acest soi de draci nu iese afara decat cu rugaciune si cu post. 17.22 Pe cand stateau in Galilea, Isus le-a zis: Fiul omului trebuie sa fie dat in mainile oamenilor. 17.23 Ei Il vor omori, dar a treia zi va invia. Ucenicii s-au intristat foarte mult. 17.24 Cand au ajuns in Capernaum, cei ce strangeau darea pentru Templu au venit la Petru, si i-au zis: Invatatorul vostru nu plateste darea? 17.25 Ba da, a zis Petru. Si cand a intrat in casa, Isus i-a luat inainte, si i-a zis: Ce crezi, Simone? Imparatii pamantului de la cine iau dari sau biruri? De la fiii lor sau de la straini? 17.26 Petru I-a raspuns: De la straini. Si Isus i-a zis: Asadar fiii sunt scutiti. 17.27 Dar, ca sa nu-i facem sa pacatuiasca, du-te la mare, arunca undita, si trage afara pestele care va veni intai; deschide-i gura, si vei gasi in ea o rubla pe care ia-o si da-le-o lor, pentru Mine si pentru tine.
18.1 In clipa aceea, ucenicii s-au apropiat de Isus, si L-au intrebat: Cine este mai mare in Imparatia cerurilor? 18.2 Isus a chemat la El un copilas, l-a pus in mijlocul lor~ 18.3 si le-a zis: Adevarat va spun ca, daca nu va veti intoarce la Dumnezeu si nu va veti face ca niste copilasi, cu nici un chip nu veti intra in Imparatia cerurilor. 18.4 De aceea, oricine se va smeri ca acest copilas, va fi cel mai mare in Imparatia cerurilor. 18.5 Si oricine va primi un copilas ca acesta in Numele Meu, Ma primeste pe Mine. 18.6 Dar pentru oricine va face sa pacatuiasca pe unul din acesti micuti, care cred in Mine, ar fi mai de folos sa i se atarne de gat o piatra mare de moara, si sa fie inecat in adancul marii. 18.7 Vai de lume, din pricina prilejurilor de pacatuire! Fiindca nu se poate sa nu vina prilejuri de pacatuire; dar vai de omul acela prin care vine prilejul de pacatuire! 18.8 Acum, daca mana ta sau piciorul tau te face sa cazi in pacat, taie-le si leapada-le de la tine. Este mai bine pentru tine sa intri in viata schiop sau ciung, decat sa ai doua maini sau doua picioare, si sa fii aruncat in focul vesnic. 18.9 Si daca ochiul tau te face sa cazi in pacat, scoate-l si leapada-l de la tine. Este mai bine pentru tine sa intri in viata numai cu un ochi, decat sa ai amandoi ochii, si sa fii aruncat in focul gheenei. 18.10 Feriti-va sa nu defaimati nici macar pe unul din acesti micuti; caci va spun ca ingerii lor in ceruri vad pururea fata Tatalui Meu care este in ceruri. 18.11 Fiindca Fiul omului a venit sa mantuiasca ce era pierdut. 18.12 Ce credeti? Daca un om are o suta de oi, si se rataceste una din ele, nu lasa el pe cele nouazeci si noua pe munti, si se duce sa caute pe cea ratacita? 18.13 Si, daca i se intampla s-o gaseasca, adevarat va spun, ca are mai multa bucurie de ea, decat de cele nouazeci si noua, care nu se ratacisera. 18.14 Tot asa, nu este voia Tatalui vostru celui din ceruri sa piara unul macar din acesti micuti. 18.15 Daca fratele tau a pacatuit impotriva ta, du-te si mustra-l intre tine si el singur. Daca te asculta, ai castigat pe fratele tau. 18.16 Dar, daca nu te asculta, mai ia cu tine unul sau doi insi, pentru ca orice vorba sa fie sprijinita pe marturia a doi sau trei martori. 18.17 Daca nu vrea sa asculte de ei, spune-l Bisericii; si, daca nu vrea sa asculte nici de Biserica, sa fie pentru tine ca un pagan si ca un vames. 18.18 Adevarat va spun, ca orice veti lega pe pamant, va fi legat in cer; si orice veti dezlega pe pamant, va fi dezlegat in cer. 18.19 Va mai spun iarasi, ca, daca doi dintre voi se invoiesc pe pamant sa ceara un lucru oarecare, le va fi dat de Tatal Meu care este in ceruri. 18.20 Caci acolo unde sunt doi sau trei adunati in Numele Meu, sunt si Eu in mijlocul lor. 18.21 Atunci Petru s-a apropiat de El, si I-a zis: Doamne de cate ori sa iert pe fratele Meu cand va pacatui impotriva mea? Pana la sapte ori? 18.22 Isus i-a zis: Eu nu-ti zic pana la sapte ori, ci pana la saptezeci de ori cate sapte. 18.23 De aceea, Imparatia cerurilor se aseamana cu un imparat, care a vrut sa se socoteasca cu robii sai. 18.24 A inceput sa faca socoteala, si i-au adus pe unul, care ii datora zece mii de galbeni. 18.25 Fiindca el n-avea cu ce plati, stapanul lui a poruncit sa-l vanda pe el, pe nevasta lui, pe copiii lui, si tot ce avea, si sa se plateasca datoria. 18.26 Robul s-a aruncat la pamant, i s-a inchinat, si a zis: Doamne, mai ingaduie-ma, si-ti voi plati tot. 18.27 Stapanul robului aceluia, facandu-i-se mila de el, i-a dat drumul, si i-a iertat datoria. 18.28 Robul acela, cand a iesit afara, a intalnit pe unul din tovarasii lui de slujba, care-i era dator o suta de lei. A pus mana pe el, si-l strangea de gat, zicand: Plateste-mi ce-mi esti dator. 18.29 Tovarasul lui s-a aruncat la pamant, il ruga, si zicea: Mai ingaduie-ma, si-ti voi plati. 18.30 Dar el n-a vrut, ci s-a dus si l-a aruncat in temnita, pana va plati datoria. 18.31 Cand au vazut tovarasii lui cele intamplate, s-au intristat foarte mult, si s-au dus de au spus stapanului lor toate cele petrecute. 18.32 Atunci stapanul a chemat la el pe robul acesta, si i-a zis: Rob viclean! Eu ti-am iertat toata datoria, fiindca m-ai rugat. 18.33 Oare nu se cadea sa ai si tu mila de tovarasul tau, cum am avut eu mila de tine? 18.34 Si stapanul s-a maniat si l-a dat pe mana chinuitorilor, pana va plati tot ce datora. 18.35 Tot asa va va face si Tatal Meu cel ceresc, daca fiecare din voi nu iarta din toata inima pe fratele sau.
19.1 Dupa ce a sfarsit Isus cuvantarile acestea, a plecat din Galilea, si a venit in tinutul Iudeii, dincolo de Iordan. 19.2 Dupa El au mers multe gloate; si acolo a vindecat pe cei bolnavi. 19.3 Fariseii au venit la El, si, ca sa-L ispiteasca, I-au zis: Oare este ingaduit unui barbat sa-si lase nevasta pentru orice pricina? 19.4 Drept raspuns, El le-a zis: Oare n-ati citit ca Ziditorul, de la inceput i-a facut parte barbateasca si parte femeiasca~ 19.5 si a zis: De aceea va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa, si se va lipi de nevasta sa, si cei doi vor fi un singur trup? 19.6 Asa ca nu mai sunt doi, ci un singur trup. Deci, ce a impreunat Dumnezeu, omul sa nu desparta. 19.7 Pentru ce dar, I-au zis ei, a poruncit Moise ca barbatul sa dea nevestei o carte de despartire, si s-o lase? 19.8 Isus le-a raspuns: Din pricina impietririi inimilor voastre a ingaduit Moise sa va lasati nevestele; dar de la inceput n-a fost asa. 19.9 Eu insa va spun ca oricine isi lasa nevasta, afara de pricina de curvie, si ia pe alta de nevasta, preacurveste; si cine ia de nevasta pe cea lasata de barbat, preacurveste. 19.10 Ucenicii Lui I-au zis: Daca astfel sta lucrul cu barbatul si nevasta lui, nu este de folos sa se insoare. 19.11 El le-a raspuns: Nu toti pot primi cuvantul acesta, ci numai aceia carora le este dat. 19.12 Fiindca sunt fameni, care s-au nascut asa din pantecele maicii lor; sunt fameni, care au fost facuti fameni de oameni; si sunt fameni, care singuri s-au facut fameni pentru Imparatia cerurilor. Cine poate sa primeasca lucrul acesta, sa-l primeasca. 19.13 Atunci I-au adus niste copilasi, ca sa-Si puna mainile peste ei, si sa Se roage pentru ei. Dar ucenicii ii certau. 19.14 Si Isus le-a zis: Lasati copilasii sa vina la Mine, si nu-i opriti, caci Imparatia cerurilor este a celor ca ei. 19.15 Dupa ce Si-a pus mainile peste ei, a plecat de acolo. 19.16 Atunci s-a apropiat de Isus un om, si I-a zis: Invatatorule, ce bine sa fac, ca sa am viata vesnica? 19.17 El i-a raspuns: De ce ma intrebi: Ce bine? Binele este Unul singur. Dar daca vrei sa intri in viata, pazeste poruncile. 19.18 Care? I-a zis el. Si Isus i-a raspuns: Sa nu ucizi: sa nu preacurvesti; sa nu furi; sa nu faci o marturisire mincinoasa; 19.19 sa cinstesti pe tatal tau si pe mama ta; si: Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti. 19.20 Tanarul I-a zis: Toate aceste porunci le-am pazit cu grija din tineretea mea; ce-mi mai lipseste? 19.21 Daca vrei sa fii desavarsit, i-a zis Isus, du-te de vinde ce ai, da la saraci, si vei avea o comoara in cer! Apoi vino, si urmeaza-Ma. 19.22 Cand a auzit tanarul vorba aceasta, a plecat foarte intristat; pentru ca avea multe avutii. 19.23 Isus a zis ucenicilor Sai: Adevarat va spun ca greu va intra un bogat in Imparatia cerurilor. 19.24 Va mai spun iarasi ca este mai usor sa treaca o camila prin urechea acului, decat sa intre un bogat in imparatia lui Dumnezeu. 19.25 Ucenicii, cand au auzit lucrul acesta, au ramas uimiti de tot, si au zis: Cine poate, atunci sa fie mantuit? 19.26 Isus S-a uitat tinta la ei, si le-a zis: La oameni lucrul acesta este cu neputinta, dar la Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putinta. 19.27 Atunci Petru a luat cuvantul si I-a zis: Iata ca noi am lasat tot, si Te-am urmat; ce rasplata vom avea? 19.28 Isus le-a raspuns: Adevarat va spun ca, atunci cand va sta Fiul omului pe scaunul de domnie al maririi Sale, la innoirea tuturor lucrurilor, voi, care M-ati urmat, veti sedea si voi pe douasprezece scaune de domnie, si veti judeca pe cele douasprezece semintii ale lui Israel. 19.29 Si oricine a lasat case, sau frati, sau surori, sau tata, sau mama, sau nevasta, sau feciori, sau holde, pentru Numele Meu, va primi insutit, si va mosteni viata vesnica. 19.30 Dar multi din cei dintai vor fi cei din urma, si multi din cei din urma vor fi cei dintai.
20.1 Fiindca Imparatia cerurilor se aseamana cu un gospodar, care a iesit dis-de-dimineata, sa-si tocmeasca lucratori la vie. 20.2 S-a invoit cu lucratorii cu cate un leu pe zi, si i-a trimis la vie. 20.3 A iesit pe la ceasul al treilea, si a vazut pe altii stand in piata fara lucru. 20.4 Duceti-va si voi in via mea, le-a zis el, si va voi da ce va fi cu dreptul. Si s-au dus. 20.5 A iesit iarasi pe la ceasul al saselea si al noualea, si a facut la fel. 20.6 Cand a iesit pe la ceasul al unsprezecelea, a gasit pe altii stand in piata, si le-a zis: De ce stati aici toata ziua fara lucru? 20.7 Ei i-au raspuns: Pentru ca nu ne-a tocmit nimeni. Duceti-va si voi in via mea, le-a zis el, si veti primi ce va fi cu dreptul. 20.8 Seara, stapanul viei a zis ispravnicului sau: Cheama pe lucratori, si da-le plata, incepand de la cei de pe urma, pana la cei dintai. 20.9 Cei din ceasul al unsprezecelea au venit, si au luat fiecare cate un leu. 20.10 Cand au venit cei dintai, socoteau ca vor primi mai mult; dar au primit si ei tot cate un leu de fiecare. 20.11 Dupa ce au primit banii, carteau impotriva gospodarului~ 20.12 si ziceau: Acestia de pe urma n-au lucrat decat un ceas, si la plata i-ai facut deopotriva cu noi, care am suferit greul si zaduful zilei. 20.13 Drept raspuns, el a zis unuia dintre ei: Prietene, tie nu-ti fac nici o nedreptate; nu te-ai tocmit cu mine cu un leu? 20.14 Ia-ti ce ti se cuvine, si pleaca. Eu vreau sa platesc si acestuia din urma ca si tie. 20.15 Nu pot sa fac ce vreau cu ce-i al meu? Ori este ochiul tau rau, fiindca eu sunt bun? 20.16 Tot asa, cei din urma vor fi cei dintai, si cei dintai vor fi cei din urma; pentru ca multi sunt chemati, dar putini sunt alesi. 20.17 Pe cand Se suia Isus la Ierusalim, pe drum, a luat deoparte pe cei doisprezece ucenici, si le-a zis: 20.18 Iata ca ne suim la Ierusalim, si Fiul omului va fi dat in mainile preotilor celor mai de seama si carturarilor. Ei Il vor osandi la moarte~ 20.19 si-L vor da in mainile Neamurilor, ca sa-L batjocoreasca, sa-L bata si sa-L rastigneasca; dar a treia zi va invia. 20.20 Atunci mama fiilor lui Zebedei s-a apropiat de Isus impreuna cu fiii ei, si I s-a inchinat, vrand sa-I faca o cerere. 20.21 El a intrebat-o: Ce vrei? Porunceste, I-a zis ea, ca, in Imparatia Ta acesti doi fii ai mei sa sada unul la dreapta si altul la stanga Ta. 20.22 Drept raspuns Isus a zis: Nu stiti ce cereti. Puteti voi sa beti paharul pe care am sa-l beau Eu, si sa fiti botezati cu botezul cu care am sa fiu botezat Eu? Putem, I-au zis ei. 20.23 Si El le-a raspuns: Este adevarat ca veti bea paharul Meu, si veti fi botezati cu botezul cu care am sa fiu botezat Eu: dar a sedea la dreapta si la stanga Mea, nu atarna de Mine s-o dau, ci este pastrata pentru aceia pentru care a fost pregatita de Tatal Meu. 20.24 Cei zece, cand au auzit, s-au maniat pe cei doi frati. 20.25 Isus i-a chemat, si le-a zis: Stiti ca domnitorii Neamurilor domnesc peste ele, si mai marii lor le poruncesc cu stapanire. 20.26 Intre voi sa nu fie asa. Ci oricare va vrea sa fie mare intre voi, sa fie slujitorul vostru; 20.27 si oricare va vrea sa fie cel dintai intre voi, sa va fie rob. 20.28 Pentru ca nici Fiul omului n-a venit sa I se slujeasca, ci El sa slujeasca si sa-Si dea viata ca rascumparare pentru multi. 20.29 Cand au iesit din Ierihon, o mare gloata a mers dupa Isus. 20.30 Si doi orbi sedeau langa drum. Ei au auzit ca trece Isus, si au inceput sa strige: Ai mila de noi, Doamne, Fiul lui David! 20.31 Gloata ii certa sa taca. Dar ei mai tare strigau: Ai mila de noi, Doamne, Fiul lui David! 20.32 Isus S-a oprit, i-a chemat, si le-a zis: Ce vreti sa va fac? 20.33 Doamne, I-au zis ei, sa ni se deschida ochii! 20.34 Lui Isus I s-a facut mila de ei, S-a atins de ochii lor, si indata orbii si-au capatat vederea, si au mers dupa El.
21.1 Cand s-au apropiat de Ierusalim si au ajuns la Betfaghe, inspre muntele Maslinilor, Isus a trimis doi ucenici~ 21.2 si le-a zis: Duceti-va in satul dinaintea voastra: in el veti gasi indata o magarita legata, si un magarus impreuna cu ea; dezlegati-i si aduceti-i la Mine. 21.3 Daca va va zice cineva ceva, sa spuneti ca Domnul are trebuinta de ei. Si indata ii va trimite. 21.4 Dar toate aceste lucruri s-au intamplat ca sa se implineasca ce fusese vestit prin prorocul, care zice: 21.5 Spuneti fiicei Sionului: Iata, Imparatul tau vine la tine, bland si calare pe un magar, pe un magarus, manzul unei magarite. 21.6 Ucenicii s-au dus, si au facut cum le poruncise Isus. 21.7 Au adus magarita si magarusul, si-au pus hainele peste ei, si El a sezut deasupra. 21.8 Cei mai multi din norod isi asterneau hainele pe drum; altii taiau ramuri din copaci, si le presarau pe drum. 21.9 Noroadele care mergeau inaintea lui Isus si cele ce veneau in urma, strigau: Osana Fiul lui David! Binecuvantat este Cel ce vine in Numele Domnului! Osana in cerurile prea inalte! 21.10 Cand a intrat in Ierusalim, toata cetatea s-a pus in miscare, si fiecare zicea: Cine este acesta? 21.11 Este Isus, Prorocul, din Nazaretul Galileii, raspundeau noroadele. 21.12 Isus a intrat in Templul lui Dumnezeu. A dat afara pe toti cei ce vindeau si cumparau in Templu, a rasturnat mesele schimbatorilor de bani si scaunele celor ce vindeau porumbei~ 21.13 si le-a zis: Este scris: Casa Mea se va chema o casa de rugaciune. Dar voi ati facut din ea o pestera de talhari. 21.14 Niste orbi si schiopi au venit la El in Templu, si El i-a vindecat. 21.15 Dar preotii cei mai de seama si carturarii, cand au vazut minunile pe care le facea, si pe copii strigand in Templu si zicand: Osana, Fiul lui David! s-au umplut de manie. 21.16 Si I-au zis: Auzi ce zic acestia? Da, le-a raspuns Isus. Oare n-ati citit niciodata cuvintele acestea: Tu ai scos laude din gura pruncilor si din gura celor ce sug? 21.17 Si, lasandu-i, a iesit afara din cetate, si S-a indreptat spre Betania, si a mas acolo. 21.18 Dimineata, pe cand Se intorcea in cetate, I-a fost foame. 21.19 A vazut un smochin langa drum, si S-a apropiat de el; dar n-a gasit decat frunze, si i-a zis: De acum incolo in veac sa nu mai dea rod din tine! Si pe data smochinul s-a uscat. 21.20 Ucenicii, cand au vazut acest lucru, s-au mirat, si au zis: Cum de s-a uscat smochinul acesta intr-o clipa? 21.21 Drept raspuns, Isus le-a zis: Adevarat va spun ca, daca veti avea credinta si nu va veti indoi, veti face nu numai ce s-a facut smochinului acestuia; ci chiar daca ati zice muntelui acestuia: Ridica-te de aici, si arunca-te in mare, se va face. 21.22 Tot ce veti cere cu credinta, prin rugaciune, veti primi. 21.23 Isus S-a dus in Templu; si, pe cand invata norodul, au venit la El preotii cei mai de seama si batranii norodului, si I-au zis: Cu ce putere faci Tu lucrurile acestea, si cine Ti-a dat puterea aceasta? 21.24 Drept raspuns, Isus le-a zis: Va voi pune si Eu o intrebare; si daca-Mi veti raspunde la ea, va voi spune si Eu cu ce putere fac aceste lucruri. 21.25 Botezul lui Ioan de unde venea? Din cer, sau de la oameni? Dar ei vorbeau intre ei si ziceau: Daca vom raspunde: Din cer, ne va spune: Atunci de ce nu l-ati crezut? 21.26 Si daca vom raspunde: De la oameni, ne temem de norod, pentru ca toti socotesc pe Ioan drept proroc. 21.27 Atunci au raspuns lui Isus: Nu stim! Si El, la randul Lui, le-a zis: Nici Eu nu va voi spune cu ce putere fac aceste lucruri. 21.28 Ce credeti? Un om avea doi feciori; si s-a dus la cel dintai, si i-a zis: Fiule, du-te astazi de lucreaza in via mea! 21.29 Nu vreau, i-a raspuns el. In urma, i-a parut rau, si s-a dus. 21.30 S-a dus si la celalalt, si i-a spus tot asa. Si fiul acesta a raspuns: Ma duc, doamne! Si nu s-a dus. 21.31 Care din amandoi a facut voia tatalui sau? Cel dintai, au raspuns ei. Si Isus le-a zis: Adevarat va spun ca vamesii si curvele merg inaintea voastra in Imparatia lui Dumnezeu. 21.32 Fiindca Ioan a venit la voi umbland in calea neprihanirii, si nu l-ati crezut. Dar vamesii si curvele l-au crezut: si, macar ca ati vazut lucrul acesta, nu v-ati cait in urma ca sa-l credeti. 21.33 Ascultati o alta pilda. Era un om, un gospodar, care a sadit o vie. A imprejmuit-o cu un gard, a sapat un teasc in ea, si a zidit un turn. Apoi a dat-o unor vieri, si a plecat in alta tara. 21.34 Cand a venit vremea roadelor, a trimis pe robii sai la vieri, ca sa ia partea lui de rod. 21.35 Vierii au pus mana pe robii lui, si pe unul l-au batut, pe altul l-au omorat, iar pe altul l-au ucis cu pietre. 21.36 A mai trimis alti robi, mai multi decat cei dintai; si vierii i-au primit la fel. 21.37 La urma, a trimis la ei pe fiul sau, zicand: Vor primi cu cinste pe fiul meu! 21.38 Dar vierii, cand au vazut pe fiul, au zis intre ei: Iata mostenitorul; veniti sa-l omoram si sa punem stapanire pe mostenirea lui. 21.39 Si au pus mana pe el, l-au scos afara din vie si l-au omorat. 21.40 Acum, cand va veni stapanul viei, ce va face el vierilor acelora? 21.41 Ei I-au raspuns: Pe ticalosii aceia ticalos ii va pierde, si via o va da altor vieri, care-i vor da roadele la vremea lor. 21.42 Isus le-a zis: N-ati citit niciodata in Scripturi ca: Piatra, pe care au lepadat-o zidarii, a ajuns sa fie pusa in capul unghiului; Domnul a facut acest lucru, si este minunat in ochii nostri? 21.43 De aceea, va spun ca Imparatia lui Dumnezeu va fi luata de la voi, si va fi data unui neam, care va aduce roadele cuvenite. 21.44 Cine va cadea peste piatra aceasta, va fi zdrobit de ea; iar pe acela peste care va cadea ea, il va spulbera. 21.45 Dupa ce au auzit pildele Lui, preotii cei mai de seama si Fariseii au inteles ca Isus vorbeste despre ei~ 21.46 si cautau sa-L prinda; dar se temeau de noroade, pentru ca ele il socoteau drept proroc.
22.1 Isus a luat cuvantul, si le-a vorbit iarasi in pilde. Si a zis: 22.2 Imparatia cerurilor se aseamana cu un imparat, care a facut nunta fiului sau. 22.3 A trimis pe robii sai sa cheme pe cei poftiti la nunta; dar ei n-au vrut sa vina. 22.4 A trimis iarasi alti robi, si le-a zis: Spuneti celor poftiti: Iata ca am gatit ospatul meu; juncii si vitele mele cele ingrasate au fost taiate; toate sunt gata, veniti la nunta. 22.5 Dar ei, fara sa le pese de poftirea lui, au plecat: unul la holda lui, si altul la negustoria lui. 22.6 Ceilalti au pus mana pe robi, si-au batut joc de ei, si i-au omorat. 22.7 Cand a auzit imparatul s-a maniat; a trimis ostile sale, a nimicit pe ucigasii aceia, si le-a ars cetatea. 22.8 Atunci a zis robilor sai: Nunta este gata; dar cei poftiti n-au fost vrednici de ea. 22.9 Duceti-va dar la raspantiile drumurilor, si chemati la nunta pe toti aceia pe care-i veti gasi. 22.10 Robii au iesit la raspantii, au strans pe toti pe care i-au gasit, si buni si rai, si odaia ospatului de nunta s-a umplut de oaspeti. 22.11 Imparatul a intrat sa-si vada oaspetii; si a zarit acolo pe un om, care nu era imbracat in haina de nunta. 22.12 Prietene, i-a zis el, cum ai intrat aici fara sa ai haina de nunta? Omul acela a amutit. 22.13 Atunci imparatul a zis slujitorilor sai: Legati-i mainile si picioarele, si luati-l si aruncati-l in intunericul de afara; acolo va fi plansul si scrasnirea dintilor. 22.14 Caci multi sunt chemati, dar putini sunt alesi. 22.15 Atunci Fariseii s-au dus si s-au sfatuit cum sa prinda pe Isus cu vorba. 22.16 Au trimis la El pe ucenicii lor impreuna cu Irodianii, care I-au zis: Invatatorule, stim ca esti adevarat, si ca inveti pe oameni calea lui Dumnezeu in adevar, fara sa-Ti pese de nimeni, pentru ca nu cauti la fata oamenilor. 22.17 Spune-ne dar, ce crezi? Se cade sa platim bir Cezarului sau nu? 22.18 Isus, care le cunostea viclesugul, a raspuns: Pentru ce Ma ispititi, fatarnicilor? 22.19 Aratati-Mi banul birului. Si ei I-au adus un ban. 22.20 El i-a intrebat: Chipul acesta si slovele scrise pe el, ale cui sunt? 22.21 Ale Cezarului, I-au raspuns ei. Atunci El le-a zis: Dati dar Cezarului ce este al Cezarului, si lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu! 22.22 Mirati de cuvintele acestea, ei L-au lasat, si au plecat. 22.23 In aceeasi zi, au venit la Isus Saducheii, care zic ca nu este inviere. Ei I-au pus urmatoarea intrebare: 22.24 Invatatorule, Moise a zis: Daca moare cineva fara sa aiba copii, fratele lui sa ia pe nevasta fratelui sau, si sa-i ridice urmas. 22.25 Erau dar la noi sapte frati. Cel dintai s-a insurat, si a murit; si, fiindca n-avea copii, a lasat fratelui sau pe nevasta lui. 22.26 Tot asa si al doilea, si al treilea, pana la al saptelea. 22.27 La urma, dupa ei toti, a murit si femeia. 22.28 La inviere, nevasta caruia din cei sapte va fi ea? Fiindca toti au avut-o de nevasta. 22.29 Drept raspuns, Isus le-a zis: Va rataciti! Pentru ca nu cunoasteti nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu. 22.30 Caci la inviere, nici nu se vor insura, nici nu se vor marita, ci vor fi ca ingerii lui Dumnezeu in cer. 22.31 Cat priveste invierea mortilor, oare n-ati citit ce vi s-a spus de Dumnezeu, cand zice: 22.32 Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac, si Dumnezeul lui Iacov? Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morti ci al celor vii. 22.33 Noroadele, care ascultau, au ramas uimite de invatatura lui Isus. 22.34 Cand au auzit Fariseii ca Isus a astupat gura Saducheilor, s-au strans la un loc. 22.35 Si unul din ei, un invatator al Legii, ca sa-L ispiteasca, I-a pus intrebarea urmatoare: 22.36 Invatatorule, care este cea mai mare porunca din Lege? 22.37 Isus i-a raspuns: Sa iubesti pe Domnul, Dumnezeul tau, cu toata inima ta, cu tot sufletul tau, si cu tot cugetul tau. 22.38 Aceasta este cea dintai, si cea mai mare porunca. 22.39 Iar a doua, asemenea ei, este: Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti. 22.40 In aceste doua porunci se cuprinde toata Legea si Prorocii. 22.41 Pe cand erau stransi la un loc Fariseii, Isus i-a intrebat: 22.42 Ce credeti voi despre Hristos? Al cui fiu este? Al lui David, I-au raspuns ei. 22.43 Si Isus le-a zis: Cum atunci David, fiind insuflat de Duhul, Il numeste Domn, cand zice: 22.44 Domnul a zis Domnului Meu: Sezi la dreapta Mea, pana voi pune pe vrajmasii Tai sub picioarele Tale? 22.45 Deci, daca David Il numeste Domn, cum este El fiul lui? 22.46 Nimeni nu I-a putut raspunde un cuvant. Si, din ziua aceea, n-a indraznit nimeni sa-I mai puna intrebari.
23.1 Atunci Isus, pe cand cuvanta gloatelor si ucenicilor Sai~ 23.2 a zis: Carturarii si Fariseii sed pe scaunul lui Moise. 23.3 Deci toate lucrurile, pe care va spun ei sa le paziti, paziti-le si faceti-le; dar dupa faptele lor sa nu faceti. Caci ei zic, dar nu fac. 23.4 Ei leaga sarcini grele si cu anevoie de purtat, si le pun pe umerii oamenilor, dar ei nici cu degetul nu vor sa le miste. 23.5 Toate faptele lor le fac pentru ca sa fie vazuti de oameni. Astfel, isi fac filacteriile late, isi fac poalele vesmintelor cu ciucuri lungi; 23.6 umbla dupa locurile dintai la ospete, si dupa scaunele dintai in sinagogi; 23.7 le place sa le faca oamenii plecaciuni prin piete, si sa le zica: Rabi! Rabi! 23.8 Voi sa nu va numiti Rabi! Fiindca Unul singur este Invatatorul vostru: Hristos, si voi toti sunteti frati. 23.9 Si Tata sa nu numiti pe nimeni pe pamant; pentru ca Unul singur este Tatal vostru: Acela care este in ceruri. 23.10 Sa nu va numiti Dascali; caci Unul singur este Dascalul vostru: Hristosul. 23.11 Cel mai mare dintre voi sa fie slujitorul vostru. 23.12 Oricine se va inalta, va fi smerit; si oricine se va smeri, va fi inaltat. 23.13 Vai de voi, carturari si Farisei fatarnici! Pentru ca voi inchideti oamenilor Imparatia cerurilor: nici voi nu intrati in ea, si nici pe cei ce vor sa intre, nu-i lasati sa intre. 23.14 Vai de voi, carturari si Farisei fatarnici! Pentru ca voi mancati casele vaduvelor, in timp ce, de ochii lumii, faceti rugaciuni lungi; de aceea veti lua o mai mare osanda. 23.15 Vai de voi, carturari si Farisei fatarnici! Pentru ca voi inconjurati marea si pamantul, ca sa faceti un tovaras de credinta; si, dupa ce a ajuns tovaras de credinta, faceti din el un fiu al gheenei, de doua ori mai rau decat sunteti voi insiva. 23.16 Vai de voi, povatuitori orbi, care ziceti: Daca jura cineva pe Templu, nu este nimic; dar daca jura pe aurul Templului, este legat de juramantul lui. 23.17 Nebuni si orbi! Care este mai mare: aurul sau Templul, care sfinteste aurul? 23.18 Daca jura cineva pe altar, nu este nimic, dar daca jura pe darul de pe altar, este legat de juramantul lui. 23.19 Nebuni si orbi! Care este mai mare: darul, sau altarul, care sfinteste darul? 23.20 Deci, cine jura pe altar, jura pe el si pe tot ce este deasupra lui; 23.21 cine jura pe Templu, jura pe el si pe Cel ce locuieste in el; 23.22 si cine jura pe cer, jura pe scaunul de domnie al lui Dumnezeu si pe Cel ce sta pe el. 23.23 Vai de voi, carturari si Farisei fatarnici! Pentru ca voi dati zeciuiala din izma, din marar si din chimen, si lasati nefacute cele mai insemnate lucruri din Lege: dreptatea, mila si credinciosia; pe acestea trebuia sa le faceti, si pe acelea sa nu le lasati nefacute. 23.24 Povatuitori orbi, care strecurati tantarul si inghititi camila! 23.25 Vai de voi, carturari si Farisei fatarnici! Pentru ca voi curatiti partea de afara a paharului si a blidului, dar inauntru sunt pline de rapire si de necumpatare. 23.26 Fariseu orb! Curata intai partea dinauntru a paharului si a blidului, pentru ca si partea de afara sa fie curata. 23.27 Vai de voi, carturari si Farisei fatarnici! Pentru ca voi sunteti ca mormintele varuite, care, pe dinafara se arata frumoase, iar pe dinauntru sunt pline de oasele mortilor si de orice fel de necuratenie. 23.28 Tot asa si voi, pe dinafara va aratati neprihaniti oamenilor, dar pe dinauntru sunteti plini de fatarnicie si de faradelege. 23.29 Vai de voi, carturari si Farisei fatarnici! Pentru ca voi ziditi mormintele prorocilor, impodobiti gropile celor neprihaniti~ 23.30 si ziceti: Daca am fi trait noi in zilele parintilor nostri, nu ne-am fi unit cu ei la varsarea sangelui prorocilor. 23.31 Prin aceasta marturisiti despre voi insiva ca sunteti fiii celor ce au omorat pe proroci. 23.32 Voi dar umpleti masura parintilor vostri! 23.33 Serpi, pui de naparci! Cum veti scapa de pedeapsa gheenei? 23.34 De aceea, iata, va trimit proroci, intelepti si carturari. Pe unii din ei ii veti omori si rastigni, pe altii ii veti bate in sinagogile voastre, si-i veti prigoni din cetate in cetate; 23.35 ca sa vina asupra voastra tot sangele nevinovat, care a fost varsat pe pamant, de la sangele neprihanitului Abel pana la sangele lui Zaharia, fiul lui Barachia, pe care l-ati omorat intre Templu si altar. 23.36 Adevarat va spun, ca toate acestea vor veni peste neamul acesta. 23.37 Ierusalime, Ierusalime, care omori pe proroci si ucizi cu pietre pe cei trimisi la tine! De cate ori am vrut sa strang pe copiii tai cum isi strange gaina puii sub aripi, si n-ati vrut! 23.38 Iata ca vi se lasa casa pustie; 23.39 caci va spun ca de acum incolo nu Ma veti mai vedea pana cand veti zice: Binecuvantat este Cel ce vine in Numele Domnului!
24.1 La iesirea din Templu, pe cand mergea Isus, ucenicii Lui s-au apropiat de El ca sa-I arate cladirile Templului. 24.2 Dar Isus le-a zis: Vedeti voi toate aceste lucruri? Adevarat va spun ca nu va ramane aici piatra pe piatra, care sa nu fie daramata. 24.3 El a sezut jos pe muntele Maslinilor. Si ucenicii Lui au venit la El la o parte, si I-au zis: Spune-ne, cand se vor intampla aceste lucruri? Si care va fi semnul venirii Tale si al sfarsitului veacului acestuia? 24.4 Drept raspuns, Isus le-a zis: Bagati de seama sa nu va insele cineva. 24.5 Fiindca vor veni multi in Numele Meu, si vor zice: Eu sunt Hristosul! Si vor insela pe multi. 24.6 Veti auzi de razboaie si vesti de razboaie: vedeti sa nu va spaimantati, caci toate aceste lucruri trebuie sa se intample. Dar sfarsitul tot nu va fi atunci. 24.7 Un neam se va scula impotriva altui neam, si o imparatie impotriva altei imparatii; si, pe alocuri, vor fi cutremure de pamant, foamete si ciume. 24.8 Dar toate aceste lucruri nu vor fi decat inceputul durerilor. 24.9 Atunci va vor da sa fiti chinuiti, si va vor omori; si veti fi urati de toate neamurile pentru Numele Meu. 24.10 Atunci multi vor cadea, se vor vinde unii pe altii, si se vor uri unii pe altii. 24.11 Se vor scula multi proroci mincinosi, si vor insela pe multi. 24.12 Si, din pricina inmultirii faradelegii, dragostea celor mai multi se va raci. 24.13 Dar cine va rabda pana la sfarsit, va fi mantuit. 24.14 Evanghelia aceasta a Imparatiei va fi propovaduita in toata lumea, ca sa slujeasca de marturie tuturor neamurilor. Atunci va veni sfarsitul. 24.15 De aceea, cand veti vedea uraciunea pustiirii, despre care a vorbit prorocul Daniel, asezata in locul sfant cine citeste sa inteleaga! 24.16 atunci, cei ce vor fi in Iudea, sa fuga la munti; 24.17 cine va fi pe acoperisul casei, sa nu se pogoare sa-si ia lucrurile din casa; 24.18 si cine va fi la camp, sa nu se intoarca sa-si ia haina. 24.19 Vai de femeile, care vor fi insarcinate si de cele ce vor da tata in zilele acelea! 24.20 Rugati-va ca fuga voastra sa nu fie iarna, nici intr-o zi de Sabat. 24.21 Pentru ca atunci va fi un necaz asa de mare, cum n-a fost niciodata de la inceputul lumii pana acum, si nici nu va mai fi. 24.22 Si daca zilele acelea n-ar fi fost scurtate, nimeni n-ar scapa; dar, din pricina celor alesi, zilele acelea vor fi scurtate. 24.23 Atunci daca va va spune cineva: Iata, Hristosul este aici, sau acolo, sa nu-l credeti. 24.24 Caci se vor scula Hristosi mincinosi si proroci mincinosi; vor face semne mari si minuni, pana acolo incat sa insele, daca va fi cu putinta, chiar si pe cei alesi. 24.25 Iata, ca v-am spus mai dinainte. 24.26 Deci, daca va vor zice: Iata-L in pustie, sa nu va duceti acolo! Iata-L in odaite ascunse, sa nu credeti. 24.27 Caci, cum iese fulgerul de la rasarit si se vede pana la apus, asa va fi si venirea Fiului omului. 24.28 Oriunde va fi starvul, acolo se vor aduna vulturii. 24.29 Indata dupa acele zile de necaz, soarele se va intuneca, luna nu-si va mai da lumina ei, stelele vor cadea din cer, si puterile cerurilor vor fi clatinate. 24.30 Atunci se va arata in cer semnul Fiului omului, toate semintiile pamantului se vor boci, si vor vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului cu putere si cu o mare slava. 24.31 El va trimite pe ingerii Sai cu trambita rasunatoare, si vor aduna pe alesii Lui din cele patru vanturi, de la o margine a cerurilor pana la cealalta. 24.32 De la smochin invatati pilda lui: Cand ii fragezeste si infrunzeste mladita, stiti ca vara este aproape. 24.33 Tot asa, si voi, cand veti vedea toate aceste lucruri, sa stiti ca Fiul omului este aproape, este chiar la usi. 24.34 Adevarat va spun ca, nu va trece neamul acesta pana se vor intampla toate aceste lucruri. 24.35 Cerul si pamantul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece. 24.36 Despre ziua aceea si despre ceasul acela, nu stie nimeni: nici ingerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatal. 24.37 Cum s-a intamplat in zilele lui Noe, aidoma se va intampla si la venirea Fiului omului. 24.38 In adevar, cum era in zilele dinainte de potop, cand mancau si beau, se insurau si se maritau, pana in ziua cand a intrat Noe in corabie~ 24.39 si n-au stiut nimic, pana cand a venit potopul si i-a luat pe toti, tot asa va fi si la venirea Fiului omului. 24.40 Atunci, din doi barbati care vor fi la camp, unul va fi luat si altul va fi lasat. 24.41 Din doua femei care vor macina la moara, una va fi luata si alta va fi lasata. 24.42 Vegheati dar, pentru ca nu stiti in ce zi va veni Domnul vostru. 24.43 Sa stiti ca, daca ar sti stapanul casei la ce straja din noapte va veni hotul, ar veghea si n-ar lasa sa-i sparga casa. 24.44 De aceea, si voi fiti gata; caci Fiul omului va veni in ceasul in care nu va ganditi. 24.45 Care este deci robul credincios si intelept, pe care l-a pus stapanul sau peste ceata slugilor sale, ca sa le dea hrana la vremea hotarata? 24.46 Ferice de robul acela, pe care stapanul sau, la venirea lui, il va gasi facand asa! 24.47 Adevarat va spun ca il va pune peste toate averile sale. 24.48 Dar daca este un rob rau, care zice in inima lui: Stapanul meu zaboveste sa vina! 24.49 Daca va incepe sa bata pe tovarasii lui de slujba, si sa manance si sa bea cu betivii~ 24.50 stapanul robului aceluia va veni in ziua in care el nu se asteapta, si in ceasul pe care nu-l stie~ 24.51 il va taia in doua, si soarta lui va fi soarta fatarnicilor; acolo va fi plansul si scrasnirea dintilor.
25.1 Atunci Imparatia cerurilor se va asemana cu zece fecioare, care si-au luat candelele, si au iesit in intampinarea mirelui. 25.2 Cinci din ele erau nechibzuite, si cinci intelepte. 25.3 Cele nechibzuite, cand si-au luat candelele, n-au luat cu ele untdelemn; 25.4 dar cele intelepte, impreuna cu candelele, au luat cu ele si untdelemn in vase. 25.5 Fiindca mirele zabovea, au atipit toate, si au adormit. 25.6 La miezul noptii, s-a auzit o strigare: Iata mirele, iesiti-i in intampinare! 25.7 Atunci toate fecioarele acelea s-au sculat si si-au pregatit candelele. 25.8 Cele nechibzuite au zis celor intelepte: Dati-ne din untdelemnul vostru, caci ni se sting candelele. 25.9 Cele intelepte le-au raspuns: Nu; ca nu cumva sa nu ne ajunga nici noua nici voua; ci mai bine duceti-va la cei ce vand untdelemn si cumparati-va. 25.10 Pe cand se duceau ele sa cumpere untdelemn, a venit mirele: cele ce erau gata, au intrat cu el in odaia de nunta, si s-a incuiat usa. 25.11 Mai pe urma, au venit si celelalte fecioare, si au zis: Doamne, Doamne, deschide-ne! 25.12 Dar el, drept raspuns, le-a zis: Adevarat va spun, ca nu va cunosc! 25.13 Vegheati dar, caci nu stiti ziua, nici ceasul in care va veni Fiul omului. 25.14 Atunci Imparatia cerurilor se va asemana cu un om, care, cand era sa plece intr-o alta tara, a chemat pe robii sai, si le-a incredintat avutia sa. 25.15 Unuia i-a dat cinci talanti, altuia doi, si altuia unul: fiecaruia dupa puterea lui; si a plecat. 25.16 Indata, cel ce primise cei cinci talanti, s-a dus, i-a pus in negot, si a castigat cu ei alti cinci talanti. 25.17 Tot asa, cel ce primise cei doi talanti, a castigat si el alti doi cu ei. 25.18 Cel ce nu primise decat un talant, s-a dus de a facut o groapa in pamant si a ascuns acolo banii stapanului sau. 25.19 Dupa multa vreme, stapanul robilor acelora s-a intors si le-a cerut socoteala. 25.20 Cel ce primise cei cinci talanti, a venit, a adus alti cinci talanti, si a zis: Doamne, mi-ai incredintat cinci talanti; iata ca am castigat cu ei alti cinci talanti. 25.21 Stapanul sau i-a zis: Bine, rob bun si credincios; ai fost credincios in putine lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intra in bucuria stapanului tau. 25.22 Cel ce primise cei doi talanti, a venit si el, si a zis: Doamne, mi-ai incredintat doi talanti; iata ca am castigat cu ei alti doi talanti. 25.23 Stapanul sau i-a zis: Bine, rob bun si credincios; ai fost credincios in putine lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intra in bucuria stapanului tau! 25.24 Cel ce nu primise decat un talant, a venit si el, si a zis: Doamne, am stiut ca esti om aspru, care seceri de unde n-ai semanat, si strangi de unde n-ai vanturat: 25.25 mi-a fost teama, si m-am dus de ti-am ascuns talantul in pamant; iata-ti ce este al tau! 25.26 Stapanul sau i-a raspuns: Rob viclean si lenes! Ai stiut ca secer de unde n-am semanat, si ca strang de unde n-am vanturat; 25.27 prin urmare se cadea ca tu sa-mi fi dat banii la zarafi, si, la venirea mea, eu mi-as fi luat inapoi cu dobanda ce este al meu! 25.28 Luati-i dar talantul, si dati-l celui ce are zece talanti. 25.29 Pentru ca celui ce are, i se va da, si va avea de prisos; dar de la cel ce n-are, se va lua si ce are! 25.30 Iar pe robul acela netrebnic, aruncati-l in intunericul de afara: acolo va fi plansul si scrasnirea dintilor. 25.31 Cand va veni Fiul omului in slava Sa, cu toti sfintii ingeri, va sedea pe scaunul de domnie al slavei Sale. 25.32 Toate neamurile vor fi adunate inaintea Lui. El ii va desparti pe unii de altii cum desparte pastorul oile de capre; 25.33 si va pune oile la dreapta, iar caprele la stanga Lui. 25.34 Atunci Imparatul va zice celor de la dreapta Lui: Veniti binecuvantatii Tatalui Meu de mosteniti Imparatia, care v-a fost pregatita de la intemeierea lumii. 25.35 Caci am fost flamand, si Mi-ati dat de mancat; Mi-a fost sete, si Mi-ati dat de baut; am fost strain, si M-ati primit; 25.36 am fost gol, si M-ati imbracat; am fost bolnav, si ati venit sa Ma vedeti; am fost in temnita, si ati venit pe la Mine. 25.37 Atunci cei neprihaniti Ii vor raspunde: Doamne, cand Te-am vazut noi flamand, si Ti-am dat sa mananci? Sau fiindu-Ti sete, si Ti-am dat de ai baut? 25.38 Cand Te-am vazut noi strain, si Te-am primit? Sau gol, si Te-am imbracat? 25.39 Cand Te-am vazut noi bolnav sau in temnita, si am venit pe la Tine? 25.40 Drept raspuns, Imparatul le va zice: Adevarat va spun ca, ori de cate ori ati facut aceste lucruri unuia din acesti foarte neinsemnati frati ai Mei, Mie mi le-ati facut. 25.41 Apoi va zice celor de la stanga Lui: Duceti-va de la Mine, blestematilor, in focul cel vesnic, care a fost pregatit diavolului si ingerilor lui! 25.42 Caci am fost flamand, si nu Mi-ati dat sa mananc; Mi-a fost sete, si nu Mi-ati dat sa beau; 25.43 am fost strain, si nu M-ati primit; am fost gol, si nu M-ati imbracat; am fost bolnav si in temnita, si n-ati venit pe la Mine. 25.44 Atunci Ii vor raspunde si ei: Doamne, cand Te-am vazut noi flamand sau fiindu-Ti sete, sau strain, sau gol, sau bolnav, sau in temnita, si nu Ti-am slujit? 25.45 Si El, drept raspuns, le va zice: Adevarat va spun ca, ori de cate ori n-ati facut aceste lucruri unuia dintr-acesti foarte neinsemnati frati ai Mei, Mie nu Mi le-ati facut. 25.46 Si acestia vor merge in pedeapsa vesnica, iar cei neprihaniti vor merge in viata vesnica.
26.1 Dupa ce a ispravit Isus toate cuvantarile acestea, a zis ucenicilor Sai: 26.2 Stiti ca dupa doua zile vor fi Pastele; si Fiul omului va fi dat ca sa fie rastignit! 26.3 Atunci preotii cei mai de seama, carturarii si batranii norodului s-au strans in curtea marelui preot care se numea Caiafa; 26.4 si s-au sfatuit impreuna, cum sa prinda pe Isus cu viclesug, si sa-L omoare. 26.5 Dar ziceau: Nu in timpul praznicului, ca sa nu se faca tulburare in norod. 26.6 Cand era Isus in Betania, in casa lui Simon leprosul~ 26.7 s-a apropiat de El o femeie cu un vas de alabastru cu mir foarte scump; si, pe cand sta El la masa, ea a turnat mirul pe capul Lui. 26.8 Ucenicilor le-a fost necaz, cand au vazut lucrul acesta, si au zis: Ce rost are risipa aceasta? 26.9 Mirul acesta s-ar fi putut vinde foarte scump, si banii sa se dea saracilor. 26.10 Cand a auzit Isus, le-a zis: De ce faceti suparare femeii? Ea a facut un lucru frumos fata de Mine. 26.11 Pentru ca pe saraci ii aveti totdeauna cu voi, dar pe Mine nu Ma aveti totdeauna. 26.12 Daca a turnat acest mir pe trupul Meu, ea a facut lucrul acesta in vederea pregatirii Mele pentru ingropare. 26.13 Adevarat va spun ca oriunde va fi propovaduita Evanghelia aceasta, in toata lumea, se va spune si ce a facut femeia aceasta, spre pomenirea ei. 26.14 Atunci unul din cei doisprezece, numit Iuda Iscarioteanul, s-a dus la preotii cei mai de seama~ 26.15 si le-a zis: Ce vreti sa-mi dati, si-L voi da in mainile voastre? Ei i-au cantarit treizeci de arginti. 26.16 Din clipa aceea, Iuda cauta un prilej nimerit, ca sa dea pe Isus in mainile lor. 26.17 In ziua dintai a praznicului Azimelor, ucenicii au venit la Isus, si I-au zis: Unde vrei sa-Ti pregatim sa mananci Pastele? 26.18 El le-a raspuns: Duceti-va in cetate la cutare om, si spuneti-i: Invatatorul zice: Vremea Mea este aproape; voi face Pastele cu ucenicii Mei in casa ta. 26.19 Ucenicii au facut cum le poruncise Isus, si au pregatit Pastele. 26.20 Seara, Isus a sezut la masa cu cei doisprezece ucenici ai Sai. 26.21 Pe cand mancau, El a zis: Adevarat va spun ca unul din voi Ma va vinde. 26.22 Ei s-au intristat foarte mult, si au inceput sa-I zica unul dupa altul: Nu cumva sunt eu, Doamne? 26.23 Drept raspuns, El le-a zis: Cel ce a intins cu Mine mana in blid, acela Ma va vinde. 26.24 Negresit, Fiul omului Se duce dupa cum este scris despre El. Dar vai de omul acela prin care este vandut Fiul omului! Mai bine ar fi fost pentru el sa nu se fi nascut! 26.25 Iuda, vanzatorul, a luat cuvantul, si I-a zis: Nu cumva sunt eu, Invatatorule? Da, i-a raspuns Isus, tu esti! 26.26 Pe cand mancau ei, Isus a luat o paine; si dupa ce a binecuvantat, a frant-o, si a dat-o ucenicilor, zicand: Luati, mancati; acesta este trupul Meu. 26.27 Apoi a luat un pahar, si, dupa ce a multumit lui Dumnezeu, li l-a dat, zicand: Beti toti din el; 26.28 caci acesta este sangele Meu, sangele legamantului celui nou, care se varsa pentru multi, spre iertarea pacatelor. 26.29 Va spun ca, de acum incolo nu voi mai bea din acest rod al vitei, pana in ziua cand il voi bea cu voi nou in Imparatia Tatalui Meu. 26.30 Dupa ce au cantat cantarea, au iesit in muntele Maslinilor. 26.31 Atunci Isus le-a zis: In noaptea aceasta, toti veti gasi in Mine o pricina de poticnire; caci este scris: Voi bate Pastorul, si oile turmei vor fi risipite. 26.32 Dar, dupa ce voi invia, voi merge inaintea voastra in Galilea. 26.33 Petru a luat cuvantul, si I-a zis: Chiar daca toti ar gasi in Tine o pricina de poticnire, eu niciodata nu voi gasi in Tine o pricina de poticnire. 26.34 Adevarat iti spun, i-a zis Isus, ca tu, chiar in noaptea aceasta, inainte ca sa cante cocosul, te vei lepada de Mine de trei ori. 26.35 Petru I-a raspuns: Chiar daca ar trebui sa mor cu Tine, tot nu ma voi lepada de Tine. Si toti ucenicii au spus acelasi lucru. 26.36 Atunci Isus a venit cu ei intr-un loc ingradit, numit Ghetsimani, si a zis ucenicilor: Sedeti aici pana Ma voi duce colo sa Ma rog. 26.37 A luat cu El pe Petru si pe cei doi fii ai lui Zebedei, si a inceput sa Se intristeze si sa se mahneasca foarte tare. 26.38 Isus le-a zis atunci: Sufletul Meu este cuprins de o intristare de moarte; ramaneti aici, si vegheati impreuna cu Mine. 26.39 Apoi a mers putin mai inainte, a cazut cu fata la pamant, si S-a rugat, zicand: Tata, daca este cu putinta, departeaza de la Mine paharul acesta! Totusi nu cum voiesc Eu, ci cum voiesti Tu. 26.40 Apoi a venit la ucenici, i-a gasit dormind, si a zis lui Petru: Ce, un ceas n-ati putut sa vegheati impreuna cu Mine! 26.41 Vegheati si rugati-va, ca sa nu cadeti in ispita; duhul, in adevar, este plin de ravna, dar carnea este neputincioasa. 26.42 S-a departat a doua oara, si S-a rugat, zicand: Tata, daca nu se poate sa se indeparteze de Mine paharul acesta, fara sa-l beau, faca-se voia Ta! 26.43 S-a intors iarasi la ucenici, si i-a gasit dormind; pentru ca li se ingreuiasera ochii de somn. 26.44 I-a lasat din nou, S-a departat, si S-a rugat a treia oara, zicand aceleasi cuvinte. 26.45 Apoi a venit la ucenici, si le-a zis: Dormiti de acum si odihniti-va! Iata ca a venit ceasul ca Fiul omului sa fie dat in mainile pacatosilor. 26.46 Sculati-va, haidem sa mergem; iata ca se apropie vanzatorul. 26.47 Pe cand vorbea El inca, iata ca vine Iuda, unul din cei doisprezece, cu o gloata mare, cu sabii si cu ciomege, trimisi de preotii cei mai de seama si de batranii norodului. 26.48 Vanzatorul le daduse semnul acesta: Pe care-l voi saruta eu, acela este; sa puneti mana pe el! 26.49 Indata, Iuda s-a apropiat de Isus, si I-a zis: Plecaciune, Invatatorule! Si L-a sarutat. 26.50 Isus i-a zis: Prietene, ce ai venit sa faci, fa! Atunci oamenii aceia s-au apropiat, au pus mainile pe Isus, si L-au prins. 26.51 Si unul din cei ce erau cu Isus, a intins mana, a scos sabia, a lovit pe robul marelui preot, si i-a taiat urechea. 26.52 Atunci Isus i-a zis: Pune-ti sabia la locul ei; caci toti cei ce scot sabia, de sabie vor pieri. 26.53 Crezi ca n-as putea sa rog pe Tatal Meu, care Mi-ar pune indata la indemana mai mult de douasprezece legiuni de ingeri? 26.54 Dar cum se vor implini Scripturile, care zic ca asa trebuie sa se intample? 26.55 In clipa aceea, Isus a zis gloatelor: Ati iesit ca dupa un talhar, cu sabii si cu ciomege, ca sa Ma prindeti. In toate zilele sedeam in mijlocul vostru, si invatam norodul in Templu, si n-ati pus mana pe Mine. 26.56 Dar toate aceste lucruri s-au intamplat ca sa se implineasca cele scrise prin proroci. Atunci toti ucenicii L-au parasit si au fugit. 26.57 Cei ce au prins pe Isus, L-au dus la marele preot Caiafa, unde erau adunati carturarii si batranii. 26.58 Petru L-a urmat de departe, pana la curtea marelui preot; apoi a intrat inauntru, si a sezut jos cu aprozii, ca sa vada sfarsitul. 26.59 Preotii cei mai de seama, batranii si tot Soborul cautau vreo marturie mincinoasa impotriva lui Isus, ca sa-L poata omori. 26.60 Dar n-au gasit nici una, macar ca s-au infatisat multi martori mincinosi. La urma au venit doi~ 26.61 si au spus: Acesta a zis: Eu pot sa stric Templul lui Dumnezeu si sa-l zidesc iarasi in trei zile. 26.62 Marele preot s-a sculat in picioare, si I-a zis: Nu raspunzi nimic? Ce marturisesc acestia impotriva Ta? 26.63 Isus tacea. Si marele preot a luat cuvantul si I-a zis: Te jur, pe Dumnezeul cel viu, sa ne spui daca esti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu. 26.64 Da, i-a raspuns Isus, sunt! Ba mai mult, va spun ca de acum incolo veti vedea pe Fiul omului sezand la dreapta puterii lui Dumnezeu, si venind pe norii cerului. 26.65 Atunci marele preot si-a rupt hainele, si a zis: A hulit! Ce nevoie mai avem de martori? Iata ca acum ati auzit hula Lui. 26.66 Ce credeti? Ei au raspuns: Este vinovat sa fie pedepsit cu moartea. 26.67 Atunci L-au scuipat in fata, L-au batut cu pumnii, si L-au palmuit~ 26.68 zicand: Hristoase, proroceste-ne cine Te-a lovit? 26.69 Petru insa sedea afara in curte. O slujnica a venit la el, si i-a zis: Si tu erai cu Isus Galileanul! 26.70 Dar el s-a lepadat inaintea tuturor, si i-a zis: Nu stiu ce vrei sa zici. 26.71 Cand a iesit in pridvor, l-a vazut o alta slujnica, si a zis celor de acolo: Si acesta era cu Isus din Nazaret. 26.72 El s-a lepadat iarasi, cu un juramant, si a zis: Nu cunosc pe omul acesta! 26.73 Peste putin, cei ce stateau acolo, s-au apropiat, si au zis lui Petru: Nu mai incape indoiala ca si tu esti unul din oamenii aceia, caci si vorba te da de gol. 26.74 Atunci el a inceput sa se blestem si sa se jure, zicand: Nu cunosc pe omul acesta! In clipa aceea a cantat cocosul. 26.75 Si Petru si-a adus aminte de vorba, pe care i-o spusese Isus: Inainte ca sa cante cocosul, te vei lepada de Mine de trei ori. Si a iesit afara si a plans cu amar.
27.1 Cand s-a facut ziua, toti preotii cei mai de seama si batranii norodului au tinut sfat impotriva lui Isus, ca sa-L omoare. 27.2 Dupa ce L-au legat, L-au dus si L-au dat in mana dregatorului Pilat din Pont. 27.3 Atunci Iuda, vanzatorul, cand a vazut ca Isus a fost osandit la moarte, s-a cait, a dus inapoi cei treizeci de arginti, i-a dat preotilor celor mai de seama si batranilor~ 27.4 si a zis: Am pacatuit, caci am vandut sange nevinovat. Ce ne pasa noua? i-au raspuns ei. Treaba ta. 27.5 Iuda a aruncat argintii in Templu, si s-a dus de s-a spanzurat. 27.6 Preotii cei mai de seama au strans argintii, si au zis: Nu este ingaduit sa-i punem in vistieria Templului, fiindca sunt pret de sange. 27.7 Si dupa ce s-au sfatuit, au cumparat cu banii aceia Tarina olarului, ca loc pentru ingroparea strainilor. 27.8 Iata de ce tarina aceea a fost numita pana in ziua de azi: Tarina sangelui. 27.9 Atunci s-a implinit ce fusese vestit prin prorocul Ieremia, care zice: Au luat cei treizeci de arginti, pretul celui pretuit, pe care l-au pretuit unii din fiii lui Israel; 27.10 si i-au dat pe Tarina olarului, dupa cum imi poruncise Domnul. 27.11 Isus S-a infatisat inaintea dregatorului. Dregatorul L-a intrebat: Esti Tu Imparatul Iudeilor? Da, i-a raspuns Isus, sunt. 27.12 Dar n-a raspuns nimic la invinuirile preotilor celor mai de seama si batranilor. 27.13 Atunci Pilat I-a zis: N-auzi de cate lucruri Te invinuiesc ei? 27.14 Isus nu i-a raspuns la nici un cuvant, asa ca se mira foarte mult dregatorul. 27.15 La fiecare praznic al Pastelor, dregatorul avea obicei sa sloboada norodului un intemnitat, pe care-l voiau ei. 27.16 Pe atunci aveau un intemnitat vestit, numit Baraba. 27.17 Cand erau adunati la un loc, Pilat le-a zis: Pe care voiti sa vi-l slobozesc? Pe Baraba sau pe Isus, care se numeste Hristos? 27.18 Caci stia ca din pizma dadusera pe Isus in mainile lui. 27.19 Pe cand sta Pilat pe scaun la judecata, nevasta sa a trimis sa-i spuna: Sa n-ai nimic a face cu neprihanitul acesta; caci azi am suferit mult in vis din pricina lui. 27.20 Preotii cei mai de seama si batranii au induplecat noroadele sa ceara pe Baraba, iar pe Isus sa-L omoare. 27.21 Dregatorul a luat cuvantul, si le-a zis: Pe care din amandoi voiti sa vi-l slobozesc? Pe Baraba, au raspuns ei. 27.22 Pilat le-a zis: Dar ce sa fac cu Isus, care se numeste Hristos? Sa fie rastignit, i-au raspuns cu totii. 27.23 Dregatorul a zis: Dar ce rau a facut? Ei au inceput sa strige si mai tare: Sa fie rastignit! 27.24 Cand a vazut Pilat ca n-ajunge la nimic, ci ca se face mai multa zarva, a luat apa, si-a spalat mainile inaintea norodului, si a zis: Eu sunt nevinovat de sangele neprihanitului acestuia. Treaba voastra! 27.25 Si tot norodul a raspuns: Sangele Lui sa fie asupra noastra si asupra copiilor nostri. 27.26 Atunci Pilat le-a slobozit pe Baraba; iar pe Isus, dupa ce a pus sa-L bata cu nuiele, L-a dat in mainile lor, ca sa fie rastignit. 27.27 Ostasii dregatorului au dus pe Isus in pretoriu, si au adunat in jurul Lui toata ceata ostasilor. 27.28 L-au dezbracat de hainele Lui, si L-au imbracat cu o haina stacojie. 27.29 Au impletit o cununa de spini, pe care I-au pus-o pe cap, si I-au pus o trestie in mana dreapta. Apoi ingenuncheau inaintea Lui, isi bateau joc de El, si ziceau: Plecaciune, Imparatul Iudeilor! 27.30 Si scuipau asupra Lui, si luau trestia si-L bateau in cap. 27.31 Dupa ce si-au batut astfel joc de El, L-au dezbracat de haina stacojie, L-au imbracat cu hainele Lui, si L-au dus sa-L rastigneasca. 27.32 Pe cand ieseau afara din cetate, au intalnit pe un om din Cirene numit Simon, si l-au silit sa duca crucea lui Isus. 27.33 Cand au ajuns la un loc numit Golgota, care inseamna: Locul capatanii~ 27.34 I-au dat sa bea vin amestecat cu fiere; dar, cand l-a gustat, n-a vrut sa bea. 27.35 Dupa ce L-au rastignit, I-au impartit hainele intre ei, tragand la sorti, pentru ca sa se implineasca ce fusese vestit prin prorocul care zice: Si-au impartit hainele Mele intre ei, si pentru camasa Mea au tras la sorti. 27.36 Apoi au sezut jos, si-L pazeau. 27.37 Si I-au scris deasupra capului vina: Acesta este Isus, Imparatul Iudeilor. 27.38 Impreuna cu El, au fost rastigniti doi talhari: unul la dreapta si celalalt la stanga Lui. 27.39 Trecatorii isi bateau joc de El, dadeau din cap~ 27.40 si ziceau: Tu, care strici Templul, si-l zidesti la loc in trei zile, mantuieste-Te pe Tine insuti! Daca esti Tu Fiul lui Dumnezeu, pogoara-Te de pe cruce! 27.41 Preotii cei mai de seama, impreuna cu carturarii si batranii, isi bateau si ei joc de El, si ziceau: 27.42 Pe altii i-a mantuit iar pe Sine nu Se poate mantui! Daca este El Imparatul lui Israel, sa Se pogoare acum de pe cruce, si vom crede in El! 27.43 S-a increzut in Dumnezeu: sa-l scape acum Dumnezeu, daca-L iubeste. Caci a zis: Eu sunt Fiul lui Dumnezeu! 27.44 Talharii care erau rastigniti impreuna cu El, ii aruncau aceleasi cuvinte de batjocura. 27.45 De la ceasul al saselea pana la ceasul al noualea s-a facut intuneric peste toata tara. 27.46 Si pe la ceasul al noualea, Isus a strigat cu glas tare: Eli, Eli, Lama Sabactani? adica: Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai parasit? 27.47 Unii din cei ce stateau acolo, cand au auzit aceste vorbe, au zis: Striga pe Ilie! 27.48 Si indata, unul din ei a alergat de a luat un burete, l-a umplut cu otet, l-a pus intr-o trestie, si i-a dat sa bea. 27.49 Dar ceilalti ziceau: Lasa, sa vedem daca va veni Ilie sa-L mantuiasca. 27.50 Isus a strigat iarasi cu glas tare, si Si-a dat duhul. 27.51 Si indata perdeaua dinauntrul Templului s-a rupt in doua, de sus pana jos, pamantul s-a cutremurat, stancile s-au despicat~ 27.52 mormintele s-au deschis si multe trupuri ale sfintilor care murisera, au inviat. 27.53 Ei au iesit din morminte, dupa invierea lui, au intrat in sfanta cetate, si s-au aratat multora. 27.54 Sutasul, si cei ce pazeau pe Isus impreuna cu el, cand au vazut cutremurul de pamant si cele intamplate, s-au infricosat foarte tare, si au zis: Cu adevarat, acesta a fost Fiul lui Dumnezeu! 27.55 Acolo erau si multe femei, care priveau de departe; ele urmasera pe Isus din Galilea, ca sa-I slujeasca. 27.56 Intre ele era Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov si a lui Iose, si mama fiilor lui Zebedei. 27.57 Spre seara, a venit un om bogat din Arimatea, numit Iosif, care era si el ucenic al lui Isus. 27.58 El s-a dus la Pilat, si a cerut trupul lui Isus. Pilat a poruncit sa i-l dea. 27.59 Iosif a luat trupul, l-a infasurat intr-o panza curata de in~ 27.60 si l-a pus intr-un mormant nou al lui insusi, pe care-l sapase in stanca. Apoi a pravalit o piatra mare la usa mormantului, si a plecat. 27.61 Maria Magdalena si cealalta Marie erau acolo, si sedeau in fata mormantului. 27.62 A doua zi care vine dupa ziua Pregatirii, preotii cei mai de seama si Fariseii, s-au dus impreuna la Pilat~ 27.63 si i-au zis: Doamne, ne-am adus aminte ca inselatorul acela, pe cand era inca in viata, a zis: Dupa trei zile voi invia. 27.64 Da porunca dar ca mormantul sa fie pazit bine pana a treia zi, ca nu cumva sa vina ucenicii Lui noaptea sa-I fure trupul, si sa spuna norodului: A inviat din morti! Atunci inselaciunea aceasta din urma ar fi mai rea decat cea dintai. 27.65 Pilat le-a zis: Aveti o straja; duceti-va de paziti cum puteti. 27.66 Ei au plecat, si au intarit mormantul, pecetluind piatra si punand straja.
28.1 La sfarsitul zilei Sabatului, cand incepea sa se lumineze inspre ziua dintai a saptamanii, Maria Magdalena si cealalta Marie au venit sa vada mormantul. 28.2 Si iata ca s-a facut un mare cutremur de pamant; caci un inger al Domnului s-a pogorat din cer, a venit si a pravalit piatra de la usa mormantului, si a sezut pe ea. 28.3 Infatisarea lui era ca fulgerul, si imbracamintea lui alba ca zapada. 28.4 Strajerii au tremurat de frica lui, si au ramas ca niste morti. 28.5 Dar ingerul a luat cuvantul, si a zis femeilor: Nu va temeti; caci stiu ca voi cautati pe Isus, care a fost rastignit. 28.6 Nu este aici; a inviat, dupa cum zisese. Veniti de vedeti locul unde zacea Domnul; 28.7 si duceti-va repede de spuneti ucenicilor Lui ca a inviat dintre cei morti. Iata ca El merge inaintea voastra in Galilea; acolo Il veti vedea. Iata ca v-am spus lucrul acesta. 28.8 Ele au plecat repede de la mormant, cu frica si cu mare bucurie, si au alergat sa dea de veste ucenicilor Lui. 28.9 Dar iata ca le-a intampinat Isus, si le-a zis: Bucurati-va! Ele s-au apropiat sa-I cuprinda picioarele, si I s-au inchinat. 28.10 Atunci Isus le-a zis: Nu va temeti; duceti-va de spuneti fratilor Mei sa mearga in Galilea: acolo Ma vor vedea. 28.11 Pe cand se duceau ele, au intrat in cetate unii din strajeri, si au dat de veste preotilor celor mai de seama despre toate cele intamplate. 28.12 Acestia s-au adunat impreuna cu batranii, au tinut sfat, au dat ostasilor multi bani~ 28.13 si le-au zis: Spuneti asa: Ucenicii Lui au venit noaptea, pe cand dormeam noi, si L-au furat. 28.14 Si daca va ajunge lucrul acesta la urechile dregatorului, il vom potoli noi, si va vom scapa de grija. 28.15 Ostasii au luat banii, si au facut cum i-au invatat. Si s-a raspandit zvonul acesta printre Iudei pana in ziua de astazi. 28.16 Cei unsprezece ucenici s-au dus in Galilea, in muntele unde le poruncise Isus sa mearga. 28.17 Cand L-au vazut ei, I s-au inchinat, dar unii s-au indoit. 28.18 Isus S-a apropiat de ei, a vorbit cu ei, si le-a zis: Toata puterea Mi-a fost data in cer si pe pamant. 28.19 Duceti-va si faceti ucenici din toate neamurile, botezandu-i in Numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. 28.20 Si invatati-i sa pazeasca tot ce v-am poruncit. Si iata ca Eu sunt cu voi in toate zilele, pana la sfarsitul veacului. Amin.
1.1 Inceputul Evangheliei lui Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. 1.2 Dupa cum este scris in prorocul Isaia: Iata, trimit inaintea Ta pe solul Meu, care Iti va pregati calea 1.3 Glasul celui ce striga in pustie: Pregatiti calea Domnului, neteziti-I cararile~ 1.4 a venit Ioan care boteza in pustie, propovaduind botezul pocaintei spre iertarea pacatelor. 1.5 Tot tinutul Iudeii si toti locuitorii Ierusalimului au inceput sa iasa la el; si, marturisindu-si pacatele, erau botezati de el in raul Iordan. 1.6 Ioan era imbracat cu o haina de par de camila, si imprejurul mijlocului era incins cu un brau de curea. El se hranea cu lacuste si miere salbatica. 1.7 Ioan propovaduia, si zicea: Dupa mine vine Cel ce este mai puternic decat mine, caruia eu nu sunt vrednic sa ma plec sa-I dezleg curelele incaltamintelor. 1.8 Eu, da, v-am botezat cu apa; dar El va va boteza cu Duhul Sfant. 1.9 In vremea aceea, a venit Isus din Nazaretul Galileii, si a fost botezat de Ioan in Iordan. 1.10 Si indata, cand iesea Isus din apa, el a vazut cerurile deschise, si Duhul pogorandu-Se peste El ca un porumbel. 1.11 Si din ceruri s-a auzit un glas, care zicea: Tu esti Fiul Meu preaiubit, in Tine imi gasesc toata placerea Mea. 1.12 Indata Duhul a manat pe Isus in pustie~ 1.13 unde a stat patruzeci de zile, fiind ispitit de Satana. Acolo statea impreuna cu fiarele salbatice si-I slujeau ingerii. 1.14 Dupa ce a fost inchis Ioan, Isus a venit in Galilea, si propovaduia Evanghelia lui Dumnezeu. 1.15 El zicea: S-a implinit vremea, si Imparatia lui Dumnezeu este aproape. Pocaiti-va, si credeti in Evanghelie. 1.16 Pe cand trecea Isus pe langa marea Galileii, a vazut pe Simon si pe Andrei, fratele lui Simon, aruncand o mreaja in mare, caci erau pescari. 1.17 Isus le-a zis: Veniti dupa Mine, si va voi face pescari de oameni. 1.18 Indata, ei si-au lasat mrejele, si au mers dupa El. 1.19 A mers putin mai departe, si a vazut pe Iacov, fiul lui Zebedei, si pe Ioan, fratele lui, care, si ei, erau intr-o corabie, si isi dregeau mrejele. 1.20 Indata i-a chemat; si ei au lasat pe tatal lor Zebedei in corabie cu cei ce lucrau pe plata, si au mers dupa El. 1.21 S-au dus la Capernaum. Si in ziua Sabatului, Isus a intrat indata in sinagoga, si a inceput sa invete pe norod. 1.22 Oamenii erau uimiti de invatatura Lui; caci ii invata ca unul care are putere, nu cum ii invatau carturarii. 1.23 In sinagoga lor era un om, care avea un duh necurat. El a inceput sa strige: 1.24 Ce avem noi a face cu Tine, Isuse din Nazaret? Ai venit sa ne pierzi? Te stiu cine esti: Esti Sfantul lui Dumnezeu! 1.25 Isus l-a certat, si i-a zis: Taci, si iesi afara din omul acesta! 1.26 Si duhul necurat a iesit din el, scuturandu-l cu putere, si scotand un strigat mare. 1.27 Toti au ramas inmarmuriti, asa ca se intrebau unii pe altii: Ce este aceasta? O invatatura noua! El porunceste ca un stapan chiar si duhurilor necurate, si ele Il asculta! 1.28 Si indata I s-a dus vestea in toate imprejurimile Galileii. 1.29 Dupa ce a iesit din sinagoga, a intrat impreuna cu Iacov si Ioan, in casa lui Simon si a lui Andrei. 1.30 Soacra lui Simon zacea in pat, prinsa de friguri: si indata au vorbit lui Isus despre ea. 1.31 El a venit, a apucat-o de mana, a ridicat-o in sus, si au lasat-o frigurile. Apoi ea a inceput sa le slujeasca. 1.32 Seara, dupa asfintitul soarelui, au adus la El pe toti bolnavii si indracitii. 1.33 Si toata cetatea era adunata la usa. 1.34 El a vindecat pe multi care patimeau de felurite boli; de asemenea, a scos multi draci, si nu lasa pe draci sa vorbeasca, pentru ca-L cunosteau. 1.35 A doua zi dimineata, pe cand era inca intuneric de tot, Isus S-a sculat, a iesit, si S-a dus intr-un loc pustiu. Si Se ruga acolo. 1.36 Simon si ceilalti care erau cu El s-au dus sa-L caute; 1.37 si cand L-au gasit, I-au zis: Toti Te cauta. 1.38 El le-a raspuns: Haidem sa mergem in alta parte, prin targurile si satele vecine, ca sa propovaduiesc si acolo; caci pentru aceasta am iesit. 1.39 Si s-a dus sa propovaduiasca in sinagogi, prin toata Galilea; si scotea dracii. 1.40 A venit la El un lepros, care s-a aruncat in genunchi inaintea Lui, Il ruga si-I zicea: Daca vrei, poti sa ma curatesti. 1.41 Lui Isus I s-a facut mila de el, a intins mana, S-a atins de el, si i-a zis: Da, voiesc, fii curatit! 1.42 Indata l-a lasat lepra, si s-a curatit. 1.43 Isus i-a poruncit cu tot dinadinsul, i-a spus sa plece numaidecat~ 1.44 si i-a zis: Vezi sa nu spui nimanui nimic; ci du-te de te arata preotului, si adu pentru curatirea ta ce a poruncit Moise, ca marturie pentru ei. 1.45 Dar omul acela, dupa ce a plecat, a inceput sa vesteasca si sa spuna in gura mare lucrul acesta, asa ca Isus nu mai putea sa intre pe fata in nici o cetate; ci statea afara, in locuri pustii, si veneau la El din toate partile.
2.1 Dupa cateva zile, Isus S-a intors in Capernaum. S-a auzit ca este in casa~ 2.2 si s-au adunat indata asa de multi ca nu putea sa-i mai incapa locul dinaintea usii. El le vestea Cuvantul. 2.3 Au venit la el niste oameni, care I-au adus un slabanog, purtat de patru insi. 2.4 Fiindca nu puteau sa ajunga pana la El, din pricina norodului, au desfacut acoperisul casei unde era Isus, si, dupa ce l-au spart, au pogorat pe acolo patul in care zacea slabanogul. 2.5 Cand le-a vazut Isus credinta, a zis slabanogului: Fiule, pacatele iti sunt iertate! 2.6 Unii din carturari, care erau de fata, se gandeau in inimile lor: 2.7 Cum vorbeste omul acesta astfel? Huleste! Cine poate sa ierte pacatele decat numai Dumnezeu? 2.8 Indata, Isus a cunoscut, prin duhul Sau, ca ei gandeau astfel in ei, si le-a zis: Pentru ce aveti astfel de ganduri in inimile voastre? 2.9 Ce este mai lesne: a zice slabanogului: Pacatele iti sunt iertate, ori a zice: Scoala-te, ridica-ti patul, si umbla? 2.10 Dar, ca sa stiti ca Fiul omului are putere pe pamant sa ierte pacatele~ 2.11 Tie iti poruncesc, a zis El slabanogului, scoala-te, ridica-ti patul, si du-te acasa. 2.12 Si indata, slabanogul s-a sculat, si-a ridicat patul, si a iesit afara in fata tuturor; asa ca toti au ramas uimiti, si slaveau pe Dumnezeu, si ziceau: Niciodata n-am vazut asa ceva! 2.13 Isus a iesit iarasi la mare. Toata multimea venea la El; si El invata pe toti. 2.14 Cand trecea pe acolo, a vazut pe Levi, fiul lui Alfeu, sezand la vama. Si i-a zis: Vino dupa Mine! Levi s-a sculat, si a mers dupa El. 2.15 Pe cand sedea Isus la masa in casa lui Levi, multi vamesi si pacatosi au sezut si ei la masa cu El si cu ucenicii Lui; caci erau multi care mergeau de obicei dupa El. 2.16 Carturarii si Fariseii, cand L-au vazut mancand cu vamesii si cu pacatosii, au zis ucenicilor Lui: De ce mananca El si bea cu vamesii si cu pacatosii? 2.17 Isus, cand a auzit acest lucru, le-a zis: Nu cei sanatosi au trebuinta de doctor, ci cei bolnavi. Eu am venit sa chem la pocainta nu pe cei neprihaniti, ci pe cei pacatosi. 2.18 Ucenicii lui Ioan si Fariseii obisnuiau sa posteasca. Ei au venit si au zis lui Isus: Pentru ce ucenicii lui Ioan si ai Fariseilor postesc, iar ucenicii Tai nu postesc? 2.19 Isus le-a raspuns: Oare pot posti nuntasii cata vreme este mirele cu ei? Cata vreme au pe mire cu ei, nu pot posti. 2.20 Vor veni zile, cand va fi luat mirele de la ei, si atunci vor posti in ziua aceea. 2.21 Nimeni nu coase un petic de postav nou la o haina veche; altfel, peticul de postav nou rupe o parte din cel vechi, si mai rea ruptura se face. 2.22 Si nimeni nu pune vin nou in burdufuri vechi; altfel, vinul cel nou sparge burdufurile, si vinul se varsa, iar burdufurile se prapadesc; ci vinul nou este pus in burdufuri noi. 2.23 S-a intamplat ca intr-o zi de Sabat, Isus trecea prin lanurile de grau. Ucenicii Lui, pe cand mergeau, au inceput sa smulga spice de grau. 2.24 Fariseii I-au zis: Vezi, de ce fac ei ce nu este ingaduit sa faca in ziua Sabatului? 2.25 Isus le-a raspuns: Oare n-ati citit niciodata ce a facut David, cand a fost in nevoie, si cand a flamanzit el si cei ce erau impreuna cu el? 2.26 Cum a intrat in Casa lui Dumnezeu, in zilele marelui preot Abiatar, si a mancat painile pentru punerea inaintea Domnului, pe care nu este ingaduit sa le manance decat preotii? Si cum a dat din ele chiar si celor ce erau cu el? 2.27 Apoi le-a zis: Sabatul a fost facut pentru om, iar nu omul pentru Sabat; 2.28 asa ca Fiul omului este Domn chiar si al Sabatului.
3.1 Isus a intrat din nou in sinagoga. Acolo se afla un om cu mana uscata. 3.2 Ei pandeau pe Isus sa vada daca-l va vindeca in ziua Sabatului, ca sa-L poata invinui. 3.3 Si Isus a zis omului, care avea mana uscata: Scoala-te, si stai la mijloc! 3.4 Apoi le-a zis: Este ingaduit in ziua Sabatului sa faci bine sau sa faci rau? Sa scapi viata cuiva sau s-o pierzi? Dar ei taceau. 3.5 Atunci, rotindu-Si privirile cu manie peste ei, si mahnit de impietrirea inimii lor, a zis omului: Intinde-ti mana! El a intins-o, si mana i s-a facut sanatoasa. 3.6 Fariseii au iesit afara, si s-au sfatuit indata cu Irodianii cum sa-L piarda. 3.7 Isus S-a dus cu ucenicii Sai la mare. Dupa El a mers o mare multime de oameni din Galileia; si o mare multime de oameni din Iudea~ 3.8 din Ierusalim, din Idumea, de dincolo de Iordan, si dimprejurul Tirului si Sidonului, cand a auzit tot ce facea, a venit la El. 3.9 Isus a poruncit ucenicilor sa-I tina la indemana o corabioara, ca sa nu fie imbulzit de norod. 3.10 Caci El vindeca pe multi si de aceea toti cei ce aveau boli, se inghesuiau spre El ca sa se atinga de El. 3.11 Duhurile necurate, cand Il vedeau, cadeau la pamant inaintea Lui, si strigau: Tu esti Fiul lui Dumnezeu. 3.12 Dar El le poruncea indata cu tot dinadinsul sa nu-L faca cunoscut. 3.13 In urma, Isus S-a suit pe munte; a chemat la El pe cine a vrut, si ei au venit la El. 3.14 A randuit dintre ei doisprezece, ca sa-i aiba cu Sine, si sa-i trimita sa propovaduiasca. 3.15 Le-a dat si putere sa vindece bolile si sa scoata dracii. 3.16 Iata cei doisprezece, pe care i-a randuit: Simon, caruia i-a pus numele Petru; 3.17 Iacov, fiul lui Zebedei, si Ioan, fratele lui Iacov, carora le-a pus numele Boanerghes, care, talmacit, inseamna: Fiii tunetului; 3.18 Andrei; Filip; Bartolomeu; Matei; Toma; Iacov, fiul lui Alfeu; Tadeu; Simon Canaanitul~ 3.19 si Iuda Iscarioteanul, care L-a si vandut. 3.20 Au venit in casa, si s-a adunat din nou norodul, asa ca nu puteau nici macar sa pranzeasca. 3.21 Rudele lui Isus, cand au auzit cele ce se petreceau, au venit sa puna mana pe El. Caci ziceau: Si-a iesit din minti. 3.22 Si carturarii, care se pogorasera din Ierusalim, ziceau: Este stapanit de Beelzebul; scoate dracii cu ajutorul domnului dracilor. 3.23 Isus i-a chemat la El, si le-a zis, in pilde: Cum poate Satana sa scoata afara pe Satana? 3.24 Daca o imparatie este dezbinata impotriva ei insasi, imparatia aceea nu poate dainui. 3.25 Si daca o casa este dezbinata impotriva ei insasi, casa aceea nu poate dainui. 3.26 Tot astfel, daca Satana se rascoala impotriva lui insusi, este dezbinat, si nu poate dainui, ci s-a ispravit cu el. 3.27 Nimeni nu poate sa intre in casa unui om tare si sa-i jefuiasca gospodaria, decat daca a legat mai intai pe omul acela tare; numai atunci ii va jefui casa. 3.28 Adevarat va spun ca toate pacatele si toate hulele, pe care le vor rosti oamenii, li se vor ierta; 3.29 dar oricine va huli impotriva Duhului Sfant, nu va capata iertare in veac: ci este vinovat de un pacat vesnic. 3.30 Aceasta, pentru ca ei ziceau: Are un duh necurat. 3.31 Atunci au venit mama si fratii Lui, si, stand afara, au trimis sa-L cheme. 3.32 Multimea sedea in jurul Lui, cand I-au spus: Iata ca mama Ta si fratii Tai sunt afara si Te cauta. 3.33 El a raspuns: Cine este mama Mea, si fratii Mei? 3.34 Apoi, aruncandu-Si privirile peste cei ce sedeau imprejurul Lui: Iata, a zis El, mama Mea si fratii Mei! 3.35 Caci oricine face voia lui Dumnezeu, acela Imi este frate, sora si mama.
4.1 Isus a inceput iarasi sa invete pe norod langa mare. Fiindca se adunase foarte mult norod la El, S-a suit si a sezut intr-o corabie, pe mare; iar tot norodul statea pe tarm langa mare. 4.2 Apoi a inceput sa-i invete multe lucruri in pilde; si, in invatatura pe care le-o dadea, le spunea: 4.3 Ascultati! Iata, semanatorul a iesit sa semene. 4.4 Pe cand semana, o parte din samanta a cazut langa drum: au venit pasarile si au mancat-o. 4.5 O alta parte a cazut pe un loc stancos, unde n-avea mult pamant: a rasarit indata, pentru ca n-a dat de un pamant adanc; 4.6 dar, cand a rasarit soarele, s-a palit; si, pentru ca n-avea radacina, s-a uscat. 4.7 O alta parte a cazut intre spini; spinii au crescut, au inecat-o, si n-a dat rod. 4.8 O alta parte a cazut in pamant bun: a dat rod, care se inalta si crestea; si a adus: una treizeci, alta saizeci, si alta o suta. 4.9 Apoi a zis: cine are urechi de auzit, sa auda. 4.10 Cand a fost singur, cei ce erau in jurul Lui impreuna cu cei doisprezece, L-au intrebat despre pilde. 4.11 Voua, le-a zis El, v-a fost dat sa cunoasteti taina Imparatiei lui Dumnezeu; dar pentru cei ce sunt afara din numarul vostru, toate lucrurile sunt infatisate in pilde; 4.12 pentru ca, macar ca privesc, sa priveasca si sa nu vada, si macar ca aud, sa auda si sa nu inteleaga, ca nu cumva sa se intoarca la Dumnezeu, si sa li se ierte pacatele. 4.13 El le-a mai zis: Nu intelegeti pilda aceasta? Cum veti intelege atunci toate celelalte pilde? 4.14 Semanatorul seamana Cuvantul. 4.15 Cei infatisati prin samanta cazuta langa drum, sunt aceia in care este semanat Cuvantul; dar dupa ce l-au auzit, vine Satana indata, si ia Cuvantul semanat in ei. 4.16 Tot asa, cei infatisati prin samanta cazuta in locurile stancoase, sunt aceia care, cand aud Cuvantul, il primesc indata cu bucurie; 4.17 dar n-au radacina in ei, ci tin pana la o vreme; si cum vine un necaz sau o prigonire din pricina Cuvantului, se leapada indata de el. 4.18 Altii sunt cei infatisati prin samanta cazuta intre spini; acestia sunt cei ce aud Cuvantul; 4.19 dar navalesc in ei grijile lumii, inselaciunea bogatiilor si poftele altor lucruri, care ineaca Cuvantul, si-l fac astfel neroditor. 4.20 Altii apoi sunt infatisati prin samanta cazuta in pamant bun. Acestia sunt cei ce aud Cuvantul, il primesc, si fac rod: unul treizeci, altul saizeci si altul o suta. 4.21 El le-a mai zis: Oare lumina este adusa ca sa fie pusa sub banita, sau sub pat? Nu este adusa ca sa fie pusa in sfesnic? 4.22 Caci nu este nimic ascuns, care nu va fi descoperit, si nimic tainuit, care nu va iesi la lumina. 4.23 Daca are cineva urechi de auzit, sa auda. 4.24 El le-a mai zis: Luati seama la ce auziti. Cu ce masura veti masura, vi se va masura: si vi se va da si mai mult. 4.25 Caci celui ce are, i se va da; dar de la cel ce n-are, se va lua si ce are. 4.26 El a mai zis: Cu Imparatia lui Dumnezeu este ca atunci cand arunca un om samanta in pamant; 4.27 fie ca doarme noaptea, fie ca sta treaz ziua: samanta incolteste si creste fara sa stie el cum. 4.28 Pamantul rodeste singur: intai un fir verde, apoi spic, dupa aceea grau deplin in spic; 4.29 si cand este coapta roada, pune indata secera in ea, pentru ca a venit secerisul. 4.30 El a mai zis: Cu ce vom asemana Imparatia lui Dumnezeu, sau prin ce pilda o vom infatisa? 4.31 Se aseamana cu un graunte de mustar, care, cand este semanat in pamant, este cea mai mica dintre toate semintele de pe pamant; 4.32 dar, dupa ce a fost semanat, creste si se face mai mare decat toate zarzavaturile, si face ramuri mari, asa ca pasarile cerului isi pot face cuiburi la umbra lui. 4.33 Isus le vestea Cuvantul prin multe pilde de felul acesta, dupa cum erau ei in stare sa-L priceapa. 4.34 Nu le vorbea deloc fara pilda; dar, cand era singur la o parte, lamurea ucenicilor Sai toate lucrurile. 4.35 In aceeasi zi, seara, Isus le-a zis: Sa trecem in partea cealalta. 4.36 Dupa ce au dat drumul norodului, ucenicii L-au luat in corabia in care se afla, si asa cum era. Impreuna cu El mai erau si alte corabii. 4.37 S-a starnit o mare furtuna de vant, care arunca valurile in corabie, asa ca mai ca se umplea corabia. 4.38 Si El dormea la carma pe capatai. Ucenicii L-au desteptat, si I-au zis: Invatatorule, nu-Ti pasa ca pierim? 4.39 El S-a sculat, a certat vantul, si a zis marii: Taci! Fara gura! Vantul a stat, si s-a facut o liniste mare. 4.40 Apoi le-a zis: Pentru ce sunteti asa de fricosi? Tot n-aveti credinta? 4.41 I-a apucat o mare frica, si ziceau unii catre altii: Cine este acesta de Il asculta chiar si vantul si marea?
5.1 Au ajuns pe celalalt tarm al marii, in tinutul Gadarenilor. 5.2 Cand a iesit Isus din corabie, L-a intampinat indata un om care iesea din morminte, stapanit de un duh necurat. 5.3 Omul acesta isi avea locuinta in morminte, si nimeni nu mai putea sa-l tina legat, nici chiar cu un lant. 5.4 Caci de multe ori fusese legat cu picioarele in obezi si cu catuse la maini, dar rupsese catusele si sfaramase obezile, si nimeni nu-l putea domoli. 5.5 Totdeauna, zi si noapte, statea in morminte si pe munti, tipand si taindu-se cu pietre. 5.6 Cand a vazut pe Isus de departe, a alergat, I s-a inchinat~ 5.7 si a strigat cu glas tare: Ce am eu a face cu Tine, Isuse, Fiul Dumnezeului Celui Preainalt? Te jur in Numele lui Dumnezeu, sa nu ma chinuiesti! 5.8 Caci Isus ii zicea: Duh necurat, iesi afara din omul acesta! 5.9 Care-ti este numele? l-a intrebat Isus. Numele meu este Legiune, a raspuns el, pentru ca suntem multi. 5.10 Si Il ruga staruitor sa nu-i trimita afara din tinutul acela. 5.11 Acolo, langa munte, era o turma mare de porci, care pasteau. 5.12 Si dracii L-au rugat, si au zis: Trimite-ne in porcii aceia, ca sa intram in ei. 5.13 Isus le-a dat voie. Si duhurile necurate au iesit si au intrat in porci; si turma s-a repezit de pe rapa in mare: erau aproape doua mii, si s-au inecat in mare. 5.14 Porcarii au fugit, si au dat de stire in cetate si prin satele vecine. Oamenii au iesit sa vada ce s-a intamplat. 5.15 Au venit la Isus, si iata pe cel ce fusese indracit si avusese legiunea de draci, sezand jos imbracat si intreg la minte; si s-au inspaimantat. 5.16 Cei ce vazusera cele intamplate, le-au povestit tot ce se petrecuse cu cel indracit si cu porcii. 5.17 Atunci au inceput sa roage pe Isus sa plece din tinutul lor. 5.18 Pe cand Se suia El in corabie, omul care fusese indracit Il ruga sa-l lase sa ramana cu El. 5.19 Isus nu i-a dat voie, ci i-a zis: Du-te acasa la ai tai, si povesteste-le tot ce ti-a facut Domnul, si cum a avut mila de tine. 5.20 El a plecat, si a inceput sa vesteasca prin Decapole tot ce-i facuse Isus. Si toti se minunau. 5.21 Dupa ce a trecut Isus iarasi de cealalta parte, cu corabia, s-a adunat mult norod in jurul Lui. El statea langa mare. 5.22 Atunci a venit unul din fruntasii sinagogii, numit Iair. Cum L-a vazut, fruntasul s-a aruncat la picioarele Lui~ 5.23 si I-a facut urmatoarea rugaminte staruitoare: Fetita mea trage sa moara; rogu-Te, vino de-Ti pune mainile peste ea, ca sa se faca sanatoasa si sa traiasca. 5.24 Isus a plecat impreuna cu el. Si dupa El mergea mult norod si-L imbulzea. 5.25 Si era o femeie, care de doisprezece ani avea o scurgere de sange. 5.26 Ea suferise mult de la multi doctori; cheltuise tot ce avea, si nu simtise nici o usurare; ba inca ii era mai rau. 5.27 A auzit vorbindu-se despre Isus, a venit pe dinapoi prin multime, si s-a atins de haina Lui. 5.28 Caci isi zicea ea: Daca as putea doar sa ma ating de haina Lui, ma voi tamadui. 5.29 Si indata, a secat izvorul sangelui ei. Si a simtit in tot trupul ei ca s-a tamaduit de boala. 5.30 Isus a cunoscut indata ca o putere iesise din El; si, intorcandu-Se spre multime, a zis: Cine s-a atins de hainele Mele? 5.31 Ucenicii I-au zis: Vezi ca multimea Te imbulzeste, si mai zici: Cine s-a atins de Mine? 5.32 El se uita de jur imprejur sa vada pe cea care facuse lucrul acesta. 5.33 Femeia, infricosata si tremurand, caci stia ce se petrecuse in ea, a venit de s-a aruncat la picioarele Lui, si I-a spus tot adevarul. 5.34 Dar Isus i-a zis: Fiica, credinta ta te-a mantuit; du-te in pace, si fii tamaduita de boala ta. 5.35 Pe cand vorbea El inca, iata ca vin niste oameni de la fruntasul sinagogii, care-i spun: Fiica ta a murit; pentru ce mai superi pe Invatatorul? 5.36 Dar Isus, fara sa tina seama de cuvintele acestea, a zis fruntasului sinagogii: Nu te teme, crede numai! 5.37 Si n-a ingaduit nimanui sa-L insoteasca, afara de Petru, Iacov si Ioan, fratele lui Iacov. 5.38 Au ajuns la casa fruntasului sinagogii. Acolo Isus a vazut o zarva, si pe unii care plangeau si se tanguiau mult. 5.39 A intrat inauntru, si le-a zis: Pentru ce faceti atata zarva, si pentru ce plangeti? Copila n-a murit, ci doarme. 5.40 Ei isi bateau joc de El. Atunci, dupa ce i-a scos afara pe toti, a luat cu El pe tatal copilei, pe mama ei, si pe cei ce-L insotisera, si a intrat acolo unde zacea copila. 5.41 A apucat-o de mana, si i-a zis: Talita cumi, care, talmacit, inseamna: Fetito, scoala-te, iti zic! 5.42 Indata fetita s-a sculat, si a inceput sa umble; caci era de doisprezece ani. Ei au ramas incremeniti. 5.43 Isus le-a poruncit cu tarie sa nu stie nimeni lucrul acesta; si a zis sa dea de mancare fetitei.
6.1 Isus a plecat de acolo, si S-a dus in patria Lui. Ucenicii Lui au mers dupa El. 6.2 Cand a venit ziua Sabatului, a inceput sa invete pe norod in sinagoga. Multi, cand Il auzeau, se mirau si ziceau: De unde are El aceste lucruri? Ce fel de intelepciune este aceasta, care I-a fost data? Si cum se fac astfel de minuni prin mainile Lui? 6.3 Nu este acesta tamplarul, feciorul Mariei, fratele lui Iacov, al lui Iose, al lui Iuda si al lui Simon? Si nu sunt surorile Lui aici intre noi? Si gaseau o pricina de poticnire in El. 6.4 Dar Isus le-a zis: Un proroc nu este dispretuit decat in patria Lui, intre rudele Lui si in casa Lui. 6.5 N-a putut sa faca nici o minune acolo, ci doar Si-a pus mainile peste cativa bolnavi, si i-a vindecat. 6.6 Si se mira de necredinta lor. 6.7 Atunci a chemat la Sine pe cei doisprezece, si a inceput sa-i trimita doi cate doi, dandu-le putere asupra duhurilor necurate. 6.8 Le-a poruncit sa nu ia nimic cu ei pe drum decat un toiag; sa n-aiba nici paine, nici traista, nici bani de arama la brau; 6.9 sa se incalte cu sandale, si sa nu se imbrace cu doua haine. 6.10 Apoi le-a zis: In orice casa veti intra, sa ramaneti acolo pana veti pleca din locul acela. 6.11 Si, daca in vreun loc nu va vor primi, si nu va vor asculta, sa plecati de acolo, si sa scuturati indata praful de sub picioarele voastre, ca marturie pentru ei. Adevarat va spun ca, in ziua judecatii, va fi mai usor pentru pamantul Sodomei si Gomorei decat pentru cetatea aceea. 6.12 Ucenicii au plecat, si au propovaduit pocainta. 6.13 Scoteau multi draci, si ungeau cu untdelemn pe multi bolnavi, si-i vindecau. 6.14 Imparatul Irod a auzit vorbindu-se despre Isus, al carui Nume ajunsese vestit; si a zis: Ioan Botezatorul a inviat din morti, si de aceea lucreaza aceste puteri prin el. 6.15 Altii ziceau: Este Ilie. Iar altii ziceau: Este un proroc ca unul din proroci. 6.16 Dar Irod, cand a auzit lucrul acesta, zicea: Ioan acela, caruia i-am taiat capul, a inviat din morti. 6.17 Caci Irod insusi trimisese sa prinda pe Ioan, si-l legase in temnita, din pricina Irodiadei, nevasta fratelui sau Filip, pentru ca o luase de nevasta. 6.18 Si Ioan zicea lui Irod: Nu-ti este ingaduit sa tii pe nevasta fratelui tau! 6.19 Irodiada avea necaz pe Ioan, si voia sa-l omoare. Dar nu putea~ 6.20 caci Irod se temea de Ioan, fiindca il stia om neprihanit si sfant; il ocrotea, si, cand il auzea, de multe ori sta in cumpana, nestiind ce sa faca; si-l asculta cu placere. 6.21 Totusi a venit o zi cu bun prilej, cand Irod isi praznuia ziua nasterii, si a dat un ospat boierilor sai, mai marilor ostii si fruntasilor Galileii. 6.22 Fata Irodiadei a intrat la ospat, a jucat, si a placut lui Irod si oaspetilor lui. Imparatul a zis fetei: Cere-mi orice vrei, si-ti voi da. 6.23 Apoi a adaugat cu juramant: Orice-mi vei cere, iti voi da, fie si jumatate din imparatia mea. 6.24 Fata a iesit afara, si a zis mamei sale: Ce sa cer? Si mama sa i-a raspuns: Capul lui Ioan Botezatorul. 6.25 Ea s-a grabit sa vina indata la Imparat, si i-a facut urmatoarea cerere: Vreau sa-mi dai indata, intr-o farfurie, capul lui Ioan Botezatorul. 6.26 Imparatul s-a intristat foarte mult; dar, din pricina juramintelor sale si din pricina oaspetilor, n-a vrut sa zica nu. 6.27 A trimis indata un ostas de paza, cu porunca de a aduce capul lui Ioan Botezatorul. Ostasul de paza s-a dus si a taiat capul lui Ioan in temnita~ 6.28 l-a adus pe o farfurie, l-a dat fetei, si fata l-a dat mamei sale. 6.29 Ucenicii lui Ioan, cand au auzit acest lucru, au venit de i-au ridicat trupul, si l-au pus intr-un mormant. 6.30 Apostolii s-au adunat la Isus, si I-au spus tot ce facusera si tot ce invatasera pe oameni. 6.31 Isus le-a zis: Veniti singuri la o parte, intr-un loc pustiu, si odihniti-va putin. Caci erau multi care veneau si se duceau, si ei n-aveau vreme nici sa manance. 6.32 Au plecat dar cu corabia, ca sa se duca intr-un loc pustiu, la o parte. 6.33 Oamenii i-au vazut plecand, si i-au cunoscut; au alergat pe jos din toate cetatile, si au venit inaintea lor in locul in care se duceau ei. 6.34 Cand a iesit din corabie, Isus a vazut mult norod; si I s-a facut mila de ei, pentru ca erau ca niste oi care n-aveau pastor; si a inceput sa-i invete multe lucruri. 6.35 Fiindca ziua era pe sfarsite, ucenicii s-au apropiat de El si I-au zis: Locul acesta este pustiu si ziua este pe sfarsite. 6.36 Da-le drumul sa se duca in catunele si satele de primprejur, ca sa-si cumpere paine, fiindca n-au ce manca. 6.37 Dati-le voi sa manance, le-a raspuns Isus. Dar ei I-au zis: Oare sa ne ducem sa cumparam paini de doua sute de lei, si sa le dam sa manance? 6.38 Si El i-a intrebat: Cate paini aveti? Duceti-va de vedeti. S-au dus de au vazut cate paini au, si au raspuns: Cinci, si doi pesti. 6.39 Atunci le-a poruncit sa-i aseze pe toti, cete-cete, pe iarba verde. 6.40 Si au sezut jos in cete de cate o suta si de cate cincizeci. 6.41 El a luat cele cinci paini si cei doi pesti. Si-a ridicat ochii spre cer, si a rostit binecuvantarea. Apoi a frant painile si le-a dat ucenicilor, ca ei sa le imparta norodului. Asemenea si cei doi pesti, i-a impartit la toti. 6.42 Au mancat toti si s-au saturat; 6.43 si au ridicat douasprezece cosuri pline cu faramituri de paine si cu ce mai ramasese din pesti. 6.44 Cei ce mancasera painile, erau cinci mii de barbati. 6.45 Indata, Isus a silit pe ucenicii Sai sa intre in corabie, si sa treaca inaintea Lui de cealalta parte, spre Betsaida. In timpul acesta, El avea sa dea drumul norodului. 6.46 Dupa ce Si-a luat ramas bun de la norod, S-a dus in munte, ca sa Se roage. 6.47 Cand s-a inserat, corabia era in mijlocul marii, iar Isus era singur pe tarm. 6.48 A vazut pe ucenici ca se necajesc cu vaslirea, caci vantul le era impotriva. Si intr-a patra straja din noapte, a mers la ei, umbland pe mare, si voia sa treaca pe langa ei. 6.49 Cand L-au vazut ei umbland pe mare, li s-a parut ca este o naluca, si au tipat; 6.50 pentru ca toti L-au vazut, si s-au inspaimantat. Isus a vorbit indata cu ei, si le-a zis: Indrazniti, Eu sunt, nu va temeti! 6.51 Apoi S-a suit la ei in corabie, si a stat vantul. Ei au ramas uimiti si inmarmuriti~ 6.52 caci nu intelesesera minunea cu painile, fiindca le era inima impietrita. 6.53 Dupa ce au trecut marea, au venit in tinutul Ghenezaretului, si au tras la mal. 6.54 Cand au iesit din corabie, oamenii au cunoscut indata pe Isus~ 6.55 au alergat prin toate imprejurimile, si au inceput sa aduca pe bolnavi in paturi, pretutindeni pe unde se auzea ca era El. 6.56 Oriunde intra El, in sate, in cetati sau in catune, puneau pe bolnavi pe piete, si-L rugau sa le dea voie doar sa se atinga de poalele hainei Lui. Si toti cati se atingeau de El, erau tamaduiti.
7.1 Fariseii si cativa carturari, veniti din Ierusalim, s-au adunat la Isus. 7.2 Ei au vazut pe unii din ucenicii Lui pranzind cu mainile necurate, adica nespalate. 7.3 Fariseii, insa, si toti Iudeii nu mananca fara sa-si spele cu mare bagare de seama mainile, dupa datina batranilor. 7.4 Si cand se intorc din piata, nu mananca decat dupa ce s-au scaldat. Sunt multe alte obiceiuri pe care au apucat ei sa le tina, precum: spalarea paharelor, a ulcioarelor, a caldarilor si a paturilor. 7.5 Si Fariseii si carturarii L-au intrebat: Pentru ce nu se tin ucenicii Tai de datina batranilor, ci pranzesc cu mainile nespalate? 7.6 Isus le-a raspuns: Fatarnicilor, bine a prorocit Isaia despre voi, dupa cum este scris: Norodul acesta Ma cinsteste cu buzele, dar inima lui este departe de Mine. 7.7 Degeaba Ma cinstesc ei, dand invataturi care nu sunt decat niste porunci omenesti. 7.8 Voi lasati porunca lui Dumnezeu, si tineti datina asezata de oameni, precum: spalarea ulcioarelor si a paharelor, si faceti multe alte lucruri de acestea. 7.9 El le-a mai zis: Ati desfiintat frumos porunca lui Dumnezeu, ca sa tineti datina voastra. 7.10 Caci Moise a zis: Sa cinstesti pe tatal tau si pe mama ta; si: Cine va grai de rau pe tatal sau sau pe mama sa, sa fie pedepsit cu moartea. 7.11 Voi, dimpotriva, ziceti: Daca un om va spune tatalui sau sau mamei sale: Ori cu ce te-as putea ajuta, este Corban, adica dat lui Dumnezeu, face bine; 7.12 si nu-l mai lasati sa faca nimic pentru tatal sau pentru mama sa. 7.13 Si asa, ati desfiintat Cuvantul lui Dumnezeu, prin datina voastra. Si faceti multe alte lucruri de felul acesta! 7.14 In urma, a chemat din nou noroadele la Sine, si le-a zis: Ascultati-Ma toti si intelegeti. 7.15 Afara din om nu este nimic care, intrand in el, sa-l poata spurca; dar ce iese din om, aceea-l spurca. 7.16 Daca are cineva urechi de auzit, sa auda. 7.17 Dupa ce a intrat in casa, pe cand era departe de norod, ucenicii Lui L-au intrebat despre pilda aceasta. 7.18 El le-a zis: Si voi sunteti asa de nepriceputi? Nu intelegeti ca nimic din ce intra in om de afara, nu-l poate spurca? 7.19 Fiindca nu intra in inima lui, ci in pantece, si apoi este dat afara in hazna? A zis astfel, facand toate bucatele curate. 7.20 El le-a mai zis: Ce iese din om, aceea spurca pe om. 7.21 Caci dinauntru, din inima oamenilor, ies gandurile rele, preacurviile, curviile, uciderile~ 7.22 furtisagurile, lacomiile, viclesugurile, inselaciunile, faptele de rusine, ochiul rau, hula, trufia, nebunia. 7.23 Toate aceste lucruri rele ies dinauntru, si spurca pe om. 7.24 Isus a plecat de acolo, si S-a dus in tinutul Tirului si al Sidonului. A intrat intr-o casa, dorind sa nu stie nimeni ca este acolo; dar n-a putut sa ramana ascuns. 7.25 Caci indata, o femeie, a carei fetita era stapanita de un duh necurat, a auzit vorbindu-se despre El, si a venit de s-a aruncat la picioarele Lui. 7.26 Femeia aceasta era o grecoaica, de obarsie Siro-feniciana. Ea il ruga sa scoata pe dracul din fiica ei. 7.27 Isus i-a zis: Lasa sa se sature mai intai copiii; caci nu este bine sa iei painea copiilor, si s-o arunci la catei. 7.28 Da, Doamne, I-a raspuns ea; dar si cateii de sub masa mananca din faramiturile copiilor. 7.29 Atunci Isus i-a zis: Pentru vorba aceasta, du-te; a iesit dracul din fiica ta. 7.30 Si cand a intrat femeia in casa ei, a gasit pe copila culcata in pat; si iesise dracul din ea. 7.31 Isus a parasit tinutul Tirului, si a venit iarasi prin Sidon la marea Galileii, trecand prin tinutul Decapole. 7.32 I-au adus un surd, care vorbea cu anevoie, si L-au rugat sa-Si puna mainile peste el. 7.33 El l-a luat la o parte din norod, i-a pus degetele in urechi, si i-a atins limba cu scuipatul Lui. 7.34 Apoi, Si-a ridicat ochii spre cer, a suspinat, si a zis: Efata, adica: Deschide-te! 7.35 Indata, i s-au deschis urechile, i s-a dezlegat limba, si a vorbit foarte deslusit. 7.36 Isus le-a poruncit sa nu spuna nimanui; dar cu cat le poruncea mai mult, cu atat Il vesteau mai mult. 7.37 Ei erau uimiti peste masura de mult, si ziceau: Toate le face de minune; chiar si pe surzi ii face sa auda, si pe muti sa vorbeasca.
8.1 In zilele acelea, fiindca se stransese din nou mult norod, si n-avea ce manca, Isus a chemat pe ucenicii Sai, si le-a zis: 8.2 Mi-e mila de norodul acesta; caci iata ca de trei zile stau langa Mine, si n-au ce manca. 8.3 Daca le voi da drumul acasa flamanzi, au sa lesine de foame pe drum, fiindca unii din ei au venit de departe. 8.4 Ucenicii I-au raspuns: Cum ar putea cineva sa sature cu paine pe oamenii acestia, aici intr-un loc pustiu? 8.5 Cate paini aveti? i-a intrebat Isus. Sapte, I-au raspuns ei. 8.6 Atunci a poruncit norodului sa sada pe pamant; a luat cele sapte paini; si, dupa ce a multumit lui Dumnezeu, le-a frant si le-a dat ucenicilor Sai ca sa le imparta; si ei le-au impartit norodului. 8.7 Mai aveau si cativa pestisori: si Isus, dupa ce i-a binecuvantat, a poruncit sa-i imparta si pe aceia. 8.8 Au mancat si s-au saturat; si au ridicat sapte cosnite, pline cu ramasitele de faramituri. 8.9 Erau aproape patru mii de insi. In urma Isus le-a dat drumul. 8.10 Isus a intrat indata in corabie cu ucenicii Sai, si a venit in partile Dalmanutei. 8.11 Fariseii au venit deodata, si au inceput o cearta de vorbe cu Isus; si, ca sa-L puna la incercare, I-au cerut un semn din cer. 8.12 Isus a suspinat adanc in duhul Sau, si a zis: Pentru ce cere neamul acesta un semn? Adevarat va spun ca neamului acestuia nu i se va da deloc un semn. 8.13 Apoi i-a lasat, si a intrat iarasi in corabie, ca sa treaca de cealalta parte. 8.14 Ucenicii uitasera sa ia paini; cu ei in corabie n-aveau decat o paine. 8.15 Isus le dadea in grija, si le zicea: Luati seama, sa va paziti bine de aluatul Fariseilor si de aluatul lui Irod! 8.16 Ucenicii se gandeau si ziceau intre ei: Fiindca n-avem paini. 8.17 Isus a inteles lucrul acesta, si le-a zis: Pentru ce va ganditi ca n-aveti paini? Tot nu pricepeti si tot nu intelegeti? Aveti inima impietrita? 8.18 Aveti ochi, si nu vedeti? Aveti urechi, si nu auziti? Si nu va aduceti aminte deloc? 8.19 Cand am frant cele cinci paini la cei cinci mii de barbati, cate cosuri pline cu faramituri ati ridicat? Douasprezece, I-au raspuns ei. 8.20 Si cand am frant cele sapte paini la cei patru mii de barbati, cate cosnite pline cu faramituri ati ridicat? Sapte, I-au raspuns ei. 8.21 Si El le-a zis: Tot nu intelegeti? 8.22 Au venit la Betsaida; au adus la Isus un orb, si L-au rugat sa Se atinga de el. 8.23 Isus a luat pe orb de mana, si l-a scos afara din sat; apoi i-a pus scuipat pe ochi, Si-a pus mainile peste el, si l-a intrebat: Vezi ceva? 8.24 El s-a uitat, si a zis: Vad niste oameni umbland, dar mi se par ca niste copaci. 8.25 Isus i-a pus din nou mainile pe ochi; i-a spus sa se uite tinta; si cand s-a uitat, a fost tamaduit, si a vazut toate lucrurile deslusit. 8.26 Atunci Isus l-a trimis acasa, si i-a zis: Sa nu intri in sat, si nici sa nu spui cuiva in sat. 8.27 Isus a plecat cu ucenicii Sai in satele Cezareii lui Filip. Pe drum le-a pus urmatoarea intrebare: Cine zic oamenii ca sunt Eu? 8.28 Ei I-au raspuns: Ioan Botezatorul; altii: Ilie; altii: Unul din proroci. 8.29 Dar voi, i-a intrebat El, cine ziceti ca sunt Eu? Tu esti Hristosul! I-a raspuns Petru. 8.30 Isus le-a poruncit cu tarie sa nu spuna nimanui lucrul acesta despre El. 8.31 Atunci a inceput sa-i invete ca Fiul omului trebuie sa patimeasca mult, sa fie tagaduit de batrani, de preotii cei mai de seama si de carturari, sa fie omorat, si dupa trei zile sa invie. 8.32 Le spunea lucrurile acestea pe fata. Petru insa L-a luat de o parte, si a inceput sa-L mustre. 8.33 Dar Isus S-a intors si S-a uitat la ucenicii Sai, a mustrat pe Petru, si i-a zis: Inapoia Mea, Satano! Fiindca tu nu te gandesti la lucrurile lui Dumnezeu, ci la lucrurile oamenilor. 8.34 Apoi a chemat la El norodul impreuna cu ucenicii Sai, si le-a zis: Daca voieste cineva sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine insusi, sa-si ia crucea, si sa Ma urmeze. 8.35 Caci oricine va vrea sa-si scape viata, o va pierde; dar oricine isi va pierde viata din pricina Mea si din pricina Evangheliei, o va mantui. 8.36 Si ce foloseste unui om sa castige toata lumea, daca isi pierde sufletul? 8.37 Sau ce va da un om in schimb pentru sufletul sau? 8.38 Pentru ca de oricine se va rusina de Mine si de cuvintele Mele, in acest neam preacurvar si pacatos, Se va rusina si Fiul omului, cand va veni in slava Tatalui Sau impreuna cu sfintii ingeri.
9.1 El le-a mai zis: Adevarat va spun, ca sunt unii din cei ce stau aici, care nu vor muri pana nu vor vedea imparatia lui Dumnezeu venind cu putere. 9.2 Dupa sase zile, Isus a luat cu El pe Petru, pe Iacov si pe Ioan, si i-a dus singuri de o parte pe un munte inalt. Acolo S-a schimbat la fata inaintea lor. 9.3 Hainele Lui s-au facut stralucitoare si foarte albe, de o albeata pe care nici un inalbitor de pe pamant n-o poate da. 9.4 Ilie li s-a aratat impreuna cu Moise, si sta de vorba cu Isus. 9.5 Petru a luat cuvantul, si a zis lui Isus: Invatatorule, este bine sa stam aici; sa facem trei colibe: una pentru Tine, una pentru Moise, si una pentru Ilie. 9.6 Caci nu stia ce sa zica, atat de mare spaima ii apucase. 9.7 A venit un nor si i-a acoperit cu umbra lui; si din nor s-a auzit un glas, care zicea: Acesta este Fiul Meu preaiubit: de El sa ascultati! 9.8 Indata, ucenicii s-au uitat imprejur, si n-au mai vazut pe nimeni decat pe Isus singur cu ei. 9.9 Pe cand se pogorau de pe munte, Isus le-a poruncit sa nu spuna nimanui ce au vazut, pana va invia Fiul omului dintre cei morti. 9.10 Ei au pastrat in ei lucrul acesta, si se intrebau intre ei ce sa insemne invierea aceea dintre cei morti~ 9.11 Ucenicii I-au pus urmatoarea intrebare: Pentru ce zic carturarii ca trebuie sa vina intai Ilie? 9.12 El le-a raspuns: Ilie va veni intai; si va aseza din nou toate lucrurile; tot asa dupa cum este scris despre Fiul omului ca trebuie sa patimeasca mult si sa fie defaimat. 9.13 Dar Eu va spun ca Ilie a si venit, si ei i-au facut ce au vrut, dupa cum este scris despre el. 9.14 Cand au ajuns la ucenici, au vazut mult norod imprejurul lor si pe carturari intrebandu-se cu ei. 9.15 De indata ce a vazut norodul pe Isus, s-a mirat, si a alergat la El sa I se inchine. 9.16 El i-a intrebat: Despre ce va intrebati cu ei? 9.17 Si un om din norod I-a raspuns: Invatatorule, am adus la Tine pe fiul meu, care este stapanit de un duh mut. 9.18 Oriunde il apuca, il tranteste la pamant. Copilul face spuma la gura, scrasneste din dinti, si ramane teapan. M-am rugat de ucenicii Tai sa scoata duhul, si n-au putut. 9.19 O neam necredincios! le-a zis Isus. Pana cand voi fi cu voi? Pana cand va voi suferi? Aduceti-l la Mine. 9.20 L-au adus la El. Si, cum a vazut copilul pe Isus, duhul l-a scuturat cu putere; copilul a cazut la pamant, si se zvarcolea facand spuma la gura. 9.21 Isus a intrebat pe tatal lui: Cata vreme este de cand ii vine asa? Din copilarie, a raspuns el. 9.22 Si de multe ori duhul l-a aruncat cand in foc, cand in apa, ca sa-l omoare. Dar daca poti face ceva, fie-Ti mila de noi si ajuta-ne. 9.23 Isus a raspuns: Tu zici: Daca poti! Toate lucrurile sunt cu putinta celui ce crede! 9.24 Indata tatal copilului a strigat cu lacrimi: Cred, Doamne! Ajuta necredintei mele! 9.25 Cand a vazut Isus ca norodul vine in fuga mare spre El, a mustrat duhul necurat, si i-a zis: Duh mut si surd, iti poruncesc sa iesi afara din copilul acesta, si sa nu mai intri in el. 9.26 Si duhul a iesit, tipand si scuturandu-l cu mare putere. Copilul a ramas ca mort, asa ca multi ziceau: A murit! 9.27 Dar Isus l-a apucat de mana, si l-a ridicat. Si el s-a sculat in picioare. 9.28 Cand a intrat Isus in casa, ucenicii Lui L-au intrebat deoparte: Noi de ce n-am putut sa scoatem duhul acesta? 9.29 Acest soi de draci, le-a zis El, nu poate iesi decat prin rugaciune si post. 9.30 Au plecat de acolo, si au trecut prin Galilea. Isus nu voia sa stie nimeni ca trece. 9.31 Caci invata pe ucenicii Sai, si zicea: Fiul omului va fi dat in mainile oamenilor; ei Il vor omori, si a treia zi dupa ce-L vor omori, va invia. 9.32 Dar ucenicii nu intelegeau cuvintele acestea, si se temeau sa-L intrebe. 9.33 Apoi au venit la Capernaum. Cand era in casa, Isus i-a intrebat: Despre ce vorbeati unul cu altul pe drum? 9.34 Dar ei taceau, pentru ca pe drum se certasera intre ei, ca sa stie cine este cel mai mare. 9.35 Atunci Isus a sezut jos, a chemat pe cei doisprezece, si le-a zis: Daca vrea cineva sa fie cel dintai, trebuie sa fie cel mai de pe urma din toti si slujitorul tuturor! 9.36 Si a luat un copilas, si l-a asezat in mijlocul lor; apoi l-a luat in brate, si le-a zis: 9.37 Oricine primeste pe unul din acesti copilasi, in Numele Meu, Ma primeste pe Mine; si oricine Ma primeste pe Mine, nu Ma primeste pe Mine, ci pe Cel ce M-a trimis pe Mine. 9.38 Ioan I-a zis: Invatatorule, noi am vazut pe un om scotand draci in Numele Tau; si l-am oprit, pentru ca nu venea dupa noi. 9.39 Nu-l opriti, a raspuns Isus, caci nu este nimeni, care sa faca minuni in Numele Meu, si sa Ma poata grai de rau indata dupa aceea. 9.40 Cine nu este impotriva noastra, este pentru noi. 9.41 Si oricine va va da de baut un pahar cu apa, in Numele Meu, pentru ca sunteti ucenici ai lui Hristos, adevarat va spun ca nu-si va pierde rasplata. 9.42 Dar, daca va face cineva sa pacatuiasca pe unul din acesti micuti, care cred in Mine, ar fi mai bine pentru el sa i se lege de gat o piatra mare de moara si sa fie aruncat in mare. 9.43 Daca mana ta te face sa cazi in pacat, taie-o; este mai bine pentru tine sa intri ciung in viata, decat sa ai doua maini, si sa mergi in gheena, in focul care nu se stinge~ 9.44 unde viermele lor nu moare, si focul nu se stinge. 9.45 Daca piciorul tau te face sa cazi in pacat, taie-l; este mai bine pentru tine sa intri in viata schiop, decat sa ai doua picioare, si sa fii aruncat in gheena, in focul care nu se stinge~ 9.46 unde viermele lor nu moare, si focul nu se stinge. 9.47 Si daca ochiul tau te face sa cazi in pacat, scoate-l; este mai bine pentru tine sa intri in Imparatia lui Dumnezeu numai cu un ochi, decat sa ai doi ochi si sa fii aruncat in focul gheenei~ 9.48 unde viermele lor nu moare si focul nu se stinge. 9.49 Pentru ca fiecare om va fi sarat cu foc, si orice jertfa va fi sarata cu sare. 9.50 Sarea este buna; dar daca sarea isi pierde puterea de a sara, cu ce ii veti da inapoi puterea aceasta? Sa aveti sare in voi insiva, si sa traiti in pace unii cu altii.
10.1 Isus a plecat de acolo, si a venit in tinutul Iudeii, dincolo de Iordan. Gloatele s-au adunat din nou la El; si, dupa obiceiul Sau, a inceput iarasi sa-i invete. 10.2 Au venit la El Fariseii; si, ca sa-L ispiteasca, L-au intrebat daca este ingaduit unui barbat sa-si lase nevasta. 10.3 Drept raspuns, El le-a zis: Ce v-a poruncit Moise? 10.4 Moise, au zis ei, a dat voie ca barbatul sa scrie o carte de despartire, si s-o lase. 10.5 Isus le-a zis: Din pricina impietririi inimii voastre v-a scris Moise porunca aceasta. 10.6 Dar de la inceputul lumii, Dumnezeu i-a facut parte barbateasca si parte femeiasca. 10.7 De aceea va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa, si se va lipi de nevasta sa. 10.8 Si cei doi vor fi un singur trup. Asa ca nu mai sunt doi, ci sunt un singur trup. 10.9 Deci, ce a impreunat Dumnezeu, omul sa nu desparta. 10.10 In casa, ucenicii L-au intrebat iarasi asupra celor de mai sus. 10.11 El le-a zis: Oricine isi lasa nevasta, si ia pe alta de nevasta, preacurveste fata de ea; 10.12 si daca o nevasta isi lasa barbatul, si ia pe altul de barbat, preacurveste. 10.13 I-au adus niste copilasi, ca sa Se atinga de ei. Dar ucenicii au certat pe cei ce ii aduceau. 10.14 Cand a vazut Isus acest lucru, S-a maniat, si le-a zis: Lasati copilasii sa vina la Mine, si nu-i opriti; caci Imparatia lui Dumnezeu este a celor ca ei. 10.15 Adevarat va spun ca, oricine nu va primi Imparatia lui Dumnezeu ca un copilas, cu nici un chip nu va intra in ea! 10.16 Apoi i-a luat in brate, si i-a binecuvantat, punandu-Si mainile peste ei. 10.17 Tocmai cand era gata sa porneasca la drum, a alergat la El un om, care a ingenuncheat inaintea Lui, si L-a intrebat: Bunule Invatator, ce sa fac ca sa mostenesc viata vesnica? 10.18 Pentru ce Ma numesti bun? i-a zis Isus. Nimeni nu este bun decat Unul singur: Dumnezeu. 10.19 Cunosti poruncile: Sa nu preacurvesti; sa nu ucizi; sa nu furi; sa nu faci o marturisire mincinoasa; sa nu inseli; sa cinstesti pe tatal tau si pe mama ta. 10.20 El I-a raspuns: Invatatorule, toate aceste lucruri le-am pazit cu grija din tineretea mea. 10.21 Isus S-a uitat tinta la el, l-a iubit, si i-a zis: Iti lipseste un lucru; du-te de vinde tot ce ai, da la saraci, si vei avea o comoara in cer. Apoi vino, ia-ti crucea, si urmeaza-Ma. 10.22 Mahnit de aceste cuvinte, omul acesta a plecat intristat de tot; caci avea multe avutii. 10.23 Isus S-a uitat imprejurul Lui, si a zis ucenicilor Sai: Cat de anevoie vor intra in Imparatia lui Dumnezeu cei ce au avutii! 10.24 Ucenicii au ramas uimiti de cuvintele Lui. Isus a luat din nou cuvantul, si le-a zis: Fiilor, cat de anevoie este pentru cei ce se incred in bogatii, sa intre in Imparatia lui Dumnezeu! 10.25 Mai lesne este sa treaca o camila prin urechea unui ac, decat sa intre un om bogat in Imparatia lui Dumnezeu! 10.26 Ucenicii au ramas si mai uimiti, si au zis unii catre altii: Cine poate atunci sa fie mantuit? 10.27 Isus S-a uitat tinta la ei, si le-a zis: Lucrul acesta este cu neputinta la oameni, dar nu la Dumnezeu; pentru ca toate lucrurile sunt cu putinta la Dumnezeu. 10.28 Petru a inceput sa-I zica: Iata ca noi am lasat totul, si Te-am urmat. 10.29 Isus a raspuns: Adevarat va spun ca nu este nimeni, care sa fi lasat casa, sau frati, sau surori, sau tata, sau mama, sau nevasta, sau copii, sau holde, pentru Mine si pentru Evanghelie~ 10.30 si sa nu primeasca acum, in veacul acesta, de o suta de ori mai mult: case, frati, surori, mame, copii si holde, impreuna cu prigoniri; iar in veacul viitor, viata vesnica. 10.31 Multi din cei dintai vor fi cei de pe urma, si multi din cei de pe urma vor fi cei dintai. 10.32 Ei erau pe drum si se suiau la Ierusalim; si Isus mergea inaintea lor. Ucenicii erau tulburati, si mergeau ingroziti dupa El. Isus a luat iarasi la El pe cei doisprezece si a inceput sa le vorbeasca despre lucrurile care aveau sa I se intample. 10.33 Iata, a zis El, ne suim la Ierusalim, si Fiul omului va fi dat in mainile preotilor celor mai de seama si carturarilor. Ei Il vor osandi la moarte, si-L vor da in mainile Neamurilor~ 10.34 care isi vor bate joc de El, Il vor bate cu nuiele, Il vor scuipa si-L vor omori; dar, dupa trei zile, va invia. 10.35 Fiii lui Zebedei, Iacov si Ioan, au venit la Isus si I-au zis: Invatatorule, am vrea sa ne faci ce-Ti vom cere. 10.36 El le-a zis: Ce voiti sa va fac? 10.37 Da-ne, I-au zis ei, sa sedem unul la dreapta Ta si altul la stanga Ta, cand vei fi imbracat in slava Ta. 10.38 Isus le-a raspuns: Nu stiti ce cereti. Puteti voi sa beti paharul, pe care am sa-l beau Eu, sau sa fiti botezati cu botezul cu care am sa fiu botezat Eu? 10.39 Putem, au zis ei. Si Isus le-a raspuns: Este adevarat ca paharul pe care-l voi bea Eu, il veti bea, si cu botezul cu care voi fi botezat Eu, veti fi botezati; 10.40 dar cinstea de a sedea la dreapta sau la stanga Mea, nu atarna de Mine s-o dau, ci ea este numai pentru aceia pentru care a fost pregatita. 10.41 Cei zece, cand au auzit lucrul acesta, au inceput sa se manie pe Iacov si pe Ioan. 10.42 Isus i-a chemat la El, si le-a zis: Stiti ca cei priviti drept carmuitori ai neamurilor, domnesc peste ele, si mai marii lor le poruncesc cu stapanire. 10.43 Dar intre voi sa nu fie asa. Ci oricare va vrea sa fie mare intre voi, sa fie slujitorul vostru; 10.44 si oricare va vrea sa fie cel dintai intre voi, sa fie robul tuturor. 10.45 Caci Fiul omului n-a venit sa I se slujeasca, ci El sa slujeasca si sa-Si dea viata rascumparare pentru multi! 10.46 Au ajuns la Ierihon. Si pe cand iesea Isus din Ierihon cu ucenicii Sai si cu o mare multime de oameni, fiul lui Timeu, Bartimeu, un cersetor orb, sedea jos langa drum, si cerea de mila. 10.47 El a auzit ca trece Isus din Nazaret, si a inceput sa strige: Isuse, Fiul lui David, ai mila de mine! 10.48 Multi il certau sa taca; dar el si mai tare striga: Fiul lui David, ai mila de mine! 10.49 Isus S-a oprit, si a zis: Chemati-l! Au chemat pe orb, si i-au zis: Indrazneste, scoala-te, caci te cheama. 10.50 Orbul si-a aruncat haina; a sarit, si a venit la Isus. 10.51 Isus a luat cuvantul, si i-a zis: Ce vrei sa-ti fac? Rabuni, I-a raspuns orbul, sa capat vederea. 10.52 Si Isus i-a zis: Du-te, credinta ta te-a mantuit. Indata orbul si-a capatat vederea, si a mers pe drum dupa Isus.
11.1 Cand s-au apropiat de Ierusalim, si au fost langa Betfaghe si Betania, inspre muntele Maslinilor, Isus a trimis pe doi din ucenicii Sai~ 11.2 si le-a zis: Duceti-va in satul dinaintea voastra: indata ce veti intra in el, veti gasi un magarus legat, pe care n-a incalecat inca nici un om; dezlegati-l si aduceti-Mi-l. 11.3 Daca va va intreba cineva: Pentru ce faceti lucrul acesta? sa raspundeti: Domnul are trebuinta de el. Si indata il va trimite inapoi aici. 11.4 Ucenicii s-au dus, au gasit magarusul legat afara langa o usa, la cotitura drumului, si l-au dezlegat. 11.5 Unii din cei ce stateau acolo, le-au zis: Ce faceti? De ce dezlegati magarusul acesta? 11.6 Ei au raspuns cum le poruncise Isus. Si i-au lasat sa plece. 11.7 Au adus magarusul la Isus, si-au aruncat hainele pe el, si Isus a incalecat pe el. 11.8 Multi oameni isi asterneau hainele pe drum, iar altii presarau ramuri, pe care le taiasera de pe camp. 11.9 Cei ce mergeau inainte si cei ce veneau dupa Isus, strigau: Osana! Binecuvantat este cel ce vine in Numele Domnului! 11.10 Binecuvantata este Imparatia care vine, Imparatia parintelui nostru David! Osana in cerurile prea inalte! 11.11 Isus a intrat in Ierusalim, si S-a dus in Templu. Dupa ce S-a uitat la toate lucrurile de jur imprejur, fiindca era pe inserate, a plecat la Betania, cu cei doisprezece. 11.12 A doua zi, dupa ce au iesit din Betania, Isus a flamanzit. 11.13 A zarit de departe un smochin, care avea frunze, si a venit sa vada poate va gasi ceva in el. S-a apropiat de smochin, dar n-a gasit decat frunze, caci nu era inca vremea smochinelor. 11.14 Atunci a luat cuvantul, si a zis smochinului: In veac sa nu mai manance nimeni rod din tine! Si ucenicii au auzit aceste vorbe. 11.15 Au ajuns in Ierusalim; si Isus a intrat in Templu. A inceput sa scoata afara pe cei ce vindeau si cumparau in Templu; a rasturnat mesele schimbatorilor de bani, si scaunele celor ce vindeau porumbei. 11.16 Si nu lasa pe nimeni sa poarte vreun vas prin Templu. 11.17 Si-i invata si zicea: Oare nu este scris: Casa Mea se va chema o casa de rugaciune pentru toate neamurile? Dar voi ati facut din ea o pestera de talhari. 11.18 Preotii cei mai de seama si carturarii, cand au auzit cuvintele acestea, cautau cum sa-L omoare; caci se temeau de El, pentru ca tot norodul era uimit de invatatura Lui. 11.19 Ori de cate ori se insera, Isus iesea afara din cetate. 11.20 Dimineata, cand treceau pe langa smochin, ucenicii l-au vazut uscat din radacini. 11.21 Petru si-a adus aminte de cele petrecute, si a zis lui Isus: Invatatorule, uite ca smochinul, pe care l-ai blestemat, s-a uscat. 11.22 Isus a luat cuvantul, si le-a zis: Aveti credinta in Dumnezeu! 11.23 Adevarat va spun ca, daca va zice cineva muntelui acestuia: Ridica-te si arunca-te in mare, si daca nu se va indoi in inima lui, ci va crede ca ce zice se va face, va avea lucrul cerut. 11.24 De aceea va spun ca, orice lucru veti cere, cand va rugati, sa credeti ca l-ati si primit, si-l veti avea. 11.25 Si, cand stati in picioare de va rugati, sa iertati orice aveti impotriva cuiva, pentru ca si Tatal vostru care este in ceruri, sa va ierte greselile voastre. 11.26 Dar daca nu iertati, nici Tatal vostru care este in ceruri nu va va ierta greselile voastre. 11.27 S-au dus din nou in Ierusalim. Si, pe cand Se plimba Isus prin Templu, au venit la El preotii cei mai de seama, carturarii si batranii~ 11.28 si I-au zis: Cu ce putere faci Tu aceste lucruri? Si cine Ti-a dat puterea aceasta ca sa le faci? 11.29 Isus le-a raspuns: Am sa va pun si Eu o intrebare; raspundeti-Mi la ea, si apoi va voi spune si Eu cu ce putere fac aceste lucruri. 11.30 Botezul lui Ioan venea din cer ori de la oameni? Raspundeti-Mi! 11.31 Ei insa vorbeau astfel intre ei: Daca raspundem: Din cer, va zice: Dar de ce nu l-ati crezut? 11.32 Si daca vom raspunde: De la oameni se temeau de norod, caci toti socoteau ca Ioan a fost in adevar un proroc. 11.33 Atunci au raspuns lui Isus: Nu stim. Si Isus le-a zis: Nici Eu n-am sa va spun cu ce putere fac aceste lucruri.
12.1 Isus a inceput pe urma sa le vorbeasca in pilde. Un om a sadit o vie. A imprejmuit-o cu un gard, a sapat un teasc in ea, si a zidit un turn; apoi a arendat-o unor vieri si a plecat din tara. 12.2 La vremea roadelor, a trimis la vieri un rob, ca sa ia de la ei din roadele viei. 12.3 Vierii au pus mana pe el, l-au batut, si l-au trimis inapoi cu mainile goale. 12.4 A trimis iarasi la ei un alt rob; ei l-au ranit la cap, si l-au batjocorit. 12.5 A mai trimis un altul, pe care l-au omorat; apoi a trimis multi altii, dintre care, pe unii i-au batut, iar pe altii i-au omorat. 12.6 Mai avea un singur fiu preaiubit; la urma, l-a trimis si pe el la ei. Vor primi cu cinste pe fiul meu! zicea el. 12.7 Dar vierii aceia au zis intre ei: Iata mostenitorul; veniti sa-l omoram, si mostenirea va fi a noastra. 12.8 Si au pus mana pe el, l-au omorat, si i-au aruncat trupul afara din vie. 12.9 Acum, ce va face stapanul viei? Va veni, va nimici pe vierii aceia, si via o va da altora. 12.10 Oare n-ati citit locul acesta din Scriptura: Piatra pe care au lepadat-o zidarii, a ajuns sa fie pusa in capul unghiului; 12.11 Domnul a facut acest lucru, si este minunat in ochii nostri? 12.12 Ei cautau sa-L prinda, dar se temeau de norod. Pricepusera ca impotriva lor spusese Isus pilda aceasta. Si L-au lasat, si au plecat. 12.13 Apoi au trimis la Isus pe unii din Farisei si din Irodiani, ca sa-L prinda cu vorba. 12.14 Acestia au venit, si I-au zis: Invatatorule, stim ca spui adevarul, si nu-Ti pasa de nimeni; caci nu cauti la fata oamenilor, si inveti pe oameni calea lui Dumnezeu in adevar. Se cade sa platim bir Cezarului sau nu? 12.15 Sa platim sau sa nu platim? Isus le-a cunoscut fatarnicia, si le-a raspuns: Pentru ce Ma ispititi? Aduceti-Mi un ban ca sa-l vad. 12.16 I-au adus un ban; si Isus i-a intrebat: Chipul acesta si slovele scrise pe el, ale cui sunt? Ale Cezarului, I-au raspuns ei. 12.17 Atunci Isus le-a zis: Dati dar Cezarului ce este al Cezarului, si lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu. Si se mirau foarte mult de El. 12.18 Saducheii, care zic ca nu este inviere, au venit la Isus si I-au pus urmatoarea intrebare: 12.19 Invatatorule, iata ce ne-a scris Moise: Daca moare fratele cuiva, si-i ramane nevasta fara sa aiba copii, fratele sau sa ia pe nevasta lui, si sa ridice urmas fratelui sau. 12.20 Erau dar sapte frati. Cel dintai s-a insurat, si a murit fara sa lase urmas. 12.21 Al doilea a luat de nevasta pe vaduva, si a murit fara sa lase urmas. Tot asa si al treilea. 12.22 Si nici unul din cei sapte n-a lasat urmas. Dupa ei toti, a murit si femeia. 12.23 La inviere, nevasta caruia dintre ei va fi ea? Caci toti sapte au avut-o de nevasta. 12.24 Drept raspuns, Isus le-a zis: Oare nu va rataciti voi, din pricina ca nu pricepeti nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu? 12.25 Caci dupa ce vor invia din morti, nici nu se vor insura, nici nu se vor marita, ci vor fi ca ingerii in ceruri. 12.26 In ce priveste invierea mortilor, oare n-ati citit in cartea lui Moise, in locul unde se vorbeste despre Rug, ce i-a spus Dumnezeu, cand a zis: Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac si Dumnezeul lui Iacov? 12.27 Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morti, ci al celor vii. Tare va mai rataciti! 12.28 Unul din carturari, care-i auzise vorbind, fiindca stia ca Isus raspunsese bine Saducheilor, a venit la El, si L-a intrebat: Care este cea dintai dintre toate poruncile? 12.29 Isus i-a raspuns: Cea dintai este aceasta: Asculta Israele! Domnul, Dumnezeul nostru, este un singur Domn; 12.30 si: Sa iubesti pe Domnul, Dumnezeul tau, cu toata inima ta, cu tot sufletul tau, cu tot cugetul tau, si cu toata puterea ta; iata porunca dintai. 12.31 Iar a doua este urmatoarea: Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti. Nu este alta porunca mai mare decat acestea. 12.32 Carturarul I-a zis: Bine, Invatatorule. Adevarat ai zis ca Dumnezeu este unul singur, ca nu este altul afara de El~ 12.33 si ca a-L iubi cu toata inima, cu tot cugetul, cu tot sufletul, si cu toata puterea, si a iubi pe aproapele ca pe sine, este mai mult decat toate arderile de tot si decat toate jertfele. 12.34 Isus a vazut ca a raspuns cu pricepere, si i-a zis: Tu nu esti departe de Imparatia lui Dumnezeu. Si nimeni nu indraznea sa-I mai puna intrebari. 12.35 Pe cand invata pe norod in Templu, Isus a zis: Cum zic carturarii ca Hristosul este fiul lui David? 12.36 Insusi David, fiind insuflat de Duhul Sfant, a zis: Domnul a zis Domnului meu: Sezi la dreapta Mea, pana voi pune pe vrajmasii Tai sub picioarele Tale. 12.37 Deci chiar David Il numeste Domn; atunci cum este El fiul lui? Si gloata cea mare Il asculta cu placere. 12.38 In invatatura, pe care le-o dadea, Isus le zicea: Paziti-va de carturari, carora le place sa umble in haine lungi, si sa le faca lumea plecaciuni prin piete. 12.39 Ei umbla dupa scaunele dintai in sinagogi, si dupa locurile dintai la ospete; 12.40 casele vaduvelor le mananca, si fac rugaciuni lungi de ochii lumii. O mai mare osanda va veni peste ei. 12.41 Isus sedea jos in fata vistieriei Templului, si Se uita cum arunca norodul bani in vistierie. Multi, care erau bogati, aruncau mult. 12.42 A venit si o vaduva saraca, si a aruncat doi banuti, care fac un gologan. 12.43 Atunci Isus a chemat pe ucenicii Sai, si le-a zis: Adevarat va spun ca aceasta vaduva saraca a dat mai mult decat toti cei ce au aruncat in vistierie; 12.44 caci toti ceilalti au aruncat din prisosul lor, dar ea, din saracia ei, a aruncat tot ce avea, tot ce-i mai ramasese ca sa traiasca.
13.1 Cand a iesit Isus din Templu, unul din ucenicii Lui i-a zis: Invatatorule, uita-Te ce pietre si ce zidiri! 13.2 Isus i-a raspuns: Vezi tu aceste zidiri mari? Nu va ramane aici piatra pe piatra, care sa nu fie daramata. 13.3 Apoi a sezut pe muntele Maslinilor in fata Templului. Si Petru, Iacov, Ioan si Andrei, L-au intrebat deoparte: 13.4 Spune-ne cand se vor intampla aceste lucruri, si care va fi semnul cand se vor implini toate aceste lucruri? 13.5 Isus a inceput atunci sa le spuna: Bagati de seama sa nu va insele cineva. 13.6 Fiindca vor veni multi in Numele Meu, si vor zice: Eu sunt Hristosul! Si vor insela pe multi. 13.7 Cand veti auzi despre razboaie si vesti de razboaie, sa nu va spaimantati, caci lucrurile acestea trebuie sa se intample. Dar inca nu va fi sfarsitul. 13.8 Un neam se va scula impotriva altui neam, si o imparatie impotriva altei imparatii; pe alocuri vor fi cutremure de pamant, foamete si tulburari. Aceste lucruri vor fi inceputul durerilor. 13.9 Luati seama la voi insiva. Au sa va dea pe mana soboarelor judecatoresti, si veti fi batuti in sinagogi; din pricina Mea veti fi dusi inaintea dregatorilor si inaintea imparatilor, pentru ca sa le slujiti de marturie. 13.10 Mai intai trebuie ca Evanghelia sa fie propovaduita tuturor neamurilor. 13.11 Cand va vor duce sa va dea in mainile lor, sa nu va ingrijorati mai dinainte cu privire la cele ce veti vorbi, ci sa vorbiti orice vi se va da sa vorbiti in ceasul acela; caci nu voi veti vorbi, ci Duhul Sfant. 13.12 Fratele va da la moarte pe fratele sau, si tatal pe copilul lui; copiii se vor scula impotriva parintilor lor, si-i vor omori. 13.13 Veti fi urati de toti pentru Numele Meu; dar cine va rabda pana la sfarsit, va fi mantuit. 13.14 Cand veti vedea uraciunea pustiirii stand acolo unde nu se cade sa fie, cine citeste sa inteleaga atunci cei ce vor fi in Iudea, sa fuga la munti. 13.15 Cine va fi pe acoperisul casei, sa nu se pogoare, si sa nu intre in casa, ca sa-si ia ceva din ea. 13.16 Si cine va fi la camp, sa nu se intoarca inapoi ca sa-si ia haina. 13.17 Vai de femeile care vor fi insarcinate, si de cele ce vor da tata in zilele acelea! 13.18 Rugati-va ca lucrurile acestea sa nu se intample iarna. 13.19 Pentru ca in zilele acelea va fi un necaz asa de mare, cum n-a fost de la inceputul lumii, pe care a facut-o Dumnezeu, pana azi, si cum nici nu va mai fi vreodata. 13.20 Si daca n-ar fi scurtat Domnul zilele acelea, nimeni n-ar scapa; dar le-a scurtat din pricina celor alesi. 13.21 Daca va va zice cineva atunci: Iata, Hristosul este aici sau: Iata-L, acolo, sa nu-l credeti. 13.22 Caci se vor scula Hristosi mincinosi si proroci mincinosi. Ei vor face semne si minuni, ca sa insele, daca ar fi cu putinta, si pe cei alesi. 13.23 Paziti-va; iata ca vi le-am spus toate dinainte. 13.24 Dar, in zilele acelea, dupa necazul acesta, soarele se va intuneca, luna nu-si va mai da lumina ei~ 13.25 stelele vor cadea din cer, si puterile care sunt in ceruri vor fi clatinate. 13.26 Atunci se va vedea Fiul omului venind pe nori cu mare putere si cu slava. 13.27 Atunci va trimite pe ingerii Sai, si va aduna pe cei alesi din cele patru vanturi, de la marginea pamantului pana la marginea cerului. 13.28 Luati invatatura de la smochin prin pilda lui. Cand mladita lui se face frageda si infrunzeste, stiti ca vara este aproape. 13.29 Tot asa, cand veti vedea aceste lucruri implinindu-se, sa stiti ca Fiul omului este aproape, este chiar la usi. 13.30 Adevarat va spun, ca nu va trece neamul acesta pana nu se vor implini toate aceste lucruri. 13.31 Cerul si pamantul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece. 13.32 Cat despre ziua aceea, sau ceasul acela, nu stie nimeni, nici ingerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatal. 13.33 Luati seama, vegheati si rugati-va; caci nu stiti cand va veni vremea aceea. 13.34 Se va intampla ca si cu un om plecat intr-alta tara, care isi lasa casa, da robilor sai putere, arata fiecaruia care este datoria lui, si porunceste portarului sa vegheze. 13.35 Vegheati dar, pentru ca nu stiti cand va veni stapanul casei: sau seara, sau la miezul noptii, sau la cantarea cocosilor, sau dimineata. 13.36 Temeti-va ca nu cumva, venind fara veste, sa va gaseasca dormind. 13.37 Ce va zic voua, zic tuturor: Vegheati!
14.1 Dupa doua zile era praznicul Pastelor si al Azimelor. Preotii cei mai de seama si carturarii cautau cum sa prinda pe Isus cu viclesug, si sa-L omoare. 14.2 Caci ziceau: Nu in timpul praznicului, ca nu cumva sa se faca tulburare in norod. 14.3 Pe cand sedea Isus la masa, in Betania, in casa lui Simon leprosul, a venit o femeie, care avea un vas de alabastru cu mir de nard curat, foarte scump; si, dupa ce a spart vasul, a turnat mirul pe capul lui Isus. 14.4 Unora dintre ei le-a fost necaz, si ziceau: Ce rost are risipa aceasta de mir? 14.5 Mirul acesta s-ar fi putut vinde cu mai mult de trei sute de lei, si sa se dea saracilor. Si le era foarte necaz pe femeia aceea. 14.6 Dar Isus le-a zis: Lasati-o in pace; de ce-i faceti suparare? Ea a facut un lucru frumos fata de Mine; 14.7 caci pe saraci ii aveti totdeauna cu voi, si le puteti face bine oricand voiti: dar pe Mine nu Ma aveti totdeauna. 14.8 Ea a facut ce a putut; Mi-a uns trupul mai dinainte, pentru ingropare. 14.9 Adevarat va spun ca, oriunde va fi propovaduita Evanghelia aceasta, in toata lumea, se va istorisi si ce a facut femeia aceasta, spre pomenirea ei. 14.10 Iuda Iscarioteanul, unul din cei doisprezece, s-a dus la preotii cei mai de seama, ca sa le vanda pe Isus. 14.11 Cand au auzit ei lucrul acesta, s-au bucurat, si i-au fagaduit bani. Si Iuda cauta un prilej nimerit, ca sa-L dea in mainile lor. 14.12 In ziua dintai a praznicului Azimelor, cand jertfeau Pastele, ucenicii lui Isus I-au zis: 14.13 El a trimis pe doi din ucenicii Sai, si le-a zis: Duceti-va in cetate; acolo aveti sa intalniti un om ducand un ulcior cu apa: mergeti dupa el. 14.14 Unde va intra el, spuneti stapanului casei: Invatatorul zice: Unde este odaia pentru oaspeti, in care sa mananc Pastele cu ucenicii Mei? 14.15 Si are sa va arate o odaie mare de sus, asternuta gata: acolo sa pregatiti pentru noi. 14.16 Ucenicii au plecat, au ajuns in cetate, si au gasit asa cum le spusese El; si au pregatit Pastele. 14.17 Seara, Isus a venit cu cei doisprezece. 14.18 Pe cand sedeau la masa si mancau, Isus a zis: Adevarat va spun ca unul din voi, care mananca cu Mine, Ma va vinde. 14.19 Ei au inceput sa se intristeze, si sa-I zica unul dupa altul: Nu cumva sunt eu? 14.20 Este unul din cei doisprezece, le-a raspuns El; si anume, cel ce intinge mana cu Mine in blid. 14.21 Fiul omului, negresit, Se duce dupa cum este scris despre El. Dar vai de omul acela, prin care este vandut Fiul omului! Mai bine ar fi fost pentru el, sa nu se fi nascut. 14.22 Pe cand mancau, Isus a luat o paine; si, dupa ce a binecuvantat, a frant-o, si le-a dat, zicand: Luati, mancati, acesta este trupul Meu. 14.23 Apoi a luat un pahar, si, dupa ce a multumit lui Dumnezeu, li l-a dat, si au baut toti din el. 14.24 Si le-a zis: Acesta este sangele Meu, sangele legamantului celui nou, care se varsa pentru multi. 14.25 Adevarat va spun ca, de acum incolo, nu voi mai bea din rodul vitei, pana in ziua cand il voi bea nou in Imparatia lui Dumnezeu. 14.26 Dupa ce au cantat cantarile de lauda, au iesit in muntele Maslinilor. 14.27 Isus le-a zis: In noaptea aceasta toti veti avea un prilej de poticnire; pentru ca este scris: Voi bate Pastorul, si oile vor fi risipite. 14.28 Dar, dupa ce voi invia, voi merge inaintea voastra in Galilea. 14.29 Petru i-a zis: Chiar daca toti ar avea un prilej de poticnire, eu nu voi avea. 14.30 Si Isus i-a zis: Adevarat iti spun ca astazi, chiar in noaptea aceasta, inainte ca sa cante cocosul de doua ori, te vei lepada de Mine de trei ori. 14.31 Dar Petru I-a zis cu si mai multa tarie: Chiar daca ar trebui sa mor impreuna cu Tine, tot nu ma voi lepada de Tine. Si toti ceilalti au spus acelasi lucru. 14.32 S-au dus apoi intr-un loc ingradit, numit Ghetsimani. Si Isus a zis ucenicilor Sai: Sedeti aici pana Ma voi ruga. 14.33 A luat cu El pe Petru, pe Iacov si pe Ioan, si a inceput sa Se inspaimante si sa Se mahneasca foarte tare. 14.34 El le-a zis: Sufletul Meu este cuprins de o intristare de moarte; ramaneti aici, si vegheati! 14.35 Apoi a mers putin mai inainte, S-a aruncat la pamant, si Se ruga ca, daca este cu putinta, sa treaca de la El ceasul acela. 14.36 El zicea: Ava, adica: Tata, Tie toate lucrurile Iti sunt cu putinta; departeaza de la Mine paharul acesta! Totusi, faca-se nu ce voiesc Eu, ci ce voiesti Tu. 14.37 Si a venit la ucenici, pe care i-a gasit dormind. Si a zis lui Petru: Simone, tu dormi? Un ceas n-ai fost in stare sa veghezi? 14.38 Vegheati si rugati-va, ca sa nu cadeti in ispita; duhul este plin de ravna, dar trupul este neputincios. 14.39 S-a dus iarasi, si S-a rugat, zicand aceleasi cuvinte. 14.40 Apoi S-a intors din nou si i-a gasit dormind; pentru ca li se ingreuiasera ochii de somn. Ei nu stiau ce sa-I raspunda. 14.41 In sfarsit, a venit a treia oara, si le-a zis: Dormiti de acum, si odihniti-va! Destul! A venit ceasul! Iata ca Fiul omului este dat in mainile pacatosilor. 14.42 Sculati-va; haidem sa mergem; iata ca se apropie vanzatorul! 14.43 Si indata, pe cand vorbea El inca, a venit Iuda, unul din cei doisprezece, si impreuna cu el a venit o multime de oameni cu sabii si cu ciomege, trimisi de preotii cei mai de seama, de carturari si de batrani. 14.44 Vanzatorul le daduse semnul acesta: Pe care-L voi saruta, acela este; sa-L prindeti si sa-L duceti sub paza. 14.45 Cand a venit Iuda, s-a apropiat indata de Isus, si I-a zis: Invatatorule! Si L-a sarutat mult. 14.46 Atunci oamenii aceia au pus mana pe Isus, si L-au prins. 14.47 Unul din cei ce stateau langa El, a scos sabia, a lovit pe robul marelui preot, si i-a taiat urechea. 14.48 Isus a luat cuvantul, si le-a zis: Ati iesit ca dupa un talhar, cu sabii si cu ciomege, ca sa Ma prindeti. 14.49 In toate zilele am fost la voi, si invatam pe oameni in Templu, si nu M-ati prins. Dar toate aceste lucruri s-au intamplat ca sa se implineasca Scripturile. 14.50 Atunci toti ucenicii L-au parasit si au fugit. 14.51 Dupa El mergea un tanar, care n-avea pe trup decat o invelitoare de panza de in. Au pus mana pe el; 14.52 dar el si-a lasat invelitoarea, si a fugit in pielea goala. 14.53 Pe Isus L-au dus la marele preot, unde s-au adunat toti preotii cei mai de seama, batranii si carturarii. 14.54 Petru L-a urmat de departe pana in curtea marelui preot; a sezut jos impreuna cu aprozii, si se incalzea la para focului. 14.55 Preotii cei mai de seama si tot soborul cautau vreo marturie impotriva lui Isus, ca sa-L omoare; dar nu gaseau nici una. 14.56 Pentru ca multi faceau marturisiri mincinoase impotriva Lui, dar marturisirile lor nu se potriveau. 14.57 Unii s-au sculat si au facut o marturisire mincinoasa impotriva Lui, si au zis: 14.58 Noi L-am auzit zicand: Eu voi strica Templul acesta, facut de maini omenesti, si in trei zile voi ridica un altul, care nu va fi facut de maini omenesti. 14.59 Nici chiar in privinta aceasta nu se potrivea marturisirea lor. 14.60 Atunci marele preot s-a sculat in picioare in mijlocul adunarii, a intrebat pe Isus, si I-a zis: Nu raspunzi nimic? Ce marturisesc oamenii acestia impotriva Ta? 14.61 Isus tacea, si nu raspundea nimic. Marele preot L-a intrebat iarasi, si I-a zis: Esti Tu, Hristosul, Fiul Celui binecuvantat? 14.62 Da, sunt, i-a raspuns Isus. Si veti vedea pe Fiul omului sezand la dreapta puterii si venind pe norii cerului. 14.63 Atunci marele preot si-a rupt hainele, si a zis: Ce nevoie mai avem de martori? 14.64 Ati auzit hula. Ce vi se pare? Toti L-au osandit sa fie pedepsit cu moartea. 14.65 Si unii au inceput sa-L scuipe, sa-I acopere fata, sa-L bata cu pumnii, si sa-I zica: Proroceste! Iar aprozii L-au primit in palme. 14.66 Pe cand statea Petru jos in curte, a venit una din slujnicele marelui preot. 14.67 Cand a vazut pe Petru incalzindu-se, s-a uitat tinta la el, si i-a zis: Si tu erai cu Isus din Nazaret! 14.68 El s-a lepadat, si a zis: Nu stiu, nici nu inteleg ce vrei sa zici. Apoi a iesit in pridvor. Si a cantat cocosul. 14.69 Cand l-a vazut slujnica, a inceput iarasi sa spuna celor ce stateau acolo: Acesta este unul dintre oamenii aceia. 14.70 Si el s-a lepadat din nou. Dupa putina vreme, cei ce stateau acolo, au zis iarasi lui Petru: Nu mai incape indoiala ca esti unul din oamenii aceia; caci esti Galilean, si graiul tau seamana cu al lor. 14.71 Atunci el a inceput sa se blesteme si sa se jure: Nu cunosc pe omul acesta, despre care vorbiti! 14.72 Indata a cantat cocosul a doua oara. Si Petru si-a adus aminte de vorba, pe care i-o spusese Isus: Inainte ca sa cante cocosul de doua ori, te vei lepada de Mine de trei ori. Si gandindu-se la acest lucru, a inceput sa planga.
15.1 Dimineata, preotii cei mai de seama au facut indata sfat cu batranii, carturarii si tot Soborul. Dupa ce au legat pe Isus, L-au dus si L-au dat in mainile lui Pilat. 15.2 Pilat L-a intrebat: Esti Tu Imparatul Iudeilor? Da, sunt, i-a raspuns Isus. 15.3 Preotii cei mai de seama Il invinuiau de multe lucruri. 15.4 Pilat L-a intrebat din nou: Nu raspunzi nimic? Uite de cate lucruri Te invinuiesc ei! 15.5 Isus n-a mai dat nici un raspuns, lucru care a mirat pe Pilat. 15.6 La fiecare praznic al Pastelor, Pilat le slobozea un intemnitat, pe care-l cereau ei. 15.7 In temnita era unul numit Baraba, inchis impreuna cu tovarasii lui, din pricina unui omor, pe care-l savarsisera intr-o rascoala. 15.8 Norodul s-a suit, si a inceput sa ceara lui Pilat sa le dea ce avea obicei sa le dea totdeauna. 15.9 Pilat le-a raspuns: Voiti sa va slobozesc pe Imparatul Iudeilor? 15.10 Caci pricepuse ca preotii cei mai de seama din pizma Il dadusera in mana lui. 15.11 Dar preotii cei mai de seama au atatat norodul sa ceara lui Pilat sa le slobozeasca mai bine pe Baraba. 15.12 Pilat a luat din nou cuvantul, si le-a zis: Dar ce voiti sa fac cu Acela, pe care-L numiti Imparatul Iudeilor? 15.13 Ei au strigat din nou: Rastigneste-L! 15.14 Dar ce rau a facut? le-a zis Pilat. Insa ei au inceput sa strige si mai tare: Rastigneste-L! 15.15 Pilat a vrut sa faca pe placul norodului, si le-a slobozit pe Baraba; iar pe Isus, dupa ce a pus sa-L bata cu nuiele, L-a dat sa fie rastignit. 15.16 Ostasii au adus pe Isus in curte, adica in palat, si au adunat toata ceata ostasilor. 15.17 L-au imbracat intr-o haina de purpura, au impletit o cununa de spini, si I-au pus-o pe cap. 15.18 Apoi au inceput sa-I ureze, si sa zica: Plecaciune, Imparatul Iudeilor! 15.19 Si-L loveau in cap cu o trestie, Il scuipau, ingenuncheau si I se inchinau. 15.20 Dupa ce si-au batut astfel joc de El, L-au dezbracat de haina de purpura, L-au imbracat in hainele Lui, si L-au dus sa-L rastigneasca. 15.21 Au silit sa duca crucea lui Isus pe un trecator, care se intorcea de la camp, numit Simon din Cirena, tatal lui Alexandru si al lui Ruf. 15.22 Si au adus pe Isus la locul numit Golgota, care, talmacit, inseamna: Locul capatanii. 15.23 I-au dat sa bea vin amestecat cu smirna, dar El nu l-a luat. 15.24 Dupa ce L-au rastignit, I-au impartit hainele intre ei, tragand la sorti, ca sa stie ce sa ia fiecare. 15.25 Cand L-au rastignit, era ceasul al treilea. 15.26 Deasupra Lui era scrisa vina Lui: Imparatul Iudeilor. 15.27 Impreuna cu El au rastignit doi talhari, unul la dreapta si altul la stanga Lui. 15.28 Astfel s-a implinit Scriptura, care zice: A fost pus in numarul celor faradelege. 15.29 Trecatorii isi bateau joc de El, dadeau din cap, si ziceau: Ua! Tu, care strici Templul, si-l zidesti la loc in trei zile~ 15.30 mantuieste-Te pe Tine insuti, si pogoara-Te de pe cruce! 15.31 Tot astfel si preotii cei mai de seama, impreuna cu carturarii isi bateau joc de El intre ei, si ziceau: Pe altii i-a mantuit, si pe Sine insusi nu Se poate mantui! 15.32 Hristosul, Imparatul lui Israel, sa Se pogoare acum de pe cruce, ca sa vedem si sa credem! Cei rastigniti impreuna cu El, de asemenea isi bateau joc de El. 15.33 La ceasul al saselea, s-a facut intuneric peste toata tara, pana la ceasul al noualea. 15.34 Si in ceasul al noualea, Isus a strigat cu glas tare: Eloi, Eloi, lama sabactani care, talmacit, inseamna: Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai parasit? 15.35 Unii din cei ce stateau acolo, cand L-au auzit, ziceau: Iata, cheama pe Ilie! 15.36 Si unul din ei a alergat de a umplut un burete cu otet, l-a pus intr-o trestie, si I-a dat sa bea, zicand: Lasati sa vedem daca va veni Ilie sa-L pogoare de pe cruce! 15.37 Dar Isus a scos un strigat tare, si Si-a dat duhul. 15.38 Perdeaua dinauntrul Templului s-a rupt in doua de sus pana jos. 15.39 Sutasul, care sta in fata lui Isus, cand a vazut ca Si-a dat astfel duhul, a zis: Cu adevarat, omul acesta era Fiul lui Dumnezeu! 15.40 Acolo erau si niste femei, care priveau de departe. Printre ele erau Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov cel mic si a lui Iose, si Salome~ 15.41 care, pe cand era El in Galilea, mergeau dupa El si-I slujeau; si multe alte femei, care se suisera impreuna cu El in Ierusalim. 15.42 Cand s-a inserat fiindca era ziua Pregatirii, adica, ziua dinaintea Sabatului. 15.43 a venit Iosif din Arimatea, un sfetnic cu vaza al soborului, care si el astepta Imparatia lui Dumnezeu. El a indraznit sa se duca la Pilat ca sa ceara trupul lui Isus. 15.44 Pilat s-a mirat ca murise asa de curand; a chemat pe sutas, si l-a intrebat daca a murit de mult. 15.45 Dupa ce s-a incredintat de la sutas ca a murit, a daruit lui Iosif trupul. 15.46 Si Iosif a cumparat o panza subtire de in, a dat jos pe Isus de pe cruce, L-a infasurat in panza de in, si L-a pus intr-un mormant sapat in stanca. Apoi a pravalit o piatra la usa mormantului. 15.47 Maria Magdalena si Maria, mama lui Iose, se uitau unde-L puneau.
16.1 Dupa ce a trecut ziua Sabatului, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, si Salome, au cumparat miresme, ca sa se duca sa unga trupul lui Isus. 16.2 In ziua dintai a saptamanii, s-au dus la mormant dis-de-dimineata, pe cand rasarea soarele. 16.3 Femeile ziceau una catre alta: Cine ne va pravali piatra de la usa mormantului? 16.4 Si cand si-au ridicat ochii, au vazut ca piatra, care era foarte mare, fusese pravalita. 16.5 Au intrat in mormant, au vazut pe un tinerel sezand la dreapta, imbracat intr-un vesmant alb, si s-au inspaimantat. 16.6 El le-a zis: Nu va spaimantati! Cautati pe Isus din Nazaret, care a fost rastignit: a inviat, nu este aici; iata locul unde il pusesera. 16.7 Dar duceti-va de spuneti ucenicilor Lui, si lui Petru, ca merge inaintea voastra in Galilea: acolo Il veti vedea, cum v-a spus. 16.8 Ele au iesit afara din mormant, si au luat-o la fuga, pentru ca erau cuprinse de cutremur si de spaima. Si n-au spus nimanui nimic, caci se temeau. 16.9 (Isus, dupa ce a inviat, in dimineata zilei dintai a saptamanii, S-a aratat mai intai Mariei Magdalenei, din care scosese sapte draci. 16.10 Ea s-a dus si a dat de stire celor ce fusesera impreuna cu El, care plangeau si se tanguiau. 16.11 Cand au auzit ei ca este viu si ca a fost vazut de ea, n-au crezut-o. 16.12 Dupa aceea, S-a aratat, intr-alt chip, la doi dintre ei, pe drum, cand se duceau la tara. 16.13 Acestia s-au dus de au spus lucrul acesta celorlalti, dar nici pe ei nu i-au crezut. 16.14 In sfarsit, S-a aratat celor unsprezece, cand sedeau la masa; si i-a mustrat pentru necredinta si impietrirea inimii lor, pentru ca nu crezusera pe cei ce-L vazusera inviat. 16.15 Apoi le-a zis: Duceti-va in toata lumea, si propovaduiti Evanghelia la orice faptura. 16.16 Cine va crede si se va boteza, va fi mantuit; dar cine nu va crede, va fi osandit. 16.17 Iata semnele care vor insoti pe cei ce vor crede: in Numele Meu vor scoate draci; vor vorbi in limbi noi; 16.18 vor lua in mana serpi; daca vor bea ceva de moarte, nu-i va vatama; isi vor pune mainile peste bolnavi, si bolnavii se vor insanatosa. 16.19 Domnul Isus, dupa ce a vorbit cu ei, S-a inaltat la cer, si a sezut la dreapta lui Dumnezeu. 16.20 Iar ei au plecat si au propovaduit pretutindeni. Domnul lucra impreuna cu ei, si intarea Cuvantul prin semnele, care-l insoteau. Amin.
1.1 Fiindca multi s-au apucat sa alcatuiasca o istorisire amanuntita despre lucrurile care s-au petrecut printre noi~ 1.2 dupa cum ni le-au incredintat cei ce le-au vazut cu ochii lor de la inceput, si au ajuns slujitori ai cuvantului~ 1.3 am gasit si eu cu cale, prea alesule Teofile, dupa ce am facut cercetari cu de-amanuntul asupra tuturor acestor lucruri de la obarsia lor, sa ti le scriu in sir unele dupa altele~ 1.4 ca sa poti cunoaste astfel temeinicia invataturilor, pe care le-ai primit prin viu grai. 1.5 In zilele lui Irod, imparatul Iudeii, era un preot, numit Zaharia, din ceata lui Abia. Nevasta lui era din fetele lui Aaron, si se chema Elisabeta. 1.6 Amandoi erau neprihaniti inaintea lui Dumnezeu, si pazeau fara pata toate poruncile si toate randuielile Domnului. 1.7 N-aveau copii, pentru ca Elisabeta era stearpa; si amandoi erau inaintati in varsta. 1.8 Dar, pe cand slujea Zaharia inaintea lui Dumnezeu, la randul cetei lui~ 1.9 dupa obiceiul preotiei, a iesit la sorti sa intre sa tamaieze in Templul Domnului. 1.10 In ceasul tamaierii, toata multimea norodului se ruga afara. 1.11 Atunci un inger al Domnului s-a aratat lui Zaharia, si a stat in picioare la dreapta altarului pentru tamaiere. 1.12 Zaharia s-a inspaimantat, cand l-a vazut; si l-a apucat frica. 1.13 Dar ingerul i-a zis: Nu te teme Zahario; fiindca rugaciunea ta a fost ascultata. Nevasta ta Elisabeta iti va naste un fiu, caruia ii vei pune numele Ioan. 1.14 El va fi pentru tine o pricina de bucurie si veselie, si multi se vor bucura de nasterea lui. 1.15 Caci va fi mare inaintea Domnului. Nu va bea nici vin, nici bautura ametitoare, si se va umple de Duhul Sfant inca din pantecele maicii sale. 1.16 El va intoarce pe multi din fiii lui Israel la Domnul, Dumnezeul lor. 1.17 Va merge inaintea lui Dumnezeu, in duhul si puterea lui Ilie, ca sa intoarca inimile parintilor la copii, si pe cei neascultatori la umblarea in intelepciunea celor neprihaniti, ca sa gateasca Domnului un norod bine pregatit pentru El. 1.18 Zaharia a zis ingerului: Din ce voi cunoaste lucrul acesta? Fiindca eu sunt batran, si nevasta mea este inaintata in varsta. 1.19 Drept raspuns, ingerul i-a zis: Eu sunt Gabriel, care stau inaintea lui Dumnezeu; am fost trimis sa-ti vorbesc, si sa-ti aduc aceasta veste buna. 1.20 Iata ca vei fi mut, si nu vei putea vorbi, pana in ziua cand se vor intampla aceste lucruri, pentru ca n-ai crezut cuvintele mele, care se vor implini la vremea lor. 1.21 Norodul insa astepta pe Zaharia, si se mira de zabovirea lui in Templu. 1.22 Cand a iesit afara, nu putea sa le vorbeasca; si au inteles ca avusese o vedenie in Templu. El le facea semne intr-una, si a ramas mut. 1.23 Dupa ce i s-au implinit zilele de slujba, Zaharia s-a dus acasa. 1.24 Peste catva timp, Elisabeta, nevasta lui, a ramas insarcinata, si s-a tinut ascunsa de tot cinci luni. Caci, zicea ea~ 1.25 iata ce mi-a facut Domnul, cand Si-a aruncat ochii spre mine, ca sa-mi ia ocara dintre oameni. 1.26 In luna a sasea, ingerul Gabriel a fost trimis de Dumnezeu intr-o cetate din Galilea, numita Nazaret~ 1.27 la o fecioara logodita cu un barbat, numit Iosif, din casa lui David. Numele fecioarei era Maria. 1.28 Ingerul a intrat la ea, si a zis: Plecaciune, tie, careia ti s-a facut mare har; Domnul este cu tine, binecuvantata esti tu intre femei! 1.29 Tulburata foarte mult de cuvintele acestea, Maria se intreba singura ce putea sa insemneze urarea aceasta. 1.30 Ingerul i-a zis: Nu te teme, Marie; caci ai capatat indurare inaintea lui Dumnezeu. 1.31 Si iata ca vei ramane insarcinata, si vei naste un fiu, caruia ii vei pune numele Isus. 1.32 El va fi mare, si va fi chemat Fiul Celui Preainalt; si Domnul Dumnezeu ii va da scaunul de domnie al tatalui Sau David. 1.33 Va imparati peste casa lui Iacov in veci, si Imparatia Lui nu va avea sfarsit. 1.34 Maria a zis ingerului: Cum se va face lucrul acesta, fiindca eu nu stiu de barbat? 1.35 Ingerul i-a raspuns: Duhul Sfant Se va pogori peste tine, si puterea Celui Preainalt te va umbri. De aceea Sfantul care Se va naste din tine, va fi chemat Fiul lui Dumnezeu. 1.36 Iata ca Elisabeta, rudenia ta, a zamislit, si ea, un fiu la batranete; si ea, careia i se zicea stearpa, este acum in a sasea luna. 1.37 Caci nici un cuvant de la Dumnezeu nu este lipsit de putere. 1.38 Maria a zis: Iata, roaba Domnului; faca-mi-se dupa cuvintele tale! Si ingerul a plecat de la ea. 1.39 Maria s-a sculat chiar in zilele acelea, si a plecat in graba spre munti, intr-o cetate a lui Iuda. 1.40 A intrat in casa lui Zaharia, si a urat de bine Elisabetei. 1.41 Cum a auzit Elisabeta urarea Mariei, i-a saltat pruncul in pantece, si Elisabeta s-a umplut de Duhul Sfant. 1.42 Ea a strigat cu glas tare: Binecuvantata esti tu intre femei, si binecuvantat este rodul pantecelui tau. 1.43 Cum mi-a fost dat mie sa vina la mine maica Domnului meu? 1.44 Fiindca iata, cum mi-a ajuns la urechi glasul urarii tale, mi-a saltat pruncul in pantece de bucurie. 1.45 Ferice de aceea care a crezut; pentru ca lucrurile, care i-au fost spuse din partea Domnului, se vor implini. 1.46 Si Maria a zis: Sufletul meu mareste pe Domnul~ 1.47 si mi se bucura duhul in Dumnezeu, Mantuitorul meu~ 1.48 pentru ca a privit spre starea smerita a roabei Sale. Caci iata ca de acum incolo, toate neamurile imi vor zice fericita~ 1.49 pentru ca Cel Atotputernic a facut lucruri mari pentru mine. Numele Lui este sfant~ 1.50 si indurarea Lui se intinde din neam in neam peste cei ce se tem de El. 1.51 El a aratat putere cu bratul Lui; a risipit gandurile, pe care le aveau cei mandri in inima lor. 1.52 A rasturnat pe cei puternici de pe scaunele lor de domnie, si a inaltat pe cei smeriti. 1.53 Pe cei flamanzi i-a saturat de bunatati, si pe cei bogati i-a scos afara cu mainile goale. 1.54 A venit in ajutorul robului sau Israel, caci Si-a adus aminte de indurarea Sa, 1.55 cum fagaduise parintilor nostri, fata de Avraam si samanta lui in veac. 1.56 Maria a ramas impreuna cu Elisabeta cam trei luni. Apoi s-a intors acasa. 1.57 Elisabetei i s-a implinit vremea sa nasca; si a nascut un fiu. 1.58 Vecinii si rudele ei au auzit ca Domnul a aratat mare indurare fata de ea, si se bucurau impreuna cu ea. 1.59 In ziua a opta, au venit sa taie pruncul imprejur, si voiau sa-i puna numele Zaharia, dupa numele tatalui sau. 1.60 Dar mama lui a luat cuvantul, si a zis: Nu. Ci are sa se cheme Ioan. 1.61 Ei i-au zis: Nimeni din rudeniile tale nu poarta numele acesta. 1.62 Si au inceput sa faca semne tatalui sau, ca sa stie cum ar vrea sa-i puna numele. 1.63 Zaharia a cerut o tablita de scris, si a scris, zicand: Numele lui este Ioan. Si toti s-au minunat. 1.64 In clipa aceea, i s-a deschis gura, i s-a dezlegat limba, si el vorbea si binecuvanta pe Dumnezeu. 1.65 Pe toti vecinii i-a apucat frica, si in tot tinutul acela muntos al Iudeii, se vorbea despre toate aceste lucruri. 1.66 Toti cei ce le auzeau, le pastrau in inima lor, si ziceau: Oare ce va fi pruncul acesta? Si mana Domnului era intr-adevar cu el. 1.67 Zaharia, tatal lui, s-a umplut de Duhul Sfant, a prorocit, si a zis: 1.68 Binecuvantat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, pentru ca a cercetat si a rascumparat pe poporul Sau. 1.69 Si ne-a ridicat o mantuire puternica in casa robului Sau David~ 1.70 cum vestise prin gura sfintilor Sai proroci, care au fost din vechime; 1.71 mantuire de vrajmasii nostri si din mana tuturor celor ce ne urasc! 1.72 Astfel Isi arata El indurarea fata de parintii nostri, si Isi aduce aminte de legamantul Lui cel sfant~ 1.73 potrivit juramantului prin care Se jurase parintelui nostru Avraam~ 1.74 ca, dupa ce ne va izbavi din mana vrajmasilor nostri, ne va ingadui sa-I slujim fara frica~ 1.75 traind inaintea Lui in sfintenie si neprihanire, in toate zilele vietii noastre. 1.76 Si tu, pruncule, vei fi chemat proroc al Celui Preainalt. Caci vei merge inaintea Domnului, ca sa pregatesti caile Lui~ 1.77 si sa dai poporului Sau cunostinta mantuirii, care sta in iertarea pacatelor lui; 1.78 datorita marii indurari a Dumnezeului nostru, in urma careia ne-a cercetat Soarele care rasare din inaltime~ 1.79 ca sa lumineze pe cei ce zac in intunericul si in umbra mortii, si sa ne indrepte picioarele pe calea pacii! 1.80 Iar pruncul crestea si se intarea in duh. Si a stat in locuri pustii pana in ziua aratarii lui inaintea lui Israel.
2.1 In vremea aceea a iesit o porunca de la Cezar August sa se inscrie toata lumea. 2.2 Inscrierea aceasta s-a facut intaia data pe cand era dregator in Siria Quirinius. 2.3 Toti se duceau sa se inscrie, fiecare in cetatea lui. 2.4 Iosif s-a suit si el din Galilea, din cetatea Nazaret, ca sa se duca in Iudea, in cetatea lui David, numita Betleem, pentru ca era din casa si din semintia lui David, 2.5 sa se inscrie impreuna cu Maria, logodnica lui, care era insarcinata. 2.6 Pe cand erau ei acolo, s-a implinit vremea cand trebuia sa nasca Maria. 2.7 Si a nascut pe Fiul ei cel intai nascut, L-a infasat in scutece si L-a culcat intr-o iesle, pentru ca in casa de poposire nu era loc pentru ei. 2.8 In tinutul acela erau niste pastori, care stateau afara in camp, si faceau de straja noaptea imprejurul turmei lor. 2.9 Si iata ca un inger al Domnului s-a infatisat inaintea lor, si slava Domnului a stralucit imprejurul lor. Ei s-au infricosat foarte tare. 2.10 Dar ingerul le-a zis: Nu va temeti: caci va aduc o veste buna, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul: 2.11 astazi in cetatea lui David, vi s-a nascut un Mantuitor, care este Hristos, Domnul. 2.12 Iata semnul, dupa care-L veti cunoaste: veti gasi un prunc infasat in scutece si culcat intr-o iesle. 2.13 Si deodata, impreuna cu ingerul s-a unit o multime de oaste cereasca, laudand pe Dumnezeu, si zicand: 2.14 Slava lui Dumnezeu in locurile prea inalte, si pace pe pamant intre oamenii placuti Lui. 2.15 Dupa ce au plecat ingerii de la ei, ca sa se intoarca in cer, pastorii au zis unii catre altii: Haidem sa mergem pana la Betleem, si sa vedem ce ni s-a spus si ce ne-a facut cunoscut Domnul. 2.16 S-au dus in graba, si au gasit pe Maria, pe Iosif, si pruncul culcat in iesle. 2.17 Dupa ce L-au vazut, au istorisit ce li se spusese despre Prunc. 2.18 Toti cei ce i-au auzit, s-au mirat de cele ce le spuneau pastorii. 2.19 Maria pastra toate cuvintele acelea, si se gandea la ele in inima ei. 2.20 Si pastorii s-au intors, slavind si laudand pe Dumnezeu, pentru toate cele ce auzisera si vazusera, si care erau intocmai cum li se spusese. 2.21 Cand a venit ziua a opta, in care trebuia taiat imprejur pruncul, I-au pus numele ISUS, nume, care fusese spus de inger inainte ca sa fi fost El zamislit in pantece. 2.22 Si, cand s-au implinit zilele pentru curatirea lor, dupa Legea lui Moise, Iosif si Maria au adus Pruncul la Ierusalim, ca sa-L infatiseze inaintea Domnului, 2.23 dupa cum este scris in Legea Domnului: Orice intai nascut de partea barbateasca va fi inchinat Domnului~ 2.24 si ca sa aduca jertfa: o pereche de turturele sau doi pui de porumbei, dupa cum este poruncit in Legea Domnului. 2.25 Si iata ca in Ierusalim era un om numit Simeon. Omul acesta ducea o viata sfanta, si era cu frica lui Dumnezeu. El astepta mangaierea lui Israel, si Duhul Sfant era peste el. 2.26 Duhul Sfant il instiintase ca nu va muri inainte ca sa vada pe Hristosul Domnului. 2.27 El a venit in Templu, manat de Duhul. Si, cand au adus parintii inauntru pe Pruncul Isus, ca sa implineasca cu privire la El ce poruncea Legea~ 2.28 Simeon L-a luat in brate, a binecuvantat pe Dumnezeu, si a zis: 2.29 Acum, slobozeste in pace pe robul Tau, Stapane, dupa cuvantul Tau. 2.30 Caci au vazut ochii mei mantuirea Ta~ 2.31 pe care ai pregatit-o sa fie, inaintea tuturor popoarelor~ 2.32 lumina care sa lumineze neamurile, si slava poporului Tau Israel. 2.33 Tatal si mama Lui se mirau de lucrurile care se spuneau despre El. 2.34 Simeon i-a binecuvantat, si a zis Mariei, mama Lui: Iata, Copilul acesta este randuit spre prabusirea si ridicarea multora in Israel, si sa fie un semn, care va starni impotrivire. 2.35 Chiar sufletul tau va fi strapuns de o sabie, ca sa se descopere gandurile multor inimi. 2.36 Mai era acolo si o prorocita, Ana, fata lui Fanuel, din semintia lui Aser. Ea era foarte inaintata in varsta, si traise cu barbatul ei sapte ani dupa fecioria ei. 2.37 Ramasa vaduva, si fiind in varsta de optzeci si patru ani, Ana nu se departa de Templu, si zi si noapte slujea lui Dumnezeu cu post si cu rugaciuni. 2.38 A venit si ea in acelasi ceas, si a inceput sa laude pe Dumnezeu, si sa vorbeasca despre Isus tuturor celor ce asteptau mantuirea Ierusalimului. 2.39 Dupa ce au implinit tot ce poruncea Legea Domnului, Iosif si Maria s-au intors in Galilea, in cetatea lor Nazaret. 2.40 Iar Pruncul crestea si se intarea; era plin de intelepciune, si harul lui Dumnezeu era peste El. 2.41 Parintii lui Isus se duceau la Ierusalim in fiecare an, la praznicul Pastelor. 2.42 Cand a fost El de doisprezece ani, s-au suit la Ierusalim, dupa obiceiul praznicului. 2.43 Apoi, dupa ce au trecut zilele praznicului, pe cand se intorceau acasa, baiatul Isus a ramas in Ierusalim. Parintii Lui n-au bagat de seama lucrul acesta. 2.44 Au crezut ca este cu tovarasii lor de calatorie, si au mers cale de o zi, si L-au cautat printre rudele si cunoscutii lor. 2.45 Dar nu L-au gasit, si s-au intors la Ierusalim sa-L caute. 2.46 Dupa trei zile, L-au gasit in Templu, sezand in mijlocul invatatorilor, ascultandu-i si punandu-le intrebari. 2.47 Toti care-L auzeau, ramaneau uimiti de priceperea si raspunsurile Lui. 2.48 Cand L-au vazut parintii Lui, au ramas inmarmuriti; si mama Lui I-a zis: Fiule, pentru ce Te-ai purtat asa cu noi? Iata ca tatal Tau si eu Te-am cautat cu ingrijorare. 2.49 El le-a zis: De ce M-ati cautat? Oare nu stiati ca trebuie sa fiu in casa Tatalui Meu? 2.50 Dar ei n-au inteles spusele Lui. 2.51 Apoi S-a pogorat impreuna cu ei, a venit la Nazaret, si le era supus. Mama Sa pastra toate cuvintele acestea in inima ei. 2.52 Si Isus crestea in intelepciune, in statura, si era tot mai placut inaintea lui Dumnezeu si inaintea oamenilor.
3.1 In anul al cincisprezecelea al domniei lui Tiberiu Cezar, pe cand Pilat din Pont era dregator in Iudea, Irod, carmuitor al Galileii, Filip, fratele lui, carmuitor al Ituriei si al Trahonitei, Lisania, carmuitor al Abilenei~ 3.2 si in zilele marilor preoti Ana si Caiafa, Cuvantul lui Dumnezeu a vorbit lui Ioan, fiul lui Zaharia in pustie. 3.3 Si Ioan a venit prin tot tinutul din imprejurimile Iordanului, si propovaduia botezul pocaintei, pentru iertarea pacatelor~ 3.4 dupa cum este scris in cartea cuvintelor prorocului Isaia: Iata glasul celui ce striga in pustie: Pregatiti calea Domnului, neteziti-I cararile. 3.5 Orice vale va fi astupata, orice munte si orice deal va fi prefacut in loc neted; caile strambe vor fi indreptate, si drumurile zgrunturoase vor fi netezite. 3.6 Si orice faptura va vedea mantuirea lui Dumnezeu. 3.7 Ioan zicea dar noroadelor, care veneau sa fie botezate de el: Pui de naparci, cine v-a invatat sa fugiti de mania viitoare? 3.8 Faceti dar roade vrednice de pocainta voastra, si nu va apucati sa ziceti in voi insiva: Avem pe Avraam ca tata! Caci va spun ca Dumnezeu din pietrele acestea poate sa ridice fii lui Avraam. 3.9 Securea a si fost infipta la radacina pomilor: deci, orice pom care nu face rod bun, este taiat si aruncat in foc. 3.10 Noroadele il intrebau, si ziceau: Atunci ce trebuie sa facem? 3.11 Drept raspuns, el le zicea: Cine are doua haine, sa imparta cu cine n-are nici una; si cine are de mancare, sa faca la fel. 3.12 Au venit si niste vamesi sa fie botezati, si i-au zis: Invatatorului, noi ce trebuie sa facem? 3.13 El le-a raspuns: Sa nu cereti nimic mai mult peste ce v-a fost poruncit sa luati. 3.14 Niste ostasi il intrebau si ei, si ziceau: Dar noi ce trebuie sa facem? El le-a raspuns: Sa nu stoarceti nimic de la nimeni prin amenintari, nici sa nu invinuiti pe nimeni pe nedrept, ci sa va multumiti cu lefurile voastre. 3.15 Fiindca norodul era in asteptare, si toti se gandeau in inimile lor cu privire la Ioan, daca nu cumva este el Hristosul~ 3.16 Ioan, drept raspuns, a zis tuturor: Cat despre mine, eu va botez cu apa; dar vine Acela care este mai puternic decat mine, si caruia eu nu sunt vrednic sa-I dezleg cureaua incaltamintelor. El va va boteza cu Duhul Sfant si cu foc. 3.17 Acela are lopata in mana; Isi va curati aria cu desavarsire, si Isi va strange graul in granar, iar pleava o va arde intr-un foc care nu se stinge. 3.18 Astfel propovaduia Ioan norodului Evanghelia, si-i dadea inca multe alte indemnuri. 3.19 Dar carmuitorul Irod, care era mustrat de Ioan pentru Irodiada, nevasta fratelui sau Filip, si pentru toate relele pe care le facuse~ 3.20 a mai adaugat la toate celelalte rele si pe acela ca a inchis pe Ioan in temnita. 3.21 Dupa ce a fost botezat tot norodul, a fost botezat si Isus; si pe cand Se ruga, s-a deschis cerul~ 3.22 si Duhul Sfant S-a pogorat peste El in chip trupesc, ca un porumbel. Si din cer s-a auzit un glas, care zicea: Tu esti Fiul Meu preaiubit: in Tine Imi gasesc toata placerea Mea! 3.23 Isus avea aproape treizeci de ani, cand a inceput sa invete pe norod; si era, cum se credea, fiul lui Iosif, fiul lui Eli~ 3.24 fiul lui Matat, fiul lui Levi, fiul lui Melhi, fiul lui Ianai, fiul lui Iosif~ 3.25 fiul lui Matatia, fiul lui Amos, fiul lui Naum, fiul lui Esli, fiul lui Nagai~ 3.26 fiul lui Maat, fiul lui Matatia, fiul lui Semei, fiul lui Ioseh, fiul lui Ioda~ 3.27 fiul lui Ioanan, fiul lui Resa, fiul lui Zorobabel, fiul lui Salatiel, fiul lui Neri~ 3.28 fiul lui Melhi, fiul lui Adi, fiul lui Cosam, fiul lui Elmadam, fiul lui Er~ 3.29 fiul lui Isus, fiul lui Eliezer, fiul lui Iorim, fiul lui Matat, fiul lui Levi~ 3.30 fiul lui Simeon, fiul lui Iuda, fiul lui Iosif, fiul lui Ionam, fiul lui Eliachim~ 3.31 fiul lui Melea, fiul lui Mena, fiul lui Matata, fiul lui Natan, fiul lui David~ 3.32 fiul lui Iese, fiul lui Iobed, fiul lui Booz, fiul lui Salmon, fiul lui Naason~ 3.33 fiul lui Aminadab, fiul lui Admin, fiul lui Arni, fiul lui Esrom, fiul lui Fares, fiul lui Iuda~ 3.34 fiul lui Iacov, fiul lui Isaac, fiul lui Avraam, fiul lui Tara, fiul lui Nahor~ 3.35 fiul lui Seruh, fiul lui Ragau, fiul lui Falec, fiul lui Eber, fiul lui Sala~ 3.36 fiul lui Cainam, fiul lui Arfaxad, fiul lui Sem, fiul lui Noe, fiul lui Lameh~ 3.37 fiul lui Matusala, fiul lui Enoh, fiul lui Iared, fiul lui Maleleel, fiul lui Cainan~ 3.38 fiul lui Enos, fiul lui Set, fiul lui Adam, fiul lui Dumnezeu.
4.1 Isus, plin de Duhul Sfant, S-a intors de la Iordan, si a fost dus de Duhul in pustie~ 4.2 unde a fost ispitit de diavolul timp de patruzeci de zile. N-a mancat nimic in zilele acelea; si, dupa ce au trecut acele zile, a flamanzit. 4.3 Diavolul I-a zis: Daca esti Fiul lui Dumnezeu, porunceste pietrei acesteia sa se faca paine. 4.4 Isus i-a raspuns: Este scris: Omul nu va trai numai cu paine, ci cu orice cuvant care iese din gura lui Dumnezeu. 4.5 Diavolul L-a suit pe un munte inalt, i-a aratat intr-o clipa, toate imparatiile pamantului~ 4.6 si I-a zis: Tie Iti voi da toata stapanirea si slava acestor imparatii; caci mie imi este data, si o dau oricui voiesc. 4.7 Daca dar, Te vei inchina inaintea mea, toata va fi a Ta. 4.8 Drept raspuns, Isus i-a zis: Inapoia Mea, Satano! Este scris: Sa te inchini Domnului, Dumnezeului tau, si numai Lui sa-I slujesti. 4.9 Diavolul L-a dus apoi in Ierusalim, L-a asezat pe streasina acoperisului Templului, si I-a zis: Daca esti Fiul lui Dumnezeu, arunca-Te jos de aici; 4.10 caci este scris: El va porunci ingerilor Lui sa Te pazeasca; 4.11 si: Ei Te vor lua pe maini, ca nu cumva sa Te lovesti cu piciorul de vreo piatra. 4.12 Isus i-a raspuns: S-a spus: Sa nu ispitesti pe Domnul, Dumnezeul tau. 4.13 Dupa ce L-a ispitit in toate felurile, diavolul a plecat de la El, pana la o vreme. 4.14 Isus, plin de puterea Duhului, S-a intors in Galilea, si I s-a dus vestea in tot tinutul dimprejur. 4.15 El invata pe oameni in sinagogile lor, si era slavit de toti. 4.16 A venit in Nazaret, unde fusese crescut; si, dupa obiceiul Sau, in ziua Sabatului, a intrat in sinagoga. S-a sculat sa citeasca~ 4.17 si I s-a dat cartea prorocului Isaia. Cand a deschis-o, a dat peste locul unde era scris: 4.18 Duhul Domnului este peste Mine, pentru ca M-a uns sa vestesc saracilor Evanghelia; M-a trimis sa tamaduiesc pe cei cu inima zdrobita, sa propovaduiesc robilor de razboi slobozirea, si orbilor capatarea vederii; sa dau drumul celor apasati~ 4.19 si sa vestesc anul de indurare al Domnului. 4.20 In urma, a inchis cartea, a dat-o inapoi ingrijitorului, si a sezut jos. Toti cei ce se aflau in sinagoga, aveau privirile pironite spre El. 4.21 Atunci a inceput sa le spuna: Astazi s-au implinit cuvintele acestea din Scriptura, pe care le-ati auzit. 4.22 Si toti Il vorbeau de bine, se mirau de cuvintele pline de har, care ieseau din gura Lui, si ziceau: Oare nu este acesta feciorul lui Iosif? 4.23 Isus le-a zis: Fara indoiala, Imi veti spune zicala aceea: Doctore, vindeca-te pe tine insuti; si Imi veti zice: Fa si aici, in patria Ta, tot ce am auzit ca ai facut in Capernaum. 4.24 Dar, a adaugat El adevarat va spun ca, nici un proroc nu este primit bine in patria lui. 4.25 Ba inca, adevarat va spun ca, pe vremea lui Ilie, cand a fost incuiat cerul sa nu dea ploaie trei ani si sase luni, si cand a venit o foamete mare peste toata tara, erau multe vaduve in Israel; 4.26 si totusi Ilie n-a fost trimis la nici una din ele, afara de o vaduva din Sarepta Sidonului. 4.27 Si multi leprosi erau in Israel, pe vremea prorocului Elisei; si totusi nici unul din ei n-a fost curatit, afara de Naaman, Sirianul. 4.28 Toti cei din sinagoga, cand au auzit aceste lucruri, s-au umplut de manie. 4.29 Si s-au sculat, L-au scos afara din cetate, si L-au dus pana in spranceana muntelui, pe care era zidita cetatea lor, ca sa-L arunce jos in prapastie. 4.30 Dar Isus a trecut prin mijlocul lor, si a plecat de acolo. 4.31 S-a pogorat in Capernaum, cetate din Galilea, si acolo invata pe oameni in ziua Sabatului. 4.32 Ei erau uimiti de invatatura Lui, pentru ca vorbea cu putere. 4.33 In sinagoga se afla un om, care avea un duh de drac necurat, si care a strigat cu glas tare: 4.34 Ah! Ce avem noi a face cu Tine, Isuse din Nazaret? Ai venit sa ne prapadesti? Te stiu cine esti: Sfantul lui Dumnezeu. 4.35 Isus l-a certat, si i-a zis: Taci, si iesi afara din omul acesta! Si dracul, dupa ce l-a trantit jos, in mijlocul adunarii, a iesit afara din el, fara sa-i faca vreun rau. 4.36 Toti au fost cuprinsi de spaima, si ziceau unii catre altii: Ce inseamna lucrul acesta? El porunceste cu stapanire si cu putere duhurilor necurate, si ele ies afara! 4.37 Si I s-a dus vestea in toate imprejurimile. 4.38 Dupa ce a iesit din sinagoga, a intrat in casa lui Simon. Soacra lui Simon era prinsa de friguri mari, si L-au rugat pentru ea. 4.39 El S-a plecat spre ea, a certat frigurile, si au lasat-o frigurile. Ea s-a sculat indata, si a inceput sa le slujeasca. 4.40 La asfintitul soarelui, toti cei ce aveau bolnavi atinsi de felurite boli, ii aduceau la El. El Isi punea mainile peste fiecare din ei, si-i vindeca. 4.41 Din multi ieseau si draci, care strigau si ziceau: Tu esti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu. Dar El ii mustra, si nu-i lasa sa vorbeasca, pentru ca stiau ca El este Hristosul. 4.42 Cand s-a crapat de ziua, Isus a iesit si S-a dus intr-un loc pustiu. Noroadele au inceput sa-L caute in toate partile, si au ajuns pana la El: voiau sa-L opreasca sa nu plece de la ei. 4.43 Dar El le-a zis: Trebuie sa vestesc Evanghelia Imparatiei lui Dumnezeu si in alte cetati; fiindca pentru aceasta am fost trimis. 4.44 Si propovaduia in sinagogile Galileii.
5.1 Pe cand Se afla langa lacul Ghenezaret si Il imbulzea norodul ca sa auda Cuvantul lui Dumnezeu~ 5.2 Isus a vazut doua corabii la marginea lacului; pescarii iesisera din ele sa-si spele mrejele. 5.3 S-a suit intr-una din aceste corabii, care era a lui Simon: si l-a rugat s-o departeze putin de la tarm. Apoi a sezut jos, si invata pe noroade din corabie. 5.4 Cand a incetat sa vorbeasca, a zis lui Simon: Departeaz-o la adanc, si aruncati-va mrejele pentru pescuire. 5.5 Drept raspuns, Simon I-a zis: Invatatorule, toata noaptea ne-am trudit, si n-am prins nimic; dar, la cuvantul Tau, voi arunca mrejele! 5.6 Dupa ce le-au aruncat, au prins o asa de mare multime de pesti ca incepeau sa li se rupa mrejele. 5.7 Au facut semn tovarasilor lor, care erau in cealalta corabie, sa vina sa le ajute. Aceia au venit si au umplut amandoua corabiile, asa ca au inceput sa se afunde corabiile. 5.8 Cand a vazut Simon Petru lucrul acesta, s-a aruncat la genunchii lui Isus, si I-a zis: Doamne, pleaca de la mine, caci sunt un om pacatos. 5.9 Fiindca il apucase spaima, pe el si pe toti cei ce erau cu el, din pricina pescuirii, pe care o facusera. 5.10 Tot asa si pe Iacov si pe Ioan, fiii lui Zebedei, tovarasii lui Simon. Atunci Isus a zis lui Simon: Nu te teme; de acum incolo vei fi pescar de oameni. 5.11 Ei au scos corabiile la mal, au lasat totul, si au mers dupa El. 5.12 Isus era intr-una din cetati. Si iata ca un om plin de lepra, cum L-a vazut, s-a aruncat cu fata la pamant, L-a rugat, si I-a zis: Doamne daca vrei, poti sa ma curatesti. 5.13 Isus a intins mana, S-a atins de el, si i-a zis: Da, voiesc, fii curatit! Indata, l-a lasat lepra. 5.14 Apoi i-a poruncit sa nu spuna nimanui. Ci du-te, i-a zis El, de te arata preotului, si adu pentru curatirea ta ce a randuit Moise, ca marturie pentru ei. 5.15 Se raspandea tot mai mult vestea despre El, si oamenii se strangeau cu gramada, ca sa-L asculte si sa fie vindecati de bolile lor. 5.16 Iar El se ducea in locuri pustii, si Se ruga. 5.17 Intr-una din zile, Isus invata pe noroade. Niste Farisei si invatatori ai Legii, care venisera din toate satele Galileii si Iudeii si din Ierusalim, stateau acolo; iar puterea Domnului era cu El, ca sa vindece. 5.18 Si iata ca niste oameni purtau intr-un pat pe un slabanog, si cautau sa-l duca inauntru, ca sa-l puna inaintea Lui. 5.19 Fiindca n-aveau pe unde sa-l duca inauntru, din pricina norodului, s-au suit pe acoperisul casei, si l-au coborat cu patul printre caramizi, in mijlocul adunarii, inaintea lui Isus. 5.20 Cand le-a vazut credinta, Isus a zis: Omule, pacatele iti sunt iertate! 5.21 Carturarii si Fariseii au inceput sa carteasca, si sa zica in ei insisi: Cine este acesta, de rosteste hule? Cine poate sa ierte pacatele decat singur Dumnezeu? 5.22 Isus, care le-a cunoscut gandurile, a luat cuvantul si le-a zis: Pentru ce cartiti in inimile voastre? 5.23 Ce este mai lesne: a zice: Pacatele iti sunt iertate, sau a zice: Scoala-te, si umbla? 5.24 Dar, ca sa stiti ca Fiul omului are putere pe pamant sa ierte pacatele: Tie iti poruncesc, a zis El slabanogului, scoala-te, ridica-ti patul, si du-te acasa 5.25 Si numaidecat, slabanogul s-a sculat, in fata lor, a ridicat patul pe care zacea si s-a dus acasa, slavind pe Dumnezeu. 5.26 Toti au ramas uimiti, si slaveau pe Dumnezeu; plini de frica, ziceau: Azi am vazut lucruri nemaipomenite. 5.27 Dupa aceea Isus a iesit afara, si a vazut pe un vames, numit Levi, sezand la vama. Si i-a zis: Vino dupa Mine! 5.28 Vamesul a lasat totul, s-a sculat, si a mers dupa El. 5.29 Levi I-a facut un ospat mare la el in casa; si o multime de vamesi si de alti oaspeti sedeau la masa cu ei. 5.30 Fariseii si carturarii carteau si ziceau ucenicilor Lui: Pentru ce mancati si beti impreuna cu vamesii si cu pacatosii? 5.31 Isus a luat cuvantul si le-a zis: Nu cei sanatosi au trebuinta de doctor, ci cei bolnavi. 5.32 N-am venit sa chem la pocainta pe cei neprihaniti ci pe cei pacatosi. 5.33 Ei I-au zis: Ucenicii lui Ioan, ca si ai Fariseilor, postesc des, si fac rugaciuni, pe cand ai Tai mananca si beau. 5.34 El le-a raspuns: Oare puteti face pe nuntasi sa posteasca in timpul cand mirele este cu ei? 5.35 Vor veni zile cand va fi luat mirele de la ei; atunci vor posti in acele zile. 5.36 Le-a spus si o pilda: Nimeni nu rupe dintr-o haina noua un petic, ca sa-l puna la o haina veche; altminteri, rupe si haina cea noua, si nici peticul luat de la ea, nu se potriveste la cea veche. 5.37 Si nimeni nu pune vin nou in burdufuri vechi; altminteri, vinul cel nou sparge burdufurile, se varsa, si burdufurile se prapadesc; 5.38 ci vinul nou trebuie pus in burdufuri noi, si amandoua se pastreaza. 5.39 Si nimeni, dupa ce a baut vin vechi, nu voieste vin nou, caci zice: Este mai bun cel vechi
6.1 Intr-o zi de Sabat, s-a intamplat ca Isus trecea prin lanurile de grau. Ucenicii Lui smulgeau spice de grau, le frecau cu mainile, si le mancau. 6.2 Unii dintre Farisei le-au zis: Pentru ce faceti ce nu este ingaduit sa faceti in ziua Sabatului? 6.3 Isus le-a raspuns: Oare n-ati citit ce a facut David, cand a flamanzit, el, si cei ce erau impreuna cu el? 6.4 Cum a intrat in Casa lui Dumnezeu, a luat painile pentru punerea inaintea Domnului, a mancat din ele, si a dat si celor ce erau cu el, macar ca nu era ingaduit sa le manance decat preotii? 6.5 Si le zicea: Fiul omului este Domn chiar si al Sabatului. 6.6 In alta zi de Sabat, s-a intamplat ca Isus a intrat in sinagoga, si invata pe norod. Acolo era un om, care avea mana dreapta uscata. 6.7 Carturarii si Fariseii pandeau pe Isus, sa vada daca-l va vindeca in ziua Sabatului, ca sa aiba de ce sa-L invinuiasca. 6.8 Dar El le stia gandurile; si a zis omului, care avea mana uscata: Scoala-te, si stai in mijloc. El s-a sculat, si a stat in picioare. 6.9 Si Isus le-a zis: Va intreb: Este ingaduit in ziua Sabatului a face bine ori a face rau? A scapa o viata sau a o pierde? 6.10 Atunci, Si-a rotit privirile peste toti, si a zis omului: Intinde-ti mana! El a intins-o, si mana i s-a facut sanatoasa ca si cealalta. 6.11 Ei turbau de manie, si s-au sfatuit ce ar putea sa faca lui Isus. 6.12 In zilele acela, Isus S-a dus in munte sa Se roage, si a petrecut toata noaptea in rugaciune catre Dumnezeu. 6.13 Cand s-a facut ziua, a chemat pe ucenicii Sai, si a ales dintre ei doisprezece, pe care i-a numit apostoli, si anume: 6.14 Pe Simon, pe care l-a numit si Petru; pe Andrei, fratele lui; pe Iacov; pe Ioan; pe Filip; pe Bartolomeu; 6.15 pe Matei; pe Toma; pe Iacov, fiul lui Alfeu; pe Simon, numit Zilotul; 6.16 pe Iuda, fiul lui Iacov; si pe Iuda Iscarioteanul, care s-a facut vanzator. 6.17 S-a pogorat impreuna cu ei, si S-a oprit intr-un podis unde se aflau multi ucenici de ai Lui, si o mare multime de oameni, care venisera din toata Iudea, din Ierusalim, si de pe langa marea Tirului si a Sidonului, ca sa-L asculte si sa fie vindecati de bolile lor. 6.18 Cei chinuiti de duhuri necurate, erau vindecati. 6.19 Si tot norodul cauta sa se atinga de El, pentru ca din El iesea o putere, care-i vindeca pe toti. 6.20 Atunci Isus Si-a ridicat ochii spre ucenicii Sai, si a zis: Ferice de voi, care sunteti saraci, pentru ca Imparatia lui Dumnezeu este a voastra! 6.21 Ferice de voi, care sunteti flamanzi acum, pentru ca voi veti fi saturati! Ferice de voi care plangeti acum, pentru ca voi veti rade! 6.22 Ferice de voi, cand oamenii va vor uri, va vor izgoni dintre ei, va vor ocari, si vor lepada numele vostru ca ceva rau, din pricina Fiului omului! 6.23 Bucurati-va in ziua aceea, si saltati de veselie; pentru ca rasplata voastra este mare in cer; caci tot asa faceau parintii lor cu prorocii. 6.24 Dar, vai de voi, bogatilor, pentru ca voi v-ati primit aici mangaierea! 6.25 Vai de voi, care sunteti satui acum! Pentru ca voi veti flamanzi! Vai de voi, care radeti acum, pentru ca voi veti plange si va veti tangui! 6.26 Vai de voi, cand toti oamenii va vor grai de bine! Fiindca tot asa faceau parintii lor cu prorocii mincinosi! 6.27 Dar Eu va spun voua, care Ma ascultati: Iubiti pe vrajmasii vostri, faceti bine celor ce va urasc~ 6.28 binecuvantati pe cei ce va blestema, rugati-va pentru cei ce se poarta rau cu voi. 6.29 Daca te bate cineva peste o falca, intoarce-i si pe cealalta. Daca iti ia cineva haina cu sila, nu-l opri sa-ti ia si camasa. 6.30 Oricui iti cere, da-i; si celui ce-ti ia cu sila ale tale, nu i le cere inapoi. 6.31 Ce voiti sa va faca voua oamenii, faceti-le si voi la fel. 6.32 Daca iubiti pe cei ce va iubesc, ce rasplata vi se cuvine? Si pacatosii iubesc pe cei ce-i iubesc pe ei. 6.33 Daca faceti bine celor ce va fac bine, ce rasplata vi se cuvine? Si pacatosii fac asa. 6.34 Si daca dati cu imprumut acelora de la care nadajduiti sa luati inapoi, ce rasplata vi se cuvine? Si pacatosii dau cu imprumut pacatosilor, ca sa ia inapoi intocmai. 6.35 Voi insa, iubiti pe vrajmasii vostri, faceti bine si dati cu imprumut, fara sa nadajduiti ceva in schimb. Si rasplata voastra va fi mare, si veti fi fiii Celui Preainalt; caci El este bun si cu cei nemultumitori si cu cei rai. 6.36 Fiti dar milostivi, cum si Tatal vostru este milostiv. 6.37 Nu judecati, si nu veti fi judecati; nu osanditi, si nu veti fi osanditi; iertati, si vi se va ierta. 6.38 Dati, si vi se va da; ba inca, vi se va turna in san o masura buna, indesata, clatinata, care se va varsa pe deasupra. Caci cu ce masura veti masura, cu aceea vi se va masura. 6.39 Le-a spus si pilda urmatoare: Oare poate un orb sa calauzeasca pe un alt orb? Nu vor cadea amandoi in groapa? 6.40 Ucenicul nu este mai presus de invatatorul lui; dar orice ucenic desavarsit va fi ca invatatorul lui. 6.41 De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tau, si nu te uiti cu bagare de seama la barna din ochiul tau? 6.42 Sau cum poti sa zici fratelui tau: Frate, lasa-ma sa-ti scot paiul din ochi si, cand colo, tu nu vezi barna din ochiul tau? Fatarnicule, scoate intai barna din ochiul tau, si atunci vei vedea deslusit sa scoti paiul din ochiul fratelui tau. 6.43 Nu este nici un pom bun, care sa faca rod rau, si nici un pom rau care sa faca rod bun. 6.44 Caci orice pom se cunoaste dupa roada lui. Nu se strang smochine din spini, nici nu se culeg struguri din maracini. 6.45 Omul bun scoate lucruri bune din vistieria buna a inimii lui, iar omul rau scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui; caci din prisosul inimii vorbeste gura. 6.46 De ce-Mi ziceti: Doamne, Doamne! si nu faceti ce spun Eu? 6.47 Va voi arata cu cine se aseamana orice om care vine la Mine, aude cuvintele Mele, si le face. 6.48 Se aseamana cu un om care, cand a zidit o casa, a sapat adanc inainte, si a asezat temelia pe stanca. A venit o varsare de ape, si s-a napustit suvoiul peste casa aceea, dar n-a putut s-o clatine, pentru ca era zidita pe stanca. 6.49 Dar cine aude si nu face, se aseamana cu un om, care a zidit o casa pe pamant, fara temelie. Si s-a napustit suvoiul asupra ei, ea s-a prabusit indata, si prabusirea acestei case a fost mare.
7.1 Dupa ce a sfarsit de rostit toate aceste cuvantari inaintea norodului, care-L asculta, Isus a intrat in Capernaum. 7.2 Un sutas avea un rob la care tinea foarte mult, si care era bolnav pe moarte. 7.3 Fiindca auzise vorbindu-se despre Isus, sutasul a trimis la El pe niste batrani ai Iudeilor, ca sa-L roage sa vina sa vindece pe robul lui. 7.4 Acestia au venit la Isus, L-au rugat cu tot dinadinsul, si au zis: Face sa-i faci acest bine; 7.5 caci iubeste neamul nostru, si el ne-a zidit sinagoga. 7.6 Isus a plecat cu ei; dar nu era departe de casa, cand sutasul a trimis la El pe niste prieteni sa-I spuna: Doamne, nu Te mai osteni atata, pentru ca nu sunt vrednic sa intri sub acoperamantul meu. 7.7 De aceea nici nu m-am socotit vrednic sa vin eu insumi la Tine. Ci, zi o vorba, si robul meu va fi tamaduit. 7.8 Caci si eu, care sunt sub stapanirea altuia, am sub mine ostasi. Si zic unuia: Du-te! si se duce; altuia: Vino! si vine; si robului meu: Fa cutare lucru! si-l face. 7.9 Cand a auzit Isus aceste vorbe, S-a minunat de sutas, S-a intors spre norodul, care mergea dupa El, si a zis: Va spun ca nici chiar in Israel n-am gasit o credinta atat de mare. 7.10 Cand s-au intors acasa, trimisii au gasit sanatos pe robul care fusese bolnav. 7.11 In ziua urmatoare, Isus Se ducea intr-o cetate numita Nain. Impreuna cu El mergeau ucenicii Lui si norod mult. 7.12 Cand S-a apropiat de poarta cetatii, iata ca duceau la groapa pe un mort, singurul fiu al maicii lui, care era vaduva; si cu ea erau o multime de oameni din cetate. 7.13 Domnul, cand a vazut-o, I s-a facut mila de ea, si i-a zis: Nu plange! 7.14 Apoi S-a apropiat, si S-a atins de racla. Cei ce o duceau, s-au oprit. El a zis: Tinerelule, scoala-te, iti spun! 7.15 Mortul a sezut in capul oaselor, si a inceput sa vorbeasca. Isus l-a dat inapoi maicii lui. 7.16 Toti au fost cuprinsi de frica, slaveau pe Dumnezeu, si ziceau: Un mare proroc s-a ridicat intre noi; si Dumnezeu a cercetat pe poporul Sau. 7.17 Vestea aceasta despre Isus s-a raspandit in toata Iudea si prin toate imprejurimile. 7.18 Ucenicii lui Ioan au dat de stire invatatorului lor despre toate aceste lucruri. 7.19 Ioan a chemat pe doi dintre ucenicii sai, si i-a trimis la Isus sa-L intrebe: Tu esti Acela care are sa vina, sau sa asteptam pe altul? 7.20 Acestia, cand s-au infatisat inaintea lui Isus, I-au zis: Ioan Botezatorul ne-a trimis la Tine sa Te intrebam: Tu esti Acela care are sa vina sau sa asteptam pe altul? 7.21 Chiar in clipa aceea, Isus a vindecat pe multi de boli, de chinuri, de duhuri rele, si multor orbi le-a daruit vederea. 7.22 Si, drept raspuns, le-a zis: Duceti-va de spuneti lui Ioan ce ati vazut si auzit: orbii vad, schiopii umbla, leprosii sunt curatiti, surzii aud, mortii invie, si saracilor li se propovaduieste Evanghelia. 7.23 Ferice de acela pentru care nu voi fi un prilej de poticnire. 7.24 Dupa ce au plecat trimisii lui Ioan, Isus a inceput sa spuna noroadelor despre Ioan: Ce ati iesit sa vedeti in pustie? O trestie clatinata de vant? 7.25 Atunci ce ati iesit sa vedeti? Un om imbracat in haine moi? Iata ca cei ce poarta haine moi si cei ce traiesc in desfatari, sunt in casele imparatilor. 7.26 Atunci ce ati iesit sa vedeti? Un proroc? Da, va spun, si mai mult decat un proroc. 7.27 El este acela despre care este scris: Iata, trimit pe solul Meu inaintea Fetei Tale, care Iti va pregati calea inaintea Ta. 7.28 Va spun ca dintre cei nascuti din femei, nu este nici unul mai mare decat Ioan Botezatorul. Totusi, cel mai mic in Imparatia lui Dumnezeu, este mai mare decat el. 7.29 Si tot norodul care l-a auzit, si chiar vamesii au dat dreptate lui Dumnezeu, primind botezul lui Ioan; 7.30 dar Fariseii si invatatorii Legii au zadarnicit planul lui Dumnezeu pentru ei, neprimind botezul lui. 7.31 Cu cine voi asemana dar pe oamenii din neamul acesta? Si cu cine seamana ei? 7.32 Seamana cu niste copii, care stau in piata, si striga unii catre altii: V-am cantat din fluier, si n-ati jucat; v-am cantat de jale, si n-ati plans. 7.33 In adevar, a venit Ioan Botezatorul, nici mancand paine, nici band vin, si ziceti: Are drac. 7.34 A venit Fiul omului, mancand si band, si ziceti: Iata un om mancacios si bautor de vin, un prieten al vamesilor si al pacatosilor. 7.35 Totusi Intelepciunea a fost gasita dreapta de toti copiii ei. 7.36 Un Fariseu a rugat pe Isus sa manance la el. Isus a intrat in casa Fariseului, si a sezut la masa. 7.37 Si iata ca o femeie pacatoasa din cetate a aflat ca El era la masa in casa Fariseului: a adus un vas de alabastru cu mir mirositor~ 7.38 si statea inapoi langa picioarele lui Isus si plangea. Apoi a inceput sa-I stropeasca picioarele cu lacrimile ei, si sa le stearga cu parul capului ei; le saruta mult, si le ungea cu mir. 7.39 Cand a vazut lucrul acesta, Fariseul, care-L poftise, si-a zis: Omul acesta, daca ar fi un proroc, ar sti cine si ce fel de femeie este cea care se atinge de el: ca este o pacatoasa. 7.40 Isus a luat cuvantul, si i-a zis: Simone, am sa-ti spun ceva. Spune, Invatatorule, I-a raspuns el. 7.41 Un camatar avea doi datornici: unul ii era dator cu cinci sute de lei, iar celalalt cu cinzeci. 7.42 Fiindca n-aveau cu ce plati, i-a iertat pe amandoi. Spune-Mi dar, care din ei il va iubi mai mult? 7.43 Simon I-a raspuns: Socotesc ca acela caruia i-a iertat mai mult. Isus i-a zis: Drept ai judecat. 7.44 Apoi S-a intors spre femeie, si a zis lui Simon: Vezi tu pe femeia aceasta? Am intrat in casa ta, si nu Mi-ai dat apa pentru spalat picioarele; dar ea Mi-a stropit picioarele cu lacrimile ei, si Mi le-a sters cu parul capului ei. 7.45 Tu nu Mi-ai dat sarutare; dar ea, de cand am intrat, n-a incetat sa-Mi sarute picioarele. 7.46 Capul nu Mi l-ai uns cu untdelemn; dar ea Mi-a uns picioarele cu mir. 7.47 De aceea iti spun: Pacatele ei, care sunt multe, sunt iertate; caci a iubit mult. Dar cui i se iarta putin, iubeste putin. 7.48 Apoi a zis femeii: Iertate iti sunt pacatele! 7.49 Cei ce sedeau cu El la masa, au inceput sa zica intre ei: Cine este acesta de iarta chiar si pacatele? 7.50 Dar Isus a zis femeii: Credinta ta te-a mantuit; du-te in pace.
8.1 Curand dupa aceea, Isus umbla din cetate in cetate si din sat in sat si propovaduia si vestea Evanghelia Imparatiei lui Dumnezeu. Cei doisprezece erau cu El; 8.2 si mai erau si niste femei, care fusesera tamaduite de duhuri rele si de boli; Maria, zisa Magdalena, din care iesisera sapte draci~ 8.3 Ioana, nevasta lui Cuza, ispravnicul lui Irod, Susana, si multe altele, care-L ajutau cu ce aveau. 8.4 Cand s-a strans o gloata mare, si a venit la El norod din felurite cetati, Isus a spus pilda aceasta: 8.5 Semanatorul a iesit sa-si semene samanta. Pe cand semana el, o parte din samanta a cazut langa drum: a fost calcata in picioare, si au mancat-o pasarile cerului. 8.6 O alta parte a cazut pe stanca; si, cum a rasarit, s-a uscat, pentru ca n-avea umezeala. 8.7 O alta parte a cazut in mijlocul spinilor: spinii au crescut impreuna cu ea si au inecat-o. 8.8 O alta parte a cazut pe pamant bun, si a crescut, si a facut rod insutit. Dupa ce a spus aceste lucruri, Isus a strigat: Cine are urechi de auzit, sa auda. 8.9 Ucenicii Lui L-au intrebat ce inteles are pilda aceasta. 8.10 El le-a raspuns: Voua v-a fost dat sa cunoasteti tainele Imparatiei lui Dumnezeu, dar celorlalti li se vorbeste in pilde, ca macar ca vad, sa nu vada, si macar ca aud, sa nu inteleaga. 8.11 Iata ce inteles are pilda aceasta: Samanta, este Cuvantul lui Dumnezeu. 8.12 Cei inchipuiti in samanta cazuta langa drum, sunt cei ce aud; apoi vine diavolul si ia Cuvantul din inima lor, ca nu cumva sa creada, si sa fie mantuiti. 8.13 Cei inchipuiti in samanta cazuta pe stanca, sunt aceia care, cand aud Cuvantul, il primesc cu bucurie; dar n-au radacina, ci cred pana la o vreme, iar cand vine ispita, cad. 8.14 Samanta, care a cazut intre spini, inchipuieste pe aceia care, dupa ce au auzit Cuvantul, isi vad de drum, si-l lasa sa fie inabusit de grijile, bogatiile si placerile vietii acesteia, si n-aduc rod care sa ajunga la coacere. 8.15 Samanta, care a cazut pe pamant bun, sunt aceia care, dupa ce au auzit Cuvantul, il tin intr-o inima buna si curata, si fac rod in rabdare. 8.16 Nimeni, dupa ce a aprins o lumina, n-o acopera cu un vas, nici n-o pune sub pat, ci o pune intr-un sfesnic, pentru ca cei ce intra, sa vada lumina. 8.17 Fiindca nu este nimic acoperit, care nu va fi descoperit, nimic tainuit, care nu va fi cunoscut si nu va veni la lumina. 8.18 Luati seama dar la felul cum ascultati; caci celui ce are, i se va da; dar celui ce n-are, i se va lua si ce i se pare ca are. 8.19 Mama si fratii lui Isus au venit la El; dar nu puteau sa-I vorbeasca, din pricina norodului. 8.20 Cineva I-a spus: Mama Ta si fratii Tai stau afara, si vor sa Te vada. 8.21 Dar El, drept raspuns, a zis: Mama Mea si fratii Mei sunt cei ce asculta Cuvantul lui Dumnezeu, si-l implinesc. 8.22 Intr-una din zile, Isus S-a suit intr-o corabie impreuna cu ucenicii Lui. El le-a zis: Haidem sa trecem dincolo de lac. Si au plecat. 8.23 Pe cand vasleau ei, Isus a adormit. Pe lac s-a starnit un asa vartej de vant, ca se umplea corabia cu apa; si erau in primejdie. 8.24 Au venit la El, L-au desteptat, si au zis: Invatatorule, Invatatorule, pierim. Isus S-a sculat, a certat vantul si valurile infuriate, care s-au potolit: si s-a facut liniste. 8.25 Apoi a zis ucenicilor Sai: Unde va este credinta? Plini de spaima si de mirare, ei au zis unii catre altii: Cine este acesta de porunceste chiar si vanturilor si apei si-L asculta? 8.26 Au venit cu corabia in tinutul Gherghesenilor, care este in dreptul Galileii. 8.27 Cand a iesit Isus la tarm, L-a intampinat un om din cetate, stapanit de mai multi draci. De multa vreme nu se imbraca in haina, si nu-si avea locuinta intr-o casa, ci in morminte. 8.28 Cand a vazut pe Isus, a scos un strigat ascutit, a cazut jos inaintea Lui, si a zis cu glas tare: Ce am eu a face cu Tine, Isuse, Fiul Dumnezeului Celui Preainalt? Te rog nu ma chinui. 8.29 Caci Isus poruncise duhului necurat sa iasa din omul acela, pe care pusese stapanire de multa vreme; era pazit legat cu catuse la maini si cu obezi la picioare, dar rupea legaturile, si era gonit de dracul prin pustii. 8.30 Isus l-a intrebat: Cum iti este numele? Legiune, a raspuns el; pentru ca intrasera multi draci in el. 8.31 Si dracii rugau staruitor pe Isus sa nu le porunceasca sa se duca in Adanc. 8.32 Acolo pe munte, era o turma mare de porci, care pasteau. Si dracii au rugat pe Isus sa le dea voie sa intre in ei. El le-a dat voie. 8.33 Dracii au iesit din omul acela, au intrat in porci, si turma s-a repezit de pe rapa in lac, si s-a inecat. 8.34 Porcarii, cand au vazut ce se intamplase, au fugit si au dat de veste in cetate si prin sate. 8.35 Oamenii au iesit sa vada cele intamplate. Au venit la Isus, si au gasit pe omul din care iesisera dracii, sezand la picioarele lui Isus, imbracat, si in toate mintile; si i-a apucat frica. 8.36 Cei ce vazusera cele petrecute, le-au povestit cum fusese vindecat cel stapanit de draci. 8.37 Tot norodul din tinutul Gherghesenilor a rugat pe Isus sa plece de la ei, pentru ca ii apucase o mare frica. Isus S-a suit intr-o corabie, si S-a intors. 8.38 Omul din care iesisera dracii, Il ruga sa-i dea voie sa ramana cu El. Dar Isus l-a trimis acasa, si i-a zis: 8.39 Intoarce-te acasa, si povesteste tot ce ti-a facut Dumnezeu. El a plecat, si a vestit prin toata cetatea tot ce-i facuse Isus. 8.40 La intoarcere, Isus a fost primit cu bucurie de multime, caci toti Il asteptau. 8.41 Si iata ca a venit un om, numit Iair, care era fruntas al sinagogii. El s-a aruncat la picioarele lui Isus, si L-a rugat sa vina pana la el acasa; 8.42 pentru ca avea o singura copila de vreo doisprezece ani, care tragea sa moara. Pe drum, Isus era imbulzit de noroade. 8.43 Si era o femeie, care de doisprezece ani avea o scurgere de sange; ea isi cheltuise toata averea cu doctorii, fara s-o fi putut vindeca vreunul. 8.44 Ea s-a apropiat pe dinapoi, si s-a atins de poala hainei lui Isus. Indata, scurgerea de sange s-a oprit. 8.45 Si Isus a zis: Cine s-a atins de Mine? Fiindca toti tagaduiau, Petru si cei ce erau cu El, au zis: Invatatorule, noroadele Te impresoara si Te imbulzesc, si mai intrebi: Cine s-a atins de Mine? 8.46 Dar Isus a raspuns: S-a atins cineva de Mine, caci am simtit ca a iesit din Mine o putere. 8.47 Femeia, cand s-a vazut data de gol, a venit tremurand, s-a aruncat jos inaintea Lui, si a spus in fata intregului norod, din ce pricina se atinsese de El, si cum fusese vindecata numaidecat. 8.48 Isus i-a zis: Indrazneste, fiica; credinta ta te-a mantuit, du-te in pace. 8.49 Pe cand vorbea El inca, vine unul din casa fruntasului sinagogii, si-i spune: Fiica ta a murit, nu mai supara pe Invatatorul. 8.50 Dar Isus, cand a auzit lucrul acesta, a zis fruntasului sinagogii: Nu te teme; crede numai, si va fi tamaduita. 8.51 Cand a ajuns la casa fruntasului, n-a lasat pe nici unul sa intre impreuna cu El, decat pe Petru, pe Iacov, pe Ioan, pe tatal si mama fetei. 8.52 Toti plangeau si o boceau. Atunci Isus a zis: Nu plangeti; fetita n-a murit, ci doarme. 8.53 Ei isi bateau joc de El, caci stiau ca murise. 8.54 Dar El, dupa ce i-a scos pe toti afara, a apucat-o de mana, si a strigat cu glas tare: Fetito, scoala-te! 8.55 Si duhul ei s-a intors in ea, iar fata s-a sculat numaidecat. Isus a poruncit sa-i dea sa manance. 8.56 Parintii ei au ramas uimiti. Isus le-a poruncit sa nu spuna nimanui cele intamplate.
9.1 Isus a chemat pe cei doisprezece ucenici ai Sai, le-a dat putere si stapanire peste toti dracii, si sa vindece bolile. 9.2 Apoi i-a trimis sa propovaduiasca Imparatia lui Dumnezeu, si sa tamaduiasca pe cei bolnavi. 9.3 Sa nu luati nimic cu voi pe drum, le-a zis El; nici toiag, nici traista, nici paine, nici bani, nici doua haine. 9.4 In orice casa veti intra, sa ramaneti acolo, pana veti pleca din locul acela. 9.5 Si daca nu va vor primi oamenii, sa iesiti din cetatea aceea, si sa scuturati praful de pe picioarele voastre, ca marturie impotriva lor. 9.6 Ei au plecat, si au mers din sat in sat, propovaduind Evanghelia, si savarsind pretutindeni tamaduiri. 9.7 Carmuitorul Irod a auzit vorbindu-se despre toate lucrurile savarsite de Isus, si sta in cumpana, nestiind ce sa creada. Caci unii ziceau ca a inviat Ioan din morti; 9.8 altii ziceau ca s-a aratat Ilie; si altii ziceau ca a inviat vreun proroc din cei din vechime. 9.9 Dar Irod zicea: Lui Ioan i-am taiat capul; cine este oare acesta, despre care aud astfel de lucruri? Si cauta sa-L vada. 9.10 Apostolii, cand s-au intors, au istorisit lui Isus tot ce facusera. El i-a luat cu Sine, si S-a dus la o parte, langa o cetate, numita Betsaida. 9.11 Noroadele au priceput lucrul acesta, si au mers dupa El. Isus le-a primit bine, le vorbea despre Imparatia lui Dumnezeu, si vindeca pe cei ce aveau trebuinta de vindecare. 9.12 Fiindca ziua se pleca spre seara, cei doisprezece s-au apropiat, si I-au zis: Da drumul noroadelor, ca sa se duca in satele si catunele de primprejur sa gazduiasca si sa-si caute de ale mancarii; pentru ca aici suntem intr-un loc pustiu. 9.13 Isus le-a zis: Dati-le voi sa manance! Dar ei au raspuns: N-avem decat cinci paini si doi pesti; afara numai daca ne vom duce noi insine sa cumparam merinde pentru tot norodul acesta. 9.14 Si erau aproape cinci mii de barbati. Isus a zis ucenicilor Sai: Puneti-i sa sada jos in cete de cate cincizeci. 9.15 Asa au si facut: i-au pus pe toti sa sada jos. 9.16 Isus a luat cele cinci paini si cei doi pesti, Si-a ridicat ochii spre cer, si le-a binecuvantat. Apoi le-a frant, si le-a dat ucenicilor sa le imparta norodului. 9.17 Au mancat toti, si s-au saturat; si au ridicat douasprezece cosuri pline cu faramiturile ramase. 9.18 Intr-o zi, pe cand Se ruga Isus singur deoparte, avand cu El pe ucenicii Lui, le-a pus intrebarea urmatoare: Cine zic oamenii ca sunt Eu? 9.19 Ei I-au raspuns: Unii zic ca esti Ioan Botezatorul; altii zic ca esti Ilie; altii zic ca a inviat un proroc din cei din vechime. 9.20 Dar voi, i-a intrebat El, cine ziceti ca sunt? Hristosul lui Dumnezeu! I-a raspuns Petru. 9.21 Isus le-a poruncit cu tarie sa nu spuna nimanui lucrul acesta. 9.22 Apoi a adaugat ca Fiul omului trebuie sa patimeasca multe, sa fie tagaduit de batrani, de preotii cei mai de seama si de carturari, sa fie omorat, si a treia zi sa invie. 9.23 Apoi a zis tuturor: Daca voieste cineva sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea in fiecare zi, si sa Ma urmeze. 9.24 Fiindca oricine va voi sa-si scape viata, o va pierde; dar oricine isi va pierde viata pentru Mine, o va mantui. 9.25 Si ce ar folosi un om sa castige toata lumea, daca s-ar prapadi sau s-ar pierde pe sine insusi? 9.26 Caci de oricine se va rusina de Mine si de cuvintele Mele, se va rusina si Fiul omului de el, cand va veni in slava Sa si a Tatalui si a sfintilor ingeri. 9.27 Adevarat va spun, ca sunt unii din cei ce stau aici, care nu vor gusta moartea, pana nu vor vedea Imparatia lui Dumnezeu. 9.28 Cam la opt zile dupa cuvintele acestea, Isus a luat cu El pe Petru, pe Ioan si pe Iacov, si S-a suit pe munte sa Se roage. 9.29 Pe cand Se ruga, I s-a schimbat infatisarea fetei, si imbracamintea I s-a facut alba stralucitoare. 9.30 Si iata ca stateau de vorba cu El doi barbati: erau Moise si Ilie~ 9.31 care se aratasera in slava, si vorbeau despre sfarsitul Lui, pe care avea sa-l aiba in Ierusalim. 9.32 Petru si tovarasii lui erau ingreuiati de somn; dar, cand s-au desteptat bine, au vazut slava lui Isus, si pe cei doi barbati care stateau impreuna cu El. 9.33 In clipa cand se desparteau barbatii acestia de Isus, Petru a zis lui Isus: Invatatorule, este bine sa fim aici; sa facem trei colibe: una pentru Tine, una pentru Moise si una pentru Ilie. Nu stia ce spune. 9.34 Pe cand vorbea el astfel, a venit un nor, si i-a acoperit cu umbra lui; ucenicii s-au inspaimantat, cand i-au vazut intrand in nor. 9.35 Si din nor s-a auzit un glas, care zicea: Acesta este Fiul Meu preaiubit: de El sa ascultati. 9.36 Cand s-a auzit glasul acela, Isus a ramas singur. Ucenicii au tacut, si n-au spus, in zilele acelea, nimanui nimic din cele ce vazusera. 9.37 A doua zi, cand s-au pogorat de pe munte, o gloata mare a intampinat pe Isus. 9.38 Si un om din mijlocul multimii a strigat: Invatatorule, rogu-Te, uita-Te cu indurare la fiul meu, fiindca il am numai pe el. 9.39 Il apuca un duh, si deodata racneste; si duhul il scutura cu putere, asa ca baiatul face spuma la gura, si cu anevoie se duce duhul de la el, dupa ce l-a stropsit de tot. 9.40 Am rugat pe ucenicii Tai sa-l scoata, si n-au putut. 9.41 O neam necredincios si pornit la rau, a raspuns Isus; pana cand voi fi cu voi si va voi suferi? Adu aici pe fiul tau. 9.42 Pe cand venea baiatul, dracul l-a trantit la pamant, si l-a scuturat cu putere. Dar Isus a certat duhul necurat, a vindecat pe baiat, si l-a dat inapoi tatalui sau. 9.43 Si toti au ramas uimiti de marirea lui Dumnezeu. Pe cand toti se minunau de tot ce facea Isus, El a zis ucenicilor Sai: 9.44 Voi ascultati bine ce va spun: Fiul omului va fi dat in mainile oamenilor! 9.45 Dar ucenicii nu intelegeau cuvintele acestea, caci erau acoperite pentru ei, ca sa nu le priceapa; si se temeau sa-L intrebe in privinta aceasta. 9.46 Apoi le-a venit in gand sa stie cine dintre ei ar fi cel mai mare. 9.47 Isus le-a cunoscut gandul inimii, a luat un copilas, l-a pus langa El~ 9.48 si le-a zis: Oricine primeste pe acest copilas, in Numele Meu, pe Mine Ma primeste; si oricine Ma primeste pe Mine, primeste pe Cel ce M-a trimis pe Mine. Fiindca cine este cel mai mic intre voi toti, acela este mare. 9.49 Ioan a luat cuvantul, si a zis: Invatatorule, noi am vazut pe un om scotand draci in Numele tau; si l-am oprit, pentru ca nu merge dupa noi. 9.50 Nu-l opriti, i-a raspuns Isus, fiindca cine nu este impotriva voastra, este pentru voi. 9.51 Cand s-a apropiat vremea in care avea sa fie luat in cer, Isus Si-a indreptat fata hotarat sa mearga la Ierusalim. 9.52 A trimis inainte niste soli, care s-au dus si au intrat intr-un sat al Samaritenilor, ca sa-I pregateasca un loc de gazduit. 9.53 Dar ei nu L-au primit, pentru ca Isus Se indrepta sa mearga spre Ierusalim. 9.54 Ucenicii Sai, Iacov si Ioan, cand au vazut lucrul acesta, au zis: Doamne, vrei sa poruncim sa se pogoare foc din cer si sa-i mistuie, cum a facut Ilie? 9.55 Isus S-a intors spre ei, i-a certat, si le-a zis: Nu stiti de ce duh sunteti insufletiti! 9.56 Caci Fiul omului a venit nu ca sa piarda sufletele oamenilor, ci sa le mantuiasca. Si au plecat intr-alt sat. 9.57 Pe cand erau pe drum, un om i-a zis: Doamne, Te voi urma oriunde vei merge. 9.58 Isus i-a raspuns: Vulpile au vizuini, si pasarile cerului au cuiburi; dar Fiul omului n-are unde-Si odihni capul. 9.59 Altuia i-a zis: Vino dupa Mine! Doamne, I-a raspuns el, lasa-ma sa ma duc intai sa ingrop pe tatal meu. 9.60 Dar Isus i-a zis: Lasa mortii sa-si ingroape mortii, si tu du-te de vesteste Imparatia lui Dumnezeu. 9.61 Un altul a zis: Doamne, Te voi urma, dar lasa-ma intai sa ma duc sa-mi iau ramas bun de la ai mei. 9.62 Isus i-a raspuns: Oricine pune mana pe plug, si se uita inapoi, nu este destoinic pentru Imparatia lui Dumnezeu.
10.1 Dupa aceea Domnul a mai randuit alti saptezeci de ucenici, si i-a trimis doi cate doi inaintea Lui, in toate cetatile si in toate locurile, pe unde avea sa treaca El. 10.2 Si le-a zis: Mare este secerisul, dar putini sunt lucratorii! Rugati dar pe Domnul secerisului sa scoata lucratori la secerisul Sau. 10.3 Duceti-va; iata, va trimit ca pe niste miei in mijlocul lupilor. 10.4 Sa nu luati cu voi nici punga, nici traista, nici incaltaminte, si sa nu intrebati pe nimeni de sanatate pe drum. 10.5 In orice casa veti intra, sa ziceti intai: Pacea sa fie peste casa aceasta! 10.6 Si daca va fi acolo un fiu al pacii, pacea voastra va ramane peste el; altminteri ea se va intoarce la voi. 10.7 Sa ramaneti in casa aceea, si sa mancati si sa beti ce vi se va da; caci vrednic este lucratorul de plata sa. Sa nu umblati din casa in casa. 10.8 In oricare cetate veti intra si unde va vor primi oamenii, sa mancati ce vi se va pune inainte; 10.9 sa vindecati pe bolnavii care vor fi acolo, si sa le ziceti: Imparatia lui Dumnezeu s-a apropiat de voi. 10.10 Dar in oricare cetate veti intra, si nu va vor primi, sa va duceti pe ulitele ei, si sa ziceti: 10.11 Scuturam impotriva voastra, chiar si praful din cetatea voastra, care s-a lipit de picioarele noastre; totusi sa stiti ca Imparatia lui Dumnezeu s-a apropiat de voi. 10.12 Eu va spun ca, in ziua judecatii va fi mai usor pentru Sodoma decat pentru cetatea aceea. 10.13 Vai de tine, Horazine! Vai de tine, Betsaido! Caci daca ar fi fost facute in Tir si Sidon lucrarile puternice care au fost facute in voi, de mult s-ar fi pocait stand in sac si cenusa. 10.14 De aceea, in ziua judecatii, va fi mai usor pentru Tir si Sidon decat pentru voi. 10.15 Si tu, Capernaume, vei fi inaltat oare pana la cer? Vei fi pogorat pana in Locuinta mortilor. 10.16 Cine va asculta pe voi, pe Mine Ma asculta; si cine va nesocoteste pe voi, pe Mine Ma nesocoteste; iar cine Ma nesocoteste pe Mine, nesocoteste pe Cel ce M-a trimis pe Mine. 10.17 Cei saptezeci s-au intors plini de bucurie, si au zis: Doamne, chiar si dracii ne sunt supusi in Numele Tau. 10.18 Isus le-a zis: Am vazut pe Satana cazand ca un fulger din cer. 10.19 Iata ca v-am dat putere sa calcati peste serpi si peste scorpii, si peste toata puterea vrajmasului: si nimic nu va va putea vatama. 10.20 Totusi, sa nu va bucurati de faptul ca duhurile va sunt supuse; ci bucurati-va ca numele voastre sunt scrise in ceruri. 10.21 In ceasul acela, Isus S-a bucurat in Duhul Sfant, si a zis: Tata, Doamne al cerului si al pamantului; Te laud pentru ca ai ascuns aceste lucruri de cei intelepti si priceputi, si le-ai descoperit pruncilor. Da, Tata, fiindca asa ai gasit cu cale Tu. 10.22 Toate lucrurile Mi-au fost date in maini de Tatal Meu; si nimeni nu stie cine este Fiul, afara de Tatal, nici cine este Tatal, afara de Fiul si acela caruia vrea Fiul sa i-L descopere. 10.23 Apoi S-a intors spre ucenici, si le-a spus de o parte: Ferice de ochii care vad lucrurile, pe care le vedeti voi! 10.24 Caci va spun ca multi proroci si imparati au voit sa vada ce vedeti voi, si n-au vazut, sa auda ce auziti voi, si n-au auzit. 10.25 Un invatator al Legii s-a sculat sa ispiteasca pe Isus si I-a zis: Invatatorule, ce sa fac ca sa mostenesc viata vesnica? 10.26 Isus i-a zis: Ce este scris in Lege? Cum citesti in ea? 10.27 El a raspuns: Sa iubesti pe Domnul, Dumnezeul tau, cu toata inima ta, cu tot sufletul tau, cu toata puterea ta si cu tot cugetul tau; si pe aproapele tau ca pe tine insuti. 10.28 Bine ai raspuns, i-a zis Isus; fa asa, si vei avea viata vesnica. 10.29 Dar el, care vroia sa se indreptateasca, a zis lui Isus: Si cine este aproapele meu? 10.30 Isus a luat din nou cuvantul, si a zis: Un om se cobora din Ierusalim la Ierihon. A cazut intre niste talhari, care l-au dezbracat, l-au jefuit de tot, l-au batut zdravan, au plecat, si l-au lasat aproape mort. 10.31 Din intamplare, se cobora pe acelasi drum un preot; si, cand a vazut pe omul acesta, a trecut inainte pe alaturi. 10.32 Un Levit trecea si el prin locul acela; si cand l-a vazut, a trecut inainte pe alaturi. 10.33 Dar un Samaritean, care era in calatorie, a venit in locul unde era el, si cand l-a vazut, i s-a facut mila de el. 10.34 S-a apropiat de i-a legat ranile, si a turnat peste ele untdelemn si vin; apoi l-a pus pe dobitocul lui, l-a dus la un han, si a ingrijit de el. 10.35 A doua zi, cand a pornit la drum, a scos doi lei, i-a dat hangiului, si i-a zis: Ai grija de el, si orice vei mai cheltui, iti voi da inapoi la intoarcere. 10.36 Care dintr-acesti trei ti se pare ca a dat dovada ca este aproapele celui ce cazuse intre talhari? 10.37 Cel ce si-a facut mila cu el, a raspuns invatatorul Legii. Du-te de fa si tu la fel, i-a zis Isus. 10.38 Pe cand era pe drum, cu ucenicii Sai, Isus a intrat intr-un sat. Si o femeie, numita Marta, L-a primit in casa ei. 10.39 Ea avea o sora numita Maria, care s-a asezat jos la picioarele Domnului, si asculta cuvintele Lui. 10.40 Marta era impartita cu multa slujire, a venit repede la El, si I-a zis: Doamne, nu-Ti pasa ca soru-mea m-a lasat sa slujesc singura? Zi-i dar sa-mi ajute. 10.41 Drept raspuns, Isus i-a zis: Marto, Marto, pentru multe lucruri te ingrijorezi si te framanti tu~ 10.42 dar un singur lucru trebuie. Maria si-a ales partea cea buna, care nu i se va lua.
11.1 Intr-o zi, Isus Se ruga intr-un loc anumit. Cand a ispravit rugaciunea, unul din ucenicii Lui I-a zis: Doamne, invata-ne sa ne rugam, cum a invatat si Ioan pe ucenicii lui. 11.2 El le-a zis: Cand va rugati, sa ziceti: Tatal nostru care esti in ceruri! Sfinteasca-se Numele Tau; vina Imparatia Ta; faca-se voia Ta, precum in cer, asa si pe pamant. 11.3 Painea noastra cea de toate zilele da-ne-o noua in fiecare zi; 11.4 si ne iarta noua pacatele noastre, fiindca si noi iertam oricui ne este dator; si nu ne duce in ispita, ci izbaveste-ne de cel rau. 11.5 Apoi le-a mai zis: Daca unul dintre voi are un prieten, si se duce la el la miezul noptii, si-i zice: Prietene, imprumuta-mi trei paini~ 11.6 caci a venit la mine de pe drum un prieten al meu, si n-am ce-i pune inainte; 11.7 si daca dinauntrul casei lui, prietenul acesta ii raspunde: Nu ma tulbura; acum usa este incuiata, copiii mei sunt cu mine in pat, nu pot sa ma scol sa-ti dau paini, 11.8 va spun: chiar daca nu s-ar scula sa i le dea, pentru ca-i este prieten, totusi, macar pentru staruinta lui suparatoare, tot se va scula si-i va da tot ce-i trebuie. 11.9 De aceea si Eu va spun: Cereti, si vi se va da: cautati, si veti gasi; bateti si vi se va deschide. 11.10 Fiindca oricine cere, capata; cine cauta gaseste; si celui ce bate, i se deschide. 11.11 Cine este tatal acela dintre voi, care, daca-i cere fiul sau paine, sa-i dea o piatra? Ori, daca cere un peste, sa-i dea un sarpe in loc de peste? 11.12 Sau, daca cere un ou, sa-i dea o scorpie? 11.13 Deci, daca voi, care sunteti rai, stiti sa dati daruri bune copiilor vostri, cu cat mai mult Tatal vostru cel din ceruri va da Duhul Sfant celor ce I-L cer! 11.14 Isus a scos dintr-un bolnav un drac, care era mut. Dupa ce a iesit, dracul, mutul a grait, si noroadele s-au mirat. 11.15 Dar unii ziceau: El scoate dracii cu Beelzebul, domnul dracilor. 11.16 Altii, ca sa-L ispiteasca, Ii cereau un semn, din cer. 11.17 Isus le-a cunoscut gandurile, si le-a zis: Orice imparatie dezbinata impotriva ei, este pustiita; si o casa dezbinata impotriva ei, se prabuseste peste alta. 11.18 Deci, daca Satana este dezbinat impotriva lui insusi, cum va dainui imparatia lui, fiindca ziceti ca Eu scot dracii cu Beelzebul? 11.19 Si daca eu scot dracii cu Beelzebul, fiii vostri cu cine ii scot? De aceea ei insisi vor fi judecatorii vostri. 11.20 Dar, daca Eu scot dracii cu degetul lui Dumnezeu, Imparatia lui Dumnezeu a ajuns pana la voi. 11.21 Cand omul cel tare si bine inarmat isi pazeste casa, averile ii sunt la adapost. 11.22 Dar daca vine peste el unul mai tare decat el si-l biruieste, atunci ii ia cu sila toate armele in care se incredea, si imparte prazile luate de la el. 11.23 Cine nu este cu Mine este impotriva Mea; si cine nu aduna cu Mine, risipeste. 11.24 Duhul necurat, cand iese afara dintr-un om, umbla prin locuri fara apa, si cauta odihna. Fiindca n-o gaseste, zice: Ma voi intoarce in casa mea, de unde am iesit. 11.25 Si cand vine, o gaseste maturata si impodobita. 11.26 Atunci se duce de mai ia cu el alte sapte duhuri, mai rele decat el; intra impreuna in casa, se aseaza in ea, si starea de pe urma a omului aceluia ajunge mai rea decat cea dintai. 11.27 Pe cand spunea Isus aceste vorbe, o femeie din norod si-a ridicat glasul si a zis: Ferice de pantecele care Te-a purtat, si de tatele pe care le-ai sub! 11.28 Si El a raspuns: Ferice mai degraba de cei ce asculta Cuvantul lui Dumnezeu, si-L pazesc! 11.29 Pe cand noroadele se strangeau cu gramada, El a inceput sa spuna: Neamul acesta este un neam viclean; el cere un semn; dar nu i se va da alt semn decat semnul prorocului Iona. 11.30 Caci dupa cum Iona a fost un semn pentru Niniviteni, tot asa si Fiul omului va fi un semn pentru neamul acesta. 11.31 Imparateasa de la miazazi se va scula, in ziua judecatii, alaturi de barbatii acestui neam, si-i va osandi; pentru ca ea a venit de la capatul pamantului ca sa auda intelepciunea lui Solomon; si iata ca aici este Unul mai mare decat Solomon. 11.32 Barbatii din Ninive se vor scula, in ziua judecatii, alaturi de neamul acesta, si-l vor osandi, pentru ca ei s-au pocait la propovaduirea lui Iona; si iata ca aici este Unul mai mare decat Iona. 11.33 Nimeni n-aprinde o lumina, ca s-o puna intr-un loc ascuns sau sub banita; ci o pune intr-un sfesnic, pentru ca cei ce intra, sa vada lumina. 11.34 Ochiul este lumina trupului tau. Daca ochiul tau este sanatos, tot trupul tau este plin de lumina; dar daca ochiul tau este rau, trupul tau este plin de intuneric. 11.35 Ia seama dar, ca lumina care este in tine, sa nu fie intuneric. 11.36 Asa ca, daca tot trupul tau este plin de lumina, fara sa aiba vreo parte intunecata, va fi in totul plin de lumina, intocmai ca atunci cand te-ar lumina o lampa cu lumina ei mare. 11.37 Pe cand vorbea Isus, un Fariseu L-a rugat sa pranzeasca la el. El in intrat si a sezut la masa. 11.38 Fariseul a vazut cu mirare ca Isus nu Se spalase inainte de pranz. 11.39 Dar Domnul i-a zis: Voi, Fariseii, curatiti partea de afara a paharului si a blidului, dar inauntrul vostru este plin de jefuire si de rautate. 11.40 Nebunilor, oare Acela care a facut partea de afara, n-a facut si pe cea dinauntru? 11.41 Dati mai bine milostenie din lucrurile dinauntru, si atunci toate va vor fi curate. 11.42 Dar vai de voi, Fariseilor! Pentru ca voi dati zeciuiala din izma, din ruta si din toate zarzavaturile, si dati uitarii dreptatea si dragostea de Dumnezeu: pe acestea trebuia sa le faceti, si pe celelalte sa nu le lasati nefacute! 11.43 Vai de voi, Fariseilor! Pentru ca voi umblati dupa scaunele dintai la sinagogi, si va place sa va faca lumea plecaciuni prin piete! 11.44 Vai de voi, carturari si Farisei fatarnici! Pentru ca voi sunteti ca mormintele, care nu se vad, si peste care oamenii umbla fara sa stie. 11.45 Unul din invatatorii Legii a luat cuvantul, si I-a zis: Invatatorule, spunand aceste lucruri ne ocarasti si pe noi. 11.46 Vai si de voi, invatatori ai Legii, a raspuns Isus. Pentru ca voi puneti pe spinarea oamenilor sarcini grele de purtat, iar voi nici macar cu unul din degetele voastre nu va atingeti de ele. 11.47 Vai de voi! Pentru ca voi ziditi mormintele prorocilor, pe care i-au ucis parintii vostri. 11.48 Prin aceasta marturisiti ca incuviintati faptele parintilor vostri; caci ei au ucis pe proroci, iar voi le ziditi mormintele. 11.49 De aceea Intelepciunea lui Dumnezeu a zis: Le voi trimite proroci si apostoli; pe unii din ei ii vor ucide, iar pe altii ii vor prigoni~ 11.50 ca sa se ceara de la acest neam sangele tuturor prorocilor, care a fost varsat de la intemeierea lumii: 11.51 de la sangele lui Abel pana la sangele lui Zaharia, ucis intre altar si Templu; da, va spun, se va cere de la neamul acesta! 11.52 Vai de voi, invatatori ai Legii! Pentru ca voi ati pus mana pe cheia cunostintei: nici voi n-ati intrat, iar pe cei ce voiau sa intre, i-ati impiedicat sa intre. 11.53 Dupa ce a iesit de acolo, carturarii si Fariseii au inceput sa-L puna la stramtoare, si sa-L faca sa vorbeasca despre multe lucruri; 11.54 I-au intins astfel laturi, ca sa prinda vreo vorba din gura Lui, pentru care sa-L poata invinui.
12.1 In vremea aceea, cand se stransesera noroadele cu miile, asa ca se calcau unii pe altii, Isus a inceput sa spuna ucenicilor Sai: Mai intai de toate, paziti-va de aluatul Fariseilor, care este fatarnicia. 12.2 Nu este nimic acoperit, care nu va fi descoperit, nici ascuns, care nu va fi cunoscut. 12.3 De aceea, orice ati spus la intuneric, va fi auzit la lumina; si orice ati grait la ureche, in odaite, va fi vestit de pe acoperisul caselor. 12.4 Va spun voua, prietenii Mei: Sa nu va temeti de cei ce ucid trupul, si dupa aceea nu mai pot face nimic. 12.5 Am sa va arat de cine sa va temeti. Temeti-va de Acela care, dupa ce a ucis, are puterea sa arunce in gheena; da, va spun, de El sa va temeti. 12.6 Nu se vand oare cinci vrabii cu doi bani? Totusi, nici una din ele nu este uitata inaintea lui Dumnezeu. 12.7 Si chiar perii din cap, toti va sunt numarati. Deci sa nu va temeti: voi sunteti mai de pret decat multe vrabii. 12.8 Eu va spun: pe orisicine Ma va marturisi inaintea oamenilor, il va marturisi si Fiul omului inaintea ingerilor lui Dumnezeu; 12.9 dar cine se va lepada de Mine inaintea oamenilor, va fi lepadat si el inaintea ingerilor lui Dumnezeu. 12.10 Si oricui va vorbi impotriva Fiului omului, i se va ierta; dar oricui va huli impotriva Duhului Sfant, nu i se va ierta. 12.11 Cand va vor duce inaintea sinagogilor, inaintea dregatorilor, si inaintea stapanirilor, sa nu va ingrijorati, cum veti raspunde pentru apararea voastra, nici ce veti vorbi; 12.12 caci Duhul Sfant va va invata chiar in ceasul acela ce va trebui sa vorbiti. 12.13 Unul din multime a zis lui Isus: Invatatorule, spune fratelui meu sa imparta cu mine mostenirea noastra. 12.14 Omule, i-a raspuns Isus, cine M-a pus pe Mine judecator sau impartitor peste voi? 12.15 Apoi le-a zis: Vedeti si paziti-va de orice fel de lacomie de bani; caci viata cuiva nu sta in belsugul avutiei lui. 12.16 Si le-a spus pilda aceasta: Tarina unui om bogat rodise mult. 12.17 Si el se gandea in sine, si zicea: Ce voi face? Fiindca nu mai am loc unde sa-mi strang roadele. 12.18 Iata, a zis el, ce voi face: imi voi strica granarele, si voi zidi altele mai mari; acolo voi strange toate roadele si toate bunatatile mele; 12.19 si voi zice sufletului meu: Suflete, ai multe bunatati stranse pentru multi ani; odihneste-te, mananca, bea si inveseleste-te! 12.20 Dar Dumnezeu i-a zis: Nebunule! Chiar in noaptea aceasta ti se va cere inapoi sufletul; si lucrurile, pe care le-ai pregatit, ale cui vor fi? 12.21 Tot asa este si cu cel ce isi aduna comori pentru el, si nu se imbogateste fata de Dumnezeu. 12.22 Isus a zis apoi ucenicilor sai: De aceea va spun: Nu va ingrijorati, cu privire la viata voastra, gandindu-va ce veti manca, nici cu privire la trupul vostru, gandindu-va cu ce va veti imbraca. 12.23 Viata este mai mult decat hrana, si trupul mai mult decat imbracamintea. 12.24 Uitati-va cu bagare de seama la corbi: ei nu seamana, nici nu secera, n-au nici camara, nici granar: si totusi Dumnezeu ii hraneste. Cu cat mai de pret sunteti voi decat pasarile! 12.25 Si apoi, cine dintre voi, chiar ingrijorandu-se, poate sa adauge un cot la lungimea vietii lui? 12.26 Deci, daca nu puteti face nici cel mai mic lucru, pentru ce va mai ingrijorati de celelalte? 12.27 Uitati-va cu bagare de seama cum cresc crinii: ei nu torc, nici nu tes: totusi va spun ca nici Solomon, in toata slava lui, n-a fost imbracat ca unul din ei. 12.28 Daca astfel imbraca Dumnezeu iarba, care astazi este pe camp, iar maine va fi aruncata in cuptor, cu cat mai mult va va imbraca El pe voi, putin credinciosilor? 12.29 Sa nu cautati ce veti manca sau ce veti bea, si nu va framantati mintea. 12.30 Caci toate aceste lucruri Neamurile lumii le cauta. Tatal vostru stie ca aveti trebuinta de ele. 12.31 Cautati mai intai Imparatia lui Dumnezeu, si toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra. 12.32 Nu te teme, turma mica; pentru ca Tatal vostru va da cu placere Imparatia. 12.33 Vindeti ce aveti si dati milostenie. Faceti-va rost de pungi, care nu se invechesc, o comoara nesecata in ceruri, unde nu se apropie hotul, si unde nu roade molia. 12.34 Caci unde este comoara voastra, acolo este si inima voastra. 12.35 Mijlocul sa va fie incins, si facliile aprinse. 12.36 Si sa fiti ca niste oameni, care asteapta pe stapanul lor sa se intoarca de la nunta, ca sa-i deschida indata, cand va veni si va bate la usa. 12.37 Ferice de robii aceia, pe care stapanul ii va gasi veghind la venirea lui! Adevarat va spun, ca el se va incinge, ii va pune sa sada la masa, si se va apropia sa le slujeasca. 12.38 Fie ca vine la a doua straja din noapte, fie ca vine la a treia straja, ferice de robii aceia, daca-i va gasi veghind! 12.39 Sa stiti bine ca, daca ar sti stapanul casei la ce ceas va veni hotul, ar veghea, si n-ar lasa sa-i sparga casa. 12.40 Si voi dar fiti gata, caci Fiul omului va veni in ceasul in care nu va ganditi. 12.41 Doamne, I-a zis Petru, pentru noi spui pilda aceasta sau pentru toti? 12.42 Si Domnul a zis: Cine este ispravnicul credincios si intelept, pe care-l va pune stapanul sau peste slugile sale, ca sa le dea partea lor de hrana la vremea potrivita? 12.43 Ferice de robul acela, pe care stapanul, la venirea lui, il va gasi facand asa! 12.44 Adevarat va spun, ca il va pune peste toata avutia sa. 12.45 Dar daca robul acela zice in inima lui: Stapanul meu zaboveste sa vina; daca va incepe sa bata pe slugi si pe slujnice, sa manance, sa bea si sa se imbete~ 12.46 stapanul robului aceluia va veni in ziua in care el nu se asteapta, si in ceasul in care nu stie, si-l va taia in bucati; si soarta lui va fi soarta celor necredinciosi in lucrul incredintat lor. 12.47 Robul acela, care a stiut voia stapanului sau, si nu s-a pregatit deloc, si n-a lucrat dupa voia lui, va fi batut cu multe lovituri. 12.48 Dar cine n-a stiut-o, si a facut lucruri vrednice de lovituri, va fi batut cu putine lovituri. Cui i s-a dat mult, i se va cere mult; si cui i s-a incredintat mult, i se va cere mai mult. 12.49 Eu am venit sa arunc un foc pe pamant. Si ce vreau decat sa fie aprins chiar acum! 12.50 Am un botez cu care trebuie sa fiu botezat, si cat de mult doresc sa se indeplineasca! 12.51 Credeti ca am venit sa aduc pace pe pamant? Eu va spun: nu; ci mai degraba dezbinare. 12.52 Caci, de acum inainte, din cinci, care vor fi intr-o casa, trei vor fi dezbinati impotriva a doi, si doi impotriva a trei. 12.53 Tatal va fi dezbinat impotriva fiului, si fiul impotriva tatalui; mama impotriva fiicei, si fiica impotriva mamei; soacra impotriva nurorii, si nora impotriva soacrei. 12.54 El a mai zis noroadelor: Cand vedeti un nor ridicandu-se la apus, indata ziceti: Vine ploaia. Si asa se intampla. 12.55 Si cand vedeti sufland vantul de la miazazi, ziceti: Are sa fie zaduf. Si asa se intampla. 12.56 Fatarnicilor, fata pamantului si a cerului stiti s-o deosebiti: vremea aceasta cum de n-o deosebiti? 12.57 Si pentru ce nu judecati si voi singuri ce este drept? 12.58 Cand te duci cu parasul tau inaintea judecatorului, pe drum cauta sa scapi de el; ca nu cumva sa te tarasca inaintea judecatorului, judecatorul sa te dea pe mana temnicerului, si temnicerul sa te arunce in temnita. 12.59 Iti spun ca nu vei iesi de acolo, pana nu vei plati si cel mai de pe urma banut.
13.1 In vremea aceea au venit unii, si au istorisit lui Isus ce se intamplase unor Galileeni, al caror sange il amestecase Pilat cu jertfele lor. 13.2 Credeti voi, le-a raspuns Isus, ca acesti Galileeni au fost mai pacatosi decat toti ceilalti Galileeni, pentru ca au patit astfel? 13.3 Eu va spun: nu; ci, daca nu va pocaiti, toti veti pieri la fel. 13.4 Sau acei optsprezece insi, peste care a cazut turnul din Siloam, si i-a omorat, credeti ca au fost mai pacatosi decat toti ceilalti oameni, care locuiau in Ierusalim? 13.5 Eu va spun: nu; ci, daca nu va pocaiti, toti veti pieri la fel. 13.6 El a spus si pilda aceasta: Un om avea un smochin sadit in via sa. A venit sa caute rod in el, si n-a gasit. 13.7 Atunci a zis vierului: Iata ca sunt trei ani, de cand vin si caut rod in smochinul acesta, si nu gasesc. Taie-l. La ce sa mai cuprinda si pamantul degeaba? 13.8 Doamne, i-a raspuns vierul, mai lasa-l si anul acesta; am sa-l sap de jur imprejur, si am sa-i pun gunoi la radacina. 13.9 Poate ca de acum inainte va face rod; daca nu, il vei taia. 13.10 Isus invata pe norod intr-o sinagoga in ziua Sabatului. 13.11 Si acolo era o femeie stapanita de optsprezece ani de un duh de neputinta; era garbova, si nu putea nicidecum sa-si indrepte spatele. 13.12 Cand a vazut-o Isus, a chemat-o, si i-a zis: Femeie, esti dezlegata de neputinta ta. 13.13 Si-a intins mainile peste ea: indata s-a indreptat, si slavea pe Dumnezeu. 13.14 Dar fruntasul sinagogii, maniat ca Isus savarsise vindecarea aceasta in ziua Sabatului, a luat cuvantul, si a zis norodului: Sunt sase zile in care trebuie sa lucreze omul; veniti dar in aceste zile sa va vindecati, si nu in ziua Sabatului! 13.15 Fatarnicilor, i-a raspuns Domnul; oare in ziua Sabatului nu-si dezleaga fiecare din voi boul sau magarul de la iesle, si-l duce de-l adapa? 13.16 Dar femeia aceasta, care este o fiica a lui Avraam, si pe care Satana o tinea legata de optsprezece ani, nu trebuia oare sa fie dezlegata de legatura aceasta in ziua Sabatului? 13.17 Pe cand vorbea El astfel, toti potrivnicii Lui au ramas rusinati; si norodul se bucura de toate lucrurile minunate, pe care le facea El. 13.18 El a mai zis: Cu ce se aseamana Imparatia lui Dumnezeu, si cu ce o voi asemana? 13.19 Se aseamana cu un graunte de mustar, pe care l-a luat un om, si l-a aruncat in gradina sa; el a crescut, s-a facut copac mare, si pasarile cerului si-au facut cuiburi in ramurile lui. 13.20 El a zis iarasi: Cu ce voi asemana Imparatia lui Dumnezeu? 13.21 Se aseamana cu aluatul, pe care l-a luat o femeie si l-a pus in trei masuri de faina, pana s-a dospit toata. 13.22 Isus umbla prin cetati si prin sate, invatand pe norod, si calatorind spre Ierusalim. 13.23 Cineva I-a zis: Doamne, oare putini sunt cei ce sunt pe calea mantuirii? El le-a raspuns: 13.24 Nevoiti-va sa intrati pe usa cea stramta. Caci va spun, ca multi vor cauta sa intre, si nu vor putea. 13.25 O data ce Stapanul casei Se va scula si va incuia usa, si voi veti fi afara, si veti incepe sa bateti la usa, si sa ziceti: Doamne, Doamne, deschide-ne! drept raspuns, El va va zice: Nu stiu de unde sunteti. 13.26 Atunci veti incepe sa ziceti: Noi am mancat si am baut in fata Ta, si in ulitele noastre ai invatat pe norod. 13.27 Si El va raspunde: Va spun ca nu stiu de unde sunteti; departati-va de la Mine, voi toti lucratorii faradelegii. 13.28 Va fi plansul si scrasnirea dintilor, cand veti vedea pe Avraam, pe Isaac si pe Iacov, si pe toti prorocii in Imparatia lui Dumnezeu, iar pe voi scosi afara. 13.29 Vor veni de la rasarit si de la apus, de la miazanoapte si de la miaza-zi, si vor sedea la masa in Imparatia lui Dumnezeu. 13.30 Si iata ca sunt unii din cei de pe urma, care vor fi cei dintai, si sunt unii din cei dintai, care vor fi cei de pe urma. 13.31 In aceeasi zi, au venit cativa Farisei, si I-au zis: Pleaca, si du-Te de aici, caci Irod vrea sa Te omoare. 13.32 Duceti-va, le-a raspuns El, si spuneti vulpii aceleia: Iata ca scot dracii, si savarsesc vindecari astazi si maine, iar a treia zi voi ispravi. 13.33 Dar trebuie sa umblu astazi, maine si poimaine, fiindca nu se poate ca un proroc sa piara afara din Ierusalim. 13.34 Ierusalime, Ierusalime, care omori pe proroci si ucizi cu pietre pe cei trimisi la tine; de cate ori am vrut sa strang pe fiii tai, cum isi strange gaina puii sub aripi, si n-ati vrut! 13.35 Iata ca vi se va lasa casa pustie; dar va spun ca nu Ma veti mai vedea, pana veti zice: Binecuvantat este Cel ce vine in Numele Domnului!
14.1 Intr-o zi de Sabat, Isus a intrat in casa unuia din fruntasii Fariseilor, ca sa pranzeasca. Fariseii Il pandeau de aproape. 14.2 Si inaintea Lui era un om bolnav de dropica. 14.3 Isus a luat cuvantul, si a zis invatatorilor Legii si Fariseilor: Oare este ingaduit a vindeca in ziua Sabatului sau nu? 14.4 Ei taceau. Atunci Isus a luat de mana pe omul acela, l-a vindecat, si i-a dat drumul. 14.5 Pe urma, le-a zis: Cine dintre voi, daca-i cade copilul sau boul in fantana, nu-l va scoate indata afara, in ziua Sabatului? 14.6 Si n-au putut sa-I raspunda nimic la aceste vorbe. 14.7 Apoi, cand a vazut ca cei poftiti la masa alegeau locurile dintai, le-a spus o pilda. Si le-a zis: 14.8 Cand esti poftit de cineva la nunta, sa nu te asezi la masa in locul dintai; ca nu cumva, printre cei poftiti de el, sa fie altul mai cu vaza decat tine~ 14.9 si cel ce te-a poftit si pe tine si pe el, sa vina sa-ti zica: Da locul tau omului acestuia. Atunci, cu rusine, va trebui sa iei locul de pe urma. 14.10 Ci, cand esti poftit, du-te si aseaza-te in locul cel mai de pe urma; pentru ca, atunci cand va veni cel ce te-a poftit, sa-ti zica: Prietene, muta-te mai sus. Lucrul acesta iti va face cinste inaintea tuturor celor ce vor fi la masa impreuna cu tine. 14.11 Caci oricine se inalta, va fi smerit; si cine se smereste, va fi inaltat. 14.12 A zis si celui ce-L poftise: Cand dai un pranz sau o cina, sa nu chemi pe prietenii tai, nici pe fratii tai, nici pe neamurile tale, nici pe vecinii bogati, ca nu cumva sa te cheme si ei la randul lor pe tine, si sa iei astfel o rasplata pentru ce ai facut. 14.13 Ci, cand dai o masa, cheama pe saraci, pe schilozi, pe schiopi, pe orbi. 14.14 Si va fi ferice de tine, pentru ca ei n-au cu ce sa-ti rasplateasca; dar ti se va rasplati la invierea celor neprihaniti. 14.15 Unul din cei ce sedeau la masa cu El, cand a auzit aceste vorbe, I-a zis; Ferice de acela care va pranzi in Imparatia lui Dumnezeu! 14.16 Si Isus i-a raspuns: Un om a dat o cina mare, si a poftit pe multi. 14.17 La ceasul cinei, a trimis pe robul sau sa spuna celor poftiti: Veniti, caci iata ca toate sunt gata. 14.18 Dar toti, parca fusesera vorbiti, au inceput sa se dezvinovateasca. Cel dintai i-a zis: Am cumparat un ogor, si trebuie sa ma duc sa-l vad; rogu-te sa ma ierti. 14.19 Un altul a zis: Am cumparat cinci perechi de boi si ma duc sa-i incerc: iarta-ma, te rog. 14.20 Un altul a zis: Tocmai acum m-am insurat, si de aceea nu pot veni. 14.21 Cand s-a intors robul, a spus stapanului sau aceste lucruri. Atunci stapanul casei s-a maniat, si a zis robului sau: Du-te degraba in pietele si ulitele cetatii, si adu aici pe cei saraci, ciungi, orbi si schiopi. 14.22 La urma, robul a zis: Stapane, s-a facut cum ai poruncit, si tot mai este loc. 14.23 Si stapanul a zis robului: Iesi la drumuri si la garduri, si pe cei ce-i vei gasi, sileste-i sa intre, ca sa mi se umple casa. 14.24 Caci va spun ca nici unul din cei poftiti, nu va gusta din cina mea. 14.25 Impreuna cu Isus mergeau multe noroade. El S-a intors, si le-a zis: 14.26 Daca vine cineva la Mine, si nu uraste pe tatal sau, pe mama sa, pe nevasta sa, pe copiii sai, pe fratii sai, pe surorile sale, ba chiar insasi viata sa, nu poate fi ucenicul Meu. 14.27 Si oricine nu-si poarta crucea, si nu vine dupa Mine, nu poate fi ucenicul Meu. 14.28 Caci, cine dintre voi, daca vrea sa zideasca un turn, nu sta mai intai sa-si faca socoteala cheltuielilor, ca sa vada daca are cu ce sa-l sfarseasca? 14.29 Pentru ca nu cumva, dupa ce i-a pus temelia, sa nu-l poata sfarsi, si toti cei ce-l vor vedea, sa inceapa sa rada de el~ 14.30 si sa zica: Omul acesta a inceput sa zideasca, si n-a putut ispravi. 14.31 Sau care imparat, cand merge sa se bata in razboi cu un alt imparat, nu sta mai intai sa se sfatuiasca daca va putea merge cu zece mii de oameni inaintea celui ce vine impotriva lui cu douazeci de mii? 14.32 Altfel, pe cand celalalt imparat este inca departe, ii trimite o solie sa ceara pace. 14.33 Tot asa, oricine dintre voi, care nu se leapada de tot ce are, nu poate fi ucenicul Meu. 14.34 Sarea este buna; dar daca sarea isi pierde gustul ei de sare, prin ce i se va da inapoi gustul acesta? 14.35 Atunci nu mai este buna nici pentru pamant, nici pentru gunoi, ci este aruncata afara. Cine are urechi de auzit, sa auda.
15.1 Toti vamesii si pacatosii se apropiau de Isus ca sa-L asculte. 15.2 Si Fariseii si carturarii carteau si ziceau: Omul acesta primeste pe pacatosi, si mananca cu ei. 15.3 Dar El le-a spus pilda aceasta: 15.4 Care om dintre voi, daca are o suta de oi, si pierde pe una din ele, nu lasa pe celelalte nouazeci si noua pe islaz, si se duce dupa cea pierduta, pana cand o gaseste? 15.5 Dupa ce a gasit-o, o pune cu bucurie pe umeri; 15.6 si, cand se intoarce acasa, cheama pe prietenii si vecinii sai, si le zice: Bucurati-va impreuna cu mine, caci mi-am gasit oaia care era pierduta. 15.7 Tot asa, va spun ca va fi mai multa bucurie in cer pentru un singur pacatos care se pocaieste, decat pentru noua zeci si noua de oameni neprihaniti care n-au nevoie de pocainta. 15.8 Sau care femeie, daca are zece lei de argint, si pierde unul din ei, nu aprinde o lumina, nu matura casa, si nu cauta cu bagare de seama pana cand il gaseste? 15.9 Dupa ce l-a gasit, cheama pe prietenele si vecinele ei, si zice: Bucurati-va impreuna cu mine, caci am gasit leul, pe care-l pierdusem. 15.10 Tot asa, va spun ca este bucurie inaintea ingerilor lui Dumnezeu pentru un singur pacatos care se pocaieste. 15.11 El a mai zis: Un om avea doi fii. 15.12 Cel mai tanar din ei a zis tatalui sau: Tata, da-mi partea de avere, ce mi se cuvine. Si tatal le-a impartit averea. 15.13 Nu dupa multe zile, fiul cel mai tanar a strans totul, si a plecat intr-o tara departata, unde si-a risipit averea, ducand o viata destrabalata. 15.14 Dupa ce a cheltuit totul, a venit o foamete mare in tara aceea, si el a inceput sa duca lipsa. 15.15 Atunci s-a dus si s-a lipit de unul din locuitorii tarii aceleia, care l-a trimis pe ogoarele lui sa-i pazeasca porcii. 15.16 Mult ar fi dorit el sa se sature cu roscovele, pe care le mancau porcii, dar nu i le da nimeni. 15.17 Si-a venit in fire, si a zis: Cati argati ai tatalui meu au belsug de paine, iar eu mor de foame aici! 15.18 Ma voi scula, ma voi duce la tatal meu, si-i voi zice: Tata, am pacatuit impotriva cerului si impotriva ta~ 15.19 si nu mai sunt vrednic sa ma chem fiul tau; fa-ma ca pe unul din argatii tai. 15.20 Si s-a sculat, si a plecat la tatal sau. Cand era inca departe, tatal sau l-a vazut, si i s-a facut mila de el, a alergat de a cazut pe grumazul lui, si l-a sarutat mult. 15.21 Fiul i-a zis: Tata, am pacatuit impotriva cerului si impotriva ta, nu mai sunt vrednic sa ma chem fiul tau. 15.22 Dar tatal a zis robilor sai: Aduceti repede haina cea mai buna, si imbracati-l cu ea; puneti-i un inel in deget, si incaltaminte in picioare. 15.23 Aduceti vitelul cel ingrasat, si taiati-l. Sa mancam si sa ne inveselim; 15.24 caci acest fiu al meu era mort, si a inviat; era pierdut, si a fost gasit. Si au inceput sa se inveseleasca. 15.25 Fiul cel mai mare era la ogor. Cand a venit si s-a apropiat de casa, a auzit muzica si jocuri. 15.26 A chemat pe unul din robi, si a inceput sa-l intrebe ce este. 15.27 Robul acela i-a raspuns: Fratele tau a venit inapoi, si tatal tau a taiat vitelul cel ingrasat, pentru ca l-a gasit iarasi sanatos si bine. 15.28 El s-a intaratat de manie, si nu voia sa intre in casa. Tatal sau a iesit afara, si l-a rugat sa intre. 15.29 Dar el, drept raspuns, a zis tatalui sau: Iata, eu iti slujesc ca un rob de atatia ani, si niciodata nu ti-am calcat porunca; si mie niciodata nu mi-ai dat macar un ied sa ma inveselesc cu prietenii mei; 15.30 iar cand a venit acest fiu al tau, care ti-a mancat averea cu femeile desfranate, i-ai taiat vitelul cel ingrasat. 15.31 Fiule, i-a zis tatal, tu intotdeauna esti cu mine, si tot ce am eu este al tau. 15.32 Dar trebuia sa ne inveselim si sa ne bucuram, pentru ca acest frate al tau era mort, si a inviat, era pierdut si a fost gasit.
16.1 Isus a mai spus ucenicilor Sai: Un om bogat avea un ispravnic, care a fost parat la el ca-i risipeste averea. 16.2 El l-a chemat, si i-a zis: Ce aud eu vorbindu-se despre tine? Da-ti socoteala de ispravnicia ta, pentru ca nu mai poti fi ispravnic. 16.3 Ispravnicul si-a zis: Ce am sa fac, daca imi ia stapanul ispravnicia? Sa sap, nu pot; sa cersesc, mi-e rusine. 16.4 Stiu ce am sa fac, pentru ca, atunci cand voi fi scos din ispravnicie, ei sa ma primeasca in casele lor. 16.5 A chemat pe fiecare din datornicii stapanului sau, si a zis celui dintai: Cat esti dator stapanului meu? 16.6 O suta de masuri de untdelemn, a raspuns el. Si i-a zis: Ia-ti zapisul, si sezi degraba de scrie cincizeci. 16.7 Apoi a zis altuia: Dar tu, cat esti dator? O suta de masuri de grau, a raspuns el. Si i-a zis: Ia-ti zapisul, si scrie optzeci. 16.8 Stapanul lui a laudat pe ispravnicul nedrept, pentru ca lucrase intelepteste. Caci fiii veacului acestuia, fata de semenii lor, sunt mai intelepti decat fiii luminii. 16.9 Si Eu va zic: Faceti-va prieteni cu ajutorul bogatiilor nedrepte, pentru ca atunci cand veti muri, sa va primeasca in corturile vesnice. 16.10 Cine este credincios in cele mai mici lucruri, este credincios si in cele mari; si cine este nedrept in cele mai mici lucruri, este nedrept si in cele mari. 16.11 Deci, daca n-ati fost credinciosi in bogatiile nedrepte, cine va va incredinta adevaratele bogatii? 16.12 Si daca n-ati fost credinciosi in lucrul altuia, cine va va da ce este al vostru? 16.13 Nici o sluga nu poate sluji la doi stapani; caci sau va uri pe unul si va iubi pe celalalt, sau va tine numai la unul si va nesocoti pe celalalt. Nu puteti sluji lui Dumnezeu si lui Mamona. 16.14 Fariseii, care erau iubitori de bani, ascultau si ei toate lucrurile acestea, si isi bateau joc de El. 16.15 Isus le-a zis: Voi cautati sa va aratati neprihaniti inaintea oamenilor, dar Dumnezeu va cunoaste inimile; pentru ca ce este inaltat intre oameni, este o uraciune inaintea lui Dumnezeu. 16.16 Legea si prorocii au tinut pana la Ioan; de atunci incoace, Evanghelia Imparatiei lui Dumnezeu se propovaduieste: si fiecare, ca sa intre in ea, da navala. 16.17 Este mai lesne sa treaca cerul si pamantul decat sa cada o singura frantura de slova din Lege. 16.18 Oricine isi lasa nevasta si ia pe alta de nevasta, preacurveste; si cine ia de nevasta pe cea lasata de barbatul ei, preacurveste. 16.19 Era un om bogat, care se imbraca in porfira si in subtire; si in fiecare zi ducea o viata plina de veselie si stralucire. 16.20 La usa lui, zacea un sarac, numit Lazar, plin de bube. 16.21 Si dorea mult sa se sature cu faramiturile, care cadeau de la masa bogatului; pana si cainii veneau si-i lingeau bubele. 16.22 Cu vremea saracul a murit; si a fost dus de ingeri in sanul lui Avraam. A murit si bogatul, si l-au ingropat. 16.23 Pe cand era el in Locuinta mortilor, in chinuri, si-a ridicat ochii in sus, a vazut de departe pe Avraam, si pe Lazar in sanul lui~ 16.24 si a strigat: Parinte Avraame, fie-ti mila de mine, si trimite pe Lazar sa-si inmoaie varful degetului in apa, si sa-mi racoreasca limba; caci grozav sunt chinuit in vapaia aceasta. 16.25 Fiule, i-a raspuns Avraam, adu-ti aminte ca, in viata ta, tu ti-ai luat lucrurile bune, si Lazar si-a luat pe cele rele; acum aici, el este mangaiat, iar tu esti chinuit. 16.26 Pe langa toate acestea, intre noi si intre voi este o prapastie mare, asa ca cei ce ar avea sa treaca de aici la voi, sau de acolo la noi, sa nu poata. 16.27 Bogatul a zis: Rogu-te dar, parinte Avraame, sa trimiti pe Lazar in casa tatalui meu; 16.28 caci am cinci frati, si sa le adevereasca aceste lucruri, ca sa nu vina si ei in acest loc de chin. 16.29 Avraam a raspuns: Au pe Moise si pe proroci; sa asculte de ei. 16.30 Nu, parinte Avraame, a zis el; ci daca se va duce la ei cineva din morti, se vor pocai. 16.31 Si Avraam i-a raspuns: Daca nu asculta pe Moise si pe proroci, nu vor crede nici chiar daca ar invia cineva din morti.
17.1 Isus a zis ucenicilor Sai: Este cu neputinta sa nu vina prilejuri de pacatuire; dar vai de acela prin care vin! 17.2 Ar fi mai de folos pentru el sa i se lege o piatra de moara de gat, si sa fie aruncat in mare, decat sa faca pe unul din acesti micuti sa pacatuiasca. 17.3 Luati seama la voi insiva! Daca fratele tau pacatuieste impotriva ta, mustra-l! Si daca-i pare rau, iarta-l! 17.4 Si chiar daca pacatuieste impotriva ta de sapte ori pe zi, si de sapte ori pe zi se intoarce la tine si zice: Imi pare rau! sa-l ierti. 17.5 Apostolii au zis Domnului: Mareste-ne credinta! 17.6 Si Domnul a zis: Daca ati avea credinta cat un graunte de mustar, ati zice dudului acestuia: Dezradacineaza-te si sadeste-te in mare, si v-ar asculta. 17.7 Cine dintre voi, daca are un rob, care ara sau paste oile, ii va zice, cand vine de la camp: Vino indata, si sezi la masa? 17.8 Nu-i va zice mai degraba: Gateste-mi sa mananc, incinge-te, si slujeste-mi pana voi manca si voi bea eu; dupa aceea, vei manca si vei bea si tu? 17.9 Va ramane el indatorat fata de robul acela, pentru ca robul a facut ce-i fusese poruncit? Nu cred. 17.10 Tot asa si voi, dupa ce veti face tot ce vi s-a poruncit, sa ziceti: Suntem niste robi netrebnici; am facut ce eram datori sa facem. 17.11 Isus mergea spre Ierusalim, si a trecut printre Samaria si Galilea. 17.12 Pe cand intra intr-un sat, L-au intampinat zece leprosi. Ei au stat departe~ 17.13 si-au ridicat glasul, si au zis: Isuse, Invatatorule, ai mila de noi! 17.14 Cand i-a vazut Isus, le-a zis: Duceti-va si aratati-va preotilor! Si pe cand se duceau, au fost curatiti. 17.15 Unul din ei, cand s-a vazut vindecat, s-a intors, slavind pe Dumnezeu cu glas tare. 17.16 S-a aruncat cu fata la pamant la picioarele lui Isus, si I-a multumit. Era Samaritean. 17.17 Isus a luat cuvantul, si a zis: Oare n-au fost curatiti toti cei zece? Dar ceilalti noua, unde sunt? 17.18 Nu s-a gasit decat strainul acesta sa se intoarca si sa dea slava lui Dumnezeu? 17.19 Apoi i-a zis: Scoala-te si pleaca; credinta ta te-a mantuit. 17.20 Fariseii au intrebat pe Isus cand va veni Imparatia lui Dumnezeu. Drept raspuns, El le-a zis: Imparatia lui Dumnezeu nu vine in asa fel ca sa izbeasca privirile. 17.21 Nu se va zice: Uite-o aici, sau: Uite-o acolo! Caci iata ca Imparatia lui Dumnezeu este inauntrul vostru. 17.22 Si a zis ucenicilor: Vor veni zile cand veti dori sa vedeti una din zilele Fiului omului, si n-o veti vedea. 17.23 Vi se va zice: Iata-L aici, iata-L acolo! Sa nu va duceti, nici sa nu-i urmati. 17.24 Caci, cum iese fulgerul si lumineaza de la o margine a cerului pana la cealalta, asa va fi si Fiul omului in ziua Sa. 17.25 Dar mai intai trebuie sa sufere multe, si sa fie lepadat de neamul acesta. 17.26 Ce s-a intamplat in zilele lui Noe, se va intampla la fel si in zilele Fiului omului: 17.27 mancau, beau, se insurau si se maritau pana in ziua cand a intrat Noe in corabie; si a venit potopul si i-a prapadit pe toti. 17.28 Ce s-a intamplat in zilele lui Lot, se va intampla aidoma: oamenii mancau, beau, cumparau, vindeau, sadeau, zideau; 17.29 dar, in ziua cand a iesit Lot din Sodoma, a plouat foc si pucioasa din cer, si i-a pierdut pe toti. 17.30 Tot asa va fi si in ziua cand Se va arata Fiul omului. 17.31 In ziua aceea, cine va fi pe acoperisul casei, si isi va avea vasele in casa, sa nu se pogoare sa le ia; si cine va fi pe camp, de asemenea, sa nu se mai intoarca. 17.32 Aduceti-va aminte de nevasta lui Lot. 17.33 Oricine va cauta sa-si scape viata, o va pierde; si oricine o va pierde, o va gasi. 17.34 Va spun ca, in noaptea aceea, doi insi vor fi in acelasi pat, unul va fi luat si altul va fi lasat; 17.35 doua femei vor macina impreuna: una va fi luata, si alta va fi lasata. 17.36 Doi barbati vor fi la camp: unul va fi luat si altul va fi lasat. 17.37 Ucenicii L-au intrebat: Unde, Doamne? Iar El a raspuns: Unde va fi trupul acolo se vor strange vulturii.
18.1 Isus le-a spus o pilda, ca sa le arate ca trebuie sa se roage necurmat, si sa nu se lase. 18.2 El le-a zis: Intr-o cetate era un judecator, care de Dumnezeu nu se temea si de oameni nu se rusina. 18.3 In cetatea aceea era si o vaduva, care venea des la el, si-i zicea: Fa-mi dreptate in cearta cu parasul meu. 18.4 Multa vreme n-a voit sa-i faca dreptate. Dar in urma, si-a zis: Macar ca de Dumnezeu nu ma tem si de oameni nu ma rusinez~ 18.5 totusi, pentru ca vaduva aceasta ma tot necajeste, ii voi face dreptate, ca sa nu tot vina sa-mi bata capul. 18.6 Domnul a adaugat: Auziti ce zice judecatorul nedrept? 18.7 Si Dumnezeu nu va face dreptate alesilor Lui, care striga zi si noapte catre El, macar ca zaboveste fata de ei? 18.8 Va spun ca le va face dreptate in curand. Dar cand va veni Fiul omului, va gasi El credinta pe pamant? 18.9 A mai spus si pilda aceasta pentru unii care se incredeau in ei insisi ca sunt neprihaniti, si dispretuiau pe ceilalti. 18.10 Doi oameni s-au suit la Templu sa se roage; unul era Fariseu, si altul vames. 18.11 Fariseul sta in picioare, si a inceput sa se roage in sine astfel: Dumnezeule, Iti multumesc ca nu sunt ca ceilalti oameni, hrapareti, nedrepti, preacurvari sau chiar ca vamesul acesta. 18.12 Eu postesc de doua ori pe saptamana, dau zeciuiala din toate veniturile mele. 18.13 Vamesul sta departe, si nu indraznea nici ochii sa si-i ridice spre cer; ci se batea in piept, si zicea: Dumnezeule, ai mila de mine, pacatosul! 18.14 Eu va spun ca mai degraba omul acesta s-a pogorat acasa socotit neprihanit decat celalalt. Caci oricine se inalta, va fi smerit; si oricine se smereste, va fi inaltat. 18.15 I-au adus si niste copilasi, ca sa Se atinga de ei. Dar ucenicii, cand au vazut lucrul acesta, au certat pe aceia care-i aduceau. 18.16 Isus a chemat la Sine pe copilasi, si a zis: Lasati copilasii sa vina la Mine, si nu-i opriti; caci Imparatia lui Dumnezeu este a unora ca ei. 18.17 Adevarat va spun ca, oricine nu va primi Imparatia lui Dumnezeu ca un copilas, cu nici un chip nu va intra in ea. 18.18 Un fruntas a intrebat pe Isus: Bunule Invatator, ce trebuie sa fac ca sa mostenesc viata vesnica? 18.19 Pentru ce Ma numesti bun? i-a raspuns Isus. Nimeni nu este bun decat Unul singur: Dumnezeu. 18.20 Stii poruncile: Sa nu preacurvesti; sa nu ucizi; sa nu furi; sa nu faci o marturisire mincinoasa; sa cinstesti pe tatal tau si pe mama ta. 18.21 Toate aceste lucruri, I-a zis el, le-am pazit din tineretea mea. 18.22 Cand a auzit Isus aceste vorbe, i-a zis: Iti mai lipseste un lucru: vinde tot ce ai, imparte la saraci, si vei avea o comoara in ceruri. Apoi, vino si urmeaza-Ma. 18.23 Cand a auzit el aceste cuvinte, s-a intristat de tot; caci era foarte bogat. 18.24 Isus a vazut ca s-a intristat de tot, si a zis: Cat de anevoie vor intra in Imparatia lui Dumnezeu cei ce au avutii! 18.25 Fiindca mai lesne este sa treaca o camila prin urechea acului, decat sa intre un om bogat in Imparatia lui Dumnezeu. 18.26 Cei ce-L ascultau, au zis: Atunci cine poate fi mantuit? 18.27 Isus a raspuns: Ce este cu neputinta la oameni, este cu putinta la Dumnezeu. 18.28 Atunci Petru a zis: Iata ca noi am lasat totul, si Te-am urmat. 18.29 Si Isus le-a zis: Adevarat va spun ca nu este nimeni, care sa-si fi lasat casa, sau nevasta, sau fratii, sau parintii, sau copiii, pentru Imparatia lui Dumnezeu~ 18.30 si sa nu primeasca mult mai mult in veacul acesta de acum, iar in veacul viitor, viata vesnica. 18.31 Isus a luat cu Sine pe cei doisprezece, si le-a zis: Iata ca ne suim la Ierusalim, si tot ce a fost scris prin proroci despre Fiul omului, se va implini. 18.32 Caci va fi dat in mana Neamurilor; Il vor batjocori, Il vor ocari, Il vor scuipa; 18.33 si, dupa ce-L vor bate cu nuiele, Il vor omori, dar a treia zi va invia. 18.34 Ei n-au inteles nimic din aceste lucruri: caci vorbirea aceasta era ascunsa pentru ei, si nu pricepeau ce le spunea Isus. 18.35 Pe cand Se apropia Isus de Ierihon, un orb sedea langa drum si cersea. 18.36 Cand a auzit norodul trecand, a intrebat ce este. 18.37 I-au spus: Trece Isus din Nazaret. 18.38 Si el a strigat: Isuse, Fiul lui David, ai mila de mine! 18.39 Cei ce mergeau inainte, il certau sa taca; dar el tipa si mai tare: Fiul lui David, ai mila de mine! 18.40 Isus S-a oprit, si a poruncit sa-l aduca la El; si, dupa ce s-a apropiat, l-a intrebat: 18.41 Ce vrei sa-ti fac? Doamne, a raspuns el, sa-mi capat vederea. 18.42 Si Isus i-a zis: Capata-ti vederea. Credinta ta te-a mantuit. 18.43 Numaidecat, orbul si-a capatat vederea, si a mers dupa Isus, slavind pe Dumnezeu. Tot norodul, cand a vazut cele intamplate, a dat lauda lui Dumnezeu.
19.1 Isus a intrat in Ierihon, si trecea prin cetate. 19.2 Si un om bogat, numit Zacheu, mai marele vamesilor~ 19.3 cauta sa vada care este Isus; dar nu putea din pricina norodului, caci era mic de statura. 19.4 A alergat inainte, si s-a suit intr-un dud ca sa-L vada; pentru ca pe drumul acela avea sa treaca. 19.5 Isus, cand a ajuns la locul acela, Si-a ridicat ochii in sus, si i-a zis: Zachee, da-te jos degraba, caci astazi trebuie sa raman in casa ta. 19.6 Zacheu s-a dat jos in graba, si L-a primit cu bucurie. 19.7 Cand au vazut lucrul acesta, toti carteau si ziceau: A intrat sa gazduiasca la un om pacatos! 19.8 Dar Zacheu a stat inaintea Domnului, si I-a zis: Iata, Doamne, jumatate din avutia mea o dau saracilor; si, daca am napastuit pe cineva cu ceva, ii dau inapoi impatrit. 19.9 Isus i-a zis: Astazi a intrat mantuirea in casa aceasta, caci si el este fiul lui Avraam. 19.10 Pentru ca Fiul omului a venit sa caute si sa mantuiasca ce era pierdut. 19.11 Pe cand ascultau ei aceste lucruri, Isus a mai spus o pilda, pentru ca era aproape de Ierusalim, si ei credeau ca Imparatia lui Dumnezeu are sa se arate indata. 19.12 Deci a zis: Un om de neam mare s-a dus intr-o tara departata, ca sa-si ia o imparatie, si apoi sa se intoarca. 19.13 A chemat zece din robii sai, le-a dat zece poli, si le-a zis: Puneti-i in negot pana ma voi intoarce. 19.14 Dar cetatenii lui il urau; si au trimis dupa el o solie sa-i spuna: Nu vrem ca omul acesta sa imparateasca peste noi. 19.15 Cand s-a intors inapoi, dupa ce isi luase imparatia, a spus sa cheme pe robii aceia, carora le daduse banii, ca sa vada cat castigase fiecare cu ei din negot. 19.16 Cel dintai a venit, si i-a zis: Doamne, polul tau a mai adus zece poli. 19.17 El i-a zis: Bine, rob bun; fiindca ai fost credincios in putine lucruri, primeste carmuirea a zece cetati. 19.18 A venit al doilea, si i-a zis: Doamne, polul tau a mai adus cinci poli. 19.19 El i-a zis si lui: Primeste si tu carmuirea a cinci cetati. 19.20 A venit un altul, si i-a zis: Doamne, iata-ti polul, pe care l-am pastrat invelit intr-un stergar; 19.21 caci m-am temut de tine, fiindca esti un om aspru; iei ce n-ai pus, si seceri ce n-ai semanat. 19.22 Stapanul i-a zis: Rob rau; te voi judeca dupa cuvintele tale. Stiai ca sunt un om aspru, care iau ce n-am pus si secer ce n-am semanat; 19.23 atunci de ce nu mi-ai pus banii la zarafi, pentru ca, la intoarcerea mea, sa-i fi luat inapoi cu dobanda? 19.24 Apoi a zis celor ce erau de fata: Luati-i polul, si dati-l celui ce are zece poli. 19.25 Doamne, i-au zis ei, el are zece poli. 19.26 Iar el le-a zis: Va spun ca celui ce are, i se va da; dar de la cel ce n-are, se va lua chiar si ce are. 19.27 Cat despre vrajmasii mei, care n-au vrut sa imparatesc eu peste ei, aduceti-i incoace, si taiati-i inaintea mea. 19.28 Dupa ce a vorbit astfel, Isus a pornit in frunte si Se suia spre Ierusalim. 19.29 Cand S-a apropiat de Betfaghe si de Betania, inspre muntele numit al Maslinilor, Isus a trimis pe doi din ucenicii Sai~ 19.30 si le-a zis: Duceti-va in satul dinaintea voastra. Cand veti intra in el, veti gasi un magarus legat, pe care n-a incalecat nimeni niciodata: dezlegati-l, si aduceti-Mi-l. 19.31 Daca va va intreba cineva: Pentru ce-l dezlegati? sa-i spuneti asa: Pentru ca Domnul are trebuinta de el. 19.32 Cei ce fusesera trimisi, s-au dus si au gasit asa cum le spusese Isus. 19.33 Pe cand dezlegau magarusul, stapanii lui le-au zis: Pentru ce dezlegati magarusul? 19.34 Ei au raspuns: Domnul are trebuinta de el. 19.35 Si au adus magarusul la Isus. Apoi si-au aruncat hainele pe el, si au asezat pe Isus, calare deasupra. 19.36 Pe cand mergea Isus, oamenii isi asterneau hainele pe drum. 19.37 Si cand S-a apropiat de Ierusalim, spre pogorasul muntelui Maslinilor, toata multimea ucenicilor, plina de bucurie, a inceput sa laude pe Dumnezeu cu glas tare pentru toate minunile, pe care le vazusera. 19.38 Ei ziceau: Binecuvantat este Imparatul care vine in Numele Domnului! Pace in cer, si slava in locurile prea inalte! 19.39 Unii Farisei, din norod, au zis lui Isus: Invatatorule, cearta-Ti ucenicii! 19.40 Si El a raspuns: Va spun ca, daca vor tacea ei, pietrele vor striga. 19.41 Cand S-a apropiat de cetate si a vazut-o, Isus a plans pentru ea~ 19.42 si a zis: Daca ai fi cunoscut si tu, macar in aceasta zi, lucrurile, care puteau sa-ti dea pacea! Dar acum, ele sunt ascunse de ochii tai. 19.43 Vor veni peste tine zile, cand vrajmasii tai te vor inconjura cu santuri, te vor impresura, si te vor strange din toate partile: 19.44 te vor face una cu pamantul, pe tine si pe copiii tai din mijlocul tau; si nu vor lasa in tine piatra pe piatra, pentru ca n-ai cunoscut vremea cand ai fost cercetata. 19.45 In urma a intrat in Templu, si a inceput sa scoata afara pe cei ce vindeau si cumparau in el. 19.46 Si le-a zis: Este scris: Casa Mea va fi o casa de rugaciune. Dar voi ati facut din ea o pestera de talhari. 19.47 Isus invata in toate zilele pe norod in Templu. Si preotii cei mai de seama, carturarii si batranii norodului cautau sa-L omoare; 19.48 dar nu stiau cum sa faca, pentru ca tot norodul Ii sorbea vorbele de pe buze.
20.1 Intr-una din acele zile, cand invata Isus norodul in Templu si propovaduia Evanghelia, au venit deodata la El preotii cei mai de seama si carturarii, cu batranii~ 20.2 si I-au zis: Spune-ne, cu ce putere faci Tu aceste lucruri, sau cine Ti-a dat puterea aceasta? 20.3 Drept raspuns, El le-a zis: Am sa va pun si Eu o intrebare. Spuneti-Mi: 20.4 Botezul lui Ioan venea din cer sau de la oameni? 20.5 Dar ei cugetau astfel intre ei: Daca raspundem: Din cer, va zice: Atunci de ce nu l-ati crezut? 20.6 Si daca raspundem: De la oameni, tot norodul ne va ucide cu pietre; caci este incredintat ca Ioan era un proroc. 20.7 Atunci au raspuns ca nu stiu de unde venea botezul lui Ioan. 20.8 Si Isus le-a zis: Nici Eu n-am sa va spun cu ce putere fac aceste lucruri. 20.9 Apoi a inceput sa spuna norodului pilda aceasta: Un om a sadit o vie, a arendat-o unor vieri si a plecat intr-o alta tara, pentru o vreme indelungata. 20.10 La vremea roadelor, a trimis la vieri un rob, ca sa-i dea partea lui din rodul viei. Vierii l-au batut, si l-au trimis inapoi cu mainile goale. 20.11 A mai trimis un alt rob; ei l-au batut si pe acela, l-au batjocorit, si l-au trimis inapoi cu mainile goale. 20.12 A mai trimis un al treilea rob; ei l-au ranit si pe acela, si l-au scos afara. 20.13 Stapanul viei a zis: Ce sa fac? Am sa trimit pe fiul meu preaiubit; poate ca il vor primi cu cinste. 20.14 Dar vierii, cand l-au vazut, s-au sfatuit intre ei, si au zis: Iata mostenitorul; veniti sa-l ucidem, ca mostenirea sa fie a noastra. 20.15 Si l-au scos afara din vie, si l-au omorat. Acum, ce le va face stapanul viei? 20.16 Va veni, va pierde pe vierii aceia, si via o va da altora. Cand au auzit ei cuvintele acestea, au zis: Nicidecum! 20.17 Dar Isus i-a privit drept in fata, si a zis: Ce inseamna cuvintele acestea, care au fost scrise: Piatra, pe care au lepadat-o zidarii, a ajuns sa fie pusa in capul unghiului? 20.18 Oricine va cadea peste piatra aceasta, va fi zdrobit de ea: si pe acela peste care va cadea ea, il va spulbera? 20.19 Preotii cei mai de seama si carturarii cautau sa puna mana pe El, chiar in ceasul acela, dar se temeau de norod. Pricepusera ca Isus spusese pilda aceasta impotriva lor. 20.20 Au inceput sa pandeasca pe Isus; si au trimis niste iscoditori, care se prefaceau ca sunt neprihaniti, ca sa-L prinda cu vorba si sa-L dea pe mana stapanirii si pe mana puterii dregatorului. 20.21 Iscoditorii acestia L-au intrebat: Invatatorule, stim ca vorbesti si inveti pe oameni drept, si ca nu cauti la fata oamenilor, ci-i inveti calea lui Dumnezeu in adevar. 20.22 Se cuvine sa platim bir Cezarului sau nu? 20.23 Isus le-a priceput viclenia, si le-a raspuns: Pentru ce Ma ispititi? 20.24 Aratati-Mi un ban. Al cui chip, si ale cui slove sunt scrise pe el? Ale Cezarului au raspuns ei. 20.25 Atunci El le-a zis: Dati dar Cezarului ce este al Cezarului, si lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu. 20.26 Nu L-au putut prinde cu vorba inaintea norodului; ci, mirati de raspunsul Lui, au tacut. 20.27 Unii din Saduchei, care zic ca nu este inviere, s-au apropiat si au intrebat pe Isus: 20.28 Invatatorule, iata ce ne-a scris Moise: Daca moare fratele cuiva, avand nevasta, dar fara sa aiba copii, fratele lui sa ia pe nevasta lui, si sa ridice urmas fratelui sau. 20.29 Au fost dar sapte frati. Cel dintai s-a insurat, si a murit fara copii. 20.30 Pe nevasta lui, a luat-o al doilea; si a murit si el fara copii. 20.31 A luat-o si al treilea, si tot asa toti sapte; si au murit fara sa lase copii. 20.32 La urma tuturor, a murit si femeia. 20.33 Deci, la inviere, nevasta caruia dintre ei va fi femeia? Fiindca toti sapte au avut-o de nevasta. 20.34 Isus le-a raspuns: Fiii veacului acestuia se insoara si se marita; 20.35 dar cei ce vor fi gasiti vrednici sa aiba parte de veacul viitor si de invierea dintre cei morti, nici nu se vor insura, nici nu se vor marita. 20.36 Pentru ca nici nu vor putea muri, caci vor fi ca ingerii. Si vor fi fiii lui Dumnezeu, fiind fii ai invierii. 20.37 Dar ca mortii invie, a aratat insusi Moise, in locul unde este vorba despre Rug, cand numeste pe Domnul: Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac si Dumnezeul lui Iacov. 20.38 Dar Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morti, ci al celor vii, caci pentru El toti sunt vii. 20.39 Unii din carturari au luat cuvantul, si au zis: Invatatorule, bine ai zis. 20.40 Si nu mai indrazneau sa-I mai puna nici o intrebare. 20.41 Isus le-a zis: Cum se zice ca Hristosul este fiul lui David? 20.42 Caci insusi David zice in Cartea Psalmilor: Domnul a zis Domnului meu: Sezi la dreapta Mea~ 20.43 pana voi pune pe vrajmasii Tai sub picioarele Tale. 20.44 Deci David Il numeste Domn; atunci cum este El fiul lui? 20.45 Atunci a zis ucenicilor Sai, in auzul intregului norod: 20.46 Paziti-va de carturari, carora le place sa se plimbe in haine lungi, si sa le faca lumea plecaciuni prin piete; ei umbla dupa scaunele dintai in sinagogi, si dupa locurile dintai la ospete; 20.47 si casele vaduvelor le mananca, in timp ce, de ochii lumii, fac rugaciuni lungi. De aceea vor lua o mai mare osanda.
21.1 Isus Si-a ridicat ochii, si a vazut pe niste bogati care isi aruncau darurile in vistierie. 21.2 A vazut si pe o vaduva saraca, aruncand acolo doi banuti. 21.3 Si a zis: Adevarat va spun, ca aceasta vaduva saraca a aruncat mai mult decat toti ceilalti; 21.4 caci toti acestia au aruncat la daruri din prisosul lor; dar ea a aruncat din saracia ei, tot ce avea ca sa traiasca. 21.5 Pe cand vorbeau unii despre Templu, ca era impodobit cu pietre frumoase si daruri, Isus a zis: 21.6 Vor veni zile cand, nu va ramane aici piatra pe piatra, care sa nu fie daramata. 21.7 Invatatorule, L-au intrebat ei, cand se vor intampla toate aceste lucruri? Si care va fi semnul cand se vor intampla aceste lucruri? 21.8 Isus a raspuns: Bagati de seama sa nu va amageasca cineva. Caci vor veni multi in Numele Meu, si vor zice: Eu sunt Hristosul, si Vremea se apropie. Sa nu mergeti dupa ei. 21.9 Cand veti auzi de razboaie si de rascoale, sa nu va spaimantati; pentru ca intai trebuie sa se intample aceste lucruri. Dar sfarsitul nu va fi indata. 21.10 Apoi, le-a zis El, un neam se va scula impotriva altui neam, si o imparatie impotriva altei imparatii. 21.11 Pe alocuri vor fi mari cutremure de pamant, foamete si ciume; vor fi aratari inspaimantatoare, si semne mari in cer. 21.12 Dar inainte de toate acestea, vor pune mainile pe voi, si va vor prigoni: va vor da pe mana sinagogilor, va vor arunca in temnite, va vor tari inaintea imparatilor si inaintea dregatorilor, din pricina Numelui Meu. 21.13 Aceste lucruri vi se vor intampla ca sa fiti marturie. 21.14 Tineti bine minte, sa nu va ganditi mai dinainte ce veti raspunde; 21.15 caci va voi da o gura si o intelepciune, careia nu-i vor putea raspunde, nici sta impotriva toti potrivnicii vostri. 21.16 Veti fi dati in mainile lor pana si de parintii, fratii, rudele si prietenii vostri; si vor omori pe multi dintre voi. 21.17 Veti fi urati de toti din pricina Numelui Meu. 21.18 Dar nici un par din cap nu vi se va pierde. 21.19 Prin rabdarea voastra, va veti castiga sufletele voastre. 21.20 Cand veti vedea Ierusalimul inconjurat de osti, sa stiti ca atunci pustiirea lui este aproape. 21.21 Atunci, cei din Iudea sa fuga la munti, cei din mijlocul Ierusalimului sa iasa afara din el, si cei de prin ogoare sa nu intre in el. 21.22 Caci zilele acelea vor fi zile de razbunare, ca sa se implineasca tot ce este scris. 21.23 Vai de femeile care vor fi insarcinate, si de cele ce vor da tata in acele zile! Pentru ca va fi o stramtorare mare in tara, si manie impotriva norodului acestuia. 21.24 Vor cadea sub ascutisul sabiei, vor fi luati robi printre toate neamurile; si Ierusalimul va fi calcat in picioare de neamuri, pana se vor implini vremurile neamurilor. 21.25 Vor fi semne in soare, in luna si in stele. Si pe pamant va fi stramtorare printre neamuri, care nu vor sti ce sa faca la auzul urletului marii si al valurilor; 21.26 oamenii isi vor da sufletul de groaza, in asteptarea lucrurilor care se vor intampla pe pamant; caci puterile cerurilor vor fi clatinate. 21.27 Atunci vor vedea pe Fiul omului venind pe un nor cu putere si slava mare. 21.28 Cand vor incepe sa se intample aceste lucruri, sa va uitati in sus, si sa va ridicati capetele, pentru ca izbavirea voastra se apropie. 21.29 Si le-a spus o pilda: Vedeti smochinul si toti copacii. 21.30 Cand infrunzesc, si-i vedeti, voi singuri cunoasteti ca de acum vara este aproape. 21.31 Tot asa, cand veti vedea intamplandu-se aceste lucruri, sa stiti ca Imparatia lui Dumnezeu este aproape. 21.32 Adevarat va spun ca nu va trece neamul acesta, pana cand se vor implini toate aceste lucruri. 21.33 Cerul si pamantul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece. 21.34 Luati seama la voi insiva, ca nu cumva sa vi se ingreuieze inimile cu imbuibare de mancare si bautura, si cu ingrijorarile vietii acesteia, si astfel ziua aceea sa vina fara veste asupra voastra. 21.35 Caci ziua aceea va veni ca un lat peste toti cei ce locuiesc pe toata fata pamantului. 21.36 Vegheati dar in tot timpul, si rugati-va, ca sa aveti putere sa scapati de toate lucrurile acestea, care se vor intampla, si sa stati in picioare inaintea Fiului omului. 21.37 Ziua, Isus invata pe norod in Templu, iar noaptea Se ducea de o petrecea in muntele care se cheama muntele Maslinilor. 21.38 Si tot norodul venea dis-de-dimineata la El in Templu, ca sa-L asculte.
22.1 Praznicul Azimelor, numit Pastele, se apropia. 22.2 Preotii cei mai de seama si carturarii cautau un mijloc cum sa omoare pe Isus; caci se temeau de norod. 22.3 Dar Satana a intrat in Iuda, zis si Iscarioteanul, care era din numarul celor doisprezece. 22.4 Iuda s-a dus sa se inteleaga cu preotii cei mai de seama si cu capeteniile strajerilor Templului cum sa-L dea in mainile lor. 22.5 Ei s-au bucurat, si au cazut la invoiala sa-i dea bani. 22.6 Dupa ce le-a fagaduit ca li-L va da in maini, Iuda cauta un prilej nimerit sa dea pe Isus in mainile lor, fara stirea norodului. 22.7 Ziua praznicului Azimelor, in care trebuiau jertfite Pastele, a venit. 22.8 Si Isus a trimis pe Petru si pe Ioan, si le-a zis: Duceti-va de pregatiti-ne Pastele, ca sa mancam. 22.9 Unde voiesti sa pregatim? L-au intrebat ei. 22.10 El le-a raspuns: Iata, cand veti intra in cetate, va va iesi inainte un om, ducand un ulcior cu apa; mergeti dupa el in casa in care va intra~ 22.11 si spuneti stapanului casei: Invatatorul iti zice: Unde este odaia pentru oaspeti, in care sa mananc Pastele cu ucenicii Mei? 22.12 Si are sa va arate o odaie mare de sus, asternuta gata: acolo sa pregatiti Pastele. 22.13 Ei au plecat, si au gasit asa cum le spusese El. Si au pregatit Pastele. 22.14 Cand a sosit ceasul, Isus a sezut la masa cu cei doisprezece apostoli. 22.15 El le-a zis: Am dorit mult sa mananc Pastele acestea cu voi inainte de patima Mea; 22.16 caci va spun, ca de acum incolo, nu le voi mai manca, pana la implinirea lor in Imparatia lui Dumnezeu. 22.17 Si a luat un pahar, a multumit lui Dumnezeu, si a zis: Luati paharul acesta, si impartiti-l intre voi; 22.18 pentru ca va spun ca nu voi mai bea de acum incolo din rodul vitei, pana cand va veni Imparatia lui Dumnezeu. 22.19 Apoi a luat paine; si, dupa ce a multumit lui Dumnezeu, a frant-o, si le-a dat-o zicand: Acesta este trupul Meu, care se da pentru voi; sa faceti lucrul acesta spre pomenirea Mea. 22.20 Tot astfel, dupa ce au mancat, a luat paharul, si li l-a dat, zicand: Acest pahar este legamantul cel nou, facut in sangele Meu, care se varsa pentru voi. 22.21 Dar iata ca mana vanzatorului Meu este cu Mine la masa aceasta. 22.22 Negresit, Fiul omului Se duce, dupa cum este randuit. Dar vai de omul acela prin care este vandut El! 22.23 Si au inceput sa se intrebe unii pe altii cine din ei sa fie acela care va face lucrul acesta. 22.24 Intre apostoli s-a iscat si o cearta, ca sa stie care din ei avea sa fie socotit ca cel mai mare? 22.25 Isus le-a zis: Imparatii Neamurilor domnesc peste ele; si celor ce le stapanesc, li se da numele de binefacatori. 22.26 Voi sa nu fiti asa. Ci cel mai mare dintre voi, sa fie ca cel mai mic; si cel ce carmuieste, ca cel ce slujeste. 22.27 Caci care este mai mare: cine sta la masa, sau cine slujeste la masa? Nu cine sta la masa? Si Eu totusi, sunt in mijlocul vostru ca cel ce slujeste la masa. 22.28 Voi sunteti aceia, care ati ramas necontenit cu Mine in incercarile Mele. 22.29 De aceea va pregatesc Imparatia, dupa cum Tatal Meu Mi-a pregatit-o Mie~ 22.30 ca sa mancati si sa beti la masa Mea in Imparatia Mea, si sa sedeti pe scaune de domnie, ca sa judecati pe cele douasprezece semintii ale lui Israel. 22.31 Domnul a zis: Simone, Simone, Satana v-a cerut sa va cearna ca graul. 22.32 Dar Eu M-am rugat pentru tine, ca sa nu se piarda credinta ta; si dupa ce te vei intoarce la Dumnezeu, sa intaresti pe fratii tai. 22.33 Doamne, I-a zis Petru, cu Tine sunt gata sa merg chiar si in temnita si la moarte. 22.34 Si Isus i-a zis: Petre, iti spun ca nu va canta astazi cocosul, pana te vei lepada de trei ori ca nu Ma cunosti. 22.35 Apoi le-a mai zis: Cand v-am trimis fara punga, fara traista, si fara incaltaminte, ati dus voi lipsa de ceva? De nimic, I-au raspuns ei. 22.36 Si El le-a zis: Acum, dimpotriva, cine are o punga, s-o ia; cine are o traista, de asemenea s-o ia; si cine n-are sabie, sa-si vanda haina, si sa-si cumpere o sabie. 22.37 Caci va spun ca trebuie sa se implineasca cu Mine aceste cuvinte scrise: El a fost pus in numarul celor faradelege. Si lucrurile privitoare la Mine, sunt gata sa se implineasca. 22.38 Doamne, I-au zis ei, iata aici doua sabii. Si El le-a zis: Destul! 22.39 Dupa ce a iesit afara, S-a dus, ca de obicei, in muntele Maslinilor. Ucenicii Lui au mers dupa El. 22.40 Cand a ajuns la locul acela, le-a zis: Rugati-va, ca sa nu cadeti in ispita. 22.41 Apoi S-a departat de ei ca la o aruncatura de piatra, a ingenuncheat, si a inceput sa Se roage~ 22.42 zicand: Tata, daca voiesti, departeaza paharul acesta de la Mine! Totusi, faca-se nu voia Mea, ci a Ta. 22.43 Atunci I s-a aratat un inger din cer, ca sa-L intareasca. 22.44 A ajuns intr-un chin ca de moarte, si a inceput sa Se roage si mai fierbinte; si sudoarea I se facuse ca niste picaturi mari de sange, care cadeau pe pamant. 22.45 Dupa ce S-a rugat, S-a sculat, si a venit la ucenici; i-a gasit adormiti de intristare~ 22.46 si le-a zis: Pentru ce dormiti? Sculati-va si rugati-va, ca sa nu cadeti in ispita. 22.47 Pe cand graia El inca, iata ca a venit o gloata. Si cel ce se chema Iuda, unul din cei doisprezece, mergea in fruntea lor. El s-a apropiat de Isus, ca sa-L sarute. 22.48 Si Isus i-a zis: Iudo, cu o sarutare vinzi tu pe Fiul omului? 22.49 Cei ce erau cu Isus, au vazut ce avea sa se intample, si au zis: Doamne, sa lovim cu sabia? 22.50 Si unul din ei a lovit pe robul marelui preot, si i-a taiat urechea dreapta. 22.51 Dar Isus a luat cuvantul, si a zis: Lasati-i! Pana aici! Si S-a atins de urechea omului aceluia, si l-a vindecat. 22.52 Isus a zis apoi preotilor celor mai de seama, capeteniilor strajerilor Templului si batranilor, care venisera impotriva Lui: Ati iesit dupa Mine ca dupa un talhar, cu sabii si cu ciomege? 22.53 In toate zilele eram cu voi in Templu, si n-ati pus mana pe Mine. Dar acesta este ceasul vostru si puterea intunericului. 22.54 Dupa ce au pus mana pe Isus, L-au dus si L-au bagat in casa marelui preot. Petru mergea dupa El de departe. 22.55 Au aprins un foc in mijlocul curtii si au sezut jos. Petru s-a asezat si el printre ei. 22.56 O slujnica l-a vazut cum sedea la para focului, s-a uitat tinta la el, si a zis: Si omul acesta era cu El. 22.57 Dar Petru s-a lepadat, si a zis: Femeie, nu-L cunosc. 22.58 Peste putin, l-a vazut un altul si a zis: Si tu esti unul din oamenii aceia. Iar Petru a zis: Omule, nu sunt dintre ei. 22.59 Cam dupa un ceas, un altul intarea acelasi lucru, si zicea: Nu mai incape indoiala ca si omul acesta era cu El, caci este Galilean. 22.60 Petru a raspuns: Omule, nu stiu ce zici. Chiar in clipa aceea, pe cand vorbea el inca, a cantat cocosul. 22.61 Domnul S-a intors, si S-a uitat tinta la Petru. Si Petru si-a adus aminte de vorba pe care i-o spusese Domnul: Inainte ca sa cante cocosul te vei lepada de Mine de trei ori. 22.62 Si a iesit afara, si a plans cu amar. 22.63 Oamenii, care pazeau pe Isus, Il batjocoreau si-L bateau. 22.64 L-au legat la ochi, Il loveau peste fata, si-L intrebau, zicand: Proroceste, cine Te-a lovit? 22.65 Si rosteau impotriva Lui multe alte batjocori. 22.66 Cand s-a facut ziua, batranii norodului, preotii cei mai de seama si carturarii s-au adunat impreuna, si au adus pe Isus in Soborul lor. Ei I-au zis: 22.67 Daca esti Tu Hristosul, spune-ne! Isus le-a raspuns: Daca va voi spune, nu veti crede; 22.68 si daca va voi intreba, nu-Mi veti raspunde, nici nu-Mi veti da drumul. 22.69 De acum incolo, Fiul omului va sedea la dreapta puterii lui Dumnezeu. 22.70 Toti au zis: Esti Tu dar Fiul lui Dumnezeu? Si El le-a raspuns: Asa cum o spuneti; da, sunt. 22.71 Atunci ei au zis: Ce nevoie mai avem de marturie? Noi insine am auzit-o din gura Lui.
23.1 S-au sculat toti, si au dus pe Isus inaintea lui Pilat. 23.2 Si au inceput sa-L parasca, si sa zica: Pe omul acesta l-am gasit atatand neamul nostru la rascoala, oprind a plati bir Cezarului, si zicand ca el este Hristosul, Imparatul. 23.3 Pilat L-a intrebat: Esti Tu Imparatul Iudeilor? Da, i-a raspuns Isus, sunt. 23.4 Pilat a zis preotilor celor mai de seama si noroadelor: Eu nu gasesc nici o vina in omul acesta. 23.5 Dar ei staruiau si mai mult, si ziceau: Intarata norodul, si invata pe oameni prin toata Iudea, din Galilea, unde a inceput, pana aici. 23.6 Cand a auzit Pilat de Galilea, a intrebat daca omul acesta este Galilean. 23.7 Si cand a aflat ca este de sub stapanirea lui Irod, L-a trimis la Irod, care se afla si el in Ierusalim in zilele acelea. 23.8 Irod, cand a vazut pe Isus, s-a bucurat foarte mult; caci de mult dorea sa-L vada, din pricina celor auzite despre El; si nadajduia sa-L vada facand vreo minune. 23.9 I-a pus multe intrebari; dar Isus nu i-a raspuns nimic. 23.10 Preotii cei mai de seama si carturarii stateau acolo, si-L parau cu infierbantare. 23.11 Irod, cu ostasii lui de paza, se purtau cu El cu dispret; si, dupa ce si-a batut joc de El, si L-a imbracat cu o haina stralucitoare, L-a trimis inapoi la Pilat. 23.12 In ziua aceea, Irod si Pilat s-au imprietenit unul cu altul, caci erau invrajbiti intre ei mai inainte. 23.13 Pilat a strans pe preotii cei mai de seama, pe fruntasi si pe norod~ 23.14 si le-a zis: Mi-ati adus inainte pe omul acesta ca pe unul care atata norodul la rascoala. Si iata ca, dupa ce l-am cercetat cu de-amanuntul, inaintea voastra, nu l-am gasit vinovat de nici unul din lucrurile de care-l parati. 23.15 Nici Irod nu i-a gasit nici o vina, caci ni l-a trimis inapoi; si iata ca omul acesta n-a facut nimic vrednic de moarte. 23.16 Eu deci, dupa ce voi pune sa-l bata, ii voi da drumul. 23.17 La fiecare praznic al Pastelor, Pilat trebuia sa le slobozeasca un intemnitat. 23.18 Ei au strigat cu totii intr-un glas: La moarte cu omul acesta, si slobozeste-ne pe Baraba! 23.19 Baraba fusese aruncat in temnita pentru o rascoala, care avusese loc in cetate, si pentru un omor. 23.20 Pilat le-a vorbit din nou, cu gand sa dea drumul lui Isus. 23.21 Dar ei au strigat: Rastigneste-L, rastigneste-L! 23.22 Pilat le-a zis pentru a treia oara: Dar ce rau a facut? Eu n-am gasit nici o vina de moarte in El. Asa ca, dupa ce voi pune sa-L bata, Ii voi da drumul. 23.23 Dar ei strigau in gura mare, si cereau de zor sa fie rastignit. Si strigatele lor si ale preotilor celor mai de seama au biruit. 23.24 Pilat a hotarat sa li se implineasca cererea. 23.25 Le-a slobozit pe cel ce fusese aruncat in temnita pentru rascoala si omor, si pe care-l cereau ei; iar pe Isus L-a dat in mainile lor, ca sa-si faca voia cu El. 23.26 Pe cand Il duceau sa-L rastigneasca, au pus mana pe un anume Simon din Cirena, care se intorcea de la camp; si i-au pus crucea in spinare, ca s-o duca dupa Isus. 23.27 In urma lui Isus mergea o mare multime de norod si femei, care se boceau, isi bateau pieptul, si se tanguiau dupa El. 23.28 Isus S-a intors spre ele, si a zis: Fiice ale Ierusalimului, nu Ma plangeti pe Mine; ci plangeti-va pe voi insiva si pe copiii vostri. 23.29 Caci iata vor veni zile, cand se va zice: Ferice de cele sterpe, ferice de pantecele care n-au nascut, si de tatele care n-au alaptat! 23.30 Atunci vor incepe sa zica muntilor: Cadeti peste noi! Si dealurilor: Acoperiti-ne! 23.31 Caci daca se fac aceste lucruri copacului verde, ce se va face celui uscat? 23.32 Impreuna cu El duceau si pe doi facatori de rele, care trebuiau omorati impreuna cu Isus. 23.33 Cand au ajuns la locul, numit Capatana, L-au rastignit acolo, pe El si pe facatorii de rele: unul la dreapta si altul la stanga. 23.34 Isus zicea: Tata, iarta-i, caci nu stiu ce fac! Ei si-au impartit hainele Lui intre ei, tragand la sorti. 23.35 Norodul statea acolo si privea. Fruntasii isi bateau joc de Isus, si ziceau: Pe altii i-a mantuit; sa Se mantuiasca pe Sine insusi, daca este El Hristosul, Alesul lui Dumnezeu. 23.36 Ostasii de asemenea isi bateau joc de El; se apropiau, Ii dadeau otet~ 23.37 si-I ziceau: Daca esti Tu Imparatul Iudeilor, mantuieste-Te pe Tine insuti! 23.38 Deasupra Lui era scris cu slove grecesti, latinesti si evreiesti: Acesta este Imparatul Iudeilor. 23.39 Unul din talharii rastigniti Il batjocorea, si zicea: Nu esti Tu Hristosul? Mantuieste-Te pe Tine insuti, si mantuieste-ne si pe noi! 23.40 Dar celalalt l-a infruntat, si i-a zis: Nu te temi tu de Dumnezeu, tu, care esti sub aceeasi osanda? 23.41 Pentru noi este drept, caci primim rasplata cuvenita pentru faradelegile noastre; dar omul acesta n-a facut nici un rau. 23.42 Si a zis lui Isus: Doamne, adu-Ti aminte de mine, cand vei veni in Imparatia Ta! 23.43 Isus a raspuns: Adevarat iti spun ca astazi vei fi cu Mine in rai. 23.44 Era cam pe la ceasul al saselea. Si s-a facut intuneric peste toata tara, pana la ceasul al noualea. 23.45 Soarele s-a intunecat, si perdeaua dinauntrul Templului s-a rupt prin mijloc. 23.46 Isus a strigat cu glas tare: Tata, in mainile Tale Imi incredintez duhul! Si cand a zis aceste vorbe Si-a dat duhul. 23.47 Sutasul, cand a vazut ce se intamplase, a slavit pe Dumnezeu, si a zis: Cu adevarat, omul acesta era neprihanit! 23.48 Si tot norodul, care venise la privelistea aceea, cand a vazut cele intamplate, s-a intors, batandu-se in piept. 23.49 Toti cunoscutii lui Isus si femeile, care-L insotisera din Galilea, stateau departe, si se uitau la cele ce se petreceau. 23.50 Era un sfetnic al Soborului, numit Iosif, om bun si evlavios~ 23.51 care nu luase parte la sfatul si hotararea celorlalti. El era din Arimatea, o cetate a Iudeilor, si astepta si el Imparatia lui Dumnezeu. 23.52 Omul acesta s-a dus la Pilat, si a cerut trupul lui Isus. 23.53 L-a dat jos de pe cruce, L-a infasurat intr-o panza de in, si L-a pus intr-un mormant nou, sapat in piatra, in care nu mai fusese pus nimeni. 23.54 Era ziua Pregatirii, si incepea ziua Sabatului. 23.55 Femeile, care venisera cu Isus din Galilea, au insotit pe Iosif; au vazut mormantul si felul cum a fost pus trupul lui Isus in el~ 23.56 s-au intors, si au pregatit miresme si miruri. Apoi, in ziua Sabatului, s-au odihnit, dupa Lege.
24.1 In ziua intai a saptamanii, femeile acestea, si altele impreuna cu ele, au venit la mormant dis-de-dimineata, si au adus miresmele, pe care le pregatisera. 24.2 Au gasit piatra rasturnata de pe mormant~ 24.3 au intrat inauntru, si n-au gasit trupul Domnului Isus. 24.4 Fiindca nu stiau ce sa creada, iata ca li s-au aratat doi barbati, imbracati in haine stralucitoare. 24.5 Ingrozite, femeile si-au plecat fetele la pamant. Dar ei le-au zis: Pentru ce cautati intre cei morti pe Cel ce este viu? 24.6 Nu este aici, ci a inviat. Aduceti-va aminte ce v-a spus pe cand era inca in Galilea~ 24.7 cand zicea ca Fiul omului trebuie sa fie dat in mainile pacatosilor, sa fie rastignit, si a treia zi sa invie. 24.8 Si ele si-au adus aminte de cuvintele lui Isus. 24.9 La intoarcerea lor de la mormant, au povestit toate aceste lucruri celor unsprezece si tuturor celorlalti. 24.10 Cele ce au spus aceste lucruri apostolilor, erau: Maria Magdalena, Ioana, Maria, mama lui Iacov, si celelalte, care erau impreuna cu ele. 24.11 Cuvintele acestea li se pareau apostolilor basme, si nu le credeau. 24.12 Dar Petru s-a sculat, si a dat fuga la mormant. S-a plecat, si s-a uitat inauntru, dar n-a vazut decat fasiile de panza, care stateau pe pamant; apoi a plecat acasa, mirat de cele intamplate. 24.13 In aceeasi zi, iata, doi ucenici se duceau la un sat, numit Emaus, care era la o departare de saizeci de stadii de Ierusalim; 24.14 si vorbeau intre ei despre tot ce se intamplase. 24.15 Pe cand vorbeau ei si se intrebau, Isus S-a apropiat, si mergea pe drum impreuna cu ei. 24.16 Dar ochii lor erau impiedicati sa-L cunoasca. 24.17 El le-a zis: Ce vorbe sunt acestea pe care le schimbati intre voi pe drum? Si ei s-au oprit, uitandu-se tristi. 24.18 Drept raspuns, unul din ei, numit Cleopa, I-a zis: Tu esti singurul strain aici in Ierusalim, de nu stii ce s-a intamplat in el zilele acestea? 24.19 Ce? le-a zis El. Si ei I-au raspuns: Ce s-a intamplat cu Isus din Nazaret, care era un proroc puternic in fapte si in cuvinte, inaintea lui Dumnezeu si inaintea intregului norod. 24.20 Cum preotii cei mai de seama si mai marii nostri L-au dat sa fie osandit la moarte, si L-au rastignit? 24.21 Noi trageam nadejde ca El este Acela, care va izbavi pe Israel; dar cu toate acestea, iata ca astazi este a treia zi de cand s-au intamplat aceste lucruri. 24.22 Ba inca niste femei de ale noastre ne-au pus in uimire: ele s-au dus dis-de-dimineata la mormant~ 24.23 nu I-au gasit trupul, si au venit si au spus ca ar fi vazut si o vedenie de ingeri, care ziceau ca El este viu. 24.24 Unii din cei ce erau cu noi, s-au dus la mormant, si au gasit asa cum spusesera femeile, dar pe El nu L-au vazut. 24.25 Atunci Isus le-a zis: O, nepriceputilor si zabavnici cu inima, cand este vorba sa credeti tot ce au spus prorocii! 24.26 Nu trebuia sa sufere Hristosul aceste lucruri, si sa intre in slava Sa? 24.27 Si a inceput de la Moise, si de la toti prorocii, si le-a talcuit, in toate Scripturile, ce era cu privire la El. 24.28 Cand s-au apropiat de satul la care mergeau, El S-a facut ca vrea sa mearga mai departe. 24.29 Dar ei au staruit de El, si au zis: Ramai cu noi, caci este spre seara, si ziua aproape a trecut. Si a intrat sa ramana cu ei. 24.30 Pe cand sedea la masa cu ei, a luat painea; si, dupa ce a rostit binecuvantarea, a frant-o, si le-a dat-o. 24.31 Atunci li s-au deschis ochii, si L-au cunoscut; dar El S-a facut nevazut dinaintea lor. 24.32 Si au zis unul catre altul: Nu ne ardea inima in noi, cand ne vorbea pe drum, si ne deschidea Scripturile? 24.33 S-au sculat chiar in ceasul acela, s-au intors in Ierusalim, si au gasit pe cei unsprezece si pe cei ce erau cu ei, adunati la un loc~ 24.34 si zicand: A inviat Domnul cu adevarat, si S-a aratat lui Simon. 24.35 Si au istorisit ce li se intamplase pe drum, si cum L-au cunoscut la frangerea painii. 24.36 Pe cand vorbeau ei astfel, insusi Isus a stat in mijlocul lor, si le-a zis: Pace voua! 24.37 Plini de frica si de spaima, ei credeau ca vad un duh. 24.38 Dar El le-a zis: Pentru ce sunteti tulburati? Si de ce vi se ridica astfel de ganduri in inima? 24.39 Uitati-va la mainile si picioarele Mele, Eu sunt; pipaiti-Ma si vedeti: un duh n-are nici carne, nici oase, cum vedeti ca am Eu. 24.40 (Si dupa ce a zis aceste vorbe, le-a aratat mainile si picioarele Sale.) 24.41 Fiindca ei, de bucurie, inca nu credeau, si se mirau, El le-a zis: Aveti aici ceva de mancare? 24.42 I-au dat o bucata de peste fript si un fagur de miere. 24.43 El le-a luat, si a mancat inaintea lor. 24.44 Apoi le-a zis: Iata ce va spuneam cand inca eram cu voi, ca trebuie sa se implineasca tot ce este scris despre Mine in Legea lui Moise, in Proroci si in Psalmi. 24.45 Atunci le-a deschis mintea, ca sa inteleaga Scripturile. 24.46 Si le-a zis: Asa este scris, si asa trebuia sa patimeasca Hristos, si sa invie a treia zi dintre cei morti. 24.47 Si sa se propovaduiasca tuturor neamurilor, in Numele Lui, pocainta si iertarea pacatelor, incepand din Ierusalim. 24.48 Voi sunteti martori ai acestor lucruri. 24.49 Si iata ca voi trimite peste voi fagaduinta Tatalui Meu; dar ramaneti in cetate pana veti fi imbracati cu putere de sus. 24.50 El i-a dus afara pana spre Betania. Si-a ridicat mainile, si i-a binecuvantat. 24.51 Pe cand ii binecuvanta, S-a despartit de ei, si a fost inaltat la cer. 24.52 Dupa ce I s-au inchinat, ei s-au intors in Ierusalim cu o mare bucurie. 24.53 Si tot timpul stateau in Templu, si laudau si binecuvantau pe Dumnezeu. Amin.
1.1 La inceput era Cuvantul, si Cuvantul era cu Dumnezeu, si Cuvantul era Dumnezeu. 1.2 El era la inceput cu Dumnezeu. 1.3 Toate lucrurile au fost facute prin El; si nimic din ce a fost facut, n-a fost facut fara El. 1.4 In El era viata, si viata era lumina oamenilor. 1.5 Lumina lumineaza in intuneric, si intunericul n-a biruit-o. 1.6 A venit un om trimis de Dumnezeu: numele lui era Ioan. 1.7 El a venit ca martor, ca sa marturiseasca despre Lumina, pentru ca toti sa creada prin el. 1.8 Nu era el Lumina, ci el a venit ca sa marturiseasca despre Lumina. 1.9 Lumina aceasta era adevarata Lumina, care lumineaza pe orice om, venind in lume. 1.10 El era in lume, si lumea a fost facuta prin El, dar lumea nu L-a cunoscut. 1.11 A venit la ai Sai, si ai Sai nu L-au primit. 1.12 Dar tuturor celor ce L-au primit, adica celor ce cred in Numele Lui, le-a dat dreptul sa se faca copii ai lui Dumnezeu; 1.13 nascuti nu din sange, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu. 1.14 Si Cuvantul S-a facut trup, si a locuit printre noi, plin de har, si de adevar. Si noi am privit slava Lui, o slava intocmai ca slava singurului nascut din Tatal. 1.15 Ioan a marturisit despre El, cand a strigat: El este Acela despre care ziceam eu: Cel ce vine dupa mine, este inaintea mea, pentru ca era inainte de mine. 1.16 Si noi toti am primit din plinatatea Lui, si har dupa har; 1.17 caci Legea a fost data prin Moise, dar harul si adevarul au venit prin Isus Hristos. 1.18 Nimeni n-a vazut vreodata pe Dumnezeu; singurul Lui Fiu, care este in sanul Tatalui, Acela L-a facut cunoscut. 1.19 Iata marturisirea facuta de Ioan, cand Iudeii au trimis din Ierusalim pe niste preoti si Leviti sa-l intrebe: Tu cine esti? 1.20 El a marturisit si n-a tagaduit: a marturisit ca nu este el Hristosul. 1.21 Si ei l-au intrebat: Dar cine esti? Esti Ilie? Si el a zis: Nu sunt! Esti prorocul? Si el a raspuns: Nu! 1.22 Atunci i-au zis: Dar cine esti? Ca sa dam un raspuns celor ce ne-au trimis. Ce zici tu despre tine insuti? 1.23 Eu, a zis el, sunt glasul celui ce striga in pustie: Neteziti calea Domnului, cum a zis prorocul Isaia. 1.24 Trimisii erau din partea Fariseilor. 1.25 Ei i-au mai pus urmatoarea intrebare: Atunci de ce botezi, daca nu esti Hristosul, nici Ilie, nici prorocul? 1.26 Drept raspuns, Ioan le-a zis: Eu botez cu apa; dar in mijlocul vostru sta Unul, pe care voi nu-L cunoasteti. 1.27 El este Acela care vine dupa mine, si care este inaintea mea; eu nu sunt vrednic sa-I dezleg cureaua incaltamintelor Lui. 1.28 Aceste lucruri s-au petrecut in Betabara, dincolo de Iordan, unde boteza Ioan. 1.29 A doua zi, Ioan a vazut pe Isus venind la el, si a zis: Iata Mielul lui Dumnezeu, care ridica pacatul lumii! 1.30 El este Acela despre care ziceam: Dupa mine vine un om, care este inaintea mea, caci era inainte de mine. 1.31 Eu nu-L cunosteam, dar tocmai pentru aceasta am venit sa botez cu apa: ca El sa fie facut cunoscut lui Israel. 1.32 Ioan a facut urmatoarea marturisire: Am vazut Duhul pogorandu-Se din cer ca un porumbel si oprindu-Se peste El. 1.33 Eu nu-L cunosteam; dar Cel ce m-a trimis sa botez cu apa, mi-a zis: Acela peste care vei vedea Duhul pogorandu-Se si oprindu-Se, este Cel ce boteaza cu Duhul Sfant. 1.34 Si eu am vazut lucrul acesta, si am marturisit ca El este Fiul lui Dumnezeu. 1.35 A doua zi, Ioan statea iarasi cu doi din ucenicii lui. 1.36 Si, pe cand privea pe Isus umbland, a zis: Iata Mielul lui Dumnezeu! 1.37 Cei doi ucenici l-au auzit rostind aceste vorbe, si au mers dupa Isus. 1.38 Isus S-a intors; si, cand i-a vazut ca merg dupa El, le-a zis: Ce cautati? Ei I-au raspuns: Rabi (care, talmacit, inseamna: Invatatorule), unde locuiesti? 1.39 Veniti de vedeti, le-a zis El. S-au dus si au vazut unde locuia; si in ziua aceea au ramas la El. Era cam pe la ceasul al zecelea. 1.40 Unul din cei doi, care auzisera cuvintele lui Ioan si mersesera dupa Isus, era Andrei, fratele lui Simon Petru. 1.41 El, cel dintai, a gasit pe fratele sau Simon, si i-a zis: Noi am gasit pe Mesia (care, talmacit inseamna Hristos). 1.42 Si l-a adus la Isus. Isus l-a privit, si i-a zis: Tu esti Simon, fiul lui Iona; tu te vei chema Chifa, (care, talmacit, inseamna Petru). 1.43 A doua zi Isus a vrut sa Se duca in Galilea, si a gasit pe Filip. Si i-a zis: Vino dupa Mine. 1.44 Filip era din Betsaida, cetatea lui Andrei si a lui Petru. 1.45 Filip a gasit pe Natanael, si i-a zis: Noi am gasit pe Acela, despre care a scris Moise in lege, si prorocii: pe Isus din Nazaret, fiul lui Iosif. 1.46 Natanael i-a zis: Poate iesi ceva bun din Nazaret? Vino si vezi! i-a raspuns Filip. 1.47 Isus a vazut pe Natanael venind la El, si a zis despre el: Iata cu adevarat un Israelit, in care nu este viclesug. 1.48 De unde ma cunosti? I-a zis Natanael. Drept raspuns Isus i-a zis: Te-am vazut mai inainte ca sa te cheme Filip, cand erai sub smochin. 1.49 Natanael I-a raspuns: Rabi, Tu esti Fiul lui Dumnezeu, Tu esti Imparatul lui Israel! 1.50 Drept raspuns, Isus i-a zis: Pentru ca ti-am spus ca te-am vazut sub smochin, crezi? Lucruri mai mari decat acestea vei vedea. 1.51 Apoi i-a zis: Adevarat, adevarat va spun, ca, de acum incolo, veti vedea cerul deschis si pe ingerii lui Dumnezeu suindu-se si pogorandu-se peste Fiul omului.
2.1 A treia zi s-a facut o nunta in Cana din Galilea. Mama lui Isus era acolo. 2.2 Si la nunta a fost chemat si Isus cu ucenicii Lui. 2.3 Cand s-a ispravit vinul, mama lui Isus I-a zis: Nu mai au vin. 2.4 Isus i-a raspuns: Femeie, ce am a face Eu cu tine? Nu Mi-a venit inca ceasul. 2.5 Mama lui a zis slugilor: Sa faceti orice va va zice. 2.6 Si acolo erau sase vase de piatra, puse dupa obiceiul de curatire al Iudeilor; si in fiecare vas incapeau cate doua sau trei vedre. 2.7 Isus le-a zis: Umpleti vasele acestea cu apa. Si le-au umplut pana sus. 2.8 Scoateti acum, le-a zis El, si aduceti nunului. Si i-au adus: 2.9 Nunul, dupa ce a gustat apa facuta vin, el nu stia de unde vine vinul acesta (slugile insa, care scosesera apa, stiau), a chemat pe mire~ 2.10 si i-a zis: Orice om pune la masa intai vinul cel bun; si, dupa ce oamenii au baut bine, atunci pune pe cel mai putin bun; dar tu ai tinut vinul cel bun pana acum. 2.11 Acest inceput al semnelor Lui l-a facut Isus in Cana din Galilea. El Si-a aratat slava Sa, si ucenicii Lui au crezut in El. 2.12 Dupa aceea, S-a pogorat la Capernaum, impreuna cu mama, fratii si ucenicii Lui; si acolo n-au ramas multe zile. 2.13 Pastele Iudeilor erau aproape; si Isus S-a suit la Ierusalim. 2.14 In Templu a gasit pe cei ce vindeau boi, oi si porumbei, si pe schimbatorii de bani sezand jos. 2.15 A facut un bici de streanguri, si i-a scos pe toti afara din Templu, impreuna cu oile si boii; a varsat banii schimbatorilor, si le-a rasturnat mesele. 2.16 Si a zis celor ce vindeau porumbei: Ridicati acestea de aici, si nu faceti din casa Tatalui Meu o casa de negustorie. 2.17 Ucenicii Lui si-au adus aminte ca este scris: Ravna pentru casa Ta Ma mananca pe Mine. 2.18 Iudeii au luat cuvantul, si I-au zis: Prin ce semn ne arati ca ai putere sa faci astfel de lucruri? 2.19 Drept raspuns, Isus le-a zis: Stricati Templul acesta, si in trei zile il voi ridica. 2.20 Iudeii au zis: Au trebuit patruzeci si sase de ani, ca sa se zideasca Templul acesta, si Tu il vei ridica in trei zile? 2.21 Dar El le vorbea despre Templul trupului Sau. 2.22 Tocmai de aceea, cand a inviat din morti, ucenicii Lui si-au adus aminte ca le spusese vorbele acestea; si au crezut Scriptura si cuvintele pe care le spusese Isus. 2.23 Pe cand era Isus in Ierusalim, la praznicul Pastelor, multi au crezut in Numele Lui; caci vedeau semnele pe care le facea. 2.24 Dar Isus nu Se incredea in ei, pentru ca ii cunostea pe toti. 2.25 Si n-avea trebuinta sa-I faca cineva marturisiri despre nici un om, fiindca El insusi stia ce este in om.
3.1 Intre Farisei era un om cu numele Nicodim, un fruntas al Iudeilor. 3.2 Acesta a venit la Isus, noaptea, si I-a zis: Invatatorule, stim ca esti un Invatator, venit de la Dumnezeu; caci nimeni nu poate face semnele pe care le faci Tu, daca nu este Dumnezeu cu el. 3.3 Drept raspuns, Isus i-a zis: Adevarat, adevarat iti spun ca, daca un om nu se naste din nou, nu poate vedea Imparatia lui Dumnezeu. 3.4 Nicodim I-a zis: Cum se poate naste un om batran? Poate el sa intre a doua oara in pantecele maicii sale, si sa se nasca? 3.5 Isus i-a raspuns: Adevarat, adevarat iti spun, ca, daca nu se naste cineva din apa si din Duh, nu poate sa intre in Imparatia lui Dumnezeu. 3.6 Ce este nascut din carne, este carne, si ce este nascut din Duh, este duh. 3.7 Nu te mira ca ti-am zis: Trebuie sa va nasteti din nou. 3.8 Vantul sufla incotro vrea, si-i auzi vuietul; dar nu stii de unde vine, nici incotro merge. Tot asa este cu oricine este nascut din Duhul. 3.9 Nicodim I-a zis: Cum se poate face asa ceva? 3.10 Isus I-a raspuns: Tu esti invatatorul lui Israel, si nu pricepi aceste lucruri? 3.11 Adevarat, adevarat iti spun, ca noi vorbim ce stim, si marturisim ce am vazut; si voi nu primiti marturia noastra. 3.12 Daca v-am vorbit despre lucruri pamantesti si nu credeti, cum veti crede cand va voi vorbi despre lucrurile ceresti? 3.13 Nimeni nu s-a suit in cer, afara de Cel ce S-a pogorat din cer, adica Fiul omului, care este in cer. 3.14 Si, dupa cum a inaltat Moise sarpele in pustie, tot asa trebuie sa fie inaltat si Fiul omului~ 3.15 pentru ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica. 3.16 Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede in El, sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica. 3.17 Dumnezeu, in adevar, n-a trimis pe Fiul Sau in lume ca sa judece lumea, ci ca lumea sa fie mantuita prin El. 3.18 Oricine crede in El, nu este judecat; dar cine nu crede, a si fost judecat, pentru ca n-a crezut in Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu. 3.19 Si judecata aceasta sta in faptul ca, odata venita Lumina in lume, oamenii au iubit mai mult intunericul decat lumina, pentru ca faptele lor erau rele. 3.20 Caci oricine face raul, uraste lumina, si nu vine la lumina, ca sa nu i se vadeasca faptele. 3.21 Dar cine lucreaza dupa adevar, vine la lumina, pentru ca sa i se arate faptele, fiindca sunt facute in Dumnezeu. 3.22 Dupa aceea Isus, si ucenicii Lui, a venit in tinutul Iudeii; si statea acolo cu ei si boteza. 3.23 Ioan boteza si el in Enon, aproape de Salim, pentru ca acolo erau multe ape; si oamenii veneau ca sa fie botezati. 3.24 Caci Ioan inca nu fusese aruncat in temnita. 3.25 Intre ucenicii lui Ioan si intre un Iudeu, s-a iscat o neintelegere cu privire la curatire. 3.26 Au venit deci la Ioan si i-au zis: Invatatorule, Cel ce era cu tine dincolo de Iordan, si despre care ai marturisit tu, iata ca boteaza, si toti oameni se duc la El. 3.27 Drept raspuns, Ioan i-a zis: Omul nu poate primi decat ce-i este dat din cer. 3.28 Voi insiva imi sunteti martori ca am zis: Nu sunt eu Hristosul, ci sunt trimis inaintea Lui. 3.29 Cine are mireasa, este mire; dar prietenul mirelui, care sta si-l asculta, se bucura foarte mult cand aude glasul mirelui: si aceasta bucurie, care este a mea, este deplina. 3.30 Trebuie ca El sa creasca, iar eu sa ma micsorez. 3.31 Cel ce vine din cer, este mai presus de toti; cel ce este de pe pamant, este pamantesc, si vorbeste ca de pe pamant. Cel ce vine din cer, este mai presus de toti. 3.32 El marturiseste ce a vazut si a auzit, si totusi nimeni nu primeste marturia Lui. 3.33 Cine primeste marturia Lui, adevereste prin aceasta ca Dumnezeu spune adevarul. 3.34 Caci Acela, pe care L-a trimis Dumnezeu, vorbeste cuvintele lui Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu nu-I da Duhul cu masura. 3.35 Tatal iubeste pe Fiul, si a dat toate lucrurile in mana Lui. 3.36 Cine crede in Fiul, are viata vesnica; dar cine nu crede in Fiul, nu va vedea viata, ci mania lui Dumnezeu ramane peste el.
4.1 Domnul a aflat ca Fariseii au auzit ca El face si boteaza mai multi ucenici decat Ioan. 4.2 Insa Isus nu boteza El insusi, ci ucenicii Lui. 4.3 Atunci a parasit Iudea, si S-a intors in Galilea. 4.4 Fiindca trebuia sa treaca prin Samaria~ 4.5 a ajuns langa o cetate din tinutul Samariei, numita Sihar, aproape de ogorul, pe care-l daduse Iacov fiului sau Iosif. 4.6 Acolo se afla fantana lui Iacov. Isus, ostenit de calatorie, sedea langa fantana. Era cam pe la ceasul al saselea. 4.7 A venit o femeie din Samaria sa scoata apa. Da-Mi sa beau, i-a zis Isus. 4.8 Caci ucenicii Lui se dusesera in cetate sa cumpere de ale mancarii. 4.9 Femeia Samariteanca I-a zis: Cum Tu, Iudeu, ceri sa bei de la mine, femeie Samariteanca? Iudeii, in adevar, n-au legaturi cu Samaritenii. 4.10 Drept raspuns, Isus i-a zis: Daca ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu, si Cine este Cel ce-ti zice: Da-Mi sa beau! tu singura ai fi cerut sa bei, si El ti-ar fi dat apa vie. 4.11 Doamne, I-a zis femeia, n-ai cu ce sa scoti apa, si fantana aste adanca; de unde ai putea sa ai dar aceasta apa vie? 4.12 Esti Tu oare mai mare decat parintele nostru Iacov, care ne-a dat fantana aceasta, si a baut din ea el insusi si feciorii lui si vitele lui? 4.13 Isus i-a raspuns: Oricui bea din apa aceasta, ii va fi iarasi sete. 4.14 Dar oricui va bea din apa, pe care i-o voi da Eu, in veac nu-i va fi sete; ba inca apa, pe care i-o voi da Eu, se va preface in el intr-un izvor de apa, care va tasni in viata vesnica. 4.15 Doamne, I-a zis femeia, da-mi aceasta apa, ca sa nu-mi mai fie sete, si sa nu mai vin pana aici sa scot. 4.16 Du-te, i-a zis Isus, de cheama pe barbatul tau, si vino aici. 4.17 Femeia I-a raspuns: N-am barbat. Isus i-a zis: Bine ai zis ca n-ai barbat. 4.18 Pentru ca cinci barbati ai avut; si acela, pe care-l ai acum, nu-ti este barbat. Aici ai spus adevarul. 4.19 Doamne, I-a zis femeia, vad ca esti proroc. 4.20 Parintii nostri s-au inchinat pe muntele acesta; si voi ziceti ca in Ierusalim este locul unde trebuie sa se inchine oamenii. 4.21 Femeie, i-a zis Isus, crede-Ma ca vine ceasul cand nu va veti inchina Tatalui, nici pe muntele acesta, nici in Ierusalim. 4.22 Voi va inchinati la ce nu cunoasteti; noi ne inchinam la ce cunoastem, caci Mantuirea vine de la Iudei. 4.23 Dar vine ceasul, si acum a si venit, cand inchinatorii adevarati se vor inchina Tatalui in duh si in adevar; fiindca astfel de inchinatori doreste si Tatal. 4.24 Dumnezeu este Duh; si cine se inchina Lui, trebuie sa I se inchine in duh si in adevar. 4.25 Stiu, i-a zis femeia, ca are sa vina Mesia, (caruia I se zise Hristos); cand va veni El, are sa ne spuna toate lucrurile. 4.26 Isus i-a zis: Eu, cel care vorbesc cu tine, sunt Acela. 4.27 Atunci au venit ucenicii Lui, si se mirau ca vorbea cu o femeie. Totusi nici unul nu I-a zis: Ce cauti? sau: Despre ce vorbesti cu ea? 4.28 Atunci femeia si-a lasat galeata, s-a dus in cetate, si a zis oamenilor: 4.29 Veniti de vedeti un om, care mi-a spus tot ce am facut; nu cumva este acesta Hristosul? 4.30 Ei au iesit din cetate, si veneau spre El. 4.31 In timpul acesta, ucenicii Il rugau sa manance, si ziceau: Invatatorule, mananca! 4.32 Dar El le-a zis: Eu am de mancat o mancare, pe care voi n-o cunoasteti. 4.33 Ucenicii au inceput sa-si zica deci unii altora: Nu cumva I-a adus cineva sa manance? 4.34 Isus le-a zis: Mancarea Mea este sa fac voia Celui ce M-a trimis, si sa implinesc lucrarea Lui. 4.35 Nu ziceti voi ca mai sunt patru luni pana la seceris? Iata, Eu va spun: Ridicati-va ochii, si priviti holdele, care sunt albe acum, gata pentru seceris. 4.36 Cine secera, primeste o plata, si strange rod pentru viata vesnica; pentru ca si cel ce seamana si cel ce secera sa se bucure in acelasi timp. 4.37 Caci in aceasta privinta, este adevarata zicerea: Unul seamana, iar altul secera. 4.38 Eu v-am trimis sa secerati acolo unde nu voi v-ati ostenit; altii s-au ostenit, si voi ati intrat in osteneala lor. 4.39 Multi Samariteni din cetatea aceea au crezut in Isus din pricina marturiei femeii, care zicea: Mi-a spus tot ce am facut. 4.40 Cand au venit Samaritenii la El, L-au rugat sa ramana la ei. Si El a ramas acolo doua zile. 4.41 Mult mai multi au crezut in El din pricina cuvintelor Lui. 4.42 Si ziceau femeii: Acum nu mai credem din pricina spuselor tale, ci din pricina ca L-am auzit noi insine, si stim ca acesta este in adevar Hristosul, Mantuitorul lumii. 4.43 Dupa aceste doua zile, Isus a plecat de acolo, ca sa se duca in Galilea. 4.44 Caci El insusi spusese ca un proroc nu este pretuit in patria sa. 4.45 Cand a ajuns in Galilea, a fost primit bine de Galileeni, care vazusera tot ce facuse la Ierusalim in timpul praznicului; caci fusesera si ei la praznic. 4.46 Isus S-a intors deci in Cana din Galilea, unde prefacuse apa in vin. In Capernaum era un slujbas imparatesc, al carui fiu era bolnav. 4.47 Slujbasul acesta a aflat ca Isus venise din Iudea in Galilea, s-a dus la El, si L-a rugat sa vina si sa tamaduiasca pe fiul lui, care era pe moarte. 4.48 Isus i-a zis: Daca nu vedeti semne si minuni, cu nici un chip nu credeti! 4.49 Slujbasul imparatesc I-a zis: Doamne, vino pana nu moare micutul meu. 4.50 Du-te, i-a zis Isus, fiul tau traieste. Si omul acela a crezut cuvintele pe care i le spusese Isus, si a pornit la drum. 4.51 Pe cand se pogora el, l-au intampinat robii lui, si i-au adus vestea ca fiul lui traieste. 4.52 El i-a intrebat de ceasul in care a inceput sa-i fie mai bine. Si ei i-au zis: Ieri, in ceasul al saptelea, l-au lasat frigurile. 4.53 Tatal a cunoscut ca tocmai in ceasul acela ii zisese Isus: Fiul tau traieste. Si a crezut el si toata casa lui. 4.54 Acesta este iarasi al doilea semn, facut de Isus, dupa ce S-a intors din Iudea in Galilea.
5.1 Dupa aceea era un praznic al Iudeilor; si Isus S-a suit la Ierusalim. 5.2 In Ierusalim, langa Poarta Oilor, este o scaldatoare, numita in evreieste Betesda, care are cinci pridvoare. 5.3 In pridvoarele acestea zaceau o multime de bolnavi, orbi, schiopi, uscati, care asteptau miscarea apei. 5.4 Caci un inger al Domnului se pogora, din cand in cand, in scaldatoare, si tulbura apa. Si cel dintai, care se pogora in ea, dupa tulburarea apei, se facea sanatos, orice boala ar fi avut. 5.5 Acolo se afla un om bolnav de treizeci si opt de ani. 5.6 Isus, cand l-a vazut zacand, si, fiindca stia ca este bolnav de multa vreme, i-a zis: Vrei sa te faci sanatos? 5.7 Doamne, I-a raspuns bolnavul, n-am pe nimeni sa ma bage in scaldatoare cand se tulbura apa; si, pana sa ma duc eu, se pogoara altul inaintea mea. 5.8 Scoala-te, i-a zis Isus, ridica-ti patul si umbla. 5.9 Indata omul acela s-a facut sanatos, si-a luat patul, si umbla. Ziua aceea era o zi de Sabat. 5.10 Iudeii ziceau deci celui ce fusese vindecat: Este ziua Sabatului; nu-ti este ingaduit sa-ti ridici patul. 5.11 El le-a raspuns: Cel ce m-a facut sanatos, mi-a zis: Ridica-ti patul, si umbla. 5.12 Ei l-au intrebat: Cine este omul acela, care ti-a zis: Ridica-ti patul, si umbla. 5.13 Dar cel vindecat nu stia cine este: caci Isus se facuse nevazut din norodul care era in locul acela. 5.14 Dupa aceea, Isus l-a gasit in Templu, si i-a zis: Iata ca te-ai facut sanatos; de acum sa nu mai pacatuiesti, ca sa nu ti se intample ceva mai rau. 5.15 Omul acela s-a dus, si a spus Iudeilor ca Isus este Acela care-l facuse sanatos. 5.16 Din pricina aceasta, Iudeii au inceput sa urmareasca pe Isus, si cautau sa-L omoare, fiindca facea aceste lucruri in ziua Sabatului. 5.17 Dar Isus le-a raspuns: Tatal Meu lucreaza pana acum; si Eu de asemenea lucrez. 5.18 Tocmai de aceea cautau si mai mult Iudeii sa-L omoare, nu numai fiindca dezlega ziua Sabatului, dar si pentru ca zicea ca Dumnezeu este Tatal Sau, si Se facea astfel deopotriva cu Dumnezeu. 5.19 Isus a luat din nou cuvantul, si le-a zis: Adevarat, adevarat va spun, ca, Fiul nu poate face nimic de la Sine; El nu face decat ce vede pe Tatal facand; si tot ce face Tatal, face si Fiul intocmai. 5.20 Caci Tatal iubeste pe Fiul, si-I arata tot ce face; si-I va arata lucrari mai mari decat acestea, ca voi sa va minunati. 5.21 In adevar, dupa cum Tatal invie mortii, si le da viata, tot asa si Fiul da viata cui vrea. 5.22 Tatal nici nu judeca pe nimeni, ci toata judecata a dat-o Fiului~ 5.23 pentru ca toti sa cinsteasca pe Fiul cum cinstesc pe Tatal. Cine nu cinsteste pe Fiul, nu cinsteste pe Tatal, care L-a trimis. 5.24 Adevarat, adevarat va spun, ca cine asculta cuvintele Mele, si crede in Cel ce M-a trimis, are viata vesnica, si nu vine la judecata, ci a trecut din moarte la viata. 5.25 Adevarat, adevarat va spun, ca vine ceasul, si acum a si venit, cand cei morti vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu, si cei ce-l vor asculta, vor invia. 5.26 Caci, dupa cum Tatal are viata in Sine, tot asa a dat si Fiului sa aiba viata in Sine. 5.27 Si I-a dat putere sa judece, intrucat este Fiu al omului. 5.28 Nu va mirati de lucrul acesta; pentru ca vine ceasul cand toti cei din morminte vor auzi glasul Lui~ 5.29 si vor iesi afara din ele. Cei ce au facut binele, vor invia pentru viata; iar cei ce au facut raul, vor invia pentru judecata. 5.30 Eu nu pot face nimic de la Mine insumi: judec dupa cum aud; si judecata Mea este dreapta, pentru ca nu caut sa fac voia Mea, ci voia Tatalui, care M-a trimis. 5.31 Daca Eu marturisesc despre Mine insumi, marturia Mea nu este adevarata. 5.32 Este un Altul, care marturiseste despre mine; si stiu ca marturisirea, pe care o face El despre Mine, este adevarata. 5.33 Voi ati trimis la Ioan, si el a marturisit pentru adevar. 5.34 Nu ca marturia, pe care o primesc Eu, vine de la un om; dar spun lucrurile acestea pentru ca sa fiti mantuiti. 5.35 Ioan era lumina, care este aprinsa si lumineaza, si voi ati vrut sa va inveseliti catava vreme la lumina lui. 5.36 Dar Eu am o marturie mai mare decat a lui Ioan; caci lucrarile, pe care Mi le-a dat Tatal sa le savarsesc, tocmai lucrarile acestea, pe care le fac Eu, marturisesc despre Mine ca Tatal M-a trimis. 5.37 Si Tatal, care M-a trimis, a marturisit El insusi despre Mine. Voi nu I-ati auzit niciodata glasul, nu I-ati vazut deloc fata; 5.38 si Cuvantul Lui nu ramane in voi, pentru ca nu credeti in Acela, pe care L-a trimis El. 5.39 Cercetati Scripturile, pentru ca socotiti ca in ele aveti viata vesnica, dar tocmai ele marturisesc despre Mine. 5.40 Si nu vreti sa veniti la Mine, ca sa aveti viata! 5.41 Eu nu umblu dupa slava care vine de la oameni. 5.42 Dar stiu ca n-aveti in voi dragoste de Dumnezeu. 5.43 Eu am venit in Numele Tatalui Meu, si nu Ma primiti; daca va veni un altul, in numele lui insusi, pe acela il veti primi. 5.44 Cum puteti crede voi, care umblati dupa slava, pe care v-o dati unii altora, si nu cautati slava care vine de la singurul Dumnezeu? 5.45 Sa nu credeti ca va voi invinui inaintea Tatalui; este cine sa va invinuiasca: Moise, in care v-ati pus nadejdea. 5.46 Caci, daca ati crede pe Moise, M-ati crede si pe Mine, pentru ca el a scris despre Mine. 5.47 Dar daca nu credeti cele scrise de el, cum veti crede cuvintele Mele?
6.1 Dupa aceea, Isus S-a dus dincolo de marea Galileii, numita marea Tiberiadei. 6.2 O mare gloata mergea dupa El, pentru ca vedea semnele pe care le facea cu cei bolnavi. 6.3 Isus S-a suit pe munte, si sedea acolo cu ucenicii Sai. 6.4 Pastele, praznicul Iudeilor, erau aproape. 6.5 Isus Si-a ridicat ochii, si a vazut ca o mare gloata vine spre El. Si a zis lui Filip: De unde avem sa cumparam paini ca sa manance oamenii acestia? 6.6 Spunea lucrul acesta ca sa-l incerce, pentru ca stia ce are de gand sa faca. 6.7 Filip i-a raspuns: Painile, pe care le-am putea cumpara cu doua sute de lei, n-ar ajunge ca fiecare sa capete putintel din ele. 6.8 Unul din ucenicii Sai, Andrei, fratele lui Simon Petru, I-a zis: 6.9 Este aici un baietel, care are cinci paini de orz si doi pesti; dar ce sunt acestea la atatia? 6.10 Isus a zis: Spuneti oamenilor sa sada jos. In locul acela era multa iarba. Oamenii au sezut jos, in numar de aproape cinci mii. 6.11 Isus a luat painile, a multumit lui Dumnezeu, le-a impartit ucenicilor, iar ucenicii le-au impartit celor ce sedeau jos; de asemenea, le-a dat si din pesti cat au voit. 6.12 Dupa ce s-au saturat, Isus a zis ucenicilor Sai: Strangeti faramiturile care au ramas, ca sa nu se piarda nimic. 6.13 Le-au adunat deci, si au umplut douasprezece cosuri cu faramiturile care ramasesera din cele cinci paini de orz, dupa ce mancasera toti. 6.14 Oamenii aceia, cand au vazut minunea, pe care o facuse Isus, ziceau: Cu adevarat, acesta este prorocul cel asteptat in lume. 6.15 Isus, fiindca stia ca au de gand sa vina sa-L ia cu sila ca sa-L faca imparat, S-a dus iarasi la munte, numai El singur. 6.16 Cand s-a inserat, ucenicii Lui s-au coborat la marginea marii. 6.17 S-au suit intr-o corabie, si treceau marea, ca sa se duca in Capernaum. Se intunecase, si Isus tot nu venise la ei. 6.18 Sufla un vant puternic si marea era intaratata. 6.19 Dupa ce au vaslit cam douazeci si cinci sau treizeci de stadii, vad pe Isus umbland pe mare si apropiindu-Se de corabie. Si s-au infricosat. 6.20 Dar Isus le-a zis: Eu sunt, nu va temeti! 6.21 Voiau deci sa-L ia in corabie. Si corabia a sosit indata la locul spre care mergeau. 6.22 Norodul, care ramasese de cealalta parte a marii, bagase de seama ca acolo nu era decat o corabie, si ca Isus nu Se suise in corabia aceasta cu ucenicii Lui, ci ucenicii plecasera singuri cu ea. 6.23 A doua zi sosisera alte corabii din Tiberiada, aproape de locul unde mancasera ei painea, dupa ce Domnul multumise lui Dumnezeu. 6.24 Cand au vazut noroadele ca nici Isus, nici ucenicii Lui nu erau acolo, s-au suit si ele in corabiile acestea, si s-au dus la Capernaum sa caute pe Isus. 6.25 Cand L-au gasit, dincolo de mare, I-au zis: Invatatorule, cand ai venit aici? 6.26 Drept raspuns, Isus le-a zis: Adevarat, adevarat, va spun, ca Ma cautati nu pentru ca ati vazut semne, ci pentru ca ati mancat din painile acelea, si v-ati saturat. 6.27 Lucrati nu pentru mancarea pieritoare, ci pentru mancarea, care ramane pentru viata vesnica, si pe care v-o va da Fiul omului; caci Tatal, adica, insusi Dumnezeu, pe el L-a insemnat cu pecetea Lui. 6.28 Ei I-au zis: Ce sa facem ca sa savarsim lucrarile lui Dumnezeu? 6.29 Isus le-a raspuns: Lucrarea pe care o cere Dumnezeu este aceasta: sa credeti in Acela, pe care L-a trimis El. 6.30 Ce semn faci Tu, deci, I-au zis ei, ca sa-l vedem, si sa credem in Tine? Ce lucrezi Tu? 6.31 Parintii nostri au mancat mana in pustie, dupa cum este scris: Le-a dat sa manance paine din cer. 6.32 Isus le-a zis: Adevarat, adevarat, va spun, ca Moise nu v-a dat painea din cer, ci Tatal Meu va da adevarata paine din cer; 6.33 caci Painea lui Dumnezeu este aceea care se pogoara din cer, si da lumii viata. 6.34 Doamne, I-au zis ei, da-ne totdeauna aceasta paine. 6.35 Isus le-a zis: Eu sunt Painea vietii. Cine vine la Mine, nu va flamanzi niciodata; si cine crede in Mine, nu va inseta niciodata. 6.36 Dar v-am spus ca M-ati si vazut, si tot nu credeti. 6.37 Tot ce-Mi da Tatal, va ajunge la Mine; si pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afara: 6.38 caci M-am pogorat din cer ca sa fac nu voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis. 6.39 Si voia Celui ce M-a trimis, este sa nu pierd nimic din tot ce Mi-a dat El, ci sa-l invii in ziua de apoi. 6.40 Voia Tatalui meu este ca oricine vede pe Fiul, si crede in El, sa aiba viata vesnica; si Eu il voi invia in ziua de apoi. 6.41 Iudeii carteau impotriva Lui, pentru ca zisese: Eu sunt painea care s-a pogorat din cer. 6.42 Si ziceau: Oare nu este acesta Isus, fiul lui Iosif, pe al carui tata si mama ii cunoastem? Cum dar zice El: Eu M-am pogorat din cer? 6.43 Isus le-a raspuns: Nu cartiti intre voi. 6.44 Nimeni nu poate veni la Mine, daca nu-l atrage Tatal, care M-a trimis; si Eu il voi invia in ziua de apoi. 6.45 In proroci este scris: Toti vor fi invatati de Dumnezeu. Asa ca oricine a ascultat pe Tatal, si a primit invatatura Lui, vine la Mine. 6.46 Nu ca cineva a vazut pe Tatal, afara de Acela care vine de la Dumnezeu; da, Acela a vazut pe Tatal. 6.47 Adevarat, adevarat, va spun, ca cine crede in Mine, are viata vesnica. 6.48 Eu sunt Painea vietii. 6.49 Parintii vostri au mancat mana in pustie, si au murit. 6.50 Painea, care se pogoara din cer, este de asa fel, ca cineva sa manance din ea, si sa nu moara. 6.51 Eu sunt Painea vie, care s-a pogorat din cer. Daca mananca cineva din painea aceasta, va trai in veac; si painea, pe care o voi da Eu, este trupul Meu, pe care il voi da pentru viata lumii. 6.52 La auzul acestor cuvinte, Iudeii se certau intre ei, si ziceau: Cum poate omul acesta sa ne dea trupul Lui sa-l mancam? 6.53 Isus le-a zis: Adevarat, adevarat, va spun, ca, daca nu mancati trupul Fiului omului, si daca nu beti sangele Lui, n-aveti viata in voi insiva. 6.54 Cine mananca trupul Meu, si bea sangele Meu, are viata vesnica; si Eu il voi invia in ziua de apoi. 6.55 Caci trupul Meu este cu adevarat o hrana, si sangele Meu este cu adevarat o bautura. 6.56 Cine mananca trupul Meu, si bea sangele Meu, ramane in Mine, si Eu raman in el. 6.57 Dupa cum Tatal, care este viu, M-a trimis pe Mine, si Eu traiesc prin Tatal, tot asa, cine Ma mananca pe Mine, va trai si el prin Mine. 6.58 Astfel este painea, care s-a pogorat din cer, nu ca mana, pe care au mancat-o parintii vostri, si totusi au murit: cine mananca painea aceasta, va trai in veac. 6.59 Isus a spus aceste lucruri in sinagoga, cand invata pe oameni in Capernaum. 6.60 Multi din ucenicii Lui, dupa ce au auzit aceste cuvinte, au zis: Vorbirea aceasta este prea de tot: cine poate s-o sufere? 6.61 Isus, care stia in Sine ca ucenicii Sai carteau impotriva vorbirii acesteia, le-a zis: Vorbirea aceasta este pentru voi o pricina de poticnire? 6.62 Dar daca ati vedea pe Fiul omului suindu-Se unde era mai inainte? 6.63 Duhul este acela care da viata, carnea nu foloseste la nimic; cuvintele, pe care vi le-am spus Eu, sunt duh si viata. 6.64 Dar sunt unii din voi care nu cred. Caci Isus stia de la inceput cine erau cei ce nu cred, si cine era cel ce avea sa-L vanda. 6.65 Si a adaugat: Tocmai de aceea v-am spus ca nimeni nu poate sa vina la Mine, daca nu i-a fost dat de Tatal Meu. 6.66 Din clipa aceea, multi din ucenicii Lui s-au intors inapoi, si nu mai umblau cu El. 6.67 Atunci Isus a zis celor doisprezece: Voi nu vreti sa va duceti? 6.68 Doamne, I-a raspuns Simon Petru, la cine sa ne ducem? Tu ai cuvintele vietii vesnice. 6.69 Si noi am crezut, si am ajuns la cunostinta ca Tu esti Hristosul, Sfantul lui Dumnezeu. 6.70 Isus le-a raspuns: Nu v-am ales Eu pe voi cei doisprezece? Si totusi unul din voi este un drac. 6.71 Vorbea despre Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul; caci el avea sa-L vanda: el, unul din cei doisprezece.
7.1 Dupa aceea, Isus strabatea Galilea; nu voia sa stea in Iudea, pentru ca Iudeii cautau sa-L omoare. 7.2 Si praznicul Iudeilor, praznicul zis al Corturilor, era aproape. 7.3 Fratii Lui I-au zis: Pleaca de aici, si du-Te in Iudea, ca sa vada si ucenicii Tai lucrarile, pe care le faci. 7.4 Nimeni nu face ceva in ascuns, cand cauta sa se faca cunoscut: daca faci aceste lucruri, arata-Te lumii. 7.5 Caci nici fratii Lui nu credeau in El. 7.6 Isus le-a zis: Vremea Mea n-a sosit inca, dar voua vremea totdeauna va este prielnica. 7.7 Pe voi lumea nu va poate uri; pe Mine Ma uraste, pentru ca marturisesc despre ea ca lucrarile ei sunt rele. 7.8 Suiti-va voi la praznicul acesta; Eu inca nu Ma sui la praznicul acesta, fiindca nu Mi s-a implinit inca vremea. 7.9 Dupa ce le-a spus aceste lucruri, a ramas in Galilea. 7.10 Dupa ce s-au suit fratii Lui la praznic, S-a suit si El, dar nu pe fata, ci cam pe ascuns. 7.11 Iudeii Il cautau in timpul praznicului, si ziceau: Unde este? 7.12 Noroadele vorbeau mult in soapta despre El. Unii ziceau: Este un om bun. Altii ziceau: Nu, ci duce norodul in ratacire. 7.13 Totusi, de frica Iudeilor, nimeni nu vorbea de El pe fata. 7.14 Pe la jumatatea praznicului, Isus S-a suit la Templu. Si invata norodul. 7.15 Iudeii se mirau, si ziceau: Cum are omul acesta invatatura, caci n-a invatat niciodata? 7.16 Isus le-a raspuns: Invatatura Mea nu este a Mea, ci a Celui ce M-a trimis pe Mine. 7.17 Daca vrea cineva sa faca voia Lui, va ajunge sa cunoasca daca invatatura este de la Dumnezeu, sau daca Eu vorbesc de la Mine. 7.18 Cine vorbeste de la sine, cauta slava lui insusi; dar cine cauta slava Celui ce l-a trimis, acela este adevarat, si in el nu este strambatate. 7.19 Oare nu v-a dat Moise Legea? Totusi nimeni din voi nu tine Legea. De ce cautati sa Ma omorati? 7.20 Norodul I-a raspuns: Ai drac. Cine cauta sa Te omoare? 7.21 Drept raspuns, Isus le-a zis: O lucrare am facut, si toti va mirati de ea. 7.22 Moise v-a dat porunca privitoare la taierea imprejur nu ca ea vine de la Moise, ci de la patriarhi si voi taiati imprejur pe om in ziua Sabatului. 7.23 Daca un om primeste taierea imprejur in ziua Sabatului, ca sa nu se calce Legea lui Moise, de ce turbati de manie impotriva Mea, pentru ca am insanatosat un om intreg in ziua Sabatului? 7.24 Nu judecati dupa infatisare, ci judecati dupa dreptate. 7.25 Niste locuitori din Ierusalim ziceau: Nu este El acela, pe care cauta ei sa-L omoare? 7.26 Si totusi, iata ca vorbeste pe fata, si ei nu-I zic nimic! Nu cumva, in adevar, cei mai mari vor fi cunoscut ca El este Hristosul? 7.27 Dar noi stim de unde este omul acesta; insa, cand va veni Hristosul, nimeni nu va sti de unde este. 7.28 Si Isus, pe cand invata pe norod in Templu, striga: Ma cunoasteti si Ma stiti de unde sunt! Eu n-am venit de la Mine insumi, ci Cel ce M-a trimis, este adevarat, si voi nu-L cunoasteti. 7.29 Eu Il cunosc, caci vin de la El, si El M-a trimis. 7.30 Ei cautau deci sa-L prinda; si nimeni n-a pus mana pe El, caci inca nu-I sosise ceasul. 7.31 Multi din norod au crezut in El, si ziceau: Cand va veni Hristosul, va face mai multe semne decat a facut omul acesta? 7.32 Fariseii au auzit pe norod spunand in soapta aceste lucruri despre El. Atunci preotii cei mai de seama si Fariseii au trimis niste aprozi sa-L prinda. 7.33 Isus a zis: Mai sunt cu voi putina vreme, si apoi Ma duc la Cel ce M-a trimis. 7.34 Voi Ma veti cauta, si nu Ma veti gasi; si unde voi fi Eu, voi nu puteti veni. 7.35 Iudeii au zis intre ei: Unde are de gand sa se duca omul acesta, ca sa nu-l putem gasi? Doar n-o avea de gand sa se duca la cei imprastiati printre Greci, si sa invete pe Greci? 7.36 Ce inseamna cuvintele acestea, pe care le-a spus: Ma veti cauta, si nu Ma veti gasi; si unde voi fi Eu, voi nu puteti veni? 7.37 In ziua de pe urma, care era ziua cea mare a praznicului, Isus a stat in picioare, si a strigat: Daca inseteaza cineva, sa vina la Mine, si sa bea. 7.38 Cine crede in Mine, din inima lui vor curge rauri de apa vie, cum zice Scriptura. 7.39 Spunea cuvintele acestea despre Duhul, pe care aveau sa-L primeasca cei ce vor crede in El. Caci Duhul Sfant inca nu fusese dat, fiindca Isus nu fusese inca proslavit. 7.40 Unii din norod, cand au auzit aceste cuvinte, ziceau: Acesta este cu adevarat Prorocul. 7.41 Altii ziceau: Acesta este Hristosul. Si altii ziceau: Cum, din Galilea are sa vina Hristosul? 7.42 Nu zice Scriptura ca Hristosul are sa vina din samanta lui David, si din satul Betleem, unde era David? 7.43 S-a facut deci dezbinare in norod din pricina Lui. 7.44 Unii din ei voiau sa-L prinda; dar nimeni n-a pus mana pe El. 7.45 Aprozii s-au intors deci la preotii cei mai de seama si la Farisei. Si acestia le-au zis: De ce nu L-ati adus? 7.46 Aprozii au raspuns: Niciodata n-a vorbit vreun om ca omul acesta. 7.47 Fariseii le-au raspuns: Doar n-ati fi fost dusi si voi in ratacire? 7.48 A crezut in El vreunul din mai marii nostri sau din Farisei? 7.49 Dar norodul acesta, care nu stie Legea, este blestemat! 7.50 Nicodim, cel care venise la Isus noaptea, si care era unul din ei, le-a zis: 7.51 Legea noastra osandeste ea pe un om inainte ca sa-l asculte si sa stie ce face? 7.52 Drept raspuns, ei i-au zis: Si tu esti din Galilea? Cerceteaza bine, si vei vedea ca din Galilea nu s-a ridicat nici un proroc. 7.53 (Si s-a intors fiecare acasa.
8.1 Isus S-a dus la muntele Maslinilor. 8.2 Dar dis-de-dimineata, a venit din nou in Templu; si tot norodul a venit la El. El a sezut jos, si-i invata. 8.3 Atunci carturarii si Fariseii I-au adus o femeie prinsa in preacurvie. Au pus-o in mijlocul norodului~ 8.4 si au zis lui Isus: Invatatorule, femeia aceasta a fost prinsa chiar cand savarsea preacurvia. 8.5 Moise, in Lege, ne-a poruncit sa ucidem cu pietre pe astfel de femei: Tu dar ce zici? 8.6 Spuneau lucrul acesta ca sa-L ispiteasca si sa-L poata invinui. Dar Isus S-a plecat in jos, si scria cu degetul pe pamant. 8.7 Fiindca ei nu incetau sa-L intrebe, El S-a ridicat in sus, si le-a zis: Cine dintre voi este fara pacat, sa arunce cel dintai cu piatra in ea. 8.8 Apoi S-a plecat iarasi, si scria cu degetul pe pamant. 8.9 Cand au auzit ei cuvintele acestea, s-au simtit mustrati de cugetul lor, si au iesit afara, unul cate unul, incepand de la cei mai batrani, pana la cei din urma. Si Isus a ramas singur cu femeia, care statea in mijloc. 8.10 Atunci S-a ridicat in sus; si, cand n-a mai vazut pe nimeni decat pe femeie, Isus i-a zis: Femeie, unde sunt parasii tai? Nimeni nu te-a osandit? 8.11 Nimeni, Doamne, I-a raspuns ea. Si Isus i-a zis: Nici Eu nu te osandesc. Du-te, si sa nu mai pacatuiesti.) 8.12 Isus le-a vorbit din nou, si a zis: Eu sunt Lumina lumii; cine Ma urmeaza pe Mine, nu va umbla in intuneric, ci va avea lumina vietii. 8.13 La auzul acestor vorbe, Fariseii I-au zis: Tu marturisesti despre Tine insuti: deci marturia Ta nu este adevarata. 8.14 Drept raspuns, Isus le-a zis: Chiar daca Eu marturisesc despre Mine insumi, totusi marturia Mea este adevarata; caci Eu stiu de unde am venit si unde Ma duc, dar voi nu stiti nici de unde vin nici unde Ma duc. 8.15 Voi judecati dupa infatisare; Eu nu judec pe nimeni. 8.16 Si chiar daca judec, judecata Mea este adevarata, pentru ca nu sunt singur, ci Tatal, care M-a trimis, este cu Mine. 8.17 In Legea voastra este scris ca marturia a doi oameni este adevarata: 8.18 deci despre Mine insumi, marturisesc Eu, si despre Mine marturiseste si Tatal, care M-a trimis. 8.19 Ei I-au zis deci: Unde este Tatal Tau? Isus a raspuns: Voi nu Ma cunoasteti nici pe Mine, nici pe Tatal Meu. Daca M-ati cunoaste pe Mine, ati cunoaste si pe Tatal Meu. 8.20 Isus a spus aceste cuvinte, pe cand invata pe norod in Templu, in locul unde era vistieria; si nimeni n-a pus mana pe el, pentru ca inca nu-I sosise ceasul. 8.21 Isus le-a mai spus: Eu Ma duc, si Ma veti cauta, si veti muri in pacatul vostru; acolo unde Ma duc Eu, voi nu puteti veni. 8.22 Atunci Iudeii au zis: Doar n-o avea de gand sa se omoare, de zice: Unde Ma duc Eu, voi nu puteti veni! 8.23 Voi sunteti de jos, le-a zis El; Eu sunt de sus: voi sunteti din lumea aceasta, Eu nu sunt din lumea aceasta. 8.24 De aceea v-am spus ca veti muri in pacatele voastre; caci, daca nu credeti ca Eu sunt, veti muri in pacatele voastre. 8.25 Cine esti Tu? I-au zis ei. Isus le-a raspuns: Ceea ce de la inceput va spun ca sunt. 8.26 Am multe de zis despre voi si de osandit in voi; dar Cel ce M-a trimis, este adevarat; si Eu, ce am auzit de la El, aceea spun lumii. 8.27 Ei n-au inteles ca le vorbea despre Tatal. 8.28 Isus deci le-a zis: Cand veti inalta pe Fiul omului, atunci veti cunoaste ca Eu sunt, si ca nu fac nimic de la Mine insumi, ci vorbesc dupa cum M-a invatat Tatal Meu. 8.29 Cel ce M-a trimis, este cu Mine; Tatal nu M-a lasat singur, pentru ca totdeauna fac ce-I este placut. 8.30 Pe cand vorbea Isus astfel, multi au crezut in El. 8.31 Si a zis Iudeilor, care crezusera in El: Daca ramaneti in cuvantul Meu, sunteti in adevar ucenicii Mei; 8.32 veti cunoaste adevarul, si adevarul va va face slobozi. 8.33 Ei I-au raspuns: Noi suntem samanta lui Avraam, si n-am fost niciodata robii nimanui; cum zici Tu: Veti fi slobozi! 8.34 Adevarat, adevarat, va spun, le-a raspuns Isus, ca, oricine traieste in pacat, este rob al pacatului. 8.35 Si robul nu ramane pururea in casa; fiul insa ramane pururea. 8.36 Deci, daca Fiul va face slobozi, veti fi cu adevarat slobozi. 8.37 Stiu ca sunteti samanta lui Avraam; dar cautati sa Ma omorati, pentru ca nu patrunde in voi cuvantul Meu. 8.38 Eu spun ce am vazut la Tatal Meu; si voi faceti ce ati auzit de la tatal vostru. 8.39 Tatal nostru, I-au raspuns ei, este Avraam. Isus le-a zis: Daca ati fi copii ai lui Avraam, ati face faptele lui Avraam. 8.40 Dar acum cautati sa Ma omorati, pe Mine, un om, care v-am spus adevarul, pe care l-am auzit de la Dumnezeu. Asa ceva Avraam n-a facut. 8.41 Voi faceti faptele tatalui vostru. Ei I-au zis: Noi nu suntem copii nascuti din curvie; avem un singur Tata: pe Dumnezeu. 8.42 Isus le-a zis: Daca ar fi Dumnezeu Tatal vostru, M-ati iubi si pe Mine, caci Eu am iesit si vin de la Dumnezeu: n-am venit de la Mine insumi, ci El M-a trimis. 8.43 Pentru ce nu intelegeti vorbirea Mea? Pentru ca nu puteti asculta Cuvantul Meu. 8.44 Voi aveti de tata pe diavolul; si vreti sa impliniti poftele tatalui vostru. El de la inceput a fost ucigas; si nu sta in adevar, pentru ca in el nu este adevar. Ori de cate ori spune o minciuna, vorbeste din ale lui, caci este mincinos si tatal minciunii. 8.45 Iar pe Mine, pentru ca spun adevarul, nu Ma credeti. 8.46 Cine din voi Ma poate dovedi ca am pacat? Daca spun adevarul, pentru ce nu Ma credeti? 8.47 Cine este din Dumnezeu, asculta cuvintele lui Dumnezeu; voi de aceea n-ascultati, pentru ca nu sunteti din Dumnezeu. 8.48 Iudeii I-au raspuns: Nu zicem noi bine ca esti Samaritean, si ca ai drac? 8.49 N-am drac le-a raspuns Isus; ci Eu cinstesc pe Tatal Meu, dar voi nu Ma cinstiti. 8.50 Eu nu caut slava Mea; este Unul care o cauta si care judeca. 8.51 Adevarat, adevarat, va spun, ca, daca pazeste cineva cuvantul Meu, in veac nu va vedea moartea. 8.52 Acum, I-au zis Iudeii, vedem bine ca ai drac; Avraam a murit, prorocii de asemenea au murit, si tu zici: Daca pazeste cineva cuvantul Meu, in veac nu va gusta moartea. 8.53 Doar n-ai fi Tu mai mare decat parintele nostru Avraam, care a murit? Si decat prorocii, care de asemenea au murit? Cine te crezi Tu ca esti? 8.54 Isus a raspuns: Daca Ma slavesc Eu insumi, slava Mea nu este nimic; Tatal Meu Ma slaveste, El, despre care voi ziceti ca este Dumnezeul vostru; 8.55 si totusi nu-L cunoasteti. Eu Il cunosc bine; si daca as zice ca nu-L cunosc, as fi si Eu un mincinos ca voi. Dar il cunosc si pazesc Cuvantul Lui. 8.56 Tatal vostru Avraam a saltat de bucurie ca are sa vada ziua Mea: a vazut-o si s-a bucurat. 8.57 N-ai nici cincizeci ce ani, I-au zis Iudeii, si ai vazut pe Avraam! 8.58 Isus le-a zis: Adevarat, adevarat, va spun ca, mai inainte ca sa se nasca Avraam, sunt Eu. 8.59 La auzul acestor vorbe, au luat pietre ca sa arunce in El. Dar Isus S-a ascuns, si a iesit din Templu, trecand prin mijlocul lor. Si asa a plecat din Templu.
9.1 Cand trecea, Isus a vazut pe un orb din nastere. 9.2 Ucenicii Lui L-au intrebat: Invatatorule, cine a pacatuit: omul acesta sau parintii lui, de s-a nascut orb? 9.3 Isus a raspuns: N-a pacatuit nici omul acesta, nici parintii lui; ci s-a nascut asa, ca sa se arate in el lucrarile lui Dumnezeu. 9.4 Cat este ziua, trebuie sa lucrez lucrarile Celui ce M-a trimis; vine noaptea, cand nimeni nu mai poate sa lucreze. 9.5 Cat sunt in lume, sunt Lumina lumii. 9.6 Dupa ce a zis aceste vorbe, a scuipat pe pamant si a facut tina din scuipat. Apoi a uns ochii orbului cu tina aceasta~ 9.7 si i-a zis: Du-te de te spala in scaldatoarea Siloamului (care, talmacit, inseamna: Trimis). El s-a dus, s-a spalat, si s-a intors vazand bine. 9.8 Vecinii si cei ce-l cunoscusera mai inainte ca cersetor, ziceau: Nu este acesta cel ce sedea si cersea? 9.9 Unii ziceau: El este. Altii ziceau: Nu; dar seamana cu el. Si el insusi zicea: Eu sunt. 9.10 Deci i-au zis: Cum ti s-au deschis ochii? 9.11 El a raspuns: Omul acela, caruia i se zice Isus, a facut tina, mi-a uns ochii, si mi-a zis: Du-te la scaldatoarea Siloamului, si spala-te. M-am dus, m-am spalat, si mi-am capatat vederea. 9.12 Unde este omul acela, l-au intrebat ei. El a raspuns: Nu stiu. 9.13 Au adus la Farisei pe cel ce fusese orb mai inainte. 9.14 Si era o zi de Sabat cand facuse Isus tina, si-i deschisese ochii. 9.15 Din nou, Fariseii l-au intrebat si ei cum si-a capatat vederea. Si el le-a zis: Mi-a pus tina pe ochi, m-am spalat, si vad. 9.16 Atunci unii din Farisei au inceput sa zica: Omul acesta nu vine de la Dumnezeu, pentru ca nu tine Sabatul. Altii ziceau: Cum poate un om pacatos sa faca asemenea semne? Si era dezbinare intre ei. 9.17 Iarasi au intrebat pe orb: Tu ce zici despre El, in privinta faptului ca ti-a deschis ochii? Este un proroc, le-a raspuns el. 9.18 Iudeii n-au crezut ca fusese orb si ca isi capatase vederea, pana n-au chemat pe parintii lui. 9.19 Si cand i-au venit parintii, i-au intrebat: Acesta este fiul vostru, care spuneti ca s-a nascut orb? Cum dar vede acum? 9.20 Drept raspuns, parintii lui au zis: Stim ca acesta este fiul nostru, si ca s-a nascut orb. 9.21 Dar cum vede acum, sau cine i-a deschis ochii, nu stim. Intrebati-l pe el; este in varsta, el singur poate vorbi despre ce-l priveste. 9.22 Parintii lui au zis aceste lucruri, pentru ca se temeau de Iudei; caci Iudeii hotarasera acum ca, daca va marturisi cineva ca Isus este Hristosul, sa fie dat afara din sinagoga. 9.23 De aceea au zis parintii lui: Este in varsta, intrebati-l pe el. 9.24 Fariseii au chemat a doua oara pe omul care fusese orb, si i-au zis: Da slava lui Dumnezeu: noi stim ca omul acesta este un pacatos. 9.25 El a raspuns: Daca este un pacatos, nu stiu; eu una stiu: ca eram orb, si acum vad. 9.26 Iarasi l-au intrebat: Ce ti-a facut? Cum ti-a deschis ochii? 9.27 Acum v-am spus, le-a raspuns el, si n-ati ascultat. Pentru ce voiti sa mai auziti inca o data? Doar n-ati vrea sa va faceti si voi ucenicii Lui! 9.28 Ei l-au ocarat, si i-au zis: Tu esti ucenicul Lui, noi suntem ucenicii lui Moise. 9.29 Stim ca Dumnezeu a vorbit lui Moise, dar acesta nu stim de unde este. 9.30 Aici este mirarea, le-a raspuns omul acela, ca voi nu stiti de unde este, si totusi, El mi-a deschis ochii. 9.31 Stim ca Dumnezeu n-asculta pe pacatosi; ci, daca este cineva temator de Dumnezeu si face voia Lui, pe acela il asculta. 9.32 De cand este lumea, nu s-a auzit sa fi deschis cineva ochii unui orb din nastere. 9.33 Daca omul acesta n-ar veni de la Dumnezeu, n-ar putea face nimic. 9.34 Tu esti nascut cu totul in pacat, i-au raspuns ei, si vrei sa ne inveti pe noi? Si l-au dat afara. 9.35 Isus a auzit ca l-au dat afara; si, cand l-a gasit, i-a zis: Crezi tu in Fiul lui Dumnezeu? 9.36 El a raspuns: Si cine este, Doamne, ca sa cred in El? 9.37 L-ai si vazut, i-a zis Isus, si cel care vorbeste cu tine, Acela este. 9.38 Cred, Doamne, I-a zis el; si I s-a inchinat. 9.39 Apoi Isus a zis: Eu am venit in lumea aceasta pentru judecata: ca cei ce nu vad, sa vada, si cei ce vad, sa ajunga orbi. 9.40 Unii din Fariseii care erau langa el, cand au auzit aceste vorbe, I-au zis: Doar n-om fi si noi orbi! 9.41 Daca ati fi orbi, le-a raspuns Isus, n-ati avea pacat; dar acum ziceti: Vedem. Tocmai de aceea, pacatul vostru ramane.
10.1 Adevarat, adevarat, va spun ca, cine nu intra pe usa in staulul oilor, ci sare pe alta parte, este un hot si un talhar. 10.2 Dar cine intra pe usa, este pastorul oilor. 10.3 Portarul ii deschide, si oile aud glasul lui; el isi cheama oile pe nume, si le scoate afara din staul. 10.4 Dupa ce si-a scos toate oile, merge inaintea lor; si oile merg dupa el, pentru ca ii cunosc glasul. 10.5 Nu merg deloc dupa un strain; ci fug de el, pentru ca nu cunosc glasul strainilor. 10.6 Isus le-a spus aceasta pilda, dar ei n-au inteles despre ce le vorbea. 10.7 Isus le-a mai zis: Adevarat, adevarat, va spun ca Eu sunt usa oilor. 10.8 Toti cei ce au venit inainte de Mine, sunt hoti si talhari; dar oile n-au ascultat de ei. 10.9 Eu sunt Usa. Daca intra cineva prin Mine, va fi mantuit; va intra si va iesi, si va gasi pasune. 10.10 Hotul nu vine decat sa fure, sa junghie si sa prapadeasca. Eu am venit ca oile sa aiba viata, si s-o aiba din belsug. 10.11 Eu sunt Pastorul cel bun. Pastorul cel bun isi da viata pentru oi. 10.12 Dar cel platit, care nu este pastor, si ale carui oi nu sunt ale lui, cand vede lupul venind, lasa oile si fuge; si lupul le rapeste si le imprastie. 10.13 Cel platit fuge, pentru ca este platit, si nu-i pasa de oi. 10.14 Eu sunt Pastorul cel bun. Eu Imi cunosc oile Mele, si ele Ma cunosc pe Mine~ 10.15 asa cum Ma cunoaste pe Mine Tatal, si cum cunosc Eu pe Tatal; si Eu Imi dau viata pentru oile Mele. 10.16 Mai am si alte oi, care nu sunt din staulul acesta; si pe acelea trebuie sa le aduc. Ele vor asculta de glasul Meu, si va fi o turma si un Pastor. 10.17 Tatal Ma iubeste, pentru ca Imi dau viata, ca iarasi s-o iau. 10.18 Nimeni nu Mi-o ia cu sila, ci o dau Eu de la Mine. Am putere s-o dau, si am putere s-o iau iarasi: aceasta este porunca, pe care am primit-o de la Tatal Meu. 10.19 Din pricina acestor cuvinte, iarasi s-a facut dezbinare intre Iudei. 10.20 Multi dintre ei ziceau: Are drac, este nebun; de ce-L ascultati? 10.21 Altii ziceau; Cuvintele acestea nu sunt cuvinte de indracit; poate un drac sa deschida ochii orbilor. 10.22 In Ierusalim se praznuia atunci praznicul Innoirii Templului. Era iarna. 10.23 Si Isus Se plimba prin Templu, pe sub pridvorul lui Solomon. 10.24 Iudeii L-au inconjurat, si I-au zis: Pana cand ne tot tii sufletele in incordare? Daca esti Hristosul, spune-ne-o deslusit. 10.25 V-am spus, le-a raspuns Isus, si nu credeti. Lucrarile, pe care le fac Eu, in Numele Tatalui Meu, ele marturisesc despre Mine. 10.26 Dar voi nu credeti, pentru ca, dupa cum v-am spus, nu sunteti din oile Mele. 10.27 Oile Mele asculta glasul Meu; Eu le cunosc, si ele vin dupa Mine. 10.28 Eu le dau viata vesnica, in veac nu vor pieri, si nimeni nu le va smulge din mana Mea. 10.29 Tatal Meu, care Mi le-a dat, este mai mare decat toti; si nimeni nu le poate smulge din mana Tatalui Meu. 10.30 Eu si Tatal una suntem. 10.31 Atunci Iudeii iarasi au luat pietre ca sa-L ucida. 10.32 Isus le-a zis: V-am aratat multe lucrari bune, care vin de la Tatal Meu: pentru care din aceste lucrari aruncati cu pietre in Mine? 10.33 Iudeii I-au raspuns: Nu pentru o lucrare buna aruncam noi cu pietre in Tine, ci pentru o hula, si pentru ca Tu, care esti un om, Te faci Dumnezeu. 10.34 Isus le-a raspuns: Nu este scris in Legea voastra: Eu am zis: Sunteti dumnezei? 10.35 Daca Legea a numit dumnezei, pe aceia, carora le-a vorbit Cuvantul lui Dumnezeu, si Scriptura nu poate fi desfiintata, 10.36 cum ziceti voi ca hulesc Eu, pe care Tatal M-a sfintit si M-a trimis in lume? Si aceasta, pentru ca am zis: Sunt Fiul lui Dumnezeu! 10.37 Daca nu fac lucrarile Tatalui Meu, sa nu Ma credeti. 10.38 Dar daca le fac, chiar daca nu Ma credeti pe Mine, credeti macar lucrarile acestea, ca sa ajungeti sa cunoasteti si sa stiti ca Tatal este in Mine si Eu sunt in Tatal. 10.39 La auzul acestor vorbe, cautau iarasi sa-L prinda; dar El a scapat din mainile lor. 10.40 Isus S-a dus iarasi dincolo de Iordan, in locul unde botezase Ioan la inceput. Si a ramas acolo. 10.41 Multi veneau la El, si ziceau: Ioan n-a facut nici un semn; dar tot ce a spus Ioan despre omul acesta, era adevarat. 10.42 Si multi au crezut in El in locul acela.
11.1 Un oarecare Lazar din Betania, satul Mariei si al Martei, sora ei, era bolnav. 11.2 Maria era aceea care a uns pe Domnul cu mir, si I-a sters picioarele cu parul ei, si Lazar cel bolnav era fratele ei. 11.3 Surorile au trimis la Isus sa-i spuna: Doamne, iata ca acela pe care-l iubesti, este bolnav. 11.4 Dar Isus, cand a auzit vestea aceasta, a zis: Boala aceasta nu este spre moarte, ci spre slava lui Dumnezeu, pentru ca Fiul lui Dumnezeu sa fie proslavit prin ea. 11.5 Si Isus iubea pe Marta, si pe sora ei, si pe Lazar. 11.6 Deci, cand a auzit ca Lazar este bolnav, a mai zabovit doua zile in locul in care era; 11.7 si in urma a zis ucenicilor: Haidem sa ne intoarcem in Iudea. 11.8 Invatatorule, I-au zis ucenicii, acum de curand cautau Iudeii sa Te ucida cu pietre, si Te intorci in Iudea? 11.9 Isus a raspuns: Nu sunt douasprezece ceasuri in zi? Daca umbla cineva ziua nu se poticneste, pentru ca vede lumina lumii acesteia; 11.10 dar daca umbla noaptea, se poticneste, pentru ca n-are lumina in el. 11.11 Dupa aceste vorbe, le-a zis: Lazar, prietenul nostru, doarme: dar Ma duc sa-l trezesc din somn. 11.12 Ucenicii I-au zis: Doamne, daca doarme, are sa se faca bine. 11.13 Isus vorbise despre moartea lui, dar ei credeau ca vorbeste despre odihna capatata prin somn. 11.14 Atunci Isus le-a spus pe fata: Lazar a murit. 11.15 Si ma bucur ca n-am fost acolo, pentru voi, ca sa credeti. Dar acum, haidem sa mergem la el. 11.16 Atunci Toma, zis Geaman, a zis celorlalti ucenici: Haidem sa mergem si noi sa murim cu El! 11.17 Cand a venit Isus, a aflat ca Lazar era de patru zile in mormant. 11.18 Si, fiindca Betania era aproape de Ierusalim, cam la cincisprezece stadii~ 11.19 Multi din Iudei venisera la Marta si Maria, ca sa le mangaie pentru moartea fratelui lor. 11.20 Cand a auzit Marta ca vine Isus, I-a iesit inainte; iar Maria sedea in casa. 11.21 Marta a zis lui Isus: Doamne, daca ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu! 11.22 Dar si acum, stiu ca orice vei cere de la Dumnezeu, Iti va da Dumnezeu. 11.23 Isus i-a zis: Fratele tau va invia. 11.24 Stiu, I-a raspuns Marta, ca va invia la inviere, in ziua de apoi. 11.25 Isus i-a zis: Eu sunt invierea si viata. Cine crede in Mine, chiar daca ar fi murit, va trai. 11.26 Si oricine traieste, si crede in Mine, nu va muri niciodata. Crezi lucrul acesta? 11.27 Da, Doamne, I-a zis ea, cred ca Tu esti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, care trebuia sa vina in lume. 11.28 Dupa ce a spus aceste vorbe, s-a dus si a chemat in taina pe sora sa Maria, si i-a zis: A venit Invatatorul si te cheama. 11.29 Maria, cum a auzit, s-a sculat iute, si s-a dus la El. 11.30 Caci Isus nu intrase inca in sat, ci era tot in locul unde Il intampinase Marta. 11.31 Iudeii, care erau cu Maria in casa si o mangaiau, cand au vazut-o sculandu-se iute si iesind afara, au mers dupa ea, caci ziceau: Se duce la mormant, ca sa planga acolo. 11.32 Maria, cand a ajuns unde era Isus, si L-a vazut, s-a aruncat la picioarele Lui, si I-a zis: Doamne, daca ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu. 11.33 Isus, cand a vazut-o plangand, pe ea si pe Iudeii care venisera cu ea, S-a infiorat in duhul Lui, si S-a tulburat. 11.34 Si a zis: Unde l-ati pus? Doamne, I-au raspuns ei, vino si vezi. 11.35 Isus plangea. 11.36 Atunci Iudeii au zis: Iata cat il iubea de mult! 11.37 Si unii din ei au zis: El, care a deschis ochii orbului, nu putea face ca nici omul acesta sa nu moara? 11.38 Isus S-a infiorat din nou in Sine, si S-a dus la mormant. Mormantul era o pestera, la intrarea careia era asezata o piatra. 11.39 Dati piatra la o parte, a zis Isus. Marta, sora mortului, I-a zis: Doamne, miroase greu, caci este mort de patru zile. 11.40 Isus i-a zis: Nu ti-am spus ca, daca vei crede, vei vedea slava lui Dumnezeu? 11.41 Au luat dar piatra din locul unde zacea mortul. Si Isus a ridicat ochii in sus, si a zis: Tata, Iti multumesc ca M-ai ascultat. 11.42 Stiam ca totdeauna Ma asculti; dar vorbesc astfel pentru norodul care sta imprejur, ca sa creada ca Tu M-ai trimis. 11.43 Dupa ce a zis aceste vorbe, a strigat cu glas tare: Lazare, vino afara! 11.44 Si mortul a iesit cu mainile si picioarele legate cu fasii de panza, si cu fata infasurata cu un stergar. Isus le-a zis: Dezlegati-l, si lasati-l sa mearga. 11.45 Multi din Iudeii, care venisera la Maria, cand au vazut ce a facut Isus, au crezut in El. 11.46 Dar unii din ei s-au dus la Farisei, si le-au spus ce facuse Isus. 11.47 Atunci preotii cei mai de seama si Fariseii au adunat Soborul, si au zis: Ce vom face? Omul acesta face multe minuni. 11.48 Daca-L lasam asa, toti vor crede in El, si vor veni Romanii si ne vor nimici si locul nostru si neamul. 11.49 Unul din ei, Caiafa, care era mare preot in anul acela, le-a zis: Voi nu stiti nimic; 11.50 oare nu va ganditi ca este in folosul vostru sa moara un singur om pentru norod, si sa nu piara tot neamul? 11.51 Dar lucrul acesta nu l-a spus de la el; ci, fiindca era mare preot in anul acela, a prorocit ca Isus avea sa moara pentru neam. 11.52 Si nu numai pentru neamul acela, ci si ca sa adune intr-un singur trup pe copiii lui Dumnezeu cei risipiti. 11.53 Din ziua aceea, au hotarat sa-L omoare. 11.54 De aceea Isus nu mai umbla pe fata printre Iudei; ci a plecat de acolo in tinutul de langa pustie, intr-o cetate numita Efraim; si a ramas acolo impreuna cu ucenicii Sai. 11.55 Pastele Iudeilor erau aproape. Si multi oameni din tinutul acela s-au suit la Ierusalim, inainte de Paste, ca sa se curateasca. 11.56 Ei cautau pe Isus, si vorbeau unii cu altii in Templu: Ce credeti? N-are sa vina la praznic? 11.57 Iar preotii cei mai de seama si Fariseii poruncisera ca, daca va sti cineva unde este, sa le dea de stire ca sa-L prinda.
12.1 Cu sase zile inainte de Paste, Isus a venit in Betania, unde era Lazar, care fusese mort, si pe care il inviase din morti. 12.2 Acolo I-au pregatit o cina. Marta slujea, iar Lazar era unul din cei ce sedeau la masa cu El. 12.3 Maria a luat un litru cu mir de nard curat, de mare pret, a uns picioarele lui Isus, si I-a sters picioarele cu parul ei; si s-a umplut casa de mirosul mirului. 12.4 Unul din ucenicii Sai, Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon, care avea sa-L vanda, a zis: 12.5 De ce nu s-a vandut acest mir cu trei sute de lei, si sa se fi dat saracilor? 12.6 Zicea lucrul acesta nu pentru ca purta grija de saraci, ci pentru ca era un hot, si, ca unul care tinea punga, lua el ce se punea in ea. 12.7 Dar Isus a zis: Las-o in pace; caci ea l-a pastrat pentru ziua ingroparii Mele. 12.8 Pe saraci ii aveti totdeauna cu voi, dar pe Mine nu Ma aveti totdeauna. 12.9 O mare multime de Iudei au aflat ca Isus era in Betania; si au venit acolo, nu numai pentru Isus, ci ca sa vada si pe Lazar, pe care-l inviase din morti. 12.10 Preotii cei mai de seama au hotarat sa omoare si pe Lazar~ 12.11 caci din pricina lui multi Iudei plecau de la ei si credeau in Isus. 12.12 A doua zi, o gloata mare, care venise la praznic, cum a auzit ca vine Isus in Ierusalim~ 12.13 a luat ramuri de finic, si I-a iesit in intampinare, strigand: Osana! Binecuvantat este Cel ce vine in Numele Domnului, Imparatul lui Israel! 12.14 Isus a gasit un magarus, si a incalecat pe el, dupa cum este scris: 12.15 Nu te teme, fiica Sionului; iata ca Imparatul tau vine calare pe manzul unei magarite. 12.16 Ucenicii Lui n-au inteles aceste lucruri de la inceput; dar, dupa ce a fost proslavit Isus, si-au adus aminte ca aceste lucruri erau scrise despre El, si ca ei le implinisera cu privire la El. 12.17 Toti cei ce fusesera impreuna cu Isus, cand chemase pe Lazar din mormant si-l inviase din morti, marturiseau despre El. 12.18 Si norodul I-a iesit in intampinare, pentru ca aflase ca facuse semnul acesta. 12.19 Fariseii au zis deci intre ei: Vedeti ca nu castigati nimic: iata ca lumea se duce dupa El! 12.20 Niste Greci dintre cei ce se suisera sa se inchine la praznic~ 12.21 s-au apropiat de Filip, care era din Betsaida Galileii, l-au rugat, si au zis: Domnule, am vrea sa vedem pe Isus. 12.22 Filip s-a dus si a spus lui Andrei; apoi Andrei si Filip au spus lui Isus. 12.23 Drept raspuns, Isus le-a zis: A sosit ceasul sa fie proslavit Fiul omului. 12.24 Adevarat, adevarat, va spun, ca, daca grauntele de grau, care a cazut pe pamant, nu moare, ramane singur; dar daca moare, aduce mult rod. 12.25 Cine isi iubeste viata, o va pierde; si cine isi uraste viata in lumea aceasta, o va pastra pentru viata vesnica. 12.26 Daca Imi slujeste cineva, sa Ma urmeze; si unde sunt Eu, acolo va fi si slujitorul Meu. Daca Imi slujeste cineva, Tatal il va cinsti. 12.27 Acum sufletul Meu este tulburat. Si ce voi zice? Tata, izbaveste-Ma din ceasul acesta? Dar tocmai pentru aceasta am venit pana la ceasul acesta! 12.28 Tata, proslaveste Numele Tau! Si din cer, s-a auzit un glas, care zicea: L-am proslavit, si-L voi mai proslavi! 12.29 Norodul, care statea acolo, si care auzise glasul, a zis ca a fost un tunet. Altii ziceau: Un inger a vorbit cu El! 12.30 Isus a raspuns: Nu pentru Mine s-a auzit glasul acesta, ci pentru voi. 12.31 Acum are loc judecata lumii acesteia, acum stapanitorul lumii acesteia va fi aruncat afara. 12.32 Si dupa ce voi fi inaltat de pe pamant, voi atrage la Mine pe toti oamenii. 12.33 Vorbind astfel, arata cu ce moarte avea sa moara. 12.34 Norodul I-a raspuns: Noi am auzit din Lege ca Hristosul ramane in veac; cum dar zici Tu ca Fiul omului trebuie sa fie inaltat? Cine este acest Fiu al omului? 12.35 Isus le-a zis: Lumina mai este putina vreme in mijlocul vostru. Umblati ca unii care aveti lumina, ca sa nu va cuprinda intunericul: cine umbla in intuneric, nu stie unde merge. 12.36 Cata vreme aveti lumina printre voi, credeti in lumina, ca sa fiti fii ai luminii. Isus le-a spus aceste lucruri: apoi a plecat si S-a ascuns de ei. 12.37 Macar ca facuse atatea semne inaintea lor, tot nu credeau in El~ 12.38 ca sa se implineasca vorba, pe care o spusese prorocul Isaia: Doamne, cine a dat crezare propovaduirii noastre? Si cui a fost descoperita puterea bratului Domnului? 12.39 De aceea nu puteau crede, pentru ca Isaia a mai zis: 12.40 Le-a orbit ochii, si le-a impietrit inima, ca sa nu vada cu ochii, sa nu inteleaga cu inima, sa nu se intoarca la Dumnezeu, si sa-i vindec. 12.41 Isaia a spus aceste lucruri cand a vazut slava Lui, si a vorbit despre El. 12.42 Totusi, chiar dintre fruntasi, multi au crezut in El; dar de frica Fariseilor nu-L marturiseau pe fata, ca sa nu fie dati afara din sinagoga. 12.43 Caci au iubit mai mult slava oamenilor decat slava lui Dumnezeu. 12.44 Iar Isus a strigat: Cine crede in Mine, nu crede in Mine, ci in Cel ce M-a trimis pe Mine. 12.45 Si cine Ma vede pe Mine, vede pe Cel ce M-a trimis pe Mine. 12.46 Eu am venit ca sa fiu o lumina in lume, pentru ca oricine crede in Mine, sa nu ramana in intuneric. 12.47 Daca aude cineva cuvintele Mele si nu le pazeste, nu Eu il judec; caci Eu n-am venit sa judec lumea, ci sa mantuiesc lumea. 12.48 Pe cine Ma nesocoteste si nu primeste cuvintele Mele, are cine-l osandi: Cuvantul, pe care l-am vestit Eu, acela il va osandi in ziua de apoi. 12.49 Caci Eu n-am vorbit de la Mine insumi, ci Tatal, care M-a trimis, El insusi Mi-a poruncit ce trebuie sa spun si cum trebuie sa vorbesc. 12.50 Si stiu ca porunca Lui este viata vesnica. De aceea lucrurile, pe care le spun, le spun asa cum Mi le-a spus Tatal.
13.1 Inainte de praznicul Pastelor, Isus, ca Cel care stia ca I-a sosit ceasul sa plece din lumea aceasta la Tatal si fiindca iubea pe ai Sai, care erau in lume, i-a iubit pana la capat. 13.2 In timpul cinei, dupa ce diavolul pusese in inima lui Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon, gandul sa-L vanda~ 13.3 Isus, fiindca stia ca Tatal Ii daduse toate lucrurile in maini, ca de la Dumnezeu a venit si la Dumnezeu Se duce~ 13.4 S-a sculat de la masa, S-a dezbracat de hainele Lui, a luat un stergar, si S-a incins cu el. 13.5 Apoi a turnat apa intr-un lighean si a inceput sa spele picioarele ucenicilor, si sa le stearga cu stergarul cu care era incins. 13.6 A venit deci la Simon Petru. Si Petru I-a zis: Doamne, Tu sa-mi speli mie picioarele? 13.7 Drept raspuns, Isus i-a zis: Ce fac Eu, tu nu pricepi acum, dar vei pricepe dupa aceea. 13.8 Petru I-a zis: Niciodata nu-mi vei spala picioarele! Isus i-a raspuns: Daca nu te spal Eu, nu vei avea parte deloc cu Mine. 13.9 Doamne, I-a zis Simon Petru, nu numai picioarele, dar si mainile si capul! 13.10 Isus i-a zis: Cine s-a scaldat n-are trebuinta sa-si spele decat picioarele, ca sa fie curat de tot; si voi sunteti curati, dar nu toti. 13.11 Caci stia pe cel ce avea sa-l vanda; de aceea a zis: Nu sunteti toti curati. 13.12 Dupa ce le-a spalat picioarele, Si-a luat hainele, S-a asezat iarasi la masa si le-a zis: Intelegeti voi ce v-am facut Eu? 13.13 Voi Ma numiti Invatatorul si Domnul, si bine ziceti, caci sunt. 13.14 Deci, daca Eu, Domnul si Invatatorul vostru, v-am spalat picioarele, si voi sunteti datori sa va spalati picioarele unii altora. 13.15 Pentru ca Eu v-am dat o pilda, ca si voi sa faceti cum am facut Eu. 13.16 Adevarat, adevarat, va spun, ca robul nu este mai mare decat domnul sau, nici apostolul mai mare decat cel ce l-a trimis. 13.17 Daca stiti aceste lucruri, ferice de voi, daca le faceti. 13.18 Nu vorbesc despre voi toti; cunosc pe aceia pe care i-am ales. Dar trebuie sa se implineasca Scriptura, care zice: Cel ce mananca paine cu Mine a ridicat calcaiul impotriva Mea. 13.19 Va spun lucrul acesta de pe acum, inainte ca sa se intample, pentru ca, atunci cand se va intampla, sa credeti ca Eu sunt. 13.20 Adevarat, adevarat, va spun ca, cine primeste pe acela pe care-l trimit Eu, pe Mine Ma primeste; si cine Ma primeste pe Mine, primeste pe Cel ce M-a trimis pe Mine. 13.21 Dupa ce a spus aceste cuvinte, Isus S-a tulburat in duhul Lui, a marturisit, si a zis: Adevarat, adevarat, va spun, ca unul din voi Ma va vinde. 13.22 Ucenicii se uitau unii la altii, si nu intelegeau despre cine vorbeste. 13.23 Unul din ucenici, acela pe care-l iubea Isus, statea la masa culcat pe sanul lui Isus. 13.24 Simon Petru i-a facut semn sa intrebe cine este acela despre care vorbea Isus. 13.25 Si ucenicul acela s-a rezemat pe pieptul lui Isus, si I-a zis: Doamne, cine este? 13.26 Isus a raspuns: Acela, caruia ii voi intinge bucatica, si i-o voi da. Si a intins o bucatica, si a dat-o lui Iuda, fiul lui Simon, Iscarioteanul. 13.27 Cum a fost data bucatica, a intrat Satana in Iuda. Isus i-a zis: Ce-ai sa faci, fa repede. 13.28 Dar nimeni din cei ce sedeau la masa, n-a inteles pentru ce ii zisese aceste vorbe. 13.29 Unii credeau ca, de vreme ce Iuda avea punga, Isus voia sa-i spuna: Cumpara ce ne trebuie pentru praznic; sau ii poruncea sa dea ceva saracilor. 13.30 Iuda, dupa ce a luat bucatica, a iesit afara in graba. Era noapte. 13.31 Dupa ce a iesit Iuda, Isus a zis: Acum, Fiul omului a fost proslavit si Dumnezeu a fost proslavit in El. 13.32 Daca Dumnezeu a fost proslavit in El, si Dumnezeu Il va proslavi in El insusi, si-L va proslavi indata. 13.33 Copilasilor, mai sunt putin cu voi. Ma veti cauta, si, cum am spus Iudeilor ca, unde Ma duc Eu, ei nu pot veni, tot asa va spun si voua acum. 13.34 Va dau o porunca noua: Sa va iubiti unii pe altii; cum v-am iubit Eu, asa sa va iubiti si voi unii pe altii. 13.35 Prin aceasta vor cunoaste toti ca sunteti ucenicii Mei, daca veti avea dragoste unii pentru altii. 13.36 Doamne, I-a zis Simon Petru, unde Te duci? Isus i-a raspuns: Tu nu poti veni acum dupa Mine, unde Ma duc Eu; dar mai tarziu vei veni. 13.37 Doamne, I-a zis Petru, de ce nu pot veni dupa Tine acum? Eu imi voi da viata pentru Tine. 13.38 Isus i-a raspuns: Iti vei da viata pentru Mine? Adevarat, adevarat, iti spun, ca nu va canta cocosul, pana te vei lepada de Mine de trei ori.
14.1 Sa nu vi se tulbure inima. Aveti credinta in Dumnezeu, si aveti credinta in Mine. 14.2 In casa Tatalui Meu sunt multe locasuri. Daca n-ar fi asa, v-as fi spus. Eu Ma duc sa va pregatesc un loc. 14.3 Si dupa ce Ma voi duce si va voi pregati un loc, Ma voi intoarce si va voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, sa fiti si voi. 14.4 Stiti unde Ma duc, si stiti si calea intr-acolo. 14.5 Doamne, I-a zis Toma, nu stim unde Te duci; cum putem sa stim calea intr-acolo? 14.6 Isus i-a zis: Eu sunt calea, adevarul si viata. Nimeni nu vine la Tatal decat prin Mine. 14.7 Daca m-ati fi cunoscut pe Mine, ati fi cunoscut si pe Tatal Meu. Si de acum incolo Il veti cunoaste; si L-ati si vazut. 14.8 Doamne, i-a zis Filip, arata-ne pe Tatal, si ne este de ajuns. 14.9 Isus i-a zis: De atata vreme sunt cu voi, si nu M-ai cunoscut, Filipe? Cine M-a vazut pe Mine, a vazut pe Tatal. Cum zici tu dar: Arata-ne pe Tatal? 14.10 Nu crezi ca Eu sunt in Tatal, si Tatal este in Mine? Cuvintele, pe care vi le spun Eu, nu le spun de la Mine; ci Tatal, care locuieste in Mine, El face aceste lucrari ale Lui. 14.11 Credeti-Ma ca Eu sunt in Tatal, si Tatal este in Mine; credeti cel putin pentru lucrarile acestea. 14.12 Adevarat, adevarat, va spun, ca cine crede in Mine, va face si el lucrarile pe care le fac Eu; ba inca va face altele si mai mari decat acestea; pentru ca Eu ma duc la Tatal: 14.13 si orice veti cere in Numele Meu, voi face, pentru ca Tatal sa fie proslavit in Fiul. 14.14 Daca veti cere ceva in Numele Meu, voi face. 14.15 Daca Ma iubiti, veti pazi poruncile Mele. 14.16 Si Eu voi ruga pe Tatal, si El va va da un alt Mangaietor, care sa ramana cu voi in veac; 14.17 si anume, Duhul adevarului, pe care lumea nu-l poate primi, pentru ca nu-L vede si nu-L cunoaste; dar voi Il cunoasteti, caci ramane cu voi, si va fi in voi. 14.18 Nu va voi lasa orfani, Ma voi intoarce la voi. 14.19 Peste putina vreme, lumea nu Ma va mai vedea, dar voi Ma veti vedea; pentru ca Eu traiesc, si voi veti trai. 14.20 In ziua aceea, veti cunoaste ca Eu sunt in Tatal Meu, ca voi sunteti in Mine, si ca Eu sunt in voi. 14.21 Cine are poruncile Mele si le pazeste, acela Ma iubeste; si cine Ma iubeste, va fi iubit de Tatal Meu. Eu il voi iubi, si Ma voi arata lui. 14.22 Iuda, nu Iscarioteanul, I-a zis: Doamne, cum se face ca Te vei arata noua si nu lumii? 14.23 Drept raspuns, Isus i-a zis: Daca Ma iubeste cineva, va pazi cuvantul Meu, si Tatal Meu il va iubi. Noi vom veni la el, si vom locui impreuna cu el. 14.24 Cine nu Ma iubeste, nu pazeste cuvintele Mele. Si cuvantul, pe care-l auziti, nu este al Meu, ci al Tatalui, care M-a trimis. 14.25 V-am spus aceste lucruri cat mai sunt cu voi. 14.26 Dar Mangaietorul, adica Duhul Sfant, pe care-L va trimite Tatal, in Numele Meu, va va invata toate lucrurile, si va va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu. 14.27 Va las pacea, va dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o da lumea. Sa nu vi se tulbure inima, nici sa nu se inspaimante. 14.28 Ati auzit ca v-am spus: Ma duc, si Ma voi intoarce la voi. Daca M-ati iubi, v-ati fi bucurat ca v-am zis: Ma duc la Tatal; caci Tatal este mai mare decat Mine. 14.29 Si v-am spus aceste lucruri acum, inainte ca sa se intample, pentru ca atunci cand se vor intampla, sa credeti. 14.30 Nu voi mai vorbi mult cu voi; caci vine stapanitorul lumii acesteia. El n-are nimic in Mine; 14.31 dar vine, pentru ca sa cunoasca lumea ca Eu iubesc pe Tatal, si ca fac asa cum Mi-a poruncit Tatal. Sculati-va, haidem sa plecam de aici!
15.1 Eu sunt adevarata vita, si Tatal Meu este vierul. 15.2 Pe orice mladita, care este in Mine si n-aduce rod, El o taie; si pe orice mladita care aduce rod, o curata, ca sa aduca si mai multa rod. 15.3 Acum voi sunteti curati, din pricina cuvantului, pe care vi l-am spus. 15.4 Ramaneti in Mine, si Eu voi ramane in voi. Dupa cum mladita nu poate aduce rod de la sine, daca nu ramane in vita, tot asa nici voi nu puteti aduceti rod, daca nu ramaneti in Mine. 15.5 Eu sunt Vita, voi sunteti mladitele. Cine ramane in Mine, si in cine raman Eu, aduce mult rod; caci despartiti de Mine, nu puteti face nimic. 15.6 Daca nu ramane cineva in Mine, este aruncat afara, ca mladita neroditoare, si se usuca; apoi mladitele uscate sunt stranse, aruncate in foc, si ard. 15.7 Daca ramaneti in Mine, si daca raman in voi cuvintele Mele, cereti orice veti vrea, si vi se va da. 15.8 Daca aduceti mult rod, prin aceasta Tatal Meu va fi proslavit; si voi veti fi astfel ucenicii Mei. 15.9 Cum M-a iubit pe Mine Tatal, asa v-am iubit si Eu pe voi. Ramaneti in dragostea Mea. 15.10 Daca paziti poruncile Mele, veti ramane in dragostea Mea, dupa cum si Eu am pazit poruncile Tatalui Meu, si raman in dragostea Lui. 15.11 V-am spus aceste lucruri, pentru ca bucuria Mea sa ramana in voi, si bucuria voastra sa fie deplina. 15.12 Aceasta este porunca Mea: sa va iubiti unii pe altii, cum v-am iubit Eu. 15.13 Nu este mai mare dragoste decat sa-si dea cineva viata pentru prietenii sai. 15.14 Voi sunteti prietenii Mei, daca faceti ce va poruncesc Eu. 15.15 Nu va mai numesc robi, pentru ca robul nu stie ce face stapanul sau; ci v-am numit prieteni, pentru ca v-am facut cunoscut tot ce am auzit de la Tatal Meu. 15.16 Nu voi M-ati ales pe Mine; ci Eu v-am ales pe voi; si v-am randuit sa mergeti si sa aduceti rod, si roada voastra sa ramana, pentru ca orice veti cere de la Tatal, in Numele Meu, sa va dea. 15.17 Va poruncesc aceste lucruri, ca sa va iubiti unii pe altii. 15.18 Daca va uraste lumea, stiti ca pe Mine M-a urat inaintea voastra. 15.19 Daca ati fi din lume, lumea ar iubi ce este al ei; dar, pentru ca nu sunteti din lume, si pentru ca Eu v-am ales din mijlocul lumii, de aceea va uraste lumea. 15.20 Aduceti-va aminte de vorba, pe care v-am spus-o: Robul nu este mai mare decat stapanul sau. Daca m-au prigonit pe Mine, si pe voi va vor prigoni; daca au pazit cuvantul Meu, si pe al vostru il vor pazi. 15.21 Dar va vor face toate aceste lucruri pentru Numele Meu, pentru ca ei nu cunosc pe Cel ce M-a trimis. 15.22 Daca n-as fi venit si nu le-as fi vorbit, n-ar avea pacat; dar acum n-au nici o dezvinovatire pentru pacatul lor. 15.23 Cine Ma uraste pe Mine, uraste si pe Tatal Meu. 15.24 Daca n-as fi facut intre ei lucrari, pe care nimeni altul nu le-a facut, n-ar avea pacat; dar acum le-au si vazut, si M-au urat si pe Mine si pe Tatal Meu. 15.25 Dar lucrul acesta s-a intamplat ca sa se implineasca vorba scrisa in Legea lor: M-au urat fara temei. 15.26 Cand va veni Mangaietorul, pe care-L voi trimite de la Tatal, adica Duhul adevarului, care purcede de la Tatal, El va marturisi despre Mine. 15.27 Si voi de asemenea veti marturisi, pentru ca ati fost cu Mine de la inceput.
16.1 V-am spus aceste lucruri, pentru ca ele sa nu fie pentru voi un prilej de cadere. 16.2 Au sa va dea afara din sinagogi: ba inca, va veni vremea cand, oricine va va ucide, sa creada ca aduce o slujba lui Dumnezeu. 16.3 Si se vor purta astfel cu voi, pentru ca n-au cunoscut nici pe Tatal, nici pe Mine. 16.4 V-am spus aceste lucruri, pentru ca, atunci cand le va veni ceasul sa se implineasca, sa va aduceti aminte ca vi le-am spus. Nu vi le-am spus de la inceput, pentru ca eram cu voi. 16.5 Acum Ma duc la Cel ce M-a trimis; si nimeni din voi nu Ma intreaba: Unde Te duci? 16.6 Dar, pentru ca v-am spus aceste lucruri, intristarea v-a umplut inima. 16.7 Totusi, va spun adevarul: Va este de folos sa Ma duc; caci, daca nu Ma duc Eu, Mangaietorul nu va veni la voi; dar daca Ma duc, vi-L voi trimite. 16.8 Si cand va veni El, va dovedi lumea vinovata in ce priveste pacatul, neprihanirea si judecata. 16.9 In ce priveste pacatul: fiindca ei nu cred in Mine; 16.10 in ce priveste neprihanirea: fiindca Ma duc la Tatal, si nu Ma veti mai vedea; 16.11 in ce priveste judecata: fiindca stapanitorul lumii acesteia este judecat. 16.12 Mai am sa va spun multe lucruri, dar acum nu le puteti purta. 16.13 Cand va veni Mangaietorul, Duhul adevarului, are sa va calauzeasca in tot adevarul; caci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit, si va va descoperi lucrurile viitoare. 16.14 El Ma va proslavi, pentru ca va lua din ce este al Meu, si va va descoperi. 16.15 Tot ce are Tatal, este al Meu; de aceea am zis ca va lua din ce este al Meu, si va va descoperi. 16.16 Peste putina vreme, nu Ma veti mai vedea; apoi iarasi peste putina vreme, Ma veti vedea, pentru ca Ma duc la Tatal. 16.17 La auzul acestor vorbe, unii din ucenicii Lui au zis intre ei: Ce inseamna cuvintele acestea: Peste putina vreme, nu Ma veti mai vedea; si: Apoi iarasi peste putina vreme Ma veti vedea? Si: Pentru ca Ma duc la Tatal? 16.18 Ei ziceau deci: Ce inseamna aceasta: Peste putina vreme? Nu stim ce vrea sa spuna. 16.19 Isus a cunoscut ca voiau sa-L intrebe, si le-a zis: Va intrebati intre voi ce inseamna cuvintele: Peste putina vreme, nu Ma veti mai vedea; si: Apoi iarasi peste putina vreme, Ma veti vedea? 16.20 Adevarat, adevarat va spun ca, voi veti plange si, va veti targui, iar lumea se va bucura; va veti intrista, dar intristarea voastra se va preface in bucurie. 16.21 Femeia, cand este in durerile nasterii, se intristeaza, pentru ca i-a sosit ceasul; dar dupa ce a nascut pruncul, nu-si mai aduce aminte de suferinta, de bucurie ca s-a nascut un om pe lume. 16.22 Tot asa si voi: acum sunteti plini de intristare; dar Eu va voi vedea iarasi, inima vi se va bucura, si nimeni nu va va rapi bucuria voastra. 16.23 In ziua aceea, nu Ma veti mai intreba de nimic. Adevarat, adevarat, va spun ca, orice veti cere de la Tatal, in Numele Meu, va va da. 16.24 Pana acum n-ati cerut nimic in Numele Meu: cereti, si veti capata, pentru ca bucuria voastra sa fie deplina. 16.25 V-am spus aceste lucruri in pilde. Vine ceasul cand nu va voi mai vorbi in pilde, ci va voi vorbi deslusit despre Tatal. 16.26 In ziua aceea, veti cere in Numele Meu, si nu va zic ca voi ruga pe Tatal pentru voi. 16.27 Caci Tatal insusi va iubeste, pentru ca M-ati iubit, si ati crezut ca am iesit de la Dumnezeu. 16.28 Am iesit de la Tatal, si am venit in lume; acum las lumea, si Ma duc la Tatal. 16.29 Ucenicii Sai I-au zis: Iata ca acum vorbesti deslusit, si nu spui nici o pilda. 16.30 Acum cunoastem ca stii toate lucrurile, si n-ai nevoie sa Te intrebe cineva; de aceea credem ca ai iesit de la Dumnezeu. 16.31 Acum credeti? le-a raspuns Isus. 16.32 Iata ca vine ceasul, si a si venit, cand veti fi risipiti fiecare la ale lui; si pe Mine Ma veti lasa singur; dar nu sunt singur, caci Tatal este cu Mine. 16.33 V-am spus aceste lucruri ca sa aveti pace in Mine. In lume veti avea necazuri; dar indrazniti, Eu am biruit lumea.
17.1 Dupa ce a vorbit astfel, Isus a ridicat ochii spre cer, si a zis: Tata, a sosit ceasul! Proslaveste pe Fiul Tau, ca si Fiul Tau sa Te proslaveasca pe Tine~ 17.2 dupa cum I-ai dat putere peste orice faptura, ca sa dea viata vesnica tuturor acelora, pe care I i-ai dat Tu. 17.3 Si viata vesnica este aceasta: sa Te cunoasca pe Tine, singurul Dumnezeu adevarat si pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu. 17.4 Eu Te-am proslavit pe pamant, am sfarsit lucrarea, pe care Mi-ai dat-o s-o fac. 17.5 Si acum, Tata, proslaveste-Ma la Tine insuti cu slava, pe care o aveam la Tine, inainte de a fi lumea. 17.6 Am facut cunoscut Numele Tau oamenilor, pe care Mi i-ai dat din lume. Ai Tai erau, si Tu Mi i-ai dat; si ei au pazit Cuvantul Tau. 17.7 Acum au cunoscut ca tot ce Mi-ai dat Tu, vine de la Tine. 17.8 Caci le-am dat cuvintele, pe care Mi le-ai dat Tu. Ei le-au primit, si au cunoscut cu adevarat ca de la Tine am iesit, si au crezut ca Tu M-ai trimis. 17.9 Pentru ei Ma rog. Nu Ma rog pentru lume, ci pentru aceia, pe care Mi i-ai dat Tu; pentru ca sunt ai Tai: 17.10 tot ce este al Meu, este al Tau, si ce este al Tau, este al Meu, si Eu sunt proslavit in ei. 17.11 Eu nu mai sunt in lume, dar ei sunt in lume, si Eu vin la Tine. Sfinte Tata, pazeste, in Numele Tau, pe aceia pe care Mi i-ai dat, pentru ca ei sa fie una, cum suntem si noi. 17.12 Cand eram cu ei in lume, ii pazeam Eu in Numele Tau. Eu am pazit pe aceia, pe care Mi i-ai dat; si nici unul din ei n-a pierit, afara de fiul pierzarii, ca sa se implineasca Scriptura. 17.13 Dar acum, Eu vin la Tine; si spun aceste lucruri, pe cand sunt inca in lume, pentru ca sa aiba in ei bucuria Mea deplina. 17.14 Le-am dat Cuvantul Tau; si lumea i-a urat, pentru ca ei nu sunt din lume, dupa cum Eu nu sunt din lume. 17.15 Nu Te rog sa-i iei din lume, ci sa-i pazesti de cel rau. 17.16 Ei nu sunt din lume, dupa cum nici Eu nu sunt din lume. 17.17 Sfinteste-i prin adevarul Tau: Cuvantul Tau este adevarul. 17.18 Cum M-ai trimis Tu pe Mine in lume, asa i-am trimis si Eu pe ei in lume. 17.19 Si Eu insumi Ma sfintesc pentru ei, ca si ei sa fie sfintiti prin adevar. 17.20 Si ma rog nu numai pentru ei, ci si pentru cei ce vor crede in Mine prin cuvantul lor. 17.21 Ma rog ca toti sa fie una, cum Tu, Tata, esti in Mine, si Eu in Tine; ca, si ei sa fie una in noi, pentru ca lumea sa creada ca Tu M-ai trimis. 17.22 Eu le-am dat slava, pe care Mi-ai dat-o Tu, pentru ca ei sa fie una, cum si noi suntem una, 17.23 Eu in ei, si Tu in Mine; pentru ca ei sa fie in chip desavarsit una, ca sa cunoasca lumea ca Tu M-ai trimis, si ca i-ai iubit, cum M-ai iubit pe Mine. 17.24 Tata, vreau ca acolo unde sunt Eu, sa fie impreuna cu Mine si aceia, pe care Mi i-ai dat Tu, ca sa vada slava Mea, slava, pe care Mi-ai dat-o Tu; fiindca Tu M-ai iubit inainte de intemeierea lumii. 17.25 Neprihanitule Tata, lumea nu Te-a cunoscut; dar Eu Te-am cunoscut, si acestia au cunoscut ca Tu M-ai trimis. 17.26 Eu le-am facut cunoscut Numele Tau, si li-L voi mai face cunoscut, pentru ca dragostea cu care M-ai iubit Tu, sa fie in ei, si Eu sa fiu in ei.
18.1 Dupa ce a rostit aceste vorbe, Isus a plecat cu ucenicii Sai dincolo de paraul Chedron, unde era o gradina, in care a intrat El si ucenicii Lui. 18.2 Iuda, vanzatorul, stia si el locul acela, pentru ca Isus de multe ori Se adunase acolo cu ucenicii Lui. 18.3 Iuda, deci, a luat ceata ostasilor si pe aprozii trimisi de preotii cei mai de seama si de Farisei, si a venit acolo cu felinare, cu faclii si cu arme. 18.4 Isus, care stia tot ce avea sa I se intample, a mers spre ei, si le-a zis: Pe cine cautati? 18.5 Ei I-au raspuns: Pe Isus din Nazaret!. Isus le-a zis: Eu sunt!. Iuda, vanzatorul, era si el cu ei. 18.6 Cand le-a zis Isus: Eu sunt, ei s-au dat inapoi, si au cazut jos la pamant. 18.7 El i-a intrebat din nou: Pe cine cautati? Pe Isus din Nazaret, I-au zis ei. 18.8 Isus a raspuns: V-am spus ca Eu sunt. Deci, daca Ma cautati pe Mine, lasati pe acestia sa se duca. 18.9 A zis lucrul acesta ca sa se implineasca vorba, pe care o spusese: N-am pierdut pe nici unul din aceia, pe care Mi i-ai dat. 18.10 Simon Petru, care avea o sabie, a scos-o, a lovit pe robul marelui preot, si i-a taiat urechea dreapta. Robul acela se numea Malhu. 18.11 Isus a zis lui Petru: Baga-ti sabia in teaca. Nu voi bea paharul, pe care Mi l-a dat Tatal sa-l beau? 18.12 Ceata ostasilor, capitanul lor, si aprozii Iudeilor, au prins deci pe Isus, si L-au legat. 18.13 L-au dus intai la Ana; caci el era socrul lui Caiafa, care era mare preot in anul acela. 18.14 Si Caiafa era cel ce daduse Iudeilor sfatul acesta: Este de folos sa moara un singur om pentru norod. 18.15 Simon Petru mergea dupa Isus; tot asa a facut si un alt ucenic. Ucenicul acesta era cunoscut de marele preot, si a intrat cu Isus in curtea marelui preot. 18.16 Petru insa a ramas afara la usa. Celalalt ucenic, care era cunoscut marelui preot, a iesit afara, a vorbit cu portarita, si a bagat pe Petru inauntru. 18.17 Atunci slujnica, portarita, a zis lui Petru: Nu cumva si tu esti unul din ucenicii omului acestuia? Nu sunt, a raspuns el. 18.18 Robii si aprozii care erau acolo, facusera un foc de carbuni, caci era frig: si se incalzeau. Petru statea si el cu ei, si se incalzea. 18.19 Marele preot a intrebat pe Isus despre ucenicii Lui si despre invatatura Lui. 18.20 Isus i-a raspuns: Eu am vorbit lumii pe fata; totdeauna am invatat pe norod in sinagoga si in Templu, unde se aduna toti Iudeii, si n-am spus nimic in ascuns. 18.21 Pentru ce Ma intrebi pe Mine? Intreaba pe cei ce M-au auzit despre ce le-am vorbit; iata, aceia stiu ce am spus. 18.22 La auzul acestor cuvinte, unul din aprozii, care stateau acolo, a dat o palma lui Isus, si a zis: Asa raspunzi marelui preot? 18.23 Isus i-a raspuns: Daca am vorbit rau, arata ce am spus rau; dar daca am vorbit bine, de ce ma bati? 18.24 Ana L-a trimis legat la marele preot Caiafa. 18.25 Simon Petru statea acolo, si se incalzea. Ei i-au zis: Nu cumva esti si tu unul din ucenicii Lui? El s-a lepadat, si a zis: Nu sunt. 18.26 Unul din robii marelui preot, ruda cu acela caruia ii taiase Petru urechea, a zis: Nu te-am vazut eu cu El in gradina? 18.27 Petru iar s-a lepadat. Si indata a cantat cocosul. 18.28 Au adus pe Isus de la Caiafa in odaia de judecata: era dimineata. Ei n-au intrat in odaia de judecata, ca sa nu se spurce si sa poata manca Pastele. 18.29 Pilat deci a iesit afara la ei, si le-a zis: Ce para aduceti impotriva omului acestuia? 18.30 Drept raspuns, ei i-au zis: Daca n-ar fi fost un facator de rele, nu L-am fi dat noi in mainile tale. 18.31 Atunci Pilat le-a zis: Luati-L voi, si judecati-L dupa legea voastra. Noua nu ne este ingaduit de Lege sa omoram pe nimeni, I-au zis Iudeii. 18.32 Aceasta s-a intamplat ca sa se implineasca vorba, prin care aratase Isus cu ce moarte avea sa moara. 18.33 Pilat a intrat iarasi in odaia de judecata, a chemat pe Isus si I-a zis: Esti Tu Imparatul Iudeilor? 18.34 Isus i-a raspuns: De la tine insuti zici lucrul acesta, sau ti l-au spus altii despre Mine! 18.35 Pilat a raspuns: Eu sunt Iudeu? Neamul Tau si preotii cei mai de seama Te-au dat in mana mea: ce ai facut? 18.36 Imparatia Mea nu este din lumea aceasta, a raspuns Isus. Daca ar fi Imparatia Mea din lumea aceasta, slujitorii Mei s-ar fi luptat ca sa nu fiu dat in mainile Iudeilor; dar acum, Imparatia Mea nu este de aici. 18.37 Atunci un Imparat tot esti! I-a zis Pilat. Da, a raspuns Isus. Eu sunt Imparat. Eu pentru aceasta M-am nascut si am venit in lume, ca sa marturisesc despre adevar. Oricine este din adevar asculta glasul Meu. 18.38 Pilat I-a zis: Ce este adevarul? Dupa ce a spus aceste vorbe, a iesit iarasi afara la Iudei, si le-a zis: Eu nu gasesc nici o vina in El. 18.39 Dar, fiindca voi aveti obicei sa va slobozesc pe cineva de Paste, vreti sa va slobozesc pe Imparatul Iudeilor? 18.40 Atunci toti au strigat din nou: Nu pe El, ci pe Baraba! Si Baraba era un talhar.
19.1 Atunci Pilat a luat pe Isus, si a pus sa-L bata. 19.2 Ostasii au impletit o cununa de spini, I-au pus-o pe cap, si L-au imbracat cu o haina de purpura. 19.3 Apoi, s-au apropiat de El, si ziceau: Plecaciune, Imparatul Iudeilor! Si-I dadeau palme. 19.4 Pilat a iesit iarasi afara, si a zis Iudeilor: Iata ca vi-L aduc afara, ca sa stiti ca nu gasesc nici o vina in El. 19.5 Isus a iesit deci afara, purtand cununa de spini si haina de purpura. Iata omul! le-a zis Pilat. 19.6 Cand L-au zarit preotii cei mai de seama si aprozii, au inceput sa strige: Rastigneste-l! Rastigneste-l! Luati-L voi si rastigniti-L, le-a zis Pilat, caci eu nu gasesc nici o vina in El. 19.7 Iudeii i-au raspuns: Noi avem o Lege, si dupa Legea aceasta, El trebuie sa moara, pentru ca S-a facut pe Sine Fiul lui Dumnezeu. 19.8 Cand a auzit Pilat aceste cuvinte, i-a fost si mai mare frica. 19.9 A intrat iarasi in odaia de judecata, si a zis lui Isus: De unde esti Tu? Dar Isus nu i-a dat nici un raspuns. 19.10 Pilat I-a zis: Mie nu-mi vorbesti? Nu stii ca am putere sa Te rastignesc, si am putere sa-Ti dau drumul! 19.11 N-ai avea nici o putere asupra Mea, i-a raspuns Isus, daca nu ti-ar fi fost data de sus. De aceea, cine Ma da in mainile tale, are un mai mare pacat. 19.12 De atunci Pilat cauta sa-I dea drumul. Dar Iudeii strigau: Daca dai drumul omului acestuia, nu esti prieten cu Cezarul. Oricine se face pe sine imparat, este impotriva Cezarului. 19.13 Cand a auzit Pilat aceste vorbe, a scos pe Isus afara; si a sezut pe scaunul de judecator, in locul numit Pardosit cu pietre, iar evreieste: Gabata. 19.14 Era ziua Pregatirii Pastelor, cam pe la ceasul al saselea. Pilat a zis Iudeilor: Iata Imparatul vostru! 19.15 Dar ei au strigat: Ia-L, ia-L, rastigneste-L! Sa rastignesc pe Imparatul vostru? le-a zis Pilat. Preotii cei mai de seama au raspuns: Noi n-avem alt imparat decat pe Cezarul! 19.16 Atunci L-a dat in mainile lor, ca sa fie rastignit. Au luat deci pe Isus, si L-au dus sa-L rastigneasca. 19.17 Isus, ducandu-Si crucea, a ajuns la locul, zis al Capatanii, care in evreieste se cheama Golgota. 19.18 Acolo a fost rastignit; si impreuna cu El au fost rastigniti alti doi, unul deoparte si altul de alta, iar Isus la mijloc. 19.19 Pilat a scris o insemnare, pe care a pus-o deasupra crucii, si era scris: Isus din Nazaret, Imparatul Iudeilor. 19.20 Multi din Iudei au citit aceasta insemnare, pentru ca locul unde fusese rastignit Isus era aproape de cetate: era scrisa in evreieste, latineste si greceste. 19.21 Preotii cei mai de seama ai Iudeilor au zis lui Pilat: Nu scrie: Imparatul Iudeilor. Ci scrie ca El a zis: Eu sunt Imparatul Iudeilor. 19.22 Ce am scris, am scris, a raspuns Pilat. 19.23 Ostasii, dupa ce au rastignit pe Isus, I-au luat hainele, si le-au facut patru parti, cate o parte pentru fiecare ostas. I-au luat si camasa, care n-avea nici o cusatura, ci era dintr-o singura tesatura de sus pana jos. 19.24 Si au zis intre ei: Sa n-o sfasiem, ci sa tragem la sorti a cui sa fie. Aceasta s-a intamplat ca sa se implineasca Scriptura, care zice: Si-au impartit hainele Mele intre ei, si pentru camasa Mea au tras la sorti. Iata ce au facut ostasii. 19.25 Langa crucea lui Isus, statea mama Lui si sora mamei Lui, Maria, nevasta lui Clopa, si Maria Magdalena. 19.26 Cand a vazut Isus pe mama Sa, si langa ea pe ucenicul, pe care-l iubea, a zis mamei Sale: Femeie, iata fiul tau! 19.27 Apoi, a zis ucenicului: Iata mama ta! Si, din ceasul acela ucenicul a luat-o la el acasa. 19.28 Dupa aceea, Isus, care stia ca acum totul s-a sfarsit, ca sa implineasca Scriptura, a zis: Mi-e sete. 19.29 Acolo era un vas plin cu otet. Ostasii au pus intr-o ramura de isop un burete plin cu otet, si I l-au dus la gura. 19.30 Cand a luat Isus otetul, a zis: S-a ispravit! Apoi si-a plecat capul, si Si-a dat duhul. 19.31 De frica sa nu ramana trupurile pe cruce in timpul Sabatului, caci era ziua Pregatirii, si ziua aceea de Sabat era o zi mare Iudeii au rugat pe Pilat sa zdrobeasca fluierele picioarelor celor rastigniti, si sa fie luati de pe cruce. 19.32 Ostasii au venit deci, si au zdrobit fluierele picioarelor celui dintai, apoi pe ale celuilalt, care fusese rastignit impreuna cu El. 19.33 Cand au venit la Isus, si au vazut ca murise, nu I-au zdrobit fluierele picioarelor; 19.34 ci unul din ostasi I-a strapuns coasta cu o sulita; si indata a iesit din ea sange si apa. 19.35 Faptul acesta este adeverit de cel ce l-a vazut: marturia lui este adevarata, si el stie ca spune adevarul, pentru ca si voi sa credeti. 19.36 Aceste lucruri s-au intamplat, ca sa se implineasca Scriptura: Nici unul din oasele Lui nu va fi sfaramat. 19.37 Si in alta parte, Scriptura mai zice: Vor vedea pe cine au strapuns. 19.38 Dupa aceea, Iosif din Arimatea, care era ucenic al lui Isus, dar pe ascuns, de frica Iudeilor, a rugat pe Pilat sa-i dea voie sa ia trupul lui Isus de pe cruce. Pilat i-a dat voie. El a venit deci, si a luat trupul lui Isus. 19.39 Nicodim, care la inceput se dusese la Isus, noaptea, a venit si el, si a adus o amestecatura de aproape o suta de litri de smirna si de aloe. 19.40 Au luat deci trupul lui Isus si l-au infasurat in fasii de panza de in, cu miresme, dupa cum au obicei Iudeii sa ingroape. 19.41 In locul unde fusese rastignit Isus, era o gradina; si in gradina era un mormant nou, in care nu mai fusese pus nimeni. 19.42 Din pricina ca era ziua Pregatirii Iudeilor, pentru ca mormantul era aproape, au pus acolo pe Isus.
20.1 In ziua dintai a saptamanii, Maria Magdalena s-a dus dis-de-dimineata la mormant, pe cand era inca intuneric; si a vazut ca piatra fusese luata de pe mormant. 20.2 A alergat la Simon Petru si la celalalt ucenic, pe care-l iubea Isus, si le-a zis: Au luat pe Domnul din mormant, si nu stiu unde L-au pus. 20.3 Petru si celalalt ucenic au iesit, si au plecat spre mormant. 20.4 Au inceput sa alerge amandoi impreuna. Dar celalalt ucenic alerga mai repede decat Petru, si a ajuns cel dintai la mormant. 20.5 S-a plecat si s-a uitat inauntru, a vazut fasiile de panza jos, dar n-a intrat. 20.6 Simon Petru, care venea dupa el, a ajuns si el, a intrat in mormant, si a vazut fasiile de panza jos. 20.7 Iar stergarul, care fusese pus pe capul lui Isus, nu era cu fasiile de panza, ci facut sul si pus intr-un alt loc singur. 20.8 Atunci celalalt ucenic, care ajunsese cel dintai la mormant, a intrat si el; si a vazut, si a crezut. 20.9 Caci tot nu pricepeau ca, dupa Scriptura, Isus trebuia sa invie din morti. 20.10 Apoi ucenicii s-au intors acasa. 20.11 Dar Maria sedea afara langa mormant, si plangea. Pe cand plangea s-a plecat sa se uite in mormant. 20.12 Si a vazut doi ingeri in alb, sezand in locul unde fusese culcat trupul lui Isus; unul la cap si altul la picioare. 20.13 Femeie, i-au zis ei, pentru ce plangi? Ea le-a raspuns: Pentru ca au luat pe Domnul meu, si nu stiu unde L-au pus. 20.14 Dupa ce a zis aceste vorbe, s-a intors, si a vazut pe Isus stand acolo in picioare; dar nu stia ca este Isus. 20.15 Femeie, i-a zis Isus, de ce plangi? Pe cine cauti? Ea a crezut ca este gradinarul, si I-a zis: Domnule, daca L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus, si ma voi duce sa-L iau. 20.16 Isus i-a zis: Marie! Ea s-a intors, si I-a zis in evreieste: Rabuni! adica: Invatatorule! 20.17 Nu ma tine, i-a zis Isus; caci inca nu M-am suit la Tatal Meu. Ci, du-te la fratii Mei, si spune-le ca Ma sui la Tatal Meu si Tatal vostru, la Dumnezeul Meu si Dumnezeul vostru. 20.18 Maria Magdalena s-a dus, si a vestit ucenicilor ca a vazut pe Domnul, si ca i-a spus aceste lucruri. 20.19 In seara aceleiasi zile, cea dintai a saptamanii, pe cand usile locului unde erau adunati ucenicii erau incuiate, de frica Iudeilor, a venit Isus, a stat in mijlocul lor, si le-a zis: Pace voua! 20.20 Si dupa ce a zis aceste vorbe, le-a aratat mainile si coasta Sa. Ucenicii s-au bucurat, cand au vazut pe Domnul. 20.21 Isus le-a zis din nou: Pace voua! Cum M-a trimis pe Mine Tatal, asa va trimit si Eu pe voi. 20.22 Dupa aceste vorbe, a suflat peste ei, si le-a zis: Luati Duh Sfant! 20.23 Celor ce le veti ierta pacatele, vor fi iertate; si celor ce le veti tine vor fi tinute. 20.24 Toma, zis Geaman, unul din cei doisprezece, nu era cu ei cand a venit Isus. 20.25 Ceilalti ucenici i-au zis deci: Am vazut pe Domnul! Dar el le-a raspuns: Daca nu voi vedea in mainile Lui semnul cuielor, si daca nu voi pune degetul meu in semnul cuielor, si daca nu voi pune mana mea in coasta Lui, nu voi crede. 20.26 Dupa opt zile, ucenicii lui Isus erau iarasi in casa; si era si Toma impreuna cu ei. Pe cand erau usile incuiate, a venit Isus, a stat in mijloc, si le-a zis: Pace voua! 20.27 Apoi a zis lui Toma: Adu-ti degetul incoace, si uita-te la mainile Mele; si adu-ti mana, si pune-o in coasta Mea; si nu fi necredincios, ci credincios. 20.28 Drept raspuns, Toma I-a zis: Domnul meu si Dumnezeul meu! 20.29 Tomo i-a zis Isus, pentru ca M-ai vazut, ai crezut. Ferice de cei ce n-au vazut, si au crezut. 20.30 Isus a mai facut inaintea ucenicilor Sai multe alte semne care nu sunt scrise in cartea aceasta. 20.31 Dar lucrurile acestea au fost scrise, pentru ca voi sa credeti ca Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu; si crezand, sa aveti viata in Numele Lui.
21.1 Dupa aceea Isus S-a mai aratat ucenicilor Sai la marea Tiberiadei. Iata cum S-a aratat: 21.2 Simon Petru, Toma zis Geaman, Natanael din Cana Galileii, fiii lui Zebedei, si alti doi din ucenicii lui Isus, erau impreuna. 21.3 Simon Petru le-a zis: Ma duc sa prind peste. Mergem si noi cu tine, i-au zis ei. Au iesit, si au intrat intr-o corabie; si n-au prins nimic in noaptea aceea. 21.4 Dimineata, Isus statea pe tarm; dar ucenicii nu stiau ca este Isus. 21.5 Copii, le-a zis Isus, aveti ceva de mancare? Ei i-au raspuns: Nu. 21.6 El le-a zis: Aruncati mreaja in partea dreapta a corabiei, si veti gasi. Au aruncat-o deci, si n-o mai puteau trage de multimea pestilor. 21.7 Atunci ucenicul, pe care-l iubea Isus, a zis lui Petru: Este Domnul! Cand a auzit Simon Petru ca este Domnul si-a pus haina pe el, si s-a incins, caci era dezbracat, si s-a aruncat in mare. 21.8 Ceilalti ucenici au venit cu corabioara, tragand mreaja cu pesti, pentru ca nu erau departe de tarm decat ca la doua sute de coti. 21.9 Cand s-au pogorat pe tarm au vazut acolo jaratic de carbuni, peste pus deasupra si paine. 21.10 Isus le-a zis: Aduceti din pestii, pe care i-ati prins acum. 21.11 Simon Petru s-a suit in corabioara, si a tras mreaja la tarm, plina cu o suta cincizeci si trei de pesti mari: si, macar ca erau atatia, nu s-a rupt mreaja. 21.12 Veniti de pranziti, le-a zis Isus. Si nici unul din ucenici nu cuteza sa-L intrebe: Cine esti? caci stiau ca este Domnul. 21.13 Isus S-a apropiat, a luat painea, si le-a dat; tot asa a facut si cu pestele. 21.14 Aceasta era a treia oara cand Se arata Isus ucenicilor Sai, dupa ce inviase din morti. 21.15 Dupa ce au pranzit, Isus a zis lui Simon Petru: Simone, fiul lui Iona, Ma iubesti tu mai mult decat acestia? Da, Doamne, I-a raspuns Petru, stii ca Te iubesc. Isus i-a zis: Paste mieluseii Mei. 21.16 I-a zis a doua oara: Simone, fiul lui Iona, Ma iubesti? Da Doamne, I-a raspuns Petru, stii ca Te iubesc. Isus i-a zis: Paste oitele Mele. 21.17 A treia oara i-a zis Isus: Simone, fiul lui Iona, Ma iubesti? Petru s-a intristat ca-i zisese a treia oara: Ma iubesti? Si I-a raspuns: Doamne, Tu toate le stii; stii ca Te iubesc. Isus i-a zis: Paste oile Mele! 21.18 Adevarat, adevarat, iti spun ca, atunci cand erai mai tanar, singur te incingeai si te duceai unde voiai; dar cand vei imbatrani, iti vei intinde mainile, si altul te va incinge, si te va duce unde nu vei voi. 21.19 A zis lucrul acesta ca sa arate cu ce fel de moarte va proslavi Petru pe Dumnezeu. Si, dupa ce a vorbit astfel, i-a zis: Vino dupa Mine. 21.20 Petru s-a intors, si a vazut venind dupa ei pe ucenicul pe care-l iubea Isus, acela care, la cina, se rezemase pe pieptul lui Isus, si zisese: Doamne, cine este cel ce Te vinde? 21.21 Petru s-a uitat la el, si a zis lui Isus: Doamne, dar cu acesta ce va fi? 21.22 Isus i-a raspuns: Daca vreau ca el sa ramana pana voi veni Eu, ce-ti pasa tie? Tu vino dupa Mine! 21.23 Din pricina aceasta, a iesit zvonul printre frati ca ucenicul acela nu va muri deloc. Insa Isus nu zisese lui Petru ca nu va muri deloc, ci: Daca vreau ca el sa ramana pana voi veni Eu, ce-ti pasa tie? 21.24 Ucenicul acesta este cel ce adevereste aceste lucruri, si care le-a scris. Si stim ca marturia lui este adevarata. 21.25 Mai sunt multe alte lucruri, pe care le-a facut Isus, care, daca s-ar fi scris cu de-amanuntul, cred ca nici chiar in lumea aceasta n-ar fi putut incapea cartile care s-ar fi scris. Amin.
1.1 Teofile, in cea dintai carte a mea, am vorbit despre tot ce a inceput Isus sa faca si sa invete pe oameni~ 1.2 de la inceput pana in ziua in care S-a inaltat la cer, dupa ce, prin Duhul Sfant, daduse poruncile Sale apostolilor, pe care-i alesese. 1.3 Dupa patima Lui, li S-a infatisat viu, prin multe dovezi, aratandu-li-Se deseori timp de patruzeci de zile, si vorbind cu ei despre lucrurile privitoare la Imparatia lui Dumnezeu. 1.4 Pe cand Se afla cu ei, le-a poruncit sa nu se departeze de Ierusalim, ci sa astepte acolo fagaduinta Tatalui, pe care, le-a zis El, ati auzit-o de la Mine. 1.5 Caci Ioan a botezat cu apa, dar voi, nu dupa multe zile, veti fi botezati cu Duhul Sfant. 1.6 Deci apostolii, pe cand erau stransi laolalta, L-au intrebat: Doamne, in vremea aceasta ai de gand sa asezi din nou Imparatia lui Israel? 1.7 El le-a raspuns: Nu este treaba voastra sa stiti vremurile sau soroacele; pe acestea Tatal le-a pastrat sub stapanirea Sa. 1.8 Ci voi veti primi o putere, cand Se va pogori Duhul Sfant peste voi, si-Mi veti fi martori in Ierusalim, in toata Iudea, in Samaria, si pana la marginile pamantului. 1.9 Dupa ce a spus aceste lucruri, pe cand se uitau ei la El, S-a inaltat la cer, si un nor L-a ascuns din ochii lor. 1.10 Si cum stateau ei cu ochii pironiti spre cer, pe cand Se suia El, iata ca li s-au aratat doi barbati imbracati in alb~ 1.11 si au zis: Barbati Galileeni, de ce stati si va uitati spre cer? Acest Isus, care S-a inaltat la cer din mijlocul vostru, va veni in acelasi fel cum L-ati vazut mergand la cer. 1.12 Atunci ei s-au intors in Ierusalim din muntele numit al Maslinilor, care este langa Ierusalim, departe cat un drum in ziua Sabatului. 1.13 Cand au ajuns acasa, s-au suit in odaia de sus, unde stateau de obicei. Erau: Petru, Iacov, Ioan, Andrei, Filip, Toma, Bartolomeu, Matei, Iacov, fiul lui Alfeu, Simon Zilotul, si Iuda, fiul lui Iacov. 1.14 Toti acestia staruiau cu un cuget in rugaciune si in cereri, impreuna cu femeile, si cu Maria, mama lui Isus, si cu fratii Lui. 1.15 In zilele acelea, Petru s-a sculat in mijlocul fratilor, numarul celor adunati laolalta era de aproape o suta douazeci, si a zis: 1.16 Fratilor, trebuia sa se implineasca Scriptura spusa de Duhul Sfant mai inainte, prin gura lui David, despre Iuda, care a fost calauza celor ce au prins pe Isus. 1.17 El era din numarul nostru, si era partas al aceleiasi slujbe. 1.18 Omul acesta a dobandit un ogor cu plata nelegiuirii lui, a cazut cu capul in jos, a plesnit in doua prin mijloc, si i s-au varsat toate maruntaiele. 1.19 Lucrul acesta a ajuns asa de cunoscut de toti locuitorii din Ierusalim, incat ogorul acela a fost numit in limba lor: Acheldama, adica: Ogorul sangelui. 1.20 In adevar, in cartea Psalmilor este scris: Locuinta lui sa ramana pustie, si nimeni sa nu locuiasca in ea! Si: Slujba lui s-o ia altul! 1.21 Trebuie deci ca, dintre cei ce ne-au insotit in toata vremea in care a trait Domnul Isus intre noi~ 1.22 cu incepere de la botezul lui Ioan pana in ziua cand S-a inaltat El de la noi, sa fie randuit, unul care sa ne insoteasca drept martor al invierii Lui. 1.23 Ei au pus inainte pe doi: pe Iosif, numit Barsaba, zis si Iust, si pe Matia. 1.24 Apoi au facut urmatoarea rugaciune: Doamne, Tu, care cunosti inimile tuturor oamenilor, arata-ne pe care din acesti doi l-ai ales~ 1.25 ca sa ia loc in slujba si apostolia aceasta, din care a cazut Iuda, ca sa mearga la locul lui. 1.26 Au tras la sorti, si sortul a cazut pe Matia, care a fost numarat impreuna cu cei unsprezece apostoli.
2.1 In ziua Cincizecimii, erau toti impreuna in acelasi loc. 2.2 Deodata a venit din cer un sunet ca vajaitul unui vant puternic, si a umplut toata casa unde sedeau ei. 2.3 Niste limbi ca de foc au fost vazute impartindu-se printre ei, si s-au asezat cate una pe fiecare din ei. 2.4 Si toti s-au umplut de Duh Sfant, si au inceput sa vorbeasca in alte limbi, dupa cum le da Duhul sa vorbeasca. 2.5 Si se aflau atunci in Ierusalim Iudei, oameni cucernici din toate neamurile care sunt sub cer. 2.6 Cand s-a auzit sunetul acela, multimea s-a adunat si a ramas incremenita; pentru ca fiecare ii auzea vorbind in limba lui. 2.7 Toti se mirau, se minunau, si ziceau unii catre altii: Toti acestia care vorbesc, nu sunt Galileeni? 2.8 Cum dar ii auzim vorbind fiecaruia din noi in limba noastra, in care ne-am nascut? 2.9 Parti, Mezi, Elamiti, locuitori din Mesopotamia, Iudea, Capadocia, Pont, Asia~ 2.10 Frigia, Pamfilia, Egipt, partile Libiei dinspre Cirena, oaspeti din Roma, Iudei sau prozeliti~ 2.11 Cretani si Arabi, ii auzim vorbind in limbile noastre lucrurile minunate ale lui Dumnezeu! 2.12 Toti erau uimiti, nu stiau ce sa creada, si ziceau unii catre altii: Ce vrea sa zica aceasta? 2.13 Dar altii isi bateau joc, si ziceau: Sunt plini de must! 2.14 Atunci Petru s-a sculat in picioare cu cei unsprezece, a ridicat glasul, si le-a zis: Barbati Iudei si voi toti cei care locuiti in Ierusalim, sa stiti lucrul acesta, si ascultati cuvintele mele! 2.15 Oamenii acestia nu sunt beti, cum va inchipuiti voi, caci nu este decat al treilea ceas din zi. 2.16 Ci aceasta este ce a fost spus prin prorocul Ioel: 2.17 In zilele de pe urma, zice Dumnezeu, voi turna din Duhul Meu peste orice faptura; feciorii vostri si fetele voastre vor proroci, tinerii vostri vor avea vedenii, si batranii vostri vor visa visuri! 2.18 Da, chiar si peste robii Mei si peste roabele Mele voi turna, in zilele acelea, din Duhul Meu, si vor proroci. 2.19 Voi face sa se arate semne sus in cer si minuni jos pe pamant, sange, foc si un vartej de fum; 2.20 soarele se va preface in intuneric, si luna in sange, inainte ca sa vina ziua Domnului, ziua aceea mare si stralucita. 2.21 Atunci oricine va chema Numele Domnului, va fi mantuit. 2.22 Barbati Israeliti, ascultati cuvintele acestea! Pe Isus din Nazaret, om adeverit de Dumnezeu inaintea voastra prin minunile, semnele si lucrarile pline de putere, pe care le-a facut Dumnezeu prin El in mijlocul vostru, dupa cum bine stiti; 2.23 pe Omul acesta, dat in mainile voastre, dupa sfatul hotarat si dupa stiinta mai dinainte a lui Dumnezeu, voi L-ati rastignit si L-ati omorat prin mana celor faradelege. 2.24 Dar Dumnezeu L-a inviat, dezlegandu-I legaturile mortii, pentru ca nu era cu putinta sa fie tinut de ea. 2.25 Caci David zice despre El: Eu aveam totdeauna pe Domnul inaintea mea, pentru ca El este la dreapta mea, ca sa nu ma clatin. 2.26 De aceea, mi se bucura inima, si mi se inveseleste limba; chiar si trupul mi se va odihni in nadejde: 2.27 caci nu-mi vei lasa sufletul in Locuinta mortilor, si nu vei ingadui ca Sfantul Tau sa vada putrezirea. 2.28 Mi-ai facut cunoscut caile vietii, si Ma vei umple de bucurie cu starea Ta de fata. 2.29 Cat despre patriarhul David, sa-mi fie ingaduit, fratilor, sa va spun fara sfiala ca a murit si a fost ingropat; si mormantul lui este in mijlocul nostru pana in ziua de azi. 2.30 Fiindca David era proroc, si stia ca Dumnezeu ii fagaduise cu juramant ca va ridica pe unul din urmasii sai pe scaunul lui de domnie~ 2.31 despre invierea lui Hristos a prorocit si a vorbit el, cand a zis ca sufletul lui nu va fi lasat in Locuinta mortilor, si trupul lui nu va vedea putrezirea. 2.32 Dumnezeu a inviat pe acest Isus, si noi toti suntem martori ai lui. 2.33 Si acum, o data ce S-a inaltat prin dreapta lui Dumnezeu, si a primit de la Tatal fagaduinta Duhului Sfant, a turnat ce vedeti si auziti. 2.34 Caci David nu s-a suit in ceruri, ci el singur zice: Domnul a zis Domnului meu: Sezi la dreapta Mea~ 2.35 pana ce voi pune pe vrajmasii Tai sub picioarele Tale. 2.36 Sa stie bine dar, toata casa lui Israel, ca Dumnezeu a facut Domn si Hristos pe acest Isus, pe care L-ati rastignit voi. 2.37 Dupa ce au auzit aceste cuvinte, ei au ramas strapunsi in inima, si au zis lui Petru si celorlalti apostoli: Fratilor, ce sa facem? 2.38 Pocaiti-va, le-a zis Petru, si fiecare din voi sa fie botezat in Numele lui Isus Hristos, spre iertarea pacatelor voastre; apoi veti primi darul Sfantului Duh. 2.39 Caci fagaduinta aceasta este pentru voi, pentru copiii vostri, si pentru toti cei ce sunt departe acum, in oricat de mare numar ii va chema Domnul, Dumnezeul nostru. 2.40 Si, cu multe alte cuvinte, marturisea, ii indemna, si zicea: Mantuiti-va din mijlocul acestui neam ticalos. 2.41 Cei ce au primit propovaduirea lui, au fost botezati; si in ziua aceea, la numarul ucenicilor s-au adaugat aproape trei mii de suflete. 2.42 Ei staruiau in invatatura apostolilor, in legatura frateasca, in frangerea painii, si in rugaciuni. 2.43 Fiecare era plin de frica, si prin apostoli se faceau multe minuni si semne. 2.44 Toti cei ce credeau, erau impreuna la un loc, si aveau toate de obste. 2.45 Isi vindeau ogoarele si averile, si banii ii imparteau intre toti, dupa nevoile fiecaruia. 2.46 Toti impreuna erau nelipsiti de la Templu in fiecare zi, frangeau painea acasa, si luau hrana, cu bucurie si curatie de inima. 2.47 Ei laudau pe Dumnezeu, si erau placuti inaintea intregului norod. Si Domnul adauga in fiecare zi la numarul lor pe cei ce erau mantuiti.
3.1 Petru si Ioan se suiau impreuna la Templu, la ceasul rugaciunii: era ceasul al noualea. 3.2 Acolo era un om olog din nastere, care era dus si pus in toate zilele la poarta Templului, numita Frumoasa, ca sa ceara de mila de la cei ce intrau in Templu. 3.3 Omul acesta, cand a vazut pe Petru si pe Ioan ca voiau sa intre in Templu, le-a cerut milostenie. 3.4 Petru, ca si Ioan, s-a uitat tinta la el, si a zis: Uita-te la noi! 3.5 Si el se uita la ei cu luare aminte, si astepta sa capete ceva de la ei. 3.6 Atunci Petru i-a zis: Argint si aur, n-am; dar ce am, iti dau: In Numele lui Isus Hristos din Nazaret, scoala-te si umbla! 3.7 L-a apucat de mana dreapta, si l-a ridicat in sus. Indata i s-au intarit talpile si gleznele; 3.8 dintr-o saritura a fost in picioare, si a inceput sa umble. A intrat cu ei in Templu, umbland, sarind, si laudand pe Dumnezeu. 3.9 Tot norodul l-a vazut umbland si laudand pe Dumnezeu. 3.10 Il cunosteau ca era cel ce sedea la poarta Frumoasa a Templului, ca sa ceara de pomana, si s-au umplut de uimire si de mirare pentru cele ce i se intamplasera. 3.11 Fiindca el se tinea de Petru si de Ioan, tot norodul, mirat, a alergat la ei in pridvorul zis al lui Solomon. 3.12 Petru, cand a vazut lucrul acesta, a luat cuvantul, si a zis norodului: Barbati Israeliti, pentru ce va mirati de lucrul acesta? De ce va uitati cu ochii tinta la noi, ca si cum prin puterea noastra sau prin cucernicia noastra am fi facut pe omul acesta sa umble? 3.13 Dumnezeul lui Avraam, Isaac si Iacov, Dumnezeul parintilor nostri, a proslavit pe Robul Sau Isus, pe care voi L-ati dat in mana lui Pilat; si v-ati lepadat de El inaintea lui, macar ca el era de parere sa-I dea drumul. 3.14 Voi v-ati lepadat de Cel Sfant si Neprihanit, si ati cerut sa vi se daruiasca un ucigas. 3.15 Ati omorat pe Domnul vietii, pe care Dumnezeu L-a inviat din morti; noi suntem martori ai Lui. 3.16 Prin credinta in Numele lui Isus, a intarit Numele Lui pe omul acesta, pe care-l vedeti si-l cunoasteti; credinta in El a dat omului acestuia o tamaduire deplina, cum vedeti cu totii. 3.17 Si acum, fratilor, stiu ca din nestiinta ati facut asa, ca si mai marii vostri. 3.18 Dar Dumnezeu a implinit astfel ce vestise mai inainte prin gura tuturor prorocilor Lui: ca, adica, Hristosul Sau va patimi. 3.19 Pocaiti-va dar, si intoarceti-va la Dumnezeu, pentru ca sa vi se stearga pacatele, ca sa vina de la Domnul vremurile de inviorare~ 3.20 si sa trimita pe Cel ce a fost randuit mai dinainte pentru voi: pe Isus Hristos~ 3.21 pe care cerul trebuie sa-L primeasca, pana la vremurile asezarii din nou a tuturor lucrurilor: despre aceste vremuri a vorbit Dumnezeu prin gura tuturor sfintilor Sai proroci din vechime. 3.22 In adevar, Moise a zis parintilor nostri: Domnul, Dumnezeul vostru, va va ridica dintre fratii vostri un proroc ca mine; pe El sa-L ascultati in tot ce va va spune. 3.23 Si oricine nu va asculta de Prorocul acela, va fi nimicit cu desavarsire din mijlocul norodului. 3.24 De asemenea toti prorocii, de la Samuel si ceilalti, care au urmat dupa el, si au vorbit, au vestit zilele acestea. 3.25 Voi sunteti fiii prorocilor si ai legamantului, pe care l-a facut Dumnezeu cu parintii nostri, cand a zis lui Avraam: Toate neamurile pamantului vor fi binecuvantate in samanta ta. 3.26 Dumnezeu, dupa ce a ridicat pe Robul Sau Isus, L-a trimis mai intai voua, ca sa va binecuvanteze, intorcand pe fiecare din voi de la faradelegile sale.
4.1 Pe cand vorbeau Petru si Ioan norodului, au venit la ei pe neasteptate preotii, capitanul Templului si Saducheii~ 4.2 foarte necajiti ca invatau pe norod, si vesteau in Isus invierea din morti. 4.3 Au pus mainile pe ei, si i-au aruncat in temnita pana a doua zi; caci se inserase. 4.4 Insa multi din cei ce auzisera cuvantarea, au crezut; si numarul barbatilor credinciosi s-a ridicat aproape la cinci mii. 4.5 A doua zi, mai marii norodului, batranii si carturarii s-au adunat impreuna la Ierusalim~ 4.6 cu marele preot Ana, Caiafa, Ioan, Alexandru, si toti cei ce se trageau din neamul marilor preoti. 4.7 Au pus pe Petru si pe Ioan in mijlocul lor, si i-au intrebat: Cu ce putere, sau in numele cui ati facut voi lucrul acesta? 4.8 Atunci Petru, plin de Duhul Sfant, le-a zis: Mai mari ai norodului si batrani ai lui Israel! 4.9 Fiindca suntem trasi astazi la raspundere pentru o facere de bine, facuta unui om bolnav, si suntem intrebati cum a fost vindecat~ 4.10 s-o stiti toti, si s-o stie tot norodul lui Israel! Omul acesta se infatiseaza inaintea voastra pe deplin sanatos, in Numele lui Isus Hristos din Nazaret, pe care voi L-ati rastignit, dar pe care Dumnezeu L-a inviat din morti. 4.11 El este piatra lepadata de voi, zidarii, care a ajuns sa fie pusa in capul unghiului. 4.12 In nimeni altul nu este mantuire: caci nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor, in care trebuie sa fim mantuiti. 4.13 Cand au vazut ei indrazneala lui Petru si a lui Ioan, s-au mirat, intrucat stiau ca erau oameni necarturari si de rand; si au priceput ca fusesera cu Isus. 4.14 Dar fiindca vedeau langa ei pe omul care fusese vindecat, nu puteau zice nimic impotriva. 4.15 Le-au poruncit doar sa iasa afara din Sobor, s-au sfatuit intre ei~ 4.16 si au zis: Ce vom face oamenilor acestora? Caci este stiut de toti locuitorii Ierusalimului ca prin ei s-a facut o minune vadita, pe care n-o putem tagadui. 4.17 Dar, ca sa nu se lateasca vestea aceasta mai departe in norod, sa-i amenintam, si sa le poruncim ca de acum incolo sa nu mai vorbeasca nimanui in Numele acesta. 4.18 Si dupa ce i-au chemat, le-au poruncit sa nu mai vorbeasca cu nici un chip, nici sa mai invete pe oameni in Numele lui Isus. 4.19 Drept raspuns, Petru si Ioan le-au zis: Judecati voi singuri daca este drept inaintea lui Dumnezeu sa ascultam mai mult de voi decat de Dumnezeu; 4.20 caci noi nu putem sa nu vorbim despre ce am vazut si am auzit. 4.21 I-au amenintat din nou, si i-au lasat sa plece, caci nu stiau cum sa-i pedepseasca, din pricina norodului; fiindca toti slaveau pe Dumnezeu pentru cele intamplate. 4.22 Caci omul cu care se facuse aceasta minune de vindecare, avea mai bine de patruzeci de ani. 4.23 Dupa ce li s-a dat drumul, ei s-au dus la ai lor, si le-au istorisit tot ce le spusesera preotii cei mai de seama si batranii. 4.24 Cand au auzit ei aceste lucruri, si-au ridicat glasul toti impreuna catre Dumnezeu, si au zis: Stapane, Doamne, care ai facut cerul, pamantul, marea si tot ce este in ele! 4.25 Tu ai zis prin Duhul Sfant, prin gura parintelui nostru David, robul Tau: Pentru ce se intarata neamurile, si pentru ce cugeta noroadele lucruri desarte? 4.26 Imparatii pamantului s-au rasculat, si domnitorii s-au unit impotriva Domnului si impotriva Unsului Sau. 4.27 In adevar, impotriva Robului Tau celui sfant, Isus, pe care L-ai uns Tu, s-au insotit in cetatea aceasta Irod si Pilat din Pont cu Neamurile si cu noroadele lui Israel~ 4.28 ca sa faca tot ce hotarase mai dinainte mana Ta si sfatul Tau. 4.29 Si acum, Doamne, uita-Te la amenintarile lor, da putere robilor Tai sa vesteasca Cuvantul Tau cu toata indrazneala~ 4.30 si intinde-Ti mana, ca sa se faca tamaduiri, minuni si semne prin Numele Robului Tau celui Sfant, Isus. 4.31 Dupa ce s-au rugat ei, s-a cutremurat locul unde erau adunati; toti s-au umplut de Duhul Sfant, si vesteau Cuvantul lui Dumnezeu cu indrazneala. 4.32 Multimea celor ce crezusera, era o inima si un suflet. Nici unul nu zicea ca averile lui sunt ale lui, ci aveau toate de obste. 4.33 Apostolii marturiseau cu multa putere despre invierea Domnului Isus. Si un mare har era peste toti. 4.34 Caci nu era nici unul printre ei, care sa duca lipsa: toti cei ce aveau ogoare sau case, le vindeau, aduceau pretul lucrurilor vandute~ 4.35 si-l puneau la picioarele apostolilor; apoi se impartea fiecaruia dupa cum avea nevoie. 4.36 Iosif, numit de apostoli si Barnaba, adica, in talmacire, fiul mangaierii, un Levit, de neam din Cipru~ 4.37 a vandut un ogor, pe care-l avea, a adus banii, si i-a pus la picioarele apostolilor.
5.1 Dar un om, numit Anania, a vandut o mosioara, cu nevasta sa Safira~ 5.2 si a oprit o parte din pret, cu stirea nevestei lui; apoi a adus partea cealalta, si a pus-o la picioarele apostolilor. 5.3 Petru i-a zis: Anania, pentru ce ti-a umplut Satana inima ca sa minti pe Duhul Sfant, si sa ascunzi o parte din pretul mosioarei? 5.4 Daca n-o vindeai, nu ramanea ea a ta? Si, dupa ce ai vandut-o, nu puteai sa faci ce vrei cu pretul ei? Cum s-a putut naste un astfel de gand in inima ta? N-ai mintit pe oameni, ci pe Dumnezeu. 5.5 Anania, cand a auzit cuvintele acestea, a cazut jos, si si-a dat sufletul. O mare frica a apucat pe toti cei ce ascultau aceste lucruri. 5.6 Flacaii s-au sculat, l-au invelit, l-au scos afara, si l-au ingropat. 5.7 Cam dupa trei ceasuri, a intrat si nevasta sa, fara sa stie ce se intamplase. 5.8 Petru i-a zis: Spune-mi, cu atat ati vandut mosioara? Da, a raspuns ea, cu atata. 5.9 Atunci Petru i-a zis: Cum de v-ati inteles intre voi sa ispititi pe Duhul Domnului? Iata picioarele celor ce au ingropat pe barbatul tau, sunt la usa, si te vor lua si pe tine. 5.10 Ea a cazut indata la picioarele lui, si si-a dat sufletul. Cand au intrat flacaii, au gasit-o moarta; au scos-o afara, si au ingropat-o langa barbatul ei. 5.11 O mare frica a cuprins toata adunarea si pe toti cei ce au auzit aceste lucruri. 5.12 Prin mainile apostolilor se faceau multe semne si minuni in norod. Toti stateau impreuna in pridvorul lui Solomon~ 5.13 si nici unul din ceilalti nu cuteza sa se lipeasca de ei; dar norodul ii lauda in gura mare. 5.14 Numarul celor ce credeau in Domnul, barbati si femei, se marea tot mai mult; 5.15 pana acolo ca scoteau pe bolnavi chiar pe ulite, si ii puneau pe paturi si pe asternuturi, pentru ca, atunci cand va trece Petru, macar umbra lui sa treaca peste vreunul din ei. 5.16 Multimea, de asemenea, alerga la Ierusalim, din cetatile vecine, si aducea pe cei bolnavi si pe cei chinuiti de duhuri necurate: si toti se vindecau. 5.17 Insa marele preot si toti cei ce erau impreuna cu el, adica partida Saducheilor, s-au sculat plini de pizma~ 5.18 au pus mainile pe apostoli, si i-au aruncat in temnita de obste. 5.19 Dar un inger al Domnului a deschis usile temnitei, noaptea, i-a scos afara, si le-a zis: 5.20 Duceti-va, stati in Templu, si vestiti norodului toate cuvintele vietii acesteia. 5.21 Cand au auzit ei aceste vorbe, au intrat dis-de-dimineata in Templu, si au inceput sa invete pe norod. Marele preot si cei ce erau cu el, au venit pe neasteptate, au adunat Soborul si pe toata batranimea fiilor lui Israel, si au trimis la temnita sa aduca pe apostoli. 5.22 Aprozii, la venirea lor, nu i-au gasit in temnita. S-au intors si au spus astfel: 5.23 Temnita am gasit-o incuiata cu toata grija, si pe pazitori stand in picioare la usi; dar, cand am deschis, n-am gasit pe nimeni inauntru. 5.24 Cand au auzit aceste vorbe, capitanul Templului si preotii cei mai de seama au ramas inmarmuriti, si nu stiau ce sa creada despre apostoli si despre urmarile acestei intamplari. 5.25 Cineva a venit si le-a spus: Iata ca oamenii, pe care i-ati bagat in temnita, stau in Templu, si invata pe norod. 5.26 Atunci capitanul Templului a plecat cu aprozii, si i-au adus; dar nu cu sila, caci se temeau sa nu fie ucisi cu pietre de norod. 5.27 Dupa ce i-au adus, i-au pus inaintea Soborului. Si marele preot i-a intrebat astfel: 5.28 Nu v-am poruncit noi cu tot dinadinsul sa nu invatati pe norod in Numele acesta? Si voi iata ca ati umplut Ierusalimul cu invatatura voastra, si cautati sa aruncati asupra noastra sangele acelui om. 5.29 Petru si apostolii ceilalti, drept raspuns, i-au zis: Trebuie sa ascultam mai mult de Dumnezeu decat de oameni! 5.30 Dumnezeul parintilor nostri a inviat pe Isus, pe care voi L-ati omorat, atarnandu-L pe lemn. 5.31 Pe acest Isus, Dumnezeu L-a inaltat cu puterea Lui, si L-a facut Domn si Mantuitor, ca sa dea lui Israel pocainta si iertarea pacatelor. 5.32 Noi suntem martori ai acestor lucruri, ca si Duhul Sfant, pe care L-a dat Dumnezeu celor ce asculta de El. 5.33 Cand au auzit ei aceste vorbe, ii taia la inima si s-au sfatuit sa-i omoare. 5.34 Dar un Fariseu numit Gamaliel, un invatator al Legii, pretuit de tot norodul, s-a sculat in picioare in Sobor si a poruncit sa scoata putin afara pe apostoli. 5.35 Apoi le-a zis: Barbati Israeliti, luati seama bine ce aveti de gand sa faceti oamenilor acestora. 5.36 Caci nu de mult s-a ivit Teuda, care zicea ca el este ceva, si la care s-au alipit aproape patru sute de barbati. El a fost omorat, si toti cei ce il urmasera, au fost risipiti si nimiciti. 5.37 Dupa el s-a ivit Iuda Galileanul, pe vremea inscrierii, si a tras mult norod de partea lui: a pierit si el, si toti cei ce-l urmasera, au fost risipiti. 5.38 Si acum, eu va spun: Nu mai necajiti pe oamenii acestia, si lasati-i in pace! Daca incercarea sau lucrarea aceasta este de la oameni, se va nimici; 5.39 dar daca este de la Dumnezeu, n-o veti putea nimici. Sa nu va pomeniti ca luptati impotriva lui Dumnezeu. 5.40 Ei au ascultat de el. Si, dupa ce au chemat pe apostoli, au pus sa-i bata cu nuiele, i-au oprit sa vorbeasca in Numele lui Isus, si le-au dat drumul. 5.41 Ei au plecat dinaintea Soborului, si s-au bucurat ca au fost invredniciti sa fie batjocoriti, pentru Numele Lui. 5.42 Si in fiecare zi, in Templu si acasa, nu incetau sa invete pe oameni, si sa vesteasca Evanghelia lui Isus Hristos.
6.1 In zilele acelea, cand s-a inmultit numarul ucenicilor, Evreii care vorbeau greceste, carteau impotriva Evreilor, pentru ca vaduvele lor erau trecute cu vederea la imparteala ajutoarelor de toate zilele. 6.2 Cei doisprezece au adunat multimea ucenicilor, si au zis: Nu este potrivit pentru noi sa lasam Cuvantul lui Dumnezeu ca sa slujim la mese. 6.3 De aceea, fratilor, alegeti dintre voi sapte barbati, vorbiti de bine, plini de Duhul Sfant si intelepciune, pe care ii vom pune la slujba aceasta. 6.4 Iar noi vom starui necurmat in rugaciune si in propovaduirea Cuvantului. 6.5 Vorbirea aceasta a placut intregii adunari. Au ales pe Stefan, barbat plin de credinta si de Duhul Sfant, pe Filip, pe Prohor, pe Nicanor, pe Timon, pe Parmena si pe Nicolae, un prozelit din Antiohia. 6.6 I-au adus inaintea apostolilor, care, dupa ce s-au rugat, si-au pus mainile peste ei. 6.7 Cuvantul lui Dumnezeu se raspandea tot mai mult, numarul ucenicilor se inmultea mult in Ierusalim, si o mare multime de preoti veneau la credinta. 6.8 Stefan era plin de har si de putere, si facea minuni si semne mari in norod. 6.9 Unii din sinagoga, numita a Izbavitilor, a Cirinenilor, si a Alexandrinilor, impreuna cu niste Iudei din Cilicia si din Asia, au inceput o cearta de vorbe cu Stefan; 6.10 dar nu puteau sa stea impotriva intelepciunii si Duhului cu care vorbea el. 6.11 Atunci au pus la cale pe niste oameni sa zica: Noi l-am auzit rostind cuvinte de hula impotriva lui Moise si impotriva lui Dumnezeu. 6.12 Au intaratat norodul, pe batrani si pe carturari, au navalit asupra lui, au pus mana pe el, si l-au dus in Sobor. 6.13 Au scos niste martori mincinosi, care au zis: Omul acesta nu inceteaza sa spuna cuvinte de hula impotriva acestui locas sfant si impotriva Legii. 6.14 In adevar, l-am auzit zicand ca acest Isus din Nazaret va darama locasul acesta, si va schimba obiceiurile, pe care ni le-a dat Moise. 6.15 Toti cei ce sedeau in Sobor, s-au uitat tinta la Stefan, si fata lui li s-a aratat ca o fata de inger.
7.1 Marele preot a zis: Asa stau lucrurile? 7.2 Stefan a raspuns: Fratilor si parintilor, ascultati! Dumnezeul slavei S-a aratat parintelui nostru Avraam, cand era in Mesopotamia, inainte ca sa se aseze in Haran. 7.3 Si i-a zis: Iesi din tara ta si din familia ta, si du-te in tara, pe care ti-o voi arata. 7.4 El a iesit atunci din tara Haldeilor, si s-a asezat in Haran. De acolo, dupa moartea tatalui sau, Dumnezeu l-a stramutat in tara aceasta, in care locuiti voi acum. 7.5 Din tara aceea nu i-a dat nimic in stapanire, nici macar o palma deloc, ci i-a fagaduit ca i-o va da in stapanire lui, si semintei lui dupa el, macar ca n-avea nici un copil. 7.6 Dumnezeu i-a spus ca samanta lui va locui intr-o tara straina, va fi robita, si va fi chinuita patru sute de ani. 7.7 Dar neamul, caruia ii vor fi robi, il voi judeca Eu, a zis Dumnezeu. Dupa aceea, vor iesi, si-Mi vor sluji in locul acesta. 7.8 Apoi i-a dat legamantul taierii imprejur; si astfel Avraam, cand a nascut pe Isaac, l-a taiat imprejur in ziua a opta; Isaac a nascut si a taiat imprejur pe Iacov, si Iacov pe cei doisprezece patriarhi. 7.9 Iar patriarhii, care pizmuiau pe Iosif, l-au vandut, ca sa fie dus in Egipt. Dar Dumnezeu a fost cu el~ 7.10 si l-a izbavit din toate necazurile lui; i-a dat intelepciune si trecere inaintea lui Faraon, imparatul Egiptului, care l-a pus dregator peste Egipt si peste toata casa lui. 7.11 A venit o foamete in tot Egiptul si Canaanul. Nevoia era mare, si parintii nostri nu gaseau merinde. 7.12 Iacov a auzit ca in Egipt era grau, si a trimis pe parintii nostri intaiasi data acolo. 7.13 Si cand au venit a doua oara, Iosif a fost cunoscut de fratii sai, si Faraon a aflat din ce neam era Iosif. 7.14 Apoi Iosif a trimis sa cheme pe tatal sau Iacov si pe toata familia lui, saptezeci si cinci de suflete. 7.15 Iacov s-a pogorat in Egipt, unde a murit el si parintii nostri. 7.16 Si au fost stramutati la Sihem, si pusi in mormantul, pe care il cumparase Avraam cu o suma de bani de la fiii lui Emor, in Sihem. 7.17 Se apropia vremea cand trebuia sa se implineasca fagaduinta, pe care o facuse Dumnezeu lui Avraam. Norodul a crescut si s-a inmultit in Egipt~ 7.18 pana cand s-a ridicat un alt imparat, care nu cunostea pe Iosif. 7.19 Imparatul acesta a uneltit impotriva neamului nostru, si a chinuit pe parintii nostri, pana acolo ca sa-si lepede pruncii, ca sa nu traiasca. 7.20 Pe vremea aceasta s-a nascut Moise, care era frumos inaintea lui Dumnezeu. El a fost hranit trei luni in casa tatalui sau. 7.21 Si cand a fost lepadat, l-a luat fiica lui Faraon, si l-a crescut ca pe copilul ei. 7.22 Moise a invatat toata intelepciunea Egiptenilor, si era puternic in cuvinte si in fapte. 7.23 El avea patruzeci de ani, cand i-a venit in inima dorinta sa cerceteze pe fratii sai, pe fiii lui Israel. 7.24 A vazut pe unul din ei suferind nedreptate; i-a luat apararea, a razbunat pe cel asuprit, si a omorat pe Egiptean. 7.25 Credea ca fratii lui vor pricepe ca Dumnezeu prin mana lui le va da izbavirea; dar n-au priceput. 7.26 A doua zi, cand se bateau ei, Moise a venit in mijlocul lor, si i-a indemnat la pace. Oamenilor, a zis el, voi sunteti frati; de ce va nedreptatiti unul pe altul? 7.27 Dar cel ce nedreptatea pe aproapele sau, l-a imbrancit, si i-a zis: Cine te-a pus pe tine stapanitor si judecator peste noi? 7.28 Vrei sa ma omori si pe mine cum ai omorat ieri pe Egiptean? 7.29 La auzul acestor vorbe, Moise a fugit, si s-a dus de a locuit ca strain in pamantul Madian, unde a nascut doi fii. 7.30 Peste patruzeci de ani, i s-a aratat un inger in pustia muntelui Sinai, in para focului unui rug. 7.31 Moise, cand l-a vazut, s-a mirat de aratarea aceasta; si, pe cand se apropia sa vada ce este, a auzit glasul Domnului~ 7.32 care i-a zis: Eu sunt Dumnezeul parintilor tai, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac, si Dumnezeul lui Iacov. Si Moise, tremurand, n-a indraznit sa se uite. 7.33 Domnul i-a zis: Scoate-ti incaltamintea din picioare, caci locul pe care stai, este un pamant sfant. 7.34 Am vazut suferinta poporului Meu, care este in Egipt, le-am auzit gemetele, si M-am pogorat sa-i izbavesc. Acum, du-te, te voi trimite in Egipt. 7.35 Pe acest Moise, de care se lepadasera ei, cand au zis: Cine te-a pus pe tine stapanitor si judecator? Dumnezeu l-a trimis ca stapanitor si izbavitor, cu ajutorul ingerului, care i se aratase in rug. 7.36 El i-a scos din Egipt, si a facut minuni si semne in Egipt, la Marea Rosie, si in pustie, patruzeci de ani. 7.37 Acest Moise a zis fiilor lui Israel: Domnul, Dumnezeul vostru, va va ridica dintre fratii vostri un proroc ca mine: de el sa ascultati. 7.38 El este acela care, in adunarea Israelitilor din pustie, cu ingerul, care i-a vorbit pe muntele Sinai, si cu parintii nostri, a primit cuvinte vii, ca sa ni le dea noua. 7.39 Parintii nostri n-au vrut sa-l asculte, ci l-au nesocotit: si, in inimile lor, s-au intors spre Egipt~ 7.40 si au zis lui Aaron: Fa-ne niste dumnezei, care sa mearga inaintea noastra; caci acest Moise, care ne-a scos din tara Egiptului, nu stim ce s-a facut. 7.41 Si in zilele acelea, au facut un vitel, au adus jertfa idolului, si s-au bucurat de lucrul mainilor lor. 7.42 Atunci Dumnezeu S-a intors de la ei, si i-a dat sa se inchine ostirii cerului, dupa cum este scris in cartea prorocilor: Mi-ati adus voi vite junghiate si jertfe timp de patruzeci de ani in pustie, casa a lui Israel? 7.43 Ati purtat cortul lui Moloh si chipul stelei zeului Remfan, chipurile acelea, pe care le-ati facut ca sa va inchinati lor! De aceea va voi stramuta dincolo de Babilon. 7.44 Parintii nostri aveau in pustie cortul intalnirii, asa cum il randuise Cel ce a spus lui Moise sa-l faca dupa chipul, pe care-l vazuse. 7.45 Si parintii nostri l-au adus, la randul lor, sub povatuirea lui Iosua, cand au intrat in tara stapanita de Neamurile, pe care Dumnezeu le-a izgonit dinaintea parintilor nostri; si a ramas acolo pana in zilele lui David. 7.46 David a capatat mila inaintea lui Dumnezeu, si a cerut sa ridice o locuinta pentru Dumnezeul lui Iacov. 7.47 Si Solomon a fost acela care I-a zidit o casa. 7.48 Dar Cel Preainalt nu locuieste in locasuri facute de maini omenesti, cum zice prorocul: 7.49 Cerul este scaunul Meu de domnie, si pamantul este asternutul picioarelor Mele. Ce fel de casa Imi veti zidi voi Mie, zice Domnul, sau care va fi locul Meu de odihna? 7.50 N-a facut mana Mea toate aceste lucruri? 7.51 Oameni tari la cerbice, netaiati imprejur cu inima si cu urechile! Voi totdeauna va impotriviti Duhului Sfant. Cum au facut parintii vostri, asa faceti si voi. 7.52 Pe care din proroci nu i-au prigonit parintii vostri? Au omorat pe cei ce vesteau mai dinainte venirea Celui Neprihanit, pe care L-ati vandut acum, si L-ati omorat. 7.53 voi, care ati primit Legea data prin ingeri, si n-ati pazit-o! 7.54 Cand au auzit ei aceste vorbe, ii taia pe inima, si scrasneau din dinti impotriva lui. 7.55 Dar Stefan, plin de Duhul Sfant, si-a pironit ochii spre cer, a vazut slava lui Dumnezeu, si pe Isus stand in picioare la dreapta lui Dumnezeu; 7.56 si a zis: Iata, vad cerurile deschise, si pe Fiul omului stand in picioare la dreapta lui Dumnezeu. 7.57 Ei au inceput atunci sa racneasca, si-au astupat urechile, si s-au napustit toti intr-un gand asupra lui. 7.58 L-au tarat afara din cetate, si l-au ucis cu pietre. Martorii si-au pus hainele la picioarele unui tanar, numit Saul. 7.59 Si aruncau cu pietre in Stefan, care se ruga si zicea: Doamne Isuse, primeste duhul meu! 7.60 Apoi a ingenuncheat, si a strigat cu glas tare: Doamne, nu le tine in seama pacatul acesta! Si dupa aceste vorbe, a adormit.
8.1 Saul se invoise la uciderea lui Stefan. In ziua aceea, s-a pornit o mare prigonire impotriva Bisericii din Ierusalim. Si toti, afara de apostoli, s-au imprastiat prin partile Iudeii si ale Samariei. 8.2 Niste oameni tematori de Dumnezeu au ingropat pe Stefan, si l-au jelit cu mare tanguire. 8.3 Saul de partea lui, facea prapad in Biserica; intra prin case, lua cu sila pe barbati si pe femei, si-i arunca in temnita. 8.4 Cei ce se imprastiasera, mergeau din loc in loc, si propovaduiau Cuvantul. 8.5 Filip s-a coborat in cetatea Samariei, si le-a propovaduit pe Hristos. 8.6 Noroadele luau aminte cu un gand la cele spuse de Filip, cand au auzit si au vazut semnele, pe care le facea. 8.7 Caci din multi indraciti ieseau duhuri necurate, si scoteau mari tipete; multi slabanogi si schiopi erau tamaduiti. 8.8 Si a fost o mare bucurie in cetatea aceasta. 8.9 In cetate era un om, numit Simon, care zicea ca este un om insemnat; el vrajea si punea in uimire pe poporul Samariei. 8.10 Toti, de la mic pana la mare, il ascultau cu luare aminte, si ziceau: Acesta este puterea lui Dumnezeu, cea care se numeste mare. 8.11 Il ascultau cu luare aminte, pentru ca multa vreme ii uimise cu vrajitoriile lui. 8.12 Dar cand au crezut pe Filip, care propovaduia Evanghelia Imparatiei lui Dumnezeu si a Numelui lui Isus Hristos, au fost botezati, atat barbati cat si femei. 8.13 Chiar Simon a crezut; si dupa ce a fost botezat, nu se mai despartea de Filip, si privea cu uimire minunile si semnele mari care se faceau. 8.14 Apostolii, care erau in Ierusalim, cand au auzit ca Samaria a primit Cuvantul lui Dumnezeu, au trimis la ei pe Petru si pe Ioan. 8.15 Acestia au venit la Samariteni, si s-au rugat pentru ei, ca sa primeasca Duhul Sfant. 8.16 Caci nu Se pogorase inca peste nici unul din ei, ci fusesera numai botezati in Numele Domnului Isus. 8.17 Atunci Petru si Ioan au pus mainile peste ei, si aceia au primit Duhul Sfant. 8.18 Cand a vazut Simon ca Duhul Sfant era dat prin punerea mainilor apostolilor, le-a dat bani~ 8.19 si a zis: Dati-mi si mie puterea aceasta, pentru ca peste oricine-mi voi pune mainile, sa primeasca Duhul Sfant. 8.20 Dar Petru i-a zis: Banii tai sa piara impreuna cu tine, pentru ca ai crezut ca darul lui Dumnezeu s-ar putea capata cu bani! 8.21 Tu n-ai nici parte, nici sort in toata treaba aceasta, caci inima ta nu este curata inaintea lui Dumnezeu. 8.22 Pocaieste-te dar de aceasta rautate a ta, si roaga-te Domnului sa ti se ierte gandul acesta al inimii tale, daca este cu putinta; 8.23 caci vad ca esti plin de fiere amara, si in lanturile faradelegii. 8.24 Simon a raspuns: Rugati-va voi Domnului pentru mine, ca sa nu mi se intample nimic din ce ati zis. 8.25 Dupa ce au marturisit despre Cuvantul Domnului, si dupa ce l-au propovaduit, Petru si Ioan s-au intors la Ierusalim, vestind Evanghelia in multe sate de ale Samaritenilor. 8.26 Un inger al Domnului a vorbit lui Filip, si i-a zis: Scoala-te, si du-te spre miazazi, pe drumul care pogoara spre Ierusalim la Gaza, si care este pustiu. 8.27 Filip s-a sculat si a plecat. Si iata ca un Etiopian, un famen cu mare putere la imparateasa Candace a Etiopienilor, si ingrijitorul tuturor vistieriilor ei, venit la Ierusalim ca sa se inchine~ 8.28 se intorcea de acolo, si sedea in carul lui, si citea pe prorocul Isaia. 8.29 Duhul a zis lui Filip: Du-te, si ajunge carul acesta! 8.30 Filip a alergat, si a auzit pe Etiopian citind pe prorocul Isaia. El i-a zis: Intelegi tu ce citesti? 8.31 Famenul a raspuns: Cum as putea sa inteleg, daca nu ma va calauzi cineva? Si a rugat pe Filip sa se suie in car, si sa sada impreuna cu el. 8.32 Locul din Scriptura, pe care-l citea, era acesta: El a fost dus ca o oaie la taiere; si, ca un miel fara glas inaintea celui ce-l tunde, asa nu Si-a deschis gura; 8.33 in smerenia Lui, judecata I-a fost luata. Si cine va zugravi pe cei din timpul Lui? Caci viata I-a fost luata de pe pamant. 8.34 Famenul a zis lui Filip: Rogu-te, despre cine vorbeste prorocul astfel? Despre sine sau despre vreun altul? 8.35 Atunci Filip a luat cuvantul, a inceput de la Scriptura aceasta, si i-a propovaduit pe Isus. 8.36 Pe cand isi urmau ei drumul, au dat peste o apa. Si famenul a zis: Uite apa; ce ma impiedica sa fiu botezat? 8.37 Filip a zis: Daca crezi din toata inima, se poate. Famenul a raspuns: Cred ca Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu. 8.38 A poruncit sa stea carul, s-au pogorat amandoi in apa, si Filip a botezat pe famen. 8.39 Cand au iesit afara din apa, Duhul Domnului a rapit pe Filip, si famenul nu l-a mai vazut. In timp ce famenul isi vedea de drum, plin de bucurie~ 8.40 Filip se afla la Azot, de unde s-a dus pana la Cezarea. Si propovaduia Evanghelia in toate cetatile prin care trecea.
9.1 Dar Saul sufla inca amenintarea si uciderea impotriva ucenicilor Domnului. S-a dus la marele preot~ 9.2 si i-a cerut scrisori catre sinagogile din Damasc, ca, daca va gasi pe unii umbland pe Calea credintei, atat barbati cat si femei, sa-i aduca legati la Ierusalim. 9.3 Pe drum, cand s-a apropiat de Damasc, deodata a stralucit o lumina din cer in jurul lui. 9.4 El a cazut la pamant, si a auzit un glas, care-i zicea: Saule, Saule, pentru ce Ma prigonesti? 9.5 Cine esti Tu, Doamne? a raspuns el. Si Domnul a zis: Eu sunt Isus, pe care-L prigonesti. Ti-ar fi greu sa arunci inapoi cu piciorul intr-un tepus. 9.6 Tremurand si plin de frica, el a zis: Doamne, ce vrei sa fac? Scoala-te, i-a zis Domnul, intra in cetate, si ti se va spune ce trebuie sa faci. 9.7 Oamenii care-l insoteau, au ramas incremeniti; auzeau in adevar glasul, dar nu vedeau pe nimeni. 9.8 Saul s-a sculat de la pamant; si macar ca ochii ii erau deschisi, nu vedea nimic. L-au luat de maini, si l-au dus in Damasc. 9.9 Trei zile n-a vazut, si n-a mancat, nici n-a baut nimic. 9.10 In Damasc era un ucenic numit Anania. Domnul i-a zis intr-o vedenie: Anania! Iata-ma Doamne, a raspuns el. 9.11 Si Domnul i-a zis: Scoala-te, du-te pe ulita care se cheama Dreapta, si cauta in casa lui Iuda pe unul zis Saul, un om din Tars. Caci iata, el se roaga; 9.12 si a vazut in vedenie pe un om, numit Anania, intrand la el, si punandu-si mainile peste el, ca sa-si capete iarasi vederea. 9.13 Doamne, a raspuns Anania, am auzit de la multi despre toate relele, pe care le-a facut omul acesta sfintilor Tai in Ierusalim; 9.14 ba si aici are puteri din partea preotilor celor mai de seama, ca sa lege pe toti care cheama Numele Tau. 9.15 Dar Domnul i-a zis: Du-te, caci el este un vas, pe care l-am ales, ca sa duca Numele Meu inaintea Neamurilor, inaintea imparatilor, si inaintea fiilor lui Israel; 9.16 si ii voi arata tot ce trebuie sa sufere pentru Numele Meu. 9.17 Anania a plecat; si, dupa ce a intrat in casa, a pus mainile peste Saul, si a zis: Frate Saule, Domnul Isus, care ti S-a aratat pe drumul pe care veneai, m-a trimis ca sa capeti vederea, si sa te umpli de Duhul Sfant. 9.18 Chiar in clipa aceea, au cazut de pe ochii lui un fel de solzi; si el si-a capatat iarasi vederea. Apoi s-a sculat, si a fost botezat. 9.19 Dupa ce a mancat, a prins iarasi putere. Saul a ramas cateva zile cu ucenicii, care erau in Damasc. 9.20 Si indata a inceput sa propovaduiasca in sinagogi ca Isus este Fiul lui Dumnezeu. 9.21 Toti cei ce-l ascultau, ramaneau uimiti, si ziceau: Nu este el acela care facea prapad in Ierusalim, printre cei ce chemau Numele acesta? Si n-a venit el aici ca sa-i duca legati inaintea preotilor celor mai de seama? 9.22 Totusi Saul se intarea din ce in ce mai mult, si facea de rusine pe Iudeii, care locuiau in Damasc, dovedind ca Isus este Hristosul. 9.23 Dupa catva timp, Iudeii s-au sfatuit sa-l omoare; 9.24 si uneltirea lor a ajuns la cunostinta lui Saul. Portile erau pazite zi si noapte, ca sa-l omoare. 9.25 Dar intr-o noapte, ucenicii l-au luat si l-au coborat prin zid, dandu-l jos intr-o cosnita. 9.26 Cand a ajuns in Ierusalim, Saul a cautat sa se lipeasca de ucenici; dar toti se temeau de el, caci nu puteau sa creada ca este ucenic. 9.27 Atunci Barnaba l-a luat cu el, l-a dus la apostoli, si le-a istorisit cum, pe drum, Saul vazuse pe Domnul, care i-a vorbit, si cum in Damasc propovaduise cu indrazneala in Numele lui Isus. 9.28 De atunci se ducea si venea impreuna cu ei in Ierusalim~ 9.29 si propovaduia cu indrazneala in Numele Domnului. Vorbea si se intreba si cu Evreii care vorbeau greceste, dar ei cautau sa-l omoare. 9.30 Cand au aflat fratii de lucrul acesta, l-au dus la Cezarea, si l-au pornit la Tars. 9.31 Biserica se bucura de pace in toata Iudea, Galilea si Samaria, se intarea sufleteste, si umbla in frica Domnului; si, cu ajutorul Duhului Sfant, se inmultea. 9.32 Pe cand cerceta Petru pe toti sfintii, s-a pogorat si la cei ce locuiau in Lida. 9.33 Acolo a gasit un om, anume Enea, care zacea de opt ani olog in pat. 9.34 Enea, i-a zis Petru, Isus Hristos te vindeca; scoala-te, si fa-ti patul. Si Enea s-a sculat indata. 9.35 Toti locuitorii din Lida si din Sarona, l-au vazut, si s-au intors la Domnul. 9.36 In Iope, era o ucenica numita Tabita, nume, care in talmacire se zice Dorca. Ea facea o multime de fapte bune si milostenii. 9.37 In vremea aceea, s-a imbolnavit, si a murit. Dupa ce au scaldat-o, au pus-o intr-o odaie de sus. 9.38 Fiindca Lida este aproape de Iope, ucenicii, cand au auzit ca Petru este acolo, au trimis doi oameni la el, sa-l roage: Nu pregeta sa vii pana la noi. 9.39 Petru s-a sculat, si a plecat impreuna cu ei. Cand a sosit, l-au dus in odaia de sus. Toate vaduvele l-au inconjurat plangand, si i-au aratat hainele si camasile, pe care le facea Dorca, pe cand era cu ele. 9.40 Petru a scos pe toata lumea afara, a ingenuncheat, si s-a rugat; apoi, s-a intors spre trup, si a zis: Tabita, scoala-te! Ea a deschis ochii, si, cand a vazut pe Petru, a stat in capul oaselor. 9.41 El i-a dat mana, si a ridicat-o in sus. A chemat indata pe sfinti si pe vaduve, si le-a pus-o inainte vie. 9.42 Minunea aceasta a fost cunoscuta in toata cetatea Iope, si multi au crezut in Domnul. 9.43 Petru a ramas multe zile in Iope la un tabacar, numit Simon.
10.1 In Cezarea era un om cu numele Corneliu, sutas din ceata de ostasi numita Italiana. 10.2 Omul acesta era cucernic si temator de Dumnezeu, impreuna cu toata casa lui. El facea multe milostenii norodului, si se ruga totdeauna lui Dumnezeu. 10.3 Pe la ceasul al noualea din zi, a vazut lamurit intr-o vedenie pe un inger al lui Dumnezeu ca a intrat la el, si i-a zis: Cornelie! 10.4 Corneliu s-a uitat tinta la el, s-a infricosat, si a raspuns: Ce este, Doamne? Si ingerul i-a zis: Rugaciunile si milosteniile tale s-au suit inaintea lui Dumnezeu, si El Si-a adus aminte de ele. 10.5 Trimite acum niste oameni la Iope, si cheama pe Simon, zis si Petru. 10.6 El gazduieste la un om, numit Simon tabacarul, a carui casa este langa mare: acela iti va spune ce trebuie sa faci. 10.7 Cum a plecat ingerul, care vorbise cu el, Corneliu a chemat doua din slugile sale, si un ostas cucernic din aceia care-i slujeau in tot timpul; 10.8 si, dupa ce le-a istorisit totul, i-a trimis la Iope. 10.9 A doua zi, cand erau pe drum si se apropiau de cetate, Petru s-a suit sa se roage pe acoperisul casei, pe la ceasul al saselea. 10.10 L-a ajuns foamea, si a vrut sa manance. Pe cand ii pregateau mancarea, a cazut intr-o rapire sufleteasca. 10.11 A vazut cerul deschis, si un vas ca o fata de masa mare, legata cu cele patru colturi, coborandu-se si slobozindu-se in jos pe pamant. 10.12 In ea se aflau tot felul de dobitoace cu patru picioare si taratoare de pe pamant si pasarile cerului. 10.13 Si un glas i-a zis: Petre, scoala-te, taie si mananca. 10.14 Nicidecum, Doamne, a raspuns Petru. Caci niciodata n-am mancat ceva spurcat sau necurat. 10.15 Si glasul i-a zis iarasi a doua oara: Ce a curatit Dumnezeu, sa nu numesti spurcat. 10.16 Lucrul acesta s-a facut de trei ori, si indata dupa aceea vasul a fost ridicat iarasi la cer. 10.17 Pe cand Petru nu stia ce sa creada despre intelesul vedeniei, pe care o avusese, iata ca, oamenii trimisi de Corneliu, intreband de casa lui Simon, au stat la poarta~ 10.18 si au intrebat cu glas tare daca Simon, zis si Petru, gazduieste acolo. 10.19 Si pe cand se gandea Petru la vedenia aceea, Duhul i-a zis: Iata ca te cauta trei oameni; 10.20 scoala-te, pogoara-te, si du-te cu ei, fara sovaire, caci Eu i-am trimis. 10.21 Petru deci s-a pogorat, si a zis oamenilor acelora: Eu sunt acela, pe care-l cautati; ce pricina va aduce? 10.22 Ei au raspuns: Sutasul Corneliu, om drept si temator de Dumnezeu si vorbit de bine de tot neamul Iudeilor, a fost instiintat de Dumnezeu, printr-un inger sfant, sa te cheme in casa lui, si sa auda cuvintele, pe care i le vei spune. 10.23 Petru deci i-a chemat inauntru, si i-a gazduit. 10.24 A doua zi, s-a sculat, si a plecat cu ei. L-au insotit si cativa frati din Iope. In cealalta zi au ajuns la Cezarea. Corneliu ii astepta cu rudele si prietenii de aproape, pe care-i chemase. 10.25 Cand era sa intre Petru, Corneliu, care-i iesise inainte, s-a aruncat la picioarele lui, si i s-a inchinat. 10.26 Dar Petru l-a ridicat, si a zis: Scoala-te, si eu sunt om! 10.27 Si vorbind cu el, a intrat in casa, si a gasit adunati pe multi. 10.28 Stiti, le-a zis el, ca nu este ingaduit de Lege unui Iudeu sa se insoteasca impreuna cu unul de alt neam, sau sa vina la el; dar Dumnezeu mi-a aratat sa nu numesc pe nici un om spurcat sau necurat. 10.29 De aceea am venit fara cartire cand m-ati chemat; va intreb dar, cu ce gand ati trimis dupa mine? 10.30 Corneliu a raspuns: Acum patru zile, chiar in clipa aceasta, ma rugam in casa mea la ceasul al noualea; si iata ca a stat inaintea mea un om cu o haina stralucitoare~ 10.31 si a zis: Cornelie, rugaciunea ta a fost ascultata, si Dumnezeu Si-a adus aminte de milosteniile tale. 10.32 Trimite dar la Iope, si cheama pe Simon, zis si Petru; el gazduieste in casa lui Simon tabacarul, langa mare; cand va veni el, iti va vorbi. 10.33 Am trimis indata la tine, si bine ai facut ca ai venit. Acum dar, toti suntem aici inaintea lui Dumnezeu, ca sa ascultam tot ce ti-a poruncit Domnul sa ne spui. 10.34 Atunci Petru a inceput sa vorbeasca, si a zis: In adevar, vad ca Dumnezeu nu este partinitor~ 10.35 ci ca in orice neam, cine se teme de El, si lucreaza neprihanire este primit de El. 10.36 El a trimis Cuvantul Sau fiilor lui Israel, si le-a vestit Evanghelia pacii, prin Isus Hristos, care este Domnul tuturor. 10.37 Stiti vorba facuta prin toata Iudea, incepand din Galilea, in urma botezului propovaduit de Ioan; 10.38 cum Dumnezeu a uns cu Duhul Sfant si cu putere pe Isus din Nazaret, care umbla din loc in loc, facea bine, si vindeca pe toti cei ce erau apasati de diavolul; caci Dumnezeu era cu El. 10.39 Noi suntem martori a tot ce a facut El in tara Iudeilor si in Ierusalim. Ei L-au omorat, atarnandu-L pe lemn. 10.40 Dar Dumnezeu L-a inviat a treia zi, si a ingaduit sa Se arate~ 10.41 nu la tot norodul, ci noua, martorilor alesi mai dinainte de Dumnezeu, noua, care am mancat si am baut impreuna cu El, dupa ce a inviat din morti. 10.42 Isus ne-a poruncit sa propovaduim norodului, si sa marturisim ca El a fost randuit de Dumnezeu Judecatorul celor vii si al celor morti. 10.43 Toti prorocii marturisesc despre El ca oricine crede in El, capata, prin Numele Lui, iertarea pacatelor. 10.44 Pe cand rostea Petru cuvintele acestea, S-a pogorat Duhul Sfant peste toti cei ce ascultau Cuvantul. 10.45 Toti credinciosii taiati imprejur, care venisera cu Petru, au ramas uimiti cand au vazut ca darul Duhului Sfant s-a varsat si peste Neamuri. 10.46 Caci ii auzeau vorbind in limbi si marind pe Dumnezeu. Atunci Petru a zis: 10.47 Se poate opri apa ca sa nu fie botezati acestia, care au primit Duhul Sfant ca si noi? 10.48 Si a poruncit sa fie botezati in Numele Domnului Isus Hristos. Atunci l-au rugat sa mai ramana cateva zile la ei.
11.1 Apostolii si fratii, care erau in Iudea, au auzit ca si Neamurile au primit Cuvantul lui Dumnezeu. 11.2 Si cand s-a suit Petru la Ierusalim, il mustrau cei taiati imprejur~ 11.3 si ziceau: Ai intrat in casa la niste oameni netaiati imprejur, si ai mancat cu ei. 11.4 Petru a inceput sa le spuna pe rand cele intamplate. El a zis: 11.5 Eram in cetatea Iope; si, pe cand ma rugam, am cazut intr-o rapire sufleteasca, si am avut o vedenie: un vas ca o fata de masa mare, legata cu cele patru colturi, se cobora din cer, si a venit pana la mine. 11.6 Cand m-am uitat in ea, am vazut dobitoacele cu patru picioare de pe pamant, fiarele, taratoarele si pasarile cerului. 11.7 Si am auzit un glas, care mi-a zis: Petre, scoala-te, taie si mananca. 11.8 Dar eu am raspuns: Nicidecum, Doamne, caci nimic spurcat sau necurat n-a intrat vreodata in gura mea. 11.9 Si glasul mi-a zis a doua oara din cer: Ce a curatit Dumnezeu, sa nu numesti spurcat. 11.10 Lucrul acesta s-a facut de trei ori; apoi toate au fost ridicate iarasi in cer. 11.11 Si iata ca indata, trei oameni trimisi din Cezarea la mine, au stat la poarta casei, in care eram. 11.12 Duhul mi-a spus sa plec cu ei, fara sa fac vreo deosebire. Acesti sase frati m-au insotit si ei, si am intrat in casa omului. 11.13 El ne-a istorisit cum a vazut in casa lui pe inger stand inaintea lui, si zicandu-i: Trimite la Iope, si cheama pe Simon, zis si Petru~ 11.14 care-ti va spune cuvinte prin care vei fi mantuit tu si toata casa ta. 11.15 Si, cum am inceput sa vorbesc, Duhul Sfant S-a pogorat peste ei ca si peste noi la inceput. 11.16 Si mi-am adus aminte de vorba Domnului, cum a zis: Ioan a botezat cu apa, dar voi veti fi botezati cu Duhul Sfant. 11.17 Deci, daca Dumnezeu le-a dat acelasi dar, ca si noua, care am crezut in Domnul Isus Hristos, cine eram eu sa ma impotrivesc lui Dumnezeu? 11.18 Dupa ce au auzit aceste lucruri, s-au potolit, au slavit pe Dumnezeu, si au zis: Dumnezeu a dat deci si Neamurilor pocainta, ca sa aiba viata. 11.19 Cei ce se imprastiasera, din pricina prigonirii intamplate cu prilejul lui Stefan, au ajuns pana in Fenicia, in Cipru si in Antiohia, si propovaduiau Cuvantul numai Iudeilor. 11.20 Totusi printre ei au fost cativa oameni din Cipru si din Cirena, care au venit in Antiohia, au vorbit si Grecilor, si le-au propovaduit Evanghelia Domnului Isus. 11.21 Mana Domnului era cu ei, si un mare numar de oameni au crezut si s-au intors la Domnul. 11.22 Vestea despre ei a ajuns la urechile Bisericii din Ierusalim, si au trimis pe Barnaba pana la Antiohia. 11.23 Cand a ajuns el, si a vazut harul lui Dumnezeu, s-a bucurat, si i-a indemnat pe toti sa ramana cu inima hotarata alipiti de Domnul. 11.24 Caci Barnaba era un om de bine, plin de Duhul Sfant si de credinta. Si destul de mult norod s-a adaugat la Domnul. 11.25 Barnaba s-a dus apoi la Tars, ca sa caute pe Saul; 11.26 si, cand l-a gasit, l-a adus la Antiohia. Un an intreg, au luat parte la adunarile Bisericii, si au invatat pe multi oameni. Pentru intaiasi data, ucenicilor li s-a dat numele de crestini in Antiohia. 11.27 In vremea aceea, s-au pogorat niste proroci din Ierusalim la Antiohia. 11.28 Unul din ei, numit Agab, s-a sculat si a vestit, prin Duhul, ca va fi o foamete mare in toata lumea. Si a fost, in adevar, in zilele imparatului Claudiu. 11.29 Ucenicii au hotarat sa trimita, fiecare dupa puterea lui, un ajutor fratilor, care locuiau in Iudea~ 11.30 ceea ce au si facut; si au trimis acest ajutor la prezbiteri prin mana lui Barnaba si a lui Saul.
12.1 Cam pe aceeasi vreme, imparatul Irod a pus mainile pe unii din Biserica, pentru ca sa-i chinuiasca; 12.2 si a ucis cu sabia pe Iacov, fratele lui Ioan. 12.3 Cand a vazut ca lucrul acesta place Iudeilor, a mai pus mana si pe Petru. Erau zilele praznicului Azimelor. 12.4 Dupa ce l-a prins, si l-a bagat in temnita, l-a pus sub paza a patru cete de cate patru ostasi, cu gand ca dupa Paste sa-l scoata inaintea norodului. 12.5 Deci Petru era pazit in temnita, si Biserica nu inceta sa inalte rugaciuni catre Dumnezeu pentru el. 12.6 In noaptea zilei cand avea de gand Irod sa-l infatiseze la judecata, Petru dormea intre doi ostasi, legat de maini cu doua lanturi; si niste pazitori pazeau temnita la usa. 12.7 Si iata, un inger al Domnului a stat langa el pe neasteptate, si o lumina a stralucit in temnita. Ingerul a desteptat pe Petru, lovindu-l in coasta, si i-a zis: Scoala-te, iute! Lanturile i-au cazut jos de pe maini. 12.8 Apoi ingerul i-a zis: Incinge-te, si leaga-ti incaltamintele. Si el a facut asa. Ingerul i-a mai zis: Imbraca-te in haina, si vino dupa mine. 12.9 Petru a iesit afara, si a mers dupa el, fara sa stie daca ce facea ingerul este adevarat. I se parea ca are o vedenie. 12.10 Dupa ce au trecut de straja intaia si a doua, au ajuns la poarta de fier, care da in cetate, si ea li s-a deschis singura; au iesit, si au trecut intr-o ulita. Indata, ingerul a plecat de langa el. 12.11 Cand si-a venit Petru in fire, a zis: Acum vad cu adevarat ca Domnul a trimis pe ingerul Sau, si m-a scapat din mana lui Irod si de la tot ce astepta poporul Iudeu. 12.12 Dupa ce si-a dat bine seama de cele intamplate, s-a indreptat spre casa Mariei, mama lui Ioan, zis si Marcu, unde erau adunati multi laolalta, si se rugau. 12.13 A batut la usa care dadea in pridvor; si o slujnica, numita Roda, a venit sa vada cine e. 12.14 A cunoscut glasul lui Petru: si de bucurie, in loc sa deschida, a alergat inauntru sa dea de veste ca Petru sta inaintea portii. 12.15 Esti nebuna! i-au zis ei. Dar ea staruia si spunea ca el este. Ei, dimpotriva, ziceau: Este ingerul lui. 12.16 Petru insa batea mereu. Au deschis, si au ramas incremeniti cand l-au vazut. 12.17 Petru le-a facut semn cu mana sa taca, le-a istorisit cum il scosese Domnul din temnita, si a zis: Spuneti lucrul acesta lui Iacov si fratilor. Apoi a iesit, si s-a dus intr-alt loc. 12.18 Cand s-a facut ziua, ostasii au fost intr-o mare fierbere, ca sa stie ce s-a facut Petru. 12.19 Irod, dupa ce l-a cautat in toate partile, si nu l-a aflat, a luat la cercetare pe pazitori, si a poruncit sa-i omoare. In urma s-a pogorat din Iudea la Cezarea, ca sa ramana acolo. 12.20 Irod era foarte maniat pe cei din Tir si din Sidon. Dar acestia au venit toti intr-un gand la el; si dupa ce au castigat de partea lor pe Blast, care era mai mare peste odaia de dormit a imparatului, au cerut pace, pentru ca tara lor se hranea din tara imparatului. 12.21 Intr-o zi anumita, Irod s-a imbracat cu hainele lui imparatesti, a sezut pe scaunul lui imparatesc, si le vorbea. 12.22 Norodul a strigat: Glas de Dumnezeu, nu de om! 12.23 Indata l-a lovit un inger al Domnului, pentru ca nu daduse slava lui Dumnezeu. Si a murit mancat de viermi. 12.24 Insa Cuvantul lui Dumnezeu se raspandea tot mai mult, si numarul ucenicilor se marea. 12.25 Barnaba si Saul, dupa ce si-au implinit insarcinarea, s-au intors din Ierusalim, luand cu ei pe Ioan, zis si Marcu.
13.1 In Biserica din Antiohia erau niste proroci si invatatori: Barnaba, Simon, numit Niger, Luciu din Cirena, Manaen, care fusese crescut impreuna cu carmuitorul Irod, si Saul. 13.2 Pe cand slujeau Domnului si posteau, Duhul Sfant a zis: Puneti-Mi deoparte pe Barnaba si pe Saul pentru lucrarea la care i-am chemat. 13.3 Atunci, dupa ce au postit si s-au rugat, si-au pus mainile peste ei, si i-au lasat sa plece. 13.4 Barnaba si Saul, trimisi de Duhul Sfant, s-au coborat la Seleucia, si de acolo au plecat cu corabia la Cipru. 13.5 Ajunsi la Salamina, au vestit Cuvantul lui Dumnezeu in sinagogile Iudeilor. Aveau de slujitor pe Ioan. 13.6 Dupa ce au strabatut toata insula pana la Pafos, au intalnit pe un vrajitor, proroc mincinos, un Iudeu, cu numele Bar-Isus~ 13.7 care era cu dregatorul Sergius Paulus, un om intelept. Acesta din urma a chemat pe Barnaba si pe Saul, si si-a aratat dorinta sa auda Cuvantul lui Dumnezeu. 13.8 Dar Elima, vrajitorul, caci asa se talcuieste numele lui le statea impotriva, si cauta sa abata pe dregator de la credinta. 13.9 Atunci Saul, care se mai numeste si Pavel, fiind plin de Duhul Sfant, s-a uitat tinta la el~ 13.10 si a zis: Om plin de toata viclenia si de toata rautatea, fiul dracului, vrajmas al oricarei neprihaniri, nu mai incetezi tu sa strambi caile drepte ale Domnului? 13.11 Acum, iata ca mana Domnului este impotriva ta: vei fi orb, si nu vei vedea soarele pana la o vreme. Indata a cazut peste el ceata si intuneric, si cauta bajbaind niste oameni, care sa-l duca de mana. 13.12 Atunci dregatorul, cand a vazut ce se intamplase, a crezut, si a ramas uimit de invatatura Domnului. 13.13 Pavel si tovarasii lui au pornit cu corabia din Pafos, si s-au dus la Perga in Pamfilia. Ioan s-a despartit de ei, si s-a intors la Ierusalim. 13.14 Din Perga si-au urmat drumul inainte, si au ajuns la Antiohia din Pisidia. In ziua Sabatului, au intrat in sinagoga si au sezut jos. 13.15 Dupa citirea Legii si a Prorocilor, fruntasii sinagogii au trimis sa le zica: Fratilor, daca aveti un cuvant de indemn pentru norod, vorbiti. 13.16 Pavel s-a sculat, a facut semn cu mana, si a zis: Barbati Israeliti si voi care va temeti de Dumnezeu, ascultati! 13.17 Dumnezeul acestui popor Israel a ales pe parintii nostri. A ridicat la cinste pe norodul acesta, in timpul sederii lui in tara Egiptului, si l-a scos din Egipt cu bratul Sau cel puternic. 13.18 Timp de aproape patruzeci de ani, le-a suferit purtarea in pustie. 13.19 Si, dupa ce a nimicit sapte popoare in tara Canaanului, le-a dat de mostenire pamantul lor, pentru aproape patru sute cincizeci de ani. 13.20 Dupa aceste lucruri le-a dat judecatori, pana la prorocul Samuel. 13.21 Ei au cerut atunci un imparat. Si, timp de aproape patruzeci de ani, Dumnezeu le-a dat pe Saul, fiul lui Chis, din semintia lui Beniamin; 13.22 apoi l-a inlaturat, si le-a ridicat imparat pe David, despre care a marturisit astfel: Am gasit pe David, fiul lui Iese, om dupa inima Mea, care va implini toate voile Mele. 13.23 Din samanta lui David, Dumnezeu, dupa fagaduinta Sa, a ridicat lui Israel un Mantuitor, care este Isus. 13.24 Inainte de venirea Lui, Ioan propovaduise botezul pocaintei la tot norodul lui Israel. 13.25 Si Ioan, cand era la sfarsitul insarcinarii lui, zicea: Cine credeti ca sunt eu? Nu sunt Acela; ci iata ca dupa mine vine Unul, caruia eu nu sunt vrednic sa-i dezleg incaltamintea picioarelor. 13.26 Fratilor, fii ai neamului lui Avraam, si cei ce va temeti de Dumnezeu, voua v-a fost trimis Cuvantul acestei mantuiri. 13.27 Caci locuitorii din Ierusalim si mai marii lor n-au cunoscut pe Isus; si prin faptul ca L-au osandit, au implinit cuvintele prorocilor, care se citesc in fiecare Sabat. 13.28 Macar ca n-au gasit in El nici o vina de moarte, totusi ei au cerut lui Pilat sa-L omoare. 13.29 Si, dupa ce au implinit tot ce este scris despre El, L-au dat jos de pe lemn, si L-au pus intr-un mormant. 13.30 Dar Dumnezeu L-a inviat din morti. 13.31 El S-a aratat, timp de mai multe zile celor ce se suisera cu El din Galilea la Ierusalim, si care acum sunt martorii Lui inaintea norodului. 13.32 Si noi va aducem vestea aceasta buna ca fagaduinta facuta parintilor nostri~ 13.33 Dumnezeu a implinit-o pentru noi, copiii lor, inviind pe Isus; dupa cum este scris in psalmul al doilea: Tu esti Fiul Meu, astazi Te-am nascut. 13.34 Ca L-a inviat din morti, asa ca nu Se va mai intoarce in putrezire, a spus-o cand a zis: Va voi implini cu toata credinciosia fagaduintele sfinte, pe care le-am facut lui David. 13.35 De aceea mai zice si in alt psalm: Nu vei ingadui ca Sfantul Tau sa vada putrezirea. 13.36 Si David, dupa ce a slujit celor din vremea lui, dupa planul lui Dumnezeu, a murit, a fost ingropat langa parintii sai, si a vazut putrezirea. 13.37 Dar Acela, pe care L-a inviat Dumnezeu, n-a vazut putrezirea. 13.38 Sa stiti dar, fratilor, ca in El vi se vesteste iertarea pacatelor; 13.39 si oricine crede, este iertat prin El de toate lucrurile de care n-ati putut fi iertati prin Legea lui Moise. 13.40 Astfel, luati seama sa nu vi se intample ce se spune in proroci: 13.41 Uitati-va, dispretuitorilor, mirati-va si pieriti; caci in zilele voastre, am sa fac o lucrare, pe care n-o veti crede nicidecum, daca v-ar istorisi-o cineva. 13.42 Cand au iesit afara, Neamurile i-au rugat sa le vorbeasca si in Sabatul viitor despre aceleasi lucruri. 13.43 Si dupa ce s-a imprastiat adunarea, multi din Iudei si din prozelitii evlaviosi au mers dupa Pavel si Barnaba, care stateau de vorba cu ei, si-i indemnau sa staruie in harul lui Dumnezeu. 13.44 In Sabatul viitor, aproape toata cetatea s-a adunat ca sa auda Cuvantul lui Dumnezeu. 13.45 Iudeii, cand au vazut noroadele, s-au umplut de pizma, vorbeau impotriva celor spuse de Pavel, si-l batjocoreau. 13.46 Dar Pavel si Barnaba le-au zis cu indrazneala: Cuvantul lui Dumnezeu trebuia vestit mai intai voua; dar fiindca voi nu-l primiti, si singuri va judecati nevrednici de viata vesnica, iata ca ne intoarcem spre Neamuri. 13.47 Caci asa ne-a poruncit Domnul: Te-am pus ca sa fii Lumina Neamurilor, ca sa duci mantuirea pana la marginile pamantului. 13.48 Neamurile se bucurau cand au auzit lucrul acesta si preamareau Cuvantul Domnului. Si toti cei ce erau randuiti sa capete viata vesnica, au crezut. 13.49 Cuvantul Domnului se raspandea in toata tara. 13.50 Dar Iudeii au intaratat pe femeile cucernice cu vaza si pe fruntasii cetatii, au starnit o prigonire impotriva lui Pavel si Barnaba, si i-au izgonit din hotarele lor. 13.51 Pavel si Barnaba au scuturat praful de pe picioare impotriva lor, si s-au dus in Iconia~ 13.52 in timp ce ucenicii erau plini de bucurie si de Duhul Sfant.
14.1 In Iconia, Pavel si Barnaba au intrat in sinagoga Iudeilor, si au vorbit in asa fel ca o mare multime de Iudei si de Greci au crezut. 14.2 Dar Iudeii care n-au crezut, au intaratat si au razvratit sufletele Neamurilor impotriva fratilor. 14.3 Totusi au ramas destul de multa vreme in Iconia si vorbeau cu indrazneala in Domnul, care adeverea Cuvantul privitor la harul Sau, si ingaduia sa se faca semne si minuni prin mainile lor. 14.4 Multimea din cetate s-a dezbinat: unii erau cu Iudeii, altii cu apostolii. 14.5 Neamurile si Iudeii, in invoire cu mai marii lor, s-au pus in miscare, ca sa-i batjocoreasca si sa-i ucida cu pietre. 14.6 Pavel si Barnaba au inteles lucrul acesta, si au fugit in cetatile Licaoniei: Listra si Derbe, si in tinutul de primprejur. 14.7 Si au propovaduit Evanghelia acolo. 14.8 In Listra era un om neputincios de picioare, olog din nastere, care nu umblase niciodata. 14.9 El sedea jos si asculta pe Pavel cand vorbea. Pavel s-a uitat tinta la el, si fiindca a vazut ca are credinta ca sa fie tamaduit~ 14.10 a zis cu glas tare: Scoala-te drept in picioare. Si el s-a sculat dintr-o saritura, si a inceput sa umble. 14.11 La vederea celor facute de Pavel, noroadele si-au ridicat glasul, si au zis in limba licaoneana: Zeii s-au pogorat la noi in chip omenesc. 14.12 Pe Barnaba il numeau Jupiter, iar pe Pavel Mercur, pentru ca manuia cuvantul. 14.13 Preotul lui Jupiter, al carui templu era la intrarea cetatii, a adus tauri si cununi inaintea portilor, si voia sa le aduca jertfa, impreuna cu noroadele. 14.14 Apostolii Barnaba si Pavel, cand au auzit lucrul acesta, si-au rupt hainele, au sarit in mijlocul norodului, si au strigat: 14.15 Oamenilor, de ce faceti lucrul acesta? Si noi suntem oameni de aceeasi fire cu voi; noi va aducem o veste buna, ca sa va intoarceti de la aceste lucruri desarte la Dumnezeul cel viu, care a facut cerul, pamantul si marea, si tot ce este in ele. 14.16 El, in veacurile trecute, a lasat pe toate Neamurile sa umble pe caile lor~ 14.17 macar ca, drept vorbind, nu s-a lasat fara marturie, intrucat v-a facut bine, v-a trimis ploi din cer, si timpuri roditoare, v-a dat hrana din belsug, si v-a umplut inimile de bucurie. 14.18 Abia au putut sa impiedice, cu vorbele acestea, pe noroade, sa le aduca jertfa. 14.19 Atunci au venit pe neasteptate din Antiohia si Iconia niste Iudei, care au atatat pe noroade. Acestia, dupa ce au improscat pe Pavel cu pietre, l-au tarat afara din cetate, crezand ca a murit. 14.20 Cand l-au inconjurat insa ucenicii, Pavel s-a sculat si a intrat in cetate. A doua zi, a plecat cu Barnaba la Derbe. 14.21 Dupa ce au propovaduit Evanghelia in cetatea aceasta, si au facut multi ucenici, s-au intors la Listra, la Iconia si la Antiohia~ 14.22 intarind sufletele ucenicilor. El ii indemna sa staruie in credinta si spunea ca in Imparatia lui Dumnezeu trebuie sa intram prin multe necazuri. 14.23 Au randuit prezbiteri in fiecare Biserica, si dupa ce s-au rugat si au postit, i-au incredintat in mana Domnului, in care crezusera. 14.24 Au trecut apoi prin Pisidia, au venit in Pamfilia~ 14.25 au vestit Cuvantul in Perga, si s-au pogorat la Atalia. 14.26 De acolo au mers cu corabia la Antiohia, de unde fusesera incredintati in grija harului lui Dumnezeu, pentru lucrarea, pe care o savarsisera. 14.27 Dupa venirea lor, au adunat Biserica, si au istorisit tot ce facuse Dumnezeu prin ei, si cum deschisese Neamurilor usa credintei. 14.28 Si au ramas destul de multa vreme acolo cu ucenicii.
15.1 Cativa oameni, veniti din Iudea, invatau pe frati si ziceau: Daca nu sunteti taiati imprejur dupa obiceiul lui Moise, nu puteti fi mantuiti. 15.2 Pavel si Barnaba au avut cu ei un viu schimb de vorbe si pareri deosebite; si fratii au hotarat ca Pavel si Barnaba, si cativa dintre ei, sa se suie la Ierusalim la apostoli si prezbiteri, ca sa-i intrebe asupra acestei neintelegeri. 15.3 Dupa ce au fost petrecuti de Biserica pana afara din cetate, si-au urmat drumul prin Fenicia si Samaria, istorisind intoarcerea Neamurilor la Dumnezeu; si au facut o mare bucurie tuturor fratilor. 15.4 Cand au ajuns la Ierusalim, au fost primiti de Biserica, de apostoli si de prezbiteri, si au istorisit tot ce facuse Dumnezeu prin ei. 15.5 Atunci unii din partida Fariseilor, care crezusera, s-au ridicat, si au zis ca Neamurile trebuie sa fie taiate imprejur, si sa li se ceara sa pazeasca Legea lui Moise. 15.6 Apostolii si prezbiterii s-au adunat laolalta, ca sa vada ce este de facut. 15.7 Dupa ce s-a facut multa vorba, s-a sculat Petru si le-a zis: Fratilor, stiti ca Dumnezeu, de o buna bucata de vreme, a facut o alegere intre voi, ca, prin gura mea, Neamurile sa auda cuvantul Evangheliei, si sa creada. 15.8 Si Dumnezeu, care cunoaste inimile, a marturisit pentru ei, si le-a dat Duhul Sfant ca si noua. 15.9 N-a facut nici o deosebire intre noi si ei, intrucat le-a curatit inimile prin credinta. 15.10 Acum dar, de ce ispititi pe Dumnezeu, si puneti pe grumazul ucenicilor un jug, pe care nici parintii nostri, nici noi nu l-am putut purta? 15.11 Ci credem ca noi, ca si ei, suntem mantuiti prin harul Domnului Isus. 15.12 Toata adunarea a tacut, si a ascultat pe Barnaba si pe Pavel, care au istorisit toate semnele si minunile, pe care le facuse Dumnezeu prin ei in mijlocul Neamurilor. 15.13 Cand au incetat ei de vorbit, Iacov a luat cuvantul, si a zis: Fratilor, ascultati-ma! 15.14 Simon a spus cum mai intai Dumnezeu Si-a aruncat privirile peste Neamuri, ca sa aleaga din mijlocul lor un popor, care sa-I poarte Numele. 15.15 Si cu faptul acesta se potrivesc cuvintele prorocilor, dupa cum este scris: 15.16 Dupa aceea, Ma voi intoarce, si voi ridica din nou cortul lui David din prabusirea lui, ii voi zidi daramaturile, si-l voi inalta din nou: 15.17 pentru ca ramasita de oameni sa caute pe Domnul, ca si toate Neamurile peste care este chemat Numele Meu~ 15.18 zice Domnul, care face aceste lucruri, si caruia Ii sunt cunoscute din vesnicie. 15.19 De aceea, eu sunt de parere sa nu se puna greutati acelora dintre Neamuri care se intorc la Dumnezeu; 15.20 ci sa li se scrie doar sa se fereasca de pangaririle idolilor, de curvie, de dobitoace sugrumate si de sange. 15.21 Caci inca din vechime, Moise are in fiecare cetate oameni, care-l propovaduiesc, fiindca este citit in sinagogi in toate zilele de Sabat. 15.22 Atunci apostolii si prezbiterii si intreaga Biserica au gasit cu cale sa aleaga vreo cativa dintre ei, si sa-i trimita la Antiohia, impreuna cu Pavel si Barnaba. Si au ales pe Iuda, zis si Barsaba, si pe Sila, oameni cu vaza intre frati. 15.23 Si au scris astfel prin ei: Apostolii, prezbiterii si fratii: catre fratii dintre Neamuri, care sunt in Antiohia, in Siria si in Cilicia, plecaciune! 15.24 Fiindca am auzit ca unii, plecati dintre noi, fara vreo insarcinare din partea noastra, v-au tulburat prin vorbirile lor, si v-au zdruncinat sufletele, zicand sa va taiati imprejur si sa paziti Legea; 15.25 noi, dupa ce ne-am adunat cu totii laolalta, cu un gand, am gasit cu cale sa alegem niste oameni, si sa-i trimitem la voi, impreuna cu preaiubitii nostri Barnaba si Pavel~ 15.26 oamenii acestia, care si-au pus in joc viata pentru Numele Domnului nostru Isus Hristos. 15.27 Am trimis dar pe Iuda si pe Sila, care va vor spune prin viu grai aceleasi lucruri. 15.28 Caci s-a parut nimerit Duhului Sfant si noua, sa nu mai punem peste voi nici o alta greutate decat ceea ce trebuie~ 15.29 adica: sa va feriti de lucrurile jertfite idolilor, de sange, de dobitoace sugrumate, si de curvie, lucruri de care, daca va veti pazi, va fi bine de voi. Fiti sanatosi. 15.30 Ei deci, si-au luat ramas bun de la Biserica, si s-au dus la Antiohia, unde au dat epistola multimii adunate. 15.31 Dupa ce au citit-o, fratii s-au bucurat de imbarbatarea, pe care le-o aducea. 15.32 Iuda si Sila, care si ei erau proroci, au indemnat pe frati, si i-au intarit cu multe cuvinte. 15.33 Dupa catava vreme, fratii i-au lasat sa se intoarca in pace la aceia de care fusesera trimisi. 15.34 Totusi Sila a gasit cu cale sa ramana acolo. 15.35 Pavel si Barnaba au ramas in Antiohia, si invatau pe norod si propovaduiau, cu multi altii, Cuvantul Domnului. 15.36 Dupa cateva zile, Pavel a zis lui Barnaba: Sa ne intoarcem, si sa mergem pe la fratii din toate cetatile, in care am vestit Cuvantul Domnului, ca sa vedem ce mai fac. 15.37 Barnaba voia sa ia cu el si pe Ioan, numit Marcu; 15.38 dar Pavel socotea ca nu este bine sa ia cu ei pe acela, care ii parasise din Pamfilia, si nu-i insotise in lucrarea lor. 15.39 Neintelegerea aceasta a fost destul de mare, ca sa-i faca sa se desparta unul de altul. Barnaba a luat cu el pe Marcu, si a plecat cu corabia la Cipru. 15.40 Pavel si-a ales pe Sila, si a plecat, dupa ce a fost incredintat de frati in grija harului Domnului. 15.41 El a strabatut Siria si Cilicia, intarind Bisericile.
16.1 In urma, Pavel s-a dus la Derbe si la Listra. Si iata ca acolo era un ucenic, numit Timotei, fiul unei iudeice credincioase si al unui tata Grec. 16.2 Fratii din Listra si Iconia il vorbeau de bine. 16.3 Pavel a vrut sa-l ia cu el; si, dupa ce l-a luat, l-a taiat imprejur, din pricina Iudeilor, care erau in acele locuri; caci toti stiau ca tatal lui era Grec. 16.4 Pe cand trecea prin cetati, invata pe frati sa pazeasca hotararile apostolilor si prezbiterilor din Ierusalim. 16.5 Bisericile se intareau in credinta, si sporeau la numar din zi in zi. 16.6 Fiindca au fost opriti de Duhul Sfant sa vesteasca Cuvantul in Asia, au trecut prin tinutul Frigiei si Galatiei. 16.7 Ajunsi langa Misia, se pregateau sa intre in Bitinia; dar Duhul lui Isus nu le-a dat voie. 16.8 Au trecut atunci prin Misia, si s-au pogorat la Troa. 16.9 Noaptea, Pavel a avut o vedenie: un om din Macedonia sta in picioare si i-a facut urmatoarea rugaminte: Treci in Macedonia, si ajuta-ne! 16.10 Dupa vedenia aceasta a lui Pavel, am cautat indata sa ne ducem in Macedonia, caci intelegeam ca Domnul ne cheama sa le vestim Evanghelia. 16.11 Dupa ce am pornit din Troa, am mers cu corabia drept la Samotracia, si a doua zi ne-am oprit la Neapolis. 16.12 De acolo ne-am dus la Filipi, care este cea dintai cetate dintr-un tinut al Macedoniei, si o colonie romana. In cetatea aceasta am stat cateva zile. 16.13 In ziua Sabatului am iesit afara pe poarta cetatii, langa un rau, unde credeam ca se afla un loc de rugaciune. Am sezut jos, si am vorbit femeilor, care erau adunate laolalta. 16.14 Una din ele, numita Lidia, vanzatoare de purpura, din cetatea Tiatira, era o femeie tematoare de Dumnezeu, si asculta. Domnul i-a deschis inima, ca sa ia aminte la cele ce spunea Pavel. 16.15 Dupa ce a fost botezata, ea si casa ei, ne-a rugat si ne-a zis: Daca ma socotiti credincioasa Domnului, intrati si ramaneti in casa mea. Si ne-a silit sa intram. 16.16 Pe cand ne duceam la locul de rugaciune, ne-a iesit inainte o roaba, care avea un duh de ghicire. Prin ghicire, ea aducea mult castig stapanilor ei. 16.17 Roaba aceasta s-a luat dupa Pavel si dupa noi, si striga: Oamenii acestia sunt robii Dumnezeului Celui Preainalt si ei va vestesc calea mantuirii. 16.18 Asa a facut ea timp de mai multe zile. Pavel, necajit, s-a intors, si a zis duhului: In Numele lui Isus Hristos iti poruncesc sa iesi din ea. Si a iesit chiar in ceasul acela. 16.19 Cand au vazut stapanii roabei ca s-a dus nadejdea castigului lor, au pus mana pe Pavel si pe Sila si i-au tarat in piata inaintea fruntasilor. 16.20 I-au dat pe mana dregatorilor, si au zis: Oamenii acestia ne tulbura cetatea; sunt niste Iudei~ 16.21 care vestesc niste obiceiuri, pe care noi, Romanii nu trebuie nici sa le primim, nici sa le urmam. 16.22 Norodul s-a ridicat si el impotriva lor, si dregatorii au pus sa le smulga hainele de pe ei, si au poruncit sa-i bata cu nuiele. 16.23 Dupa ce le-au dat multe lovituri, i-au aruncat in temnita, si au dat in grija temnicerului sa-i pazeasca bine. 16.24 Temnicerul, ca unul care primise o astfel de porunca, i-a aruncat in temnita dinauntru, si le-a bagat picioarele in butuci. 16.25 Pe la miezul noptii, Pavel si Sila se rugau, si cantau cantari de lauda lui Dumnezeu; iar cei inchisi ii ascultau. 16.26 Deodata, s-a facut un mare cutremur de pamant, asa ca s-au clatinat temeliile temnitei. Indata, s-au deschis toate usile, si s-au dezlegat legaturile fiecaruia. 16.27 Temnicerul s-a desteptat; si, cand a vazut usile temnitei deschise, a scos sabia, si era sa se omoare, caci credea ca cei inchisi au fugit. 16.28 Dar Pavel a strigat cu glas tare: Sa nu-ti faci nici un rau, caci toti suntem aici. 16.29 Atunci temnicerul a cerut o lumina, a sarit inauntru, si, tremurand de frica, s-a aruncat la picioarele lui Pavel si ale lui Sila; 16.30 i-a scos afara, si le-a zis: Domnilor, ce trebuie sa fac ca sa fiu mantuit? 16.31 Pavel si Sila i-au raspuns: Crede in Domnul Isus, si vei fi mantuit tu si casa ta. 16.32 Si i-au vestit Cuvantul Domnului, atat lui cat si tuturor celor din casa lui. 16.33 Temnicerul i-a luat cu el, chiar in ceasul acela din noapte, le-a spalat ranile, si a fost botezat indata, el si toti ai lui. 16.34 Dupa ce i-a dus in casa, le-a pus masa, si s-a bucurat cu toata casa lui ca a crezut in Dumnezeu. 16.35 Cand s-a facut ziua, dregatorii au trimis pe cei ce purtau nuielele, sa spuna temnicerului: Da drumul oamenilor acelora. 16.36 Si temnicerul a spus lui Pavel aceste cuvinte: Dregatorii au trimis sa vi se dea drumul; acum dar, iesiti afara, si duceti-va in pace. 16.37 Dar Pavel le-a zis: Dupa ce ne-au batut cu nuiele in fata tuturor, fara sa fim judecati, pe noi, care suntem romani, ne-au aruncat in temnita, si acum ne scot afara pe ascuns! Nu merge asa! Sa vina ei singuri sa ne scoata afara! 16.38 Cei ce purtau nuielele, au spus aceste cuvinte dregatorilor. Acestia s-au temut, cand au auzit ca sunt romani. 16.39 Dregatorii au venit sa-i potoleasca, i-au scos afara din temnita, si i-au rugat sa paraseasca cetatea. 16.40 Ei au iesit din temnita, si au intrat in casa Lidiei; si, dupa ce au vazut si mangaiat pe frati, au plecat.
17.1 Pavel si Sila au trecut prin Amfipoli si Apolonia, si au venit in Tesalonic, unde era o sinagoga a Iudeilor. 17.2 Pavel, dupa obiceiul sau, a intrat in sinagoga. Trei zile de Sabat a vorbit cu ei din Scripturi~ 17.3 dovedind si lamurind, ca Hristosul trebuia sa patimeasca si sa invie din morti. Si acest Isus, pe care vi-L vestesc eu, zicea el, este Hristosul. 17.4 Unii din ei, si o mare multime de Greci tematori de Dumnezeu, si multe femei de frunte au crezut, si au trecut de partea lui Pavel si a lui Sila. 17.5 Dar Iudeii care nu crezusera, de pizma, au luat cu ei niste oameni fara capatai din multime, au facut gloata, si au intaratat cetatea. S-au napustit asupra casei lui Iason, si cautau pe Pavel si pe Sila, ca sa-i aduca afara la norod. 17.6 Fiindca nu i-au gasit, au tarat pe Iason si pe vreo cativa frati inaintea dregatorilor cetatii, si strigau: Oamenii acestia, care au rascolit lumea, au venit si aici~ 17.7 si Iason i-a gazduit. Ei toti lucreaza impotriva poruncilor Cezarului, si spun ca este un alt Imparat: Isus. 17.8 Prin aceste vorbe, Iudeii au tulburat norodul si pe dregatorii cetatii~ 17.9 care au dat drumul lui Iason si celorlalti, numai dupa ce au capatat de la ei un zalog. 17.10 Fratii au trimis indata, noaptea, pe Pavel si pe Sila la Berea. Cand au sosit, au intrat in sinagoga Iudeilor. 17.11 Iudeii acestia aveau o inima mai aleasa decat cei din Tesalonic. Au primit Cuvantul cu toata ravna, si cercetau Scripturile in fiecare zi, ca sa vada daca ce li se spunea, este asa. 17.12 Multi dintre ei si din femeile cu vaza ale Grecilor, si multi barbati au crezut. 17.13 Dar Iudeii din Tesalonic, cand au aflat ca Pavel vestea Cuvantul lui Dumnezeu si in Berea, au venit acolo, ca sa tulbure si sa atate noroadele. 17.14 Atunci fratii au pornit indata pe Pavel spre mare; Sila si Timotei au ramas in Berea. 17.15 Cei ce insoteau pe Pavel, l-au dus pana la Atena. Apoi s-au intors, cu insarcinarea sa duca lui Sila si lui Timotei porunca sa vina cat mai curand la el. 17.16 Pe cand ii astepta Pavel in Atena, i se intarata duhul la vederea acestei cetati pline de idoli. 17.17 In sinagoga statea deci de vorba cu Iudeii si cu oamenii tematori de Dumnezeu, iar in piata statea de vorba in fiecare zi cu aceia pe care-i intalnea. 17.18 Unii din filosofii epicurieni si stoici au intrat in vorba cu el. Si unii ziceau: Ce vrea sa spuna palavragiul acesta? Altii, cand l-au auzit ca vesteste pe Isus si invierea, ziceau: Pare ca vesteste niste dumnezei straini. 17.19 Atunci l-au luat, l-au dus la Areopag, si au zis: Putem sa stim care este aceasta invatatura noua, pe care o vestesti tu? 17.20 Fiindca tu ne aduci ceva ciudat la auz. Am vrea dar sa stim ce vrea sa zica aceasta. 17.21 Caci toti Atenienii si strainii, care stateau in Atena, nu-si petreceau vremea cu nimic altceva decat sa spuna sau sa asculte ceva nou. 17.22 Pavel a stat in picioare in mijlocul Areopagului, si a zis: Barbati Atenieni! In toate privintele va gasesc foarte religiosi. 17.23 Caci, pe cand strabateam cetatea voastra si ma uitam de aproape la lucrurile la care va inchinati voi, am descoperit chiar si un altar, pe care este scris: Unui Dumnezeu necunoscut! Ei bine, ceea ce voi cinstiti, fara sa cunoasteti, aceea va vestesc eu. 17.24 Dumnezeu, care a facut lumea si tot ce este in ea, este Domnul cerului si al pamantului, si nu locuieste in temple facute de maini. 17.25 El nu este slujit de maini omenesti, ca si cand ar avea trebuinta de ceva, El, care da tuturor viata, suflarea si toate lucrurile. 17.26 El a facut ca toti oamenii, iesiti dintr-unul singur, sa locuiasca pe toata fata pamantului; le-a asezat anumite vremuri si a pus anumite hotare locuintei lor~ 17.27 ca ei sa caute pe Dumnezeu, si sa se sileasca sa-L gaseasca bajbaind, macar ca nu este departe de fiecare din noi. 17.28 Caci in El avem viata, miscarea si fiinta, dupa cum au zis si unii din poetii vostri: Suntem din neamul lui 17.29 Astfel dar, fiindca suntem de neam din Dumnezeu, nu trebuie sa credem ca Dumnezeirea este asemenea aurului sau argintului sau pietrei cioplite cu mestesugirea si iscusinta omului. 17.30 Dumnezeu nu tine seama de vremurile de nestiinta, si porunceste acum tuturor oamenilor de pretutindeni sa se pocaiasca; 17.31 pentru ca a randuit o zi, in care va judeca lumea dupa dreptate, prin Omul, pe care L-a randuit pentru aceasta si despre care a dat tuturor oamenilor o dovada netagaduita prin faptul ca L-a inviat din morti 17.32 Cand au auzit ei de invierea mortilor, unii isi bateau joc, iar altii au zis: Asupra acestor lucruri te vom asculta altadata. 17.33 Astfel, Pavel a iesit din mijlocul lor. 17.34 Totusi unii au trecut de partea lui, si au crezut; intre acestia era Dionisie Areopagitul, o femeie numita Damaris, si altii impreuna cu ei.
18.1 Dupa aceea, Pavel a plecat din Atena, si s-a dus la Corint. 18.2 Acolo a gasit pe un Iudeu, numit Acuila, de neam din Pont, venit de curand din Italia, cu nevasta sa Priscila, de oarece Claudiu poruncise ca toti Iudeii sa plece din Roma. A venit la ei. 18.3 Si, fiindca avea acelasi mestesug, a ramas la ei, si lucrau: meseria lor era facerea corturilor. 18.4 Pavel vorbea in sinagoga in fiecare zi de Sabat, si indupleca pe Iudei si pe Greci. 18.5 Dar cand au venit Sila si Timotei din Macedonia, Pavel s-a dedat in totul propovaduirii, si dovedea Iudeilor ca Isus este Hristosul. 18.6 Fiindca Iudeii i se impotriveau si-l batjocoreau, Pavel si-a scuturat hainele, si le-a zis: Sangele vostru sa cada asupra capului vostru; eu sunt curat. De acum incolo, ma voi duce la Neamuri. 18.7 Si dupa ce a iesit de acolo, a intrat in casa unui om temator de Dumnezeu, numit Iust, a carui casa era vecina cu sinagoga. 18.8 Dar Crisp, fruntasul sinagogii, a crezut in Domnul impreuna cu toata casa lui. Si multi dintre Corinteni, care auzisera pe Pavel, au crezut si ei, si au fost botezati. 18.9 Noaptea, Domnul a zis lui Pavel intr-o vedenie: Nu te teme; ci vorbeste si nu tacea~ 18.10 caci Eu sunt cu tine; si nimeni nu va pune mana pe tine, ca sa-ti faca rau: vorbeste, fiindca am mult norod in aceasta cetate. 18.11 Aici a ramas un an si sase luni, si invata printre Corinteni Cuvantul lui Dumnezeu. 18.12 Pe cand era Galion carmuitor al Ahaiei, Iudeii s-au ridicat cu un gand impotriva lui Pavel, l-au dus inaintea scaunului de judecata~ 18.13 si au zis: Omul acesta atata pe oameni sa se inchine lui Dumnezeu intr-un fel care este impotriva Legii. 18.14 Pavel voia sa inceapa vorba, cand Galion a zis Iudeilor: Daca ar fi vorba de vreo fapta rea sau de vreo blestematie, v-as asculta dupa cuviinta, Iudeilor! 18.15 Dar daca este vorba de neintelegeri asupra unui cuvant, asupra unor nume si asupra Legii voastre, treaba voastra: eu nu vreau sa fiu judecator peste aceste lucruri. 18.16 Si i-a alungat de la scaunul de judecata. 18.17 Atunci au pus toti mana pe Sosten, fruntasul sinagogii, si-l bateau inaintea scaunului de judecata, fara ca lui Galion sa-i pese. 18.18 Pavel a mai ramas destul de multa vreme in Corint. In urma, si-a luat ziua buna de la frati, si a plecat cu corabia spre Siria, impreuna cu Priscila si Acuila, dupa ce si-a tuns capul in Chencrea, caci facuse o juruinta. 18.19 Au ajuns in Efes; si Pavel a lasat acolo pe insotitorii lui. A intrat in sinagoga, si a stat de vorba cu Iudeii~ 18.20 care l-au rugat sa ramana la ei mai multa vreme. El insa n-a voit~ 18.21 ci si-a luat ramas bun de la ei, si a zis: Trebuie numaidecat ca sarbatoarea care vine, s-o fac in Ierusalim. Daca va voi Dumnezeu, ma voi intoarce iarasi la voi. Si a plecat din Efes. 18.22 S-a dat jos din corabie in Cezarea, s-a suit la Ierusalim, si, dupa ce a urat de bine Bisericii, s-a pogorat in Antiohia. 18.23 Dupa ce a petrecut catava vreme in Antiohia, Pavel a plecat, si a strabatut din loc in loc tinutul Galatiei si Frigiei, intarind pe toti ucenicii. 18.24 La Efes, a venit un Iudeu numit Apolo, de neam din Alexandria. Omul acesta avea darul vorbirii si era tare in Scripturi. 18.25 El era invatat in ce priveste Calea Domnului, avea un duh infocat, si vorbea si invata amanuntit pe oameni despre Isus, macar ca nu cunostea decat botezul lui Ioan. 18.26 A inceput a vorbi cu indrazneala in sinagoga. Acuila si Priscila, cand l-au auzit, l-au luat la ei, si i-au aratat mai cu de-amanuntul Calea lui Dumnezeu. 18.27 Fiindca el voia sa treaca in Ahaia, fratii l-au imbarbatat sa se duca, si au scris ucenicilor sa-l primeasca bine. Cand a ajuns, a ajutat mult, prin harul lui Dumnezeu, pe cei ce crezusera; 18.28 caci infrunta cu putere pe Iudei inaintea norodului, si le dovedea din Scripturi ca Isus este Hristosul.
19.1 Pe cand era Apolo in Corint, Pavel, dupa ce a trecut prin tinuturile de sus ale Asiei, a ajuns la Efes. Aici a intalnit pe cativa ucenici~ 19.2 si le-a zis: Ati primit voi Duhul Sfant cand ati crezut? Ei i-au raspuns: Nici n-am auzit macar ca a fost dat un Duh Sfant. 19.3 Dar cu ce botez ati fost botezati? le-a zis el. Si ei au raspuns: Cu botezul lui Ioan. 19.4 Atunci Pavel a zis: Ioan a botezat cu botezul pocaintei, si spunea norodului sa creada in Cel ce venea dupa el, adica in Isus. 19.5 Cand au auzit ei aceste vorbe, au fost botezati in Numele Domnului Isus. 19.6 Cand si-a pus Pavel mainile peste ei, Duhul Sfant S-a pogorat peste ei, si vorbeau in alte limbi, si proroceau. 19.7 Erau cam doisprezece barbati de toti. 19.8 In urma, Pavel a intrat in sinagoga, unde vorbea cu indrazneala. Timp de trei luni a vorbit cu ei despre lucrurile privitoare la Imparatia lui Dumnezeu, si cauta sa induplece pe cei ce-l ascultau. 19.9 Dar, fiindca unii ramaneau impietriti si necredinciosi, si vorbeau de rau Calea Domnului inaintea norodului, Pavel a plecat de la ei, a despartit pe ucenici de ei, si a invatat in fiecare zi pe norod in scoala unuia numit Tiran. 19.10 Lucrul acesta a tinut doi ani, asa ca toti cei ce locuiau in Asia, Iudei si Greci, au auzit Cuvantul Domnului. 19.11 Si Dumnezeu facea minuni nemaipomenite prin mainile lui Pavel; 19.12 pana acolo ca peste cei bolnavi se puneau basmale sau sorturi, care fusesera atinse de trupul lui, si-i lasau bolile, si ieseau afara din ei duhurile rele. 19.13 Niste exorcisti Iudei, care umblau din loc in loc, au incercat sa cheme Numele Domnului Isus peste cei ce aveau duhuri rele, zicand: Va jur pe Isus, pe care-L propovaduieste Pavel, sa iesiti afara! 19.14 Cei ce faceau lucrul acesta, erau sapte feciori ai lui Sceva, un preot Iudeu din cei mai de seama. 19.15 Duhul cel rau le-a raspuns: Pe Isus Il cunosc, si pe Pavel il stiu; dar voi, cine sunteti? 19.16 Si omul, in care era duhul cel rau, a sarit asupra lor, i-a biruit pe amandoi, si i-a schingiuit in asa fel, ca au fugit goi si raniti din casa aceea. 19.17 Lucrul acesta a fost cunoscut de toti Iudeii, de toti Grecii care locuiau in Efes, si i-a apucat frica pe toti: si Numele Domnului Isus era proslavit. 19.18 Multi din cei ce crezusera, veneau sa marturiseasca si sa spuna ce facusera. 19.19 Si unii din cei ce facusera vrajitorii, si-au adus cartile, si le-au ars, inaintea tuturor: pretul lor s-a socotit la cincizeci de mii de arginti. 19.20 Cu atata putere se raspandea si se intarea Cuvantul Domnului. 19.21 Dupa ce s-au petrecut aceste lucruri, Pavel si-a pus de gand sa se duca la Ierusalim, trecand prin Macedonia si Ahaia. Dupa ce voi merge acolo, isi zicea el, trebuie sa vad si Roma. 19.22 A trimis in Macedonia pe doi din ajutoarele lui, pe Timotei si Erast, iar el a mai ramas catava vreme in Asia. 19.23 Pe vremea aceea, s-a facut o mare tulburare cu privire la Calea Domnului. 19.24 Un argintar, numit Dimitrie, facea temple de argint de ale Dianei, si aducea lucratorilor sai nu putin castig cu ele. 19.25 I-a adunat la un loc, impreuna cu cei de aceeasi meserie, si le-a zis: Oamenilor, stiti ca bogatia noastra atarna de meseria aceasta; 19.26 si vedeti si auziti ca Pavel acesta, nu numai in Efes, dar aproape in toata Asia, a induplecat si a abatut mult norod, si zice ca zeii facuti de maini nu sunt dumnezei. 19.27 Primejdia, care vine din acest fapt, nu este numai ca meseria noastra cade in dispret; dar si ca templul marii zeite Diana este socotit ca o nimica, si chiar maretia aceleia, care este cinstita in toata Asia si in toata lumea, este nimicita. 19.28 Cuvintele acestea i-au umplut de manie, si au inceput sa strige: Mare este Diana Efesenilor! 19.29 Toata cetatea s-a tulburat. Au navalit cu totii intr-un gand in teatru, si au luat cu ei pe Macedonenii Gaiu si Aristarh, tovarasii de calatorie ai lui Pavel. 19.30 Pavel voia sa vina inaintea norodului, dar nu l-au lasat ucenicii. 19.31 Chiar si unii din mai marii Asiei, care-i erau prieteni, au trimis la el sa-l roage sa nu se duca la teatru. 19.32 Unii strigau una, altii alta, caci adunarea era in invalmaseala, si cei mai multi nici nu stiau pentru ce se adunasera. 19.33 Atunci au scos din norod pe Alexandru, pe care Iudeii il impingeau inainte. Alexandru a facut semn cu mana, si voia sa se apere inaintea norodului. 19.34 Dar cand l-au cunoscut ca este Iudeu, au strigat toti intr-un glas, timp de aproape doua ceasuri: Mare este Diana Efesenilor! 19.35 Totusi logofatul a potolit norodul, si a zis: Barbati Efeseni, cine este acela care nu stie ca cetatea Efesenilor este pazitoarea templului marii Diane si a chipului ei cazut din cer? 19.36 Fiindca nimeni nu poate sa tagaduiasca lucrul acesta, trebuie sa va potoliti, si sa nu faceti nimic cu pornire nechibzuita. 19.37 Caci ati adus aici pe oamenii acestia, care nu sunt vinovati nici de jefuirea templului, nici de hula impotriva zeitei noastre. 19.38 Deci, daca in adevar, Dimitrie si mesterii lui au sa se planga impotriva cuiva, sunt zile de judecata, si sunt dregatori; sa se parasca unii pe altii. 19.39 Dar daca umblati dupa altceva, se va hotari intr-o adunare legiuita. 19.40 Noi, de fapt, suntem in primejdie sa fim invinuiti de rascoala pentru cele intamplate astazi, caci n-avem nici un temei, ca sa putem indreptati zarva aceasta. 19.41 Dupa aceste cuvinte, a dat drumul adunarii.
20.1 Cand a incetat zarva, Pavel a chemat pe ucenici, si, dupa ce le-a dat sfaturi, si-a luat ziua buna de la ei, si a plecat in Macedonia. 20.2 A strabatut tinutul acesta, si a dat ucenicilor o multime de sfaturi. Apoi a venit in Grecia~ 20.3 unde a ramas trei luni. Era gata sa plece cu corabia in Siria, dar Iudeii i-au intins curse. Atunci s-a hotarat sa se intoarca prin Macedonia. 20.4 Avea ca tovarasi pana in Asia pe: Sopater din Berea, fiul lui Pir, Aristarh si Secund din Tesalonic, Gaiu din Derbe, Timotei, precum si Tihic si Trofim care erau din Asia. 20.5 Acestia au luat-o inainte, si ne-au asteptat la Troa. 20.6 Iar noi, dupa zilele praznicului Azimelor, am plecat cu corabia din Filipi, si, in cinci zile, am ajuns la ei in Troa, unde am stat sapte zile. 20.7 In ziua dintai a saptamanii, eram adunati laolalta ca sa frangem painea. Pavel, care trebuia sa plece a doua zi, vorbea ucenicilor, si si-a lungit vorbirea pana la miezul noptii. 20.8 In odaia de sus, unde eram adunati, erau multe lumini. 20.9 Si un tanar, numit Eutih, care sedea pe fereastra, a adormit de-a binelea in timpul lungii vorbiri a lui Pavel; biruit de somn, a cazut jos din catul al treilea, si a fost ridicat mort. 20.10 Dar Pavel s-a pogorat, s-a repezit spre el, l-a luat in brate, si a zis: Nu va tulburati, caci sufletul lui este in el. 20.11 Dupa ce s-a suit iarasi, a frant painea, a cinat, si a mai vorbit multa vreme pana la ziua. Apoi a plecat. 20.12 Flacaul a fost adus viu, si lucrul acesta a fost pricina unei mari mangaieri. 20.13 Noi am venit inaintea lui Pavel la corabie, si am plecat cu corabia la Asos, unde ne invoiseram sa ne intalnim din nou; pentru ca el trebuia sa faca drumul pe jos. 20.14 Cand s-a intalnit cu noi in Asos, l-am luat in corabie, si ne-am dus la Mitilene. 20.15 De aici am mers pe mare, si a doua zi am ajuns in fata insulei Chios. In ziua urmatoare, de-abia am atins Samos, ne-am oprit in Troghilion, si a doua zi am venit la Milet. 20.16 Pavel se hotarase sa treaca pe langa Efes, fara sa se opreasca aici, ca sa nu piarda vremea in Asia; caci se grabea ca, daca-i va fi cu putinta, sa fie in Ierusalim de ziua Cincizecimii. 20.17 Insa din Milet, Pavel a trimis la Efes, si a chemat pe prezbiterii Bisericii. 20.18 Cand au venit la el, le-a zis: Stiti cum m-am purtat cu voi in toata vremea, din ziua dintai, in care am pus piciorul pe pamantul Asiei. 20.19 Am slujit Domnului cu toata smerenia, cu multe lacrimi, si in mijlocul incercarilor, pe care mi le ridicau uneltirile Iudeilor. 20.20 Stiti ca n-am ascuns nimic din ce va era de folos, si nu m-am temut sa va propovaduiesc si sa va invat inaintea norodului si in case~ 20.21 si sa vestesc Iudeilor si Grecilor: pocainta fata de Dumnezeu si credinta in Domnul nostru Isus Hristos. 20.22 Si acum, iata ca, impins de duhul, ma duc la Ierusalim, fara sa stiu ce mi se va intampla acolo. 20.23 Numai, Duhul Sfant ma instiinteaza din cetate in cetate ca ma asteapta lanturi si necazuri. 20.24 Dar eu nu tin numaidecat la viata mea, ca si cum mi-ar fi scumpa, ci vreau numai sa-mi sfarsesc cu bucurie calea si slujba, pe care am primit-o de la Domnul Isus, ca sa vestesc Evanghelia harului lui Dumnezeu. 20.25 Si acum, stiu ca nu-mi veti mai vedea fata, voi toti aceia, in mijlocul carora am umblat propovaduind Imparatia lui Dumnezeu. 20.26 De aceea va marturisesc astazi, ca sunt curat de sangele tuturor. 20.27 Caci nu m-am ferit sa va vestesc tot planul lui Dumnezeu. 20.28 Luati seama dar la voi insiva si la toata turma peste care v-a pus Duhul Sfant episcopi, ca sa pastoriti Biserica Domnului, pe care a castigat-o cu insusi sangele Sau. 20.29 Stiu bine ca, dupa plecarea mea, se vor vari intre voi lupi rapitori, care nu vor cruta turma; 20.30 si se vor scula din mijlocul vostru oameni, care vor invata lucruri stricacioase, ca sa traga pe ucenici de partea lor. 20.31 De aceea vegheati, si aduceti-va aminte ca, timp de trei ani, zi si noapte, n-am incetat sa sfatuiesc cu lacrimi pe fiecare din voi. 20.32 Si acum, fratilor, va incredintez in mana lui Dumnezeu si a Cuvantului harului Sau, care va poate zidi sufleteste, si va poate da mostenirea impreuna cu toti cei sfintiti. 20.33 N-am ravnit nici la argintul, nici la aurul, nici la hainele cuiva. 20.34 Singuri stiti ca mainile acestea au lucrat pentru trebuintele mele si ale celor ce erau cu mine. 20.35 In toate privintele v-am dat o pilda, si v-am aratat ca, lucrand astfel, trebuie sa ajutati pe cei slabi, si sa va aduceti aminte de cuvintele Domnului Isus, care insusi a zis: Este mai ferice sa dai decat sa primesti. 20.36 Dupa ce a vorbit astfel, a ingenuncheat, si s-a rugat impreuna cu ei toti. 20.37 Si au izbucnit cu totii in lacrimi, au cazut pe grumazul lui Pavel, si l-au sarutat. 20.38 Caci erau intristati mai ales de vorba, pe care le-o spusese el, ca nu-i vor mai vedea fata. Si l-au petrecut pana la corabie.
21.1 Dupa ce ne-am smuls din bratele lor, am plecat pe apa, si ne-am dus drept la Cos, a doua zi la Rodos, si de-acolo la Patara. 21.2 Am gasit o corabie, care avea sa treaca in Fenicia, ne-am suit in ea, si am plecat. 21.3 Am trecut prin fata insulei Cipru, am lasat-o la stanga, si ne-am urmat drumul spre Siria; apoi ne-am dat jos in Tir, unde avea sa se descarce corabia. 21.4 Acolo am gasit pe ucenici, si am ramas sapte zile. Ucenicii, prin Duhul, ziceau lui Pavel sa nu se suie la Ierusalim. 21.5 Dar cand s-au implinit zilele, am plecat, si ne-am vazut de drum; si ne-au petrecut toti, cu nevestele si copiii, pana afara din cetate. Am ingenuncheat pe mal, si ne-am rugat. 21.6 Apoi ne-am luat ziua buna unii de la altii, si noi ne-am suit in corabie iar ei s-au intors acasa. 21.7 Dupa ce ne-am ispravit calatoria pe mare, din Tir am plecat la Ptolemaida, unde am urat de bine fratilor, si am stat la ei o zi. 21.8 A doua zi, am plecat si am ajuns la Cezarea. Am intrat in casa lui Filip evanghelistul, care era unul din cei sapte, si am gazduit la el. 21.9 El avea patru fete fecioare care proroceau. 21.10 Fiindca stateam de mai multe zile acolo, un proroc, numit Agab, s-a pogorat din Iudea~ 21.11 si a venit la noi. A luat braul lui Pavel, si-a legat picioarele si mainile, si a zis: Iata ce zice Duhul Sfant: Asa vor lega Iudeii in Ierusalim pe omul acela al cui este braul acesta, si-l vor da in mainile Neamurilor. 21.12 Cand am auzit lucrul acesta, atat noi cat si cei de acolo am rugat pe Pavel sa nu se suie la Ierusalim. 21.13 Atunci Pavel a raspuns: Ce faceti de plangeti asa, si-mi rupeti inima? Eu sunt gata nu numai sa fiu legat, dar chiar sa si mor in Ierusalim pentru Numele Domnului Isus. 21.14 Daca am vazut ca nu-l putem indupleca, n-am mai staruit, si am zis: Faca-se voia Domnului! 21.15 Dupa zilele acelea, ne-am pregatit de plecare, si ne-am suit la Ierusalim. 21.16 Cativa ucenici din Cezarea au venit si ei cu noi, si ne-au dus la unul numit Mnason, din Cipru, vechi ucenic, la care aveam sa gazduim. 21.17 Cand am ajuns la Ierusalim, fratii ne-am primit cu bucurie. 21.18 A doua zi, Pavel a mers cu noi la Iacov, si toti prezbiterii s-au adunat acolo. 21.19 Dupa ce le-a dat ziua buna, le-a istorisit cu de-amanuntul ce facuse Dumnezeu in mijlocul Neamurilor prin slujba lui. 21.20 Cand l-au auzit, au proslavit pe Dumnezeu. Apoi i-au zis: Vezi, frate, cate mii de Iudei au crezut, si toti sunt plini de ravna pentru Lege. 21.21 Dar ei au auzit despre tine ca inveti pe toti Iudeii, care traiesc printre Neamuri, sa se lepede de Moise, ca le zici sa nu-si taie copiii imprejur, si sa nu traiasca potrivit cu obiceiurile. 21.22 Ce este de facut? Negresit, multimea are sa se adune, caci vor auzi ca ai venit. 21.23 Deci, fa ce-ti vom spune noi. Avem aici patru barbati, care au facut o juruinta. 21.24 Ia-i cu tine, curata-te impreuna cu ei, si cheltuieste tu pentru ei, ca sa-si rada capul. Si astfel vor cunoaste toti ca nu este nimic adevarat din cele ce au auzit despre tine, ci ca si tu umbli intocmai dupa randuiala, si pazesti Legea. 21.25 Cu privire la Neamurile, care au crezut, noi am hotarat si le-am scris ca trebuie sa se fereasca de lucrurile jertfite idolilor, de sange, de dobitoace sugrumate si de curvie. 21.26 Atunci Pavel a luat pe oamenii aceia, s-a curatit, si a intrat cu ei a doua zi in Templu, ca sa vesteasca sfarsitul zilelor curatirii cand se va aduce jertfa pentru fiecare din ei. 21.27 Catre sfarsitul celor sapte zile, Iudeii din Asia, cand au vazut pe Pavel in Templu, au intaratat tot norodul, au pus mainile pe el~ 21.28 si au inceput sa strige: Barbati Israeliti, dati ajutor! Iata omul, care propovaduieste pretutindeni si in toata lumea impotriva norodului, impotriva Legii si impotriva locasului acestuia; ba, inca a varat si pe niste Greci in Templu, si a spurcat acest locas sfant. 21.29 In adevar, vazusera mai inainte pe Trofim Efeseanul, impreuna cu el in cetate, si credeau ca Pavel il bagase in Templu. 21.30 Toata cetatea s-a pus in miscare, si s-a strans norodul din toate partile. Au pus mana pe Pavel, si l-au scos afara din Templu, ale carui usi au fost incuiate indata. 21.31 Pe cand incercau sa-l omoare, s-a dus vestea la capitanul ostii ca tot Ierusalimul s-a tulburat. 21.32 Acesta a luat indata ostasi si sutasi, si a alergat la ei. Cand au vazut pe capitan si pe ostasi, au incetat sa mai bata pe Pavel. 21.33 Atunci capitanul s-a apropiat, a pus mana pe el, si a poruncit sa-l lege cu doua lanturi. Apoi a intrebat cine este si ce a facut. 21.34 Dar unii strigau intr-un fel, altii intr-alt fel prin multime; fiindca nu putea deci sa inteleaga adevarul, din pricina zarvei, a poruncit sa-l duca in cetatuie. 21.35 Cand a ajuns pe trepte, Pavel a trebuit sa fie dus de ostasi, din pricina imbulzelii norodului intaratat; 21.36 caci multimea norodului se tinea dupa el, si striga: La moarte cu el! 21.37 Tocmai cand era sa fie bagat in cetatuie, Pavel a zis capitanului: Imi este ingaduit sa-ti spun ceva? Capitanul a raspuns: Stii greceste? 21.38 Nu cumva esti Egipteanul acela, care s-a rasculat acum in urma, si a dus in pustie pe cei patru mii de talhari? 21.39 Eu sunt Iudeu, a spus Pavel, din Tarsul din Cilicia, cetatean al unei cetati nu fara insemnatate. Te rog, da-mi voie sa vorbesc norodului. 21.40 Dupa ce i-a dat voie capitanul, Pavel a stat in picioare pe trepte, si a facut semn norodului cu mana. S-a facut o mare tacere, si Pavel le-a vorbit in limba evreiasca astfel:
22.1 Fratilor si parintilor, ascultati acum cuvantul meu de aparare fata de voi! 22.2 Cand au auzit ei ca le vorbeste in limba evreiasca, au tinut si mai multa liniste. Si Pavel a zis: 22.3 Eu sunt Iudeu, nascut in Tarsul Ciliciei; dar am fost crescut in cetatea aceasta, am invatat la picioarele lui Gamaliel sa cunosc cu de-amanuntul Legea parintilor nostri, si am fost tot atat de plin de ravna pentru Dumnezeu, cum sunteti si voi toti azi. 22.4 Am prigonit pana la moarte aceasta Cale, am legat si am pus in temnita barbati si femei: 22.5 Marele preot si tot soborul batranilor imi sunt martori. Am luat chiar si scrisori de la ei catre fratii din Damasc, unde m-am dus sa aduc legati la Ierusalim pe cei ce se aflau acolo, ca sa fie pedepsiti. 22.6 Cand eram pe drum si ma apropiam de Damasc, deodata, pe la amiaza, a stralucit imprejurul meu o mare lumina din cer. 22.7 Am cazut la pamant, si am auzit un glas, care-mi zicea: Saule, Saule, pentru ce Ma prigonesti? 22.8 Cine esti, Doamne? am raspuns eu. Si El mi-a zis: Eu sunt Isus din Nazaret, pe care-L prigonesti. 22.9 Cei ce erau cu mine, au vazut bine lumina, si s-au infricosat; dar n-au auzit glasul Celui ce vorbea. 22.10 Atunci am zis: Ce sa fac, Doamne? Scoala-te, mi-a raspuns Domnul, du-te in Damasc, si acolo ti se va spune ce trebuie sa faci. 22.11 Fiindca nu puteam sa vad nimic, din pricina stralucirii luminii aceleia, cei ce erau cu mine, m-au luat de mana, si asa am ajuns in Damasc. 22.12 Si a venit la mine un om, numit Anania, barbat temator de Dumnezeu, dupa Lege, si pe care toti Iudeii, care locuiesc in Damasc, il vorbeau de bine. 22.13 El mi-a zis: Frate Saule, capata-ti din nou vederea! Chiar in clipa aceea, mi-am capatat vederea, si m-am uitat le el. 22.14 El mi-a zis: Dumnezeul parintilor nostri te-a ales sa cunosti voia Lui, sa vezi pe Cel Neprihanit, si sa auzi cuvinte din gura Lui; 22.15 caci Ii vei fi martor, fata de toti oamenii, pentru lucrurile, pe care le-ai vazut si auzit. 22.16 Si acum, ce zabovesti? Scoala-te, primeste botezul, si fii spalat de pacatele tale, chemand Numele Domnului. 22.17 Si mi s-a intamplat ca, dupa ce m-am intors la Ierusalim, pe cand ma rugam in templu, am cazut intr-o rapire sufleteasca; 22.18 si am vazut pe Domnul care-mi zicea: Grabeste-te, iesi iute din Ierusalim, caci nu vor primi marturisirea ta despre Mine. 22.19 Si am zis: Doamne, ei stiu ca eu bagam in temnita si bateam prin sinagogi pe cei ce cred in Tine: 22.20 si ca, atunci cand se varsa sangele lui Stefan, martorul Tau, eram si eu de fata, imi uneam incuviintarea mea cu a celorlalti, si pazeam hainele celor ce-l omorau. 22.21 Atunci El mi-a zis: Du-te, caci te voi trimite departe la Neamuri 22.22 Ei l-au ascultat pana la cuvantul acesta. Dar atunci si-au ridicat glasul, si au zis: Ia de pe pamant pe un astfel de om! Nu este vrednic sa traiasca! 22.23 Si scoteau strigate, isi aruncau hainele, si azvarleau cu tarana in vazduh. 22.24 Capitanul a poruncit sa duca pe Pavel in cetatuie si sa-l cerceteze, batandu-l cu biciul, ca sa afle din ce pricina strigau asa impotriva lui. 22.25 Pe cand il legau cu curele, Pavel a zis sutasului, care era de fata: Va este ingaduit sa bateti pe un Roman, care nu este osandit? 22.26 La auzul acestor cuvinte, sutasul s-a dus sa dea de stire capitanului, si a zis: Ce ai de gand sa faci? Omul acesta este cetatean roman. 22.27 Si cand a venit capitanul, a zis lui Pavel: Spune-mi, esti roman? Da, i-a raspuns el. 22.28 Capitanul a zis: Eu cu o mare suma de bani am dobandit cetatenia aceasta. Si eu, a zis Pavel, sunt chiar nascut Roman. 22.29 Numaidecat, cei ce aveau sa-l cerceteze prin bataie, au incetat sa-l mai necajeasca: ba capitanul, cand a aflat ca Pavel este roman, s-a temut, pentru ca-l legase. 22.30 A doua zi, fiindca voia sa stie bine pentru ce este parat de Iudei, l-a dezlegat, si a poruncit sa se adune laolalta preotii cei mai de seama si tot Soborul; apoi, a adus pe Pavel jos, si l-a pus inaintea lor.
23.1 Pavel s-a uitat tinta la Sobor, si a zis: Fratilor, eu am vietuit cu toata curatia cugetului meu inaintea lui Dumnezeu, pana in ziua aceasta 23.2 Marele preot Anania a poruncit celor ce stateau langa el sa-l loveasca peste gura. 23.3 Atunci Pavel i-a zis: Te va bate Dumnezeu, perete varuit! Tu sezi sa ma judeci dupa Lege, si poruncesti sa ma loveasca, impotriva Legii! 23.4 Cei ce stateau langa el, i-au zis: Iti bati joc de marele preot al lui Dumnezeu? 23.5 Si Pavel a zis: N-am stiut, fratilor, ca este marele preot; caci este scris: Pe mai marele norodului tau sa nu-l graiesti de rau. 23.6 Pavel, ca unul care stia ca o parte din adunare erau Saduchei, iar alta Farisei, a strigat in plin Sobor: Fratilor, eu sunt Fariseu, fiu de Fariseu; din pricina nadejdii in invierea mortilor sunt dat in judecata. 23.7 Cand a zis vorbele acestea, s-a starnit o neintelegere intre Farisei si Saduchei, si adunarea s-a dezbinat. 23.8 Caci Saducheii zic ca nu este inviere, nici inger, nici duh, pe cand Fariseii le marturisesc pe amandoua. 23.9 S-a facut o mare zarva; si cativa carturari din partida Fariseilor, s-au sculat in picioare, au inceput o cearta aprinsa, si au zis: Noi nu gasim nici o vina in omul acesta; dar daca i-a vorbit un duh sau un inger? 23.10 Fiindca galceava crestea, capitanul, se temea ca Pavel sa nu fie rupt in bucati de ei. De aceea a poruncit ostasilor sa se pogoare sa-l smulga din mijlocul lor, si sa-l duca in cetatuie. 23.11 In noaptea urmatoare, Domnul S-a aratat lui Pavel, si i-a zis: Indrazneste, Pavele; caci, dupa cum ai marturisit despre Mine in Ierusalim, tot asa trebuie sa marturisesti si in Roma. 23.12 La ziua, Iudeii au uneltit si s-au legat cu blestem ca nu vor manca, nici nu vor bea, pana nu vor omori pe Pavel. 23.13 Cei ce facusera legamantul acesta, erau mai multi de patruzeci. 23.14 Ei s-au dus la preotii cei mai de seama si la batrani, si le-au zis: Noi ne-am legat cu mare blestem sa nu gustam nimic pana nu vom omori pe Pavel. 23.15 Acum dar, voi, impreuna cu Soborul, dati de stire capitanului, si rugati-l sa-l aduca maine jos inaintea voastra, ca si cum ati vrea sa-i cercetati pricina mai cu de-amanuntul; si pana sa ajunga el, noi suntem gata sa-l omoram. 23.16 Fiul surorii lui Pavel a auzit de aceasta cursa, s-a dus in cetatuie, si a spus lui Pavel. 23.17 Pavel a chemat pe unul din sutasi, si a zis: Du pe tinerelul acesta la capitan, caci are sa-i spuna ceva. 23.18 Sutasul a luat pe tanar cu el, l-a dus la capitan, si a zis: Pavel cel intemnitat m-a chemat si m-a rugat sa aduc la tine pe acest tinerel, care are sa-ti spuna ceva. 23.19 Capitanul l-a apucat de mana, l-a luat deoparte, si l-a intrebat: Ce ai sa-mi spui? 23.20 El a raspuns: Iudeii s-au sfatuit sa te roage sa aduci maine pe Pavel inaintea Soborului, ca si cum ai avea sa-l cercetezi mai cu de-amanuntul. 23.21 Tu sa nu-i asculti, pentru ca mai multi de patruzeci dintre ei il pandesc, si s-au legat cu blestem sa nu manance si sa nu bea nimic pana nu-l vor omori; acum stau gata, si n-asteapta decat fagaduiala ta. 23.22 Capitanul a lasat pe tinerel sa plece, si i-a poruncit sa nu spuna nimanui ca i-a descoperit aceste lucruri. 23.23 In urma, a chemat pe doi sutasi, si le-a zis: La ceasul al treilea din noapte, sa aveti gata doua sute de ostasi, saptezeci de calareti si doua sute de sulitari, ca sa mearga pana la Cezarea. 23.24 Le-a poruncit sa aduca si dobitoace pentru Pavel, ca sa-l puna calare, si sa-l duca sanatos si teafar la dregatorul Felix. 23.25 Lui Felix i-a scris o scrisoare cu urmatorul cuprins: 23.26 Claudius Lisias catre prea alesul dregator Felix: plecaciune! 23.27 Acest om, pe care l-au prins Iudeii, era sa fie omorat de ei; si eu m-am dus repede cu ostasi, si l-am scos din mana lor, caci am aflat ca este Roman. 23.28 Am vrut sa aflu pricina pentru care-l parau, si l-am adus inaintea Soborului lor. 23.29 Am gasit ca era parat pentru lucruri privitoare la Legea lor, dar ca nu savarsise nici o nelegiuire, care sa fie vrednica de moarte sau de lanturi. 23.30 Mi s-a dat insa de stire ca Iudeii il pandesc ca sa-l omoare; l-am trimis indata la tine, si am facut cunoscut si celor ce-l invinuiesc, sa-ti spuna tie ce au impotriva lui. Fii sanatos. 23.31 Ostasii, dupa porunca, pe care o primisera, au luat pe Pavel, si l-au dus noaptea pana la Antipatrida. 23.32 A doua zi au lasat pe calareti sa-si urmeze drumul inainte cu el, iar ei s-au intors in cetatuie. 23.33 Ajunsi in Cezarea, calaretii au dat scrisoarea in mana dregatorului, si au adus pe Pavel inaintea lui. 23.34 Dregatorul, dupa ce a citit scrisoarea, a intrebat din ce tinut este Pavel. Cand a aflat ca este din Cilicia~ 23.35 te voi asculta, a zis el, cand vor veni parasii tai. Si a poruncit sa fie pazit in palatul lui Irod.
24.1 Dupa cinci zile, a venit marele preot Anania cu unii din batrani si cu un vorbitor, numit Tertul. Au adus inaintea dregatorului plangere impotriva lui Pavel. 24.2 Pavel a fost chemat, si Tertul a inceput sa-l parasca astfel: Prea alesule Felix, tu ne faci sa ne bucuram de o pace mare; si neamul acesta a capatat imbunatatiri sanatoase prin ingrijirile tale. 24.3 Lucrul acesta il marturisim cu toata multumirea, in toata vremea si in tot locul. 24.4 Dar, ca sa nu te tin prea mult, te rog sa asculti, in bunatatea ta, cateva cuvinte. 24.5 Am gasit pe omul acesta, care este o ciuma: pune la cale razvratiri printre toti Iudeii de pe tot pamantul, este mai marele partidei Nazarinenilor~ 24.6 si a incercat sa spurce chiar si Templul. Si am pus mana pe el. Am vrut sa-l judecam dupa Legea noastra: 24.7 dar a venit capitanul Lisias, l-a smuls din mainile noastre cu mare sila~ 24.8 si a poruncit parasilor lui sa vina inaintea ta. Daca-l vei cerceta, tu insuti vei putea afla de la el toate lucrurile de care il param noi. 24.9 Iudeii s-au unit la invinuirea aceasta, si au spus ca asa stau lucrurile. 24.10 Dupa ce i-a facut dregatorul semn sa vorbeasca, Pavel a raspuns: Fiindca stiu ca de multi ani esti judecatorul neamului acestuia, voi raspunde cu incredere pentru apararea mea. 24.11 Nu sunt mai mult de douasprezece zile, te poti incredinta de lucrul acesta de cand m-am suit sa ma inchin la Ierusalim. 24.12 Nu m-au gasit nici in Templu, nici in sinagogi, nici in cetate, stand de vorba cu cineva, sau facand rascoala de norod. 24.13 Asa ca n-ar putea dovedi lucrurile de care ma parasc acum. 24.14 Iti marturisesc ca slujesc Dumnezeului parintilor mei dupa Calea, pe care ei o numesc partida; eu cred tot ce este scris in Lege si in Proroci~ 24.15 si am in Dumnezeu nadejdea aceasta, pe care o au si ei insisi, ca va fi o inviere a celor drepti si a celor nedrepti. 24.16 De aceea ma silesc sa am totdeauna un cuget curat inaintea lui Dumnezeu si inaintea oamenilor. 24.17 Dupa o lipsa de mai multi ani, am venit sa aduc milostenii neamului meu, si sa aduc daruri la Templu. 24.18 Tocmai atunci niste Iudei din Asia m-au gasit curatit in Templu, nu cu gloata, nici cu zarva. 24.19 Ei insisi ar trebui sa se infatiseze inaintea ta, si sa ma parasca, daca au ceva impotriva mea. 24.20 Sau sa spuna acestia singuri de ce nelegiuire m-au gasit vinovat, cand am stat inaintea Soborului~ 24.21 afara numai doar de strigatul acesta, pe care l-am scos in mijlocul lor: Pentru invierea mortilor sunt dat eu in judecata astazi inaintea voastra. 24.22 Felix, care stia destul de bine despre Calea aceasta, i-a amanat zicand: Am sa cercetez pricina voastra cand ca veni capitanul Lisias. 24.23 Si a poruncit sutasului sa pazeasca pe Pavel, dar sa-l lase putin mai slobod, si sa nu opreasca pe nimeni din ai lui sa-i slujeasca sau sa vina la el. 24.24 Dupa cateva zile, a venit Felix cu nevasta sa Drusila, care era Iudeica; a chemat pe Pavel, si l-a ascultat despre credinta in Hristos Isus. 24.25 Dar, pe cand vorbea Pavel despre neprihanire, despre infranare si despre judecata viitoare, Felix, ingrozit, a zis: De asta data, du-te; cand voi mai avea prilej, te voi chema. 24.26 Totodata el tragea nadejde ca Pavel are sa-i dea bani; de aceea trimitea si mai des sa-l cheme, ca sa stea de vorba cu el. 24.27 Doi ani au trecut astfel; si in locul lui Felix, a venit Porcius Festus. Felix a vrut sa faca pe placul Iudeilor, si a lasat pe Pavel in temnita.
25.1 Festus, cand a venit in tinutul sau, dupa trei zile s-a suit de la Cezarea in Ierusalim. 25.2 Preotii cei mai de seama si fruntasii Iudeilor i-au adus plangere impotriva lui Pavel. L-au rugat cu staruinta~ 25.3 si i-au cerut, ca un hatar pentru ei, sa trimita sa-l aduca la Ierusalim. Prin aceasta ii intindeau o cursa, ca sa-l omoare pe drum. 25.4 Festus a raspuns ca Pavel este pazit in Cezarea, si ca el insusi are sa plece in curand acolo. 25.5 Deci, a zis el, cei mai de frunte dintre voi sa se coboare impreuna cu mine, si, daca este ceva vinovat in omul acesta, sa-l parasca. 25.6 Festus n-a zabovit intre ei decat opt sau zece zile; apoi s-a coborat la Cezarea. A doua zi, a sezut pe scaunul de judecator, si a poruncit sa fie adus Pavel. 25.7 Cand a sosit Pavel, Iudeii, care venisera de la Ierusalim, l-au inconjurat, si au adus impotriva lui multe si grele invinuiri, pe care nu le puteau dovedi. 25.8 Pavel a inceput sa se apere, si a zis: N-am pacatuit cu nimic, nici impotriva Legii Iudeilor, nici impotriva Templului, nici impotriva Cezarului. 25.9 Festus, care voia sa capete bunavointa Iudeilor, drept raspuns, a zis lui Pavel: Vrei sa te sui la Ierusalim, si sa fii judecat pentru aceste lucruri inaintea mea? 25.10 Pavel a zis: Eu stau inaintea scaunului de judecata al Cezarului; acolo trebuie sa fiu judecat. Pe Iudei nu i-am nedreptatit cu nimic, dupa cum stii si tu foarte bine. 25.11 Daca am facut vreo nedreptate sau vreo nelegiuire vrednica de moarte, nu ma dau inlaturi de la moarte; dar, daca nu este nimic adevarat din lucrurile de care ma parasc ei, nimeni n-are dreptul sa ma dea in mainile lor. Cer sa fiu judecat de Cezar. 25.12 Atunci Festus, dupa ce s-a chibzuit cu sfetnicii lui, a raspuns: De Cezar ai cerut sa fii judecat, inaintea Cezarului te vei duce. 25.13 Dupa cateva zile, imparatul Agripa si Berenice au sosit la Cezarea, ca sa ureze de bine lui Festus. 25.14 Fiindca au stat acolo mai multe zile, Festus a spus imparatului cum stau lucrurile cu Pavel; si a zis: Felix a lasat in temnita pe un om~ 25.15 impotriva caruia, cand eram eu in Ierusalim, mi s-au plans preotii cei mai de seama si batranii Iudeilor, si i-au cerut osandirea. 25.16 Le-am raspuns ca la Romani nu este obiceiul sa se dea nici un om, inainte ca cel parat sa fi fost pus fata cu parasii lui, si sa fi avut putinta sa se apere de lucrurile de care este parat. 25.17 Ei au venit deci aici; si, fara intarziere, am sezut a doua zi pe scaunul meu de judecator, si am poruncit sa aduca pe omul acesta. 25.18 Parasii, cand s-au infatisat, nu l-au invinuit de nici unul din lucrurile rele, pe care mi le inchipuiam eu. 25.19 Aveau impotriva lui numai niste neintelegeri, cu privire la religia lor si la un oarecare Isus, care a murit, si despre care Pavel spunea ca este viu. 25.20 Fiindca nu stiam ce hotarare sa iau in neintelegerea aceasta, l-am intrebat daca vrea sa mearga la Ierusalim, si sa fie judecat acolo pentru aceste lucruri. 25.21 Dar Pavel a cerut ca pricina lui sa fie tinuta ca sa fie supusa hotararii imparatului, si am poruncit sa fie pazit pana ce-l voi trimite la Cezar. 25.22 Agripa a zis lui Festus: As vrea sa aud si eu pe omul acela. Maine, a raspuns Festus, il vei auzi. 25.23 A doua zi, deci, Agripa si Berenice au venit cu multa fala, si au intrat in locul de ascultare impreuna cu capitanii si cu oamenii cei mai de frunte ai cetatii. La porunca lui Festus, Pavel a fost adus acolo. 25.24 Atunci Festus a zis: Imparate Agripa, si voi toti care sunteti de fata cu noi; uitati-va la omul acesta, despre care toata multimea Iudeilor m-a rugat in Ierusalim si aici, strigand ca nu trebuie sa mai traiasca. 25.25 Fiindca am inteles ca n-a facut nimic vrednic de moarte, si fiindca singur a cerut sa fie judecat de Cezar, am hotarat sa-l trimit. 25.26 Eu n-am nimic temeinic de scris domnului meu cu privire la el; de aceea l-am adus inaintea voastra, si mai ales inaintea ta, imparate Agripa, ca, dupa ce se va face cercetarea, sa am ce scrie. 25.27 Caci mi se pare fara noima sa trimit pe un intemnitat, fara sa arat de ce este parat.
26.1 Agripa a zis lui Pavel: Ai voie sa te aperi! Pavel a intins mana, si a inceput sa se apere astfel: 26.2 Ma socotesc fericit, imparate Agripa, ca am sa ma apar astazi inaintea ta, pentru toate lucrurile de care sunt parat de Iudei; 26.3 caci tu cunosti foarte bine toate obiceiurile si neintelegerile lor. De aceea, te rog sa ma asculti cu ingaduinta. 26.4 Viata mea, din cele dintai zile ale tineretii mele, este cunoscuta de toti Iudeii, pentru ca am petrecut-o in Ierusalim, in mijlocul neamului meu. 26.5 Daca vor sa marturiseasca, ei stiu de la inceput ca am trait, ca Fariseu, dupa cea mai ingusta partida a religiei noastre. 26.6 Si acum, sunt dat in judecata, pentru nadejdea fagaduintei, pe care a facut-o Dumnezeu parintilor nostri~ 26.7 si a carei implinire o asteapta cele douasprezece semintii ale noastre, care slujesc necurmat lui Dumnezeu, zi si noapte. Pentru aceasta nadejde imparate, sunt parat eu de Iudei! 26.8 Ce? Vi se pare de necrezut ca Dumnezeu invie mortii? 26.9 Si eu, ce-i drept, credeam ca trebuie sa fac multe lucruri impotriva Numelui lui Isus din Nazaret~ 26.10 si asa am si facut in Ierusalim. Am aruncat in temnita pe multi sfinti, caci am primit puterea aceasta de la preotii cei mai de seama; si, cand erau osanditi la moarte, imi dadeam si eu votul impotriva lor. 26.11 I-am pedepsit adesea in toate sinagogile si imi dadeam toata silinta ca sa-i fac sa huleasca. In pornirea mea nebuna impotriva lor, ii prigoneam pana si in cetatile straine. 26.12 In acest scop, m-am dus la Damasc, cu putere si invoire de la preotii cei mai de seama. 26.13 Pe la amiaza, imparate, pe drum, am vazut stralucind imprejurul meu si imprejurul tovarasilor mei o lumina din cer, a carei stralucire intrecea pe a soarelui. 26.14 Am cazut cu totii la pamant; si eu am auzit un glas, care-mi zicea in limba evreiasca: Saule, Saule, pentru ce Ma prigonesti? Iti este greu sa arunci, cu piciorul inapoi in varful unui tepus. 26.15 Cine esti, Doamne? am raspuns eu. Si Domnul a zis: Eu sunt Isus, pe care-L prigonesti. 26.16 Dar scoala-te, si stai in picioare; caci M-am aratat tie, ca sa te pun slujitor si martor atat al lucrurilor, pe care le-ai vazut, cat si al lucrurilor, pe care Ma vei vedea facandu-le. 26.17 Te-am ales din mijlocul norodului acestuia si din mijlocul Neamurilor, la care te trimit~ 26.18 ca sa le deschizi ochii, sa se intoarca de la intuneric la lumina, si de sub puterea Satanei la Dumnezeu; si sa primeasca, prin credinta in Mine, iertare de pacate si mostenirea impreuna cu cei sfintiti. 26.19 De aceea, imparate Agripa, n-am vrut sa ma impotrivesc vedeniei ceresti. 26.20 Ci am propovaduit intai celor din Damasc, apoi in Ierusalim, in toata Iudea, si la Neamuri, sa se pocaiasca si sa se intoarca la Dumnezeu, si sa faca fapte vrednice de pocainta lor. 26.21 Iata de ce au pus Iudeii mana pe mine in Templu, si au cautat sa ma omoare. 26.22 Dar, multumita ajutorului lui Dumnezeu, am ramas in viata pana in ziua aceasta; si am marturisit inaintea celor mici si celor mari, fara sa ma departez cu nimic de la ce au spus prorocii si Moise ca are sa se intample; 26.23 si anume, ca Hristosul trebuie sa patimeasca, si ca, dupa ce va fi cel dintai din invierea mortilor, va vesti lumina norodului si Neamurilor. 26.24 Pe cand vorbea el astfel ca sa se apere, Festus a zis cu glas tare: Pavele, esti nebun! Invatatura ta cea multa te face sa dai in nebunie. 26.25 Nu sunt nebun, prea alesule Festus, a raspuns Pavel; dimpotriva, rostesc cuvinte adevarate si chibzuite. 26.26 Imparatul stie aceste lucruri, si de aceea ii vorbesc cu indrazneala; caci sunt incredintat ca nu-i este nimic necunoscut din ele, fiindca nu s-au petrecut intr-un colt! 26.27 Crezi tu in Proroci, imparate Agripa? Stiu ca crezi. 26.28 Si Agripa a zis lui Pavel: Curand mai vrei tu sa ma indupleci sa ma fac crestin! 26.29 Fie curand, fie tarziu, a raspuns Pavel, sa dea Dumnezeu ca nu numai tu, ci toti cei ce ma asculta asta zi, sa fiti asa cum sunt eu, afara de lanturile acestea. 26.30 Imparatul, dregatorul, Berenice, si toti cei ce sedeau impreuna cu ei, s-au sculat. 26.31 Si cand au plecat, ziceau unii catre altii: Omul acesta n-a facut nimic vrednic de moarte sau de inchisoare. 26.32 Si Agripa a zis lui Festus: Omului acestuia i s-ar fi putut da drumul, daca n-ar fi cerut sa fie judecat de Cezar.
27.1 Dupa ce s-a hotarat sa plecam cu corabia in Italia, pe Pavel si pe alti cativa intemnitati i-au dat pe mana unui sutas al cetei de ostasi Augusta, numit Iuliu. 27.2 Ne-am suit intr-o corabie de la Adramit, care avea sa mearga pe coasta Asiei, si am pornit. Aveam cu noi pe Aristarh Macedoneanul din Tesalonic. 27.3 A doua zi, am ajuns la Sidon; si Iuliu, care se purta omenos cu Pavel, i-a dat voie sa mearga pe la prietenii sai, si sa fie ingrijit de ei. 27.4 Dupa ce am plecat de acolo, am plutit pe langa Cipru, pentru ca vanturile erau potrivnice. 27.5 Dupa ce am trecut marea care scalda Cilicia si Pamfilia, am ajuns la Mira in Licia. 27.6 Acolo sutasul a gasit o corabie din Alexandria, care mergea in Italia, si ne-a suit in ea. 27.7 Timp de mai multe zile, am mers incet cu corabia, si nu fara greutate am atins inaltimea Cnid, unde nu ne-a lasat vantul sa ne oprim. Am trecut pe la capatul Cretei, alaturi de Salmona. 27.8 De abia am mers cu corabia pe marginea insulei, si am ajuns la un loc numit Limanuri bune, de care era aproape cetatea Lasea. 27.9 Trecuse destul de multa vreme, si calatoria pe mare se facea primejdioasa, pentru ca trecuse chiar si vremea postului. De aceea Pavel a instiintat pe ceilalti~ 27.10 si le-a zis: Oamenilor, calatoria vad ca nu se va face fara primejdie si fara multa paguba, nu numai pentru incarcatura si pentru corabie, dar chiar si pentru vietile noastre. 27.11 Sutasul a ascultat mai mult de carmaci si de stapanul corabiei decat de vorbele lui Pavel. 27.12 Si fiindca limanul nu era bun de iernat, cei mai multi au fost de parere sa plece cu corabia de acolo, ca sa incerce sa ajunga la Fenix, liman din Creta, asezat spre miazazi-apus si spre miazanoapte-apus, ca sa ierneze acolo. 27.13 Incepuse sa sufle un vant usor de miazazi; si, ca unii care se credeau stapani pe tinta, au ridicat ancorele, si au pornit cu corabia pe marginea Cretei. 27.14 Dar nu dupa multa vreme, s-a dezlantuit asupra insulei un vant furtunos, numit Eurachilon. 27.15 Corabia a fost luata de el, fara sa poata lupta impotriva vantului, si ne-am lasat dusi in voia lui. 27.16 Am trecut repede pe la partea de jos a unui ostrov, numit Clauda, si abia am putut sa punem mana pe luntre. 27.17 Dupa ce au ridicat-o in sus, au intrebuintat mijloace de ajutor, au incins corabia cu franghii; si, de teama sa nu cada peste Sirta, au lasat panzele in jos. Astfel s-au lasat manati de vant. 27.18 Fiindca eram batuti foarte tare de furtuna, a doua zi au inceput sa arunce in mare incarcatura din corabie~ 27.19 si a treia zi, noi, cu mainile noastre, am lepadat uneltele corabiei. 27.20 Soarele si stelele nu s-au vazut mai multe zile, si furtuna era asa de puternica incat la urma pierdusem orice nadejde de scapare. 27.21 Oamenii nu mancasera de multa vreme. Atunci Pavel s-a sculat in mijlocul lor, si a zis: Oamenilor, trebuia sa ma ascultati, si sa nu fi pornit cu corabia din Creta, ca sa fi scapat de aceasta primejdie si de aceasta paguba. 27.22 Acum va sfatuiesc sa fiti cu voie buna; pentru ca nici unul din voi nu va pieri; si nu va fi alta pierdere decat a corabiei. 27.23 Un inger al Dumnezeului, al caruia sunt eu, si caruia Ii slujesc, mi s-a aratat azi noapte~ 27.24 si mi-a zis: Nu te teme, Pavele; tu trebuie sa stai inaintea Cezarului; si iata ca Dumnezeu ti-a daruit pe toti cei ce merg cu corabia impreuna cu tine. 27.25 De aceea, oamenilor, linistiti-va, caci am incredere in Dumnezeu ca se va intampla asa cum mi s-a spus. 27.26 Dar trebuie sa dam peste un ostrov. 27.27 In noaptea a patrusprezecea, pe cand eram impinsi incoace si incolo cu corabia pe marea Adriatica, pe la miezul noptii, marinarii au banuit ca se apropie de pamant. 27.28 Au masurat adancimea apei, si au gasit douazeci de stanjeni; au mers putin mai departe, au masurat-o din nou, si au gasit cincisprezece stanjeni. 27.29 De teama sa nu se loveasca de stanci, au aruncat patru ancore inspre carma corabiei, si doreau sa se faca ziua. 27.30 Dar deoarece corabierii cautau sa fuga din corabie, si slobozeau luntrea in mare, sub cuvant ca ar vrea sa arunce ancorele inspre partea dinainte a corabiei~ 27.31 Pavel a zis sutasului si ostasilor: Daca oamenii acestia nu vor ramane in corabie, nu puteti fi scapati. 27.32 Atunci ostasii au taiat funiile luntrii, si au lasat-o sa cada jos. 27.33 Inainte de ziua, Pavel a rugat pe toti sa manance, si a zis: Astazi sunt patrusprezece zile, de cand stati mereu de veghe, si n-ati luat nimic de mancare in gura. 27.34 De aceea va rog sa mancati, caci lucrul acesta este pentru scaparea voastra; si nu vi se va pierde nici un par din cap. 27.35 Dupa ce a spus aceste vorbe, a luat paine, a multumit lui Dumnezeu, inaintea tuturor, a frant-o, si a inceput sa manance. 27.36 Toti s-au imbarbatat atunci, si au luat si ei de au mancat. 27.37 In corabie eram de toti: doua sute saptezeci si sase de suflete. 27.38 Dupa ce s-au saturat, au usurat corabia, aruncand graul in mare. 27.39 Cand s-a facut ziua, n-au cunoscut pamantul; dar au vazut de departe un golf, care avea maluri nisipoase, si au hotarat sa impinga corabia intr-acolo, daca va fi cu putinta. 27.40 Au taiat ancorele, ca sa le sloboada in mare, si au slabit in acelasi timp funiile carmelor; apoi au ridicat ventrila cea mica dupa suflarea vantului, si s-au indreptat spre mal. 27.41 Dar au dat peste o limba de pamant, unde s-a infipt corabia; si partea dinainte a corabiei s-a implantat si statea neclintita, pe cand partea dinapoi a inceput sa se rupa de izbitura valurilor. 27.42 Ostasii au fost de parere sa omoare pe cei intemnitati, ca sa nu scape vreunul prin inot. 27.43 Sutasul insa, care voia sa scape pe Pavel, i-a oprit de la gandul acesta. A poruncit ca cei ce pot inota, sa se arunce de pe corabie in apa, si sa iasa cei dintai la pamant; 27.44 iar ceilalti sa se aseze unii pe scanduri, iar altii pe franturi de corabie, si asa s-a facut ca au ajuns toti teferi la uscat.
28.1 Dupa ce am scapat de primejdie, am aflat ca ostrovul se chema Malta. 28.2 Barbarii ne-au aratat o bunavointa putin obisnuita; ne-au primit pe toti la un foc mare, pe care-l aprinsesera din pricina ca ploua, si se lasase un frig mare. 28.3 Pavel stransese o gramada de maracini, si-i pusese pe foc; o naparca a iesit afara din pricina caldurii, si s-a lipit de mana lui. 28.4 Barbarii, cand au vazut naparca spanzurata de mana lui, au zis unii catre altii: Cu adevarat omul acesta este un ucigas, caci Dreptatea nu vrea sa-l lase sa traiasca, macar ca a fost scapat din mare. 28.5 Pavel a scuturat naparca in foc, si n-a simtit nici un rau. 28.6 Oamenii aceia se asteptau sa-l vada umflandu-se sau cazand deodata mort; dar, dupa ce au asteptat mult, si au vazut ca nu i se intampla nici un rau, si-au schimbat parerea, si ziceau ca este un zeu. 28.7 In imprejurimi erau mosiile mai marelui ostrovului, numit Publius. El ne-a primit si ne-a ospatat cu cea mai mare bunavointa trei zile. 28.8 Tatal lui Publius zacea atunci in pat, bolnav de friguri si de urdinare. Pavel s-a dus la el, s-a rugat, a pus mainile peste el, si l-a vindecat. 28.9 Atunci au venit si ceilalti bolnavi din ostrovul acela, si au fost vindecati. 28.10 Ni s-a dat mare cinste; si, la plecarea noastra cu corabia, ne-au dat tot ce ne trebuia pentru drum. 28.11 Dupa o sedere de trei luni, am pornit cu o corabie din Alexandria, care iernase in ostrov si care purta semnul Dioscurilor. 28.12 Am ajuns la Siracusa, si am ramas acolo trei zile. 28.13 De acolo, am mers inainte pe langa coasta, si am venit la Regio; iar a doua zi, fiindca sufla vantul de miazazi, dupa doua zile, am venit la Puzole~ 28.14 unde am dat peste niste frati, care ne-au rugat sa mai ramanem sapte zile cu ei. Si asa am ajuns la Roma. 28.15 Din Roma ne-au iesit inainte, pana in Forul lui Apiu, si pana la Cele trei Carciumi, fratii, care auzisera despre noi. Cand i-a vazut Pavel, a multumit lui Dumnezeu, si s-a imbarbatat. 28.16 Cand am ajuns la Roma, sutasul a dat pe cei intemnitati capitanului strajerilor palatului, iar lui Pavel i s-a ingaduit sa ramana intr-un loc deosebit cu un ostas care-l pazea. 28.17 Dupa trei zile, Pavel a chemat pe mai marii Iudeilor; si, cand s-au adunat, le-a zis: Fratilor, fara sa fi facut ceva impotriva norodului sau obiceiurilor parintilor nostri, am fost bagat la inchisoare in Ierusalim, si de acolo am fost dat in mainile Romanilor. 28.18 Dupa ce m-au supus la cercetare, ei aveau de gand sa-mi dea drumul, pentru ca nu era in mine nici o vina vrednica de moarte. 28.19 Dar Iudeii s-au impotrivit, si am fost silit sa cer sa fiu judecat de Cezar, fara sa am dealtfel nici un gand sa parasc neamul meu. 28.20 De aceea, v-am chemat sa va vad, si sa vorbesc cu voi; caci din pricina nadejdii lui Israel port eu acest lant. 28.21 Ei i-au raspuns: Noi n-am primit din Iudea nici o scrisoare cu privire la tine, si n-a venit aici nici un frate, care sa fi spus sau sa fi vorbit ceva rau despre tine. 28.22 Dar am vrea sa auzim parerea ta, pentru ca stim ca partida aceasta pretutindeni starneste impotrivire. 28.23 I-au hotarat o zi, si au venit mai multi la locuinta lui. Pavel le-a vestit Imparatia lui Dumnezeu, le-a adus dovezi, si a cautat sa-i incredinteze, prin Legea lui Moise si prin Proroci, despre lucrurile privitoare la Isus. Vorbirea tinea de dimineata pana seara. 28.24 Unii au crezut ce le spunea el, iar altii n-au crezut. 28.25 Fiindca ei au plecat acasa in neintelegere unii cu altii, Pavel n-a adaugat decat aceste vorbe: Bine a spus Duhul Sfant prin prorocul Isaia catre parintii vostri~ 28.26 cand a zis: Du-te la poporul acesta, si zi-i: Veti auzi cu urechile voastre, si nu veti intelege; cu ochii vostri veti privi, si nu veti vedea. 28.27 Caci inima acestui norod s-a impietrit; ei aud greu cu urechile, si-au inchis ochii, ca nu cumva sa vada cu ochii, sa auda cu urechile, sa inteleaga cu inima, sa se intoarca la Dumnezeu, si sa-i vindec. 28.28 Sa stiti dar ca mantuirea aceasta a lui Dumnezeu a fost trimisa Neamurilor, si o vor asculta. 28.29 Cand a zis aceste vorbe, Iudeii au plecat, vorbind cu aprindere intre ei. 28.30 Pavel a ramas doi ani intregi intr-o casa, pe care o luase cu chirie. Primea pe toti care veneau sa-l vada~ 28.31 propovaduia Imparatia lui Dumnezeu, si invata pe oameni, cu toata indrazneala si fara nici o piedica, cele privitoare la Domnul Isus Hristos.
1.1 Pavel, rob al lui Isus Hristos, chemat sa fie apostol, pus deoparte ca sa vesteasca Evanghelia lui Dumnezeu~ 1.2 pe care o fagaduise mai inainte prin prorocii Sai in Sfintele Scripturi. 1.3 Ea priveste pe Fiul Sau, nascut din samanta lui David, in ce priveste trupul~ 1.4 iar in ce priveste duhul sfinteniei dovedit cu putere ca este Fiul lui Dumnezeu, prin invierea mortilor; adica pe Isus Hristos, Domnul nostru~ 1.5 prin care am primit harul si apostolia, ca sa aducem, pentru Numele Lui, la ascultarea credintei pe toate Neamurile~ 1.6 intre care sunteti si voi, cei chemati sa fiti ai lui Isus Hristos. 1.7 Deci, voua tuturor, care sunteti preaiubiti ai lui Dumnezeu in Roma, chemati sa fiti sfinti: Har si pace de la Dumnezeu, Tatal nostru, si de la Domnul Isus Hristos! 1.8 Mai intai multumesc Dumnezeului meu, prin Isus Hristos, pentru voi toti, caci credinta voastra este vestita in toata lumea. 1.9 Dumnezeu, caruia Ii slujesc in duhul meu, in Evanghelia Fiului Sau, imi este martor ca va pomenesc neincetat in rugaciunile mele~ 1.10 si cer totdeauna ca, prin voia lui Dumnezeu, sa am in sfarsit fericirea sa vin la voi. 1.11 Caci doresc sa va vad, ca sa va dau vreun dar duhovnicesc pentru intarirea voastra~ 1.12 sau mai degraba, ca sa ne imbarbatam laolalta in mijlocul vostru, prin credinta, pe care o avem impreuna, si voi si eu. 1.13 Nu vreau sa nu stiti, fratilor, ca, de multe ori am avut de gand sa vin la voi, ca sa culeg vreun rod printre voi, ca printre celelalte neamuri, dar am fost impiedicat pana acum. 1.14 Eu sunt dator si Grecilor si Barbarilor, si celor invatati si celor neinvatati. 1.15 Astfel, in ce ma priveste pe mine, am o vie dorinta sa va vestesc Evanghelia voua celor din Roma. 1.16 Caci mie nu mi-e rusine de Evanghelia lui Hristos; fiindca ea este puterea lui Dumnezeu pentru mantuirea fiecaruia care crede: intai a Iudeului, apoi a Grecului; 1.17 deoarece in ea este descoperita o neprihanire, pe care o da Dumnezeu, prin credinta si care duce la credinta, dupa cum este scris: Cel neprihanit va trai prin credinta. 1.18 Mania lui Dumnezeu se descopera din cer impotriva oricarei necinstiri a lui Dumnezeu si impotriva oricarei nelegiuiri a oamenilor, care inabuse adevarul in nelegiuirea lor. 1.19 Fiindca ce se poate cunoaste despre Dumnezeu, le este descoperit in ei, caci le-a fost aratat de Dumnezeu. 1.20 In adevar, insusirile nevazute ale Lui, puterea Lui vesnica si dumnezeirea Lui, se vad lamurit, de la facerea lumii, cand te uiti cu bagare de seama la ele in lucrurile facute de El. Asa ca nu se pot dezvinovati; 1.21 fiindca, macar ca au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslavit ca Dumnezeu, nici nu I-au multumit; ci s-au dedat la gandiri desarte, si inima lor fara pricepere s-a intunecat. 1.22 S-au falit ca sunt intelepti, si au innebunit; 1.23 si au schimbat slava Dumnezeului nemuritor intr-o icoana care seamana cu omul muritor, pasari, dobitoace cu patru picioare si taratoare. 1.24 De aceea, Dumnezeu i-a lasat prada necuratiei, sa urmeze poftele inimilor lor; asa ca isi necinstesc singuri trupurile; 1.25 caci au schimbat in minciuna adevarul lui Dumnezeu, si au slujit si s-au inchinat fapturii in locul Facatorului, care este binecuvantat in veci! Amin. 1.26 Din pricina aceasta, Dumnezeu i-a lasat in voia unor patimi scarboase; caci femeile lor au schimbat intrebuintarea fireasca a lor intr-una care este impotriva firii; 1.27 tot astfel si barbatii, au parasit intrebuintarea fireasca a femeii, s-au aprins in poftele lor unii pentru altii, au savarsit parte barbateasca cu parte barbateasca lucruri scarboase, si au primit in ei insisi plata cuvenita pentru ratacirea lor. 1.28 Fiindca n-au cautat sa pastreze pe Dumnezeu in cunostinta lor, Dumnezeu i-a lasat in voia mintii lor blestemate, ca sa faca lucruri neingaduite. 1.29 Astfel au ajuns plini de orice fel de nelegiuire, de curvie, de viclenie, de lacomie, de rautate; plini de pizma, de ucidere, de cearta, de inselaciune, de porniri rautacioase; sunt soptitori~ 1.30 barfitori, uratori de Dumnezeu, obraznici, trufasi, laudarosi, nascocitori de rele, neascultatori de parinti~ 1.31 fara pricepere, calcatori de cuvant, fara dragoste fireasca, neinduplecati, fara mila. 1.32 Si, macar ca stiu hotararea lui Dumnezeu, ca cei ce fac asemenea lucruri, sunt vrednici de moarte, totusi, ei nu numai ca le fac, dar si gasesc de buni pe cei ce le fac.
2.1 Asadar, omule, oricine ai fi tu, care, judeci pe altul, nu te poti dezvinovati; caci prin faptul ca judeci pe altul, te osandesti singur; fiindca tu, care judeci pe altul, faci aceleasi lucruri. 2.2 Stim, in adevar, ca judecata lui Dumnezeu impotriva celor ce savarsesc astfel de lucruri, este potrivita cu adevarul. 2.3 Si crezi tu, omule, care judeci pe cei ce savarsesc astfel de lucruri, si pe care le faci si tu, ca vei scapa de judecata lui Dumnezeu? 2.4 Sau dispretuiesti tu bogatiile bunatatii, ingaduintei si indelungii Lui rabdari? Nu vezi tu ca bunatatea lui Dumnezeu te indeamna la pocainta? 2.5 Dar, cu impietrirea inimii tale, care nu vrea sa se pocaiasca, iti aduni o comoara de manie pentru ziua maniei si a aratarii dreptei judecati a lui Dumnezeu~ 2.6 care va rasplati fiecaruia dupa faptele lui. 2.7 Si anume, va da viata vesnica celor ce, prin staruinta in bine, cauta slava, cinstea si nemurirea; 2.8 si va da manie si urgie celor ce, din duh de galceava, se impotrivesc adevarului si asculta de nelegiuire. 2.9 Necaz si stramtorare va veni peste orice suflet omenesc care face raul: intai peste Iudeu, apoi peste Grec. 2.10 Slava, cinste si pace va veni insa peste oricine face binele: intai peste Iudeu, apoi peste Grec. 2.11 Caci inaintea lui Dumnezeu nu se are in vedere fata omului. 2.12 Toti cei ce au pacatuit fara lege, vor pieri fara lege; si toti cei ce au pacatuit avand lege, vor fi judecati dupa lege. 2.13 Pentru ca nu cei ce aud Legea, sunt neprihaniti inaintea lui Dumnezeu, ci cei ce implinesc legea aceasta, vor fi socotiti neprihaniti. 2.14 Cand Neamurile, macar ca n-au lege, fac din fire lucrurile Legii, prin aceasta ei, care n-au o lege, isi sunt singuri lege; 2.15 si ei dovedesc ca lucrarea Legii este scrisa in inimile lor; fiindca despre lucrarea aceasta marturiseste cugetul lor si gandurile lor, care sau se invinovatesc sau se dezvinovatesc intre ele. 2.16 Si faptul acesta se va vedea in ziua cand, dupa Evanghelia mea, Dumnezeu va judeca, prin Isus Hristos, lucrurile ascunse ale oamenilor. 2.17 Tu, care te numesti Iudeu, care te rezemi pe o Lege, care te lauzi cu Dumnezeul tau~ 2.18 care cunosti voia Lui, care stii sa faci deosebire intre lucruri, pentru ca esti invatat de Lege; 2.19 tu, care te magulesti ca esti calauza orbilor, lumina celor ce sunt in intuneric~ 2.20 povatuitorul celor fara minte, invatatorul celor nestiutori, pentru ca in Lege ai dreptarul cunostintei depline si al adevarului; 2.21 tu deci, care inveti pe altii, pe tine insuti nu te inveti? Tu, care propovaduiesti: Sa nu furi, furi? 2.22 Tu care zici: Sa nu preacurvesti, preacurvesti? Tu, caruia ti-e scarba de idoli, le jefuiesti templele? 2.23 Tu, care te falesti cu Legea, necinstesti pe Dumnezeu prin calcarea acestei Legi? 2.24 Caci din pricina voastra este hulit Numele lui Dumnezeu intre Neamuri, dupa cum este scris. 2.25 Taierea imprejur, negresit, este de folos, daca implinesti Legea; dar daca tu calci Legea, taierea ta imprejur ajunge netaiere imprejur. 2.26 Daca deci, cel netaiat imprejur pazeste poruncile Legii, netaierea lui imprejur nu i se va socoti ea ca o taiere imprejur? 2.27 Cel netaiat imprejur din nastere, care implineste Legea, nu te va osandi el pe tine, care o calci, macar ca ai slova Legii si taierea imprejur? 2.28 Iudeu nu este acela care se arata pe dinafara ca este Iudeu; si taiere imprejur nu este aceea care este pe dinafara, in carne. 2.29 Ci Iudeu este acela care este Iudeu inauntru; si taiere imprejur este aceea a inimii, in duh, nu in slova; un astfel de Iudeu isi scoate lauda nu de la oameni, ci de la Dumnezeu.
3.1 Care este deci intaietatea Iudeului, sau care este folosul taierii imprejur? 3.2 Oricum, sunt mari. Si mai intai de toate, prin faptul ca lor le-au fost incredintate cuvintele lui Dumnezeu. 3.3 Si ce are a face daca unii n-au crezut? Necredinta lor va nimici ea credinciosia lui Dumnezeu? 3.4 Nicidecum! Dimpotriva, Dumnezeu sa fie gasit adevarat si toti oamenii sa fie gasiti mincinosi, dupa cum este scris: Ca sa fii gasit neprihanit in cuvintele Tale, si sa iesi biruitor cand vei fi judecat. 3.5 Dar, daca nelegiuirea noastra pune in lumina neprihanirea lui Dumnezeu, ce vom zice? Nu cumva Dumnezeu este nedrept cand Isi dezlantuie mania? (Vorbesc in felul oamenilor.) 3.6 Nicidecum! Pentru ca, altfel, cum va judeca Dumnezeu lumea? 3.7 Si daca, prin minciuna mea, adevarul lui Dumnezeu straluceste si mai mult spre slava Lui, de ce mai sunt eu insumi judecat ca pacatos? 3.8 Si de ce sa nu facem raul ca sa vina bine din el, cum pretind unii, care ne vorbesc de rau, ca spunem noi? Osanda acestor oameni este dreapta. 3.9 Ce urmeaza atunci? Suntem noi mai buni decat ei? Nicidecum. Fiindca am dovedit ca toti, fie Iudei, fie Greci, sunt sub pacat~ 3.10 dupa cum este scris: Nu este nici un om neprihanit, nici unul macar. 3.11 Nu este nici unul care sa aiba pricepere. Nu este nici unul care sa caute cu tot dinadinsul pe Dumnezeu. 3.12 Toti s-au abatut, si au ajuns niste netrebnici. Nu este nici unul care sa faca binele, nici unul macar. 3.13 Gatlejul lor este un mormant deschis; se slujesc de limbile lor ca sa insele; sub buze au venin de aspida; 3.14 gura le este plina de blestem si de amaraciune; 3.15 au picioarele grabnice sa verse sange; 3.16 prapadul si pustiirea sunt pe drumul lor; 3.17 nu cunosc calea pacii; 3.18 frica de Dumnezeu nu este inaintea ochilor lor. 3.19 Stim insa ca tot ce spune Legea, spune celor ce sunt sub Lege, pentru ca orice gura sa fie astupata, si toata lumea sa fie gasita vinovata inaintea lui Dumnezeu. 3.20 Caci nimeni nu va fi socotit neprihanit inaintea Lui, prin faptele Legii, deoarece prin Lege vine cunostinta deplina a pacatului. 3.21 Dar acum s-a aratat o neprihanire, pe care o da Dumnezeu, fara lege despre ea marturisesc Legea si prorocii 3.22 si anume, neprihanirea data de Dumnezeu, care vine prin credinta in Isus Hristos, pentru toti si peste toti cei ce cred in El. Nu este nici o deosebire. 3.23 Caci toti au pacatuit, si sunt lipsiti de slava lui Dumnezeu. 3.24 Si sunt socotiti neprihaniti, fara plata, prin harul Sau, prin rascumpararea, care este in Hristos Isus. 3.25 Pe El Dumnezeu L-a randuit mai dinainte sa fie, prin credinta in sangele Lui, o jertfa de ispasire, ca sa-Si arate neprihanirea Lui; caci trecuse cu vederea pacatele dinainte, in vremea indelungii rabdari a lui Dumnezeu; 3.26 pentru ca, in vremea de acum, sa-Si arate neprihanirea Lui in asa fel incat, sa fie neprihanit, si totusi sa socoteasca neprihanit pe cel ce crede in Isus. 3.27 Unde este dar pricina de lauda? S-a dus. Prin ce fel de lege? A faptelor? Nu; ci prin legea credintei. 3.28 Pentru ca noi credem ca omul este socotit neprihanit prin credinta, fara faptele Legii. 3.29 Sau, poate, Dumnezeu este numai Dumnezeul Iudeilor? Nu este si al Neamurilor? Da, este si al Neamurilor; 3.30 deoarece Dumnezeu este unul singur si El va socoti neprihaniti, prin credinta, pe cei taiati imprejur, si tot prin credinta si pe cei netaiati imprejur. 3.31 Deci, prin credinta desfiintam noi Legea? Nicidecum. Dimpotriva, noi intarim Legea.
4.1 Ce vom zice dar ca a capatat, prin puterea lui, stramosul nostru Avraam? 4.2 Daca Avraam a fost socotit neprihanit prin fapte, are cu ce sa se laude, dar nu inaintea lui Dumnezeu. 4.3 Caci ce zice Scriptura? Avraam a crezut pe Dumnezeu, si aceasta i s-a socotit ca neprihanire. 4.4 Insa, celui ce lucreaza, plata cuvenita lui i se socoteste nu ca un har, ci ca ceva datorat; 4.5 pe cand, celui ce nu lucreaza, ci crede in Cel ce socoteste pe pacatos neprihanit, credinta pe care o are el, ii este socotita ca neprihanire. 4.6 Tot astfel, si David numeste fericit pe omul acela, pe care Dumnezeu, fara fapte, il socoteste neprihanit. 4.7 Ferice, zice el, de aceia ale caror faradelegi sunt iertate, si ale caror pacate sunt acoperite! 4.8 Ferice de omul, caruia nu-i tine Domnul in seama pacatul! 4.9 Fericirea aceasta este numai pentru cei taiati imprejur sau si pentru cei netaiati imprejur? Caci zicem ca lui Avraam credinta i-a fost socotita ca neprihanire. 4.10 Dar cum i-a fost socotita? Dupa, sau inainte de taierea lui imprejur? Nu cand era taiat imprejur, ci cand era netaiat imprejur. 4.11 Apoi a primit ca semn taierea imprejur, ca o pecete a acelei neprihaniri, pe care o capatase prin credinta, cand era netaiat imprejur. Si aceasta, pentru ca sa fie tatal tuturor celor care cred, macar ca nu sunt taiati imprejur; ca, adica, sa li se socoteasca si lor neprihanirea aceasta; 4.12 si pentru ca sa fie si tatal celor taiati imprejur, adica al acelora care, nu numai ca sunt taiati imprejur, dar si calca pe urmele credintei aceleia, pe care o avea tatal nostru Avraam, cand nu era taiat imprejur. 4.13 In adevar, fagaduinta facuta lui Avraam sau semintei lui, ca va mosteni lumea, n-a fost facuta pe temeiul Legii, ci pe temeiul acelei neprihaniri, care se capata prin credinta. 4.14 Caci, daca mostenitori sunt cei ce se tin de Lege, credinta este zadarnica, si fagaduinta este nimicita; 4.15 pentru ca Legea aduce manie; si unde nu este o lege, acolo nu este nici calcare de lege. 4.16 De aceea mostenitori sunt cei ce se fac prin credinta, pentru ca sa fie prin har, si pentru ca fagaduinta sa fie chezasuita pentru toata samanta lui Avraam: nu numai pentru samanta aceea care este sub Lege, ci si pentru samanta aceea care are credinta lui Avraam, tatal nostru al tuturor~ 4.17 dupa cum este scris: Te-am randuit sa fii tatal multor neamuri. El, adica, este tatal nostru inaintea lui Dumnezeu, in care a crezut, care invie mortii, si care cheama lucrurile care nu sunt, ca si cum ar fi. 4.18 Nadajduind impotriva oricarei nadejdi, el a crezut, si astfel a ajuns tatal multor neamuri, dupa cum i se spusese: Asa va fi samanta ta. 4.19 Si, fiindca n-a fost slab in credinta, el nu s-a uitat la trupul sau, care era imbatranit, avea aproape o suta de ani, nici la faptul ca Sara nu mai putea sa aiba copii. 4.20 El nu s-a indoit de fagaduinta lui Dumnezeu, prin necredinta, ci, intarit prin credinta lui, a dat slava lui Dumnezeu~ 4.21 deplin incredintat ca El ce fagaduieste, poate sa si implineasca. 4.22 De aceea credinta aceasta i-a fost socotita ca neprihanire. 4.23 Dar nu numai pentru el este scris ca i-a fost socotita ca neprihanire; 4.24 ci este scris si pentru noi, carora de asemenea ne va fi socotita, noua celor ce credem in Cel ce a inviat din morti pe Isus Hristos, Domnul nostru~ 4.25 care a fost dat din pricina faradelegilor noastre, si a inviat din pricina ca am fost socotiti neprihaniti.
5.1 Deci, fiindca suntem socotiti neprihaniti, prin credinta, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos. 5.2 Lui Ii datoram faptul ca, prin credinta, am intrat in aceasta stare de har, in care suntem; si ne bucuram in nadejdea slavei lui Dumnezeu. 5.3 Ba mai mult, ne bucuram chiar si in necazurile noastre; caci stim ca necazul aduce rabdare~ 5.4 rabdarea aduce biruinta in incercare, iar biruinta aceasta aduce nadejdea. 5.5 Insa nadejdea aceasta nu inseala, pentru ca dragostea lui Dumnezeu a fost turnata in inimile noastre prin Duhul Sfant, care ne-a fost dat. 5.6 Caci, pe cand eram noi inca fara putere, Hristos, la vremea cuvenita a murit pentru cei nelegiuiti. 5.7 Pentru un om neprihanit cu greu ar muri cineva; dar pentru binefacatorul lui, poate ca s-ar gasi cineva sa moara. 5.8 Dar Dumnezeu Isi arata dragostea fata de noi prin faptul ca, pe cand eram noi inca pacatosi, Hristos a murit pentru noi. 5.9 Deci, cu atat mai mult acum, cand suntem socotiti neprihaniti, prin sangele Lui, vom fi mantuiti prin El de mania lui Dumnezeu. 5.10 Caci, daca atunci cand eram vrajmasi, am fost impacati cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Sau, cu mult mai mult acum, cand suntem impacati cu El, vom fi mantuiti prin viata Lui. 5.11 Si nu numai atat, dar ne si bucuram in Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos, prin care am capatat impacarea. 5.12 De aceea, dupa cum printr-un singur om a intrat pacatul in lume, si prin pacat a intrat moartea, si astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricina ca toti au pacatuit 5.13 (Caci inainte de Lege pacatul era in lume. Dar pacatul nu este tinut in seama cata vreme nu este o lege. 5.14 Totusi moartea a domnit, de la Adam pana la Moise, chiar peste cei ce nu pacatuisera printr-o calcare de lege asemanatoare cu a lui Adam, care este o icoana preinchipuitoare a Celui ce avea sa vina. 5.15 Dar cu darul fara plata nu este ca si cu greseala; caci, daca prin greseala unuia singur, cei multi au fost loviti cu moartea, apoi cu mult mai mult harul lui Dumnezeu si darul, pe care ni l-a facut harul acesta intr-un singur om, adica in Isus Hristos, s-au dat din belsug celor multi. 5.16 Si darul fara plata nu vine ca printr-acel unul care a pacatuit; caci judecata venita de la unul, a adus osanda; dar darul fara plata venit in urma multor greseli a adus o hotarare de iertare. 5.17 Daca deci, prin greseala unuia singur, moartea a domnit prin el singur, cu mult mai mult cei ce primesc, in toata plinatatea, harul si darul neprihanirii, vor domni in viata prin acel unul singur, care este Isus Hristos!) 5.18 Astfel dar, dupa cum printr-o singura greseala, a venit o osanda, care a lovit pe toti oamenii, tot asa, printr-o singura hotarare de iertare a venit pentru toti oamenii o hotarare de neprihanire care da viata. 5.19 Caci, dupa cum prin neascultarea unui singur om, cei multi au fost facuti pacatosi, tot asa, prin ascultarea unui singur om, cei multi vor fi facuti neprihaniti. 5.20 Ba inca si Legea a venit pentru ca sa se inmulteasca greseala; dar unde s-a inmultit pacatul, acolo harul s-a inmultit si mai mult; 5.21 pentru ca, dupa cum pacatul a stapanit dand moartea, tot asa si harul sa stapaneasca dand neprihanirea, ca sa dea viata vesnica, prin Isus Hristos, Domnul nostru.
6.1 Ce vom zice dar? Sa pacatuim mereu, ca sa se inmulteasca harul? 6.2 Nicidecum! Noi, care am murit fata de pacat, cum sa mai traim in pacat? 6.3 Nu stiti ca toti cati am fost botezati in Isus Hristos, am fost botezati in moartea Lui? 6.4 Noi deci, prin botezul in moartea Lui, am fost ingropati impreuna cu El, pentru ca, dupa cum Hristos a inviat din morti, prin slava Tatalui, tot asa si noi sa traim o viata noua. 6.5 In adevar, daca ne-am facut una cu El, printr-o moarte asemanatoare cu a Lui, vom fi una cu El si printr-o inviere asemanatoare cu a Lui. 6.6 Stim bine ca omul nostru cel vechi a fost rastignit impreuna cu El, pentru ca trupul pacatului sa fie dezbracat de puterea lui, in asa fel ca sa nu mai fim robi ai pacatului; 6.7 caci cine a murit, de drept, este izbavit de pacat. 6.8 Acum, daca am murit impreuna cu Hristos, credem ca vom si trai impreuna cu El~ 6.9 intrucat stim ca Hristosul inviat din morti, nu mai moare: moartea nu mai are nici o stapanire asupra Lui. 6.10 Fiindca prin moartea de care a murit, El a murit pentru pacat, odata pentru totdeauna; iar prin viata pe care o traieste, traieste pentru Dumnezeu. 6.11 Tot asa si voi insiva, socotiti-va morti fata de pacat, si vii pentru Dumnezeu, in Isus Hristos, Domnul nostru. 6.12 Deci, pacatul sa nu mai domneasca in trupul vostru muritor, si sa nu mai ascultati de poftele lui. 6.13 Sa nu mai dati in stapanirea pacatului madularele voastre, ca niste unelte ale nelegiuirii; ci dati-va pe voi insiva lui Dumnezeu, ca vii, din morti cum erati; si dati lui Dumnezeu madularele voastre, ca pe niste unelte ale neprihanirii. 6.14 Caci pacatul nu va mai stapani asupra voastra, pentru ca nu sunteti sub Lege, ci sub har. 6.15 Ce urmeaza de aici? Sa pacatuim pentru ca nu mai suntem sub Lege ci sub har? Nicidecum. 6.16 Nu stiti ca, daca va dati robi cuiva, ca sa-l ascultati, sunteti robii aceluia de care ascultati, fie ca este vorba de pacat, care duce la moarte, fie ca este vorba de ascultare, care duce la neprihanire? 6.17 Dar multumiri fie aduse lui Dumnezeu, pentru ca, dupa ce ati fost robi ai pacatului, ati ascultat acum din inima de dreptarul invataturii, pe care ati primit-o. 6.18 Si prin chiar faptul ca ati fost izbaviti de sub pacat, v-ati facut robi ai neprihanirii. 6.19 Vorbesc omeneste, din pricina neputintei firii voastre pamantesti: dupa cum odinioara v-ati facut madularele voastre roabe ale necuratiei si faradelegii, asa ca savarseati faradelegea, tot asa, acum trebuie sa va faceti madularele voastre roabe ale neprihanirii, ca sa ajungeti la sfintirea voastra! 6.20 Caci, atunci cand erati robi ai pacatului, erati slobozi fata de neprihanire. 6.21 Si ce roade aduceati atunci? Roade, de care acum va este rusine: pentru ca sfarsitul acestor lucruri este moartea. 6.22 Dar acum, o data ce ati fost izbaviti de pacat si v-ati facut robi ai lui Dumnezeu, aveti ca rod sfintirea, iar ca sfarsit: viata vesnica. 6.23 Fiindca plata pacatului este moartea: dar darul fara plata al lui Dumnezeu este viata vesnica in Isus Hristos, Domnul nostru.
7.1 Nu stiti, fratilor, caci vorbesc unor oameni care cunosc Legea ca Legea are stapanire asupra omului cata vreme traieste el? 7.2 Caci femeia maritata este legata prin Lege de barbatul ei cata vreme traieste el; dar daca-i moare barbatul, este dezlegata de legea barbatului ei. 7.3 Daca deci, cand ii traieste barbatul, ea se marita dupa altul, se va chema preacurva; dar daca-i moare barbatul, este dezlegata de Lege, asa ca nu mai este preacurva, daca se marita dupa altul. 7.4 Tot astfel, fratii mei, prin trupul lui Hristos, si voi ati murit in ce priveste Legea, ca sa fiti ai altuia, adica ai Celui ce a inviat din morti; si aceasta, ca sa aducem rod pentru Dumnezeu. 7.5 Caci, cand traiam sub firea noastra pamanteasca, patimile pacatelor, atatate de Lege, lucrau in madularele noastre, si ne faceau sa aducem roade pentru moarte. 7.6 Dar acum, am fost izbaviti de Lege, si suntem morti fata de Legea aceasta, care ne tinea robi, pentru ca sa slujim lui Dumnezeu intr-un duh nou, iar nu dupa vechea slova. 7.7 Deci ce vom zice? Legea este ceva pacatos? Nicidecum! Dimpotriva, pacatul nu l-am cunoscut decat prin Lege. De pilda, n-as fi cunoscut pofta, daca Legea nu mi-ar fi spus: Sa nu poftesti! 7.8 Apoi pacatul a luat prilejul, si a facut sa se nasca in mine prin porunca tot felul de pofte; caci fara Lege, pacatul este mort. 7.9 Odinioara, fiindca eram fara Lege, traiam; dar cand a venit porunca, pacatul a inviat, si eu am murit. 7.10 Si porunca, ea, care trebuia sa-mi dea viata, mi-a pricinuit moartea. 7.11 Pentru ca pacatul a luat prilejul prin ea m-a amagit, si prin insasi, porunca aceasta m-a lovit cu moartea. 7.12 Asa ca Legea, negresit, este sfanta, si porunca este sfanta, dreapta si buna. 7.13 Atunci, un lucru bun mi-a dat moartea? Nicidecum. Dar pacatul, tocmai ca sa iasa la iveala ca pacat, mi-a dat moartea printr-un lucru bun, pentru ca pacatul sa se arate afara din cale de pacatos, prin faptul ca se slujea de aceeasi porunca. 7.14 Stim, in adevar, ca Legea este duhovniceasca: dar eu sunt pamantesc, vandut rob pacatului. 7.15 Caci nu stiu ce fac: nu fac ce vreau, ci fac ce urasc. 7.16 Acum, daca fac ce nu vreau, marturisesc prin aceasta ca Legea este buna. 7.17 Si atunci, nu mai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci pacatul care locuieste in mine. 7.18 Stiu, in adevar, ca nimic bun nu locuieste in mine, adica in firea mea pamanteasca, pentru ca, ce-i drept, am vointa sa fac binele, dar n-am puterea sa-l fac. 7.19 Caci binele, pe care vreau sa-l fac, nu-l fac, ci raul, pe care nu vreau sa-l fac, iata ce fac! 7.20 Si daca fac ce nu vreau sa fac, nu mai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci pacatul care locuieste in mine. 7.21 Gasesc dar in mine legea aceasta: cand vreau sa fac binele, raul este lipit de mine. 7.22 Fiindca, dupa omul dinauntru imi place Legea lui Dumnezeu; 7.23 dar vad in madularele mele o alta lege, care se lupta impotriva legii primite de mintea mea, si ma tine rob legii pacatului, care este in madularele mele. 7.24 O, nenorocitul de mine! Cine ma va izbavi de acest trup de moarte? 7.25 Multumiri fie aduse lui Dumnezeu, prin Isus Hristos, Domnul nostru! Astfel dar, cu mintea, eu slujesc legii lui Dumnezeu; dar cu firea pamanteasca, slujesc legii pacatului.
8.1 Acum dar nu este nici o osandire pentru cei ce sunt in Hristos Isus, care nu traiesc dupa indemnurile firii pamantesti, ci dupa indemnurile Duhului. 8.2 In adevar, legea Duhului de viata in Hristos Isus, m-a izbavit de Legea pacatului si a mortii. 8.3 Caci lucru cu neputinta Legii, intrucat firea pamanteasca o facea fara putere Dumnezeu a osandit pacatul in firea pamanteasca, trimitand, din pricina pacatului, pe insusi Fiul Sau intr-o fire asemanatoare cu a pacatului~ 8.4 pentru ca porunca Legii sa fie implinita in noi, care traim nu dupa indemnurile firii pamantesti, ci dupa indemnurile Duhului. 8.5 In adevar, cei ce traiesc dupa indemnurile firii pamantesti, umbla dupa lucrurile firii pamantesti; pe cand cei ce traiesc dupa indemnurile Duhului, umbla dupa lucrurile Duhului. 8.6 Si umblarea dupa lucrurile firii pamantesti, este moarte, pe cand umblarea dupa lucrurile Duhului este viata si pace. 8.7 Fiindca umblarea dupa lucrurile firii pamantesti este vrajmasie impotriva lui Dumnezeu, caci, ea nu se supune Legii lui Dumnezeu, si nici nu poate sa se supuna. 8.8 Deci, cei ce sunt pamantesti, nu pot sa placa lui Dumnezeu. 8.9 Voi insa nu mai sunteti pamantesti, ci duhovnicesti, daca Duhul lui Dumnezeu locuieste in adevar in voi. Daca n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui. 8.10 Si daca Hristos este in voi, trupul vostru, da, este supus mortii, din pricina pacatului; dar duhul vostru este viu, din pricina neprihanirii. 8.11 Si daca Duhul Celui ce a inviat pe Isus dintre cei morti locuieste in voi, Cel ce a inviat pe Hristos Isus din morti, va invia si trupurile voastre muritoare, din pricina Duhului Sau, care locuieste in voi. 8.12 Asadar, fratilor, noi nu mai datoram nimic firii pamantesti, ca sa traim dupa indemnurile ei. 8.13 Daca traiti dupa indemnurile ei, veti muri; dar daca, prin Duhul, faceti sa moara faptele trupului, veti trai. 8.14 Caci toti cei ce sunt calauziti de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu. 8.15 Si voi n-ati primit un duh de robie, ca sa mai aveti frica; ci ati primit un duh de infiere, care ne face sa strigam: Ava! adica: Tata! 8.16 Insusi Duhul adevereste impreuna cu duhul nostru ca suntem copii ai lui Dumnezeu. 8.17 Si, daca suntem copii, suntem si mostenitori: mostenitori ai lui Dumnezeu, si impreuna mostenitori cu Hristos, daca suferim cu adevarat impreuna cu El, ca sa fim si proslaviti impreuna cu El. 8.18 Eu socotesc ca suferintele din vremea de acum nu sunt vrednice sa fie puse alaturi cu slava viitoare, care are sa fie descoperita fata de noi. 8.19 De asemenea, si firea asteapta cu o dorinta infocata descoperirea fiilor lui Dumnezeu. 8.20 Caci firea a fost supusa desertaciunii nu de voie, ci din pricina celui ce a supus-o cu nadejdea insa~ 8.21 ca si ea va fi izbavita din robia stricaciunii, ca sa aiba parte de slobozenia slavei copiilor lui Dumnezeu. 8.22 Dar stim ca pana in ziua de azi, toata firea suspina si sufera durerile nasterii. 8.23 Si nu numai ea, dar si noi, care avem cele dintai roade ale Duhului, suspinam in noi, si asteptam infierea, adica rascumpararea trupului nostru. 8.24 Caci in nadejdea aceasta am fost mantuiti. Dar o nadejde care se vede, nu mai este nadejde: pentru ca ce se vede, se mai poate nadajdui? 8.25 Pe cand, daca nadajduim ce nu vedem, asteptam cu rabdare. 8.26 Si tot astfel si Duhul ne ajuta in slabiciunea noastra: caci nu stim cum trebuie sa ne rugam. Dar insusi Duhul mijloceste pentru noi cu suspine negraite. 8.27 Si Cel ce cerceteaza inimile, stie care este nazuinta Duhului; pentru ca El mijloceste pentru sfinti dupa voia lui Dumnezeu. 8.28 De alta parte, stim ca toate lucrurile lucreaza impreuna spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, si anume, spre binele celor ce sunt chemati dupa planul Sau. 8.29 Caci pe aceia, pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a si hotarat mai dinainte sa fie asemenea chipului Fiului Sau, pentru ca El sa fie cel intai nascut dintre mai multi frati. 8.30 Si pe aceia pe care i-a hotarat mai dinainte, i-a si chemat; si pe aceia pe care i-a chemat, i-a si socotit neprihaniti; iar pe aceia pe care i-a socotit neprihaniti, i-a si proslavit. 8.31 Deci, ce vom zice noi in fata tuturor acestor lucruri? Daca Dumnezeu este pentru noi, cine va fi impotriva noastra? 8.32 El, care n-a crutat nici chiar pe Fiul Sau, ci L-a dat pentru noi toti, cum nu ne va da fara plata, impreuna cu El, toate lucrurile? 8.33 Cine va ridica para impotriva alesilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este Acela, care-i socoteste neprihaniti! 8.34 Cine-i va osandi? Hristos a murit! Ba mai mult, El a si inviat, sta la dreapta lui Dumnezeu, si mijloceste pentru noi! 8.35 Cine ne va desparti pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul, sau stramtorarea, sau prigonirea, sau foametea, sau lipsa de imbracaminte, sau primejdia sau sabia? 8.36 Dupa cum este scris: Din pricina Ta suntem dati mortii toata ziua; suntem socotiti ca niste oi de taiat. 8.37 Totusi in toate aceste lucruri noi suntem mai mult decat biruitori, prin Acela care ne-a iubit. 8.38 Caci sunt bine incredintat ca nici moartea, nici viata, nici ingerii, nici stapanirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare~ 8.39 nici inaltimea, nici adancimea, nici o alta faptura, nu vor fi in stare sa ne desparta de dragostea lui Dumnezeu, care este in Isus Hristos, Domnul nostru.
9.1 Spun adevarul in Hristos, nu mint; cugetul meu, luminat de Duhul Sfant, imi este martor~ 9.2 ca simt o mare intristare, si am o durere necurmata in inima. 9.3 Caci aproape sa doresc sa fiu eu insumi anatema, despartit de Hristos, pentru fratii mei, rudele mele trupesti. 9.4 Ei sunt Israeliti, au infierea, slava, legamintele, darea Legii, slujba dumnezeiasca, fagaduintele~ 9.5 patriarhii, si din ei a iesit, dupa trup, Hristosul, care este mai presus de toate lucrurile, Dumnezeu binecuvantat in veci. Amin! 9.6 Dar aceasta nu inseamna ca a ramas fara putere Cuvantul lui Dumnezeu. Caci nu toti cei ce se coboara din Israel, sunt Israel; 9.7 si, macar ca sunt samanta lui Avraam, nu toti sunt copiii lui Avraam; ci este scris: In Isaac vei avea o samanta, care-ti va purta numele. 9.8 Aceasta inseamna ca nu copiii trupesti sunt copii ai lui Dumnezeu; ci copiii fagaduintei sunt socotiti ca samanta. 9.9 Caci cuvantul acesta este o fagaduinta: Pe vremea aceasta Ma voi intoarce, si Sara va avea un fiu. 9.10 Ba mai mult; tot asa a fost cu Rebeca. Ea a zamislit doi gemeni numai de la parintele nostru Isaac. 9.11 Caci, macar ca cei doi gemeni nu se nascusera inca, si nu facusera nici bine nici rau, ca sa ramana in picioare hotararea mai dinainte a lui Dumnezeu, prin care se facea o alegere, nu prin fapte, ci prin Cel ce cheama, 9.12 s-a zis Rebecii: Cel mai mare va fi rob celui mai mic~ 9.13 dupa cum este scris: Pe Iacov l-am iubit, iar pe Esau l-am urat. 9.14 Deci ce vom zice? Nu cumva este nedreptate in Dumnezeu? Nicidecum! 9.15 Caci El a zis lui Moise: Voi avea mila de oricine-Mi va placea sa am mila; si Ma voi indura de oricine-Mi va placea sa Ma indur. 9.16 Asadar, nu atarna nici de cine vrea, nici de cine alearga, ci de Dumnezeu care are mila. 9.17 Fiindca Scriptura zice lui Faraon: Te-am ridicat inadins, ca sa-Mi arat in tine puterea Mea, si pentru ca Numele Meu sa fie vestit in tot pamantul. 9.18 Astfel, El are mila de cine vrea si impietreste pe cine vrea. 9.19 Dar imi vei zice: Atunci de ce mai baga vina? Caci cine poate sta impotriva voii Lui? 9.20 Dar, mai degraba, cine esti tu, omule, ca sa raspunzi impotriva lui Dumnezeu? Nu cumva vasul de lut va zice celui ce l-a facut: Pentru ce m-ai facut asa? 9.21 Nu este olarul stapan pe lutul lui, ca din aceeasi framantatura de lut sa faca un vas pentru o intrebuintare de cinste, si un alt vas pentru o intrebuintare de ocara? 9.22 Si ce putem spune, daca Dumnezeu, fiindca voia sa-Si arate mania si sa-Si descopere puterea, a suferit cu multa rabdare niste vase ale maniei, facute pentru pieire; 9.23 si sa-Si arate bogatia slavei Lui fata de niste vase ale indurarii, pe care le-a pregatit mai dinainte pentru slava (despre noi vorbesc)? 9.24 Astfel, El ne-a chemat nu numai dintre Iudei, ci si dintre Neamuri~ 9.25 dupa cum zice in Osea: Voi numi popor al Meu, pe cel ce nu era poporul Meu, si preaiubita, pe cea care nu era preaiubita. 9.26 Si acolo unde li se zicea: Voi nu sunteti poporul Meu, vor fi numiti fii ai Dumnezeului celui viu. 9.27 Isaia, de alta parte, striga cu privire la Israel: Chiar daca numarul fiilor lui Israel ar fi ca nisipul marii, numai ramasita va fi mantuita. 9.28 Caci Domnul va implini pe deplin si repede pe pamant cuvantul Lui. 9.29 Si, cum zisese Isaia mai inainte: Daca nu ne-ar fi lasat Domnul Savaot o samanta, am fi ajuns ca Sodoma, si ne-am fi asemanat cu Gomora. 9.30 Deci ce vom zice? Neamurile, care nu umblau dupa neprihanire, au capatat neprihanirea si anume neprihanirea care se capata prin credinta; 9.31 pe cand Israel, care umbla dupa o Lege, care sa dea neprihanirea, n-a ajuns la Legea aceasta. 9.32 Pentru ce? Pentru ca Israel n-a cautat-o prin credinta, ci prin fapte. Ei s-au lovit de piatra de poticnire~ 9.33 dupa cum este scris: Iata ca pun in Sion o Piatra de poticnire, si o stanca de cadere: si cine crede in El, nu va fi dat de rusine.
10.1 Fratilor, dorinta inimii mele si rugaciunea mea catre Dumnezeu pentru Israeliti, este sa fie mantuiti. 10.2 Le marturisesc ca ei au ravna pentru Dumnezeu, dar fara pricepere: 10.3 pentru ca, intrucat n-au cunoscut neprihanirea, pe care o da Dumnezeu, au cautat sa-si puna inainte o neprihanire a lor insisi, si nu s-au supus astfel neprihanirii, pe care o da Dumnezeu. 10.4 Caci Hristos este sfarsitul Legii, pentru ca oricine crede in El, sa poata capata neprihanirea. 10.5 In adevar, Moise scrie ca omul care implineste neprihanirea, pe care o da Legea, va trai prin ea. 10.6 Pe cand iata cum vorbeste neprihanirea, pe care o da credinta: Sa nu zici in inima ta: Cine se va sui in cer? (Sa pogoare adica pe Hristos din cer). 10.7 Sau: Cine se va pogori in Adanc? (Sa scoale adica pe Hristos din morti). 10.8 Ce zice ea deci? Cuvantul este aproape de tine: in gura ta si in inima ta. Si cuvantul acesta este cuvantul credintei, pe care-l propovaduim noi. 10.9 Daca marturisesti deci cu gura ta pe Isus ca Domn, si daca crezi in inima ta ca Dumnezeu L-a inviat din morti, vei fi mantuit. 10.10 Caci prin credinta din inima se capata neprihanirea, si prin marturisirea cu gura se ajunge la mantuire~ 10.11 dupa cum zice Scriptura: Oricine crede in el, nu va fi dat de rusine. 10.12 In adevar, nu este nici o deosebire intre Iudeu si Grec; caci toti au acelasi Domn, care este bogat in indurare pentru toti cei ce-L cheama. 10.13 Fiindca oricine va chema Numele Domnului, va fi mantuit. 10.14 Dar cum vor chema pe Acela in care n-au crezut? Si cum vor crede in Acela, despre care n-au auzit? Si cum vor auzi despre El fara propovaduitor? 10.15 Si cum vor propovadui, daca nu sunt trimisi? Dupa cum este scris: Cat de frumoase sunt picioarele celor ce vestesc pacea, ale celor ce vestesc Evanghelia! 10.16 Dar nu toti au ascultat de Evanghelie. Caci Isaia zice: Doamne, cine a crezut propovaduirea noastra? 10.17 Astfel, credinta vine in urma auzirii; iar auzirea vine prin Cuvantul lui Hristos. 10.18 Dar eu intreb: N-au auzit ei? Ba da; caci glasul lor a rasunat prin tot pamantul, si cuvintele lor au ajuns pana la marginile lumii. 10.19 Dar intreb iarasi: N-a stiut Israel lucrul acesta? Ba da; caci Moise, cel dintai, zice: Va voi intarata la pizma prin ceea ce nu este neam, va voi atata mania printr-un neam fara pricepere. 10.20 Si Isaia merge cu indrazneala pana acolo ca zice: Am fost gasit de cei ce nu Ma cautau; M-am facut cunoscut celor ce nu intrebau de Mine. 10.21 Pe cand, despre Israel zice: Toata ziua Mi-am intins mainile spre un norod razvratit si impotrivitor la vorba.
11.1 Intreb dar: A lepadat Dumnezeu pe poporul Sau? Nicidecum! Caci si eu sunt Israelit, din samanta lui Avraam, din semintia lui Beniamin. 11.2 Dumnezeu n-a lepadat pe poporul Sau, pe care l-a cunoscut mai dinainte. Nu stiti ce zice Scriptura, in locul unde vorbeste despre Ilie? Cum se plange el lui Dumnezeu impotriva lui Israel, cand zice: 11.3 Doamne, pe prorocii Tai i-au omorat, altarele Tale le-au surpat; am ramas eu singur, si cauta sa-mi ia viata? 11.4 Dar ce-i raspunde Dumnezeu? Mi-am pastrat sapte mii de barbati, care nu si-au plecat genunchiul inaintea lui Baal. 11.5 Tot asa, si in vremea de fata, este o ramasita datorita unei alegeri, prin har. 11.6 Si daca este prin har, atunci nu mai este prin fapte; altminteri, harul n-ar mai fi har. Si daca este prin fapte, nu mai este prin har; altminteri, fapta n-ar mai fi fapta. 11.7 Deci, ce urmeaza? Ca Israel n-a capatat ce cauta, iar ramasita aleasa a capatat; pe cand ceilalti au fost impietriti~ 11.8 dupa cum este scris: Dumnezeu le-a dat un duh de adormire, ochi ca sa nu vada, si urechi ca sa n-auda, pana in ziua de astazi. 11.9 Si David zice: Masa lor sa li se prefaca intr-o cursa, intr-un lat, intr-un prilej de cadere si intr-o dreapta rasplatire. 11.10 Sa li se intunece ochii ca sa nu vada, si spinarea sa le-o tii mereu garbovita. 11.11 Intreb dar: S-au poticnit ei ca sa cada? Nicidecum! Ci, prin alunecarea lor, s-a facut cu putinta mantuirea Neamurilor, ca sa faca pe Israel gelos; 11.12 daca, deci, alunecarea lor a fost o bogatie pentru lume, si paguba lor a fost o bogatie pentru Neamuri, ce va fi plinatatea intoarcerii lor? 11.13 V-o spun voua, Neamurilor: Intrucat sunt apostol al Neamurilor, imi slavesc slujba mea~ 11.14 si caut, ca, daca este cu putinta, sa starnesc gelozia celor din neamul meu, si sa mantuiesc pe unii din ei. 11.15 Caci, daca lepadarea lor a adus impacarea lumii, ce va fi primirea lor din nou, decat viata din morti? 11.16 Iar daca cele dintai roade sunt sfinte, si plamadeala este sfanta; si daca radacina este sfanta, si ramurile sunt sfinte. 11.17 Iar daca unele din ramuri au fost taiate, si daca tu, care erai dintr-un maslin salbatic, ai fost altoit in locul lor, si ai fost facut partas radacinii si grasimii maslinului~ 11.18 nu te fali fata de ramuri. Daca te falesti, sa stii ca nu tu tii radacina, ci radacina te tine pe tine. 11.19 Dar vei zice: Ramurile au fost taiate, ca sa fiu altoit eu. 11.20 Adevarat: au fost taiate din pricina necredintei lor, si tu stai in picioare prin credinta: Nu te ingamfa dar, ci teme-te! 11.21 Caci daca n-a crutat Dumnezeu ramurile firesti, nu te va cruta nici pe tine. 11.22 Uita-te dar la bunatatea si asprimea lui Dumnezeu: asprime fata de cei ce au cazut, si bunatate fata de tine, daca nu incetezi sa ramai in bunatatea aceasta; altminteri, vei fi taiat si tu. 11.23 Si chiar ei: daca nu staruie in necredinta, vor fi altoiti; caci Dumnezeu poate sa-i altoiasca iarasi. 11.24 Fiindca, daca tu, care ai fost taiat dintr-un maslin, care din fire era salbatic, ai fost altoit, impotriva firii tale, intr-un maslin bun, cu cat mai mult vor fi altoiti ei, care sunt ramuri firesti, in maslinul lor? 11.25 Fratilor, pentru ca sa nu va socotiti singuri intelepti, nu vreau sa nu stiti taina aceasta: o parte din Israel a cazut intr-o impietrire, care va tine pana va intra numarul deplin al Neamurilor. 11.26 Si atunci tot Israelul va fi mantuit, dupa cum este scris: Izbavitorul va veni din Sion, si va indeparta toate nelegiuirile de la Iacov. 11.27 Acesta va fi legamantul, pe care-l voi face cu ei, cand le voi sterge pacatele. 11.28 In ce priveste Evanghelia, ei sunt vrajmasi, si aceasta spre binele vostru; dar in ce priveste alegerea, sunt iubiti, din pricina parintilor lor. 11.29 Caci lui Dumnezeu nu-I pare rau de darurile si de chemarea facuta. 11.30 Dupa cum voi odinioara n-ati ascultat de Dumnezeu, si dupa cum prin neascultarea lor ati capatat indurare acum~ 11.31 tot asa, ei acum n-au ascultat, pentru ca, prin indurarea aratata voua, sa capete si ei indurare. 11.32 Fiindca Dumnezeu a inchis pe toti oamenii in neascultare, ca sa aiba indurare de toti. 11.33 O, adancul bogatiei, intelepciunii si stiintei lui Dumnezeu! Cat de nepatrunse sunt judecatile Lui, si cat de neintelese sunt caile Lui! 11.34 Si in adevar, cine a cunoscut gandul Domnului? Sau cine a fost sfetnicul Lui? 11.35 Cine I-a dat ceva intai, ca sa aiba de primit inapoi? 11.36 Din El, prin El, si pentru El sunt toate lucrurile. A Lui sa fie slava in veci! Amin.
12.1 Va indemn dar, fratilor, pentru indurarea lui Dumnezeu, sa aduceti trupurile voastre ca o jertfa vie, sfanta, placuta lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastra o slujba duhovniceasca. 12.2 Sa nu va potriviti chipului veacului acestuia, ci sa va prefaceti, prin innoirea mintii voastre, ca sa puteti deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea buna, placuta si desavarsita. 12.3 Prin harul, care mi-a fost dat, eu spun fiecaruia dintre voi, sa nu aiba despre sine o parere mai inalta decat se cuvine; ci sa aiba simtiri cumpatate despre sine, potrivit cu masura de credinta, pe care a impartit-o Dumnezeu fiecaruia. 12.4 Caci, dupa cum intr-un trup avem mai multe madulare, si madularele n-au toate aceeasi slujba~ 12.5 tot asa, si noi, care suntem multi, alcatuim un singur trup in Hristos; dar, fiecare in parte, suntem madulare unii altora. 12.6 Deoarece avem felurite daruri, dupa harul care ne-a fost dat: cine are darul prorociei, sa-l intrebuinteze dupa masura credintei lui. 12.7 Cine este chemat la o slujba, sa se tina de slujba lui. Cine invata pe altii, sa se tina de invatatura. 12.8 Cine imbarbateaza pe altii, sa se tina de imbarbatare. Cine da, sa dea cu inima larga. Cine carmuieste, sa carmuiasca cu ravna. Cine face milostenie, s-o faca cu bucurie. 12.9 Dragostea sa fie fara prefacatorie. Fie-va groaza de rau, si lipiti-va tare de bine. 12.10 Iubiti-va unii pe altii cu o dragoste frateasca. In cinste, fiecare sa dea intaietate altuia. 12.11 In sarguinta, fiti fara preget. Fiti plini de ravna cu duhul. Slujiti Domnului. 12.12 Bucurati-va in nadejde. Fiti rabdatori in necaz. Staruiti in rugaciune. 12.13 Ajutati pe sfinti, cand sunt in nevoie. Fiti primitori de oaspeti. 12.14 Binecuvantati pe cei ce va prigonesc: binecuvantati si nu blestemati. 12.15 Bucurati-va cu cei ce se bucura; plangeti cu cei ce plang. 12.16 Aveti aceleasi simtaminte unii fata de altii. Nu umblati dupa lucrurile inalte, ci ramaneti la cele smerite. Sa nu va socotiti singuri intelepti. 12.17 Nu intoarceti nimanui rau pentru rau. Urmariti ce este bine, inaintea tuturor oamenilor. 12.18 Daca este cu putinta, intrucat atarna de voi, traiti in pace cu toti oamenii. 12.19 Preaiubitilor, nu va razbunati singuri; ci lasati sa se razbune mania lui Dumnezeu; caci este scris: Razbunarea este a Mea; Eu voi rasplati, zice Domnul. 12.20 Dimpotriva: daca ii este foame vrajmasului tau, da-i sa manance; daca-i este sete, da-i sa bea; caci daca vei face astfel, vei gramadi carbuni aprinsi pe capul lui. 12.21 Nu te lasa biruit de rau, ci biruieste raul prin bine.
13.1 Oricine sa fie supus stapanirilor celor mai inalte; caci nu este stapanire care sa nu vina de la Dumnezeu. Si stapanirile care sunt, au fost randuite de Dumnezeu. 13.2 De aceea, cine se impotriveste stapanirii, se impotriveste randuielii puse de Dumnezeu; si cei ce se impotrivesc, isi vor lua osanda. 13.3 Dregatorii nu sunt de temut pentru o fapta buna, ci pentru una rea. Vrei dar sa nu-ti fie frica de stapanire? Fa binele, si vei avea lauda de la ea. 13.4 El este slujitorul lui Dumnezeu pentru binele tau. Dar, daca faci raul, teme-te, caci nu degeaba poarta sabia. El este in slujba lui Dumnezeu, ca sa-L razbune si sa pedepseasca pe cel ce face rau. 13.5 De aceea trebuie sa fiti supusi nu numai de frica pedepsei, ci si din indemnul cugetului. 13.6 Tot pentru aceasta sa platiti si birurile. Caci dregatorii sunt niste slujitori ai lui Dumnezeu, facand necurmat tocmai slujba aceasta. 13.7 Dati tuturor ce sunteti datori sa dati: cui datorati birul, dati-i birul; cui datorati vama, dati-i vama; cui datorati frica, dati-i frica; cui datorati cinstea, dati-i cinstea. 13.8 Sa nu datorati nimanui nimic, decat sa va iubiti unii pe altii: caci cine iubeste pe altii, a implinit Legea. 13.9 De fapt: Sa nu preacurvesti, sa nu furi, sa nu faci nici o marturisire mincinoasa, sa nu poftesti, si orice alta porunca mai poate fi, se cuprind in porunca aceasta: Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti. 13.10 Dragostea nu face rau aproapelui: dragostea deci este implinirea Legii. 13.11 Si aceasta cu atat mai mult, cu cat stiti in ce imprejurari ne aflam: este ceasul sa va treziti in sfarsit din somn; caci acum mantuirea este mai aproape de noi decat atunci cand am crezut. 13.12 Noaptea aproape a trecut, se apropie ziua. Sa ne dezbracam dar de faptele intunericului, si sa ne imbracam cu armele luminii. 13.13 Sa traim frumos, ca in timpul zilei, nu in chefuri si in betii; nu in curvii si in fapte de rusine; nu in certuri si in pizma; 13.14 ci imbracati-va in Domnul Isus Hristos, si nu purtati grija de firea pamanteasca, pentru ca sa-i treziti poftele.
14.1 Primiti bine pe cel slab in credinta, si nu va apucati la vorba asupra parerilor indoielnice. 14.2 Unul crede ca poate sa manance de toate; pe cand altul, care este slab, nu mananca decat verdeturi. 14.3 Cine mananca sa nu dispretuiasca pe cine nu mananca; si cine nu mananca, sa nu judece pe cine mananca, fiindca Dumnezeu l-a primit. 14.4 Cine esti tu, care judeci pe robul altuia? Daca sta in picioare sau cade, este treaba stapanului sau; totusi, va sta in picioare, caci Domnul are putere sa-l intareasca pentru ca sa stea. 14.5 Unul socoteste o zi mai presus decat alta; pentru altul, toate zilele sunt la fel. Fiecare sa fie deplin incredintat in mintea lui. 14.6 Cine face deosebire intre zile, pentru Domnul o face. Cine nu face deosebire intre zile, pentru Domnul n-o face. Cine mananca, pentru Domnul mananca; pentru ca aduce multumiri lui Dumnezeu. Cine nu mananca, pentru Domnul nu mananca; si aduce si el multumiri lui Dumnezeu. 14.7 In adevar, nici unul din noi nu traieste pentru sine, si nici unul din noi nu moare pentru sine. 14.8 Caci daca traim, pentru Domnul traim; si daca murim, pentru Domnul murim. Deci, fie ca traim, fie ca murim, noi suntem ai Domnului. 14.9 Caci Hristos pentru aceasta a murit si a inviat ca sa aiba stapanire si peste cei morti si peste cei vii. 14.10 Dar pentru ce judeci tu pe fratele tau? Sau pentru ce dispretuiesti tu pe fratele tau? Caci toti ne vom infatisa inaintea scaunului de judecata al lui Hristos. 14.11 Fiindca este scris: Pe viata Mea Ma jur, zice Domnul, ca orice genunchi se va pleca inaintea Mea, si orice limba va da slava lui Dumnezeu. 14.12 Asa ca fiecare din noi are sa dea socoteala despre sine insusi lui Dumnezeu. 14.13 Sa nu ne mai judecam dar unii pe altii. Ci mai bine judecati sa nu faceti nimic, care sa fie pentru fratele vostru o piatra de poticnire sau un prilej de pacatuire. 14.14 Eu stiu si sunt incredintat in Domnul Isus, ca nimic nu este necurat in sine, si ca un lucru nu este necurat decat pentru cel ce crede ca este necurat. 14.15 Dar daca faci ca fratele tau sa se mahneasca din pricina unei mancari, nu mai umbli in dragoste! Nu nimici, prin mancarea ta, pe acela pentru care a murit Hristos! 14.16 Nu faceti ca binele vostru sa fie grait de rau. 14.17 Caci Imparatia lui Dumnezeu nu este mancare si bautura, ci neprihanire, pace si bucurie in Duhul Sfant. 14.18 Cine slujeste lui Hristos in felul acesta, este placut lui Dumnezeu si cinstit de oameni. 14.19 Asadar, sa urmarim lucrurile, care duc la pacea si zidirea noastra. 14.20 Sa nu nimicesti, pentru o mancare, lucrul lui Dumnezeu. Drept vorbind, toate lucrurile sunt curate. Totusi, a manca din ele, cand faptul acesta ajunge pentru altul un prilej de cadere, este rau. 14.21 Bine este sa nu mananci carne, sa nu bei vin si sa te feresti de orice lucru, care poate fi pentru fratele tau un prilej de cadere, de pacatuire sau de slabire. 14.22 Incredintarea pe care o ai, pastreaz-o pentru tine, inaintea lui Dumnezeu. Ferice de cel ce nu se osandeste singur in ce gaseste bine. 14.23 Dar cine se indoieste si mananca, este osandit, pentru ca nu mananca din incredintare. Tot ce nu vine din incredintare, e pacat.
15.1 Noi, care suntem tari, suntem datori sa rabdam slabiciunile celor slabi, si sa nu ne placem noua insine. 15.2 Fiecare din noi sa placa aproapelui, in ce este bine, in vederea zidirii altora. 15.3 Caci si Hristos nu Si-a placut Lui insusi; ci, dupa cum este scris: Ocarile celor ce Te ocarasc pe Tine, au cazut peste Mine. 15.4 Si tot ce a fost scris mai inainte, a fost scris pentru invatatura noastra, pentru ca, prin rabdarea si prin mangaierea pe care o dau Scripturile, sa avem nadejde. 15.5 Dumnezeul rabdarii si al mangaierii sa va faca sa aveti aceleasi simtaminte, unii fata de altii, dupa pilda lui Hristos Isus; 15.6 pentru ca toti impreuna, cu o inima si cu o gura, sa slaviti pe Dumnezeu, Tatal Domnului nostru Isus Hristos. 15.7 Asadar, primiti-va unii pe altii, cum v-a primit si pe voi Hristos, spre slava lui Dumnezeu. 15.8 Hristos a fost, in adevar, un slujitor al taierii imprejur, ca sa dovedeasca credinciosia lui Dumnezeu, si sa intareasca fagaduintele date parintilor; 15.9 si ca Neamurile sa slaveasca pe Dumnezeu, pentru indurarea Lui, dupa cum este scris: De aceea Te voi lauda printre Neamuri, si voi canta Numelui Tau. 15.10 Este zis iarasi: Inveseliti-va, Neamuri, impreuna cu poporul Lui. 15.11 Si iarasi: Laudati pe Domnul, toate Neamurile; slaviti-L, toate noroadele. 15.12 Tot astfel si Isaia zice: Din Iese va iesi o Radacina, care se va scula sa domneasca peste Neamuri; si Neamurile vor nadajdui in El. 15.13 Dumnezeul nadejdii sa va umple de toata bucuria si pacea, pe care o da credinta, pentru ca, prin puterea Duhului Sfant, sa fiti tari in nadejde! 15.14 In ce va priveste pe voi, fratilor, eu insumi sunt incredintat ca sunteti plini de bunatate, plini si de orice fel de cunostinta, si astfel sunteti in stare sa va sfatuiti unii pe altii. 15.15 Totusi, ici colea v-am scris mai cu indrazneala, ca sa va aduc din nou aminte de lucrurile acestea, in puterea harului, pe care mi l-a dat Dumnezeu~ 15.16 ca sa fiu slujitorul lui Isus Hristos intre Neamuri. Eu imi implinesc cu scumpatate slujba Evangheliei lui Dumnezeu, pentru ca Neamurile sa-I fie o jertfa bine primita, sfintita de Duhul Sfant. 15.17 Eu dar ma pot lauda in Isus Hristos, in slujirea lui Dumnezeu. 15.18 Caci n-as indrazni sa pomenesc nici un lucru, pe care sa nu-l fi facut Hristos prin mine, ca sa aduca Neamurile la ascultarea de El: fie prin cuvantul meu, fie prin faptele mele~ 15.19 fie prin puterea semnelor si a minunilor, fie prin puterea Duhului Sfant. Asa ca, de la Ierusalim si tarile de primprejur, pana la Iliric, am raspandit cu prisosinta Evanghelia lui Hristos. 15.20 Si am cautat sa vestesc Evanghelia acolo unde Hristos nu fusese vestit, ca sa nu zidesc pe temelia pusa de altul~ 15.21 dupa cum este scris: Aceia, carora nu li se propovaduise despre El, Il vor vedea, si cei ce n-auzisera de El, Il vor cunoaste. 15.22 Iata ce m-a impiedicat de multe ori sa vin la voi. 15.23 Dar acum, fiindca nu mai am nimic care sa ma tina pe aceste meleaguri, si fiindca de ani de zile doresc fierbinte sa vin la voi~ 15.24 nadajduiesc sa va vad in treacat, cand ma voi duce in Spania, si sa fiu insotit de voi pana acolo, dupa ce imi voi implini, macar in parte, dorinta de a fi stat la voi. 15.25 Acum ma duc la Ierusalim sa duc niste ajutoare sfintilor. 15.26 Caci cei din Macedonia si Ahaia au avut bunatatea sa faca o strangere de ajutoare pentru saracii dintre sfintii, care sunt in Ierusalim. 15.27 Negresit, au avut bunatatea; dar era si o datorie fata de ei; pentru ca, daca Neamurile au avut parte de binecuvantarile lor duhovnicesti, este de datoria lor sa-i ajute si ele cu bunurile lor pamantesti. 15.28 Dupa ce-mi voi implini dar insarcinarea aceasta, si le voi incredinta aceste daruri, voi pleca in Spania, si voi trece pe la voi. 15.29 Stiu ca daca vin la voi, voi veni cu o deplina binecuvantare de la Hristos. 15.30 Va indemn dar, fratilor, pentru Domnul nostru Isus Hristos, si pentru dragostea Duhului, sa va luptati impreuna cu mine, in rugaciunile voastre catre Dumnezeu pentru mine~ 15.31 ca sa fiu izbavit de razvratitii din Iudea, si pentru ca slujba, pe care o am pentru Ierusalim, sa fie bine primita de sfinti; 15.32 si astfel sa ajung la voi cu bucurie, cu voia lui Dumnezeu, si sa ma racoresc putin in mijlocul vostru. 15.33 Dumnezeul pacii sa fie cu voi cu toti! Amin.
16.1 Va dau in grija pe Fivi, sora noastra, care este diaconita a Bisericii din Chencrea; 16.2 s-o primiti in Domnul, intr-un chip vrednic de sfinti, si s-o ajutati in orice ar avea trebuinta de voi; caci si ea s-a aratat de ajutor multora si indeosebi mie. 16.3 Spuneti sanatate Priscilei si lui Acuila, tovarasii mei de lucru in Hristos Isus~ 16.4 care si-au pus capul in joc, ca sa-mi scape viata. Le multumesc nu numai eu, dar si toate Bisericile iesite dintre Neamuri. 16.5 Spuneti sanatate si Bisericii care se aduna in casa lor. Spuneti sanatate lui Epenet, preaiubitul meu, care a fost cel dintai rod al Asiei pentru Hristos. 16.6 Spuneti sanatate Mariei, care s-a ostenit mult pentru voi. 16.7 Spuneti sanatate lui Andronic si lui Iunia, rudele mele si tovarasii mei de temnita, care sunt cu vaza intre apostoli. Ei au venit la Hristos mai inainte de mine chiar. 16.8 Spuneti sanatate lui Ampliat, preaiubitul meu in Domnul. 16.9 Spuneti sanatate lui Urban, tovarasul nostru de lucru in Hristos, si lui Stache, preaiubitul meu. 16.10 Spuneti sanatate lui Apele, incercatul slujitor al lui Hristos. Spuneti sanatate celor din casa lui Aristobul. 16.11 Spuneti sanatate lui Ierodion, ruda mea. Spuneti sanatate celor din casa lui Narcis, care sunt ai Domnului. 16.12 Spuneti sanatate Trifenei si Trifosei, care se ostenesc pentru Domnul. Spuneti sanatate Persidei preaiubite, care s-a ostenit mult pentru Domnul. 16.13 Spuneti sanatate lui Ruf, cel ales in Domnul, si mamei lui, care s-a aratat si mama mea. 16.14 Spuneti sanatate lui Asincrit, lui Flegon, lui Hermes, lui Patroba, lui Herma, si fratilor care sunt impreuna cu ei. 16.15 Spuneti sanatate lui Filolog si Iuliei, lui Nereu si surorii lui, lui Olimpa, si tuturor sfintilor care sunt impreuna cu ei. 16.16 Spuneti-va sanatate unii altora cu o sarutare sfanta. Toate Bisericile lui Hristos va trimit Sanatate. 16.17 Va indemn, fratilor, sa va feriti de cei ce fac dezbinari si tulburare impotriva invataturii, pe care ati primit-o. Departati-va de ei. 16.18 Caci astfel de oameni nu slujesc lui Hristos, Domnul nostru, ci pantecelui lor; si, prin vorbiri dulci si amagitoare, ei inseala inimile celor lesne crezatori. 16.19 Cat despre voi, ascultarea voastra este cunoscuta de toti. Ma bucur dar de voi, si doresc sa fiti intelepti in ce priveste binele, si prosti in ce priveste raul. 16.20 Dumnezeul pacii va zdrobi in curand pe Satana sub picioarele voastre. Harul Domnului nostru Isus Hristos sa fie cu voi! Amin. 16.21 Timotei, tovarasul meu de lucru, va trimite sanatate; tot asa si Luciu, Iason si Sosipater, rudele mele. 16.22 Va trimit sanatate in Domnul eu, Tertiu, care am scris epistola aceasta. 16.23 Gaiu, gazda mea si a intregii Biserici, va trimite sanatate. Erast, vistiernicul cetatii, va trimite sanatate; tot asa si fratele Cuart. 16.24 Harul Domnului nostru Isus Hristos sa fie cu voi cu toti! Amin. 16.25 Iar Aceluia care poate sa va intareasca, dupa Evanghelia mea si propovaduirea lui Isus Hristos, potrivit cu descoperirea tainei, care a fost tinuta ascunsa timp de veacuri~ 16.26 dar a fost aratata acum prin scrierile prorocilor, si, prin porunca Dumnezeului celui vesnic, a fost adusa la cunostinta tuturor Neamurilor, ca sa asculte de credinta, 16.27 a lui Dumnezeu, care singur este intelept, sa fie slava, prin Isus Hristos, in vecii vecilor! Amin.
1.1 Pavel, chemat sa fie apostol al lui Isus Hristos, prin voia lui Dumnezeu, si fratele Sosten~ 1.2 catre Biserica lui Dumnezeu care este in Corint, catre cei ce au fost sfintiti in Hristos Isus, chemati sa fie sfinti, si catre toti cei ce cheama in vreun loc Numele lui Isus Hristos, Domnul lor si al nostru: 1.3 Har si pace de la Dumnezeu, Tatal nostru, si de la Domnul Isus Hristos! 1.4 Multumesc Dumnezeului meu totdeauna, cu privire la voi, pentru harul lui Dumnezeu, care v-a fost dat in Isus Hristos. 1.5 Caci in El ati fost imbogatiti in toate privintele, cu orice vorbire si cu orice cunostinta. 1.6 In felul acesta marturia despre Hristos a fost bine intarita in mijlocul vostru; 1.7 asa ca nu duceti lipsa de nici un fel de dar, in asteptarea aratarii Domnului nostru Isus Hristos. 1.8 El va va intari pana la sfarsit, in asa fel ca sa fiti fara vina in ziua venirii Domnului nostru Isus Hristos. 1.9 Credincios este Dumnezeu, care v-a chemat la partasia cu Fiul Sau Isus Hristos, Domnul nostru. 1.10 Va indemn, fratilor, pentru Numele Domnului nostru Isus Hristos, sa aveti toti acelasi fel de vorbire, sa n-aveti dezbinari intre voi, ci sa fiti uniti in chip desavarsit intr-un gand si o simtire. 1.11 Caci, fratilor, am aflat despre voi de la ai Cloei, ca intre voi sunt certuri. 1.12 Vreau sa spun ca fiecare din voi zice: Eu sunt al lui Pavel! Si eu, al lui Apolo! Si eu, al lui Chifa! Si eu, al lui Hristos! 1.13 Hristos a fost impartit? Pavel a fost rastignit pentru voi? Sau in numele lui Pavel ati fost voi botezati? 1.14 Multumesc lui Dumnezeu ca n-am botezat pe nici unul din voi, afara de Crisp si Gaiu~ 1.15 pentru ca nimeni sa nu poata spune ca ati fost botezati in numele meu. 1.16 Da, am mai botezat si casa lui Stefana; incolo, nu stiu sa mai fi botezat pe altcineva. 1.17 De fapt, Hristos m-a trimis nu sa botez, ci sa propovaduiesc Evanghelia: nu cu intelepciunea vorbirii, ca nu cumva crucea lui Hristos sa fie facuta zadarnica. 1.18 Fiindca propovaduirea crucii este o nebunie pentru cei ce sunt pe calea pierzarii: dar pentru noi, care suntem pe calea mantuirii, este puterea lui Dumnezeu. 1.19 Caci este scris: Voi prapadi intelepciunea celor intelepti, si voi nimici priceperea celor priceputi. 1.20 Unde este inteleptul? Unde este carturarul? Unde este vorbaretul veacului acestuia? N-a prostit Dumnezeu intelepciunea lumii acesteia? 1.21 Caci intrucat lumea, cu intelepciunea ei, n-a cunoscut pe Dumnezeu in intelepciunea lui Dumnezeu, Dumnezeu a gasit cu cale sa mantuiasca pe credinciosi prin nebunia propovaduirii crucii. 1.22 Iudeii, intr-adevar, cer minuni, si Grecii cauta intelepciune; 1.23 dar noi propovaduim pe Hristos cel rastignit, care pentru Iudei este o pricina de poticnire, si pentru Neamuri o nebunie; 1.24 dar pentru cei chemati, fie Iudei, fie Greci, este puterea si intelepciunea lui Dumnezeu. 1.25 Caci nebunia lui Dumnezeu, este mai inteleapta decat oamenii; si slabiciunea lui Dumnezeu, este mai tare decat oamenii. 1.26 De pilda, fratilor, uitati-va la voi care ati fost chemati: printre voi nu sunt multi intelepti in felul lumii, nici multi puternici, nici multi de neam ales. 1.27 Dar Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca sa faca de rusine pe cele intelepte. Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca sa faca de rusine pe cele tari. 1.28 Si Dumnezeu a ales lucrurile josnice ale lumii, si lucrurile dispretuite, ba inca lucrurile care nu sunt, ca sa nimiceasca pe cele ce sunt; 1.29 pentru ca nimeni sa nu se laude inaintea lui Dumnezeu. 1.30 Si voi, prin El, sunteti in Hristos Isus. El a fost facut de Dumnezeu pentru noi intelepciune, neprihanire, sfintire si rascumparare~ 1.31 pentru ca, dupa cum este scris: Cine se lauda, sa se laude in Domnul.
2.1 Cat despre mine, fratilor, cand am venit la voi, n-am venit sa va vestesc taina lui Dumnezeu cu o vorbire sau intelepciune stralucita. 2.2 Caci n-am avut de gand sa stiu intre voi altceva decat pe Isus Hristos si pe El rastignit. 2.3 Eu insumi, cand am venit in mijlocul vostru, am fost slab, fricos si plin de cutremur. 2.4 Si invatatura si propovaduirea mea nu stateau in vorbirile induplecatoare ale intelepciunii, ci intr-o dovada data de Duhul si de putere~ 2.5 pentru ca credinta voastra sa fie intemeiata nu pe intelepciunea oamenilor, ci pe puterea lui Dumnezeu. 2.6 Totusi ceea ce propovaduim noi printre cei desavarsiti, este o intelepciune; dar nu a veacului acestuia, nici a fruntasilor veacului acestuia, care vor fi nimiciti. 2.7 Noi propovaduim intelepciunea lui Dumnezeu, cea tainica si tinuta ascunsa, pe care o randuise Dumnezeu, spre slava noastra, mai inainte de veci~ 2.8 si pe care n-a cunoscut-o nici unul din fruntasii veacului acestuia; caci, daca ar fi cunoscut-o, n-ar fi rastignit pe Domnul slavei. 2.9 Dar, dupa cum este scris: Lucruri, pe care ochiul nu le-a vazut, urechea nu le-a auzit, si la inima omului nu s-au suit, asa sunt lucrurile, pe care le-a pregatit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc. 2.10 Noua insa Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Sau. Caci Duhul cerceteaza totul, chiar si lucrurile adanci ale lui Dumnezeu. 2.11 In adevar, cine dintre oameni cunoaste lucrurile omului, afara de duhul omului, care este in el? Tot asa: nimeni nu cunoaste lucrurile lui Dumnezeu afara de Duhul lui Dumnezeu. 2.12 Si noi n-am primit duhul lumii, ci Duhul care vine de la Dumnezeu, ca sa putem cunoaste lucrurile, pe care ni le-a dat Dumnezeu prin harul Sau. 2.13 Si vorbim despre ele nu cu vorbiri invatate de la intelepciunea omeneasca, ci cu vorbiri invatate de la Duhul Sfant, intrebuintand o vorbire duhovniceasca pentru lucrurile duhovnicesti. 2.14 Dar omul firesc nu primeste lucrurile Duhului lui Dumnezeu, caci, pentru el, sunt o nebunie; si nici nu le poate intelege, pentru ca trebuie judecate duhovniceste. 2.15 Omul duhovnicesc, dimpotriva, poate sa judece totul, si el insusi nu poate fi judecat de nimeni. 2.16 Caci cine a cunoscut gandul Domnului, ca sa-I poata da invatatura? Noi insa avem gandul lui Hristos.
3.1 Cat despre mine, fratilor, nu v-am putut vorbi ca unor oameni duhovnicesti, ci a trebuit sa va vorbesc ca unor oameni lumesti, ca unor prunci in Hristos. 3.2 V-am hranit cu lapte, nu cu bucate tari, caci nu le puteati suferi; si nici acum chiar nu le puteti suferi~ 3.3 Pentru ca tot lumesti sunteti. In adevar, cand intre voi sunt zavistii, certuri si dezbinari, nu sunteti voi lumesti si nu traiti voi in felul celorlalti oameni? 3.4 Cand unul zice: Eu sunt al lui Pavel! Si altul: Eu sunt al lui Apolo: nu sunteti voi oameni de lume? 3.5 Cine este Pavel? Si cine este Apolo? Niste slujitori ai lui Dumnezeu, prin care ati crezut; si fiecare dupa puterea data lui de Domnul. 3.6 Eu am sadit, Apolo a udat, dar Dumnezeu a facut sa creasca: 3.7 asa ca nici cel ce sadeste, nici cel ce uda nu sunt nimic; ci Dumnezeu, care face sa creasca. 3.8 Cel ce sadeste si cel ce uda, sunt tot una; si fiecare isi va lua rasplata dupa osteneala lui. 3.9 Caci noi suntem impreuna lucratori cu Dumnezeu. Voi sunteti ogorul lui Dumnezeu, cladirea lui Dumnezeu. 3.10 Dupa harul lui Dumnezeu, care mi-a fost dat, eu, ca un mester-zidar intelept, am pus temelia, si un altul cladeste deasupra. Dar fiecare sa ia bine seama cum cladeste deasupra. 3.11 Caci nimeni nu poate pune o alta temelie decat cea care a fost pusa, si care este Isus Hristos. 3.12 Iar daca cladeste cineva pe aceasta temelie, aur, argint, pietre scumpe, lemn, fan, trestie~ 3.13 lucrarea fiecaruia va fi data pe fata: ziua Domnului o va face cunoscut, caci se va descoperi in foc. Si focul va dovedi cum este lucrarea fiecaruia. 3.14 Daca lucrarea zidita de cineva pe temelia aceea, ramane in picioare, el va primi o rasplata. 3.15 Daca lucrarea lui va fi arsa, isi va pierde rasplata. Cat despre el, va fi mantuit, dar ca prin foc. 3.16 Nu stiti ca voi sunteti Templul lui Dumnezeu, si ca Duhul lui Dumnezeu locuieste in voi? 3.17 Daca nimiceste cineva Templul lui Dumnezeu, pe acela il va nimici Dumnezeu; caci Templul lui Dumnezeu este sfant: si asa sunteti voi. 3.18 Nimeni sa nu se insele: Daca cineva dintre voi se crede intelept in felul veacului acestuia, sa se faca nebun, ca sa ajunga intelept. 3.19 Caci intelepciunea lumii acesteia este o nebunie inaintea lui Dumnezeu. De aceea este scris: El prinde pe cei intelepti in viclenia lor. 3.20 Si iarasi: Domnul cunoaste gandurile celor intelepti. Stie ca sunt desarte. 3.21 Nimeni sa nu se faleasca dar cu oameni, caci toate lucrurile sunt ale voastre: 3.22 fie Pavel, fie Apolo, fie Chifa, fie lumea, fie viata, fie moartea, fie lucrurile de acum, fie cele viitoare; toate sunt ale voastre~ 3.23 si voi sunteti ai lui Hristos, iar Hristos este al lui Dumnezeu.
4.1 Iata cum trebuie sa fim priviti noi: ca niste slujitori ai lui Hristos, si ca niste ispravnici ai tainelor lui Dumnezeu. 4.2 Incolo, ce se cere de la ispravnici, este ca fiecare sa fie gasit credincios in lucrul incredintat lui. 4.3 Cat despre mine, prea putin imi pasa daca sunt judecat de voi sau de un scaun omenesc de judecata. Ba inca, nici eu insumi nu ma mai judec pe mine. 4.4 Caci n-am nimic impotriva mea; totusi nu pentru aceasta sunt socotit neprihanit: Cel ce ma judeca, este Domnul. 4.5 De aceea sa nu judecati nimic inainte de vreme, pana va veni Domnul, care va scoate la lumina lucrurile ascunse in intuneric, si va descoperi gandurile inimilor. Atunci, fiecare isi va capata lauda de la Dumnezeu. 4.6 Fratilor, pentru voi am spus aceste lucruri, in icoana de vorbire, cu privire la mine si la Apolo, ca prin noi insine, sa invatati sa nu treceti peste ce este scris: si nici unul din voi sa nu se faleasca deloc cu unul impotriva celuilalt. 4.7 Caci cine te face deosebit? Ce lucru ai, pe care sa nu-l fi primit? Si daca l-ai primit, de ce te lauzi ca si cum nu l-ai fi primit? 4.8 O, iata-va satui! Iata-va ajunsi bogati! Iata-va imparatind fara noi! Si macar de ati imparati cu adevarat ca sa putem imparati si noi impreuna cu voi! 4.9 Caci parca Dumnezeu a facut din noi, apostolii, oamenii cei mai de pe urma, niste osanditi la moarte; fiindca am ajuns o priveliste pentru lume, ingeri si oameni. 4.10 Noi suntem nebuni pentru Hristos: voi, intelepti in Hristos! Noi, slabi: voi, tari! Voi, pusi in cinste: noi, dispretuiti! 4.11 Pana in clipa aceasta suferim de foame si de sete, suntem goi, chinuiti, umblam din loc in loc~ 4.12 ne ostenim si lucram cu mainile noastre; cand suntem ocarati, binecuvantam; cand suntem prigoniti, rabdam; 4.13 cand suntem vorbiti de rau, ne rugam. Pana in ziua de azi am ajuns ca gunoiul lumii acesteia, ca lepadatura tuturor. 4.14 Nu va scriu aceste lucruri, ca sa va fac rusine; ci ca sa va sfatuiesc ca pe niste copii preaiubiti ai mei. 4.15 Caci chiar daca ati avea zece mii de invatatori in Hristos, totusi n-aveti mai multi parinti; pentru ca eu v-am nascut in Hristos Isus, prin Evanghelie. 4.16 De aceea va rog sa calcati pe urmele mele. 4.17 Pentru aceasta v-am trimis pe Timotei, care este copilul meu preaiubit si credincios in Domnul. El va va aduce aminte de felul meu de purtare in Hristos si de felul cum invat eu pe oameni pretutindeni in toate Bisericile. 4.18 Unii s-au ingamfat, si si-au inchipuit ca n-am sa mai vin la voi. 4.19 Dar daca va voi Domnul, voi veni in curand la voi, si atunci voi vedea nu vorbele, ci puterea celor ce s-au ingamfat. 4.20 Caci Imparatia lui Dumnezeu nu sta in vorbe, ci in putere. 4.21 Ce voiti? Sa vin la voi cu nuiaua, sau cu dragoste si cu duhul blandetii?
5.1 Din toate partile se spune ca intre voi este curvie; si inca o curvie de acelea, care nici chiar la pagani nu se pomenesc; pana acolo ca unul din voi traieste cu nevasta tatalui sau. 5.2 Si voi v-ati falit! Si nu v-ati mahnit mai degraba, pentru ca cel ce a savarsit fapta aceasta, sa fi fost dat afara din mijlocul vostru! 5.3 Cat despre mine, macar ca n-am fost la voi cu trupul, dar fiind de fata cu duhul, am si judecat, ca si cand as fi fost de fata, pe cel ce a facut o astfel de fapta. 5.4 In Numele Domnului Isus, voi si duhul meu, fiind adunati laolalta, prin puterea Domnului nostru Isus~ 5.5 am hotarat ca un astfel de om sa fie dat pe mana Satanei, pentru nimicirea carnii, ca duhul lui sa fie mantuit in ziua Domnului Isus. 5.6 Nu va laudati bine. Nu stiti ca putin aluat dospeste toata plamadeala? 5.7 Maturati aluatul cel vechi, ca sa fiti o plamadeala noua, cum si sunteti, fara aluat; caci Hristos, Pastele noastre, a fost jertfit. 5.8 Sa praznuim dar praznicul nu cu un aluat vechi, nici cu un aluat de rautate si viclenie, ci cu azimele curatiei si adevarului. 5.9 V-am scris in epistola mea sa n-aveti nici o legatura cu curvarii. 5.10 Insa n-am inteles cu curvarii lumii acesteia, sau cu cei lacomi de bani, sau cu cei hrapareti, sau cu cei ce se inchina la idoli, fiindca atunci ar trebui sa iesiti din lume. 5.11 Ci v-am scris sa n-aveti nici un fel de legaturi cu vreunul care, macar ca isi zice frate, totusi este curvar, sau lacom de bani, sau inchinator la idoli, sau defaimator, sau betiv, sau hraparet; cu un astfel de om nu trebuie nici sa mancati. 5.12 In adevar, ce am eu sa judec pe cei de afara? Nu este datoria voastra sa judecati pe cei dinauntru? 5.13 Cat despre cei de afara, ii judeca Dumnezeu. Dati afara dar din mijlocul vostru pe raul acela.
6.1 Cum! Cand vreunul din voi are vreo neintelegere cu altul, indrazneste el sa se judece cu el la cei nelegiuiti si nu la sfinti? 6.2 Nu stiti ca sfintii vor judeca lumea? Si daca lumea va fi judecata de voi, sunteti voi nevrednici sa judecati lucruri de foarte mica insemnatate? 6.3 Nu stiti ca noi vom judeca pe ingeri? Cu cat mai mult lucrurile vietii acesteia? 6.4 Deci, cand aveti neintelegeri pentru lucrurile vietii acesteia, voi puneti judecatori pe aceia pe care Biserica nu-i baga in seama? 6.5 Spre rusinea voastra zic lucrul acesta. Astfel, nu este intre voi nici macar un singur om intelept, care sa fie in stare sa judece intre frate si frate? 6.6 Dar un frate se duce la judecata cu alt frate, si inca inaintea necredinciosilor! 6.7 Chiar faptul ca aveti judecati intre voi, este un cusur pe care-l aveti. Pentru ce nu suferiti mai bine sa fiti nedreptatiti? De ce nu rabdati mai bine paguba? 6.8 Dar voi singuri sunteti aceia care nedreptatiti si pagubiti, si inca pe frati! 6.9 Nu stiti ca cei nedrepti nu vor mosteni Imparatia lui Dumnezeu? Nu va inselati in privinta aceasta: nici curvarii, nici inchinatorii la idoli, nici preacurvarii, nici malahii, nici sodomitii~ 6.10 nici hotii, nici cei lacomi, nici betivii, nici defaimatorii, nici hraparetii nu vor mosteni Imparatia lui Dumnezeu. 6.11 Si asa erati unii din voi! Dar ati fost spalati, ati fost sfintiti, ati fost socotiti neprihaniti, in Numele Domnului Isus Hristos, si prin Duhul Dumnezeului nostru. 6.12 Toate lucrurile imi sunt ingaduite, dar nu toate sunt de folos; toate lucrurile imi sunt ingaduite, dar nimic nu trebuie sa puna stapanire pe mine. 6.13 Mancarurile sunt pentru pantece, si pantecele este pentru mancaruri. Si Dumnezeu va nimici si pe unul si pe celelalte. Dar trupul nu este pentru curvie: el este pentru Domnul, si Domnul este pentru trup. 6.14 Si Dumnezeu, care a inviat pe Domnul, ne va invia si pe noi cu puterea Sa. 6.15 Nu stiti ca trupurile voastre sunt madulare ale lui Hristos? Voi lua eu madularele lui Hristos, si voi face din ele madulare ale unei curve? Nicidecum! 6.16 Nu stiti ca cine se lipeste de o curva, este un singur trup cu ea? Caci este zis: Cei doi se vor face un singur trup. 6.17 Dar cine se lipeste de Domnul, este un singur duh cu El. 6.18 Fugiti de curvie! Orice alt pacat, pe care-l face omul, este un pacat savarsit afara din trup; dar cine curveste, pacatuieste impotriva trupului sau. 6.19 Nu stiti ca trupul vostru este Templul Duhului Sfant, care locuieste in voi, si pe care L-ati primit de la Dumnezeu? Si ca voi nu sunteti ai vostri? 6.20 Caci ati fost cumparati cu un pret. Proslaviti dar pe Dumnezeu in trupul si in duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu.
7.1 Cu privire la lucrurile despre care mi-ati scris, eu cred ca este bine ca omul sa nu se atinga de femeie. 7.2 Totusi, din pricina curviei, fiecare barbat sa-si aiba nevasta lui, si fiecare femeie sa-si aiba barbatul ei. 7.3 Barbatul sa-si implineasca fata de nevasta datoria de sot; si tot asa sa faca si nevasta fata de barbat. 7.4 Nevasta nu este stapana pe trupul ei, ci barbatul. Tot astfel, nici barbatul nu este stapan peste trupul lui, ci nevasta. 7.5 Sa nu va lipsiti unul pe altul de datoria de soti, decat doar prin buna invoiala, pentru un timp, ca sa va indeletniciti cu postul si cu rugaciunea; apoi sa va impreunati iarasi, ca sa nu va ispiteasca Satana, din pricina nestapanirii voastre. 7.6 Lucrul acesta il spun ca o ingaduinta; nu fac din el o porunca. 7.7 Eu as vrea ca toti oamenii sa fie ca mine; dar fiecare are de la Dumnezeu darul lui: unul intr-un fel, altul intr-altul. 7.8 Celor neinsurati si vaduvelor, le spun ca este bine pentru ei sa ramana ca mine. 7.9 Dar daca nu se pot infrana, sa se casatoreasca; pentru ca este mai bine sa se casatoreasca decat sa arda. 7.10 Celor casatoriti, le poruncesc nu eu, ci Domnul, ca nevasta sa nu se desparta de barbat. 7.11 (Daca este despartita, sa ramana nemaritata, sau sa se impace cu barbatul ei.) Si nici barbatul sa nu-si lase nevasta. 7.12 Celorlalti le zic eu, nu Domnul: Daca un frate are o nevasta necredincioasa, si ea voieste sa traiasca inainte cu el, sa nu se desparta de ea. 7.13 Si daca o femeie are un barbat necredincios, si el voieste sa traiasca inainte cu ea, sa nu se desparta de barbatul ei. 7.14 Caci barbatul necredincios este sfintit prin nevasta credincioasa si nevasta necredincioasa este sfintita prin fratele; altminteri, copiii vostri ar fi necurati, pe cand acum sunt sfinti. 7.15 Daca cel necredincios vrea sa se desparta, sa se desparta; in imprejurarea aceasta, fratele sau sora nu sunt legati: Dumnezeu ne-a chemat sa traim in pace. 7.16 Caci ce stii tu, nevasta, daca iti vei mantui barbatul? Sau ce stii tu, barbate, daca iti vei mantui nevasta? 7.17 Incolo, fiecare sa ramana in starea in care l-a asezat Domnul, si in care l-a chemat Dumnezeu. Aceasta este randuiala pe care am asezat-o in toate Bisericile. 7.18 Daca cineva a fost chemat pe cand era taiat imprejur, sa ramana taiat imprejur. Daca cineva a fost chemat pe cand era netaiat imprejur, sa nu se taie imprejur. 7.19 Taierea imprejur nu este nimic, si netaierea imprejur nu este nimic, ci pazirea poruncilor lui Dumnezeu. 7.20 Fiecare sa ramana in chemarea pe care o avea cand a fost chemat. 7.21 Ai fost chemat cand erai rob? Sa nu te nelinistesti de lucrul acesta; dar daca poti sa ajungi slobod, foloseste-te. 7.22 Caci robul chemat in Domnul, este un slobozit al Domnului. Tot asa, cel slobod, care a fost chemat, este un rob al lui Hristos. 7.23 Voi ati fost cumparati cu un pret. Nu va faceti dar robi oamenilor. 7.24 Fiecare, fratilor, sa ramana cu Dumnezeu in starea in care era cand a fost chemat. 7.25 Cat despre fecioare, n-am o porunca din partea Domnului. Le dau insa un sfat, ca unul care am capatat de la Domnul harul sa fiu vrednic de crezare. 7.26 Iata dar ce cred eu ca este bine, avand in vedere stramtorarea de acum: este bine pentru fiecare sa ramana asa cum este. 7.27 Esti legat de o nevasta? Nu cauta sa fii dezlegat. Nu esti legat de o nevasta? Nu cauta nevasta. 7.28 Insa, daca te insori, nu pacatuiesti. Daca fecioara se marita, nu pacatuieste. Dar fiintele acestea vor avea necazuri pamantesti, si eu as vrea sa vi le crut. 7.29 Iata ce vreau sa spun, fratilor: de acum vremea s-a scurtat. Spun lucrul acesta, pentru ca cei ce au neveste, sa fie ca si cum n-ar avea; 7.30 cei ce plang, ca si cum n-ar plange; cei ce se bucura ca si cum nu s-ar bucura; cei ce cumpara, ca si cum n-ar stapani; 7.31 cei ce se folosesc de lumea aceasta, ca si cum nu s-ar folosi de ea; caci chipul lumii acesteia trece. 7.32 Dar eu as vrea ca voi sa fiti fara griji. Cine nu este insurat, se ingrijeste de lucrurile Domnului, cum ar putea sa placa Domnului. 7.33 Dar cine este insurat, se ingrijeste de lucrurile lumii, cum sa placa nevestei. 7.34 Tot asa, intre femeia maritata si fecioara este o deosebire: cea nemaritata se ingrijeste de lucrurile Domnului, ca sa fie sfanta si cu trupul si cu duhul; iar cea maritata se ingrijeste de lucrurile lumii, cum sa placa barbatului ei. 7.35 Va spun lucrul acesta pentru binele vostru, nu ca sa va prind intr-un lat, ci pentru ceea ce este frumos, si ca sa puteti sluji Domnului fara piedici. 7.36 Daca crede cineva ca este rusinos pentru fata lui sa treaca de floarea varstei, si nevoia cere asa, sa faca ce vrea: nu pacatuieste; sa se marite. 7.37 Dar cine a luat o hotarare tare, si nu este nevoit ci este slobod sa lucreze cum vrea, si a hotarat in inima lui sa-si pastreze pe fiica sa fecioara, face bine. 7.38 Astfel, cine isi marita fata, bine face, si cine n-o marita, mai bine face. 7.39 O femeie maritata este legata de lege cata vreme ii traieste barbatul; dar daca-i moare barbatul, este sloboda sa se marite cu cine vrea; numai in Domnul. 7.40 Dar, dupa parerea mea, va fi mai fericita daca ramane asa cum este. Si cred ca si eu am Duhul lui Dumnezeu.
8.1 In ce priveste lucrurile jertfite idolilor, stim ca toti avem cunostinta. Dar cunostinta ingamfa pe cand dragostea zideste. 8.2 Daca crede cineva ca stie ceva, inca n-a cunoscut cum trebuie sa cunoasca. 8.3 Dar daca iubeste cineva pe Dumnezeu, este cunoscut de Dumnezeu. 8.4 Deci, cat despre mancarea lucrurilor jertfite idolilor, stim ca in lume un idol este tot una cu nimic, si ca nu este decat un singur Dumnezeu. 8.5 Caci chiar daca ar fi asa numiti dumnezei, fie in cer, fie pe pamant (cum si sunt in adevar multi dumnezei si multi domni)~ 8.6 totusi pentru noi nu este decat un singur Dumnezeu: Tatal, de la care vin toate lucrurile si pentru care traim si noi, si un singur Domn: Isus Hristos, prin care sunt toate lucrurile si prin El si noi. 8.7 Dar nu toti au cunostinta aceasta. Ci unii, fiind obisnuiti pana acum cu idolul, mananca un lucru ca fiind jertfit unui idol; si cugetul lor, care este slab, este intinat. 8.8 Dar nu carnea ne face pe noi placuti lui Dumnezeu: nu castigam nimic daca mancam din ea, si nu pierdem nimic daca nu mancam. 8.9 Luati seama insa ca nu cumva aceasta slobozenie a voastra sa ajunga o piatra de poticnire pentru cei slabi. 8.10 Caci daca te vede cineva pe tine, care ai cunostinta, ca sezi la masa intr-un templu de idoli, cugetul lui, care este slab, nu-l va impinge pe el sa manance din lucrurile jertfite idolilor? 8.11 Si astfel, el, care este slab, va pieri din pricina acestei cunostinte a ta: el, fratele, pentru care a murit Hristos! 8.12 Daca pacatuiti astfel impotriva fratilor, si le raniti cugetul lor slab, pacatuiti impotriva lui Hristos. 8.13 De aceea, daca o mancare face pe fratele meu sa pacatuiasca, nu voi manca niciodata carne, ca sa nu fac pe fratele meu sa pacatuiasca.
9.1 Nu sunt eu slobod? Nu sunt eu apostol? N-am vazut eu pe Isus, Domnul nostru? Nu sunteti voi lucrul meu in Domnul? 9.2 Daca nu sunt apostol pentru altii, sunt macar pentru voi; caci voi sunteti pecetea apostoliei mele in Domnul. 9.3 Iata raspunsul meu de aparare impotriva celor ce ma cerceteaza. 9.4 N-avem dreptul sa mancam si sa bem? 9.5 N-avem dreptul sa ducem cu noi o sora, care sa fie nevasta noastra, cum fac ceilalti apostoli, si fratii Domnului, si Chifa? 9.6 Ori numai eu si Barnaba n-avem dreptul sa nu lucram? 9.7 Cine merge la razboi pe cheltuiala sa? Cine sadeste o vie, si nu mananca din rodul ei? Cine paste o turma, si nu mananca din laptele turmei? 9.8 Lucrurile acestea le spun dupa felul oamenilor? Nu le spune si Legea? 9.9 In adevar, in Legea lui Moise este scris: Sa nu legi gura boului care treiera graul! Pe boi ii are in vedere Dumnezeu aici? 9.10 Sau vorbeste El inadins pentru noi? Da, pentru noi a fost scris astfel; caci cine ara, trebuie sa are cu nadejde, si cine treiera graul, trebuie sa-l treiere cu nadejdea ca va avea parte de el. 9.11 Daca am semanat printre voi bunurile duhovnicesti, mare lucru este daca vom secera bunurile voastre vremelnice? 9.12 Daca se bucura altii de acest drept asupra voastra, nu ni se cade cu mult mai mult noua? Dar noi nu ne-am folosit de dreptul acesta; ci rabdam totul, ca sa nu punem vreo piedica Evangheliei lui Hristos. 9.13 Nu stiti ca cei ce indeplinesc slujbele sfinte, sunt hraniti din lucrurile de la Templu, si ca cei ce slujesc altarului, au parte de la altar? 9.14 Tot asa, Domnul a randuit ca cei ce propovaduiesc Evanghelia, sa traiasca din Evanghelie. 9.15 Dar eu nu m-am folosit de nici unul din aceste drepturi. Si nu va scriu aceste lucruri ca sa cer sa se faca asa cu mine; caci as vrea mai bine sa mor decat sa-mi ia cineva pricina mea de lauda. 9.16 Daca vestesc Evanghelia, nu este pentru mine o pricina de lauda, caci trebuie s-o vestesc; si vai de mine, daca nu vestesc Evanghelia! 9.17 Daca fac lucrul acesta de buna voie, am o rasplata. Chiar daca-l fac de sila, este o ispravnicie care mi-a fost incredintata. 9.18 Care este atunci rasplata mea? Este sa vestesc fara plata Evanghelia, pe care o vestesc, si sa nu ma folosesc de dreptul meu in Evanghelie. 9.19 Caci, macar ca sunt slobod fata de toti, m-am facut robul tuturor, ca sa castig pe cei mai multi. 9.20 Cu Iudeii, m-am facut ca un Iudeu, ca sa castig pe Iudei; cu cei ce sunt sub Lege, m-am facut ca si cand as fi fost sub Lege (macar ca nu sunt sub Lege), ca sa castig pe cei ce sunt sub Lege; 9.21 cu cei ce sunt fara Lege, m-am facut ca si cum as fi fost fara lege (macar ca nu sunt fara o lege a lui Dumnezeu, ci sunt sub legea lui Hristos), ca sa castig pe cei fara lege. 9.22 Am fost slab cu cei slabi, ca sa castig pe cei slabi. M-am facut tuturor totul, ca, oricum, sa mantuiesc pe unii din ei. 9.23 Fac totul pentru Evanghelie, ca sa am si eu parte de ea. 9.24 Nu stiti ca cei ce alearga in locul de alergare, toti alearga, dar numai unul capata premiul? Alergati dar in asa fel ca sa capatati premiul! 9.25 Toti cei ce se lupta la jocurile de obste, se supun la tot felul de infranari. Si ei fac lucrul acesta ca sa capete o cununa, care se poate vesteji: noi sa facem lucrul acesta pentru o cununa, care nu se poate vesteji. 9.26 Eu, deci, alerg, dar nu ca si cum n-as sti incotro alerg. Ma lupt cu pumnul, dar nu ca unul care loveste in vant. 9.27 Ci ma port aspru cu trupul meu, si-l tin in stapanire, ca nu cumva, dupa ce am propovaduit altora, eu insumi sa fiu lepadat.
10.1 Fratilor, nu vreau sa nu stiti ca parintii nostri toti au fost sub nor, toti au trecut prin mare~ 10.2 toti au fost botezati in nor si in mare, pentru Moise; 10.3 toti au mancat aceeasi mancare duhovniceasca~ 10.4 si toti au baut aceeasi bautura duhovniceasca, pentru ca beau dintr-o stanca duhovniceasca ce venea dupa ei; si stanca era Hristos. 10.5 Totusi cei mai multi dintre ei, n-au fost placuti lui Dumnezeu, caci au pierit in pustie. 10.6 Si aceste lucruri s-au intamplat ca sa ne slujeasca noua drept pilde, pentru ca sa nu poftim dupa lucruri rele, cum au poftit ei. 10.7 Sa nu fiti inchinatori la idoli, ca unii dintre ei, dupa cum este scris: Poporul a sezut sa manance si sa bea; si s-au sculat sa joace. 10.8 Sa nu curvim, cum au facut unii din ei, asa ca intr-o singura zi au cazut douazeci si trei de mii. 10.9 Sa nu ispitim pe Domnul, cum L-au ispitit unii din ei, care au pierit prin serpi. 10.10 Sa nu cartiti, cum au cartit unii din ei, care au fost nimiciti de Nimicitorul. 10.11 Aceste lucruri li s-au intamplat ca sa ne slujeasca drept pilde, si au fost scrise pentru invatatura noastra, peste care au venit sfarsiturile veacurilor. 10.12 Astfel dar, cine crede ca sta in picioare, sa ia seama sa nu cada. 10.13 Nu v-a ajuns nici o ispita, care sa nu fi fost potrivita cu puterea omeneasca. Si Dumnezeu, care este credincios, nu va ingadui sa fiti ispititi peste puterile voastre; ci, impreuna cu ispita, a pregatit si mijlocul sa iesiti din ea, ca s-o puteti rabda. 10.14 De aceea, preaiubitii mei, fugiti de inchinarea la idoli. 10.15 Va vorbesc ca unor oameni cu judecata: judecati voi singuri ce spun. 10.16 Paharul binecuvantat, pe care-l binecuvantam, nu este el impartasirea cu sangele lui Hristos? Painea, pe care o frangem, nu este ea impartasirea cu trupul lui Hristos? 10.17 Avand in vedere ca este o paine, noi, care suntem multi, suntem un trup; caci toti luam o parte din aceeasi paine. 10.18 Uitati-va la Israelul dupa trup: cei ce mananca jertfele, nu sunt ei in impartasire cu altarul? 10.19 Deci ce zic eu? Ca un lucru jertfit idolilor, este ceva? Sau ca un idol este ceva? 10.20 Dimpotriva, eu zic ca ce jertfesc Neamurile, jertfesc dracilor, si nu lui Dumnezeu. Si eu nu vreau ca voi sa fiti in impartasire cu dracii. 10.21 Nu puteti bea paharul Domnului si paharul dracilor; nu puteti lua parte la masa Domnului si la masa dracilor. 10.22 Sau vrem sa intaratam pe Domnul la gelozie? Suntem noi mai tari decat El? 10.23 Toate lucrurile sunt ingaduite, dar nu toate sunt de folos. Toate lucrurile sunt ingaduite, dar nu toate zidesc. 10.24 Nimeni sa nu-si caute folosul lui, ci fiecare sa caute folosul altuia. 10.25 Sa mancati din tot ce se vinde pe piata, fara sa cercetati ceva din pricina cugetului. 10.26 Caci al Domnului este pamantul si tot ce cuprinde el. 10.27 Daca va pofteste un necredincios la o masa, si voiti sa va duceti, sa mancati din tot ce va pune inainte, fara sa cercetati ceva din pricina cugetului. 10.28 Dar daca va spune cineva: Lucrul acesta a fost jertfit idolilor, sa nu mancati, din pricina celui ce v-a instiintat si din pricina cugetului; caci al Domnului este pamantul si tot ce cuprinde el. 10.29 Vorbesc aici nu de cugetul vostru, ci de cugetul altuia. Caci de ce sa fie judecata slobozenia mea de cugetul altuia? 10.30 Daca mananc, aducand multumiri, de ce sa fiu vorbit de rau pentru un lucru, pentru care multumesc? 10.31 Deci, fie ca mancati, fie ca beti, fie ca faceti altceva: sa faceti totul pentru slava lui Dumnezeu. 10.32 Sa nu fiti pricina de pacatuire nici pentru Iudei, nici pentru Greci, nici pentru Biserica lui Dumnezeu. 10.33 Dupa cum ma silesc si eu in toate lucrurile sa plac tuturor, cautand nu folosul meu, ci al celor mai multi, ca sa fie mantuiti.
11.1 Calcati pe urmele mele, intrucat si eu calc pe urmele lui Hristos. 11.2 Va laud ca in toate privintele va aduceti aminte de mine, si ca tineti invataturile intocmai cum vi le-am dat. 11.3 Dar vreau sa stiti ca Hristos este Capul oricarui barbat; ca barbatul este capul femeii, si ca Dumnezeu este capul lui Hristos. 11.4 Orice barbat, care se roaga sau proroceste cu capul acoperit, isi necinsteste Capul sau. 11.5 Dimpotriva, orice femeie care se roaga sau proroceste cu capul dezvelit, isi necinsteste capul ei, pentru ca este ca una care ar fi rasa. 11.6 Daca o femeie nu se inveleste, sa se si tunda! Iar, daca este rusine pentru o femeie sa fie tunsa ori rasa, sa se inveleasca. 11.7 Barbatul nu este dator sa-si acopere capul, pentru ca el este chipul si slava lui Dumnezeu, pe cand femeia este slava barbatului. 11.8 In adevar, nu barbatul a fost luat din femeie, ci femeia din barbat; 11.9 si nu barbatul a fost facut pentru femeie, ci femeia pentru barbat. 11.10 De aceea femeia, din pricina ingerilor, trebuie sa aiba pe cap un semn al stapanirii ei. 11.11 Totusi, in Domnul, femeia nu este fara barbat, nici barbatul fara femeie. 11.12 Caci daca femeia este din barbat, tot asa si barbatul prin femeie, si toate sunt de la Dumnezeu. 11.13 Judecati voi singuri: este cuviincios ca o femeie sa se roage lui Dumnezeu dezvelita? 11.14 Nu va invata chiar si firea ca este rusine pentru un barbat sa poarte parul lung~ 11.15 pe cand pentru o femeie este o podoaba sa poarte parul lung? Pentru ca parul i-a fost dat ca invelitoare a capului. 11.16 Daca iubeste cineva cearta de vorbe, noi n-avem un astfel de obicei si nici Bisericile lui Dumnezeu. 11.17 Va dau aceste invataturi, dar nu va laud pentru ca va adunati laolalta nu ca sa va faceti mai buni, ci ca sa va faceti mai rai. 11.18 Mai intai de toate, aud ca atunci cand veniti la adunare, intre voi sunt dezbinari. Si in parte o cred~ 11.19 caci trebuie sa fie si partide intre voi, ca sa iasa la lumina cei gasiti buni. 11.20 Cand va adunati dar in acelasi loc, nu este cu putinta sa mancati cina Domnului. 11.21 Fiindca atunci cand stati la masa, fiecare se grabeste sa-si ia cina adusa de el, inaintea altuia; asa ca unul este flamand, iar altul este beat. 11.22 Ce? N-aveti case pentru ca sa mancati si sa beti acolo? Sau dispretuiti Biserica lui Dumnezeu, si vreti sa faceti de rusine pe cei ce n-au nimic? Ce sa va zic? Sa va laud? In privinta aceasta nu va laud. 11.23 Caci am primit de la Domnul ce v-am invatat; si anume ca, Domnul Isus, in noaptea in care a fost vandut, a luat o paine. 11.24 Si, dupa ce a multumit lui Dumnezeu, a frant-o, si a zis: Luati, mancati; acesta este trupul Meu, care se frange pentru voi; sa faceti lucrul acesta spre pomenirea Mea. 11.25 Tot astfel, dupa cina, a luat paharul, si a zis: Acest pahar este legamantul cel nou in sangele Meu; sa faceti lucrul acesta spre pomenirea Mea, ori de cate ori veti bea din el. 11.26 Pentru ca, ori de cate ori mancati din painea aceasta si beti din paharul acesta, vestiti moartea Domnului, pana va veni El. 11.27 De aceea, oricine mananca painea aceasta sau bea paharul Domnului in chip nevrednic, va fi vinovat de trupul si sangele Domnului. 11.28 Fiecare sa se cerceteze dar pe sine insusi, si asa sa manance din painea aceasta si sa bea din paharul acesta. 11.29 Caci cine mananca si bea, isi mananca si bea osanda lui insusi, daca nu deosebeste trupul Domnului. 11.30 Din pricina aceasta sunt intre voi multi neputinciosi si bolnavi, si nu putini dorm. 11.31 Daca ne-am judeca singuri, n-am fi judecati. 11.32 Dar cand suntem judecati, suntem pedepsiti de Domnul, ca sa nu fim osanditi o data cu lumea. 11.33 Astfel, fratii mei, cand va adunati sa mancati, asteptati-va unii pe altii. 11.34 Daca-i este foame cuiva, sa manance acasa, pentru ca sa nu va adunati spre osanda. Celelalte lucruri le voi randui cand voi veni.
12.1 In ce priveste darurile duhovnicesti, fratilor, nu voiesc sa fiti in necunostinta. 12.2 Cand erati pagani, stiti ca va duceati la idolii cei muti, dupa cum erati calauziti. 12.3 De aceea va spun ca nimeni, daca vorbeste prin Duhul lui Dumnezeu, nu zice: Isus sa fie anatema! Si nimeni nu poate zice: Isus este Domnul, decat prin Duhul Sfant. 12.4 Sunt felurite daruri, dar este acelasi Duh; 12.5 sunt felurite slujbe, dar este acelasi Domn; 12.6 sunt felurite lucrari, dar este acelasi Dumnezeu, care lucreaza totul in toti. 12.7 Si fiecaruia i se da aratarea Duhului spre folosul altora. 12.8 De pilda, unuia ii este dat, prin Duhul, sa vorbeasca despre intelepciune; altuia, sa vorbeasca despre cunostinta, datorita aceluiasi Duh; 12.9 altuia credinta, prin acelasi Duh; altuia, darul tamaduirilor, prin acelasi Duh; 12.10 altuia, puterea sa faca minuni; altuia, prorocia; altuia, deosebirea duhurilor; altuia, felurite limbi; si altuia, talmacirea limbilor. 12.11 Dar toate aceste lucruri le face unul si acelasi Duh, care da fiecaruia in parte, cum voieste. 12.12 Caci, dupa cum trupul este unul si are multe madulare, si dupa cum toate madularele trupului, macar ca sunt mai multe, sunt un singur trup, tot asa este si Hristos. 12.13 Noi toti, in adevar, am fost botezati de un singur Duh, ca sa alcatuim un singur trup, fie Iudei, fie Greci, fie robi, fie slobozi; si toti am fost adapati dintr-un singur Duh. 12.14 Astfel, trupul nu este un singur madular, ci mai multe. 12.15 Daca piciorul ar zice: Fiindca nu sunt mana, nu sunt din trup, nu este pentru aceasta din trup? 12.16 Si daca urechea ar zice: Fiindca nu sunt ochi, nu sunt din trup nu este pentru aceasta din trup? 12.17 Daca tot trupul ar fi ochi, unde ar fi auzul? Daca totul ar fi auz, unde ar fi mirosul? 12.18 Acum dar Dumnezeu a pus madularele in trup, pe fiecare asa cum a voit El. 12.19 Daca toate ar fi un singur madular, unde ar fi trupul? 12.20 Fapt este ca sunt mai multe madulare, dar un singur trup. 12.21 Ochiul nu poate zice mainii: N-am trebuinta de tine; nici capul nu poate zice picioarelor: N-am trebuinta de voi. 12.22 Ba mai mult, madularele trupului, care par mai slabe, sunt de neaparata trebuinta. 12.23 Si partile trupului, care par vrednice de mai putina cinste, le imbracam cu mai multa podoaba. Asa ca partile mai putin frumoase ale trupului nostru capata mai multa frumusete~ 12.24 pe cand cele frumoase n-au nevoie sa fie impodobite. Dumnezeu a intocmit trupul in asa fel ca sa dea mai multa cinste madularelor lipsite de cinste: 12.25 pentru ca sa nu fie nici o dezbinare in trup: ci madularele sa ingrijeasca deopotriva unele de altele. 12.26 Si daca sufera un madular, toate madularele sufera impreuna cu el; daca este pretuit un madular, toate madularele se bucura impreuna cu el. 12.27 Voi sunteti trupul lui Hristos, si fiecare, in parte, madularele lui. 12.28 Si Dumnezeu a randuit in Biserica, intai, apostoli; al doilea, proroci; al treilea, invatatori; apoi, pe cei ce au darul minunilor; apoi pe cei ce au darul tamaduirilor, ajutorarilor, carmuirilor, si vorbirii in felurite limbi. 12.29 Oare toti sunt apostoli? Toti sunt proroci? Toti sunt invatatori? Toti sunt facatori de minuni? 12.30 Toti au darul tamaduirilor? Toti vorbesc in alte limbi? Toti talmacesc? 12.31 Umblati dar dupa darurile cele mai bune. Si va voi arata o cale nespus mai buna.
13.1 Chiar daca as vorbi in limbi omenesti si ingeresti, si n-as avea dragoste, sunt o arama sunatoare sau un chimval zanganitor. 13.2 Si chiar daca as avea darul prorociei, si as cunoaste toate tainele si toata stiinta; chiar daca as avea toata credinta asa incat sa mut si muntii, si n-as avea dragoste, nu sunt nimic. 13.3 Si chiar daca mi-as imparti toata averea pentru hrana saracilor, chiar daca mi-as da trupul sa fie ars, si n-as avea dragoste, nu-mi foloseste la nimic. 13.4 Dragostea este indelung rabdatoare, este plina de bunatate: dragostea nu pizmuieste; dragostea nu se lauda, nu se umfla de mandrie~ 13.5 nu se poarta necuviincios, nu cauta folosul sau, nu se manie, nu se gandeste la rau~ 13.6 nu se bucura de nelegiuire, ci se bucura de adevar~ 13.7 acopera totul, crede totul, nadajduieste totul, sufera totul. 13.8 Dragostea nu va pieri niciodata. Prorociile se vor sfarsi; limbile vor inceta; cunostinta va avea sfarsit. 13.9 Caci cunoastem in parte, si prorocim in parte; 13.10 dar cand va veni ce este desavarsit, acest in parte se va sfarsi. 13.11 Cand eram copil, vorbeam ca un copil, simteam ca un copil, gandeam ca un copil; cand m-am facut om mare, am lepadat ce era copilaresc. 13.12 Acum, vedem ca intr-o oglinda, in chip intunecos; dar atunci, vom vedea fata in fata. Acum, cunosc in parte; dar atunci, voi cunoaste deplin, asa cum am fost si eu cunoscut pe deplin. 13.13 Acum dar raman aceste trei: credinta, nadejdea si dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea.
14.1 Urmariti dragostea. Umblati si dupa darurile duhovnicesti, dar mai ales sa prorociti. 14.2 In adevar, cine vorbeste in alta limba, nu vorbeste oamenilor, ci lui Dumnezeu; caci nimeni nu-l intelege, si, cu duhul, el spune taine. 14.3 Cine proroceste, dimpotriva, vorbeste oamenilor, spre zidire, sfatuire si mangaiere. 14.4 Cine vorbeste in alta limba, se zideste pe sine insusi; dar cine proroceste, zideste sufleteste Biserica. 14.5 As dori ca toti sa vorbiti in alte limbi, dar mai ales sa prorociti. Cine proroceste, este mai mare decat cine vorbeste in alte limbi; afara numai daca talmaceste aceste limbi, pentru ca sa capete Biserica zidire sufleteasca. 14.6 In adevar, fratilor, de ce folos v-as fi eu, daca as veni la voi vorbind in alte limbi, si daca cuvantul meu nu v-ar aduce nici descoperire, nici cunostinta, nici prorocie, nici invatatura? 14.7 Chiar si lucrurile neinsufletite, care dau un sunet, fie un fluier sau o alauta: daca nu dau sunete deslusite, cine va cunoaste ce se canta cu fluierul sau cu alauta? 14.8 Si daca trambita da un sunet incurcat, cine se va pregati de lupta? 14.9 Tot asa si voi, daca nu rostiti cu limba o vorba inteleasa, cum se va pricepe ce spuneti? Atunci parca ati vorbi in vant. 14.10 Sunt multe feluri de limbi in lume, totusi nici una din ele nu este fara sunete intelese. 14.11 Dar daca nu cunosc intelesul sunetului, voi fi un strain pentru cel ce vorbeste, si cel ce vorbeste, va fi un strain pentru mine. 14.12 Tot asa si voi, fiindca ravniti dupa daruri duhovnicesti, sa cautati sa le aveti din belsug, in vederea zidirii sufletesti a Bisericii. 14.13 De aceea, cine vorbeste in alta limba, sa se roage sa aiba si darul s-o talmaceasca. 14.14 Fiindca, daca ma rog in alta limba, duhul meu se roaga, dar mintea mea este fara rod. 14.15 Ce este de facut atunci? Ma voi ruga cu duhul, dar ma voi ruga si cu mintea; voi canta cu duhul, dar voi canta si cu mintea. 14.16 Altminteri, daca aduci multumiri cu duhul, cum va raspunde Amin la multumirile, pe care le aduci tu, cel lipsit de daruri, cand el nu stie ce spui? 14.17 Negresit, tu multumesti lui Dumnezeu foarte frumos, dar celalalt nu ramane zidit sufleteste. 14.18 Multumesc lui Dumnezeu ca eu vorbesc in alte limbi mai mult decat voi toti. 14.19 Dar in Biserica, voiesc mai bine sa spun cinci cuvinte intelese, ca sa invat si pe altii, decat sa spun zece mii de cuvinte in alta limba. 14.20 Fratilor, nu fiti copii la minte; ci, la rautate, fiti prunci; iar la minte, fiti oameni mari. 14.21 In Lege este scris: Voi vorbi norodului acestuia prin alta limba si prin buze straine; si nici asa nu Ma vor asculta, zice Domnul. 14.22 Prin urmare, limbile sunt un semn nu pentru cei credinciosi, ci pentru cei necredinciosi. Prorocia, dimpotriva, este un semn nu pentru cei necredinciosi, ci pentru cei credinciosi. 14.23 Deci, daca s-ar aduna toata Biserica la un loc, si toti ar vorbi in alte limbi, si ar intra si de cei fara daruri, sau necredinciosi, n-ar zice ei ca sunteti nebuni? 14.24 Dar daca toti prorocesc, si intra vreun necredincios sau vreunul fara daruri, el este incredintat de toti, este judecat de toti. 14.25 Tainele inimii lui sunt descoperite, asa ca va cadea cu fata la pamant, se va inchina lui Dumnezeu, si va marturisi ca, in adevar, Dumnezeu este in mijlocul vostru. 14.26 Ce este de facut atunci, fratilor? Cand va adunati laolalta, daca unul din voi are o cantare, altul o invatatura, altul o descoperire, altul o vorba in alta limba, altul o talmacire, toate sa se faca spre zidirea sufleteasca. 14.27 Daca sunt unii, care vorbesc in alta limba, sa vorbeasca numai cate doi sau cel mult trei, fiecare la rand: si unul sa talmaceasca. 14.28 Daca nu este cine sa talmaceasca, sa taca in Biserica, si sa-si vorbeasca numai lui insusi si lui Dumnezeu. 14.29 Cat despre proroci, sa vorbeasca doi sau trei, si ceilalti sa judece. 14.30 Si daca este facuta o descoperire unuia care sta jos, cel dintai sa taca. 14.31 Fiindca puteti sa prorociti toti, dar unul dupa altul, pentru ca toti sa capete invatatura si toti sa fie imbarbatati. 14.32 Duhurile prorocilor sunt supuse prorocilor; 14.33 caci Dumnezeu nu este un Dumnezeu al neoranduielii, ci al pacii, ca in toate Bisericile sfintilor. 14.34 Femeile sa taca in adunari, caci lor nu le este ingaduit sa ia cuvantul in ele, ci sa fie supuse, cum zice si Legea. 14.35 Daca voiesc sa capete invatatura asupra unui lucru, sa intrebe pe barbatii lor acasa; caci este rusine pentru o femeie sa vorbeasca in Biserica. 14.36 Ce? De la voi a pornit Cuvantul lui Dumnezeu? Sau numai pana la voi a ajuns el? 14.37 Daca crede cineva ca este proroc sau insuflat de Dumnezeu, sa inteleaga ca ce va scriu eu, este o porunca a Domnului. 14.38 Si daca cineva nu intelege, sa nu inteleaga! 14.39 Astfel, deci, fratilor, ravniti dupa prorocire, fara sa impiedicati vorbirea in alte limbi. 14.40 Dar toate sa se faca in chip cuviincios si cu randuiala.
15.1 Va fac cunoscut, fratilor Evanghelia, pe care v-am propovaduit-o, pe care ati primit-o, in care ati ramas~ 15.2 si prin care sunteti mantuiti, daca o tineti asa dupa cum v-am propovaduit-o; altfel, degeaba ati crezut. 15.3 V-am invatat inainte de toate, asa cum am primit si eu: ca Hristos a murit pentru pacatele noastre, dupa Scripturi; 15.4 ca a fost ingropat si a inviat a treia zi, dupa Scripturi; 15.5 si ca S-a aratat lui Chifa, apoi celor doisprezece. 15.6 Dupa aceea S-a aratat la peste cinci sute de frati deodata, dintre care cei mai multi sunt inca in viata, iar unii au adormit. 15.7 In urma s-a aratat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor. 15.8 Dupa ei toti, ca unei starpituri, mi s-a aratat si mie. 15.9 Caci eu sunt cel mai neinsemnat dintre apostoli; nu sunt vrednic sa port numele de apostol, fiindca am prigonit Biserica lui Dumnezeu. 15.10 Prin harul lui Dumnezeu sunt ce sunt. Si harul Lui fata de mine n-a fost zadarnic; ba inca am lucrat mai mult decat toti: totusi nu eu, ci harul lui Dumnezeu, care este in mine. 15.11 Astfel dar, ori eu, ori ei, noi asa propovaduim, si voi asa ati crezut. 15.12 Iar daca se propovaduieste ca Hristos a inviat din morti, cum zic unii dintre voi, ca nu este o inviere a mortilor? 15.13 Daca nu este o inviere a mortilor, nici Hristos n-a inviat. 15.14 Si daca n-a inviat Hristos, atunci propovaduirea noastra este zadarnica, si zadarnica este si credinta voastra. 15.15 Ba inca noi suntem descoperiti si ca martori mincinosi ai lui Dumnezeu; fiindca, am marturisit despre Dumnezeu ca El a inviat pe Hristos, cand nu L-a inviat, daca este adevarat ca mortii nu invie. 15.16 Caci, daca nu invie mortii, nici Hristos n-a inviat. 15.17 Si daca n-a inviat Hristos, credinta voastra este zadarnica, voi sunteti inca in pacatele voastre~ 15.18 si prin urmare si cei ce au adormit in Hristos, sunt pierduti. 15.19 Daca numai pentru viata aceasta ne-am pus nadejdea in Hristos, atunci suntem cei mai nenorociti dintre toti oamenii! 15.20 Dar acum, Hristos a inviat din morti, parga celor adormiti. 15.21 Caci daca moartea a venit prin om, tot prin om a venit si invierea mortilor. 15.22 Si dupa cum toti mor in Adam, tot asa, toti vor invia in Hristos; 15.23 dar fiecare la randul cetei lui. Hristos este cel dintai rod; apoi, la venirea Lui, cei ce sunt ai lui Hristos. 15.24 In urma, va veni sfarsitul, cand El va da Imparatia in mainile lui Dumnezeu Tatal, dupa ce va fi nimicit orice domnie, orice stapanire si orice putere. 15.25 Caci trebuie ca El sa imparateasca pana va pune pe toti vrajmasii sub picioarele Sale. 15.26 Vrajmasul cel din urma, care va fi nimicit, va fi moartea. 15.27 Dumnezeu, in adevar, a pus totul sub picioarele Lui. Dar cand zice ca totul I-a fost supus, se intelege ca afara de Cel ce I-a supus totul. 15.28 Si cand toate lucrurile Ii vor fi supuse, atunci chiar si Fiul Se va supune Celui ce I-a supus toate lucrurile, pentru ca Dumnezeu sa fie totul in toti. 15.29 Altfel, ce ar face cei ce se boteaza pentru cei morti? Daca nu invie mortii nicidecum, de ce se mai boteaza ei pentru cei morti? 15.30 Si de ce suntem noi in primejdie in orice clipa? 15.31 In fiecare zi eu sunt in primejdie de moarte; atat este de adevarat lucrul acesta, fratilor, cat este de adevarat ca am de ce sa ma laud cu voi in Hristos Isus, Domnul nostru. 15.32 Daca, vorbind in felul oamenilor, m-am luptat cu fiarele in Efes, care-mi este folosul? Daca nu invie mortii, atunci sa mancam si sa bem, caci maine vom muri. 15.33 Nu va inselati: Tovarasiile rele strica obiceiurile bune. 15.34 Veniti-va in fire, cum se cuvine, si nu pacatuiti! Caci sunt intre voi unii, care nu cunosc pe Dumnezeu: spre rusinea voastra o spun. 15.35 Dar va zice cineva: Cum invie mortii? Si cu ce trup se vor intoarce? 15.36 Nebun ce esti! Ce semeni tu, nu invie, daca nu moare mai intai. 15.37 Si cand semeni, semeni nu trupul care va fi, ci doar un graunte, cum se intampla: fie de grau, fie de alta samanta. 15.38 Apoi Dumnezeu ii da un trup, dupa cum voieste; si fiecarei seminte ii da un trup al ei. 15.39 Nu orice trup este la fel; ci altul este trupul oamenilor, altul este trupul dobitoacelor, altul este trupul pasarilor, altul al pestilor. 15.40 Tot asa, sunt trupuri ceresti si trupuri pamantesti; dar alta este stralucirea trupurilor ceresti, si alta a trupurilor pamantesti. 15.41 Alta este stralucirea soarelui, alta stralucirea lunii, si alta este stralucirea stelelor; chiar o stea se deosebeste in stralucire de alta stea. 15.42 Asa este si invierea mortilor. Trupul este semanat in putrezire, si invie in neputrezire; 15.43 este semanat in ocara, si invie in slava; este semanat in neputinta, si invie in putere. 15.44 Este semanat trup firesc, si invie trup duhovnicesc. Daca este un trup firesc, este si un trup duhovnicesc. 15.45 De aceea este scris: Omul dintai Adam a fost facut un suflet viu. Al doilea Adam a fost facut un duh datator de viata. 15.46 Dar intai vine nu ce este duhovnicesc, ci ce este firesc; ce este duhovnicesc, vine pe urma. 15.47 Omul dintai este din pamant, pamantesc; omul al doilea este din cer. 15.48 Cum este cel pamantesc, asa sunt si cei pamantesti; cum este Cel ceresc, asa sunt si cei ceresti. 15.49 Si dupa cum am purtat chipul celui pamantesc, tot asa vom purta si chipul Celui ceresc. 15.50 Ce spun eu, fratilor, este ca nu poate carnea si sangele sa mosteneasca Imparatia lui Dumnezeu; si ca, putrezirea nu poate mosteni neputrezirea. 15.51 Iata, va spun o taina: nu vom adormi toti, dar toti vom fi schimbati~ 15.52 intr-o clipa, intr-o clipita din ochi, la cea din urma trambita. Trambita va suna, mortii vor invia nesupusi putrezirii, si noi vom fi schimbati. 15.53 Caci trebuie ca trupul acesta, supus putrezirii, sa se imbrace in neputrezire, si trupul acesta muritor sa se imbrace in nemurire. 15.54 Cand trupul acesta supus putrezirii, se va imbraca in neputrezire, si trupul acesta muritor se va imbraca in nemurire, atunci se va implini cuvantul care este scris: Moartea a fost inghitita de biruinta. 15.55 Unde iti este biruinta, moarte? Unde iti este boldul, moarte? 15.56 Boldul mortii este pacatul; si puterea pacatului este Legea. 15.57 Dar multumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne da biruinta prin Domnul nostru Isus Hristos! 15.58 De aceea, preaiubitii mei frati, fiti tari, neclintiti, sporiti totdeauna in lucrul Domnului, caci stiti ca osteneala voastra in Domnul nu este zadarnica.
16.1 Cat priveste strangerea de ajutoare pentru sfinti, sa faceti si voi cum am randuit Bisericilor Galatiei. 16.2 In ziua dintai a saptamanii, fiecare din voi sa puna deoparte acasa ce va putea, dupa castigul lui, ca sa nu se stranga ajutoarele cand voi veni eu. 16.3 Si cand voi veni, voi trimite cu epistole pe cei ce ii veti socoti vrednici, ca sa duca darurile voastre la Ierusalim. 16.4 Daca va face sa ma duc si eu, vor merge cu mine. 16.5 La voi am sa vin dupa ce voi trece prin Macedonia, caci prin Macedonia voi trece. 16.6 Poate ma voi opri pe la voi, sau poate chiar voi ierna la voi, ca apoi sa ma insotiti acolo unde voi avea sa ma duc. 16.7 De data aceasta nu vreau sa va vad in treacat, ci trag nadejde sa mai raman cu voi catava vreme, daca va ingadui Domnul. 16.8 Voi mai ramane totusi in Efes pana la Cincizecime~ 16.9 caci mi s-a deschis aici o usa mare si larga, si sunt multi potrivnici. 16.10 Daca soseste Timotei, aveti grija sa fie fara frica la voi; caci el este prins ca si mine la lucrul Domnului. 16.11 Nimeni dar sa nu-l dispretuiasca. Sa-l petreceti in pace, ca sa vina la mine, pentru ca il astept cu fratii. 16.12 Cat pentru fratele Apolo, l-am rugat mult sa vina la voi cu fratii, dar n-a voit nicidecum sa vina acum; va veni insa cand va avea inlesnire. 16.13 Vegheati, fiti tari in credinta, fiti oameni, intariti-va! 16.14 Tot ce faceti, sa fie facut cu dragoste! 16.15 Inca un indemn, fratilor. Cunoasteti casa lui Stefana; stiti ca ea este cel dintai rod al Ahaiei, si ca s-a pus cu totul in slujba sfintilor. 16.16 Fiti si voi supusi unor astfel de oameni si fiecaruia care ajuta la lucru si se osteneste. 16.17 Ma bucur de venirea lui Stefana, lui Fortunat si lui Ahaic; ei au implinit ce lipsea din partea voastra~ 16.18 caci mi-au racorit duhul meu si al vostru. Sa stiti dar sa pretuiti pe astfel de oameni. 16.19 Bisericile din Asia va trimit sanatate. Acuila si Priscila, impreuna cu Biserica din casa lor, va trimit multa sanatate in Domnul. 16.20 Toti fratii va trimit sanatate. Spuneti-va sanatate unii altora cu o sarutare sfanta. 16.21 Urarile de sanatate sunt scrise cu insasi mana mea: Pavel. 16.22 Daca nu iubeste cineva pe Domnul nostru Isus Hristos, sa fie anatema! Maranata (Domnul nostru vine!). 16.23 Harul Domnului Isus Hristos sa fie cu voi. 16.24 Dragostea mea este cu voi cu toti in Hristos Isus. Amin.
1.1 Pavel, apostol al lui Isus Hristos, prin voia lui Dumnezeu, si fratele Timotei, catre Biserica lui Dumnezeu care este in Corint, si catre toti sfintii, care sunt in toata Ahaia: 1.2 Har si pace voua de la Dumnezeu, Tatal nostru, si de la Domnul Isus Hristos! 1.3 Binecuvantat sa fie Dumnezeu, Tatal Domnului nostru Isus Hristos, Parintele indurarilor si Dumnezeul oricarei mangaieri~ 1.4 care ne mangaie in toate necazurile noastre, pentru ca, prin mangaierea cu care noi insine suntem mangaiati de Dumnezeu, sa putem mangaia pe cei ce se afla in vreun necaz! 1.5 Caci, dupa cum avem parte din belsug de suferintele lui Hristos, tot asa, prin Hristos avem parte din belsug si de mangaiere. 1.6 Asa ca, daca suntem in necaz, suntem pentru mangaierea si mantuirea voastra; daca suntem mangaiati, suntem pentru mangaierea voastra, care se arata prin faptul ca rabdati aceleasi suferinte ca si noi. 1.7 Si nadejdea noastra pentru voi, este neclintita, pentru ca stim ca, daca aveti parte de suferinte, aveti parte si de mangaiere. 1.8 In adevar, fratilor, nu voim sa va lasam in necunostinta despre necazul care ne-a lovit in Asia, de care am fost apasati peste masura de mult, mai presus de puterile noastre, asa ca nici nu mai trageam nadejde de viata. 1.9 Ba inca ne spunea gandul ca trebuie sa murim; pentru ca sa ne punem increderea nu in noi insine, ci in Dumnezeu care invie mortii. 1.10 El ne-a izbavit si ne izbaveste dintr-o astfel de moarte, si avem nadejde ca ne va mai izbavi inca. 1.11 Voi insiva ne veti ajuta cu rugaciunile voastre, pentru ca binefacerea facuta noua prin rugaciunile multora sa fie pentru multi un prilej de multumiri lui Dumnezeu pentru noi. 1.12 Lauda noastra este marturia, pe care ne-o da cugetul nostru ca ne-am purtat in lume, si mai ales fata de voi, cu o sfintenie si curatie de inima date de Dumnezeu, bizuindu-ne nu pe o intelepciune lumeasca, ci pe harul lui Dumnezeu. 1.13 Nu va scriem altceva decat ce cititi si cunoasteti. Si trag nadejde ca pana la sfarsit veti cunoaste~ 1.14 cum ati si cunoscut in parte, ca noi suntem lauda voastra, dupa cum si voi veti fi lauda noastra in ziua Domnului Isus. 1.15 In aceasta incredintare, voiam sa vin mai inainte la voi, ca sa aveti un al doilea har. 1.16 Voiam sa trec pe la voi ca sa ma duc in Macedonia; apoi din Macedonia sa ma intorc la voi, si sa fiu petrecut de voi in Iudea. 1.17 In luarea hotararii acesteia, am lucrat eu in chip usuratic? Sau hotararile mele sunt niste hotarari, pe care le iau in felul lumii, ca sa fie in mine Da, da si Nu, nu? 1.18 Credincios este Dumnezeu ca vorbirea noastra fata de voi n-a fost si Da, si Nu. 1.19 Caci Fiul lui Dumnezeu, Isus Hristos, care a fost propovaduit de noi in mijlocul vostru, prin mine, prin Silvan, si prin Timotei, n-a fost da si nu, ci in El nu este decat da. 1.20 In adevar, fagaduintele lui Dumnezeu, oricate ar fi ele, toate in El sunt da; de aceea si Amin, pe care-l spunem noi, prin El, este spre slava lui Dumnezeu. 1.21 Si Cel ce ne intareste impreuna cu voi, in Hristos, si care ne-a uns, este Dumnezeu. 1.22 El ne-a si pecetluit, si ne-a pus in inima arvuna Duhului. 1.23 Iau pe Dumnezeu martor fata de sufletul meu, ca n-am mai venit pana acum la Corint tocmai ca sa va crut. 1.24 Nu doar ca am avea stapanire peste credinta voastra; dar vrem sa lucram si noi impreuna la bucuria voastra; caci stati tari in credinta.
2.1 Am hotarat dar in mine, sa nu ma intorc la voi cu intristare. 2.2 Caci, daca va intristez, de la cine sa ma astept la bucurie, daca nu de la cel intristat de mine? 2.3 Si v-am scris cum v-am scris, ca, la venirea mea, sa n-am intristare din partea celor ce trebuiau sa-mi faca bucurie; si sunt incredintat, cu privire la voi toti, ca bucuria mea este bucuria voastra a tuturor. 2.4 V-am scris cu multa mahnire, si strangere de inima, cu ochii scaldati in lacrimi, nu ca sa va intristati, ci ca sa vedeti dragostea nespus de mare, pe care o am fata de voi. 2.5 Daca a fost cineva o pricina de intristare, nu m-a intristat numai pe mine, ci pe voi toti; cel putin in parte, ca sa nu spun prea mult. 2.6 Este destul pentru omul acesta pedeapsa, care i-a fost data de cei mai multi; 2.7 asa ca acum, este mai bine sa-l iertati, si sa-l mangaiati, ca sa nu fie doborat de prea multa mahnire. 2.8 De aceea, va rog, sa va aratati iarasi dragostea fata de el; 2.9 caci v-am scris si cu gandul ca sa va pun la incercare si sa vad daca sunteti ascultatori in totul. 2.10 Dar pe cine iertati voi, il iert si eu. In adevar, ce am iertat eu, daca am iertat ceva am iertat pentru voi, in fata lui Hristos~ 2.11 ca sa nu lasam pe Satana sa aiba un castig de la noi; caci nu suntem in nestiinta despre planurile lui. 2.12 Cand am ajuns la Troa pentru Evanghelia lui Hristos, macar ca mi se deschisese acolo o usa in Domnul~ 2.13 n-am avut liniste in duhul meu, fiindca n-am gasit pe fratele meu Tit; de aceea, mi-am luat ziua buna de la frati, si am plecat in Macedonia. 2.14 Multumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne poarta totdeauna cu carul Lui de biruinta in Hristos, si care raspandeste prin noi in orice loc mireasma cunostintei Lui. 2.15 In adevar, noi suntem, inaintea lui Dumnezeu, o mireasma a lui Hristos printre cei ce sunt pe calea mantuirii si printre cei ce sunt pe calea pierzarii: 2.16 pentru acestia, o mireasma de la moarte spre moarte; pentru aceia, o mireasma de la viata spre viata. Si cine este de ajuns pentru aceste lucruri? 2.17 Caci noi nu stricam Cuvantul lui Dumnezeu, cum fac cei mai multi; ci vorbim cu inima curata, din partea lui Dumnezeu, inaintea lui Dumnezeu, in Hristos.
3.1 Incepem noi iarasi sa ne laudam singuri? Sau nu cumva avem trebuinta, ca unii, de epistole de lauda, catre voi sau de la voi? 3.2 Voi sunteti epistola noastra, scrisa in inimile noastre, cunoscuta si citita de toti oamenii. 3.3 Voi sunteti aratati ca fiind epistola lui Hristos, scrisa de noi, ca slujitori ai Lui, nu cu cerneala, ci cu Duhul Dumnezeului celui viu; nu pe niste table de piatra, ci pe niste table care sunt inimi de carne. 3.4 Avem increderea aceasta tare in Dumnezeu, prin Hristos. 3.5 Nu ca noi prin noi insine suntem in stare sa gandim ceva ca venind de la noi. Destoinicia noastra, dimpotriva, vine de la Dumnezeu~ 3.6 care ne-a si facut in stare sa fim slujitori ai unui legamant nou, nu al slovei, ci al Duhului; caci slova omoara, dar Duhul da viata. 3.7 Acum, daca slujba aducatoare de moarte, scrisa si sapata in pietre, era cu atata slava incat fiii lui Israel nu puteau sa-si pironeasca ochii asupra fetei lui Moise, din pricina stralucirii fetei lui, macar ca stralucirea aceasta era trecatoare~ 3.8 cum n-ar fi cu slava mai degraba slujba Duhului? 3.9 Daca slujba aducatoare de osanda, a fost slavita, cu cat mai mult o intrece in slava slujba aducatoare de neprihanire? 3.10 Si in privinta aceasta, ce a fost slavit nici n-a fost slavit, din pricina slavei care o intrece cu mult. 3.11 In adevar, daca ce era trecator, era cu slava, cu cat mai mult va ramane in slava ce este netrecator! 3.12 Fiindca avem dar o astfel de nadejde, noi lucram cu multa indrazneala; 3.13 si nu facem ca Moise, care isi punea o marama peste fata, pentru ca fiii lui Israel sa nu-si pironeasca ochii asupra sfarsitului a ceea ce era trecator. 3.14 Dar ei au ramas greoi la minte: caci pana in ziua de astazi, la citirea Vechiului Testament, aceasta marama ramane neridicata, fiindca marama este data la o parte in Hristos. 3.15 Da, pana astazi, cand se citeste Moise, ramane o marama peste inimile lor. 3.16 Dar ori de cate ori vreunul se intoarce la Domnul, marama este luata. 3.17 Caci Domnul este Duhul; si unde este Duhul Domnului, acolo este slobozenia. 3.18 Noi toti privim cu fata descoperita, ca intr-o oglinda, slava Domnului, si suntem schimbati in acelasi chip al Lui, din slava in slava, prin Duhul Domnului.
4.1 De aceea, fiindca avem slujba aceasta, dupa indurarea pe care am capatat-o, noi nu cadem de oboseala. 4.2 Ca unii, care am lepadat mestesugirile rusinoase si ascunse, nu umblam cu viclesug si nu stricam Cuvantul lui Dumnezeu. Ci, prin aratarea adevarului, ne facem vrednici sa fim primiti de orice cuget omenesc, inaintea lui Dumnezeu. 4.3 Si daca Evanghelia noastra este acoperita, este acoperita pentru cei ce sunt pe calea pierzarii~ 4.4 a caror minte necredincioasa a orbit-o dumnezeul veacului acestuia, ca sa nu vada stralucind lumina Evangheliei slavei lui Hristos, care este chipul lui Dumnezeu. 4.5 Caci noi nu ne propovaduim pe noi insine, ci pe Domnul Hristos Isus. Noi suntem robii vostri, pentru Isus. 4.6 Caci Dumnezeu, care a zis: Sa lumineze lumina din intuneric, ne-a luminat inimile, pentru ca sa facem sa straluceasca lumina cunostintei slavei lui Dumnezeu pe fata lui Isus Hristos. 4.7 Comoara aceasta o purtam in niste vase de lut, pentru ca aceasta putere nemaipomenita sa fie de la Dumnezeu si nu de la noi. 4.8 Suntem incoltiti in toate chipurile, dar nu la stramtoare; in grea cumpana, dar nu deznadajduiti; 4.9 prigoniti, dar nu parasiti; trantiti jos, dar nu omorati. 4.10 Purtam intotdeauna cu noi, in trupul nostru, omorarea Domnului Isus, pentru ca si viata lui Isus sa se arate in trupul nostru. 4.11 Caci noi cei vii, totdeauna suntem dati la moarte din pricina lui Isus, pentru ca si viata lui Isus sa se arate in trupul nostru muritor. 4.12 Astfel ca, in noi lucreaza moartea, iar in voi viata. 4.13 Insa fiindca avem acelasi duh de credinta, potrivit cu ceea ce este scris: Am crezut, de aceea am vorbit! si noi credem, si de aceea vorbim. 4.14 Si stim ca Cel ce a inviat pe Domnul Isus, ne va invia si pe noi impreuna cu Isus, si ne va face sa ne infatisam impreuna cu voi. 4.15 Caci toate aceste lucruri se petrec in folosul vostru, pentru ca harul mare, capatat prin multi, sa faca sa sporeasca multumirile spre slava lui Dumnezeu. 4.16 De aceea, noi nu cadem de oboseala. Ci chiar daca omul nostru de afara se trece, totusi omul nostru dinauntru se innoieste din zi in zi. 4.17 Caci intristarile noastre usoare de o clipa lucreaza pentru noi tot mai mult o greutate vesnica de slava. 4.18 Pentru ca noi nu ne uitam la lucrurile care se vad, ci la cele ce nu se vad; caci lucrurile care se vad, sunt trecatoare, pe cand cele ce nu se vad, sunt vesnice.
5.1 Stim, in adevar, ca, daca se desface casa pamanteasca a cortului nostru trupesc, avem o cladire in cer de la Dumnezeu, o casa, care nu este facuta de mana ci este vesnica. 5.2 Si gemem in cortul acesta, plini de dorinta sa ne imbracam peste el cu locasul nostru ceresc~ 5.3 negresit daca atunci cand vom fi imbracati nu vom fi gasiti dezbracati de el. 5.4 Chiar in cortul acesta deci, gemem apasati; nu ca dorim sa fim dezbracati de trupul acesta, ci sa fim imbracati cu trupul celalalt peste acesta, pentru ca ce este muritor in noi, sa fie inghitit de viata. 5.5 Si Cel ce ne-a facut pentru aceasta, este Dumnezeu, care ne-a dat arvuna Duhului. 5.6 Asadar, noi intotdeauna suntem plini de incredere; caci stim ca, daca suntem acasa in trup, pribegim departe de Domnul, 5.7 pentru ca umblam prin credinta, nu prin vedere. 5.8 Da, suntem plini de incredere, si ne place mult mai mult sa parasim trupul acesta, ca sa fim acasa la Domnul. 5.9 De aceea ne si silim sa-I fim placuti, fie ca ramanem acasa fie ca suntem departe de casa. 5.10 Caci toti trebuie sa ne infatisam inaintea scaunului de judecata al lui Hristos, pentru ca fiecare sa-si primeasca rasplata dupa binele sau raul, pe care-l va fi facut cand traia in trup. 5.11 Ca unii care cunoastem deci frica de Domnul, pe oameni, cautam sa-i incredintam; dar Dumnezeu ne cunoaste bine, si nadajduiesc ca si voi ne cunoasteti bine in cugetele voastre. 5.12 Cu aceasta nu ne laudam singuri iarasi inaintea voastra, ci va dam un temei de lauda cu privire la noi, ca sa aveti cu ce raspunde acelora care se lauda cu ce este in infatisare si nu cu ce este in inima. 5.13 In adevar, daca ne-am iesit din minti, pentru Dumnezeu ne-am iesit; daca suntem intregi la minte, pentru voi suntem. 5.14 Caci dragostea lui Hristos ne strange; fiindca socotim ca, daca Unul singur a murit pentru toti, toti deci au murit. 5.15 Si El a murit pentru toti, pentru ca cei ce traiesc, sa nu mai traiasca pentru ei insisi, ci pentru Cel ce a murit si a inviat pentru ei. 5.16 Asa ca, de acum incolo, nu mai cunoastem pe nimeni in felul lumii; si chiar daca am cunoscut pe Hristos in felul lumii, totusi acum nu-L mai cunoastem in felul acesta. 5.17 Caci, daca este cineva in Hristos, este o faptura noua. Cele vechi s-au dus: iata ca toate lucrurile s-au facut noi. 5.18 Si toate lucrurile acestea sunt de la Dumnezeu, care ne-a impacat cu El prin Isus Hristos, si ne-a incredintat slujba impacarii; 5.19 ca adica, Dumnezeu era in Hristos, impacand lumea cu Sine, netinandu-le in socoteala pacatele lor, si ne-a incredintat noua propovaduirea acestei impacari. 5.20 Noi dar, suntem trimisi imputerniciti ai lui Hristos; si, ca si cum Dumnezeu ar indemna prin noi, va rugam fierbinte, in Numele lui Hristos: Impacati-va cu Dumnezeu! 5.21 Pe Cel ce n-a cunoscut nici un pacat, El L-a facut pacat pentru noi, ca noi sa fim neprihanirea lui Dumnezeu in El.
6.1 Ca unii care lucram impreuna cu Dumnezeu, va sfatuim sa faceti asa ca sa nu fi primit in zadar harul lui Dumnezeu. 6.2 Caci El zice: La vremea potrivita, te-am ascultat, in ziua mantuirii, te-am ajutat. Iata ca acum este vremea potrivita; iata ca acum este ziua mantuirii. 6.3 Noi nu dam nimanui nici un prilej de poticnire, pentru ca slujba noastra sa nu fie defaimata. 6.4 Ci, in toate privintele, aratam ca suntem niste vrednici slujitori ai lui Dumnezeu, prin multa rabdare, in necazuri, in nevoi, in stramtorari~ 6.5 in batai, in temnite, in rascoale, in osteneli, in vegheri, in posturi; 6.6 prin curatie, prin intelepciune, prin indelunga rabdare, prin bunatate, prin Duhul Sfant, printr-o dragoste neprefacuta~ 6.7 prin cuvantul adevarului, prin puterea lui Dumnezeu, prin armele de lovire si de aparare, pe care le da neprihanirea; 6.8 in slava si in ocara, in vorbire de rau si in vorbire de bine. Suntem priviti ca niste inselatori, macar ca spunem adevarul; 6.9 ca niste necunoscuti, macar ca suntem bine cunoscuti; ca unii care murim, si iata ca traim; ca niste pedepsiti, macar ca nu suntem omorati; 6.10 ca niste intristati, si totdeauna suntem veseli; ca niste saraci, si totusi imbogatim pe multi; ca neavand nimic, si totusi stapanind toate lucrurile. 6.11 Am dat drumul gurii fata de voi, Corintenilor! Ni s-a largit inima. 6.12 Voi nu sunteti la stramtoare in noi; dar inima voastra s-a strans pentru noi. 6.13 Faceti-ne si voi la fel: va vorbesc ca unor copii ai mei largiti-va si voi! 6.14 Nu va injugati la un jug nepotrivit cu cei necredinciosi. Caci ce legatura este intre neprihanire si faradelege? Sau cum poate sta impreuna lumina cu intunericul? 6.15 Ce intelegere poate fi intre Hristos si Belial? Sau ce legatura are cel credincios cu cel necredincios? 6.16 Cum se impaca Templul lui Dumnezeu cu idolii? Caci noi suntem Templul Dumnezeului celui viu, cum a zis Dumnezeu: Eu voi locui si voi umbla in mijlocul lor; Eu voi fi Dumnezeul lor, si ei vor fi poporul Meu. 6.17 De aceea: Iesiti din mijlocul lor, si despartiti-va de ei, zice Domnul; nu va atingeti de ce este necurat, si va voi primi. 6.18 Eu va voi fi Tata, si voi Imi veti fi fii si fiice, zice Domnul Cel Atotputernic.
7.1 Deci, fiindca avem astfel de fagaduinte, preaiubitilor, sa ne curatim de orice intinaciune a carnii si a duhului, si sa ne ducem sfintirea pana la capat, in frica de Dumnezeu. 7.2 Intelegeti-ne bine! N-am nedreptatit pe nimeni, n-am vatamat pe nimeni, n-am inselat pe nimeni. 7.3 Nu spun aceste lucruri ca sa va osandesc, caci am spus mai inainte ca sunteti in inimile noastre pe viata si pe moarte. 7.4 Am o mare incredere in voi. Am tot dreptul sa ma laud cu voi. Sunt plin de mangaiere, imi salta inima de bucurie in toate necazurile noastre. 7.5 Caci si dupa venirea noastra in Macedonia, trupul nostru n-a avut nici o odihna. Am fost necajiti in toate chipurile: de afara lupte, dinauntru temeri. 7.6 Dar Dumnezeu, care mangaie pe cei smeriti, ne-a mangaiat prin venirea lui Tit. 7.7 Si nu numai prin venirea lui, ci si prin mangaierea cu care a fost mangaiat si el de voi. El ne-a istorisit despre dorinta voastra arzatoare, despre lacrimile voastre, despre ravna voastra pentru mine, asa ca bucuria mea a fost si mai mare. 7.8 Macar ca v-am intristat prin epistola mea, nu-mi pare rau; si chiar daca mi-ar fi parut rau caci vad ca epistola aceea v-a intristat (macar ca pentru putina vreme) 7.9 totusi, acum ma bucur, nu pentru ca ati fost intristati, ci pentru ca intristarea voastra v-a adus la pocainta. Caci ati fost intristati dupa voia lui Dumnezeu, ca sa n-aveti nici o paguba din partea noastra. 7.10 In adevar, cand intristarea este dupa voia lui Dumnezeu, aduce o pocainta care duce la mantuire, si de care cineva nu se caieste niciodata; pe cand intristarea lumii aduce moartea. 7.11 Caci uite, tocmai intristarea aceasta a voastra dupa voia lui Dumnezeu, ce framantare a trezit in voi! Si ce cuvinte de dezvinovatire! Ce manie! Ce frica! Ce dorinta aprinsa! Ce ravna! Ce pedeapsa! In toate voi ati aratat ca sunteti curati in privinta aceasta. 7.12 Asa ca, daca v-am scris nu v-am scris nici din pricina celui ce a facut ocara, nici din pricina celui ce a suferit ocara, ci ca sa se arate marea noastra purtare de grija pentru voi inaintea lui Dumnezeu. 7.13 De aceea am fost mangaiati. Dar, pe langa mangaierea aceasta a noastra, ne-am bucurat si mai mult de bucuria lui Tit, al carui duh a fost racorit de voi toti. 7.14 Si daca m-am laudat putin cu voi inaintea lui, n-am fost dat de rusine. Ci, dupa cum in orice lucru v-am spus adevarul, tot asa si lauda noastra cu voi inaintea lui Tit, s-a adeverit. 7.15 El are o si mai mare dragoste pentru voi, cand isi aduce aminte de ascultarea voastra a tuturor, si de primirea pe care i-ati facut-o, cu frica si cu cutremur. 7.16 Ma bucur ca ma pot increde in voi in toate privintele.
8.1 Fratilor, voim sa va aducem la cunostinta harul, pe care l-a dat Dumnezeu in Bisericile Macedoniei. 8.2 In mijlocul multelor necazuri prin care au trecut, bucuria lor peste masura de mare si saracia lor lucie, au dat nastere la un belsug de darnicie din partea lor. 8.3 Va marturisesc ca au dat de buna voie, dupa puterea lor, si chiar peste puterile lor. 8.4 Si ne-au rugat cu mari staruinte pentru harul si partasia la aceasta strangere de ajutoare pentru sfinti. 8.5 Si au facut aceasta nu numai cum nadajduisem, dar s-au dat mai intai pe ei insisi Domnului, si apoi noua, prin voia lui Dumnezeu. 8.6 Noi dar, am rugat pe Tit sa ispraveasca aceasta strangere de ajutoare, pe care o incepuse. 8.7 Dupa cum sporiti in toate lucrurile: in credinta, in cuvant, in cunostinta, in orice ravna, si in dragostea voastra pentru noi, cautati sa sporiti si in aceasta binefacere. 8.8 Nu spun lucrul acesta ca sa va dau o porunca; ci pentru ravna altora, si ca sa pun la incercare curatia dragostei voastre. 8.9 Caci cunoasteti harul Domnului nostru Isus Hristos. El, macar ca era bogat, s-a facut sarac pentru voi, pentru ca prin saracia Lui, voi sa va imbogatiti. 8.10 In aceasta privinta va dau un sfat. Si sfatul acesta va este de folos voua, care, de acum un an, cei dintai ati inceput nu numai sa faceti, ci sa si voiti. 8.11 Ispraviti dar acum de facut; pentru ca, dupa graba vointei sa fie si infaptuirea, potrivit cu mijloacele voastre. 8.12 Pentru ca, daca este bunavointa, darul este primit, avandu-se in vedere ce are cineva, nu ce n-are. 8.13 Aici nu este vorba ca altii sa fie usurati, iar voi stramtorati; 8.14 ci este vorba de o potrivire: in imprejurarea de acum, prisosul vostru sa acopere nevoile lor, pentru ca si prisosul lor sa acopere, la randul lui, nevoile voastre, asa ca sa fie o potrivire; 8.15 dupa cum este scris: Cel ce stransese mult, n-avea nimic de prisos, si cel ce stransese putin, nu ducea lipsa. 8.16 Multumiri fie aduse lui Dumnezeu, care a pus in inima lui Tit aceeasi ravna pentru voi. 8.17 Caci el a primit indemnul nostru; ba inca, stapanit de o ravna arzatoare, a pornit de buna voie spre voi. 8.18 Am trimis cu el si pe fratele a carui lauda in Evanghelie este raspandita prin toate Bisericile. 8.19 Mai mult, el a fost ales de Biserici sa mearga impreuna cu noi in aceasta lucrare de binefacere, pe care o savarsim spre slava Domnului si ca o dovada de bunavointa noastra. 8.20 In chipul acesta, vrem ca nimeni sa nu ne defaime cu privire la acest belsug de ajutoare, de care ingrijim. 8.21 Caci cautam sa lucram cinstit nu numai inaintea Domnului, ci si inaintea oamenilor. 8.22 Am trimis cu ei pe fratele nostru, a carui ravna am incercat-o de atatea ori in multe imprejurari, si care, de data aceasta, arata mult mai multa ravna, din pricina marii lui increderi in voi. 8.23 Astfel, fie avand in vedere pe Tit, care este partasul si tovarasul meu de lucru in mijlocul vostru; fie avand in vedere pe fratii nostri, care sunt trimisii Bisericilor si fala lui Hristos: 8.24 dati-le inaintea Bisericilor dovada de dragostea voastra, si aratati-le ca avem dreptul sa ne laudam cu voi.
9.1 Este de prisos sa va mai scriu cu privire la strangerea de ajutoare pentru sfinti. 9.2 Cunosc, in adevar, bunavointa voastra, cu care ma laud cu privire la voi catre Macedoneni, si le spun ca Ahaia este gata de acum un an. Si ravna voastra a imbarbatat pe foarte multi din ei. 9.3 Am trimis totusi pe frati, pentru ca lauda noastra cu voi sa nu fie nimicita cu prilejul acesta, ci sa fiti gata, cum am spus. 9.4 Daca vor veni vreunii din Macedonia cu mine, si nu va vor gasi gata, n-as vrea ca noi (ca sa nu zicem voi) sa fim dati de rusine in increderea aceasta. 9.5 De aceea, am socotit de trebuinta, sa rog pe frati sa vina mai inainte la voi, si sa pregateasca strangerea darurilor fagaduite de voi, ca ele sa fie gata, facute cu darnicie nu cu zgarcenie. 9.6 Sa stiti: cine seamana putin, putin va secera; iar cine seamana mult, mult va secera. 9.7 Fiecare sa dea dupa cum a hotarat in inima lui: nu cu parere de rau, sau de sila, caci pe cine da cu bucurie, il iubeste Dumnezeu. 9.8 Si Dumnezeu poate sa va umple cu orice har, pentru ca, avand totdeauna in toate lucrurile din destul, sa prisositi in orice fapta buna~ 9.9 dupa cum este scris: A imprastiat, a dat saracilor, neprihanirea lui ramane in veac. 9.10 Cel ce da samanta semanatorului si paine pentru hrana, va va da si va va inmulti si voua samanta de semanat si va face sa creasca roadele neprihanirii voastre. 9.11 In chipul acesta veti fi imbogatiti in toate privintele, pentru orice darnicie, care, prin noi, va face sa se aduca multumiri lui Dumnezeu. 9.12 Caci ajutorul dat de darurile acestea, nu numai ca acopera nevoile sfintilor, dar este si o pricina de multe multumiri catre Dumnezeu. 9.13 Asa ca dovada data de voi prin ajutorul acesta, ii face sa slaveasca pe Dumnezeu pentru ascultarea pe care marturisiti ca o aveti fata de Evanghelia lui Hristos, si pentru darnicia ajutorului vostru fata de ei si fata de toti; 9.14 si-i face sa se roage pentru voi, si sa va iubeasca din inima, pentru harul nespus de mare al lui Dumnezeu fata de voi. 9.15 Multumiri fie aduse lui Dumnezeu pentru darul Lui nespus de mare!
10.1 Eu, Pavel, va rog, prin blandetea si bunatatea lui Hristos, eu, cel smerit cand sunt de fata in mijlocul vostru, si plin de indrazneala impotriva voastra, cand sunt departe~ 10.2 va rog, dar, sa nu ma faceti ca, atunci cand voi fi de fata, sa alerg cu hotarare la indrazneala aceea, pe care am de gand s-o intrebuintez impotriva unora, care isi inchipuie ca noi suntem manati de firea pamanteasca. 10.3 Macar ca traim in firea pamanteasca, totusi nu ne luptam calauziti de firea pamanteasca. 10.4 Caci armele cu care ne luptam noi, nu sunt supuse firii pamantesti, ci sunt puternice, intarite de Dumnezeu ca sa surpe intariturile. 10.5 Noi rasturnam izvodirile mintii si orice inaltime, care se ridica impotriva cunostintei lui Dumnezeu; si orice gand il facem rob ascultarii de Hristos. 10.6 Indata ce se va savarsi ascultarea aceasta din partea voastra, suntem gata sa pedepsim orice neascultare. 10.7 La infatisare va uitati? Daca cineva crede ca este al lui Hristos, sa aiba in vedere ca, dupa cum el este al lui Hristos, tot asa suntem si noi. 10.8 Si chiar daca m-as lauda ceva mai mult cu stapanirea, pe care mi-a dat-o Domnul pentru zidirea voastra, iar nu pentru daramarea voastra, tot nu mi-ar fi rusine. 10.9 Zic asa, ca sa nu se para ca vreau sa va infricosez prin epistolele mele. 10.10 De fapt, zic ei, epistolele lui sunt cu greutate si pline de putere; dar cand este de fata el insusi, este moale, si cuvantul lui n-are nici o greutate. 10.11 Cine judeca asa, sa fie incredintat ca, asa cum suntem in vorba, in epistolele noastre, cand nu suntem de fata, tot asa vom fi si in fapta, cand vom fi de fata! 10.12 Negresit, n-avem indrazneala sa ne punem alaturi sau in randul unora din aceia care se lauda singuri. Dar ei, prin faptul ca se masoara cu ei insisi si se pun alaturi ei cu ei insisi, sunt fara pricepere. 10.13 Noi, insa, nu ne laudam dincolo de masura noastra, ci in masura marginilor, pe care le-a insemnat Dumnezeu campului nostru ca sa ajungem pana la voi. 10.14 Nu ne intindem prea mult, ca si cand n-am fi ajuns pana la voi, caci, in adevar, pana la voi am ajuns in Evanghelia lui Hristos. 10.15 Nu ne laudam peste masura noastra, adica, nu ne laudam cu ostenelile altuia; ci avem nadejdea ca, daca credinta voastra creste, va creste si campul nostru de lucru intre voi, nespus de mult, dupa masura noastra. 10.16 Asa ca vom putea propovadui Evanghelia si in tinuturile care sunt dincolo de al vostru, fara sa intram in campul de lucru al altuia, ca sa ne laudam cu lucrari facute de-a gata. 10.17 Ci, oricine se lauda, sa se laude in Domnul. 10.18 Pentru ca nu cine se lauda singur, va fi primit, ci acela pe care Domnul il lauda.
11.1 O, de ati putea suferi putintica nebunie din partea mea! Ei, haide, suferiti-ma! 11.2 Caci sunt gelos de voi cu o gelozie dupa voia lui Dumnezeu, pentru ca v-am logodit cu un barbat, ca sa va infatisez inaintea lui Hristos ca pe o fecioara curata. 11.3 Dar ma tem ca, dupa cum sarpele a amagit pe Eva cu siretlicul lui, tot asa si gandurile voastre sa nu se strice de la curatia si credinciosia care este fata de Hristos. 11.4 In adevar, daca vine cineva sa va propovaduiasca un alt Isus pe care noi nu l-am propovaduit, sau daca este vorba sa primiti un alt duh pe care nu l-ati primit, sau o alta Evanghelie, pe care n-ati primit-o, oh, cum il ingaduiti de bine! 11.5 Dar socotesc ca nici eu nu sunt cu nimic mai prejos de apostolii acestia nespus de alesi! 11.6 Chiar daca sunt un necioplit in vorbire, nu sunt insa si in cunostinta; si am aratat lucrul acesta printre voi, in tot felul si in toate privintele. 11.7 Sau, am facut un pacat, cand m-am smerit pe mine insumi, ca sa fiti inaltati voi, si v-am vestit fara plata Evanghelia lui Dumnezeu? 11.8 Am despuiat alte Biserici, primind de la ele o plata, ca sa va pot sluji voua. 11.9 Si cand eram la voi, si m-am gasit in nevoie, n-am fost sarcina nimanui; caci de nevoile mele au ingrijit fratii, cand venisera din Macedonia. In toate m-am ferit, si ma voi feri sa va ingreuiez cu ceva. 11.10 Pe adevarul lui Hristos care este in mine, nimeni nu-mi va rapi aceasta pricina de lauda in tinuturile Ahaiei! 11.11 Pentru ce? Pentru ca nu va iubesc? Stie Dumnezeu! 11.12 Dar lucrez si voi lucra astfel, pentru ca sa tai orice prilej celor ce cauta un prilej, ca sa poata fi gasiti deopotriva cu mine in lucrurile cu care se lauda. 11.13 Oamenii acestia sunt niste apostoli mincinosi, niste lucratori inselatori, care se prefac in apostoli ai lui Hristos. 11.14 Si nu este de mirare, caci chiar Satana se preface intr-un inger de lumina. 11.15 Nu este mare lucru dar, daca si slujitorii lui se prefac in slujitori ai neprihanirii. Sfarsitul lor va fi dupa faptele lor. 11.16 Iarasi spun: sa nu ma creada nimeni nebun. Sau altminteri, suferiti-ma macar ca nebun, ca sa ma laud si eu putintel. 11.17 Ce spun in aceasta indrazneala, ca sa ma laud, nu spun dupa Domnul, ci ca si cum as spune din nebunie. 11.18 De vreme ce multi se lauda dupa firea pamanteasca, ma voi lauda si eu. 11.19 Doar voi suferiti cu placere pe nebuni, voi, care sunteti intelepti! 11.20 Daca va robeste cineva, daca va mananca cineva, daca pune cineva mana pe voi, daca va priveste cineva de sus, daca va bate cineva peste obraz, suferiti! 11.21 Spre rusinea mea o spun, ca am fost slabi! Totusi, orice poate sa puna inainte cineva vorbesc in nebunie pot pune si eu inainte. 11.22 Sunt ei Evrei? Si eu sunt! Sunt ei Israeliti? Si eu sunt! Sunt ei samanta a lui Avraam? Si eu sunt! 11.23 Sunt ei slujitori ai lui Hristos? vorbesc ca un iesit din minti eu sunt si mai mult. In osteneli si mai mult; in temnite, si mai mult; in lovituri, fara numar; de multe ori in primejdii de moarte! 11.24 De cinci ori am capatat de la Iudei patruzeci de lovituri fara una; 11.25 de trei ori am fost batut cu nuiele; odata am fost improscat cu pietre; de trei ori s-a sfaramat corabia cu mine; o noapte si o zi am fost in adancul marii. 11.26 Deseori am fost in calatorii, in primejdii pe rauri, in primejdii din partea talharilor, in primejdii din partea celor din neamul meu, in primejdii din partea paganilor, in primejdii in cetati, in primejdii in pustie, in primejdii pe mare, in primejdii intre fratii mincinosi. 11.27 In osteneli si necazuri, in priveghiuri adesea, in foame si sete, in posturi adesea, in frig si lipsa de imbracaminte! 11.28 Si, pe langa lucrurile de afara, in fiecare zi ma apasa grija pentru toate Bisericile. 11.29 Cine este slab, si sa nu fiu si eu slab? Cine cade in pacat, si eu sa nu ard? 11.30 Daca e vorba sa ma laud, ma voi lauda numai cu lucrurile privitoare la slabiciunea mea. 11.31 Dumnezeu si Tatal Domnului nostru Isus Hristos, care este binecuvantat in veci, stie ca nu mint! 11.32 In Damasc, dregatorul imparatului Areta pazea cetatea Damascenilor, ca sa ma prinda. 11.33 Dar am fost dat jos pe o fereastra, intr-o cosnita, prin zid, si am scapat din mainile lor.
12.1 E nevoie sa ma laud, macar ca nu este de folos. Voi veni totusi la vedeniile si descoperirile Domnului. 12.2 Cunosc un om in Hristos, care, acum patrusprezece ani, a fost rapit pana in al treilea cer (daca a fost in trup nu stiu; daca a fost fara trup, nu stiu: Dumnezeu stie). 12.3 Si stiu ca omul acesta (daca a fost in trup sau fara trup, nu stiu: Dumnezeu stie)~ 12.4 a fost rapit in rai, si a auzit cuvinte, care nu se pot spune, si pe care nu-i este ingaduit unui om sa le rosteasca. 12.5 Cu un astfel de om ma voi lauda; dar intrucat ma priveste pe mine insumi, nu ma voi lauda decat cu slabiciunile mele. 12.6 Chiar daca as vrea sa ma laud, n-as fi nebun, caci as spune adevarul; dar ma feresc, ca sa n-aiba nimeni despre mine o parere mai inalta decat ce vede in mine, sau ce aude de la mine. 12.7 Si ca sa nu ma umflu de mandrie, din pricina stralucirii acestor descoperiri, mi-a fost pus un tepus in carne, un sol al Satanei, ca sa ma palmuiasca, si sa ma impiedice sa ma ingamf. 12.8 De trei ori am rugat pe Domnul sa mi-l ia. 12.9 Si El mi-a zis: Harul Meu iti este de ajuns; caci puterea Mea in slabiciune este facuta desavarsita. Deci ma voi lauda mult mai bucuros cu slabiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos sa ramana in mine. 12.10 De aceea simt placere in slabiciuni, in defaimari, in nevoi, in prigoniri, in stramtorari, pentru Hristos; caci cand sunt slab, atunci sunt tare. 12.11 Am ajuns nebun: voi m-ati silit. Dar voi trebuia sa ma laudati; caci, macar ca nu sunt nimic, totusi cu nimic n-am fost mai prejos de acesti apostoli asa de minunati. 12.12 Semnele unui apostol le-ati avut printre voi in toata rabdarea, prin semne, puteri si minuni care au fost facute intre voi. 12.13 In adevar, in ce ati fost voi pusi mai prejos decat celelalte Biserici, afara doar ca numai eu singur nu v-am fost o sarcina? O, iertati-mi nedreptatea aceasta! 12.14 Iata ca sunt gata sa vin a treia oara la voi; si tot nu va voi fi o sarcina; caci nu caut bunurile voastre, ci pe voi insiva. Ce-i drept, nu copiii sunt datori sa agoniseasca pentru parintii lor, ci parintii pentru copiii lor. 12.15 Si eu, voi cheltui prea bucuros din ale mele, si ma voi cheltui in totul si pe mine insumi pentru sufletele voastre. Daca va iubesc mai mult, sunt iubit cu atat mai putin? 12.16 Fie si-asa! Nu v-am fost sarcina deloc. Dar, zic ei, ca un om istet ce sunt, v-am prins prin siretlic. 12.17 Dar, am tras eu oare vreun folos de la voi prin vreunul din aceia, pe care i-am trimis la voi? 12.18 Am rugat pe Tit sa vina sa va vada; si impreuna cu el am trimis si pe fratele: a cerut Tit ceva de la voi? N-am fost noi calauziti de acelasi Duh, si n-am calcat noi pe aceleasi urme? 12.19 De multa vreme voi va inchipuiti ca, vrem sa ne aparam inaintea voastra! Noi vorbim inaintea lui Dumnezeu in Hristos; si toate aceste lucruri, le spunem, preaiubitilor, pentru zidirea voastra. 12.20 Fiindca ma tem ca nu cumva, la venirea mea, sa va gasesc asa cum n-as vrea sa va gasesc, si eu insumi sa fiu gasit de voi asa cum n-ati vrea. Ma tem sa nu gasesc galceava, pizma, manii, dezbinari, vorbiri de rau, barfe, ingamfari, tulburari. 12.21 Ma tem ca, la venirea mea la voi, sa ma smereasca din nou Dumnezeul meu cu privire la voi, si sa trebuiasca sa plang pe multi din cei ce au pacatuit mai inainte, si nu s-au pocait de necuratia, curvia si spurcaciunile, pe care le-au facut.
13.1 Vin la voi pentru a treia oara. Orice vorba sa fie sprijinita pe marturia a doi sau trei martori. 13.2 Cum am spus, cand am fost de fata a doua oara, tot asa si azi, cand nu sunt de fata, spun iarasi mai dinainte celor ce au pacatuit mai inainte, si tuturor celorlalti, ca, daca ma voi intoarce la voi, n-am sa crut deloc; 13.3 caci cautati o dovada ca Hristos vorbeste in mine: El care nu este slab fata de voi, ci este plin de putere intre voi. 13.4 In adevar El a fost rastignit prin slabiciune; dar traieste prin puterea lui Dumnezeu. Tot astfel si noi suntem slabi in El, dar, prin puterea lui Dumnezeu, vom fi plini de viata cu El fata de voi. 13.5 Pe voi insiva incercati-va daca sunteti in credinta. Pe voi insiva incercati-va. Nu recunoasteti voi ca Isus Hristos este in voi? Afara numai daca sunteti lepadati. 13.6 Dar trag nadejde ca veti recunoaste ca noi nu suntem lepadati. 13.7 Totusi ne rugam lui Dumnezeu sa nu faceti nimic rau; nu pentru ca sa ne putem arata noi insine primiti, ci ca sa faceti ce este bine, chiar daca noi am trece drept lepadati. 13.8 Caci n-avem nici o putere impotriva adevarului ci pentru adevar. 13.9 In adevar, ne bucuram cand noi suntem slabi, iar voi sunteti tari; si ne rugam pentru desavarsirea voastra. 13.10 Tocmai de aceea va scriu aceste lucruri, cand nu sunt de fata, pentru ca, atunci cand voi fi de fata, sa nu ma port cu asprime, potrivit cu puterea pe care mi-a dat-o Domnul pentru zidire, iar nu pentru daramare. 13.11 Incolo, fratilor, fiti sanatosi, desavarsiti-va, imbarbatati-va, fiti cu un cuget, traiti in pace, si Dumnezeul dragostei si al pacii va fi cu voi. 13.12 Spuneti-va unii altora sanatate, cu o sarutare sfanta. 13.13 Toti sfintii va trimit sanatate. 13.14 Harul Domnului Isus Hristos, si dragostea lui Dumnezeu, si impartasirea Sfantului Duh, sa fie cu voi cu toti! Amin.
1.1 Pavel, apostol nu de la oameni, nici printr-un om, ci prin Isus Hristos, si prin Dumnezeu Tatal, care L-a inviat din morti~ 1.2 si toti fratii care sunt impreuna cu mine, catre Bisericile Galatiei: 1.3 Har si pace voua de la Dumnezeu Tatal, si de la Domnul nostru Isus Hristos! 1.4 El S-a dat pe Sine insusi pentru pacatele noastre, ca sa ne smulga din acest veac rau, dupa voia Dumnezeului nostru si Tatal. 1.5 A Lui sa fie slava in vecii vecilor! Amin. 1.6 Ma mir ca treceti asa de repede de la Cel ce v-a chemat prin harul lui Hristos, la o alta Evanghelie. 1.7 Nu doar ca este o alta Evanghelie; dar sunt unii oameni care va tulbura, si voiesc sa rastoarne Evanghelia lui Hristos. 1.8 Dar chiar daca noi insine sau un inger din cer ar veni sa va propovaduiasca o Evanghelie, deosebita de aceea pe care v-am propovaduit-o noi, sa fie anatema! 1.9 Cum am mai spus, o spun si acum: daca va propovaduieste cineva o Evanghelie, deosebita de aceea pe care ati primit-o, sa fie anatema! 1.10 Caut eu oare, in clipa aceasta, sa capat bunavointa oamenilor, sau bunavointa lui Dumnezeu? Sau caut sa plac oamenilor? Daca as mai cauta sa plac oamenilor, n-as fi robul lui Hristos. 1.11 Fratilor, va marturisesc ca Evanghelia propovaduita de mine, nu este de obarsie omeneasca; 1.12 pentru ca, n-am primit-o, nici n-am invatat-o de la vreun om, ci prin descoperirea lui Isus Hristos. 1.13 Ati auzit, in adevar, care era purtarea mea de altadata, in religia Iudeilor. Cum, adica, prigoneam peste masura de mult Biserica lui Dumnezeu, si faceam prapad in ea; 1.14 si cum eram mai inaintat in religia Iudeilor decat multi din neamul meu, de o varsta cu mine. Eram insufletit de o ravna nespus de mare pentru datinile stramosesti. 1.15 Dar cand Dumnezeu care m-a pus deoparte din pantecele maicii mele, si m-a chemat prin harul Sau, a gasit cu cale 1.16 sa descopere in mine pe Fiul Sau, ca sa-L vestesc intre Neamuri, indata, n-am intrebat pe nici un om~ 1.17 nici nu m-am suit la Ierusalim la cei ce au fost apostoli inainte de mine, ci m-am dus in Arabia. Apoi m-am intors din nou la Damasc. 1.18 Dupa trei ani, m-am suit la Ierusalim sa fac cunostinta cu Chifa, si am ramas la el cincisprezece zile. 1.19 Dar n-am vazut pe nici unul altul dintre apostoli, decat pe Iacov, fratele Domnului. 1.20 In cele ce va scriu, iata, inaintea lui Dumnezeu, nu mint. 1.21 Dupa aceea m-am dus in tinuturile Siriei si Ciliciei. 1.22 Si eram inca necunoscut la fata Bisericilor lui Hristos, care sunt in Iudea. 1.23 Ele auzeau doar spunandu-se: Cel ce ne prigonea odinioara, acum propovaduieste credinta, pe care cauta s-o nimiceasca odinioara. 1.24 Si slaveau pe Dumnezeu din pricina mea.
2.1 Dupa patrusprezece ani, m-am suit din nou la Ierusalim impreuna cu Barnaba; si am luat cu mine si pe Tit. 2.2 M-am suit, in urma unei descoperiri, si le-am aratat Evanghelia, pe care o propovaduiesc eu intre Neamuri, in deosebi celor mai cu vaza, ca nu cumva sa alerg sau sa fi alergat in zadar. 2.3 Nici chiar Tit, care era cu mine, macar ca era Grec, n-a fost silit sa se taie imprejur~ 2.4 din pricina fratilor mincinosi, furisati si strecurati printre noi, ca sa pandeasca slobozenia, pe care o avem in Hristos Isus, cu gand sa ne aduca la robie; 2.5 noi nu ne-am supus si nu ne-am potrivit lor nici o clipa macar, pentru ca adevarul Evangheliei sa ramana cu voi. 2.6 Cei ce sunt socotiti ca fiind ceva orice ar fi fost ei, nu-mi pasa: Dumnezeu nu cauta la fata oamenilor acestia, zic, ei cei cu vaza nu mi-au adaugat nimic. 2.7 Ba dimpotriva, cand au vazut ca mie imi fusese incredintata Evanghelia pentru cei netaiati imprejur, dupa cum lui Petru ii fusese incredintata Evanghelia pentru cei taiati imprejur, 2.8 caci Cel ce facuse din Petru apostolul celor taiati imprejur, facuse si din mine apostolul Neamurilor 2.9 si cand au cunoscut harul, care-mi fusese dat, Iacov, Chifa si Ioan, care sunt priviti ca stalpi, mi-au dat mie si lui Barnaba, mana dreapta de insotire, ca sa mergem sa propovaduim: noi la Neamuri, iar ei la cei taiati imprejur. 2.10 Ne-au spus numai sa ne aducem aminte de cei saraci, si chiar asa am si cautat sa fac. 2.11 Dar cand a venit Chifa in Antiohia, i-am stat impotriva in fata, caci era de osandit. 2.12 In adevar, inainte de venirea unora de la Iacov, el manca impreuna cu Neamurile; dar cand au venit ei, s-a ferit si a stat deoparte, de teama celor taiati imprejur. 2.13 Impreuna cu el au inceput sa se prefaca si ceilalti Iudei, asa ca pana si Barnaba a fost prins in latul fatarniciei lor. 2.14 Cand i-am vazut eu ca nu umbla drept dupa adevarul Evangheliei, am spus lui Chifa in fata tuturor: Daca tu, care esti Iudeu, traiesti ca Neamurile, si nu ca Iudeii, cum silesti pe Neamuri sa traiasca in felul Iudeilor? 2.15 Noi suntem Iudei din fire, iar nu pacatosi dintre Neamuri. 2.16 Totusi, fiindca stim ca omul nu este socotit neprihanit, prin faptele Legii, ci numai prin credinta in Isus Hristos, am crezut si noi in Hristos Isus, ca sa fim socotiti neprihaniti prin credinta in Hristos, iar nu prin faptele Legii; pentru ca nimeni nu va fi socotit neprihanit prin faptele Legii. 2.17 Dar daca, in timp ce cautam sa fim socotiti neprihaniti in Hristos, si noi insine am fi gasiti ca pacatosi, este oare Hristos un slujitor al pacatului? Nicidecum! 2.18 Caci, daca zidesc iarasi lucrurile, pe care le-am stricat, ma arat ca un calcator de lege. 2.19 Caci eu, prin Lege, am murit fata de Lege, ca sa traiesc pentru Dumnezeu. 2.20 Am fost rastignit impreuna cu Hristos, si traiesc dar nu mai traiesc eu, ci Hristos traieste in mine. Si viata, pe care o traiesc acum in trup, o traiesc in credinta in Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit si S-a dat pe Sine insusi pentru mine. 2.21 Nu vreau sa fac zadarnic harul lui Dumnezeu; caci daca neprihanirea se capata prin Lege, degeaba a murit Hristos.
3.1 O, Galateni nechibzuiti! Cine v-a fermecat, pe voi, inaintea ochilor carora a fost zugravit Isus Hristos ca rastignit? 3.2 Iata numai ce voiesc sa stiu de la voi: prin faptele Legii ati primit voi Duhul, ori prin auzirea credintei? 3.3 Sunteti asa de nechibzuiti? Dupa ce ati inceput prin Duhul, vreti acum sa sfarsiti prin firea pamanteasca? 3.4 In zadar ati suferit voi atat de mult? Daca, in adevar, e in zadar! 3.5 Cel ce va da Duhul si face minuni printre voi, le face oare prin faptele Legii sau prin auzirea credintei? 3.6 Tot asa si Avraam a crezut pe Dumnezeu, si credinta aceasta i-a fost socotita ca neprihanire. 3.7 Intelegeti si voi dar, ca fii ai lui Avraam sunt cei ce au credinta. 3.8 Scriptura, de asemenea, fiindca prevedea ca Dumnezeu va socoti neprihanite pe Neamuri, prin credinta, a vestit mai dinainte lui Avraam aceasta veste buna: Toate neamurile vor fi binecuvantate in tine. 3.9 Asa ca cei ce se bizuiesc pe credinta, sunt binecuvantati impreuna cu Avraam cel credincios. 3.10 Caci toti cei ce se bizuiesc pe faptele Legii, sunt sub blestem; pentru ca este scris: Blestemat este oricine nu staruie in toate lucrurile scrise in cartea Legii, ca sa le faca. 3.11 Si ca nimeni nu este socotit neprihanit inaintea lui Dumnezeu, prin Lege, este invederat, caci cel neprihanit prin credinta va trai. 3.12 Insa Legea nu se intemeiaza pe credinta; ci ea zice: Cine va face aceste lucruri, va trai prin ele. 3.13 Hristos ne-a rascumparat din blestemul Legii, facandu-Se blestem pentru noi, fiindca este scris: Blestemat e oricine este atarnat pe lemn 3.14 pentru ca binecuvantarea vestita lui Avraam sa vina peste Neamuri, in Hristos Isus, asa ca, prin credinta, noi sa primim Duhul fagaduit. 3.15 Fratilor, (vorbesc in felul oamenilor), un testament, chiar al unui om, odata intarit, totusi nimeni nu-l desfiinteaza, nici nu-i mai adauga ceva. 3.16 Acum, fagaduintele au fost facute lui Avraam si semintei lui. Nu zice: Si semintelor (ca si cum ar fi vorba de mai multe), ci ca si cum ar fi vorba numai de una: Si semintei tale, adica Hristos. 3.17 Iata ce vreau sa zic: un testament, pe care l-a intarit Dumnezeu mai inainte, nu poate fi desfiintat, asa ca fagaduinta sa fie nimicita, de Legea venita dupa patru sute trei zeci de ani. 3.18 Caci daca mostenirea ar veni din Lege, nu mai vine din fagaduinta; si Dumnezeu printr-o fagaduinta a dat-o lui Avraam. 3.19 Atunci pentru ce este Legea? Ea a fost adaugata din pricina calcarilor de lege, pana cand avea sa vina Samanta, careia ii fusese facuta fagaduinta; si a fost data prin ingeri, prin mana unui mijlocitor. 3.20 Dar mijlocitorul nu este mijlocitorul unei singure parti, pe cand Dumnezeu, este unul singur. 3.21 Atunci oare Legea este impotriva fagaduintelor lui Dumnezeu? Nicidecum! Daca s-ar fi dat o Lege care sa poata da viata, intr-adevar, neprihanirea ar veni din Lege. 3.22 Dar Scriptura a inchis totul sub pacat, pentru ca fagaduinta sa fie data celor ce cred, prin credinta in Isus Hristos. 3.23 Inainte de venirea credintei, noi eram sub paza Legii, inchisi pentru credinta care trebuia sa fie descoperita. 3.24 Astfel, Legea ne-a fost un indrumator spre Hristos, ca sa fim socotiti neprihaniti prin credinta. 3.25 Dupa ce a venit credinta, nu mai suntem sub indrumatorul acesta. 3.26 Caci toti sunteti fii ai lui Dumnezeu, prin credinta in Hristos Isus. 3.27 Toti care ati fost botezati pentru Hristos, v-ati imbracat cu Hristos. 3.28 Nu mai este nici Iudeu, nici Grec; nu mai este nici rob nici slobod; nu mai este nici parte barbateasca, nici parte femeiasca, fiindca toti sunteti una in Hristos Isus. 3.29 Si daca sunteti ai lui Hristos, sunteti samanta lui Avraam, mostenitori prin fagaduinta.
4.1 Dar cata vreme mostenitorul este nevarstnic, eu spun ca nu se deosebeste cu nimic de un rob, macar ca este stapan pe tot. 4.2 Ci este sub epitropi si ingrijitori, pana la vremea randuita de tatal sau. 4.3 Tot asa si noi, cand eram nevarstnici, eram sub robia invataturilor incepatoare ale lumii. 4.4 Dar cand a venit implinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Sau, nascut din femeie, nascut sub Lege~ 4.5 ca sa rascumpere pe cei ce erau sub Lege, pentru ca sa capatam infierea. 4.6 Si pentru ca sunteti fii, Dumnezeu ne-a trimis in inima Duhul Fiului Sau, care striga: Ava, adica: Tata! 4.7 Asa ca nu mai esti rob, ci fiu; si daca esti fiu, esti si mostenitor, prin Dumnezeu. 4.8 Odinioara, cand nu cunosteati pe Dumnezeu, erati robiti celor ce din firea lor, nu sunt dumnezei. 4.9 Dar acum, dupa ce ati cunoscut pe Dumnezeu, sau mai bine zis, dupa ce ati fost cunoscuti de Dumnezeu, cum va mai intoarceti iarasi la acele invataturi incepatoare, slabe si saracacioase, carora vreti sa va supuneti din nou? 4.10 Voi paziti zile, luni, vremuri si ani. 4.11 Ma tem sa nu ma fi ostenit degeaba pentru voi. 4.12 Fratilor, va rog sa fiti ca mine, caci si eu sunt ca voi. Nu mi-ati facut nici o nedreptate. 4.13 Dimpotriva, stiti ca, in neputinta trupului v-am propovaduit Evanghelia pentru intaia data. 4.14 Si, n-ati aratat nici dispret, nici dezgust fata de ceea ce era o ispita pentru voi in trupul meu; dimpotriva, m-ati primit ca pe un inger al lui Dumnezeu, ca pe insusi Hristos Isus. 4.15 Unde este dar fericirea voastra? Caci va marturisesc ca, daca ar fi fost cu putinta, v-ati fi scos pana si ochii si mi i-ati fi dat. 4.16 M-am facut oare vrajmasul vostru, pentru ca v-am spus adevarul? 4.17 Nu cu gand bun sunt plini de ravna ei pentru voi, ci vor sa va dezlipeasca de noi, ca sa fiti plini de ravna fata de ei. 4.18 Este bine sa fii plin de ravna totdeauna pentru bine, nu numai cand sunt de fata la voi. 4.19 Copilasii mei, pentru care iarasi simt durerile nasterii, pana ce va lua Hristos chip in voi! 4.20 O, cum as vrea sa fiu acum de fata la voi, si sa-mi schimb glasul; caci nu stiu ce sa mai cred! 4.21 Spuneti-mi voi, care voiti sa fiti sub Lege, n-ascultati voi Legea? 4.22 Caci este scris ca Avraam a avut doi fii: unul din roaba, si unul din femeia sloboda. 4.23 Dar cel din roaba s-a nascut in chip firesc, iar cel din femeia sloboda s-a nascut prin fagaduinta. 4.24 Lucrurile acestea trebuie luate intr-alt inteles: acestea sunt doua legaminte: unul de pe muntele Sinai naste pentru robie si este Agar, 4.25 caci Agar este muntele Sinai din Arabia; si raspunde Ierusalimului de acum, care este in robie impreuna cu copiii sai. 4.26 Dar Ierusalimul cel de sus este slobod, si el este mama noastra. 4.27 Fiindca este scris: Bucura-te, stearpo, care nu nasti deloc! Izbucneste de bucurie si striga, tu, care nu esti in durerile nasterii! Caci copiii celei parasite vor fi in numar mai mare decat copiii celei cu barbat. 4.28 Si voi, fratilor, ca si Isaac, voi sunteti copii ai fagaduintei. 4.29 Si cum s-a intamplat atunci, ca cel ce se nascuse in chip firesc prigonea pe cel ce se nascuse prin Duhul tot asa se intampla si acum. 4.30 Dar ce zice Scriptura? Izgoneste pe roaba si pe fiul ei; caci fiul roabei nu va mosteni impreuna cu fiul femeii slobode. 4.31 De aceea, fratilor, noi nu suntem copiii celei roabe, ci ai femeii slobode. Hristos ne-a izbavit ca sa fim slobozi.
5.1 Ramaneti dar tari, si nu va plecati iarasi sub jugul robiei. 5.2 Iata, eu, Pavel, va spun ca, daca va veti taia imprejur, Hristos nu va va folosi la nimic. 5.3 Si marturisesc iarasi inca odata oricarui om care primeste taierea imprejur, ca este dator sa implineasca toata Legea. 5.4 Voi, care voiti sa fiti socotiti neprihaniti prin Lege, v-ati despartit de Hristos; ati cazut din har. 5.5 Caci noi, prin Duhul, asteptam prin credinta nadejdea neprihanirii. 5.6 Caci in Isus Hristos, nici taierea imprejur, nici netaierea imprejur n-au vreun pret, ci credinta care lucreaza prin dragoste. 5.7 Voi alergati bine: cine v-a taiat calea ca sa n-ascultati de adevar? 5.8 Induplecarea aceasta nu vine de la Cel ce v-a chemat. 5.9 Putin aluat face sa se dospeasca toata plamadeala. 5.10 Eu, cu privire la voi, am, in Domnul, increderea ca nu ganditi altfel. Dar cel ce va tulbura, va purta osanda, oricine ar fi el. 5.11 Cat despre mine, fratilor, daca mai propovaduiesc taierea imprejur, de ce mai sunt prigonit? Atunci pricina de poticnire a crucii s-a dus. 5.12 Si, schilodeasca-se odata cei ce va tulbura! 5.13 Fratilor, voi ati fost chemati la slobozenie. Numai, nu faceti din slobozenie o pricina ca sa traiti pentru firea pamanteasca, ci slujiti-va unii altora in dragoste. 5.14 Caci toata Legea se cuprinde intr-o singura porunca: Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti. 5.15 Dar daca va muscati si va mancati unii pe altii, luati seama sa nu fiti nimiciti unii de altii. 5.16 Zic dar: umblati carmuiti de Duhul, si nu impliniti poftele firii pamantesti. 5.17 Caci firea pamanteasca pofteste impotriva Duhului, si Duhul impotriva firii pamantesti: sunt lucruri potrivnice unele altora, asa ca nu puteti face tot ce voiti. 5.18 Daca sunteti calauziti de Duhul, nu sunteti sub Lege. 5.19 Si faptele firii pamantesti sunt cunoscute, si sunt acestea: preacurvia, curvia, necuratia, desfranarea~ 5.20 inchinarea la idoli, vrajitoria, vrajbile, certurile, zavistiile, maniile, neintelegerile, dezbinarile, certurile de partide~ 5.21 pizmele, uciderile, betiile, imbuibarile, si alte lucruri asemanatoare cu acestea. Va spun mai dinainte, cum am mai spus, ca cei ce fac astfel de lucruri, nu vor mosteni Imparatia lui Dumnezeu. 5.22 Roada Duhului, dimpotriva, este: dragostea, bucuria, pacea, indelunga rabdare, bunatatea, facerea de bine, credinciosia~ 5.23 blandetea, infranarea poftelor. Impotriva acestor lucruri nu este lege. 5.24 Cei ce sunt ai lui Hristos Isus, si-au rastignit firea pamanteasca impreuna cu patimile si poftele ei. 5.25 Daca traim prin Duhul, sa si umblam prin Duhul. 5.26 Sa nu umblam dupa o slava desarta, intaratandu-ne unii pe altii, si pizmuindu-ne unii pe altii.
6.1 Fratilor, chiar daca un om ar cadea deodata in vreo greseala, voi, care sunteti duhovnicesti, sa-l ridicati cu duhul blandetii. Si ia seama la tine insuti, ca sa nu fii ispitit si tu. 6.2 Purtati-va sarcinile unii altora, si veti implini astfel Legea lui Hristos. 6.3 Daca vreunul crede ca este ceva, macar ca nu este nimic, se inseala singur. 6.4 Fiecare sa-si cerceteze fapta lui, si atunci va avea cu ce sa se laude numai in ce-l priveste pe el, si nu cu privire la altii; 6.5 caci fiecare isi va purta sarcina lui insusi. 6.6 Cine primeste invatatura in Cuvant, sa faca parte din toate bunurile lui si celui ce-l invata. 6.7 Nu va inselati: Dumnezeu nu Se lasa sa fie batjocorit. Ce seamana omul, aceea va si secera. 6.8 Cine seamana in firea lui pamanteasca, va secera din firea pamanteasca putrezirea; dar cine seamana in Duhul, va secera din Duhul viata vesnica. 6.9 Sa nu obosim in facerea binelui; caci la vremea potrivita, vom secera, daca nu vom cadea de oboseala. 6.10 Asadar, cat avem prilej, sa facem bine la toti, si mai ales fratilor in credinta. 6.11 Uitati-va cu ce slove mari v-am scris, cu insasi mana mea! 6.12 Toti cei ce umbla dupa placerea oamenilor, va silesc sa primiti taierea imprejur, numai ca sa nu sufere ei prigonire pentru Crucea lui Hristos. 6.13 Caci nici ei, care au primit taierea imprejur, nu pazesc Legea; ci voiesc doar ca voi sa primiti taierea imprejur, pentru ca sa se laude ei cu trupul vostru. 6.14 In ce ma priveste, departe de mine gandul sa ma laud cu altceva decat cu crucea Domnului nostru Isus Hristos, prin care lumea este rastignita fata de mine, si eu fata de lume! 6.15 Caci in Hristos Isus nici taierea imprejur, nici netaierea imprejur nu sunt nimic, ci a fi o faptura noua. 6.16 Si peste toti cei ce vor umbla dupa dreptarul acesta si peste Israelul lui Dumnezeu sa fie pace si indurare! 6.17 De acum incolo nimeni sa nu ma mai necajeasca, pentru ca port semnele Domnului Isus pe trupul meu. 6.18 Fratilor, harul Domnului nostru Isus Hristos sa fie cu duhul vostru! Amin.
1.1 Pavel, apostol al lui Isus Hristos, prin voia lui Dumnezeu, catre sfintii care sunt in Efes si credinciosii in Hristos Isus: 1.2 Har si pace de la Dumnezeu, Tatal nostru, si de la Domnul Isus Hristos. 1.3 Binecuvantat sa fie Dumnezeu, Tatal Domnului nostru Isus Hristos, care ne-a binecuvantat cu tot felul de binecuvantari duhovnicesti, in locurile ceresti, in Hristos. 1.4 In El, Dumnezeu ne-a ales inainte de intemeierea lumii, ca sa fim sfinti si fara prihana inaintea Lui, dupa ce, in dragostea Lui~ 1.5 ne-a randuit mai dinainte sa fim infiati prin Isus Hristos, dupa buna placere a voii Sale~ 1.6 spre lauda slavei harului Sau, pe care ni l-a dat in Preaiubitul Lui. 1.7 In El avem rascumpararea, prin sangele Lui, iertarea pacatelor, dupa bogatiile harului Sau~ 1.8 pe care l-a raspandit din belsug peste noi, prin orice fel de intelepciune si de pricepere; 1.9 caci a binevoit sa ne descopere taina voii Sale, dupa planul pe care-l alcatuise in Sine insusi~ 1.10 ca sa-l aduca la indeplinire la plinirea vremurilor, spre a-Si uni iarasi intr-unul in Hristos, toate lucrurile: cele din ceruri, si cele de pe pamant. 1.11 In El am fost facuti si mostenitori, fiind randuiti mai dinainte, dupa hotararea Aceluia, care face toate dupa sfatul voii Sale~ 1.12 ca sa slujim de lauda slavei Sale, noi, care mai dinainte am nadajduit in Hristos. 1.13 Si voi, dupa ce ati auzit cuvantul adevarului (Evanghelia mantuirii voastre), ati crezut in El, si ati fost pecetluiti cu Duhul Sfant, care fusese fagaduit~ 1.14 si care este o arvuna a mostenirii noastre, pentru rascumpararea celor castigati de Dumnezeu, spre lauda slavei Lui. 1.15 De aceea si eu, de cand am auzit despre credinta in Domnul Isus care este in voi, si despre dragostea voastra pentru toti sfintii~ 1.16 nu incetez sa aduc multumiri pentru voi, cand va pomenesc in rugaciunile mele. 1.17 Si ma rog ca Dumnezeul Domnului nostru Isus Hristos, Tatal slavei, sa va dea un duh de intelepciune si de descoperire, in cunoasterea Lui~ 1.18 si sa va lumineze ochii inimii, ca sa pricepeti care este nadejdea chemarii Lui, care este bogatia slavei mostenirii Lui in sfinti~ 1.19 si care este fata de noi, credinciosii, nemarginita marime a puterii Sale, dupa lucrarea puterii tariei Lui~ 1.20 pe care a desfasurat-o in Hristos, prin faptul ca L-a inviat din morti, si L-a pus sa sada la dreapta Sa, in locurile ceresti~ 1.21 mai presus de orice domnie, de orice stapanire, de orice putere, de orice dregatorie si de orice nume, care se poate numi, nu numai in veacul acesta, ci si in cel viitor. 1.22 El I-a pus totul sub picioare, si L-a dat capetenie peste toate lucrurile, Bisericii~ 1.23 care este trupul Lui, plinatatea Celui ce plineste totul in toti.
2.1 Voi erati morti in greselile si in pacatele voastre~ 2.2 in care traiati odinioara, dupa mersul lumii acesteia, dupa domnul puterii vazduhului, a duhului care lucreaza acum in fiii neascultarii. 2.3 Intre ei eram si noi toti odinioara, cand traiam in poftele firii noastre pamantesti, cand faceam voile firii pamantesti si ale gandurilor noastre, si eram din fire copii ai maniei, ca si ceilalti. 2.4 Dar Dumnezeu, care este bogat in indurare, pentru dragostea cea mare cu care ne-a iubit~ 2.5 macar ca eram morti in greselile noastre, ne-a adus la viata impreuna cu Hristos (prin har sunteti mantuiti). 2.6 El ne-a inviat impreuna, si ne-a pus sa sedem impreuna in locurile ceresti, in Hristos Isus~ 2.7 ca sa arate in veacurile viitoare nemarginita bogatie a harului Sau, in bunatatea Lui fata de noi in Hristos Isus. 2.8 Caci prin har ati fost mantuiti, prin credinta. Si aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu. 2.9 Nu prin fapte, ca sa nu se laude nimeni. 2.10 Caci noi suntem lucrarea Lui, si am fost ziditi in Hristos Isus pentru faptele bune, pe care le-a pregatit Dumnezeu mai dinainte, ca sa umblam in ele. 2.11 De aceea voi, care altadata erati Neamuri din nastere, numiti netaiati imprejur de catre aceia care se cheama taiati imprejur, si care sunt taiati imprejur in trup de mana omului: 2.12 aduceti-va aminte ca in vremea aceea erati fara Hristos, fara drept de cetatenie in Israel, straini de legamintele fagaduintei, fara nadejde si fara Dumnezeu in lume. 2.13 Dar acum, in Hristos Isus, voi, care odinioara erati departati, ati fost apropiati prin sangele lui Hristos. 2.14 Caci El este pacea noastra, care din doi a facut unul, si a surpat zidul de la mijloc care-i despartea~ 2.15 si, in trupul Lui, a inlaturat vrajmasia dintre ei, Legea poruncilor, in oranduirile ei, ca sa faca pe cei doi sa fie in El insusi un singur om nou, facand astfel pace; 2.16 si a impacat pe cei doi cu Dumnezeu intr-un singur trup, prin cruce, prin care a nimicit vrajmasia. 2.17 El a venit astfel sa aduca vestea buna a pacii voua celor ce erati departe, si pace celor ce erau aproape. 2.18 Caci prin El si unii si altii avem intrare la Tatal, intr-un Duh. 2.19 Asadar, voi nu mai sunteti nici straini, nici oaspeti ai casei, ci sunteti impreuna cetateni cu sfintii, oameni din casa lui Dumnezeu~ 2.20 fiind ziditi pe temelia apostolilor si prorocilor, piatra din capul unghiului fiind Isus Hristos. 2.21 In El toata cladirea, bine inchegata, creste ca sa fie un Templu sfant in Domnul. 2.22 Si prin El si voi sunteti ziditi impreuna, ca sa fiti un locas al lui Dumnezeu, prin Duhul.
3.1 Iata de ce eu, Pavel, intemnitatul lui Isus Hristos pentru voi, Neamurilor 3.2 (Daca cel putin ati auzit de ispravnicia harului lui Dumnezeu, care mi-a fost data fata de voi. 3.3 Prin descoperire dumnezeiasca am luat cunostinta de taina aceasta, despre care va scrisei in putine cuvinte. 3.4 Citindu-le, va puteti inchipui priceperea pe care o am eu despre taina lui Hristos~ 3.5 care n-a fost facuta cunoscut fiilor oamenilor in celelalte veacuri, in felul cum a fost descoperita acum sfintilor apostoli si proroci ai lui Hristos, prin Duhul. 3.6 Ca adica Neamurile sunt impreuna mostenitoare cu noi, alcatuiesc un singur trup cu noi si iau parte cu noi la aceeasi fagaduinta in Hristos Isus, prin Evanghelia aceea~ 3.7 al carei slujitor am fost facut eu, dupa darul harului lui Dumnezeu, dat mie prin lucrarea puterii Lui. 3.8 Da, mie, care sunt cel mai neinsemnat dintre toti sfintii, mi-a fost dat harul acesta sa vestesc Neamurilor bogatiile nepatrunse ale lui Hristos~ 3.9 si sa pun in lumina inaintea tuturor care este ispravnicia acestei taine, ascunse din veacuri in Dumnezeu, care a facut toate lucrurile; 3.10 pentru ca domniile si stapanirile din locurile ceresti sa cunoasca azi, prin Biserica, intelepciunea nespus de felurita a lui Dumnezeu~ 3.11 dupa planul vesnic, pe care l-a facut in Hristos Isus, Domnul nostru. 3.12 In El avem, prin credinta in El, slobozenia si apropierea de Dumnezeu cu incredere. 3.13 Va rog iarasi sa nu va pierdeti cumpatul din pricina necazurilor mele pentru voi: aceasta este slava voastra). 3.14 Iata de ce, zic, imi plec genunchii inaintea Tatalui Domnului nostru Isus Hristos~ 3.15 din care isi trage numele orice familie, in ceruri si pe pamant~ 3.16 si-L rog ca, potrivit cu bogatia slavei Sale, sa va faca sa va intariti in putere, prin Duhul Lui, in omul dinauntru~ 3.17 asa incat Hristos sa locuiasca in inimile voastre prin credinta; pentru ca, avand radacina si temelia pusa in dragoste~ 3.18 sa puteti pricepe impreuna cu toti sfintii, care este largimea, lungimea, adancimea si inaltimea; 3.19 si sa cunoasteti dragostea lui Hristos, care intrece orice cunostinta, ca sa ajungeti plini de toata plinatatea lui Dumnezeu. 3.20 Iar a Celui ce, prin puterea care lucreaza in noi, poate sa faca nespus mai mult decat cerem sau gandim noi~ 3.21 a Lui sa fie slava in Biserica si in Hristos Isus, din neam in neam, in vecii vecilor! Amin.
4.1 Va sfatuiesc dar eu, cel intemnitat pentru Domnul, sa va purtati intr-un chip vrednic de chemarea, pe care ati primit-o~ 4.2 cu toata smerenia si blandetea, cu indelunga rabdare; ingaduiti-va unii pe altii in dragoste~ 4.3 si cautati sa pastrati unirea Duhului, prin legatura pacii. 4.4 Este un singur trup, un singur Duh, dupa cum si voi ati fost chemati la o singura nadejde a chemarii voastre. 4.5 Este un singur Domn, o singura credinta, un singur botez. 4.6 Este un singur Dumnezeu si Tata al tuturor, care este mai presus de toti, care lucreaza prin toti si care este in toti. 4.7 Dar fiecaruia din noi harul i-a fost dat dupa masura darului lui Hristos. 4.8 De aceea este zis: S-a suit sus, a luat robia roaba, si a dat daruri oamenilor. 4.9 Si acest: S-a suit, ce inseamna decat ca inainte Se pogorase in partile mai de jos ale pamantului? 4.10 Cel ce S-a pogorat, este acelasi cu cel ce s-a suit mai presus de toate cerurile, ca sa umple toate lucrurile. 4.11 Si El a dat pe unii apostoli; pe altii, proroci; pe altii, evanghelisti; pe altii, pastori si invatatori~ 4.12 pentru desavarsirea sfintilor, in vederea lucrarii de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos~ 4.13 pana vom ajunge toti la unirea credintei si a cunostintei Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la inaltimea staturii plinatatii lui Hristos; 4.14 ca sa nu mai fim copii, plutind incoace si incolo, purtati de orice vant de invatatura, prin viclenia oamenilor si prin siretenia lor in mijloacele de amagire; 4.15 ci, credinciosi adevarului, in dragoste, sa crestem in toate privintele, ca sa ajungem la Cel ce este Capul, Hristos. 4.16 Din El tot trupul, bine inchegat si strans legat, prin ceea ce da fiecare incheietura, isi primeste cresterea, potrivit cu lucrarea fiecarei parti in masura ei, si se zideste in dragoste. 4.17 Iata dar ce va spun si marturisesc eu in Domnul: sa nu mai traiti cum traiesc paganii, in desertaciunea gandurilor lor~ 4.18 avand mintea intunecata, fiind straini de viata lui Dumnezeu, din pricina nestiintei in care se afla in urma impietririi inimii lor. 4.19 Ei si-au pierdut orice pic de simtire, s-au dedat la desfranare, si savarsesc cu lacomie orice fel de necuratie. 4.20 Dar voi n-ati invatat asa pe Hristos; 4.21 daca, cel putin, L-ati ascultat, si daca, potrivit adevarului care este in Isus, ati fost invatati~ 4.22 cu privire la felul vostru de viata din trecut, sa va dezbracati de omul cel vechi care se strica dupa poftele inselatoare; 4.23 si sa va innoiti in duhul mintii voastre~ 4.24 si sa va imbracati in omul cel nou, facut dupa chipul lui Dumnezeu, de o neprihanire si sfintenie pe care o da adevarul. 4.25 De aceea, lasati-va de minciuna: Fiecare dintre voi sa spuna aproapelui sau adevarul, pentru ca suntem madulare unii altora. 4.26 Maniati-va si nu pacatuiti. Sa n-apuna soarele peste mania voastra~ 4.27 si sa nu dati prilej diavolului. 4.28 Cine fura, sa nu mai fure; ci mai degraba sa lucreze cu mainile lui la ceva bun, ca sa aiba ce sa dea celui lipsit. 4.29 Nici un cuvant stricat sa nu va iasa din gura; ci unul bun, pentru zidire, dupa cum e nevoie, ca sa dea har celor ce-l aud. 4.30 Sa nu intristati pe Duhul Sfant al lui Dumnezeu, prin care ati fost pecetluiti pentru ziua rascumpararii. 4.31 Orice amaraciune, orice iutime, orice manie, orice strigare, orice clevetire si orice fel de rautate sa piara din mijlocul vostru. 4.32 Dimpotriva, fiti buni unii cu altii, milosi, si iertati-va unul pe altul, cum v-a iertat si Dumnezeu pe voi in Hristos.
5.1 Urmati dar pilda lui Dumnezeu ca niste copii preaiubiti. 5.2 Traiti in dragoste, dupa cum si Hristos ne-a iubit, si S-a dat pe Sine pentru noi ca un prinos si ca o jertfa de bun miros, lui Dumnezeu. 5.3 Curvia, sau orice altfel de necuratie, sau lacomia de avere, nici sa nu fie pomenite intre voi, asa cum se cuvine unor sfinti. 5.4 Sa nu se auda nici cuvinte porcoase, nici vorbe nechibzuite, nici glume proaste, care nu sunt cuviincioase; ci mai degraba cuvinte de multumire. 5.5 Caci stiti bine ca nici un curvar, nici un stricat, nici un lacom de avere, care este un inchinator la idoli, n-are parte de mostenire in Imparatia lui Hristos si a lui Dumnezeu. 5.6 Nimeni sa nu va insele cu vorbe desarte; caci din pricina acestor lucruri vine mania lui Dumnezeu peste oamenii neascultatori. 5.7 Sa nu va intovarasiti dar deloc cu ei. 5.8 Odinioara erati intuneric; dar acum sunteti lumina in Domnul. Umblati deci ca niste copii ai luminii. 5.9 Caci roada luminii sta in orice bunatate, in neprihanire si in adevar. 5.10 Cercetati ce este placut inaintea Domnului~ 5.11 si nu luati deloc parte la lucrarile neroditoare ale intunericului, ba inca mai degraba osanditi-le. 5.12 Caci e rusine numai sa spunem ce fac ei in ascuns. 5.13 Dar toate aceste lucruri, cand sunt osandite de lumina, sunt date la iveala; pentru ca ceea ce scoate totul la iveala, este lumina. 5.14 De aceea zice: Desteapta-te tu, care dormi, scoala-te din morti, si Hristos te va lumina. 5.15 Luati seama deci sa umblati cu bagare de seama, nu ca niste neintelepti, ci ca niste intelepti. 5.16 Rascumparati vremea, caci zilele sunt rele. 5.17 De aceea nu fiti nepriceputi, ci intelegeti care este voia Domnului. 5.18 Nu va imbatati de vin, aceasta este destrabalare. Dimpotriva, fiti plini de Duh. 5.19 Vorbiti intre voi cu psalmi, cu cantari de lauda si cu cantari duhovnicesti, si cantati si aduceti din toata inima lauda Domnului. 5.20 Multumiti totdeauna lui Dumnezeu Tatal, pentru toate lucrurile, in Numele Domnului nostru Isus Hristos. 5.21 Supuneti-va unii altora in frica lui Hristos. 5.22 Nevestelor, fiti supuse barbatilor vostri ca Domnului; 5.23 caci barbatul este capul nevestei, dupa cum si Hristos este capul Bisericii, El, Mantuitorul trupului. 5.24 Si dupa cum Biserica este supusa lui Hristos, tot asa si nevestele sa fie supuse barbatilor lor in toate lucrurile. 5.25 Barbatilor, iubiti-va nevestele cum a iubit si Hristos Biserica si S-a dat pe Sine pentru ea~ 5.26 ca s-o sfinteasca, dupa ce a curatit-o prin botezul cu apa prin Cuvant~ 5.27 ca sa infatiseze inaintea Lui aceasta Biserica, slavita, fara pata fara zbarcitura sau altceva de felul acesta, ci sfanta si fara prihana. 5.28 Tot asa trebuie sa-si iubeasca si barbatii nevestele, ca pe trupurile lor. Cine isi iubeste nevasta, se iubeste pe sine insusi. 5.29 Caci nimeni nu si-a urat vreodata trupul lui, ci il hraneste, il ingrijeste cu drag, ca si Hristos Biserica; 5.30 pentru ca noi suntem madulare ale trupului Lui, carne din carnea Lui si os din oasele Lui. 5.31 De aceea va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa, si se va lipi de nevasta sa, si cei doi vor fi un singur trup. 5.32 Taina aceasta este mare (vorbesc despre Hristos si despre Biserica). 5.33 Incolo fiecare din voi sa-si iubeasca nevasta ca pe sine; si nevasta sa se teama de barbat.
6.1 Copii, ascultati in Domnul de parintii vostri, caci este drept. 6.2 Sa cinstesti pe tatal tau si pe mama ta este cea dintai porunca insotita de o fagaduinta 6.3 ca sa fii fericit, si sa traiesti multa vreme pe pamant. 6.4 Si voi, parintilor, nu intaratati la manie pe copiii vostri, ci cresteti-i, in mustrarea si invatatura Domnului. 6.5 Robilor, ascultati de stapanii vostri pamantesti, cu frica si cutremur, in curatie de inima, ca de Hristos. 6.6 Slujiti-le nu numai cand sunteti sub ochii lor, ca si cum ati vrea sa placeti oamenilor, ci ca niste robi ai lui Hristos, care fac din inima voia lui Dumnezeu. 6.7 Slujiti-le cu bucurie, ca Domnului, iar nu oamenilor~ 6.8 caci stiti ca fiecare, fie rob, fie slobod, va primi rasplata de la Domnul, dupa binele pe care-l va fi facut. 6.9 Si voi, stapanilor, purtati-va la fel cu ei; feriti-va de amenintari, ca unii care stiti ca Stapanul lor si al vostru este in cer, si ca inaintea Lui nu se are in vedere fata omului. 6.10 Incolo, fratilor, intariti-va in Domnul si in puterea tariei Lui. 6.11 Imbracati-va cu toata armatura lui Dumnezeu, ca sa puteti tine piept impotriva uneltirilor diavolului. 6.12 Caci noi n-avem de luptat impotriva carnii si sangelui, ci impotriva capeteniilor, impotriva domniilor, impotriva stapanitorilor intunericului acestui veac, impotriva duhurilor rautatii care sunt in locurile ceresti. 6.13 De aceea, luati toata armatura lui Dumnezeu, ca sa va puteti impotrivi in ziua cea rea, si sa ramaneti in picioare, dupa ce veti fi biruit totul. 6.14 Stati gata dar, avand mijlocul incins cu adevarul, imbracati cu platosa neprihanirii~ 6.15 avand picioarele incaltate cu ravna Evangheliei pacii. 6.16 Pe deasupra tuturor acestora, luati scutul credintei, cu care veti putea stinge toate sagetile arzatoare ale celui rau. 6.17 Luati si coiful mantuirii si sabia Duhului, care este Cuvantul lui Dumnezeu. 6.18 Faceti in toata vremea, prin Duhul, tot felul de rugaciuni si cereri. Vegheati la aceasta, cu toata staruinta, si rugaciune pentru toti sfintii~ 6.19 si pentru mine, ca, ori de cate ori imi deschid gura, sa mi se dea cuvant, ca sa fac cunoscut cu indrazneala taina Evangheliei~ 6.20 al carei sol in lanturi sunt; pentru ca, zic, sa vorbesc cu indrazneala, cum trebuie sa vorbesc. 6.21 Acum, ca sa stiti si voi despre mine, Tihic, preaiubitul frate si slujitor credincios in Domnul, va va face cunoscut totul. 6.22 Vi l-am trimis inadins, ca sa luati cunostinta despre starea noastra, si sa va imbarbateze inimile. 6.23 Pace fratilor, si dragoste impreuna cu credinta, din partea lui Dumnezeu Tatal, si din partea Domnului Isus Hristos! 6.24 Harul sa fie cu toti cei ce iubesc pe Domnul nostru Isus Hristos in curatie. Amin.
1.1 Pavel si Timotei, robi ai lui Isus Hristos, catre toti sfintii in Hristos Isus, care sunt in Filipi, impreuna cu episcopii si diaconii: 1.2 Har voua si pace de la Dumnezeu, Tatal nostru, si de la Domnul Isus Hristos! 1.3 Multumesc Dumnezeului meu pentru toata aducerea aminte, pe care o pastrez despre voi. 1.4 In toate rugaciunile mele ma rog pentru voi toti, cu bucurie 1.5 pentru partea, pe care o luati la Evanghelie, din cea dintai zi pana acum. 1.6 Sunt incredintat ca Acela care a inceput in voi aceasta buna lucrare, o va ispravi pana in ziua lui Isus Hristos. 1.7 Este drept sa gandesc astfel despre voi toti, fiindca va port in inima mea, intrucat, atat in lanturile mele cat si in apararea si intarirea Evangheliei, voi sunteti toti partasi aceluiasi har. 1.8 Caci martor imi este Dumnezeu ca va iubesc pe toti cu o dragoste nespusa in Isus Hristos. 1.9 Si ma rog ca dragostea voastra sa creasca tot mai mult in cunostinta si orice pricepere~ 1.10 ca sa deosebiti lucrurile alese, pentru ca sa fiti curati si sa nu va poticniti pana in ziua venirii lui Hristos~ 1.11 plini de roada neprihanirii, prin Isus Hristos, spre slava si lauda lui Dumnezeu. 1.12 Vreau sa stiti, fratilor, ca imprejurarile in care ma gasesc, mai degraba au lucrat la inaintarea Evangheliei. 1.13 In adevar, in toata curtea imparateasca, si pretutindeni aiurea, toti stiu ca sunt pus in lanturi din pricina lui Isus Hristos. 1.14 Si cei mai multi din frati, imbarbatati de lanturile mele, au si mai multa indrazneala sa vesteasca fara teama Cuvantul lui Dumnezeu. 1.15 Unii, este adevarat, propovaduiesc pe Hristos din pizma si din duh de cearta; dar altii din bunavointa. 1.16 Acestia din urma lucreaza din dragoste, ca unii care stiu ca eu sunt insarcinat cu apararea Evangheliei; 1.17 cei dintai, din duh de cearta vestesc pe Hristos nu cu gand curat, ci ca sa mai adauge un necaz la lanturile mele. 1.18 Ce ne pasa? Oricum: fie de ochii lumii, fie din toata inima, Hristos este propovaduit. Eu ma bucur de lucrul acesta si ma voi bucura. 1.19 Caci stiu ca lucrul acesta se va intoarce spre mantuirea mea prin rugaciunile voastre si prin ajutorul Duhului lui Isus Hristos. 1.20 Ma astept si nadajduiesc cu tarie ca nu voi fi dat de rusine cu nimic; ci ca acum, ca totdeauna, Hristos va fi proslavit cu indrazneala in trupul meu, fie prin viata mea, fie prin moartea mea. 1.21 Caci pentru mine a trai este Hristos si a muri este un castig. 1.22 Dar daca trebuie sa mai traiesc in trup, face sa traiesc; si nu stiu ce trebuie sa aleg. 1.23 Sunt strans din doua parti: as dori sa ma mut si sa fiu impreuna cu Hristos, caci ar fi cu mult mai bine; 1.24 dar, pentru voi, este mai de trebuinta sa raman in trup. 1.25 Si sunt incredintat si stiu ca voi ramane si voi trai cu voi toti, pentru inaintarea si bucuria credintei voastre; 1.26 pentru ca, prin intoarcerea mea la voi, sa aveti in mine o mare pricina de lauda in Isus Hristos. 1.27 Numai, purtati-va intr-un chip vrednic de Evanghelia lui Hristos, pentru ca, fie ca voi veni sa va vad, fie ca voi ramane departe de voi, sa aud despre voi ca ramaneti tari in acelasi duh, si ca luptati cu un suflet pentru credinta Evangheliei~ 1.28 fara sa va lasati inspaimantati de potrivnici; lucrul acesta este pentru ei o dovada de pierzare, si de mantuirea voastra, si aceasta de la Dumnezeu. 1.29 Caci cu privire la Hristos, voua vi s-a dat harul nu numai sa credeti in El, ci sa si patimiti pentru El~ 1.30 si sa si duceti, cum si faceti, aceeasi lupta, pe care ati vazut-o la mine, si pe care auziti ca o duc si acum.
2.1 Deci, daca este vreo indemnare in Hristos, daca este vreo mangaiere in dragoste, daca este vreo legatura a Duhului, daca este vreo milostivire si vreo indurare~ 2.2 faceti-mi bucuria deplina, si aveti o simtire, o dragoste, un suflet si un gand. 2.3 Nu faceti nimic din duh de cearta sau din slava desarta; ci in smerenie fiecare sa priveasca pe altul mai presus de el insusi. 2.4 Fiecare din voi sa se uite nu la foloasele lui, ci si la foloasele altora. 2.5 Sa aveti in voi gandul acesta, care era si in Hristos Isus: 2.6 El, macar ca avea chipul lui Dumnezeu, totusi n-a crezut ca un lucru de apucat sa fie deopotriva cu Dumnezeu~ 2.7 ci S-a dezbracat pe sine insusi si a luat un chip de rob, facandu-Se asemenea oamenilor. 2.8 La infatisare a fost gasit ca un om, S-a smerit si S-a facut ascultator pana la moarte, si inca moarte de cruce. 2.9 De aceea si Dumnezeu L-a inaltat nespus de mult, si I-a dat Numele, care este mai presus de orice nume; 2.10 pentru ca, in Numele lui Isus, sa se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pamant si de sub pamant~ 2.11 si orice limba sa marturiseasca, spre slava lui Dumnezeu Tatal, ca Isus Hristos este Domnul. 2.12 Astfel dar, preaiubitilor, dupa cum totdeauna ati fost ascultatori, duceti pana la capat mantuirea voastra, cu frica si cutremur, nu numai cand sunt eu de fata, ci cu mult mai mult acum, in lipsa mea. 2.13 Caci Dumnezeu este Acela care lucreaza in voi, si va da, dupa placerea Lui, si vointa si infaptuirea. 2.14 Faceti toate lucrurile fara cartiri si fara sovaieli~ 2.15 ca sa fiti fara prihana si curati, copii ai lui Dumnezeu, fara vina, in mijlocul unui neam ticalos si stricat, in care straluciti ca niste lumini in lume~ 2.16 tinand sus Cuvantul vietii; asa ca, in ziua lui Hristos, sa ma pot lauda ca n-am alergat, nici nu m-am ostenit in zadar. 2.17 Si chiar daca va trebui sa fiu turnat ca o jertfa de bautura peste jertfa si slujba credintei voastre, eu ma bucur si ma bucur cu voi toti. 2.18 Tot asa si voi, bucurati-va, si bucurati-va impreuna cu mine. 2.19 Nadajduiesc, in Domnul Isus, sa va trimit in curand pe Timotei, ca sa fiu si eu cu inima buna cand o sa am stiri despre voi. 2.20 Caci n-am pe nimeni, care sa-mi impartaseasca simtirile ca el, si sa se ingrijeasca intr-adevar de starea voastra. 2.21 Ce-i drept, toti umbla dupa foloasele lor, si nu dupa ale lui Isus Hristos. 2.22 Stiti ravna lui incercata; cum, ca un copil cu tatal lui, a lucrat ca un rob impreuna cu mine pentru inaintarea Evangheliei. 2.23 Pe el dar, nadajduiesc sa vi-l trimit, de indata ce voi vedea ce intorsatura vor lua lucrurile cu privire la mine. 2.24 Si am incredere in Domnul ca in curand voi veni si eu. 2.25 Am socotit de trebuinta sa va trimit pe Epafrodit, fratele si tovarasul meu de lucru si de lupta, trimisul si slujitorul vostru pentru nevoile mele. 2.26 Caci dorea fierbinte sa va vada pe toti; si era foarte mahnit, pentru ca aflaserati ca a fost bolnav. 2.27 Ce-i drept, a fost bolnav, si foarte aproape de moarte, dar Dumnezeu a avut mila de el. Si nu numai de el, ci si de mine, ca sa n-am intristare peste intristare. 2.28 L-am trimis dar cu atat mai in graba, ca sa-l vedeti si sa va bucurati iarasi, si sa fiu si eu mai putin mahnit. 2.29 Primiti-l deci in Domnul, cu toata bucuria; si pretuiti pe astfel de oameni. 2.30 Caci pentru lucrul lui Hristos a fost el aproape de moarte, si si-a pus viata in joc, ca sa implineasca ce lipsea slujbei voastre pentru mine.
3.1 Incolo, fratii mei, bucurati-va in Domnul. 3.2 Paziti-va de cainii aceia; paziti-va de lucratorii aceia rai; paziti-va de scrijelatii aceia! 3.3 Caci cei taiati imprejur suntem noi, care slujim lui Dumnezeu, prin Duhul lui Dumnezeu, care ne laudam in Hristos Isus, si care nu ne punem increderea in lucrurile pamantesti. 3.4 Macar ca eu as avea pricina de incredere chiar in lucrurile pamantesti. Daca altul crede ca se poate increde in lucrurile pamantesti, eu si mai mult; 3.5 eu, care sunt taiat imprejur a opta zi, din neamul lui Israel, din semintia lui Beniamin, Evreu din Evrei; in ce priveste Legea, Fariseu; 3.6 in ce priveste ravna, prigonitor al Bisericii; cu privire la neprihanirea, pe care o da Legea, fara prihana. 3.7 Dar lucrurile, care pentru mine erau castiguri, le-am socotit ca o pierdere, din pricina lui Hristos. 3.8 Ba inca, si acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, fata de pretul nespus de mare al cunoasterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate si le socotesc ca un gunoi, ca sa castig pe Hristos~ 3.9 si sa fiu gasit in El, nu avand o neprihanire a mea, pe care mi-o da Legea, ci aceea care se capata prin credinta in Hristos, neprihanirea, pe care o da Dumnezeu, prin credinta. 3.10 Si sa-L cunosc pe El si puterea invierii Lui si partasia suferintelor Lui, si sa ma fac asemenea cu moartea Lui; 3.11 ca sa ajung cu orice chip, daca voi putea, la invierea din morti. 3.12 Nu ca am si castigat premiul, sau ca am si ajuns desavarsit; dar alerg inainte, cautand sa-l apuc, intrucat si eu am fost apucat de Hristos Isus. 3.13 Fratilor, eu nu cred ca l-am apucat inca; dar fac un singur lucru: uitand ce este in urma mea, si aruncandu-ma spre ce este inainte~ 3.14 alerg spre tinta, pentru premiul chemarii ceresti a lui Dumnezeu, in Hristos Isus. 3.15 Gandul acesta dar sa ne insufleteasca pe toti, care suntem desavarsiti; si daca in vreo privinta sunteti de alta parere, Dumnezeu va va lumina si in aceasta privinta. 3.16 Dar in lucrurile in care am ajuns de aceeasi parere, sa umblam la fel. 3.17 Urmati-ma pe mine, fratilor, si uitati-va bine la cei ce se poarta dupa pilda, pe care o aveti in noi. 3.18 Caci v-am spus de multe ori, si va mai spun si acum, plangand: sunt multi, care se poarta ca vrajmasi ai crucii lui Hristos. 3.19 Sfarsitul lor va fi pierzarea. Dumnezeul lor este pantecele si slava lor este in rusinea lor, si se gandesc la lucrurile de pe pamant. 3.20 Dar cetatenia noastra este in ceruri, de unde si asteptam ca Mantuitor pe Domnul Isus Hristos. 3.21 El va schimba trupul starii noastre smerite, si-l va face asemenea trupului slavei Sale, prin lucrarea puterii pe care o are de a-Si supune toate lucrurile.
4.1 De aceea, preaiubitii si mult doritii mei frati, bucuria si cununa mea, ramaneti astfel tari in Domnul, preaiubitilor! 4.2 Indemn pe Evodia si indemn pe Sintichia sa fie cu un gand in Domnul. 4.3 Si pe tine, adevarat tovaras de jug, te rog sa vii in ajutorul femeilor acestora, care au lucrat impreuna cu mine pentru Evanghelie, cu Clement si cu ceilalti tovarasi de lucru ai mei, ale caror nume sunt scrise in cartea vietii. 4.4 Bucurati-va totdeauna in Domnul! Iarasi zic: Bucurati-va! 4.5 Blandetea voastra sa fie cunoscuta de toti oamenii. Domnul este aproape. 4.6 Nu va ingrijorati de nimic; ci in orice lucru, aduceti cererile voastre la cunostinta lui Dumnezeu, prin rugaciuni si cereri, cu multumiri. 4.7 Si pacea lui Dumnezeu, care intrece orice pricepere, va va pazi inimile si gandurile in Hristos Isus. 4.8 Incolo, fratii mei, tot ce este adevarat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice fapta buna, si orice lauda, aceea sa va insufleteasca. 4.9 Ce ati invatat, ce ati primit si auzit de la mine, si ce ati vazut in mine, faceti. Si Dumnezeul pacii va fi cu voi. 4.10 Am avut o mare bucurie in Domnul, ca, in sfarsit, ati putut sa va innoiti iarasi simtamintele voastre fata de mine. Va gandeati voi la asa ceva, dar va lipsea prilejul. 4.11 Nu zic lucrul acesta avand in vedere nevoile mele; caci m-am deprins sa fiu multumit cu starea in care ma gasesc. 4.12 Stiu sa traiesc smerit, si stiu sa traiesc in belsug. In totul si pretutindeni m-am deprins sa fiu satul si flamand, sa fiu in belsug si sa fiu in lipsa. 4.13 Pot totul in Hristos, care ma intareste. 4.14 Dar bine ati facut ca ati luat parte la stramtorarea mea. 4.15 Stiti voi insiva, Filipenilor, ca, la inceputul Evangheliei, cand am plecat din Macedonia, nici o Biserica n-a avut legatura cu mine in ce priveste darea si primirea afara de voi. 4.16 Caci mi-ati trimis in Tesalonic, odata, si chiar de doua ori, ceva pentru nevoile mele. 4.17 Nu ca umblu dupa daruri. Dimpotriva, umblu dupa castigul care prisoseste in folosul vostru. 4.18 Am de toate, si sunt in belsug. Sunt bogat, de cand am primit prin Epafrodit ce mi-ati trimis, un miros de buna mireasma, o jertfa bine primita si placuta lui Dumnezeu. 4.19 Si Dumnezeul meu sa ingrijeasca de toate trebuintele voastre, dupa bogatia Sa, in slava, in Isus Hristos. 4.20 A lui Dumnezeu si Tatal nostru sa fie slava in vecii vecilor! Amin. 4.21 Spuneti sanatate fiecarui sfant in Hristos Isus. Fratii, care sunt cu mine, va trimit sanatate. 4.22 Toti sfintii va trimit sanatate, mai ales cei din casa Cezarului. 4.23 Harul Domnului Isus Hristos sa fie cu voi cu toti! Amin.
1.1 Pavel, apostol al lui Isus Hristos, prin voia lui Dumnezeu, si fratele Timotei~ 1.2 catre sfintii si fratii credinciosi in Hristos, care sunt in Colose: Har si pace de la Dumnezeu, Tatal nostru, si de la Domnul Isus Hristos. 1.3 Multumim lui Dumnezeu, Tatal Domnului nostru Isus Hristos, caci ne rugam neincetat pentru voi~ 1.4 si am auzit despre credinta voastra in Hristos Isus, si despre dragostea, pe care o aveti fata de toti sfintii~ 1.5 din pricina nadejdii care va asteapta in ceruri si despre care ati auzit mai inainte in cuvantul adevarului Evangheliei~ 1.6 care a ajuns pana la voi si este in toata lumea, unde da roade si merge crescand, ca si intre voi. Si aceasta, din ziua in care ati auzit si ati cunoscut harul lui Dumnezeu, in adevar~ 1.7 cum ati invatat de la Epafras, preaiubitul nostru tovaras de slujba. El este un credincios slujitor al lui Hristos pentru voi~ 1.8 si ne-a vorbit despre dragostea voastra in Duhul. 1.9 De aceea si noi, din ziua cand am auzit aceste lucruri, nu incetam sa ne rugam pentru voi, si sa cerem sa va umpleti de cunostinta voii Lui, in orice fel de intelepciune si pricepere duhovniceasca; 1.10 pentru ca astfel sa va purtati intr-un chip vrednic de Domnul, ca sa-I fiti placuti in orice lucru: aducand roade in tot felul de fapte bune, si crescand in cunostinta lui Dumnezeu: 1.11 intariti, cu toata puterea, potrivit cu taria slavei Lui, pentru orice rabdare si indelunga rabdare, cu bucurie~ 1.12 multumind Tatalui, care v-a invrednicit sa aveti parte de mostenirea sfintilor, in lumina. 1.13 El ne-a izbavit de sub puterea intunericului, si ne-a stramutat in Imparatia Fiului dragostei Lui~ 1.14 in care avem rascumpararea, prin sangele Lui, iertarea pacatelor. 1.15 El este chipul Dumnezeului celui nevazut, cel intai nascut din toata zidirea. 1.16 Pentru ca prin El au fost facute toate lucrurile care sunt in ceruri si pe pamant, cele vazute si cele nevazute: fie scaune de domnii, fie dregatorii, fie domnii, fie stapaniri. Toate au fost facute prin El si pentru El. 1.17 El este mai inainte de toate lucrurile, si toate se tin prin El. 1.18 El este Capul trupului, al Bisericii. El este inceputul, cel intai nascut dintre cei morti, pentru ca in toate lucrurile sa aiba intaietatea. 1.19 Caci Dumnezeu a vrut ca toata plinatatea sa locuiasca in El~ 1.20 si sa impace totul cu Sine prin El, atat ce este pe pamant cat si ce este in ceruri, facand pace, prin sangele crucii Lui. 1.21 Si pe voi, care odinioara erati straini si vrajmasi prin gandurile si prin faptele voastre rele, El v-a impacat acum 1.22 prin trupul Lui de carne, prin moarte, ca sa va faca sa va infatisati inaintea Lui sfinti, fara prihana si fara vina; 1.23 negresit, daca ramaneti si mai departe intemeiati si neclintiti in credinta, fara sa va abateti de la nadejdea Evangheliei, pe care ati auzit-o, care a fost propovaduita oricarei fapturi de sub cer, si al carei slujitor am fost facut eu, Pavel. 1.24 Ma bucur acum in suferintele mele pentru voi; si in trupul meu, implinesc ce lipseste suferintelor lui Hristos, pentru trupul Lui, care este Biserica. 1.25 Slujitorul ei am fost facut eu, dupa ispravnicia, pe care mi-a dat-o Dumnezeu pentru voi ca sa intregesc Cuvantul lui Dumnezeu. 1.26 Vreau sa zic: taina tinuta ascunsa din vesnicii si in toate veacurile, dar descoperita acum sfintilor Lui~ 1.27 carora Dumnezeu a voit sa le faca cunoscut care este bogatia slavei tainei acesteia intre Neamuri, si anume: Hristos in voi, nadejdea slavei. 1.28 Pe El Il propovaduim noi, si sfatuim pe orice om, si invatam pe orice om in toata intelepciunea, ca sa infatisam pe orice om, desavarsit in Hristos Isus. 1.29 Iata la ce lucrez eu, si ma lupt dupa lucrarea puterii Lui, care lucreaza cu tarie in mine.
2.1 Vreau, in adevar, sa stiti cat de mare lupta duc pentru voi, pentru cei din Laodicea si pentru toti cei ce nu mi-au vazut fata in trup; 2.2 pentru ca sa li se imbarbateze inimile, sa fie uniti in dragoste, si sa capete toate bogatiile plinatatii de pricepere, ca sa cunoasca taina lui Dumnezeu, a Tatălui şi a lui Hristos; 2.3 in care sunt ascunse toate comorile intelepciunii si ale stiintei. 2.4 Spun lucrul acesta, pentru ca nimeni sa nu va insele prin vorbiri amagitoare. 2.5 Caci macar ca sunt departe cu trupul, totusi cu duhul sunt cu voi, si privesc cu bucurie la buna randuiala care domneste intre voi si la taria credintei voastre in Hristos. 2.6 Astfel dar, dupa cum ati primit pe Hristos Isus, Domnul, asa sa si umblati in El~ 2.7 fiind inradacinati si ziditi in El, intariti prin credinta, dupa invataturile care v-au fost date, si sporind in ea cu multumiri catre Dumnezeu. 2.8 Luati seama ca nimeni sa nu va fure cu filozofia si cu o amagire desarta, dupa datina oamenilor, dupa invataturile incepatoare ale lumii, si nu dupa Hristos. 2.9 Caci in El locuieste trupeste toata plinatatea Dumnezeirii. 2.10 Voi aveti totul deplin in El, care este Capul oricarei domnii si stapaniri. 2.11 In El ati fost taiati imprejur, nu cu o taiere imprejur, facuta de mana, ci cu taierea imprejur a lui Hristos, in dezbracarea de trupul poftelor firii noastre pamantesti~ 2.12 fiind ingropati impreuna cu El, prin botez, si inviati in El si impreuna cu El, prin credinta in puterea lui Dumnezeu, care L-a inviat din morti. 2.13 Pe voi, care erati morti in greselile voastre si in firea voastra pamanteasca netaiata imprejur, Dumnezeu v-a adus la viata impreuna cu El, dupa ce ne-a iertat toate greselile. 2.14 A sters zapisul cu poruncile lui, care statea impotriva noastra si ne era potrivnic, si l-a nimicit, pironindu-l pe cruce. 2.15 A dezbracat domniile si stapanirile, si le-a facut de ocara inaintea lumii, dupa ce a iesit biruitor asupra lor prin cruce. 2.16 Nimeni dar sa nu va judece cu privire la mancare sau bautura, sau cu privire la o zi de sarbatoare, cu privire la o luna noua, sau cu privire la o zi de Sabat~ 2.17 care sunt umbra lucrurilor viitoare, dar trupul este al lui Hristos. 2.18 Nimeni sa nu va rapeasca premiul alergarii, facandu-si voia lui insusi printr-o smerenie si inchinare la ingeri, amestecandu-se in lucruri pe care nu le-a vazut, umflat de o mandrie desarta, prin gandurile firii lui pamantesti~ 2.19 si nu se tine strans de Capul din care tot trupul, hranit si bine inchegat, cu ajutorul incheieturilor si legaturilor, isi primeste cresterea pe care i-o da Dumnezeu. 2.20 Daca ati murit impreuna cu Hristos fata de invataturile incepatoare ale lumii, de ce, ca si cum ati trai inca in lume, va supuneti la porunci ca acestea: 2.21 Nu lua, nu gusta, nu atinge cutare lucru! 2.22 Toate aceste lucruri, care pier o data cu intrebuintarea lor, si sunt intemeiate pe porunci si invataturi omenesti~ 2.23 au, in adevar, o infatisare de intelepciune, intr-o inchinare voita, o smerenie si asprime fata de trup, dar nu sunt de nici un pret impotriva gadilarii firii pamantesti.
3.1 Daca deci ati inviat impreuna cu Hristos, sa umblati dupa lucrurile de sus, unde Hristos sta la dreapta lui Dumnezeu. 3.2 Ganditi-va la lucrurile de sus, nu la cele de pe pamant. 3.3 Caci voi ati murit, si viata voastra este ascunsa cu Hristos in Dumnezeu. 3.4 Cand Se va arata Hristos, viata voastra, atunci va veti arata si voi impreuna cu El in slava. 3.5 De aceea, omorati madularele voastre care sunt pe pamant: curvia, necuratia, patima, pofta rea, si lacomia, care este o inchinare la idoli. 3.6 Din pricina acestor lucruri vine mania lui Dumnezeu peste fiii neascultarii. 3.7 Din numarul lor erati si voi odinioara, cand traiati in aceste pacate. 3.8 Dar acum lasati-va de toate aceste lucruri: de manie, de vrajmasie, de rautate, de clevetire, de vorbele rusinoase, care v-ar putea iesi din gura. 3.9 Nu va mintiti unii pe altii, intrucat v-ati dezbracat de omul cel vechi, cu faptele lui~ 3.10 si v-ati imbracat cu omul cel nou, care se innoieste spre cunostinta, dupa chipul Celui ce l-a facut. 3.11 Aici nu mai este nici Grec, nici Iudeu, nici taiere imprejur, nici netaiere imprejur, nici Barbar, nici Scit, nici rob, nici slobod, ci Hristos este totul si in toti. 3.12 Astfel dar, ca niste alesi ai lui Dumnezeu, sfinti si preaiubiti, imbracati-va cu o inima plina de indurare, cu bunatate, cu smerenie, cu blandete, cu indelunga rabdare. 3.13 Ingaduiti-va unii pe altii, si, daca unul are pricina sa se planga de altul, iertati-va unul pe altul. Cum v-a iertat Hristos, asa iertati-va si voi. 3.14 Dar mai presus de toate acestea, imbracati-va cu dragostea, care este legatura desavarsirii. 3.15 Pacea lui Hristos, la care ati fost chemati, ca sa alcatuiti un singur trup, sa stapaneasca in inimile voastre, si fiti recunoscatori. 3.16 Cuvantul lui Hristos sa locuiasca din belsug in voi in toata intelepciunea. Invatati-va si sfatuiti-va unii pe altii cu psalmi, cu cantari de lauda si cu cantari duhovnicesti, cantand lui Dumnezeu cu multumire in inima voastra. 3.17 Si orice faceti, cu cuvantul sau cu fapta, sa faceti totul in Numele Domnului Isus, si multumiti, prin El, lui Dumnezeu Tatal. 3.18 Nevestelor, fiti supuse barbatilor vostri, cum se cuvine in Domnul. 3.19 Barbatilor, iubiti-va nevestele, si nu tineti necaz pe ele. 3.20 Copii, ascultati de parintii vostri in toate lucrurile, caci lucrul acesta place Domnului. 3.21 Parintilor, nu intaratati pe copiii vostri, ca sa nu-si piarda nadejdea. 3.22 Robilor, ascultati in toate lucrurile pe stapanii vostri pamantesti; nu numai cand sunteti sub ochii lor, ca cei ce cauta sa placa oamenilor, ci cu curatie de inima, ca unii care va temeti de Domnul. 3.23 Orice faceti, sa faceti din toata inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni~ 3.24 ca unii care stiti ca veti primi de la Domnul rasplata mostenirii. Voi slujiti Domnului Hristos. 3.25 Caci cine umbla cu strambatate, isi va primi plata dupa strambatatea, pe care a facut-o; si nu se are in vedere fata omului.
4.1 Stapanilor, dati robilor vostri ce le datorati, si ce li se cuvine, caci stiti ca si voi aveti un Stapan in cer. 4.2 Staruiti in rugaciune, vegheati in ea cu multumiri. 4.3 Rugati-va tot odata si pentru noi, ca Dumnezeu sa ne deschida o usa pentru Cuvant, ca sa putem vesti taina lui Hristos, pentru care iata, ma gasesc in lanturi: 4.4 ca s-o fac cunoscut asa cum trebuie sa vorbesc despre ea. 4.5 Purtati-va cu intelepciune fata de cei de afara; rascumparati vremea. 4.6 Vorbirea voastra sa fie totdeauna cu har, dreasa cu sare, ca sa stiti cum trebuie sa raspundeti fiecaruia. 4.7 Tot ce este cu privire la mine, va va spune Tihic, fratele preaiubit si slujitorul credincios, tovarasul meu de slujba in Domnul. 4.8 Vi l-am trimis inadins, ca sa luati cunostinta despre starea noastra, si sa va mangaie inimile. 4.9 L-am trimis impreuna cu Onisim, fratele credincios si preaiubit, care este dintr-ai vostri. Ei va vor spune tot ce se petrece pe aici. 4.10 Aristarh, tovarasul meu de temnita, va trimite sanatate; tot asa si Marcu, varul lui Barnaba (cu privire la care ati primit porunci daca vine la voi, sa-l primiti bine)~ 4.11 si Isus, zis Iust: ei sunt din numarul celor taiati imprejur, si singurii care au lucrat impreuna cu mine pentru Imparatia lui Dumnezeu, oameni care mi-au fost de mangaiere. 4.12 Epafra, care este dintr-ai vostri, va trimite sanatate. El, rob al lui Hristos, totdeauna se lupta pentru voi in rugaciunile sale, pentru ca, desavarsiti si deplin incredintati, sa staruiti in voia lui Dumnezeu. 4.13 Caci va marturisesc ca are o mare ravna pentru voi, pentru cei din Laodicea si pentru cei din Ierapole. 4.14 Luca, doctorul preaiubit, si Dima, va trimit sanatate. 4.15 Spuneti sanatate fratilor din Laodicea, si lui Nimfa, si Bisericii din casa lui. 4.16 Dupa ce va fi citita aceasta epistola la voi, faceti asa ca sa fie citita si in Biserica Laodicenilor; si voi, la randul vostru, sa cititi epistola care va va veni din Laodicea. 4.17 Si spuneti lui Arhip: Ia seama sa implinesti bine slujba pe care ai primit-o in Domnul. 4.18 Urarea de sanatate este cu mana mea: Pavel. Aduceti-va aminte de lanturile mele. Harul sa fie cu voi! Amin.
1.1 Pavel, Silvan si Timotei, catre Biserica Tesalonicenilor, care este in Dumnezeu Tatal si in Domnul Isus Hristos: Har si pace de la Dumnezeu, Tatal nostru, si de la Domnul Isus Hristos. 1.2 Multumim totdeauna lui Dumnezeu pentru voi toti, pe care va pomenim necurmat in rugaciunile noastre; 1.3 caci ne aducem aminte fara incetare, inaintea lui Dumnezeu, Tatal nostru, de lucrarea credintei voastre, de osteneala dragostei voastre si de taria nadejdii in Domnul nostru Isus Hristos! 1.4 Stim, frati preaiubiti de Dumnezeu alegerea voastra. 1.5 In adevar, Evanghelia noastra v-a fost propovaduita nu numai cu vorbe, ci cu putere, cu Duhul Sfant si cu o mare indrazneala. Caci stiti ca, din dragoste pentru voi am fost asa printre voi. 1.6 Si voi insiva ati calcat pe urmele mele si pe urmele Domnului, intrucat ati primit Cuvantul in multe necazuri, cu bucuria care vine de la Duhul Sfant; 1.7 asa ca ati ajuns o pilda pentru toti credinciosii din Macedonia si din Ahaia. 1.8 In adevar, nu numai ca de la voi Cuvantul Domnului a rasunat prin Macedonia si Ahaia, dar vestea despre credinta voastra in Dumnezeu s-a raspandit pretutindeni, asa ca n-avem nevoie sa mai vorbim de ea. 1.9 Caci ei insisi istorisesc ce primire ne-ati facut, si cum de la idoli v-ati intors la Dumnezeu, ca sa slujiti Dumnezeului celui viu si adevarat~ 1.10 si sa asteptati din ceruri pe Fiul Sau, pe care L-a inviat din morti: pe Isus, care ne izbaveste de mania viitoare.
2.1 Voi insiva stiti, fratilor, ca venirea noastra la voi n-a fost zadarnica. 2.2 Dupa ce am suferit si am fost batjocoriti in Filipi, cum stiti, am venit plini de incredere in Dumnezeul nostru, sa va vestim Evanghelia lui Dumnezeu in mijlocul multor lupte. 2.3 Caci propovaduirea noastra nu se intemeiaza nici pe ratacire, nici pe necuratie, nici pe viclenie. 2.4 Ci, fiindca Dumnezeu ne-a gasit vrednici sa ne incredinteze Evanghelia, cautam sa vorbim asa ca sa placem nu oamenilor, ci lui Dumnezeu, care ne cerceteaza inima. 2.5 In adevar, cum bine stiti, niciodata n-am intrebuintat vorbe magulitoare, nici haina lacomiei: martor este Dumnezeu. 2.6 N-am cautat slava de la oameni: nici de la voi, nici de la altii, desi, ca apostoli ai lui Hristos, am fi putut sa cerem cinste. 2.7 Dimpotriva, ne-am aratat blanzi in mijlocul vostru, ca o doica ce-si creste cu drag copiii. 2.8 Astfel, in dragostea noastra fierbinte pentru voi, eram gata sa va dam nu numai Evanghelia lui Dumnezeu, dar chiar si viata noastra, atat de scumpi ne ajunseserati. 2.9 Va aduceti aminte, fratilor, de osteneala si munca noastra. Cum lucram zi si noapte, ca sa nu fim sarcina nici unuia din voi, si va propovaduiam Evanghelia lui Dumnezeu. 2.10 Voi sunteti martori, si Dumnezeu de asemenea, ca am avut o purtare sfanta, dreapta si fara prihana fata de voi, care credeti. 2.11 Stiti iarasi ca am fost pentru fiecare din voi, ca un tata cu copiii lui: va sfatuiam, va mangaiam si va adeveream~ 2.12 sa va purtati intr-un chip vrednic de Dumnezeu, care va cheama la Imparatia si slava Sa. 2.13 De aceea multumim fara incetare lui Dumnezeu ca, atunci cand ati primit Cuvantul lui Dumnezeu, auzit de la noi, l-ati primit nu ca pe cuvantul oamenilor, ci, asa cum si este in adevar, ca pe Cuvantul lui Dumnezeu, care lucreaza si in voi care credeti. 2.14 Caci, fratilor, voi ati calcat pe urmele Bisericilor lui Dumnezeu, care sunt in Hristos Isus, in Iudea; pentru ca si voi ati suferit din partea celor de un neam cu voi aceleasi rele, pe care le-au suferit ele din partea Iudeilor. 2.15 Iudeii acestia au omorat pe Domnul Isus si pe proroci, pe noi ne-au prigonit, nu plac lui Dumnezeu, si sunt vrajmasi tuturor oamenilor~ 2.16 caci ne opresc sa vorbim Neamurilor, ca sa fie mantuite. Astfel, ei totdeauna pun varf pacatelor lor. Dar, la urma, i-a ajuns mania lui Dumnezeu! 2.17 Noi, fratilor, dupa ce am fost despartiti catava vreme de voi, cu fata dar nu cu inima, am avut cu atat mai mult dorinta sa va vedem. 2.18 Astfel, odata, si chiar de doua ori, am voit (eu, Pavel, cel putin) sa venim la voi; dar ne-a impiedicat Satana. 2.19 Caci cine este, in adevar, nadejdea, sau bucuria, sau cununa noastra de slava? Nu sunteti voi, inaintea Domnului nostru Isus Hristos, la venirea Lui? 2.20 Da, voi sunteti slava si bucuria noastra.
3.1 De aceea, fiindca nu mai puteam rabda, am socotit mai bine sa fim lasati singuri in Atena~ 3.2 si v-am trimis pe Timotei, fratele nostru si slujitorul lui Dumnezeu in Evanghelia lui Hristos, ca sa va intareasca si sa va imbarbateze in credinta voastra~ 3.3 pentru ca nimeni din voi sa nu se clatine in aceste necazuri; caci stiti singuri ca la aceasta suntem randuiti. 3.4 Si cand eram la voi, v-am spus mai dinainte ca vom avea sa suferim necazuri, ceea ce s-a si intamplat, cum bine stiti. 3.5 Astfel, in nerabdarea mea, am trimis sa-mi aduca stiri despre credinta voastra, de teama ca nu cumva sa va fi ispitit Ispititorul, si osteneala noastra sa fi fost degeaba. 3.6 Dar chiar acum a venit Timotei de la voi la noi, si ne-a adus vesti bune despre credinta si dragostea voastra, ca totdeauna pastrati o placuta aducere aminte despre noi, si ca doriti sa ne vedeti, cum dorim si noi sa va vedem pe voi. 3.7 De aceea, fratilor, in toate stramtorarile si necazurile noastre, am fost mangaiati cu privire la voi, prin credinta voastra. 3.8 Acum, da, traim, fiindca voi stati tari in Domnul. 3.9 Cum putem noi oare sa multumim in de ajuns lui Dumnezeu cu privire la voi, pentru toata bucuria, pe care o avem din pricina voastra, inaintea Dumnezeului nostru? 3.10 Zi si noapte Il rugam nespus sa va putem vedea fata, si sa putem implini ce mai lipseste credintei voastre. 3.11 Insusi Dumnezeu, Tatal nostru, si Domnul nostru Isus Hristos sa ne netezeasca drumul la voi! 3.12 Domnul sa va faca sa cresteti tot mai mult in dragoste unii fata de altii si fata de toti, cum facem si noi insine pentru voi~ 3.13 ca sa vi se intareasca inimile, si sa fie fara prihana in sfintenie, inaintea lui Dumnezeu, Tatal nostru, la venirea Domnului nostru Isus Hristos impreuna cu toti sfintii Sai.
4.1 Incolo, fratilor, fiindca ati invatat de la noi cum sa va purtati si sa fiti placuti lui Dumnezeu, si asa si faceti, va rugam, si va indemnam in Numele Domnului Isus, sa sporiti tot mai mult in privinta aceasta. 4.2 Stiti, in adevar, ce invataturi v-am dat prin Domnul Isus. 4.3 Voia lui Dumnezeu este sfintirea voastra: sa va feriti de curvie; 4.4 fiecare din voi sa stie sa-si stapaneasca vasul in sfintenie si cinste~ 4.5 nu in aprinderea poftei, ca Neamurile, care nu cunosc pe Dumnezeu. 4.6 Nimeni sa nu fie cu viclesug si cu nedreptate in treburi fata de fratele sau; pentru ca Domnul pedepseste toate aceste lucruri, dupa cum v-am spus si v-am adeverit. 4.7 Caci Dumnezeu nu ne-a chemat la necuratie, ci la sfintire. 4.8 De aceea, cine nesocoteste aceste invataturi, nesocoteste nu pe un om, ci pe Dumnezeu, care v-a dat si Duhul Sau cel sfant. 4.9 Cat despre dragostea frateasca, n-aveti nevoie sa va scriem; caci voi singuri ati fost invatati de Dumnezeu sa va iubiti unii pe altii~ 4.10 si iubiti in adevar pe toti fratii, care sunt in toata Macedonia. Dar va indemnam, fratilor, sa sporiti tot mai mult in ea. 4.11 Sa cautati sa traiti linistiti, sa va vedeti de treburi, si sa lucrati cu mainile voastre, cum v-am sfatuit. 4.12 Si astfel sa va purtati cuviincios cu cei de afara, si sa n-aveti trebuinta de nimeni. 4.13 Nu voim, fratilor, sa fiti in necunostinta despre cei ce au adormit, ca sa nu va intristati ca ceilalti, care n-au nadejde. 4.14 Caci daca credem ca Isus a murit si a inviat, credem si ca Dumnezeu va aduce inapoi impreuna cu Isus pe cei ce au adormit in El. 4.15 Iata, in adevar, ce va spunem, prin Cuvantul Domnului: noi cei vii, care vom ramane pana la venirea Domnului, nu vom lua-o inaintea celor adormiti. 4.16 Caci insusi Domnul, cu un strigat, cu glasul unui arhanghel si cu trambita lui Dumnezeu, Se va pogori din cer, si intai vor invia cei morti in Hristos. 4.17 Apoi, noi cei vii, care vom fi ramas, vom fi rapiti toti impreuna cu ei, in nori, ca sa intampinam pe Domnul in vazduh; si astfel vom fi totdeauna cu Domnul. 4.18 Mangaiati-va dar unii pe altii cu aceste cuvinte.
5.1 Cat despre vremuri si soroace, n-aveti trebuinta sa vi se scrie, fratilor. 5.2 Pentru ca voi insiva stiti foarte bine ca ziua Domnului va veni ca un hot noaptea. 5.3 Cand vor zice: Pace si liniste! atunci o prapadenie neasteptata va veni peste ei, ca durerile nasterii peste femeia insarcinata; si nu va fi chip de scapare. 5.4 Dar voi, fratilor, nu sunteti in intuneric, pentru ca ziua aceea sa va prinda ca un hot. 5.5 Voi toti sunteti fii ai luminii si fii ai zilei. Noi nu suntem ai noptii, nici ai intunericului. 5.6 De aceea sa nu dormim ca ceilalti, ci sa veghem si sa fim treji. 5.7 Caci cei ce dorm, dorm noaptea; si cei ce se imbata, se imbata noaptea. 5.8 Dar noi, care suntem fii ai zilei, sa fim treji, sa ne imbracam cu platosa credintei si a dragostei, si sa avem drept coif nadejdea mantuirii. 5.9 Fiindca Dumnezeu nu ne-a randuit la manie, ci ca sa capatam mantuirea, prin Domnul nostru Isus Hristos~ 5.10 care a murit pentru noi, pentru ca, fie ca veghem, fie ca dormim, sa traim impreuna cu El. 5.11 De aceea, mangaiati-va si intariti-va unii pe altii, cum si faceti in adevar. 5.12 Va rugam, fratilor, sa priviti bine pe cei ce se ostenesc intre voi, care va carmuiesc in Domnul, si care va sfatuiesc. 5.13 Sa-i pretuiti foarte mult, in dragoste, din pricina lucrarii lor. Traiti in pace intre voi. 5.14 Va rugam, de asemenea, fratilor, sa mustrati pe cei ce traiesc in neoranduiala; sa imbarbatati pe cei deznadajduiti; sa sprijiniti pe cei slabi, sa fiti rabdatori cu toti. 5.15 Luati seama ca nimeni sa nu intoarca altuia rau pentru rau; ci cautati totdeauna sa faceti ce este bine atat intre voi, cat si fata de toti. 5.16 Bucurati-va intotdeauna. 5.17 Rugati-va neincetat. 5.18 Multumiti lui Dumnezeu pentru toate lucrurile; caci aceasta este voia lui Dumnezeu, in Hristos Isus, cu privire la voi. 5.19 Nu stingeti Duhul. 5.20 Nu dispretuiti prorociile. 5.21 Ci cercetati toate lucrurile, si pastrati ce este bun. 5.22 Feriti-va de orice se pare rau. 5.23 Dumnezeul pacii sa va sfinteasca El insusi pe deplin; si: duhul vostru, sufletul vostru si trupul vostru, sa fie pazite intregi, fara prihana la venirea Domnului nostru Isus Hristos. 5.24 Cel ce v-a chemat este credincios, si va face lucrul acesta. 5.25 Fratilor, rugati-va pentru noi. 5.26 Spuneti sanatate tuturor fratilor cu o sarutare sfanta. 5.27 In Domnul va rog fierbinte ca epistola aceasta sa fie citita tuturor fratilor. 5.28 Harul Domnului nostru Isus Hristos sa fie cu voi cu toti! Amin.
1.1 Pavel, Silvan si Timotei, catre Biserica Tesalonicenilor, care este in Dumnezeu, Tatal nostru, si in Domnul Isus Hristos: 1.2 Har si pace de la Dumnezeu, Tatal nostru, si de la Domnul Isus Hristos! 1.3 Trebuie sa multumim totdeauna lui Dumnezeu pentru voi, fratilor, cum se si cuvine, pentru ca credinta voastra merge mereu crescand, si dragostea fiecaruia din voi toti fata de ceilalti se mareste tot mai mult. 1.4 De aceea ne laudam cu voi in Bisericile lui Dumnezeu, pentru statornicia si credinta voastra in toate prigonirile si necazurile, pe care le suferiti. 1.5 Aceasta este o dovada lamurita despre dreapta judecata a lui Dumnezeu, intrucat veti fi gasiti vrednici de Imparatia lui Dumnezeu, pentru care si suferiti. 1.6 Fiindca Dumnezeu gaseste ca este drept sa dea intristare celor ce va intristeaza~ 1.7 si sa va dea odihna atat voua, care sunteti intristati, cat si noua, la descoperirea Domnului Isus din cer, cu ingerii puterii Lui~ 1.8 intr-o flacara de foc, ca sa pedepseasca pe cei ce nu cunosc pe Dumnezeu si pe cei ce nu asculta de Evanghelia Domnului nostru Isus Hristos. 1.9 Ei vor avea ca pedeapsa o pierzare vesnica, de la fata Domnului si de la slava puterii Lui~ 1.10 cand va veni, in ziua aceea, ca sa fie proslavit in sfintii Sai, si privit cu uimire in toti cei ce vor fi crezut; caci voi ati crezut marturisirea facuta de noi inaintea voastra. 1.11 De aceea ne rugam necurmat pentru voi, ca Dumnezeul nostru sa va gaseasca vrednici de chemarea Lui, si sa implineasca in voi, cu putere, orice dorinta de bunatate, si orice lucrare izvorata din credinta~ 1.12 pentru ca Numele Domnului nostru Isus Hristos sa fie proslavit in voi, si voi in El, potrivit cu harul Dumnezeului nostru si al Domnului Isus Hristos.
2.1 Cat priveste venirea Domnului nostru Isus Hristos si strangerea noastra laolalta cu El, va rugam, fratilor~ 2.2 sa nu va lasati clatinati asa de repede in mintea voastra, si sa nu va tulburati de vreun duh, nici de vreo vorba, nici de vreo epistola, ca venind de la noi, ca si cum ziua Domnului ar fi si venit chiar. 2.3 Nimeni sa nu va amageasca in vreun chip; caci nu va veni inainte ca sa fi venit lepadarea de credinta, si de a se descoperi omul faradelegii, fiul pierzarii~ 2.4 potrivnicul, care se inalta mai presus de tot ce se numeste Dumnezeu, sau de ce este vrednic de inchinare. Asa ca se va aseza in Templul lui Dumnezeu, dandu-se drept Dumnezeu. 2.5 Nu va aduceti aminte cum va spuneam lucrurile acestea, cand eram inca la voi? 2.6 Si acum stiti bine ce-l opreste ca sa nu se descopere decat la vremea lui. 2.7 Caci taina faradelegii a si inceput sa lucreze; trebuie numai ca cel ce o opreste acum, sa fie luat din drumul ei. 2.8 Si atunci se va arata acel Nelegiuit, pe care Domnul Isus il va nimici cu suflarea gurii Sale, si-l va prapadi cu aratarea venirii Sale. 2.9 Aratarea lui se va face prin puterea Satanei, cu tot felul de minuni, de semne si puteri mincinoase~ 2.10 si cu toate amagirile nelegiuirii pentru cei ce sunt pe calea pierzarii, pentru ca n-au primit dragostea adevarului ca sa fie mantuiti. 2.11 Din aceasta pricina, Dumnezeu le trimite o lucrare de ratacire, ca sa creada o minciuna: 2.12 pentru ca toti cei ce n-au crezut adevarul, ci au gasit placere in nelegiuire, sa fie osanditi. 2.13 Noi insa, frati preaiubiti de Domnul, trebuie sa multumim totdeauna lui Dumnezeu pentru voi, caci de la inceput Dumnezeu v-a ales pentru mantuire, in sfintirea Duhului si credinta adevarului. 2.14 Iata la ce v-a chemat El, prin Evanghelia noastra, ca sa capatati slava Domnului nostru Isus Hristos. 2.15 Asadar, fratilor, ramaneti tari, si tineti invataturile, pe care le-ati primit fie prin viu grai, fie prin epistola noastra. 2.16 Si insusi Domnul nostru Isus Hristos, si Dumnezeu, Tatal nostru, care ne-a iubit si ne-a dat, prin harul Sau, o mangaiere vesnica si o buna nadejde~ 2.17 sa va mangaie inimile, si sa va intareasca in orice lucru si cuvant bun!
3.1 Incolo, fratilor, rugati-va pentru noi ca, Cuvantul Domnului sa se raspandeasca si sa fie proslavit cum este la voi~ 3.2 si sa fim izbaviti de oamenii nechibzuiti si rai; caci nu toti au credinta. 3.3 Credincios este Domnul: El va va intari si va va pazi de cel rau. 3.4 Cu privire la voi, avem incredere in Domnul ca faceti si veti face ce va poruncim. 3.5 Domnul sa va indrepte inimile spre dragostea lui Dumnezeu si spre rabdarea lui Hristos! 3.6 In Numele Domnului nostru Isus Hristos, va poruncim, fratilor, sa va departati de orice frate, care traieste in neoranduiala, si nu dupa invataturile, pe care le-ati primit de la noi. 3.7 Voi insiva stiti ce trebuie sa faceti ca sa ne urmati; caci noi n-am trait in neoranduiala, intre voi. 3.8 N-am mancat de pomana painea nimanui; ci, lucrand si ostenindu-ne, am muncit zi si noapte, ca sa nu fim povara nimanui dintre voi. 3.9 Nu ca n-am fi avut dreptul acesta, dar am vrut sa va dam in noi insine o pilda vrednica de urmat. 3.10 Caci, cand eram la voi, va spuneam lamurit: Cine nu vrea sa lucreze, nici sa nu manance. 3.11 Auzim insa ca unii dintre voi traiesc in neoranduiala, nu lucreaza nimic, ci se tin de nimicuri. 3.12 Indemnam pe oamenii acestia si-i sfatuim, in Domnul nostru Isus Hristos, sa-si manance painea lucrand in liniste. 3.13 Voi, fratilor, sa nu osteniti in facerea binelui. 3.14 Si daca n-asculta cineva ce spunem noi in aceasta epistola, insemnati-vi-l, si sa n-aveti nici un fel de legaturi cu el, ca sa-i fie rusine. 3.15 Sa nu-l socotiti ca pe un vrajmas, ci sa-l mustrati ca pe un frate. 3.16 Insusi Domnul pacii sa va dea totdeauna pacea in orice fel. Domnul sa fie cu voi cu toti! 3.17 Urarea de sanatate este scrisa cu mana mea: Pavel. Acesta este semnul in fiecare epistola; asa scriu eu. 3.18 Harul Domnului nostru Isus Hristos sa fie cu voi cu toti! Amin.
1.1 Pavel, apostol al lui Isus Hristos, prin porunca lui Dumnezeu, Mantuitorul nostru, si a Domnului Isus Hristos, nadejdea noastra~ 1.2 catre Timotei, adevaratul meu copil in credinta: Har, indurare si pace de la Dumnezeu, Tatal nostru, si de la Hristos Isus, Domnul nostru! 1.3 Dupa cum te-am rugat la plecarea mea in Macedonia, sa ramai in Efes, ca sa poruncesti unora sa nu invete pe altii alta invatatura~ 1.4 si sa nu se tina de basme si de insirari de neamuri fara sfarsit, care dau nastere mai mult la certuri de vorbe, decat fac sa inainteze lucrul lui Dumnezeu prin credinta, asa fac si acum. 1.5 Tinta poruncii este dragostea, care vine dintr-o inima curata, dintr-un cuget bun, si dintr-o credinta neprefacuta. 1.6 Unii, fiindca s-au departat de aceste lucruri, au ratacit si s-au apucat de flecarii. 1.7 Ei vor sa fie invatatori ai Legii, si nu stiu nici macar ce spun, nici ce urmaresc. 1.8 Noi stim ca Legea este buna daca cineva o intrebuinteaza bine~ 1.9 caci stim ca Legea nu este facuta pentru cel neprihanit, ci pentru cei faradelege si nesupusi, pentru cei nelegiuiti si pacatosi, pentru cei fara evlavie, necurati, pentru ucigatorii de tata si ucigatorii de mama, pentru ucigatorii de oameni~ 1.10 pentru curvari, pentru sodomiti, pentru vanzatorii de oameni, pentru cei mincinosi, pentru cei ce jura stramb, si pentru orice este impotriva invataturii sanatoase: 1.11 potrivit cu Evanghelia slavei fericitului Dumnezeu care mi-a fost incredintata mie. 1.12 Multumesc lui Hristos Isus, Domnul nostru, care m-a intarit, ca m-a socotit vrednic de incredere, si m-a pus in slujba Lui~ 1.13 macar ca mai inainte eram un hulitor, un prigonitor si batjocoritor. Dar am capatat indurare, pentru ca lucram din nestiinta, in necredinta! 1.14 Si harul Domnului nostru s-a inmultit peste masura de mult impreuna cu credinta si cu dragostea care este in Hristos Isus. 1.15 O, adevarat si cu totul vrednic de primit este cuvantul, care zice: Hristos Isus a venit in lume ca sa mantuiasca pe cei pacatosi, dintre care cel dintai sunt eu. 1.16 Dar am capatat indurare, pentru ca Isus Hristos sa-Si arate in mine, cel dintai, toata indelunga Lui rabdare, ca o pilda celor ce ar crede in El, in urma, ca sa capete viata vesnica. 1.17 A Imparatului vesniciilor, a nemuritorului, nevazutului si singurului Dumnezeu, sa fie cinstea si slava in vecii vecilor! Amin. 1.18 Porunca pe care ti-o dau, fiule Timotei, dupa prorociile facute mai inainte despre tine, este ca, prin ele sa te lupti lupta cea buna~ 1.19 si sa pastrezi credinta si un cuget curat, pe care unii l-au pierdut, si au cazut din credinta. 1.20 Din numarul lor sunt Imeneu si Alexandru, pe care i-am dat pe mana Satanei, ca sa se invete sa nu huleasca.
2.1 Va indemn dar, inainte de toate, sa faceti rugaciuni, cereri, mijlociri, multumiri pentru toti oamenii~ 2.2 pentru imparati si pentru toti cei ce sunt inaltati in dregatorii, ca sa putem duce astfel o viata pasnica si linistita, cu toata evlavia si cu toata cinstea. 2.3 Lucrul acesta este bun si bine primit inaintea lui Dumnezeu, Mantuitorul nostru~ 2.4 care voieste ca toti oamenii sa fie mantuiti si sa vina la cunostinta adevarului. 2.5 Caci este un singur Dumnezeu, si este un singur mijlocitor intre Dumnezeu si oameni: Omul Isus Hristos~ 2.6 care S-a dat pe Sine insusi, ca pret de rascumparare pentru toti: faptul acesta trebuia adeverit la vremea cuvenita~ 2.7 si propovaduitorul si apostolul lui am fost pus eu spun adevarul in Hristos, nu mint ca sa invat pe Neamuri credinta si adevarul. 2.8 Vreau dar ca barbatii sa se roage in orice loc, si sa ridice spre cer maini curate, fara manie si fara indoieli. 2.9 Vreau, de asemenea, ca femeile sa se roage imbracate in chip cuviincios, cu rusine si sfiala; nu cu impletituri de par, nici cu aur, nici cu margaritare, nici cu haine scumpe~ 2.10 ci cu fapte bune, cum se cuvine femeilor care spun ca sunt evlavioase. 2.11 Femeia sa invete in tacere, cu toata supunerea. 2.12 Femeii nu-i dau voie sa invete pe altii, nici sa se ridice mai presus de barbat, ci sa stea in tacere. 2.13 Caci intai a fost intocmit Adam, si apoi Eva. 2.14 Si nu Adam a fost amagit; ci femeia, fiind amagita, s-a facut vinovata de calcarea poruncii. 2.15 Totusi ea va fi mantuita prin nasterea de fii, daca staruie cu smerenie in credinta, in dragoste si in sfintenie.
3.1 Adevarat este cuvantul acesta: Daca ravneste cineva sa fie episcop, doreste un lucru bun. 3.2 Dar trebuie ca episcopul sa fie fara prihana, barbatul unei singure neveste, cumpatat, intelept, vrednic de cinste, primitor de oaspeti, in stare sa invete pe altii. 3.3 Sa nu fie nici betiv, nici bataus, nici doritor de castig marsav, ci sa fie bland, nu galcevitor, nu iubitor de bani; 3.4 sa-si chiverniseasca bine casa, si sa-si tina copiii in supunere cu toata cuviinta. 3.5 Caci daca cineva nu stie sa-si carmuiasca bine casa lui, cum va ingriji de Biserica lui Dumnezeu? 3.6 Sa nu fie intors la Dumnezeu de curand, ca nu cumva sa se ingamfe si sa cada in osanda diavolului. 3.7 Trebuie sa aiba si o buna marturie din partea celor de afara, pentru ca sa nu ajunga de ocara, si sa cada in cursa diavolului. 3.8 Diaconii, de asemenea, trebuie sa fie cinstiti, nu cu doua fete, nu bautori de mult vin, nu doritori de castig marsav: 3.9 ci sa pastreze taina credintei intr-un cuget curat. 3.10 Trebuie cercetati intai, si numai daca sunt fara prihana, sa fie diaconi. 3.11 Femeile, de asemenea, trebuie sa fie cinstite, neclevetitoare, cumpatate, credincioase in toate lucrurile. 3.12 Diaconii sa fie barbati ai unei singure neveste, si sa stie sa-si carmuiasca bine copiii si casele lor. 3.13 Pentru ca cei ce slujesc bine ca diaconi, dobandesc un loc de cinste si o mare indrazneala in credinta care este in Hristos Isus. 3.14 Iti scriu aceste lucruri cu nadejde ca voi veni in curand la tine. 3.15 Dar daca voi zabovi, sa stii cum trebuie sa te porti in casa lui Dumnezeu, care este Biserica Dumnezeului celui viu, stalpul si temelia adevarului. 3.16 Şi fără îndoială, mare este taina evlaviei: Dumnezeu a fost arătat în trup, a fost arătat drept în Duhul, a fost văzut de îngeri, a fost vestit printre Naţiuni, a fost crezut în lume, a fost înălţat în slavă.
4.1 Dar Duhul spune lamurit ca, in vremurile din urma, unii se vor lepada de credinta, ca sa se alipeasca de duhuri inselatoare si de invataturile dracilor~ 4.2 abatuti de fatarnicia unor oameni care vorbesc minciuni, insemnati cu fierul rosu in insusi cugetul lor. 4.3 Ei opresc casatoria si folosirea mâncărurilor, pe care Dumnezeu le-a facut ca sa fie luate cu multumiri de catre cei ce cred si cunosc adevarul. 4.4 Caci orice faptura a lui Dumnezeu este buna: si nimic nu este de lepadat, daca se ia cu multumiri; 4.5 pentru ca este sfintit prin Cuvantul lui Dumnezeu si prin rugaciune. 4.6 Daca vei pune in mintea fratilor aceste lucruri, vei fi un bun slujitor al lui Hristos Isus, fiindca te hranesti cu cuvintele credintei si ale bunei invataturi, pe care ai urmat-o pana acum. 4.7 Fereste-te de basmele lumesti si babesti. Cauta sa fii evlavios. 4.8 Caci deprinderea trupeasca este de putin folos, pe cand evlavia este folositoare in orice privinta, intrucat ea are fagaduinta vietii de acum si a celei viitoare. 4.9 Iata un cuvant adevarat si cu totul vrednic de primit! 4.10 Noi muncim, in adevar, si ne luptam, pentru ca ne-am pus nadejdea in Dumnezeul cel viu, care este Mantuitorul tuturor oamenilor, si mai ales al celor credinciosi. 4.11 Porunceste, si invata aceste lucruri. 4.12 Nimeni sa nu-ti dispretuiasca tineretea; ci fii o pilda pentru credinciosi: in vorbire, in purtare, in dragoste, in credinta, in curatie. 4.13 Pana voi veni, ia seama bine la citire, la indemnare, si la invatatura pe care o dai altora. 4.14 Nu fi nepasator de darul care este in tine, care ti-a fost dat prin prorocie, cu punerea mainilor de catre ceata prezbiterilor. 4.15 Pune-ti pe inima aceste lucruri, indeletniceste-te in totul cu ele, pentru ca inaintarea ta sa fie vazuta de toti. 4.16 Fii cu luare aminte asupra ta insuti si asupra invataturii, pe care o dai altora: staruie in aceste lucruri, caci daca vei face asa, te vei mantui pe tine insuti si pe cei ce te asculta.
5.1 Nu mustra cu asprime pe un batran, ci sfatuieste-l ca pe un tata; pe tineri sfatuieste-i ca pe niste frati; 5.2 pe femeile batrane, ca pe niste mame; pe cele tinere, ca pe niste surori, cu toata curatia. 5.3 Cinsteste pe vaduvele care sunt cu adevarat vaduve. 5.4 Daca o vaduva are copii sau nepoti de la copii, acestia sa se deprinda sa fie evlaviosi intai fata de cei din casa lor, si sa rasplateasca ostenelile parintilor, caci lucrul acesta este placut inaintea lui Dumnezeu. 5.5 Cea cu adevarat vaduva, care a ramas singura, si-a pus nadejdea in Dumnezeu, si staruie, zi si noapte, in cereri si rugaciuni. 5.6 Dar cea dedata la placeri, macar ca traieste, este moarta. 5.7 Porunceste si aceste lucruri, ca sa fie fara vina. 5.8 Daca nu poarta cineva grija de ai lui, si mai ales de cei din casa lui, s-a lepadat de credinta, si este mai rau decat un necredincios. 5.9 O vaduva, ca sa fie inscrisa in lista vaduvelor, trebuie sa n-aiba mai putin de saizeci de ani, sa nu fi avut decat un singur barbat; 5.10 sa fie cunoscuta pentru faptele ei bune; sa fi crescut copii, sa fi fost primitoare de oaspeti, sa fi spalat picioarele sfintilor, sa fi ajutat pe cei nenorociti, sa fi dat ajutor la orice fapta buna. 5.11 Dar pe vaduvele tinere sa nu le primesti: pentru ca atunci cand le desparte pofta de Hristos, vor sa se marite din nou~ 5.12 si se fac vinovate de faptul ca isi calca credinta dintai. 5.13 Totodata, se deprind sa umble fara nici o treaba din casa in casa; si nu numai ca sunt lenese, dar sunt si limbute si iscoditoare, si vorbesc ce nu trebuie vorbit. 5.14 Vreau dar ca vaduvele tinere sa se marite si sa aiba copii, sa fie gospodine la casa lor, ca sa nu dea potrivnicului nici un prilej de ocara~ 5.15 caci unele s-au si intors sa urmeze pe Satana. 5.16 Daca vreun credincios, fie barbat, fie femeie, are vaduve in familie, sa le ajute, si sa nu fie impovarata cu ele Biserica, pentru ca sa poata veni in ajutor celor cu adevarat vaduve. 5.17 Prezbiterii care carmuiesc bine, sa fie invredniciti de indoita cinste, mai ales cei ce se ostenesc cu propovaduirea si cu invatatura, pe care o dau altora. 5.18 Caci Scriptura zice: Sa nu legi gura boului cand treiera bucate; si: Vrednic este lucratorul de plata lui. 5.19 Impotriva unui prezbiter sa nu primesti invinuire decat din gura a doi sau trei martori. 5.20 Pe cei ce pacatuiesc, mustra-i inaintea tuturor, ca si ceilalti sa aiba frica. 5.21 Te rog fierbinte, inaintea lui Dumnezeu, inaintea lui Hristos Isus si inaintea ingerilor alesi, sa pazesti aceste lucruri, fara vreun gand mai dinainte, si sa nu faci nimic cu partinire. 5.22 Sa nu-ti pui mainile peste nimeni cu graba: si sa nu te faci partas pacatelor altora: pe tine insuti pazeste-te curat. 5.23 Sa nu mai bei numai apa, ci sa iei si cate putin vin, din pricina stomacului tau, si din pricina deselor tale imbolnaviri. 5.24 Pacatele unor oameni sunt cunoscute si merg inainte la judecata, iar ale altora vin pe urma. 5.25 Tot asa si faptele bune sunt cunoscute: si cele ce nu sunt cunoscute, nu pot sa ramana ascunse.
6.1 Toti cei ce sunt sub jugul robiei, sa socoteasca pe stapanii lor vrednici de toata cinstea, ca Numele lui Dumnezeu si invatatura sa nu fie vorbite de rau. 6.2 Iar cei ce au stapani credinciosi, sa nu-i dispretuiasca, sub cuvant ca sunt frati, ci sa le slujeasca si mai bine, tocmai fiindca cei ce se bucura de binefacerile slujbei lor, sunt credinciosi si preaiubiti. Invata pe oameni aceste lucruri, si spune-le apasat. 6.3 Daca invata cineva pe oameni invatatura deosebita, si nu se tine de cuvintele sanatoase ale Domnului nostru Isus Hristos si de invatatura care duce la evlavie~ 6.4 este plin de mandrie, si nu stie nimic: ba inca are boala cercetarilor fara rost si a certurilor de cuvinte, din care se naste pizma, certurile, clevetirile, banuielile rele~ 6.5 zadarnicele ciocniri de vorbe ale oamenilor stricati la minte, lipsiti de adevar si care cred ca evlavia este un izvor de castig. Fereste-te de astfel de oameni. 6.6 Negresit, evlavia insotita de multumire este un mare castig. 6.7 Caci noi n-am adus nimic in lume, si nici nu putem sa luam cu noi nimic din ea. 6.8 Daca avem, dar, cu ce sa ne hranim si cu ce sa ne imbracam, ne va fi de ajuns. 6.9 Cei ce vor sa se imbogateasca, dimpotriva, cad in ispita, in lat si in multe pofte nesabuite si vatamatoare, care cufunda pe oameni in prapad, si pierzare. 6.10 Caci iubirea de bani este radacina tuturor relelor; si unii, care au umblat dupa ea, au ratacit de la credinta, si s-au strapuns singuri cu o multime de chinuri. 6.11 Iar tu, om al lui Dumnezeu, fugi de aceste lucruri, si cauta neprihanirea, evlavia, credinta, dragostea, rabdarea, blandetea. 6.12 Lupta-te lupta cea buna a credintei; apuca viata vesnica la care ai fost chemat, si pentru care ai facut aceea frumoasa marturisire inaintea multor martori. 6.13 Te indemn, inaintea lui Dumnezeu, care da viata tuturor lucrurilor, si inaintea lui Hristos Isus, care a facut acea frumoasa marturisire inaintea lui Pilat din Pont~ 6.14 sa pazesti porunca, fara prihana si fara vina pana la aratarea Domnului nostru Isus Hristos~ 6.15 care va fi facuta la vremea ei de fericitul si singurul Stapanitor, Imparatul imparatilor si Domnul domnilor~ 6.16 singurul care are nemurirea, care locuieste intr-o lumina, de care nu poti sa te apropii, pe care nici un om nu L-a vazut, nici nu-L poate vedea, si care are cinstea si puterea vesnica! Amin. 6.17 Indeamna pe bogatii veacului acestuia sa nu se ingamfe, si sa nu-si puna nadejdea in niste bogatii nestatornice, ci in Dumnezeu, care ne da toate lucrurile din belsug, ca sa ne bucuram de ele. 6.18 Indeamna-i sa faca bine, sa fie bogati in fapte bune, sa fie darnici, gata sa simta impreuna cu altii~ 6.19 asa ca sa-si stranga pentru vremea viitoare drept comoara o buna temelie pentru ca sa apuce adevarata viata. 6.20 Timotee, pazeste ce ti s-a incredintat; fereste-te de flecariile lumesti si de impotrivirile stiintei, pe nedrept numite astfel~ 6.21 pe care au marturisit-o unii si au ratacit cu privire la credinta. Harul sa fie cu voi! Amin.
1.1 Pavel, apostol al lui Hristos Isus, prin voia lui Dumnezeu, dupa fagaduinta vietii care este in Hristos Isus~ 1.2 catre Timotei, copilul meu preaiubit: Har, indurare si pace de la Dumnezeu Tatal, si de la Hristos Isus, Domnul nostru! 1.3 Multumesc lui Dumnezeu, caruia Ii slujesc cu un cuget curat, din mosi stramosi, ca neintrerupt te pomenesc in rugaciunile mele, zi si noapte. 1.4 Caci mi-aduc aminte de lacrimile tale, si doresc sa te vad, ca sa ma umplu de bucurie. 1.5 Imi aduc aminte de credinta ta neprefacuta, care s-a salasluit intai in bunica ta Lois si in mama ta Eunice, si sunt incredintat ca si in tine. 1.6 De aceea iti aduc aminte sa inflacarezi darul lui Dumnezeu, care este in tine prin punerea mainilor mele. 1.7 Caci Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frica, ci de putere, de dragoste si de chibzuinta. 1.8 Sa nu-ti fie rusine dar de marturisirea Domnului nostru, nici de mine, intemnitatul Lui. Ci sufera impreuna cu Evanghelia, prin puterea lui Dumnezeu. 1.9 El ne-a mantuit si ne-a dat o chemare sfanta, nu pentru faptele noastre, ci dupa hotararea Lui si dupa harul care ne-a fost dat in Hristos Isus, inainte de vesnicii~ 1.10 dar care a fost descoperit acum prin aratarea Mantuitorului nostru Hristos Isus, care a nimicit moartea si a adus la lumina viata si neputrezirea, prin Evanghelie. 1.11 Propovaduitorul si apostolul ei am fost pus eu si invatator al Neamurilor. 1.12 Si din pricina aceasta sufar aceste lucruri; dar nu mi-e rusine, caci stiu in cine am crezut. Si sunt incredintat ca El are putere sa pazeasca ce I-am incredintat pana in ziua aceea. 1.13 Dreptarul invataturilor sanatoase, pe care le-ai auzit de la mine, tine-l cu credinta si dragostea care este in Hristos Isus. 1.14 Lucrul acela bun care ti s-a incredintat, pazeste-l prin Duhul Sfant, care locuieste in noi. 1.15 Stii ca cei ce sunt in Asia toti m-au parasit; intre altii si Figel si Ermogen. 1.16 Domnul sa-si verse indurarea peste casa lui Onisifor; caci de multe ori m-a mangaiat, si nu i-a fost rusine de lantul meu. 1.17 Nu numai atat, dar, cand a fost in Roma, m-a cautat cu multa grija si m-a gasit. 1.18 Dea Domnul sa capete indurare de la Domnul in ziua aceea. Tu stii foarte bine cat ajutor mi-a dat el in Efes.
2.1 Tu dar, copilul meu, intareste-te in harul care este in Hristos Isus. 2.2 Si ce-ai auzit de la mine, in fata multor martori, incredinteaza la oameni de incredere, care sa fie in stare sa invete si pe altii. 2.3 Sufera impreuna cu mine, ca un bun ostas al lui Hristos. 2.4 Nici un ostas nu se incurca cu treburile vietii, daca vrea sa placa celui ce l-a scris la oaste. 2.5 Si cine lupta la jocuri, nu este incununat, daca nu s-a luptat dupa randuieli. 2.6 Plugarul trebuie sa munceasca inainte ca sa stranga roadele. 2.7 Intelege ce-ti spun; Domnul iti va da pricepere in toate lucrurile. 2.8 Adu-ti aminte de Domnul Isus Hristos, din samanta lui David, inviat din morti, dupa Evanghelia mea~ 2.9 pentru care sufar pana acolo ca sunt legat ca un facator de rele. Dar Cuvantul lui Dumnezeu nu este legat. 2.10 De aceea rabd totul pentru cei alesi, pentru ca si ei sa capete mantuirea care este in Hristos Isus, impreuna cu slava vesnica. 2.11 Adevarat este cuvantul acesta: daca am murit impreuna cu El, vom si trai impreuna cu El. 2.12 Daca rabdam, vom si imparti impreuna cu El. Daca ne lepadam de El, si El Se va lepada de noi. 2.13 Daca suntem necredinciosi, totusi El ramane credincios, caci nu Se poate tagadui singur. 2.14 Adu-le aminte de aceste lucruri, si roaga-i fierbinte inaintea lui Dumnezeu, sa se fereasca de certurile de cuvinte, care nu duc la alt folos decat la pieirea celor ce le asculta. 2.15 Cauta sa te infatisezi inaintea lui Dumnezeu ca un om incercat, ca un lucrator care n-are de ce sa-i fie rusine, si care imparte drept Cuvantul adevarului. 2.16 Fereste-te de vorbariile goale si lumesti; caci cei ce le tin, vor inainta tot mai mult in necinstirea lui Dumnezeu. 2.17 Si cuvantul lor va roade ca cangrena. Din numarul acestora sunt Imeneu si Filet~ 2.18 care s-au abatut de la adevar. Ei zic ca a si venit invierea, si rastoarna credinta unora. 2.19 Totusi temelia tare a lui Dumnezeu sta nezguduita, avand pecetea aceasta: Domnul cunoaste pe cei ce sunt ai Lui; si: Oricine rosteste Numele Domnului, sa se departeze de faradelege! 2.20 Intr-o casa mare nu sunt numai vase de aur si de argint, ci si de lemn si de pamant. Unele sunt pentru o intrebuintare de cinste, iar altele pentru o intrebuintare de ocara. 2.21 Deci daca cineva se curata de acestea, va fi un vas de cinste, sfintit, folositor stapanului sau, destoinic pentru orice lucrare buna. 2.22 Fugi de poftele tineretii, si urmareste neprihanirea, credinta, dragostea, pacea, impreuna cu cei ce cheama pe Domnul dintr-o inima curata. 2.23 Fereste-te de intrebarile nebune si nefolositoare, caci stii ca dau nastere la certuri. 2.24 Si robul Domnului nu trebuie sa se certe; ci sa fie bland cu toti, in stare sa invete pe toti, plin de ingaduinta rabdatoare~ 2.25 sa indrepte cu blandete pe potrivnici, in nadejdea ca Dumnezeu le va da pocainta, ca sa ajunga la cunostinta adevarului; 2.26 si, venindu-si in fire, sa se desprinda din cursa diavolului, de care au fost prinsi ca sa-i faca voia.
3.1 Sa stii ca in zilele din urma vor fi vremuri grele. 3.2 Caci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, laudarosi, trufasi, hulitori, neascultatori de parinti, nemultumitori, fara evlavie~ 3.3 fara dragoste fireasca, neinduplecati, clevetitori, neinfranati, neimblanziti, neiubitori de bine~ 3.4 vanzatori, obraznici, ingamfati; iubitori mai mult de placeri decat iubitori de Dumnezeu; 3.5 avand doar o forma de evlavie dar tagaduindu-i puterea. Departeaza-te de oamenii acestia. 3.6 Sunt printre ei unii, care se vara prin case, si momesc pe femeile usuratice ingreuiate de pacate si framantate de felurite pofte~ 3.7 care invata intotdeauna si nu pot ajunge niciodata la deplina cunostinta a adevarului. 3.8 Dupa cum Iane si Iambre s-au impotrivit lui Moise, tot asa si oamenii acestia se impotrivesc adevarului, ca unii care sunt stricati la minte si osanditi in ce priveste credinta. 3.9 Dar nu vor mai inainta; caci nebunia lor va fi aratata tuturor, cum a fost aratata si a celor doi oameni. 3.10 Tu, insa, ai urmarit de aproape invatatura mea, purtarea mea, hotararea mea, credinta mea, indelunga mea rabdare, dragostea mea, rabdarea mea~ 3.11 prigonirile si suferintele care au venit peste mine in Antiohia, in Iconia si in Listra. Stii ce prigoniri am rabdat; si totusi Domnul m-a izbavit din toate. 3.12 De altfel, toti cei ce voiesc sa traiasca cu evlavie in Hristos Isus, vor fi prigoniti. 3.13 Dar oamenii rai si inselatori vor merge din rau in mai rau, vor amagi pe altii, si se vor amagi si pe ei insisi. 3.14 Tu sa ramai in lucrurile, pe care le-ai invatat si de care esti deplin incredintat, caci stii de la cine le-ai invatat: 3.15 din pruncie cunosti Sfintele Scripturi, care pot sa-ti dea intelepciunea care duce la mantuire, prin credinta in Hristos Isus. 3.16 Toata Scriptura este insuflata de Dumnezeu si de folos ca sa invete, sa mustre, sa indrepte, sa dea intelepciune in neprihanire~ 3.17 pentru ca omul lui Dumnezeu sa fie desavarsit si cu totul destoinic pentru orice lucrare buna.
4.1 Te rog fierbinte, inaintea lui Dumnezeu si inaintea lui Hristos Isus, care are sa judece viii si mortii, si pentru aratarea si Imparatia Sa: 4.2 propovaduieste Cuvantul, staruie asupra lui la timp si ne la timp, mustra, cearta, indeamna cu toata blandetea si invatatura. 4.3 Caci va veni vremea cand oamenii nu vor putea sa sufere invatatura sanatoasa; ci ii vor gadila urechile sa auda lucruri placute, si isi vor da invatatori dupa poftele lor. 4.4 Isi vor intoarce urechea de la adevar, si se vor indrepta spre istorisiri inchipuite. 4.5 Dar tu fii treaz in toate lucrurile, rabda suferintele, fa lucrul unui evanghelist, si implineste-ti bine slujba. 4.6 Caci eu sunt gata sa fiu turnat ca o jertfa de bautura si clipa plecarii mele este aproape. 4.7 M-am luptat lupta cea buna, mi-am ispravit alergarea, am pazit credinta. 4.8 De acum ma asteapta cununa neprihanirii, pe care mi-o va da, in ziua aceea, Domnul, Judecatorul cel drept. Si nu numai mie, ci si tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui. 4.9 Cauta de vino curand la mine. 4.10 Caci Dima, din dragoste pentru lumea de acum m-a parasit, si a plecat la Tesalonic. Crescens s-a dus in Galatia, Tit in Dalmatia. 4.11 Numai Luca este cu mine. Ia pe Marcu, si adu-l cu tine; caci el imi este de folos pentru slujba. 4.12 Pe Tihic l-am trimis la Efes. 4.13 Cand vei veni, adu-mi mantaua, pe care am lasat-o in Troa la Carp, si cartile, mai ales pe cele de piele. 4.14 Alexandru, caldararul, mi-a facut mult rau. Domnul ii va rasplati dupa faptele lui. 4.15 Pazeste-te si tu de el, pentru ca este cu totul impotriva cuvintelor noastre. 4.16 La intaiul meu raspuns de aparare, nimeni n-a fost cu mine, ci toti m-au parasit. Sa nu li se tina in socoteala lucrul acesta! 4.17 Insa Domnul a stat langa mine, si m-a intarit, pentru ca propovaduirea sa fie vestita pe deplin prin mine, si s-o auda toate Neamurile. Si am fost izbavit din gura leului. 4.18 Domnul ma va izbavi de orice lucru rau, si ma va mantui, ca sa intru in Imparatia Lui cereasca. A Lui sa fie slava in vecii vecilor! Amin. 4.19 Spune sanatate Priscilei si lui Acuila, si casei lui Onisifor. 4.20 Erast a ramas in Corint, iar pe Trofim l-am lasat bolnav in Milet. 4.21 Cauta de vino inainte de iarna. Eubul si Pudens, Linus, Claudia si toti fratii iti trimit sanatate. 4.22 Domnul Isus Hristos sa fie cu duhul tau! Harul sa fie cu voi! Amin.
1.1 Pavel, rob al lui Dumnezeu, si apostol al lui Isus Hristos, potrivit cu credinta alesilor lui Dumnezeu si cunostinta adevarului, care este potrivit cu evlavia~ 1.2 in nadejdea vietii vesnice, fagaduite mai inainte de vesnicii de Dumnezeu, care nu poate sa minta~ 1.3 ci Si-a descoperit Cuvantul la vremea Lui, prin propovaduirea care mi-a fost incredintata, dupa porunca lui Dumnezeu, Mantuitorul nostru; 1.4 catre Tit, adevaratul meu copil in credinta noastra a amandurora: Har si pace de la Dumnezeu Tatal, si de la Isus Hristos, Mantuitorul nostru! 1.5 Te-am lasat in Creta, ca sa pui in randuiala ce mai ramane de randuit, si sa asezi prezbiteri in fiecare cetate, dupa cum ti-am poruncit: 1.6 Daca este cineva fara prihana, barbat al unei singure neveste, avand copii credinciosi, care sa nu fie invinuiti de destrabalare sau neascultare. 1.7 Caci episcopul, ca econom al lui Dumnezeu, trebuie sa fie fara prihana; nu incapatanat, nici manios, nici dedat la vin, nici bataus, nici lacom de castig marsav; 1.8 ci sa fie primitor de oaspeti, iubitor de bine, cumpatat, drept, sfant, infranat; 1.9 sa se tina de Cuvantul adevarat, care este potrivit cu invatatura, pentru ca sa fie in stare sa sfatuiasca in invatatura sanatoasa, si sa infrunte pe potrivnici. 1.10 In adevar, mai ales printre cei taiati imprejur, sunt multi nesupusi, flecari si amagitori~ 1.11 carora trebuie sa li se astupe gura. Ei buimacesc familii intregi, invatand pe oameni, pentru un castig urat, lucruri, pe care nu trebuie sa le invete. 1.12 Unul dintre ei, chiar proroc al lor, a zis: Cretanii sunt totdeauna niste mincinosi, niste fiare rele, niste pantece lenese. 1.13 Marturia aceasta este adevarata. De aceea mustra-i aspru, ca sa fie sanatosi in credinta~ 1.14 si sa nu se tina de basme evreiesti, si de porunci date de oameni, care se intorc de la adevar. 1.15 Totul este curat pentru cei curati; dar pentru cei necurati si necredinciosi, nimic nu este curat: pana si mintea si cugetul le sunt spurcate. 1.16 Ei se lauda ca cunosc pe Dumnezeu, dar cu faptele Il tagaduiesc, caci sunt o scarba: nesupusi, si netrebnici pentru orice fapta buna.
2.1 Tu insa, vorbeste lucruri care se potrivesc cu invatatura sanatoasa. 2.2 Spune ca cei batrani trebuie sa fie treji, vrednici de cinste, cumpatati, sanatosi in credinta, in dragoste, in rabdare. 2.3 Spune ca femeile in varsta trebuie sa aiba o purtare cuviincioasa, sa nu fie nici clevetitoare, nici dedate la vin; sa invete pe altii ce este bine~ 2.4 ca sa invete pe femeile mai tinere sa-si iubeasca barbati si copiii; 2.5 sa fie cumpatate, cu viata curata, sa-si vada de treburile casei, sa fie bune, supuse barbatilor lor, pentru ca sa nu se vorbeasca de rau Cuvantul lui Dumnezeu. 2.6 Sfatuieste de asemenea pe tineri sa fie cumpatati~ 2.7 si da-te pe tine insuti pilda de fapte bune, in toate privintele. Iar in invatatura, da dovada de curatie, de vrednicie~ 2.8 de vorbire sanatoasa si fara cusur, ca potrivnicul sa ramana de rusine, si sa nu poata sa spuna nimic rau de noi. 2.9 Sfatuieste pe robi sa fie supusi stapanilor lor, sa le fie pe plac in toate lucrurile, sa nu le intoarca vorba~ 2.10 sa nu fure nimic, ci totdeauna sa dea dovada de o desavarsita credinciosie, ca sa faca in totul cinste invataturii lui Dumnezeu, Mantuitorul nostru. 2.11 Caci harul lui Dumnezeu, care aduce mantuire pentru toti oamenii, a fost aratat~ 2.12 si ne invata s-o rupem cu paganatatea si cu poftele lumesti, si sa traim in veacul de acum cu cumpatare, dreptate si evlavie~ 2.13 asteptand fericita noastra nadejde si aratarea slavei marelui nostru Dumnezeu si Mantuitor Isus Hristos. 2.14 El S-a dat pe Sine insusi pentru noi, ca sa ne rascumpere din orice faradelege, si sa-Si curateasca un norod care sa fie al Lui, plin de ravna pentru fapte bune. 2.15 Spune lucrurile acestea, sfatuieste si mustra cu deplina putere. Nimeni sa nu te dispretuiasca.
3.1 Adu-le aminte sa fie supusi stapanirilor si dregatorilor, sa-i asculte, sa fie gata sa faca orice lucru bun~ 3.2 sa nu vorbeasca de rau pe nimeni, sa nu fie gata de cearta, ci cumpatati, plini de blandete fata de toti oamenii. 3.3 Caci si noi eram alta data fara minte, neascultatori, rataciti, robiti de tot felul de pofte si de placeri, traind in rautate si in pizma, vrednici sa fim urati si urandu-ne unii pe altii. 3.4 Dar, cand s-a aratat bunatatea lui Dumnezeu, Mantuitorul nostru, si dragostea Lui de oameni~ 3.5 El ne-a mantuit, nu pentru faptele, facute de noi in neprihanire, ci pentru indurarea Lui, prin spalarea nasterii din nou si prin innoirea facuta de Duhul Sfant~ 3.6 pe care L-a varsat din belsug peste noi, prin Isus Hristos, Mantuitorul nostru; 3.7 pentru ca, odata socotiti neprihaniti prin harul Lui, sa ne facem, in nadejde, mostenitori ai vietii vesnice. 3.8 Adevarat este cuvantul acesta, si vreau sa spui apasat aceste lucruri, pentru ca cei ce au crezut in Dumnezeu, sa caute sa fie cei dintai in fapte bune. Iata ce este bine si de folos pentru oameni! 3.9 Dar de intrebarile nebune, de insirarile de neamuri, de certuri si ciorovaieli privitoare la Lege, fereste-te, caci sunt nefolositoare si zadarnice. 3.10 Dupa intaia si a doua mustrare, departeaza-te de cel ce aduce dezbinari~ 3.11 caci stim ca un astfel de om este un stricat si pacatuieste, de la sine fiind osandit. 3.12 Cand voi trimite la tine pe Artema sau pe Tihic, grabeste-te sa vii la mine in Nicopoli, caci acolo m-am hotarat sa iernez. 3.13 Ai grija de legiuitorul Zena si Apolo sa nu duca lipsa de nimic din ce le trebuie pentru calatoria lor. 3.14 Trebuie ca si ai nostri sa se deprinda sa fie cei dintai in fapte bune, pentru nevoile grabnice, si sa nu stea neroditori. 3.15 Toti cei ce sunt cu mine iti trimit sanatate. Spune sanatate celor ce ne iubesc in credinta. Harul sa fie cu voi cu toti! Amin.
1.1 Pavel, intemnitat al lui Isus Hristos, si fratele Timotei, catre preaiubitul Filimon, tovarasul nostru de lucru~ 1.2 catre sora Apfia si catre Arhip, tovarasul nostru de lupta, si catre Biserica din casa ta: 1.3 Har si pace de la Dumnezeu, Tatal nostru, si de la Domnul Isus Hristos! 1.4 Multumesc totdeauna Dumnezeului meu, ori de cate ori imi aduc aminte de tine in rugaciunile mele~ 1.5 pentru ca am auzit despre credinta pe care o ai in Domnul Isus si dragostea fata de toti sfintii. 1.6 Il rog ca aceasta partasie a ta la credinta sa se arate prin fapte, care sa dea la iveala tot binele ce se face intre noi in Hristos. 1.7 In adevar, am avut o mare bucurie si mangaiere, pentru dragostea ta, fiindca, frate, inimile sfintilor au fost inviorate prin tine. 1.8 De aceea, macar ca am toata slobozenia in Hristos sa-ti poruncesc ce trebuie sa faci~ 1.9 vreau mai degraba sa-ti fac o rugaminte in numele dragostei, eu, asa cum sunt, batranul Pavel; iar acum intemnitat pentru Hristos Isus. 1.10 Te rog pentru copilul meu, pe care l-am nascut in lanturile mele: pentru Onisim~ 1.11 care alta data ti-a fost nefolositor, dar care acum iti va fi folositor si tie si mie. 1.12 Ti-l trimit inapoi, pe el, inima mea. 1.13 As fi dorit sa-l tin la mine, ca sa-mi slujeasca in locul tau cat sunt in lanturi pentru Evanghelie. 1.14 Dar n-am vrut sa fac nimic fara invoirea ta, pentru ca binele, pe care mi-l faci, sa nu fie silit, ci de buna voie. 1.15 Poate ca el a fost despartit de tine, pentru o vreme, tocmai ca sa-l ai pentru vesnicie~ 1.16 dar nu ca pe un rob, ci mult mai presus decat pe un rob: ca pe un frate preaiubit, mai ales de mine, si cu atat mai mult de tine, fie in chip firesc, fie in Domnul! 1.17 Daca ma socotesti dar ca prieten al tau, primeste-l ca pe mine insumi. 1.18 Si daca ti-a adus vreo vatamare sau iti este dator cu ceva, pune aceasta in socoteala mea. 1.19 Eu, Pavel, voi plati scriu cu mana mea-ca sa nu-ti zic ca tu insuti te datorezi mie. 1.20 Da, frate, fa-mi binele acesta in Domnul, si invioreaza-mi inima in Hristos! 1.21 Ti-am scris bizuit pe ascultarea ta, si stiu ca vei face chiar mai mult decat iti zic. 1.22 Tot odata, pregateste-mi un loc de gazduire, caci trag nadejde sa va fiu daruit, datorita rugaciunilor voastre. 1.23 Epafra, tovarasul meu de temnita in Hristos Isus, iti trimite sanatate; 1.24 tot asa si Marcu, Aristarh, Dima, Luca, tovarasii mei de lucru. 1.25 Harul Domnului nostru Isus Hristos sa fie cu duhul vostru! Amin.
1.1 Dupa ce a vorbit in vechime parintilor nostri prin proroci, in multe randuri si in multe chipuri, Dumnezeu~ 1.2 la sfarsitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul, pe care L-a pus mostenitor al tuturor lucrurilor, si prin care a facut si veacurile. 1.3 El, care este oglindirea slavei Lui si intiparirea Fiintei Lui, si care tine toate lucrurile cu Cuvantul puterii Lui, a facut curatirea pacatelor, si a sezut la dreapta Maririi in locurile prea inalte~ 1.4 ajungand cu atat mai presus de ingeri, cu cat a mostenit un Nume mult mai minunat decat al lor. 1.5 Caci, caruia dintre ingeri a zis El vreodata: Tu esti Fiul Meu; astazi Te-am nascut? Si iarasi: Eu Ii voi fi Tata, si El Imi va fi Fiu? 1.6 Si, cand duce iarasi in lume pe Cel intai nascut, zice: Toti ingerii lui Dumnezeu sa I se inchine! 1.7 Si despre ingeri zice: Din vanturi face ingeri ai Lui; si dintr-o flacara de foc, slujitori ai Lui; 1.8 pe cand Fiului I-a zis: Scaunul Tau de domnie, Dumnezeule, este in veci de veci; toiagul domniei Tale este un toiag de dreptate: 1.9 Tu ai iubit neprihanirea si ai urat nelegiuirea: de aceea, Dumnezeule, Dumnezeul Tau Te-a uns cu un untdelemn de bucurie mai presus decat pe tovarasii Tai. 1.10 Si iarasi: La inceput, Tu, Doamne, ai intemeiat pamantul; si cerurile sunt lucrarea mainilor Tale. 1.11 Ele vor pieri, dar Tu ramai; toate se vor invechi ca o haina; 1.12 le vei face sul ca pe o manta, si vor fi schimbate; dar Tu esti acelasi; si anii Tai nu se vor sfarsi. 1.13 Si caruia din ingeri i-a zis El vreodata: Sezi la dreapta Mea, pana voi pune pe vrajmasii Tai asternut al picioarelor Tale? 1.14 Nu sunt oare toti duhuri slujitoare trimise sa indeplineasca o slujba pentru cei ce vor mosteni mantuirea?
2.1 De aceea, cu atat mai mult trebuie sa ne tinem de lucrurile, pe care le-am auzit, ca sa nu fim departati de ele. 2.2 Caci, daca Cuvantul vestit prin ingeri s-a dovedit nezguduit, si daca orice abatere si orice neascultare si-a primit o dreapta rasplatire~ 2.3 cum vom scapa noi, daca stam nepasatori fata de o mantuire asa de mare, care, dupa ce a fost vestita intai de Domnul, ne-a fost adeverita de cei ce au auzit-o~ 2.4 in timp ce Dumnezeu intarea marturia lor cu semne, puteri si felurite minuni, si cu darurile Duhului Sfant, impartite dupa voia Sa! 2.5 In adevar, nu unor ingeri a supus El lumea viitoare, despre care vorbim. 2.6 Ba inca, cineva a facut undeva urmatoarea marturisire: Ce este omul, ca sa-Ti aduci aminte de el, sau fiul omului, ca sa-l cercetezi? 2.7 L-ai facut pentru putina vreme mai prejos de ingeri, l-ai incununat cu slava si cu cinste, l-ai pus peste lucrarile mainilor Tale: 2.8 toate le-ai supus sub picioarele lui. In adevar, daca i-a supus toate, nu i-a lasat nimic nesupus. Totusi, acum, inca nu vedem ca toate ii sunt supuse. 2.9 Dar pe Acela, care a fost facut pentru putina vreme mai prejos decat ingerii, adica pe Isus, Il vedem incununat cu slava si cu cinste, din pricina mortii, pe care a suferit-o; pentru ca, prin harul lui Dumnezeu, El sa guste moartea pentru toti. 2.10 Se cuvenea, in adevar, ca Acela pentru care si prin care sunt toate, si care voia sa duca pe multi fii la slava, sa desavarseasca, prin suferinte, pe Capetenia mantuirii lor. 2.11 Caci Cel ce sfinteste si cei ce sunt sfintiti, sunt dintr-unul. De aceea, Lui nu-I este rusine sa-i numeasca frati~ 2.12 cand zice: Voi vesti Numele Tau fratilor Mei; Iti voi canta lauda in mijlocul adunarii. 2.13 Si iarasi: Imi voi pune increderea in El. Si in alt loc: Iata-Ma, Eu si copiii, pe care Mi i-a dat Dumnezeu! 2.14 Astfel dar, deoarece copiii sunt partasi sangelui si carnii, tot asa si El insusi a fost deopotriva partas la ele, pentru ca, prin moarte, sa nimiceasca pe cel ce are puterea mortii, adica pe diavolul~ 2.15 si sa izbaveasca pe toti aceia, care prin frica mortii erau supusi robiei toata viata lor. 2.16 Caci negresit, nu in ajutorul ingerilor vine El, ci in ajutorul semintei lui Avraam. 2.17 Prin urmare, a trebuit sa Se asemene fratilor Sai in toate lucrurile, ca sa poata fi, in ce priveste legaturile cu Dumnezeu, un mare preot milos si vrednic de incredere, ca sa faca ispasire pentru pacatele norodului. 2.18 Si prin faptul ca El insusi a fost ispitit in ceea ce a suferit, poate sa vina in ajutorul celor ce sunt ispititi.
3.1 De aceea, frati sfinti, care aveti parte de chemarea cereasca, atintiti-va privirile la Apostolul si Marele Preot al marturisirii noastre, adica Isus~ 3.2 care a fost credincios Celui ce L-a randuit, cum si Moise a fost credincios in toata casa lui Dumnezeu. 3.3 Caci El a fost gasit vrednic sa aiba o slava cu atat mai mare decat a lui Moise, cu cat cel ce a zidit o casa are mai multa cinste decat casa insasi. 3.4 Orice casa este zidita de cineva, dar Cel ce a zidit toate lucrurile, este Dumnezeu. 3.5 Cat despre Moise, el a fost credincios in toata casa lui Dumnezeu, ca sluga, ca sa marturiseasca despre lucrurile, care aveau sa fie vestite mai tarziu. 3.6 Dar Hristos este credincios ca Fiu, peste casa lui Dumnezeu. Si casa Lui suntem noi, daca pastram pana la sfarsit increderea nezguduita si nadejdea cu care ne laudam. 3.7 De aceea, cum zice Duhul Sfant: Astazi, daca auziti glasul Lui~ 3.8 nu va impietriti inimile, ca in ziua razvratirii, ca in ziua ispitirii in pustie~ 3.9 unde parintii vostri M-au ispitit, si M-au pus la incercare, si au vazut lucrarile Mele patruzeci de ani! 3.10 De aceea M-am dezgustat de neamul acesta, si am zis: Ei totdeauna se ratacesc in inima lor. N-au cunoscut caile Mele! 3.11 Am jurat dar in mania Mea ca nu vor intra in odihna Mea! 3.12 Luati seama dar, fratilor, ca nici unul dintre voi sa n-aiba o inima rea si necredincioasa, care sa va desparta de Dumnezeul cel viu. 3.13 Ci indemnati-va unii pe altii in fiecare zi, cata vreme se zice: Astazi, pentru ca nici unul din voi sa nu se impietreasca prin inselaciunea pacatului. 3.14 Caci ne-am facut partasi ai lui Hristos, daca pastram pana la sfarsit increderea nezguduita de la inceput~ 3.15 cata vreme se zice: Astazi, daca auziti glasul Lui, nu va impietriti inimile, ca in ziua razvratirii. 3.16 Cine au fost, in adevar, cei ce s-au razvratit dupa ce auzisera? N-au fost oare toti aceia, care iesisera din Egipt prin Moise? 3.17 Si cine au fost aceia de care S-a dezgustat El patruzeci de ani? N-au fost oare cei ce pacatuisera, si ale caror trupuri moarte au cazut in pustie? 3.18 Si cui S-a jurat El ca n-au sa intre in odihna Lui? Nu S-a jurat oare celor ce nu ascultasera? 3.19 Vedem dar ca n-au putut sa intre din pricina necredintei lor.
4.1 Sa luam dar bine seama, ca, atata vreme cat ramane in picioare fagaduinta intrarii in odihna Lui, nici unul din voi sa nu se pomeneasca venit prea tarziu. 4.2 Caci si noua ni s-a adus o veste buna ca si lor; dar lor cuvantul care le-a fost propovaduit, nu le-a ajutat la nimic, pentru ca n-a gasit credinta la cei ce l-au auzit. 4.3 Pe cand noi, fiindca am crezut, intram in odihna, despre care a vorbit El, cand a zis: Am jurat in mania Mea, ca nu vor intra in odihna Mea! Macar ca lucrarile Lui fusesera ispravite inca de la intemeierea lumii. 4.4 Caci intr-un loc a vorbit astfel despre ziua a saptea: Dumnezeu S-a odihnit in ziua a saptea de toate lucrarile Lui. 4.5 Si aici este zis iarasi: Nu vor intra in odihna Mea! 4.6 Deci, fiindca ramane ca sa intre unii in odihna aceasta, si pentru ca aceia carora li s-a vestit intai vestea buna n-au intrat in ea, din pricina neascultarii lor~ 4.7 El hotaraste din nou o zi: Astazi, zicand, in David, dupa atata vreme, cum s-a spus mai sus: Astazi, daca auziti glasul Lui, nu va impietriti inimile! 4.8 Caci, daca le-ar fi dat Iosua odihna, n-ar mai vorbi Dumnezeu dupa aceea de o alta zi. 4.9 Ramane dar o odihna ca cea de Sabat pentru poporul lui Dumnezeu. 4.10 Fiindca cine intra in odihna Lui, se odihneste si el de lucrarile lui, cum S-a odihnit Dumnezeu de lucrarile Sale. 4.11 Sa ne grabim dar sa intram in odihna aceasta, pentru ca nimeni sa nu cada in aceeasi pilda de neascultare. 4.12 Caci Cuvantul lui Dumnezeu este viu si lucrator, mai taietor decat orice sabie cu doua taisuri: patrunde pana acolo ca desparte sufletul si duhul, incheieturile si maduva, judeca simtirile si gandurile inimii. 4.13 Nici o faptura nu este ascunsa de El, ci totul este gol si descoperit inaintea ochilor Aceluia, cu care avem a face. 4.14 Astfel, fiindca avem un Mare Preot insemnat, care a strabatut cerurile pe Isus, Fiul lui Dumnezeu sa ramanem tari in marturisirea noastra. 4.15 Caci n-avem un Mare Preot, care sa n-aiba mila de slabiciunile noastre; ci unul care in toate lucrurile a fost ispitit ca si noi, dar fara pacat. 4.16 Sa ne apropiem dar cu deplina incredere de scaunul harului, ca sa capatam indurare si sa gasim har, pentru ca sa fim ajutati la vreme de nevoie.
5.1 In adevar, orice mare preot, luat din mijlocul oamenilor, este pus pentru oameni in lucrurile privitoare la Dumnezeu, ca sa aduca daruri si jertfe pentru pacate. 5.2 El poate fi ingaduitor cu cei nestiutori si rataciti, fiindca si el este cuprins de slabiciune. 5.3 Si, din pricina acestei slabiciuni, trebuie sa aduca jertfe atat pentru pacatele lui, cat si pentru ale norodului. 5.4 Nimeni nu-si ia cinstea aceasta singur, ci o ia daca este chemat de Dumnezeu, cum a fost Aaron. 5.5 Tot asa si Hristos, nu Si-a luat singur slava de a fi Mare Preot, ci o are de la Cel ce I-a zis: Tu esti Fiul Meu, astazi Te-am nascut. 5.6 Si, cum zice iarasi intr-alt loc: Tu esti preot in veac, dupa randuiala lui Melhisedec. 5.7 El este Acela care, in zilele vietii Sale pamantesti, aducand rugaciuni si cereri cu strigate mari si cu lacrimi catre Cel ce putea sa-L izbaveasca de la moarte, si fiind ascultat, din pricina evlaviei Lui~ 5.8 macar ca era Fiu, a invatat sa asculte prin lucrurile pe care le-a suferit. 5.9 Si dupa ce a fost facut desavarsit, S-a facut pentru toti cei ce-L asculta, urzitorul unei mantuiri vesnice~ 5.10 caci a fost numit de Dumnezeu: Mare Preot dupa randuiala lui Melhisedec. 5.11 Asupra celor de mai sus avem multe de zis, si lucruri grele de talcuit; fiindca v-ati facut greoi la pricepere. 5.12 In adevar, voi care de mult trebuia sa fiti invatatori, aveti iarasi trebuinta de cineva sa va invete cele dintai adevaruri ale cuvintelor lui Dumnezeu, si ati ajuns sa aveti nevoie de lapte, nu de hrana tare. 5.13 Si oricine nu se hraneste decat cu lapte, nu este obisnuit cu cuvantul despre neprihanire, caci este un prunc. 5.14 Dar hrana tare este pentru oamenii mari, pentru aceia a caror judecata s-a deprins, prin intrebuintare, sa deosebeasca binele si raul.
6.1 De aceea, sa lasam adevarurile incepatoare ale lui Hristos, si sa mergem spre cele desavarsite, fara sa mai punem din nou temelia pocaintei de faptele moarte, si a credintei in Dumnezeu~ 6.2 invatatura despre botezuri, despre punerea mainilor, despre invierea mortilor si despre judecata vesnica. 6.3 Si vom face lucrul acesta, daca va voi Dumnezeu. 6.4 Caci cei ce au fost luminati odata, si au gustat darul ceresc, si s-au facut partasi Duhului Sfant~ 6.5 si au gustat Cuvantul cel bun al lui Dumnezeu si puterile veacului viitor 6.6 si care totusi au cazut, este cu neputinta sa fie innoiti iarasi, si adusi la pocainta, fiindca ei rastignesc din nou pentru ei, pe Fiul lui Dumnezeu, si-L dau sa fie batjocorit. 6.7 Cand un pamant este adapat de ploaia care cade adesea pe el, si rodeste o iarba folositoare celor pentru care este lucrat, capata binecuvantare de la Dumnezeu. 6.8 Dar daca aduce spini si maracini, este lepadat si aproape sa fie blestemat, si sfarseste prin a i se pune foc. 6.9 Macar ca vorbim astfel, preaiubitilor, totusi de la voi asteptam lucruri mai bune si care insotesc mantuirea. 6.10 Caci Dumnezeu nu este nedrept ca sa uite osteneala voastra si dragostea, pe care ati aratat-o pentru Numele Lui, voi, care ati ajutorat si ajutorati pe sfinti. 6.11 Dorim insa ca fiecare din voi sa arate aceeasi ravna, ca sa pastreze pana la sfarsit o deplina nadejde~ 6.12 asa incat sa nu va leneviti, ci sa calcati pe urmele celor ce, prin credinta si rabdare, mostenesc fagaduintele. 6.13 Dumnezeu, cand a dat lui Avraam fagaduinta, fiindca nu putea sa Se jure pe unul mai mare decat El, s-a jurat pe Sine insusi~ 6.14 si a zis: Cu adevarat te voi binecuvanta, si iti voi inmulti foarte mult samanta. 6.15 Si astfel, fiindca a asteptat cu rabdare, a dobandit fagaduinta. 6.16 Oamenii, ce-i drept, obisnuiesc sa jure pe cineva mai mare; juramantul este o chezasie, care pune capat orisicarei neintelegeri dintre ei. 6.17 De aceea si Dumnezeu, fiindca voia sa dovedeasca cu mai multa tarie mostenitorilor fagaduintei nestramutarea hotararii Lui, a venit cu un juramant; 6.18 pentru ca, prin doua lucruri care nu se pot schimba, si in care este cu neputinta ca Dumnezeu sa minta, sa gasim o puternica imbarbatare noi, a caror scapare a fost sa apucam nadejdea care ne era pusa inainte~ 6.19 pe care o avem ca o ancora a sufletului; o nadejde tare si neclintita, care patrunde dincolo de perdeaua dinauntrul Templului~ 6.20 unde Isus a intrat pentru noi ca inainte mergator, cand a fost facut Mare Preot in veac, dupa randuiala lui Melhisedec.
7.1 In adevar, Melhisedec acesta, imparatul Salemului, preot al Dumnezeului Preainalt, care a intampinat pe Avraam cand acesta se intorcea de la macelul imparatilor, care l-a binecuvantat~ 7.2 care a primit de la Avraam zeciuiala din tot, care, dupa insemnarea numelui sau, este intai, Imparat al neprihanirii, apoi si Imparat al Salemului, adica Imparat al pacii; 7.3 fara tata, fara mama, fara spita de neam, neavand nici inceput al zilelor, nici sfarsit al vietii, dar care a fost asemanat cu Fiul lui Dumnezeu, ramane preot in veac. 7.4 Vedeti bine dar cat de mare a fost el, daca pana si patriarhul Avraam i-a dat zeciuiala din prada de razboi! 7.5 Aceia dintre fiii lui Levi, care indeplinesc slujba de preoti, dupa Lege, au porunca sa ia zeciuiala de la norod, adica de la fratii lor, cu toate ca si ei se coboara din Avraam. 7.6 Iar el, care nu se cobora din familia lor, a luat zeciuiala de la Avraam, si a binecuvantat pe cel ce avea fagaduintele. 7.7 Dar fara indoiala ca cel mai mic este binecuvantat de cel mai mare. 7.8 Si apoi aici, cei ce iau zeciuiala, sunt niste oameni muritori; pe cand acolo, o ia cineva, despre care se marturiseste ca este viu. 7.9 Mai mult, insusi Levi, care ia zeciuiala, a platit zeciuiala, ca sa zicem asa, prin Avraam; 7.10 caci era inca in coapsele stramosului sau, cand a intampinat Melhisedec pe Avraam. 7.11 Daca, dar, desavarsirea ar fi fost cu putinta prin preotia Levitilor, caci sub preotia aceasta a primit poporul Legea ce nevoie mai era sa se ridice un alt preot dupa randuiala lui Melhisedec, si nu dupa randuiala lui Aaron? 7.12 Pentru ca, odata schimbata preotia, trebuia numaidecat sa aiba loc si o schimbare a Legii. 7.13 In adevar, Acela despre care sunt zise aceste lucruri, face parte dintr-o alta semintie, din care nimeni n-a slujit altarului. 7.14 Caci este vadit ca Domnul nostru a iesit din Iuda, semintie, despre care Moise n-a zis nimic cu privire la preotie. 7.15 Lucrul acesta se face si mai luminos cand vedem ridicandu-se, dupa asemanarea lui Melhisedec, un alt preot~ 7.16 pus nu prin legea unei porunci pamantesti, ci prin puterea unei vieti nepieritoare. 7.17 Fiindca iata ce se marturiseste despre El: Tu esti preot in veac, dupa randuiala lui Melhisedec. 7.18 Astfel, pe deoparte, se desfiinteaza aici o porunca de mai inainte, din pricina neputintei si zadarniciei ei 7.19 caci Legea n-a facut nimic desavarsit si pe de alta, se pune in loc o nadejde mai buna, prin care ne apropiem de Dumnezeu. 7.20 Si fiindca lucrul acesta nu s-a facut fara juramant, 7.21 caci, pe cand Levitii se faceau preoti fara juramant, Isus S-a facut preot prin juramantul Celui ce I-a zis: Domnul a jurat, si nu Se va cai: Tu esti preot in veac, dupa randuiala lui Melhisedec, 7.22 prin chiar faptul acesta, El s-a facut chezasul unui legamant mai bun. 7.23 Mai mult, acolo au fost preoti in mare numar, pentru ca moartea ii impiedica sa ramana pururea. 7.24 Dar El, fiindca ramane in veac, are o preotie, care nu poate trece de la unul la altul. 7.25 De aceea si poate sa mantuiasca in chip desavarsit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El, pentru ca traieste pururea ca sa mijloceasca pentru ei. 7.26 Si tocmai un astfel de Mare Preot ne trebuia: sfant, nevinovat, fara pata, despartit de pacatosi, si inaltat mai presus de ceruri~ 7.27 care n-are nevoie, ca ceilalti mari preoti, sa aduca jertfe in fiecare zi, intai pentru pacatele sale, si apoi pentru pacatele norodului, caci lucrul acesta l-a facut odata pentru totdeauna, cand S-a adus jertfa pe Sine insusi. 7.28 In adevar, Legea pune mari preoti pe niste oameni supusi slabiciunii; dar cuvantul juramantului, facut dupa ce a fost data Legea, pune pe Fiul, care este desavarsit pentru vesnicie.
8.1 Punctul cel mai insemnat al celor spuse este ca avem un Mare Preot, care S-a asezat la dreapta scaunului de domnie al Maririi, in ceruri~ 8.2 ca slujitor al Locului prea sfant si al adevaratului cort, care a fost ridicat nu de un om, ci de Domnul. 8.3 Orice mare preot este pus sa aduca lui Dumnezeu daruri si jertfe. De aceea era de trebuinta ca si celalalt Mare Preot sa aiba ceva de adus. 8.4 Daca ar fi pe pamant, nici n-ar mai fi preot, fiindca sunt cei ce aduc darurile dupa Lege. 8.5 Ei fac o slujba, care este chipul si umbra lucrurilor ceresti, dupa poruncile primite de Moise de la Dumnezeu, cand avea sa faca cortul: Ia seama, i s-a zis, sa faci totul dupa chipul care ti-a fost aratat pe munte. 8.6 Dar acum Hristos a capatat o slujba cu atat mai inalta cu cat legamantul al carui mijlocitor este El, e mai bun, caci este asezat pe fagaduinte mai bune. 8.7 In adevar, daca legamantul dintai ar fi fost fara cusur, n-ar mai fi fost vorba sa fie inlocuit cu un al doilea. 8.8 Caci ca o mustrare a zis Dumnezeu lui Israel: Iata, vin zile, zice Domnul, cand voi face cu casa lui Israel si cu casa lui Iuda un legamant nou; 8.9 nu ca legamantul, pe care l-am facut cu parintii lor, in ziua cand i-am apucat de mana, ca sa-i scot din tara Egiptului. Pentru ca n-au ramas in legamantul Meu, si nici Mie nu Mi-a pasat de ei, zice Domnul. 8.10 Dar iata legamantul, pe care-l voi face cu casa lui Israel, dupa acele zile, zice Domnul: voi pune legile Mele in mintea lor si le voi scrie in inimile lor; Eu voi fi Dumnezeul lor, si ei vor fi poporul Meu. 8.11 Si nu vor mai invata fiecare pe vecinul sau pe fratele sau, zicand: Cunoaste pe Domnul! Caci toti Ma vor cunoaste, de la cel mai mic pana la cel mai mare dintre ei. 8.12 Pentru ca le voi ierta nelegiuirile, si nu-Mi voi mai aduce aminte de pacatele si faradelegile lor. 8.13 Prin faptul ca zice: Un nou legamant, a marturisit ca cel dintai este vechi; iar ce este vechi, ce a imbatranit, este aproape de pieire.
9.1 Legamantul dintai avea si el porunci privitoare la slujba dumnezeiasca si la un locas pamantesc de inchinare. 9.2 In adevar, s-a facut un cort. In partea dinainte, numita Locul Sfant, era sfesnicul, masa si painile pentru punerea inaintea Domnului; 9.3 dupa perdeaua a doua se afla partea cortului care se chema Locul prea sfant. 9.4 El avea un altar de aur pentru tamaie, si chivotul legamantului, ferecat peste tot cu aur. In chivot era un vas de aur cu mana, toiagul lui Aaron, care infrunzise, si tablele legamantului. 9.5 Deasupra erau heruvimii slavei, care acopereau capacul ispasirii cu umbra lor. Nu este vremea sa vorbim acum cu de-amanuntul despre aceste lucruri. 9.6 Si dupa ce au fost intocmite astfel lucrurile acestea, preotii care fac slujbele, intra totdeauna in partea dintai a cortului. 9.7 Dar in partea a doua intra numai marele preot, odata pe an, si nu fara sange, pe care il aduce pentru sine insusi si pentru pacatele din nestiinta ale norodului. 9.8 Prin aceasta, Duhul Sfant arata ca drumul in Locul prea sfant, nu era inca deschis cata vreme sta in picioare cortul dintai. 9.9 Aceasta era o asemanare pentru vremurile de acum, cand se aduc daruri si jertfe, care nu pot duce pe cel ce se inchina in felul acesta, la desavarsirea ceruta de cugetul lui. 9.10 Ele sunt doar niste porunci pamantesti, date, ca toate cele privitoare la mancaruri, bauturi si felurite spalaturi, pana la o vreme de indreptare. 9.11 Dar Hristos a venit ca Mare Preot al bunurilor viitoare, a trecut prin cortul acela mai mare si mai desavarsit, care nu este facut de maini, adica nu este din zidirea aceasta; 9.12 si a intrat, odata pentru totdeauna, in Locul prea sfant, nu cu sange de tapi si de vitei, ci cu insusi sangele Sau, dupa ce a capatat o rascumparare vesnica. 9.13 Caci daca sangele taurilor si al tapilor si cenusa unei vaci, stropita peste cei intinati, ii sfinteste si le aduce curatirea trupului~ 9.14 cu cat mai mult sangele lui Hristos, care, prin Duhul cel vesnic, S-a adus pe Sine insusi jertfa fara pata lui Dumnezeu, va va curati cugetul vostru de faptele moarte, ca sa slujiti Dumnezeului cel viu! 9.15 Si tocmai de aceea este El mijlocitorul unui legamant nou, pentru ca, prin moartea Lui pentru rascumpararea din abaterile faptuite sub legamantul dintai, cei ce au fost chemati, sa capete vesnica mostenire, care le-a fost fagaduita. 9.16 In adevar, acolo unde este un testament, trebuie neaparat sa aiba loc moartea celui ce l-a facut. 9.17 Pentru ca un testament nu capata putere decat dupa moarte. N-are nici o putere cata vreme traieste cel ce l-a facut. 9.18 De aceea si intaiul legamant n-a fost sfintit fara sange. 9.19 Si intr-adevar, Moise, dupa ce a rostit inaintea intregului norod toate poruncile Legii, a luat sange de vitei si de tapi, cu apa, lana stacojie si isop, a stropit cartea si tot norodul~ 9.20 si a zis: Acesta este sangele legamantului, care a poruncit Dumnezeu sa fie facut cu voi. 9.21 De asemenea, a stropit cu sange cortul si toate vasele pentru slujba. 9.22 Si, dupa Lege, aproape totul este curatit cu sange; si fara varsare de sange, nu este iertare. 9.23 Dar, deoarece chipurile lucrurilor care sunt in ceruri, au trebuit curatite in felul acesta, trebuia ca insesi lucrurile ceresti sa fie curatite cu jertfe mai bune decat acestea. 9.24 Caci Hristos n-a intrat intr-un locas de inchinare facut de mana omeneasca, dupa chipul adevaratului locas de inchinare, ci a intrat chiar in cer, ca sa Se infatiseze acum, pentru noi, inaintea lui Dumnezeu. 9.25 Si nu ca sa Se aduca de mai multe ori jertfa pe Sine insusi, ca marele preot, care intra in fiecare an in Locul prea sfant cu un sange, care nu este al lui; 9.26 fiindca atunci ar fi trebuit sa patimeasca de mai multe ori de la intemeierea lumii; pe cand acum, la sfarsitul veacurilor, S-a aratat o singura data, ca sa stearga pacatul prin jertfa Sa. 9.27 Si, dupa cum oamenilor le este randuit sa moara o singura data, iar dupa aceea vine judecata~ 9.28 tot asa, Hristos, dupa ce S-a adus jertfa o singura data, ca sa poarte pacatele multora, Se va arata a doua oara, nu in vederea pacatului, ca sa aduca mantuirea celor ce-L asteapta.
10.1 In adevar, Legea, care are umbra bunurilor viitoare, nu infatisarea adevarata a lucrurilor, nu poate niciodata, prin aceleasi jertfe, care se aduc neincetat in fiecare an, sa faca desavarsiti pe cei ce se apropie. 10.2 Altfel, n-ar fi incetat ele oare sa fie aduse, daca cei ce le aduceau, fiind curatiti odata, n-ar mai fi trebuit sa mai aiba cunostinta de pacate? 10.3 Dar aducerea aminte a pacatelor este innoita din an in an, tocmai prin aceste jertfe; 10.4 caci este cu neputinta ca sangele taurilor si al tapilor sa stearga pacatele. 10.5 De aceea, cand intra in lume, El zice: Tu n-ai voit nici jertfa, nici prinos; ci Mi-ai pregatit un trup; 10.6 n-ai primit nici arderi de tot, nici jertfe pentru pacat. 10.7 Atunci am zis: Iata-Ma (in sulul cartii este scris despre Mine), vin sa fac voia Ta, Dumnezeule! 10.8 Dupa ce a zis intai: Tu n-ai voit si n-ai primit nici jertfe, nici prinoase, nici arderi de tot, nici jertfe pentru pacat, (lucruri aduse toate dupa Lege)~ 10.9 apoi zice: Iata-Ma, vin sa fac voia Ta, Dumnezeule. El desfiinteaza astfel pe cele dintai, ca sa puna in loc pe a doua. 10.10 Prin aceasta voie am fost sfintiti noi, si anume prin jertfirea trupului lui Isus Hristos, odata pentru totdeauna. 10.11 Si, pe cand orice preot face slujba in fiecare zi, si aduce de multe ori aceleasi jertfe, care niciodata nu pot sterge pacatele~ 10.12 El, dimpotriva, dupa ce a adus o singura jertfa pentru pacate, S-a asezat pentru totdeauna la dreapta lui Dumnezeu~ 10.13 si asteapta de acum ca vrajmasii Lui sa-I fie facuti asternut al picioarelor Lui. 10.14 Caci printr-o singura jertfa El a facut desavarsiti pentru totdeauna pe cei ce sunt sfintiti. 10.15 Lucrul acesta ni-l adevereste si Duhul sfant. Caci, dupa ce a zis: 10.16 Iata legamantul pe care-l voi face cu ei dupa acele zile, zice Domnul: voi pune legile Mele in inimile lor, si le voi scrie in mintea lor~ 10.17 adauga: Si nu-Mi voi mai aduce aminte de pacatele lor, nici de faradelegile lor. 10.18 Dar acolo unde este iertare de pacate, nu mai este nevoie de jertfa pentru pacat. 10.19 Astfel dar, fratilor, fiindca prin sangele lui Isus avem o intrare sloboda in Locul prea sfant~ 10.20 pe calea cea noua si vie, pe care ne-a deschis-o El, prin perdeaua dinauntru, adica trupul Sau: 10.21 si fiindca avem un Mare preot pus peste casa lui Dumnezeu~ 10.22 sa ne apropiem cu o inima curata, cu credinta deplina, cu inimile stropite si curatite de un cuget rau, si cu trupul spalat cu o apa curata. 10.23 Sa tinem fara sovaire la marturisirea nadejdii noastre, caci credincios este Cel ce a facut fagaduinta. 10.24 Sa veghem unii asupra altora, ca sa ne indemnam la dragoste si la fapte bune. 10.25 Sa nu parasim adunarea noastra, cum au unii obicei; ci sa ne indemnam unii pe altii, si cu atat mai mult, cu cat vedeti ca ziua se apropie. 10.26 Caci, daca pacatuim cu voia, dupa ce am primit cunostinta adevarului, nu mai ramane nici o jertfa pentru pacate~ 10.27 ci doar o asteptare infricosata a judecatii, si vapaia unui foc, care va mistui pe cei razvratiti. 10.28 Cine a calcat Legea lui Moise, este omorat fara mila, pe marturia a doi sau trei martori. 10.29 Cu cat mai aspra pedeapsa credeti ca va lua cel ce va calca in picioare pe Fiul lui Dumnezeu, va pangari sangele legamantului, cu care a fost sfintit, si va batjocori pe Duhul harului? 10.30 Caci stim cine este Cel ce a zis: A Mea este razbunarea, Eu voi rasplati! Si in alta parte: Domnul va judeca pe poporul Sau. 10.31 Grozav lucru este sa cazi in mainile Dumnezeului celui viu! 10.32 Aduceti-va aminte de zilele de la inceput, cand, dupa ce ati fost luminati, ati dus o mare lupta de suferinte: 10.33 pe de o parte, erati pusi ca priveliste in mijlocul ocarilor si necazurilor, si pe de alta, v-ati facut partasi cu aceia care aveau aceeasi soarta ca voi. 10.34 In adevar, ati avut mila de cei din temnita si ati primit cu bucurie rapirea averilor voastre, ca unii care stiti ca aveti in ceruri o avutie mai buna, care dainuieste. 10.35 Sa nu va parasiti dar increderea voastra, pe care o asteapta o mare rasplatire! 10.36 Caci aveti nevoie de rabdare, ca, dupa ce ati implinit voia lui Dumnezeu, sa puteti capata ce v-a fost fagaduit. 10.37 Inca putina, foarte putina vreme, si Cel ce vine va veni, si nu va zabovi. 10.38 Si cel neprihanit va trai prin credinta: dar daca da inapoi, sufletul Meu nu gaseste placere in el. 10.39 Noi insa nu suntem din aceia care dau inapoi ca sa se piarda, ci din aceia care au credinta pentru mantuirea sufletului.
11.1 Si credinta este o incredere neclintita in lucrurile nadajduite, o puternica incredintare despre lucrurile care nu se vad. 11.2 Pentru ca prin aceasta, cei din vechime au capatat o buna marturie. 11.3 Prin credinta pricepem ca lumea a fost facuta prin Cuvantul lui Dumnezeu, asa ca tot ce se vede n-a fost facut din lucruri care se vad. 11.4 Prin credinta a adus Abel lui Dumnezeu o jertfa mai buna decat Cain. Prin ea a capatat el marturia ca este neprihanit, caci Dumnezeu a primit darurile lui. Si prin ea vorbeste el inca, macar ca este mort. 11.5 Prin credinta a fost mutat Enoh de pe pamant, ca sa nu vada moartea. Si n-a mai fost gasit, pentru ca Dumnezeu il mutase. Caci inainte de mutarea lui, primise marturia ca este placut lui Dumnezeu. 11.6 Si fara credinta este cu neputinta sa fim placuti Lui! Caci cine se apropie de Dumnezeu, trebuie sa creada ca El este, si ca rasplateste pe cei ce-L cauta. 11.7 Prin credinta Noe, cand a fost instiintat de Dumnezeu despre lucruri care inca nu se vedeau, si, plin de o teama sfanta, a facut un chivot ca sa-si scape casa; prin ea, el a osandit lumea, si a ajuns mostenitor al neprihanirii care se capata prin credinta. 11.8 Prin credinta Avraam, cand a fost chemat sa plece intr-un loc, pe care avea sa-L ia ca mostenire, a ascultat, si a plecat fara sa stie unde se duce. 11.9 Prin credinta a venit si s-a asezat el in tara fagaduintei, ca intr-o tara care nu era a lui, si a locuit in corturi, ca si Isaac si Iacov, care erau impreuna mostenitori cu el ai aceleiasi fagaduinte. 11.10 Caci el astepta cetatea care are temelii tari, al carei mester si ziditor este Dumnezeu. 11.11 Prin credinta si Sara, cu toata varsta ei trecuta, a primit putere sa zamisleasca, fiindca a crezut in credinciosia Celui ce-i fagaduise. 11.12 De aceea, dintr-un singur om, si inca un om aproape mort, s-a nascut o samanta in mare numar, ca stelele cerului, ca nisipul de pe malul marii, care nu se poate numara. 11.13 In credinta au murit toti acestia, fara sa fi capatat lucrurile fagaduite: ci doar le-au vazut si le-au urat de bine de departe, marturisind ca sunt straini si calatori pe pamant. 11.14 Cei ce vorbesc in felul acesta, arata deslusit ca sunt in cautarea unei patrii. 11.15 Daca ar fi avut in vedere pe aceea din care iesisera, negresit ca ar fi avut vreme sa se intoarca in ea. 11.16 Dar doreau o patrie mai buna, adica o patrie cereasca. De aceea lui Dumnezeu nu-I este rusine sa Se numeasca Dumnezeul lor, caci le-a pregatit o cetate. 11.17 Prin credinta a adus Avraam jertfa pe Isaac, cand a fost pus la incercare: el, care primise fagaduintele cu bucurie, a adus jertfa pe singurul lui fiu! 11.18 El caruia i se spusese: In Isaac vei avea o samanta care-ti va purta numele! 11.19 Caci se gandea ca Dumnezeu poate sa invie chiar si din morti: si, drept vorbind, ca inviat din morti l-a primit inapoi. 11.20 Prin credinta a dat Isaac lui Iacov si Esau o binecuvantare, care avea in vedere lucrurile viitoare. 11.21 Prin credinta Iacov, cand a murit, a binecuvantat pe fiecare din fiii lui Iosif, si s-a inchinat, rezemat pe varful toiagului sau. 11.22 Prin credinta a pomenit Iosif, cand i s-a apropiat sfarsitul, de iesirea fiilor lui Israel din Egipt, si a dat porunci cu privire la oasele sale. 11.23 Prin credinta a fost ascuns Moise trei luni de parintii lui, cand s-a nascut: pentru ca vedeau ca era frumos copilul, si nu s-au lasat inspaimantati de porunca imparatului. 11.24 Prin credinta Moise, cand s-a facut mare, n-a vrut sa fie numit fiul fiicei lui Faraon~ 11.25 ci a vrut mai bine sa sufere impreuna cu poporul lui Dumnezeu decat sa se bucure de placerile de o clipa ale pacatului. 11.26 El socotea ocara lui Hristos ca o mai mare bogatie decat comorile Egiptului, pentru ca avea ochii pironiti spre rasplatire. 11.27 Prin credinta a parasit el Egiptul, fara sa se teama de mania imparatului; pentru ca a ramas neclintit, ca si cum ar fi vazut pe Cel ce este nevazut. 11.28 Prin credinta a praznuit el Pastele si a facut stropirea sangelui, pentru ca Nimicitorul celor intai nascuti sa nu se atinga de ei. 11.29 Prin credinta au trecut ei marea Rosie ca pe uscat, pe cand Egiptenii, care au incercat s-o treaca, au fost inghititi. 11.30 Prin credinta au cazut zidurile Ierihonului, dupa ce au fost ocolite sapte zile. 11.31 Prin credinta n-a pierit curva Rahav impreuna cu cei razvratiti, pentru ca gazduise iscoadele cu bunavointa. 11.32 Si ce voi mai zice? Caci nu mi-ar ajunge vremea, daca as vrea sa vorbesc de Ghedeon, de Barac, de Samson, de Ieftaie, de David, de Samuel si de proroci! 11.33 Prin credinta au cucerit ei imparatii, au facut dreptate, au capatat fagaduinte, au astupat gurile leilor~ 11.34 au stins puterea focului, au scapat de ascutisul sabiei, s-au vindecat de boli, au fost viteji in razboaie, au pus pe fuga ostirile vrajmase. 11.35 Femeile si-au primit inapoi pe mortii lor inviati; unii, ca sa dobandeasca o inviere mai buna, n-au vrut sa primeasca izbavirea, care li se dadea, si au fost chinuiti. 11.36 Altii au suferit batjocuri, batai, lanturi si inchisoare; 11.37 au fost ucisi cu pietre, taiati in doua cu ferestraul, chinuiti; au murit ucisi de sabie, au pribegit imbracati cu cojoace si in piei de capre, lipsiti de toate, prigoniti, munciti, 11.38 ei, de care lumea nu era vrednica au ratacit prin pustiuri, prin munti, prin pesteri si prin crapaturile pamantului. 11.39 Toti acestia, macar ca au fost laudati pentru credinta lor, totusi n-au primit ce le fusese fagaduit; 11.40 pentru ca Dumnezeu avea in vedere ceva mai bun pentru noi, ca sa n-ajunga ei la desavarsire fara noi.
12.1 Si noi, dar, fiindca suntem inconjurati cu un nor asa de mare de martori, sa dam la o parte orice piedica, si pacatul care ne infasoara asa de lesne, si sa alergam cu staruinta in alergarea care ne sta inainte. 12.2 Sa ne uitam tinta la Capetenia si Desavarsirea credintei noastre, adica la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusa inainte, a suferit crucea, a dispretuit rusinea, si sta la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu. 12.3 Uitati-va dar cu luare aminte la Cel ce a suferit din partea pacatosilor o impotrivire asa de mare fata de Sine, pentru ca nu cumva sa va pierdeti inima, si sa cadeti de oboseala in sufletele voastre. 12.4 Voi nu v-ati impotrivit inca pana la sange, in lupta impotriva pacatului. 12.5 Si ati uitat sfatul, pe care vi-l da ca unor fii: Fiule, nu dispretui pedeapsa Domnului, si nu-ti pierde inima cand esti mustrat de El. 12.6 Caci Domnul pedepseste pe cine-l iubeste, si bate cu nuiaua pe orice fiu pe care-l primeste. 12.7 Suferiti pedeapsa: Dumnezeu Se poarta cu voi ca si cu niste fii. Caci care este fiul pe care nu-l pedepseste tatal? 12.8 Dar daca sunteti scutiti de pedeapsa, de care toti au parte, sunteti niste feciori din curvie, iar nu fii. 12.9 Si apoi, daca parintii nostri trupesti ne-au pedepsit, si tot le-am dat cinstea cuvenita, nu trebuie oare cu atat mai mult sa ne supunem Tatalui duhurilor, si sa traim? 12.10 Caci ei in adevar ne pedepseau pentru putine zile, cum credeau ei ca e bine; dar Dumnezeu ne pedepseste pentru binele nostru, ca sa ne faca partasi sfinteniei Lui. 12.11 Este adevarat ca orice pedeapsa, deocamdata pare o pricina de intristare, si nu de bucurie; dar mai pe urma aduce celor ce au trecut prin scoala ei, roada datatoare de pace a neprihanirii. 12.12 Intariti-va dar mainile obosite si genunchii slabanogiti; 12.13 croiti carari drepte cu picioarele voastre, pentru ca cel ce schiopateaza sa nu se abata din cale, ci mai degraba sa fie vindecat. 12.14 Urmariti pacea cu toti si sfintirea, fara care nimeni nu va vedea pe Domnul. 12.15 Luati seama bine ca nimeni sa nu se abata de la harul lui Dumnezeu, pentru ca nu cumva sa dea lastari vreo radacina de amaraciune, sa va aduca tulburare, si multi sa fie intinati de ea. 12.16 Vegheati sa nu fie intre voi nimeni curvar sau lumesc ca Esau, care pentru o mancare si-a vandut dreptul de intai nascut. 12.17 Stiti ca mai pe urma, cand a vrut sa capete binecuvantarea n-a fost primit; pentru ca, macar ca o cerea cu lacrimi, n-a putut s-o schimbe. 12.18 Voi nu v-ati apropiat de un munte care se putea atinge si care era cuprins de foc, nici de negura, nici de intuneric, nici de furtuna~ 12.19 nici de sunetul de trambita, nici de glasul, care vorbea in asa fel ca cei ce l-au auzit, au cerut sa nu li se mai vorbeasca~ 12.20 (pentru ca nu puteau suferi porunca aceasta: Chiar un dobitoc daca se va atinge de munte, sa fie ucis cu pietre, sau strapuns cu sageata. 12.21 Si privelistea aceea era asa de infricosatoare incat Moise a zis: Sunt ingrozit si tremur!). 12.22 Ci v-ati apropiat de muntele Sionului, de cetatea Dumnezeului celui viu, Ierusalimul ceresc, de zecile de mii, de adunarea in sarbatoare a ingerilor~ 12.23 de Biserica celor intai nascuti, care sunt scrisi in ceruri, de Dumnezeu, Judecatorul tuturor, de duhurile celor neprihaniti, facuti desavarsiti~ 12.24 de Isus, Mijlocitorul legamantului celui nou, si de sangele stropirii, care vorbeste mai bine decat sangele lui Abel. 12.25 Luati seama ca nu cumva sa nu voiti sa ascultati pe Cel ce va vorbeste! Caci daca n-au scapat cei ce n-au vrut sa asculte pe Cel ce vorbea pe pamant, cu atat mai mult nu vom scapa noi, daca ne intoarcem de la Cel ce vorbeste din ceruri~ 12.26 al carui glas a clatinat atunci pamantul, si care acum a facut fagaduinta aceasta: Voi mai clatina inca o data nu numai pamantul, ci si cerul. 12.27 Cuvintele acestea inca odata arata ca schimbarea lucrurilor clatinate, adica a lucrurilor facute, este facuta tocmai ca sa ramana lucrurile care nu se clatina. 12.28 Fiindca am primit dar o imparatie, care nu se poate clatina, sa ne aratam multumitori, si sa aducem astfel lui Dumnezeu o inchinare placuta, cu evlavie si cu frica; 12.29 fiindca Dumnezeul nostru este un foc mistuitor.
13.1 Staruiti in dragostea frateasca. 13.2 Sa nu dati uitarii primirea de oaspeti, caci unii, prin ea au gazduit, fara sa stie, pe ingeri. 13.3 Aduceti-va aminte de cei ce sunt in lanturi, ca si cum ati fi si voi legati cu ei; de cei chinuiti, ca unii care si voi sunteti in trup. 13.4 Casatoria sa fie tinuta in toata cinstea, si patul sa fie nespurcat, caci Dumnezeu va judeca pe curvari si pe preacurvari. 13.5 Sa nu fiti iubitori de bani. Multumiti-va cu ce aveti, caci El insusi a zis: Nicidecum n-am sa te las, cu nici un chip nu te voi parasi. 13.6 Asa ca putem zice plini de incredere: Domnul este ajutorul meu, nu ma voi teme: ce mi-ar putea face omul? 13.7 Aduceti-va aminte de mai marii vostri, care v-au vestit Cuvantul lui Dumnezeu; uitati-va cu bagare de seama la sfarsitul felului lor de vietuire, si urmati-le credinta! 13.8 Isus Hristos este acelasi ieri si azi si in veci! 13.9 Sa nu va lasati amagiti de orice fel de invataturi straine; caci este bine ca inima sa fie intarita prin har, nu prin mancaruri, care n-au slujit la nimic celor ce le-au pazit. 13.10 Noi avem un altar, din care n-au drept sa manance cei ce fac slujba in cort. 13.11 In adevar, trupurile dobitoacelor, al caror sange este adus de marele preot in Locul prea sfant, pentru pacat, sunt arse de tot afara din tabara. 13.12 De aceea si Isus, ca sa sfinteasca norodul cu insusi sangele Sau, a patimit dincolo de poarta. 13.13 Sa iesim dar afara din tabara la El, si sa suferim ocara Lui. 13.14 Caci noi n-avem aici o cetate statatoare, ci suntem in cautarea celei viitoare. 13.15 Prin El, sa aducem totdeauna lui Dumnezeu o jertfa de lauda, adica, rodul buzelor care marturisesc Numele Lui. 13.16 Si sa nu dati uitarii binefacerea si darnicia; caci lui Dumnezeu jertfe ca acestea Ii plac. 13.17 Ascultati de mai marii vostri, si fiti-le supusi, caci ei privegheaza asupra sufletelor voastre, ca unii care au sa dea socoteala de ele; pentru ca sa poata face lucrul acesta cu bucurie, nu suspinand, caci asa ceva nu v-ar fi de nici un folos. 13.18 Rugati-va pentru noi; caci suntem incredintati ca avem un cuget bun, dorind sa ne purtam bine in toate lucrurile. 13.19 Mai ales va rog cu staruinta sa faceti lucrul acesta, ca sa va fiu inapoiat mai curand. 13.20 Dumnezeul pacii, care, prin sangele legamantului celui vesnic, a sculat din morti pe Domnul nostru Isus, marele Pastor al oilor~ 13.21 sa va faca desavarsiti in orice lucru bun, ca sa faceti voia Lui, si sa lucreze in noi ce-I este placut, prin Isus Hristos. A Lui sa fie slava in vecii vecilor! Amin. 13.22 Va rog, fratilor, sa primiti bine acest cuvant de sfatuire, caci v-am scris pe scurt. 13.23 Sa stiti ca fratelui Timotei i s-a dat drumul. Daca vine curand, voi veni impreuna cu el sa va vad. 13.24 Spuneti sanatate tuturor mai marilor vostri si tuturor sfintilor. Cei din Italia va trimit sanatate. 13.25 Harul sa fie cu voi cu toti! Amin.
1.1 Iacov, rob al lui Dumnezeu si al Domnului Isus Hristos, catre cele douasprezece semintii care sunt imprastiate: sanatate! 1.2 Fratii mei, sa priviti ca o mare bucurie cand treceti prin felurite incercari~ 1.3 ca unii care stiti ca incercarea credintei voastre lucreaza rabdare. 1.4 Dar rabdarea trebuie sa-si faca desavarsit lucrarea, pentru ca sa fiti desavarsiti, intregi, si sa nu duceti lipsa de nimic. 1.5 Daca vreunuia dintre voi ii lipseste intelepciunea, s-o ceara de la Dumnezeu, care da tuturor cu mana larga si fara mustrare, si ea ii va fi data. 1.6 Dar s-o ceara cu credinta, fara sa se indoiasca deloc: pentru ca cine se indoieste, seamana cu valul marii, tulburat si impins de vant incoace si incolo. 1.7 Un astfel de om sa nu se astepte sa primeasca ceva de la Domnul~ 1.8 caci este un om nehotarat si nestatornic in toate caile sale. 1.9 Fratele dintr-o stare de jos sa se laude cu inaltarea lui. 1.10 Bogatul, dimpotriva, sa se laude cu smerirea lui: caci va trece ca floarea ierbii. 1.11 Rasare soarele cu caldura lui arzatoare, si usuca iarba: floarea ei cade jos, si frumusetea infatisarii ei piere: asa se va vesteji bogatul in umbletele lui. 1.12 Ferice de cel ce rabda ispita. Caci dupa ce a fost gasit bun, va primi cununa vietii, pe care a fagaduit-o Dumnezeu celor ce-L iubesc. 1.13 Nimeni, cand este ispitit, sa nu zica: Sunt ispitit de Dumnezeu. Caci Dumnezeu nu poate fi ispitit ca sa faca rau, si El insusi nu ispiteste pe nimeni. 1.14 Ci fiecare este ispitit, cand este atras de pofta lui insusi si momit. 1.15 Apoi pofta, cand a zamislit, da nastere pacatului; si pacatul odata faptuit, aduce moartea. 1.16 Nu va inselati preaiubitii mei frati: 1.17 orice ni se da bun si orice dar desavarsit este de sus, pogorandu-se de la Tatal luminilor, in care nu este nici schimbare, nici umbra de mutare. 1.18 El, de buna voia Lui, ne-a nascut prin Cuvantul adevarului, ca sa fim un fel de parga a fapturilor Lui. 1.19 Stiti bine lucrul acesta, preaiubitii mei frati! Orice om sa fie grabnic la ascultare, incet la vorbire, zabavnic la manie; 1.20 caci mania omului nu lucreaza neprihanirea lui Dumnezeu. 1.21 De aceea lepadati orice necuratie si orice revarsare de rautate si primiti cu blandete Cuvantul sadit in voi, care va poate mantui sufletele. 1.22 Fiti implinitori ai Cuvantului, nu numai ascultatori, inselandu-va singuri. 1.23 Caci daca asculta cineva Cuvantul, si nu-l implineste cu fapta, seamana cu un om, care isi priveste fata fireasca intr-o oglinda; 1.24 si, dupa ce s-a privit, pleaca si uita indata cum era. 1.25 Dar cine isi va adanci privirile in legea desavarsita, care este legea slobozeniei, si va starui in ea, nu ca un ascultator uituc, ci ca un implinitor cu fapta, va fi fericit in lucrarea lui. 1.26 Daca crede cineva ca este religios, si nu-si infraneaza limba, ci isi inseala inima, religia unui astfel de om este zadarnica. 1.27 Religia curata si neintinata, inaintea lui Dumnezeu, Tatal nostru, este sa cercetam pe orfani si pe vaduve in necazurile lor, si sa ne pazim neintinati de lume.
2.1 Fratii mei, sa nu tineti credinta Domnului nostru Isus Hristos, Domnul slavei, cautand la fata omului. 2.2 Caci, de pilda, daca intra in adunarea voastra un om cu un inel de aur si cu o haina stralucitoare, si intra si un sarac imbracat prost; 2.3 si voi puneti ochii pe cel ce poarta haina stralucitoare, si-i ziceti: Tu sezi in locul acesta bun! Si apoi ziceti saracului: Tu stai colo in picioare! Sau: Sezi jos la picioarele mele! 2.4 Nu faceti voi oare o deosebire in voi insiva, si nu va faceti voi judecatori cu ganduri rele? 2.5 Ascultati, preaiubitii mei frati: n-a ales Dumnezeu pe cei ce sunt saraci in ochii lumii acesteia, ca sa-i faca bogati in credinta si mostenitori ai Imparatiei, pe care a fagaduit-o celor ce-L iubesc? 2.6 Si voi injositi pe cel sarac! Oare nu bogatii va asupresc si va tarasc inaintea judecatoriilor? 2.7 Nu batjocoresc ei frumosul nume pe care-l purtati? 2.8 Daca impliniti Legea imparateasca, potrivit Scripturii: Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti, bine faceti. 2.9 Dar daca aveti in vedere fata omului, faceti un pacat, si sunteti osanditi de Lege ca niste calcatori de lege. 2.10 Caci, cine pazeste toata Legea, si greseste intr-o singura porunca, se face vinovat de toate. 2.11 Caci, Cel ce a zis: Sa nu preacurvesti, a zis si: Sa nu ucizi. Acum, daca nu preacurvesti, dar ucizi, te faci calcator al Legii. 2.12 Sa vorbiti si sa lucrati ca niste oameni care au sa fie judecati de o lege a slobozeniei: 2.13 caci judecata este fara mila pentru cel ce n-a avut mila; dar mila biruieste judecata. 2.14 Fratii mei, ce-i foloseste cuiva sa spuna ca are credinta, daca n-are fapte? Poate oare credinta aceasta sa-l mantuiasca? 2.15 Daca un frate sau o sora sunt goi si lipsiti de hrana de toate zilele~ 2.16 si unul dintre voi le zice: Duceti-va in pace, incalziti-va si saturati-va! fara sa le dea cele trebuincioase trupului, la ce i-ar folosi? 2.17 Tot asa si credinta: daca n-are fapte, este moarta in ea insasi. 2.18 Dar va zice cineva: Tu ai credinta, si eu am faptele. Arata-mi credinta ta fara fapte, si eu iti voi arata credinta mea din faptele mele. 2.19 Tu crezi ca Dumnezeu este unul, si bine faci; dar si dracii cred si se infioara! 2.20 Vrei dar sa intelegi, om nesocotit, ca credinta fara fapte este zadarnica? 2.21 Avraam, parintele nostru, n-a fost el socotit neprihanit prin fapte, cand a adus pe fiul sau Isaac jertfa pe altar? 2.22 Vezi ca credinta lucra impreuna cu faptele lui, si, prin fapte, credinta a ajuns desavarsita. 2.23 Astfel s-a implinit Scriptura care zice: Avraam a crezut pe Dumnezeu, si i s-a socotit ca neprihanire; si el a fost numit prietenul lui Dumnezeu. 2.24 Vedeti dar ca omul este socotit neprihanit prin fapte, si nu numai prin credinta. 2.25 Tot asa, curva Rahav: n-a fost socotita si ea neprihanita prin fapte, cand a gazduit pe soli si i-a scos afara pe alta cale? 2.26 Dupa cum trupul fara duh este mort, tot asa si credinta fara fapte este moarta.
3.1 Fratii mei, sa nu fiti multi invatatori, caci stiti ca vom primi o judecata mai aspra. 3.2 Toti gresim in multe feluri. Daca nu greseste cineva in vorbire, este un om desavarsit, si poate sa-si tina in frau tot trupul. 3.3 De pilda, daca punem cailor fraul in gura, ca sa ne asculte, le carmuim tot trupul. 3.4 Iata, si corabiile, cat de mari sunt, si, macar ca sunt manate de vanturi iuti, totusi sunt carmuite de o carma foarte mica, dupa gustul carmaciului. 3.5 Tot asa si limba, este un mic madular, si se faleste cu lucruri mari. Iata, un foc mic ce padure mare aprinde! 3.6 Limba este si ea un foc, este o lume de nelegiuiri. Ea este aceea dintre madularele noastre, care intineaza tot trupul si aprinde roata vietii, cand este aprinsa de focul gheenei. 3.7 Toate soiurile de fiare, de pasari, de taratoare, de vietuitoare de mare se imblanzesc, si au fost imblanzite de neamul omenesc~ 3.8 dar limba nici un om n-o poate imblanzi. Ea este un rau, care nu se poate infrana, este plina de o otrava de moarte. 3.9 Cu ea binecuvantam pe Domnul, si Tatal nostru, si tot cu ea blestemam pe oameni care sunt facuti dupa asemanarea lui Dumnezeu. 3.10 Din aceeasi gura iese si binecuvantarea si blestemul! Nu trebuie sa fie asa, fratii mei! 3.11 Oare din aceeasi vana a izvorului tasneste si apa dulce si apa amara? 3.12 Fratii mei, poate oare un smochin sa faca masline, sau o vita sa faca smochine? Nici apa sarata nu poate da apa dulce. 3.13 Cine dintre voi este intelept si priceput? Sa-si arate, prin purtarea lui buna, faptele facute cu blandetea intelepciunii! 3.14 Dar daca aveti in inima voastra pizma amara si un duh de cearta, sa nu va laudati si sa nu mintiti impotriva adevarului. 3.15 Intelepciunea aceasta nu vine de sus, ci este pamanteasca, fireasca, draceasca. 3.16 Caci acolo unde este pizma si duh de cearta, este tulburare si tot felul de fapte rele. 3.17 Intelepciunea care vine de sus, este, intai, curata, apoi pasnica, blanda, usor de induplecat, plina de indurare si de roade bune, fara partinire, nefatarnica. 3.18 Si roada neprihanirii este semanata in pace pentru cei ce fac pace.
4.1 De unde vin luptele si certurile intre voi? Nu vin oare din poftele voastre, care se lupta in madularele voastre? 4.2 Voi poftiti, si nu aveti; ucideti, pizmuiti, si nu izbutiti sa capatati; va certati, si va luptati; si nu aveti, pentru ca nu cereti. 4.3 Sau cereti si nu capatati, pentru ca cereti rau, cu gand sa risipiti in placerile voastre. 4.4 Suflete preacurvare! Nu stiti ca prietenia lumii este vrajmasie cu Dumnezeu? Asa ca cine vrea sa fie prieten cu lumea se face vrajmas cu Dumnezeu. 4.5 Credeti ca degeaba vorbeste Scriptura? Duhul, pe care L-a pus Dumnezeu sa locuiasca in noi, ne vrea cu gelozie pentru Sine. 4.6 Dar, in schimb, ne da un har si mai mare. De aceea zice Scriptura: Dumnezeu sta impotriva celor mandri, dar da har celor smeriti. 4.7 Supuneti-va dar lui Dumnezeu. Impotriviti-va diavolului, si el va fugi de la voi. 4.8 Apropiati-va de Dumnezeu, si El Se va apropia de voi. Curatiti-va mainile, pacatosilor; curatiti-va inima, oameni cu inima impartita! 4.9 Simtiti-va ticalosia; tanguiti-va si plangeti! Rasul vostru sa se prefaca in tanguire, si bucuria voastra in intristare: 4.10 Smeriti-va inaintea Domnului, si El va va inalta. 4.11 Nu va vorbiti de rau unii pe altii, fratilor! Cine vorbeste de rau pe un frate, sau judeca pe fratele sau, vorbeste de rau Legea sau judeca Legea. Si daca judeci Legea, nu esti implinitor al Legii, ci judecator. 4.12 Unul singur este datatorul si judecatorul Legii: Acela care are putere sa mantuiasca si sa piarda. Dar tu cine esti de judeci pe aproapele tau? 4.13 Ascultati, acum, voi care ziceti: Astazi sau maine ne vom duce in cutare cetate, vom sta acolo un an, vom face negustorie, si vom castiga! 4.14 Si nu stiti ce va aduce ziua de maine! Caci ce este viata voastra? Nu sunteti decat un abur, care se arata putintel, si apoi piere. 4.15 Voi, dimpotriva, ar trebui sa ziceti: Daca va vrea Domnul, vom trai si vom face cutare sau cutare lucru. 4.16 Pe cand acum va faliti cu laudarosiile voastre! Orice lauda de felul acesta este rea. 4.17 Deci, cine stie sa faca bine si nu face, savarseste un pacat!
5.1 Ascultati acum voi, bogatilor! Plangeti si tanguiti-va, din pricina nenorocirilor, care au sa vina peste voi. 5.2 Bogatiile voastre au putrezit, si hainele voastre sunt roase de molii. 5.3 Aurul si argintul vostru au ruginit; si rugina lor va fi o dovada impotriva voastra: ca focul are sa va manance carnea! V-ati strans comori in zilele din urma! 5.4 Iata ca plata lucratorilor, care v-au secerat campiile, si pe care le-ati oprit-o, prin inselaciune, striga! Si strigatele seceratorilor au ajuns la urechile Domnului ostirilor. 5.5 Ati trait pe pamant in placeri si in desfatari. V-ati saturat inimile chiar intr-o zi de macel. 5.6 Ati osandit, ati omorat pe cel neprihanit, care nu vi se impotrivea! 5.7 Fiti dar indelung rabdatori, fratilor, pana la venirea Domnului. Iata ca plugarul asteapta roada scumpa a pamantului, si o asteapta cu rabdare, pana primeste ploaie timpurie si tarzie. 5.8 Fiti si voi indelung rabdatori, intariti-va inimile, caci venirea Domnului este aproape. 5.9 Nu va plangeti unii impotriva altora, fratilor, ca sa nu fiti judecati: iata ca Judecatorul este chiar la usa. 5.10 Fratii mei, luati ca pilda de suferinta si de rabdare pe prorocii, care au vorbit in Numele Domnului. 5.11 Iata, noi numim fericiti pe cei ce au rabdat. Ati auzit vorbindu-se despre rabdarea lui Iov, si ati vazut ce sfarsit i-a dat Domnul, si cum Domnul este plin de mila si de indurare. 5.12 Mai presus de toate, fratii mei, sa nu va jurati nici pe cer, nici pe pamant, nici cu vreun altfel de juramant. Ci da al vostru sa fie da; si nu sa fie nu, ca sa nu cadeti sub judecata. 5.13 Este vreunul printre voi in suferinta? Sa se roage! Este vreunul cu inima buna? Sa cante cantari de lauda! 5.14 Este vreunul printre voi bolnav? Sa cheme pe prezbiterii bisericii; si sa se roage pentru el, dupa ce-l vor unge cu untdelemn in Numele Domnului. 5.15 Rugaciunea facuta cu credinta va mantui pe cel bolnav, si Domnul il va insanatosa; si daca a facut pacate, ii vor fi iertate. 5.16 Marturisiti-va unii altora pacatele, si rugati-va unii pentru altii, ca sa fiti vindecati. Mare putere are rugaciunea fierbinte a celui neprihanit. 5.17 Ilie era un om supus acelorasi slabiciuni ca si noi; si s-a rugat cu staruinta sa nu ploaie, si n-a plouat deloc in tara trei ani si sase luni. 5.18 Apoi s-a rugat din nou, si cerul a dat ploaie, si pamantul si-a dat rodul. 5.19 Fratilor, daca s-a ratacit vreunul dintre voi de la adevar, si-l intoarce un altul~ 5.20 sa stiti ca cine intoarce pe un pacatos de la ratacirea caii lui, va mantui un suflet de la moarte, si va acoperi o sumedenie de pacate.
1.1 Petru, apostol al lui Isus Hristos, catre alesii care traiesc ca straini, imprastiati prin Pont, Galatia, Capadocia, Asia si Bitinia, 1.2 dupa stiinta mai dinainte a lui Dumnezeu Tatal, prin sfintirea lucrata de Duhul, spre ascultarea si stropirea cu sangele lui Isus Hristos: Harul si pacea sa va fie inmultite! 1.3 Binecuvantat sa fie Dumnezeu, Tatal Domnului nostru Isus Hristos, care, dupa indurarea Sa cea mare, ne-a nascut din nou prin invierea lui Isus Hristos din morti, la o nadejde vie, 1.4 si la o mostenire nestricacioasa, si neintinata, si care nu se poate vesteji, pastrata in ceruri pentru voi. 1.5 Voi sunteti paziti de puterea lui Dumnezeu, prin credinta, pentru mantuirea gata sa fie descoperita in vremurile de apoi! 1.6 In ea voi va bucurati mult, macar ca acum, daca trebuie, sunteti intristati pentru putina vreme, prin felurite incercari, 1.7 pentru ca incercarea credintei voastre, cu mult mai scumpa decat aurul care piere si care totusi este incercat prin foc, sa aiba ca urmare lauda, slava si cinstea, la aratarea lui Isus Hristos, 1.8 pe care voi Il iubiti fara sa-L fi vazut, credeti in El, fara sa-L vedeti, si va bucurati cu o bucurie negraita si stralucita, 1.9 pentru ca veti dobandi, ca sfarsit al credintei voastre, mantuirea sufletelor voastre. 1.10 Prorocii, care au prorocit despre harul care va era pastrat voua, au facut din mantuirea aceasta tinta cercetarilor si cautarii lor staruitoare. 1.11 Ei cercetau sa vada ce vreme si ce imprejurari avea in vedere Duhul lui Hristos, care era in ei, cand vestea mai dinainte patimile lui Hristos si slava de care aveau sa fie urmate. 1.12 Lor le-a fost descoperit ca nu pentru ei insisi, ci pentru voi spuneau ei aceste lucruri, pe care vi le-au vestit acum cei ce v-au propovaduit Evanghelia, prin Duhul Sfant trimis din cer si in care chiar ingerii doresc sa priveasca. 1.13 De aceea, incingeti-va coapsele mintii voastre, fiti treji, si puneti-va toata nadejdea in harul, care va va fi adus, la aratarea lui Isus Hristos. 1.14 Ca niste copii ascultatori, nu va lasati tarati in poftele, pe care le aveati altadata, cand erati in nestiinta. 1.15 Ci, dupa cum Cel ce v-a chemat este sfant, fiti si voi sfinti in toata purtarea voastra. 1.16 Caci este scris: Fiti sfinti, caci Eu sunt sfant. 1.17 Si daca chemati ca Tata pe Cel ce judeca fara partinire pe fiecare dupa faptele lui, purtati-va cu frica in timpul pribegiei voastre; 1.18 caci stiti ca nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, ati fost rascumparati din felul desert de vietuire, pe care-l mosteniserati de la parintii vostri, 1.19 ci cu sangele scump al lui Hristos, Mielul fara cusur si fara prihana. 1.20 El a fost cunoscut mai inainte de intemeierea lumii, si a fost aratat la sfarsitul vremurilor pentru voi, 1.21 care, prin El, sunteti credinciosi in Dumnezeu, care L-a inviat din morti, si I-a dat slava, pentru ca, credinta si nadejdea voastra sa fie in Dumnezeu. 1.22 Deci, ca unii care, prin ascultarea de adevar, v-ati curatit sufletele prin Duhul, ca sa aveti o dragoste de frati neprefacuta, iubiti-va cu caldura unii pe altii, din toata inima; 1.23 fiindca ati fost nascuti din nou nu dintr-o samanta, care poate putrezi, ci dintr-una care nu poate putrezi, prin Cuvantul lui Dumnezeu, care este viu si care ramane in veac. 1.24 Caci orice faptura este ca iarba, si toata slava ei, ca floarea ierbii. Iarba se usuca si floarea cade jos, 1.25 dar Cuvantul Domnului ramane in veac. Si acesta este Cuvantul, care v-a fost propovaduit prin Evanghelie.
2.1 Lepadati dar orice rautate, orice viclesug, orice fel de prefacatorie, de pizma si de clevetire; 2.2 si, ca niste prunci nascuti de curand, sa doriti laptele duhovnicesc si curat, pentru ca prin el sa cresteti spre mantuire, 2.3 daca ati gustat in adevar ca bun este Domnul. 2.4 Apropiati-va de El, piatra vie, lepadata de oameni, dar aleasa si scumpa inaintea lui Dumnezeu. 2.5 Si voi, ca niste pietre vii, sunteti ziditi ca sa fiti o casa duhovniceasca, o preotie sfanta, si sa aduceti jertfe duhovnicesti, placute lui Dumnezeu, prin Isus Hristos. 2.6 Caci este scris in Scriptura: Iata ca pun in Sion o piatra din capul unghiului, aleasa, scumpa; si cine se increde in El, nu va fi dat de rusine. 2.7 Cinstea aceasta este dar pentru voi care ati crezut! Dar pentru cei necredinciosi, piatra, pe care au lepadat-o zidarii, a ajuns sa fie pusa in capul unghiului; 2.8 si o piatra de poticnire, si o stanca de cadere. Ei se lovesc de ea, pentru ca n-au crezut Cuvantul, si la aceasta sunt randuiti. 2.9 Voi insa sunteti o semintie aleasa, o preotie imparateasca, un neam sfant, un popor, pe care Dumnezeu Si l-a castigat ca sa fie al Lui, ca sa vestiti puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din intuneric la lumina Sa minunata; 2.10 pe voi, care odinioara nu erati un popor, dar acum sunteti poporul lui Dumnezeu; pe voi, care nu capataserati indurare, dar acum ati capatat indurare. 2.11 Preaiubitilor, va sfatuiesc ca pe niste straini si calatori, sa va feriti de poftele firii pamantesti care se razboiesc cu sufletul. 2.12 Sa aveti o purtare buna in mijlocul Neamurilor, pentru ca in ceea ce va vorbesc de rau ca pe niste facatori de rele, prin faptele voastre bune, pe care le vad, sa slaveasca pe Dumnezeu in ziua cercetarii. 2.13 Fiti supusi oricarei stapaniri omenesti, pentru Domnul: atat imparatului, ca inalt stapanitor, 2.14 cat si dregatorilor, ca unii care sunt trimisi de el sa pedepseasca pe facatorii de rele si sa laude pe cei ce fac bine. 2.15 Caci voia lui Dumnezeu este, ca, facand ce este bine, sa astupati gura oamenilor nestiutori si prosti. 2.16 Purtati-va ca niste oameni slobozi, fara sa faceti din slobozenia aceasta o haina a rautatii, ci ca niste robi ai lui Dumnezeu. 2.17 Cinstiti pe toti oamenii, iubiti pe frati; temeti-va de Dumnezeu; dati cinste imparatului! 2.18 Slugilor, fiti supuse stapanilor vostri cu toata frica, nu numai celor ce sunt buni si blanzi, ci si celor greu de multumit. 2.19 Caci este un lucru placut, daca cineva, pentru cugetul lui fata de Dumnezeu, sufera intristare, si sufera pe nedrept. 2.20 In adevar, ce fala este sa suferiti cu rabdare sa fiti palmuiti, cand ati facut rau? Dar daca suferiti cu rabdare, cand ati facut ce este bine, lucrul acesta este placut lui Dumnezeu. 2.21 Si la aceasta ati fost chemati; fiindca si Hristos a suferit pentru voi, si v-a lasat o pilda, ca sa calcati pe urmele Lui. 2.22 El n-a facut pacat, si in gura Lui nu s-a gasit viclesug. 2.23 Cand era batjocorit, nu raspundea cu batjocuri; si, cand era chinuit, nu ameninta, ci Se supunea dreptului Judecator. 2.24 El a purtat pacatele noastre in trupul Sau, pe lemn, pentru ca noi, fiind morti fata de pacate, sa traim pentru neprihanire; prin ranile Lui ati fost vindecati. 2.25 Caci erati ca niste oi ratacite. Dar acum v-ati intors la Pastorul si Episcopul sufletelor voastre.
3.1 Tot astfel, nevestelor, fiti supuse si voi barbatilor vostri; pentru ca, daca unii nu asculta Cuvantul, sa fie castigati fara cuvant, prin purtarea nevestelor lor, 3.2 cand va vor vedea felul vostru de trai: curat si in temere. 3.3 Podoaba voastra sa nu fie podoaba de afara, care sta in impletitura parului, in purtarea de scule de aur sau in imbracarea hainelor, 3.4 ci sa fie omul ascuns al inimii, in curatia nepieritoare a unui duh bland si linistit, care este de mare pret inaintea lui Dumnezeu. 3.5 Astfel se impodobeau odinioara sfintele femei, care nadajduiau in Dumnezeu, si erau supuse barbatilor lor; 3.6 ca Sara, care asculta pe Avraam, si-l numea domnul ei. Fiicele ei v-ati facut voi, daca faceti binele fara sa va temeti de ceva. 3.7 Barbatilor, purtati-va si voi, la randul vostru, cu intelepciune cu nevestele voastre, dand cinste femeii ca unui vas mai slab, ca unele care vor mosteni impreuna cu voi harul vietii, ca sa nu fie impiedicate rugaciunile voastre. 3.8 Incolo, toti sa fiti cu aceleasi ganduri, simtind cu altii, iubind ca fratii, milosi, smeriti. 3.9 Nu intoarceti rau pentru rau, nici ocara pentru ocara; dimpotriva, binecuvantati, caci la aceasta ati fost chemati: sa mosteniti binecuvantarea. 3.10 Caci cine iubeste viata, si vrea sa vada zile bune, sa-si infraneze limba de la rau, si buzele de la cuvinte inselatoare. 3.11 Sa se departeze de rau si sa faca binele, sa caute pacea, si s-o urmareasca. 3.12 Caci ochii Domnului sunt peste cei neprihaniti, si urechile Lui iau aminte la rugaciunile lor. Dar Fata Domnului este impotriva celor ce fac raul. 3.13 Si cine va va face rau, daca sunteti plini de ravna pentru bine? 3.14 Chiar daca aveti de suferit pentru neprihanire, ferice de voi! N-aveti nici o teama de ei, si nu va tulburati! 3.15 Ci sfintiti in inimile voastre pe Hristos ca Domn. Fiti totdeauna gata sa raspundeti oricui va cere socoteala de nadejdea care este in voi; dar cu blandete si teama, 3.16 avand un cuget curat; pentru ca cei ce barfesc purtarea voastra buna in Hristos, sa ramana de rusine tocmai in lucrurile in care va vorbesc de rau. 3.17 Caci este mai bine, daca asa este voia lui Dumnezeu, sa suferiti pentru ca faceti binele decat pentru ca faceti raul! 3.18 Hristos, de asemenea, a suferit odata pentru pacate, El, Cel neprihanit, pentru cei nelegiuiti, ca sa ne aduca la Dumnezeu. El a fost omorat in trup, dar a fost inviat in duh, 3.19 in care S-a dus sa propovaduiasca duhurilor din inchisoare, 3.20 care fusesera razvratite odinioara, cand indelunga rabdare a lui Dumnezeu era in asteptare, in zilele lui Noe, cand se facea corabia, in care au fost scapate prin apa un mic numar de suflete, si anume opt. 3.21 Icoana aceasta inchipuitoare va mantuieste acum pe voi, si anume botezul, care nu este o curatire de intinaciunile trupesti, ci marturia unui cuget curat inaintea lui Dumnezeu, prin invierea lui Isus Hristos, 3.22 care sta la dreapta lui Dumnezeu, dupa ce s-a inaltat la cer, si Si-a supus ingerii, stapanirile si puterile.
4.1 Astfel dar, fiindca Hristos a patimit in trup, inarmati-va si voi cu acelasi fel de gandire. Caci Cel ce a patimit in trup, a sfarsit-o cu pacatul; 4.2 pentru ca, in vremea care-i mai ramane de trait in trup, sa nu mai traiasca dupa poftele oamenilor, ci dupa voia lui Dumnezeu. 4.3 Ajunge, in adevar, ca in trecut ati facut voia Neamurilor, si ati trait in desfranari, in pofte, in betii, in ospete, in chefuri si in slujiri idolesti neingaduite. 4.4 De aceea se mira ei ca nu alergati impreuna cu ei la acelasi potop de desfrau, si va batjocoresc. 4.5 Dar au sa dea socoteala inaintea Celui ce este gata sa judece viii si mortii. 4.6 Caci tocmai in vederea aceasta a fost vestita Evanghelia si celor morti, pentru ca sa fie judecati ca oameni in trup, dar sa traiasca dupa Dumnezeu, in duh. 4.7 Sfarsitul tuturor lucrurilor este aproape. Fiti intelepti dar, si vegheati in vederea rugaciunii. 4.8 Mai presus de toate, sa aveti o dragoste fierbinte unii pentru altii, caci dragostea acopera o sumedenie de pacate. 4.9 Fiti primitori de oaspeti intre voi, fara cartire. 4.10 Ca niste buni ispravnici ai harului felurit al lui Dumnezeu, fiecare din voi sa slujeasca altora dupa darul, pe care l-a primit. 4.11 Daca vorbeste cineva, sa vorbeasca cuvintele lui Dumnezeu. Daca slujeste cineva, sa slujeasca dupa puterea, pe care i-o da Dumnezeu: pentru ca in toate lucrurile sa fie slavit Dumnezeu prin Isus Hristos, a caruia este slava si puterea in vecii vecilor! Amin. 4.12 Preaiubitilor, nu va mirati de incercarea de foc din mijlocul vostru, care a venit peste voi ca sa va incerce, ca de ceva ciudat, care a dat peste voi: 4.13 dimpotriva, bucurati-va, intrucat aveti parte de patimile lui Hristos, ca sa va bucurati si sa va inveseliti si la aratarea slavei Lui. 4.14 Daca sunteti batjocoriti pentru Numele lui Hristos, ferice de voi! Fiindca Duhul slavei, Duhul lui Dumnezeu, Se odihneste peste voi. 4.15 Nimeni din voi sa nu sufere ca ucigas, sau ca hot, sau ca facator de rele, sau ca unul care se amesteca in treburile altuia. 4.16 Dimpotriva, daca sufera pentru ca este crestin, sa nu-i fie rusine, ci sa proslaveasca pe Dumnezeu pentru numele acesta. 4.17 Caci suntem in clipa cand judecata sta sa inceapa de la casa lui Dumnezeu. Si daca incepe cu noi, care va fi sfarsitul celor ce nu asculta de Evanghelia lui Dumnezeu? 4.18 Si daca cel neprihanit scapa cu greu, ce se va face cel nelegiuit si cel pacatos? 4.19 Asa ca cei ce sufera dupa voia lui Dumnezeu, sa-si incredinteze sufletele credinciosului Ziditor, si sa faca ce este bine.
5.1 Sfatuiesc pe prezbiterii dintre voi, eu, care sunt un prezbiter ca si ei, un martor al patimilor lui Hristos, si partas al slavei care va fi descoperita: 5.2 Pastoriti turma lui Dumnezeu, care este sub paza voastra, nu de sila, ci de buna voie, dupa voia lui Dumnezeu; nu pentru un castig marsav, ci cu lepadare de sine. 5.3 Nu ca si cum ati stapani peste cei ce v-au cazut la imparteala, ci facandu-va pilde turmei. 5.4 Si cand Se va arata Pastorul cel mare, veti capata cununa, care nu se poate vesteji, a slavei. 5.5 Tot asa si voi, tinerilor, fiti supusi celor batrani. Si toti in legaturile voastre, sa fiti impodobiti cu smerenie. Caci, Dumnezeu sta impotriva celor mandri, dar celor smeriti le da har. 5.6 Smeriti-va dar sub mana tare a lui Dumnezeu, pentru ca, la vremea Lui, El sa va inalte. 5.7 Si aruncati asupra Lui toate ingrijorarile voastre, caci El insusi ingrijeste de voi. 5.8 Fiti treji, si vegheati! Pentru ca potrivnicul vostru, diavolul, da tarcoale ca un leu care racneste, si cauta pe cine sa inghita. 5.9 Impotriviti-va lui tari in credinta, stiind ca si fratii vostri in lume trec prin aceleasi suferinte ca voi. 5.10 Dumnezeul oricarui har, care v-a chemat in Hristos Isus la slava Sa vesnica, dupa ce veti suferi putina vreme, va va desavarsi, va va intari, va va da putere si va va face neclintiti. 5.11 A Lui sa fie slava si puterea in vecii vecilor! Amin. 5.12 V-am scris aceste putine randuri prin Silvan, care cred ca este un frate credincios, ca sa va sfatuiesc si sa va adeveresc ca adevaratul har al lui Dumnezeu este harul acesta, de care v-ati alipit. 5.13 Biserica aleasa cu voi, care este in Babilon, va trimite sanatate. Tot asa si Marcu, fiul meu. 5.14 Spuneti-va sanatate unii altora cu o sarutare de dragoste. Pacea sa fie cu voi cu toti care sunteti in Hristos Isus! Amin.
1.1 Simon Petru, rob si apostol al lui Isus Hristos, catre cei ce au capatat o credinta de acelasi pret cu a noastra, prin dreptatea Dumnezeului si Mantuitorului nostru Isus Hristos: 1.2 Harul si pacea sa va fie inmultite prin cunoasterea lui Dumnezeu si a Domnului nostru Isus Hristos! 1.3 Dumnezeiasca Lui putere ne-a daruit tot ce priveste viata si evlavia, prin cunoasterea Celui ce ne-a chemat prin slava si puterea Lui~ 1.4 prin care El ne-a dat fagaduintele Lui nespus de mari si scumpe, ca prin ele sa va faceti partasi firii dumnezeiesti, dupa ce ati fugit de stricaciunea, care este in lume prin pofte. 1.5 De aceea, dati-va si voi toate silintele ca sa uniti cu credinta voastra fapta; cu fapta, cunostinta; 1.6 cu cunostinta, infranarea; cu infranarea, rabdarea; cu rabdarea, evlavia; 1.7 cu evlavia, dragostea de frati; cu dragostea de frati, iubirea de oameni. 1.8 Caci, daca aveti din belsug aceste lucruri in voi, ele nu va vor lasa sa fiti nici lenesi, nici neroditori in ce priveste deplina cunostinta a Domnului nostru Isus Hristos. 1.9 Dar cine nu are aceste lucruri, este orb, umbla cu ochii inchisi, si a uitat ca a fost curatit de vechile lui pacate. 1.10 De aceea, fratilor, cautati cu atat mai mult sa va intariti chemarea si alegerea voastra; caci, daca faceti lucrul acesta, nu veti aluneca niciodata. 1.11 In adevar, in chipul acesta vi se va da din belsug intrare in Imparatia vesnica a Domnului si Mantuitorului nostru Isus Hristos. 1.12 De aceea voi fi gata sa va aduc totdeauna aminte de lucrurile acestea, macar ca le stiti, si sunteti tari in adevarul pe care-l aveti. 1.13 Dar socotesc ca este drept, cat voi mai fi in cortul acesta, sa va tin treji aducandu-va aminte; 1.14 caci stiu ca dezbracarea de cortul meu va veni deodata, dupa cum mi-a aratat Domnul nostru Isus Hristos. 1.15 Imi voi da osteneala dar, ca, si dupa moartea mea, sa va puteti aduce totdeauna aminte de aceste lucruri. 1.16 In adevar, v-am facut cunoscut puterea si venirea Domnului nostru Isus Hristos, nu intemeindu-ne pe niste basme mestesugit alcatuite, ci ca unii care am vazut noi insine cu ochii nostri marirea Lui. 1.17 Caci El a primit de la Dumnezeu Tatal cinste si slava, atunci cand, din slava minunata, s-a auzit deasupra Lui un glas, care zicea: Acesta este Fiul Meu preaiubit, in care Imi gasesc placerea. 1.18 Si noi insine am auzit acest glas venind din cer, cand eram cu El pe muntele cel sfant. 1.19 Si avem cuvantul prorociei facut si mai tare; la care bine faceti ca luati aminte, ca la o lumina care straluceste intr-un loc intunecos, pana se va crapa de ziua si va rasari luceafarul de dimineata in inimile voastre. 1.20 Fiindca mai intai de toate, sa stiti ca nici o prorocie din Scriptura nu se talcuieste singura. 1.21 Caci nici o prorocie n-a fost adusa prin voia omului; ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, manati de Duhul Sfant.
2.1 In norod s-au ridicat si proroci mincinosi, cum si intre voi vor fi invatatori mincinosi, care vor strecura pe furis erezii nimicitoare, se vor lepada de Stapanul, care i-a rascumparat, si vor face sa cada asupra lor o pierzare napraznica. 2.2 Multi ii vor urma in destrabalarile lor. Si, din pricina lor, calea adevarului va fi vorbita de rau. 2.3 In lacomia lor vor cauta ca, prin cuvantari inselatoare, sa aiba un castig de la voi. Dar osanda ii paste de multa vreme, si pierzarea lor nu dormiteaza. 2.4 Caci daca n-a crutat Dumnezeu pe ingerii care au pacatuit, ci i-a aruncat in Adanc, unde stau inconjurati de intuneric, legati cu lanturi si pastrati pentru judecata; 2.5 daca n-a crutat El lumea veche, ci a scapat pe Noe, acest propovaduitor al neprihanirii, impreuna cu alti sapte insi, cand a trimis potopul peste o lume de nelegiuiti; 2.6 daca a osandit El la pieire si a prefacut in cenusa cetatile Sodoma si Gomora, ca sa slujeasca de pilda celor ce vor trai in nelegiuire~ 2.7 si daca a scapat pe neprihanitul Lot, care era foarte intristat de viata destrabalata a acestor stricati; 2.8 (caci neprihanitul acesta, care locuia in mijlocul lor, isi chinuia in toate zilele sufletul lui neprihanit, din pricina celor ce vedea si auzea din faptele lor nelegiuite;) 2.9 inseamna ca Domnul stie sa izbaveasca din incercare pe oamenii cucernici, si sa pastreze pe cei nelegiuiti, ca sa fie pedepsiti in ziua judecatii: 2.10 mai ales pe cei ce, in pofta lor necurata, umbla poftind trupul altuia, si dispretuiesc stapanirea. Ca niste indrazneti si incapatanati ce sunt, ei nu se tem sa batjocoreasca dregatoriile~ 2.11 pe cand ingerii, care sunt mai mari in tarie si putere, nu aduc inaintea Domnului nici o judecata batjocoritoare impotriva lor. 2.12 Dar acestia, ca niste dobitoace fara minte, din fire sortite sa fie prinse si nimicite, batjocorind ce nu cunosc, vor pieri in insasi stricaciunea lor~ 2.13 si isi vor lua astfel plata cuvenita pentru nelegiuirea lor. Fericirea lor este sa traiasca in placeri ziua in amiaza mare. Ca niste intinati si spurcati, se pun pe chefuit la mesele lor de dragoste, cand ospateaza impreuna cu voi. 2.14 Le scapara ochii de preacurvie, si nu se satura de pacatuit. Momesc sufletele nestatornice, au inima deprinsa la lacomie, sunt niste blestemati! 2.15 Dupa ce au parasit calea cea dreapta, au ratacit, si au urmat calea lui Balaam, fiul lui Bosor, care a iubit plata faradelegii. 2.16 Dar a fost mustrat aspru pentru calcarea lui de lege: o magarita necuvantatoare, care a inceput sa vorbeasca cu glas omenesc, a pus frau nebuniei prorocului. 2.17 Oamenii acestia sunt niste fantani fara apa, niste nori, alungati de furtuna: lor le este pastrata negura intunericului. 2.18 Ei vorbesc cu trufie lucruri de nimic, momesc, cu poftele carnii si cu desfranari, pe cei ce de abia au scapat de cei ce traiesc in ratacire. 2.19 Le fagaduiesc slobozenia, in timp ce ei insisi sunt robi ai stricaciunii. Caci fiecare este robul lucrului de care este biruit. 2.20 In adevar, daca, dupa ce au scapat de intinaciunile lumii, prin cunoasterea Domnului si Mantuitorului nostru Isus Hristos, se incurca iarasi si sunt biruiti de ele, starea lor de pe urma se face mai rea decat cea dintai. 2.21 Ar fi fost mai bine pentru ei sa nu fi cunoscut calea neprihanirii, decat, dupa ce au cunoscut-o, sa se intoarca de la porunca sfanta, care le fusese data. 2.22 Cu ei s-a intamplat ce spune zicala adevarata: Cainele s-a intors la ce varsase, si scroafa spalata s-a intors sa se tavaleasca iarasi in mocirla.
3.1 Preaiubitilor, aceasta este a doua epistola, pe care v-o scriu. In amandoua, caut sa va trezesc mintea sanatoasa, prin instiintari~ 3.2 ca sa va fac sa va aduceti aminte de lucrurile vestite mai dinainte de sfintii proroci, si de porunca Domnului si Mantuitorului nostru, data prin apostolii vostri. 3.3 Inainte de toate, sa stiti ca in zilele din urma vor veni batjocoritori plini de batjocuri, care vor trai dupa poftele lor~ 3.4 si vor zice: Unde este fagaduinta venirii Lui? Caci de cand au adormit parintii nostri, toate raman asa cum erau de la inceputul zidirii! 3.5 Caci inadins se fac ca nu stiu ca odinioara erau ceruri si un pamant scos prin Cuvantul lui Dumnezeu din apa si cu ajutorul apei~ 3.6 si ca lumea de atunci a pierit tot prin ele, inecata de apa. 3.7 Iar cerurile si pamantul de acum sunt pazite si pastrate, prin acelasi Cuvant, pentru focul din ziua de judecata si de pieire a oamenilor nelegiuiti. 3.8 Dar, preaiubitilor, sa nu uitati un lucru: ca, pentru Domnul, o zi este ca o mie de ani, si o mie de ani sunt ca o zi. 3.9 Domnul nu intarzie in implinirea fagaduintei Lui, cum cred unii; ci are o indelunga rabdare pentru voi, si doreste ca nici unul sa nu piara, ci toti sa vina la pocainta. 3.10 Ziua Domnului insa va veni ca un hot. In ziua aceea, cerurile vor trece cu trosnet, trupurile ceresti se vor topi de mare caldura, si pamantul, cu tot ce este pe el, va arde. 3.11 Deci, fiindca toate aceste lucruri au sa se strice, ce fel de oameni ar trebui sa fiti voi, printr-o purtare sfanta si evlavioasa~ 3.12 asteptand si grabind venirea zilei lui Dumnezeu, in care cerurile aprinse vor pieri, si trupurile ceresti se vor topi de caldura focului? 3.13 Dar noi, dupa fagaduinta Lui, asteptam ceruri noi si un pamant nou, in care va locui neprihanirea. 3.14 De aceea, preaiubitilor, fiindca asteptati aceste lucruri, siliti-va sa fiti gasiti inaintea Lui fara prihana, fara vina, si in pace. 3.15 Sa credeti ca indelunga rabdare a Domnului nostru este mantuire, cum v-a scris si preaiubitul nostru frate Pavel, dupa intelepciunea data lui~ 3.16 ca si in toate epistolele lui, cand vorbeste despre lucrurile acestea. In ele sunt unele lucruri grele de inteles, pe care cei nestiutori si nestatornici le rastalmacesc ca si pe celelalte Scripturi, spre pierzarea lor. 3.17 Voi deci, preaiubitilor, stiind mai dinainte aceste lucruri, paziti-va ca nu cumva sa va lasati tarati de ratacirea acestor nelegiuiti, si sa va pierdeti taria; 3.18 ci cresteti in harul si in cunostinta Domnului si Mantuitorului nostru Isus Hristos. A Lui sa fie slava, acum si in ziua vesniciei. Amin.
1.1 Ce era de la inceput, ce am auzit, ce am vazut cu ochii nostri, ce am privit si ce am pipait cu mainile noastre, cu privire la Cuvantul vietii, 1.2 pentru ca viata a fost aratata, si noi am vazut-o, si marturisim despre ea, si va vestim viata vesnica, viata care era la Tatal, si care ne-a fost aratata; 1.3 deci, ce am vazut si am auzit, aceea va vestim si voua, ca si voi sa aveti partasie cu noi. Si partasia noastra este cu Tatal si cu Fiul Sau, Isus Hristos. 1.4 Si va scriem aceste lucruri pentru ca bucuria voastra sa fie deplina. 1.5 Vestea, pe care am auzit-o de la El si pe care v-o propovaduim, este ca Dumnezeu e lumina, si in El nu este intuneric. 1.6 Daca zicem ca avem partasie cu El, si umblam in intuneric, mintim, si nu traim adevarul. 1.7 Dar daca umblam in lumina, dupa cum El insusi este in lumina, avem partasie unii cu altii; si sangele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curata de orice pacat. 1.8 Daca zicem ca n-avem pacat, ne inselam singuri, si adevarul nu este in noi. 1.9 Daca ne marturisim pacatele, El este credincios si drept, ca sa ne ierte pacatele si sa ne curateasca de orice nelegiuire. 1.10 Daca zicem ca n-am pacatuit, Il facem mincinos, si Cuvantul Lui nu este in noi.
2.1 Copilasilor, va scriu aceste lucruri, ca sa nu pacatuiti. Dar daca cineva a pacatuit, avem la Tatal un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel neprihanit. 2.2 El este jertfa de ispasire pentru pacatele noastre; si nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale intregii lumi. 2.3 Si prin aceasta stim ca Il cunoastem, daca pazim poruncile Lui. 2.4 Cine zice: Il cunosc, si nu pazeste poruncile Lui, este un mincinos, si adevarul nu este in el. 2.5 Dar cine pazeste Cuvantul Lui, in el dragostea lui Dumnezeu a ajuns desavarsita; prin aceasta stim ca suntem in El. 2.6 Cine zice ca ramane in El, trebuie sa traiasca si el cum a trait Isus. 2.7 Preaiubitilor nu va scriu o porunca noua, ci o porunca veche, pe care ati avut-o de la inceput. Porunca aceasta veche este Cuvantul, pe care l-ati auzit. 2.8 Totusi va scriu o porunca noua, lucru care este adevarat atat cu privire la El, cat si cu privire la voi; caci intunericul se imprastie, si lumina adevarata si rasare chiar. 2.9 Cine zice ca este in lumina, si uraste pe fratele sau, este inca in intuneric pana acum. 2.10 Cine iubeste pe fratele sau, ramane in lumina, si in el nu este nici un prilej de poticnire. 2.11 Dar cine uraste pe fratele sau, este in intuneric, umbla in intuneric, si nu stie incotro merge, pentru ca intunericul i-a orbit ochii. 2.12 Va scriu, copilasilor, fiindca pacatele va sunt iertate pentru Numele Lui. 2.13 Va scriu, parintilor, fiindca ati cunoscut pe Cel ce este de la inceput. Va scriu, tinerilor, fiindca ati biruit pe cel rau. V-am scris, copilasilor, fiindca ati cunoscut pe Tatal. 2.14 V-am scris, parintilor, fiindca ati cunoscut pe Cel ce este de la inceput. V-am scris, tinerilor, fiindca sunteti tari, si Cuvantul lui Dumnezeu ramane in voi, si ati biruit pe cel rau. 2.15 Nu iubiti lumea, nici lucrurile din lume. Daca iubeste cineva lumea, dragostea Tatalui nu este in El. 2.16 Caci tot ce este in lume: pofta firii pamantesti, pofta ochilor si laudarosia vietii, nu este de la Tatal, ci din lume. 2.17 Si lumea si pofta ei trece; dar cine face voia lui Dumnezeu, ramane in veac. 2.18 Copilasilor, este ceasul cel de pe urma. Si, dupa cum ati auzit ca are sa vina anticrist, sa stiti ca acum s-au ridicat multi anticristi: prin aceasta cunoastem ca este ceasul de pe urma. 2.19 Ei au iesit din mijlocul nostru, dar nu erau dintre ai nostri. Caci daca ar fi fost dintre ai nostri, ar fi ramas cu noi; ci au iesit, ca sa se arate ca nu toti sunt dintre ai nostri. 2.20 Dar voi ati primit ungerea din partea Celui sfant, si stiti orice lucru. 2.21 V-am scris nu ca n-ati cunoaste adevarul, ci pentru ca il cunoasteti, si stiti ca nici o minciuna nu vine din adevar. 2.22 Cine este mincinosul, daca nu cel ce tagaduieste ca Isus este Hristosul? Acela este Anticristul, care tagaduieste pe Tatal si pe Fiul. 2.23 Oricine tagaduieste pe Fiul, n-are pe Tatal. Oricine marturiseste pe Fiul, are si pe Tatal. 2.24 Ce ati auzit de la inceput, aceea sa ramana in voi. Daca ramane in voi ce ati auzit de la inceput, si voi veti ramane in Fiul si in Tatal. 2.25 Si fagaduinta, pe care ne-a facut-o El, este aceasta: viata vesnica. 2.26 V-am scris aceste lucruri in vederea celor ce cauta sa va rataceasca. 2.27 Cat despre voi, ungerea, pe care ati primit-o de la El, ramane in voi, si n-aveti trebuinta sa va invete cineva; ci, dupa cum ungerea Lui va invata despre toate lucrurile si este adevarata, si nu este o minciuna, ramaneti in El, dupa cum v-a invatat ea. 2.28 Si acum, copilasilor, ramaneti in El, pentru ca atunci cand Se va arata El, sa avem indrazneala, si, la venirea Lui, sa nu ramanem de rusine si departati de El. 2.29 Daca stiti ca El este neprihanit, sa stiti si ca oricine traieste in neprihanire este nascut din El.
3.1 Vedeti ce dragoste ne-a aratat Tatal, sa ne numim copii ai lui Dumnezeu! Si suntem. Lumea nu ne cunoaste, pentru ca nu L-a cunoscut nici pe El. 3.2 Preaiubitilor, acum suntem copii ai lui Dumnezeu. Si ce vom fi, nu s-a aratat inca. Dar stim ca atunci cand Se va arata El, vom fi ca El; pentru ca Il vom vedea asa cum este. 3.3 Oricine are nadejdea aceasta in El, se curata, dupa cum El este curat. 3.4 Oricine face pacat, face si faradelege; si pacatul este faradelege. 3.5 Si stiti ca El S-a aratat ca sa ia pacatele; si in El nu este pacat. 3.6 Oricine ramane in El, nu pacatuieste; oricine pacatuieste, nu L-a vazut, nici nu L-a cunoscut. 3.7 Copilasilor, nimeni sa nu va insele! Cine traieste in neprihanire, este neprihanit, cum El insusi este neprihanit. 3.8 Cine pacatuieste, este de la diavolul, caci diavolul pacatuieste de la inceput. Fiul lui Dumnezeu S-a aratat ca sa nimiceasca lucrarile diavolului. 3.9 Oricine este nascut din Dumnezeu, nu pacatuieste, pentru ca samanta Lui ramane in el; si nu poate pacatui, fiindca este nascut din Dumnezeu. 3.10 Prin aceasta se cunosc copiii lui Dumnezeu si copiii diavolului. Oricine nu traieste in neprihanire, nu este de la Dumnezeu; nici cine nu iubeste pe fratele sau. 3.11 Caci vestirea, pe care ati auzit-o de la inceput, este aceasta: sa ne iubim unii pe altii; 3.12 nu cum a fost Cain, care era de la cel rau, si a ucis pe fratele sau. Si pentru ce l-a ucis? Pentru ca faptele lui erau rele, iar ale fratelui sau erau neprihanite. 3.13 Nu va mirati, fratilor, daca va uraste lumea. 3.14 Noi stim ca am trecut din moarte la viata, pentru ca iubim pe frati. Cine nu iubeste pe fratele sau, ramane in moarte. 3.15 Oricine uraste pe fratele sau, este un ucigas; si stiti ca nici un ucigas n-are viata vesnica ramanand in el. 3.16 Noi am cunoscut dragostea Lui prin aceea ca El Si-a dat viata pentru noi; si noi deci trebuie sa ne dam viata pentru frati. 3.17 Dar cine are bogatiile lumii acesteia, si vede pe fratele sau in nevoie, si isi inchide inima fata de el, cum ramane in el dragostea de Dumnezeu? 3.18 Copilasilor, sa nu iubim cu vorba, nici cu limba, ci cu fapta si cu adevarul. 3.19 Prin aceasta vom cunoaste ca suntem din adevar, si ne vom linisti inimile inaintea Lui~ 3.20 ori in ce ne osandeste inima noastra; caci Dumnezeu este mai mare decat inima noastra, si cunoaste toate lucrurile. 3.21 Preaiubitilor, daca nu ne osandeste inima noastra, avem indrazneala la Dumnezeu. 3.22 Si orice vom cere, vom capata de la El, fiindca pazim poruncile Lui, si facem ce este placut inaintea Lui. 3.23 Si porunca Lui este sa credem in Numele Fiului Sau Isus Hristos, si sa ne iubim unii pe altii, cum ne-a poruncit El. 3.24 Cine pazeste poruncile Lui, ramane in El, si El in el. Si cunoastem ca El ramane in noi prin Duhul, pe care ni L-a dat.
4.1 Preaiubitilor, sa nu dati crezare oricarui duh; ci sa cercetati duhurile, daca sunt de la Dumnezeu; caci in lume au iesit multi proroci mincinosi. 4.2 Duhul lui Dumnezeu sa-L cunoasteti dupa aceasta: Orice duh, care marturiseste ca Isus Hristos a venit in trup, este de la Dumnezeu; 4.3 si orice duh, care nu marturiseste pe Isus, nu este de la Dumnezeu, ci este duhul lui Anticrist, de a carui venire ati auzit. El chiar este in lume acum. 4.4 Voi, copilasilor, sunteti din Dumnezeu; si i-ati biruit, pentru ca Cel ce este in voi, este mai mare decat cel ce este in lume. 4.5 Ei sunt din lume; de aceea vorbesc ca din lume, si lumea ii asculta. 4.6 Noi insa suntem din Dumnezeu; cine cunoaste pe Dumnezeu, ne asculta; cine nu este din Dumnezeu, nu ne asculta. Prin aceasta cunoastem duhul adevarului si duhul ratacirii. 4.7 Preaiubitilor, sa ne iubim unii pe altii; caci dragostea este de la Dumnezeu. Si oricine iubeste, este nascut din Dumnezeu, si cunoaste pe Dumnezeu. 4.8 Cine nu iubeste, n-a cunoscut pe Dumnezeu; pentru ca Dumnezeu este dragoste. 4.9 Dragostea lui Dumnezeu fata de noi s-a aratat prin faptul ca Dumnezeu a trimis in lume pe singurul Sau Fiu, ca noi sa traim prin El. 4.10 Si dragostea sta nu in faptul ca noi am iubit pe Dumnezeu, ci in faptul ca El ne-a iubit pe noi, si a trimis pe Fiul Sau ca jertfa de ispasire pentru pacatele noastre. 4.11 Preaiubitilor, daca astfel ne-a iubit Dumnezeu pe noi, trebuie sa ne iubim si noi unii pe altii. 4.12 Nimeni n-a vazut vreodata pe Dumnezeu; daca ne iubim unii pe altii, Dumnezeu ramane in noi, si dragostea Lui a ajuns desavarsita in noi. 4.13 Cunoastem ca ramanem in El si ca El ramane in noi prin faptul ca ne-a dat din Duhul Sau. 4.14 Si noi am vazut si marturisim ca Tatal a trimis pe Fiul ca sa fie Mantuitorul lumii. 4.15 Cine va marturisi ca Isus este Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu ramane in el, si el in Dumnezeu. 4.16 Si noi am cunoscut si am crezut dragostea pe care o are Dumnezeu fata de noi. Dumnezeu este dragoste; si cine ramane in dragoste, ramane in Dumnezeu, si Dumnezeu ramane in el. 4.17 Cum este El, asa suntem si noi in lumea aceasta: astfel se face ca dragostea este desavarsita in noi, pentru ca sa avem deplina incredere in ziua judecatii. 4.18 In dragoste nu este frica; ci dragostea desavarsita izgoneste frica; pentru ca frica are cu ea pedeapsa; si cine se teme, n-a ajuns desavarsit in dragoste. 4.19 Noi Il iubim pentru ca El ne-a iubit intai. 4.20 Daca zice cineva: Eu iubesc pe Dumnezeu, si uraste pe fratele sau, este un mincinos; caci cine nu iubeste pe fratele sau, pe care-l vede, cum poate sa iubeasca pe Dumnezeu, pe care nu-L vede? 4.21 Si aceasta este porunca, pe care o avem de la El: cine iubeste pe Dumnezeu, iubeste si pe fratele sau.
5.1 Oricine crede ca Isus este Hristosul, este nascut din Dumnezeu; si oricine iubeste pe Cel ce L-a nascut, iubeste si pe cel nascut din El. 5.2 Cunoastem ca iubim pe copiii lui Dumnezeu prin aceea ca iubim pe Dumnezeu si pazim poruncile Lui. 5.3 Caci dragostea de Dumnezeu sta in pazirea poruncilor Lui. Si poruncile Lui nu sunt grele; 5.4 pentru ca oricine este nascut din Dumnezeu, biruieste lumea; si ceea ce castiga biruinta asupra lumii, este credinta noastra. 5.5 Cine este cel ce a biruit lumea, daca nu cel ce crede ca Isus este Fiul lui Dumnezeu? 5.6 El, Isus Hristos, este Cel ce a venit cu apa si cu sange; nu numai cu apa, ci cu apa si cu sange; si Duhul este Cel ce marturiseste despre lucrul acesta, fiindca Duhul este adevarul. 5.7 (Caci trei sunt care marturisesc in cer: Tatal, Cuvantul si Duhul Sfant, si acesti trei una sunt.) 5.8 Si trei sunt care marturisesc (pe pamant): Duhul, apa si sangele, si acesti trei sunt una in marturisirea lor. 5.9 Daca primim marturisirea oamenilor, marturisirea lui Dumnezeu este mai mare; si marturisirea lui Dumnezeu este marturisirea, pe care a facut-o El despre Fiul Sau. 5.10 Cine crede in Fiul lui Dumnezeu, are marturisirea aceasta in el; cine nu crede pe Dumnezeu, Il face mincinos, fiindca nu crede marturisirea, pe care a facut-o Dumnezeu despre Fiul Sau. 5.11 Si marturisirea este aceasta: Dumnezeu ne-a dat viata vesnica, si aceasta viata este in Fiul Sau. 5.12 Cine are pe Fiul, are viata; cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu, n-are viata. 5.13 V-am scris aceste lucruri ca sa stiti ca voi, care credeti in Numele Fiului lui Dumnezeu, aveti viata vesnica. 5.14 Indrazneala, pe care o avem la El, este ca, daca cerem ceva dupa voia Lui, ne asculta. 5.15 Si daca stim ca ne asculta, orice i-am cere, stim ca suntem stapani pe lucrurile pe care I le-am cerut. 5.16 Daca vede cineva pe fratele sau savarsind un pacat care nu duce la moarte, sa se roage; si Dumnezeu ii va da viata, pentru cei ce n-au savarsit un pacat care duce la moarte. Este un pacat care duce la moarte; nu-i zic sa se roage pentru pacatul acela. 5.17 Orice nelegiuire este pacat; dar este un pacat, care nu duce la moarte. 5.18 Stim ca oricine este nascut din Dumnezeu, nu pacatuieste, ci Cel nascut din Dumnezeu il pazeste, si cel rau nu se atinge de el. 5.19 Stim ca suntem din Dumnezeu si ca toata lumea zace in cel rau. 5.20 Stim ca Fiul lui Dumnezeu a venit, si ne-a dat pricepere sa cunoastem pe Cel ce este adevarat. Si noi suntem in Cel ce este adevarat, adica in Isus Hristos, Fiul Lui. El este Dumnezeul adevarat si viata vesnica. 5.21 Copilasilor, paziti-va de idoli. Amin.
1.1 Prezbiterul catre aleasa Doamna si catre copiii ei, pe care-i iubesc in adevar si nu numai eu, ci toti cei ce cunosc adevarul, 1.2 pentru adevarul acesta care ramane in noi, si care va fi cu noi in veac: 1.3 Harul, indurarea si pacea sa fie cu voi din partea lui Dumnezeu Tatal, si din partea Domnului Isus Hristos, Fiul Tatalui, in adevar si in dragoste! 1.4 M-am bucurat foarte mult cand am aflat pe unii din copiii tai umbland in adevar, dupa porunca pe care am primit-o de la Tatal. 1.5 Si acum, te rog, Doamna, nu ca si cum ti-as scrie o porunca noua, ci cea, pe care am avut-o de la inceput: sa ne iubim unii pe altii! 1.6 Si dragostea sta in vietuirea dupa poruncile Lui. Aceasta este porunca in care trebuie sa umblati, dupa cum ati auzit de la inceput. 1.7 Caci in lume s-au raspandit multi amagitori, care nu marturisesc ca Isus Hristos vine in trup. Iata amagitorul, iata Anticristul! 1.8 Paziti-va bine sa nu pierdeti rodul muncii voastre, ci sa primiti o rasplata deplina. 1.9 Oricine o ia inainte, si nu ramane in invatatura lui Hristos, n-are pe Dumnezeu. Cine ramane in invatatura aceasta, are pe Tatal si pe Fiul. 1.10 Daca vine cineva la voi, si nu va aduce invatatura aceasta, sa nu-l primiti in casa, si sa nu-i ziceti: Bun venit! 1.11 Caci cine-i zice: Bun venit! se face partas faptelor lui rele. 1.12 As vrea sa va spun multe lucruri; dar nu voiesc sa vi le scriu pe hartie si cu cerneala; ci nadajduiesc sa vin la voi, si sa va vorbesc gura catre gura, pentru ca bucuria noastra sa fie deplina. 1.13 Copiii surorii tale alese iti trimit sanatate. Amin.
1.1 Prezbiterul catre preaiubitul Gaiu, pe care-l iubesc in adevar. 1.2 Preaiubitule, doresc ca toate lucrurile tale sa-ti mearga bine, si sanatatea ta sa sporeasca tot asa cum sporeste sufletul tau. 1.3 A fost o mare bucurie pentru mine, cand au venit fratii si au marturisit ca esti credincios adevarului si ca umbli in adevar. 1.4 Eu n-am bucurie mai mare decat sa aud despre copiii mei ca umbla in adevar. 1.5 Preaiubitule, tu lucrezi cu credinciosie in tot ce faci pentru frati; si pentru straini totodata. 1.6 Ei au marturisit despre dragostea ta inaintea Bisericii. Vei face bine sa ingrijesti de calatoria lor, intr-un chip vrednic de Dumnezeu; 1.7 caci au plecat pentru dragostea Numelui Lui, fara sa primeasca ceva de la Neamuri. 1.8 Este datoria noastra dar, sa primim bine pe astfel de oameni, ca sa lucram impreuna cu adevarul. 1.9 Am scris ceva Bisericii, dar Diotref, caruia ii place sa aiba intaietatea intre ei, nu vrea sa stie de noi. 1.10 De aceea, cand voi veni, ii voi aduce aminte de faptele pe care le face, caci ne cleveteste cu vorbe rele. Nu se multumeste cu atat; dar nici el nu primeste pe frati, si impiedica si pe cei ce voiesc sa-i primeasca, si-i da afara din Biserica. 1.11 Preaiubitule, nu urma raul, ci binele. Cine face binele, este din Dumnezeu: cine face raul, n-a vazut pe Dumnezeu. 1.12 Toti, chiar si Adevarul, marturisesc bine despre Dimitrie; si noi marturisim despre el: si stii ca marturisirea noastra este adevarata. 1.13 As avea sa-ti spun multe lucruri, dar nu voiesc sa ti le scriu cu cerneala si condei. 1.14 Nadajduiesc sa te vad in curand, si atunci vom vorbi gura catre gura. Pacea sa fie cu tine. Prietenii iti trimit sanatate. Spune sanatate prietenilor, fiecaruia pe nume. Amin.
1.1 Iuda, rob al lui Isus Hristos, si fratele lui Iacov, catre cei chemati, care sunt iubiti in Dumnezeu Tatal, si pastrati pentru Isus Hristos: 1.2 indurarea, pacea si dragostea sa va fie inmultite. 1.3 Preaiubitilor, pe cand cautam cu tot dinadinsul sa va scriu despre mantuirea noastra de obste, m-am vazut silit sa va scriu ca sa va indemn sa luptati pentru credinta, care a fost data sfintilor odata pentru totdeauna. 1.4 Caci s-au strecurat printre voi unii oameni, scrisi de mult pentru osanda aceasta, oameni neevlaviosi, care schimba in desfranare harul Dumnezeului nostru, si tagaduiesc pe singurul nostru Stapan si Domn Isus Hristos. 1.5 Vreau sa va aduc aminte, macar ca stiti odata pentru totdeauna toate aceste lucruri, ca Domnul, dupa ce a izbavit pe poporul Sau din tara Egiptului, in urma a nimicit pe cei ce n-au crezut. 1.6 El a pastrat pentru judecata zilei celei mari, pusi in lanturi vesnice, in intuneric, pe ingerii care nu si-au pastrat vrednicia, ci si-au parasit locuinta. 1.7 Tot asa, Sodoma si Gomora si cetatile dimprejurul lor, care se dadusera ca si ele la curvie si au poftit dupa trupul altuia, ne stau inainte ca o pilda, suferind pedeapsa unui foc vesnic. 1.8 Totusi oamenii acestia, tarati de visarile lor, isi pangaresc la fel trupul, nesocotesc stapanirea si batjocoresc dregatoriile. 1.9 Arhanghelul Mihail, cand se impotrivea diavolului si se certa cu el pentru trupul lui Moise, n-a indraznit sa rosteasca impotriva lui o judecata de ocara, ci doar a zis: Domnul sa te mustre! 1.10 Acestia, dimpotriva, batjocoresc ce nu cunosc, si se pierd singuri in ceea ce stiu din fire, ca dobitoacele fara minte. 1.11 Vai de ei! Caci au urmat pe calea lui Cain! S-au aruncat in ratacirea lui Balaam, din dorinta de castig! Au pierit intr-o rascoala ca a lui Core! 1.12 Sunt niste stanci ascunse la mesele voastre de dragoste, unde se ospateaza fara rusine impreuna cu voi, si se indoapa de-a binelea; niste nori fara apa, manati incoace si incolo de vanturi, niste pomi tomnatici fara rod, de doua ori morti, dezradacinati; 1.13 niste valuri infuriate ale marii, care isi spumega rusinile lor, niste stele ratacitoare, carora le este pastrata negura intunericului pentru vecie. 1.14 Si pentru ei a prorocit Enoh, al saptelea patriarh de la Adam, cand a zis: Iata ca a venit Domnul cu zecile de mii de sfinti ai Sai~ 1.15 ca sa faca o judecata impotriva tuturor, si sa incredinteze pe toti cei nelegiuiti, de toate faptele nelegiuite, pe care le-au facut in chip nelegiuit, si de toate cuvintele de ocara, pe care le-au rostit impotriva Lui acesti pacatosi nelegiuiti. 1.16 Ei sunt niste cartitori, nemultumiti cu soarta lor; traiesc dupa poftele lor; gura le este plina de vorbe trufase, si slavesc pe oameni pentru castig. 1.17 Dar voi, preaiubitilor, aduceti-va aminte de vorbele vestite mai dinainte de apostolii Domnului nostru Isus Hristos. 1.18 Cum va spuneau ca in vremurile din urma vor fi batjocoritori, care vor trai dupa poftele lor nelegiuite. 1.19 Ei sunt aceia care dau nastere la dezbinari, oameni supusi poftelor firii, care n-au Duhul. 1.20 Dar voi, preaiubitilor, ziditi-va sufleteste pe credinta voastra prea sfanta, rugati-va prin Duhul Sfant~ 1.21 tineti-va in dragostea lui Dumnezeu, si asteptati indurarea Domnului nostru Isus Hristos pentru viata vesnica. 1.22 Mustrati pe cei ce se despart de voi; 1.23 cautati sa mantuiti pe unii, smulgandu-i din foc; de altii iarasi fie-va mila cu frica, urand pana si camasa manjita de carne. 1.24 Iar a Aceluia, care poate sa va pazeasca de orice cadere, si sa va faca sa va infatisati fara prihana si plini de bucurie inaintea slavei Sale~ 1.25 singurului Dumnezeu, Mantuitorul nostru, prin Isus Hristos, Domnul nostru, sa fie slava, maretie, putere si stapanire, mai inainte de toti vecii, si acum si in veci. Amin.
1.1 Descoperirea lui Isus Hristos, pe care l-a dat-o Dumnezeu, ca sa arate robilor Sai lucrurile care au sa se intample in curand. Si le-a facut-o cunoscut, trimitand prin ingerul Sau la robul Sau Ioan, 1.2 care a marturisit despre Cuvantul lui Dumnezeu si despre marturia lui Isus Hristos, si a spus tot ce a vazut. 1.3 Ferice de cine citeste, si de cei ce asculta cuvintele acestei prorocii, si pazesc lucrurile scrise in ea! Caci vremea este aproape! 1.4 Ioan, catre cele sapte Biserici, care sunt in Asia: Har si pace voua din partea Celui ce este, Celui ce era si Celui ce vine, si din partea celor sapte duhuri, care stau inaintea scaunului Sau de domnie~ 1.5 si din partea lui Isus Hristos, martorul credincios, cel intai nascut din morti, Domnul imparatilor pamantului! A Lui, care ne iubeste, care ne-a spalat de pacatele noastre cu sangele Sau~ 1.6 si a facut din noi o imparatie si preoti pentru Dumnezeu, Tatal Sau: a Lui sa fie slava si puterea in vecii vecilor! Amin. 1.7 Iata ca El vine pe nori. Si orice ochi Il va vedea; si cei ce L-au strapuns. Si toate semintiile pamantului se vor boci din pricina Lui! Da, Amin. 1.8 Eu sunt Alfa si Omega, Inceputul si Sfarsitul, zice Domnul, Cel ce este, Cel ce era si Cel ce vine, Cel Atotputernic. 1.9 Eu, Ioan, fratele vostru, care sunt partas cu voi la necaz, la Imparatie si la rabdarea in Isus Hristos, ma aflam in ostrovul care se cheama Patmos, din pricina Cuvantului lui Dumnezeu si din pricina marturiei lui Isus Hristos. 1.10 In ziua Domnului eram in Duhul. Si am auzit inapoia mea un glas puternic, ca sunetul unei trambite. 1.11 care zicea: Eu sunt Alfa si Omega, Cel dintai si Cel de pe urma. Ce vezi, scrie intr-o carte, si trimite-o celor sapte Biserici: la Efes, Smirna, Pergam, Tiatira, Sardes, Filadelfia si Laodicea. 1.12 M-am intors sa vad glasul care-mi vorbea. Si cand m-am intors, am vazut sapte sfesnice de aur. 1.13 Si in mijlocul celor sapte sfesnice pe cineva, care semana cu Fiul omului, imbracat cu o haina lunga pana la picioare, si incins la piept cu un brau de aur. 1.14 Capul si parul Lui erau albe ca lana alba, ca zapada; ochii Lui erau ca para focului; 1.15 picioarele Lui erau ca arama aprinsa, si arsa intr-un cuptor; si glasul Lui era ca vuietul unor ape mari. 1.16 In mana dreapta tinea sapte stele. Din gura Lui iesea o sabie ascutita cu doua taisuri, si fata Lui era ca soarele, cand straluceste in toata puterea lui. 1.17 Cand L-am vazut, am cazut la picioarele Lui ca mort. El Si-a pus mana dreapta peste mine, si a zis: Nu te teme! Eu sunt Cel dintai si Cel de pe urma~ 1.18 Cel viu. Am fost mort, si iata ca sunt viu in vecii vecilor. Eu tin cheile mortii si ale Locuintei mortilor. 1.19 Scrie dar lucrurile, pe care le-ai vazut, lucrurile care sunt si cele care au sa fie dupa ele. 1.20 Taina celor sapte stele, pe care le-ai vazut in mana dreapta a Mea si a celor sapte sfesnice de aur: cele sapte stele sunt ingerii celor sapte Biserici; si cele sapte sfesnice, sunt sapte Biserici.
2.1 Ingerului Bisericii din Efes scrie-i: Iata ce zice Cel ce tine cele sapte stele in mana dreapta, si Cel ce umbla prin mijlocul celor sapte sfesnice de aur: 2.2 Stiu faptele tale, osteneala ta si rabdarea ta, si ca nu poti suferi pe cei rai; ca ai pus la incercare pe cei ce zic ca sunt apostoli si nu sunt, si i-ai gasit mincinosi. 2.3 Stiu ca ai rabdare, ca ai suferit din pricina Numelui meu, si ca n-ai obosit. 2.4 Dar ce am impotriva ta, este ca ti-ai parasit dragostea dintai. 2.5 Adu-ti dar aminte de unde ai cazut; pocaieste-te, si intoarce-te la faptele tale dintai. Altfel, voi veni la tine, si-ti voi lua sfesnicul din locul lui, daca nu te pocaiesti. 2.6 Ai insa lucrul acesta bun: ca urasti faptele Nicolaitilor, pe care si Eu le urasc. 2.7 Cine are urechi, sa asculte ce zice Bisericilor Duhul: Celui ce va birui, ii voi da sa manance din pomul vietii, care este in raiul lui Dumnezeu. 2.8 Ingerului Bisericii din Smirna scrie-i: Iata ce zice Cel dintai si Cel de pe urma, Cel ce a murit si a inviat: 2.9 Stiu necazul tau si saracia ta (dar esti bogat), si batjocurile, din partea celor ce zic ca sunt Iudei si nu sunt, ci sunt o sinagoga a Satanei. 2.10 Nu te teme nicidecum de ce ai sa suferi. Iata ca diavolul are sa arunce in temnita pe unii din voi, ca sa va incerce. Si veti avea un necaz de zece zile. Fii credincios pana la moarte, si-ti voi da cununa vietii. 2.11 Cine are urechi, sa asculte ce zice Bisericilor Duhul: Cel ce va birui, nicidecum nu va fi vatamat de a doua moarte. 2.12 Ingerului Bisericii din Pergam scrie-i: Iata ce zice Cel ce are sabia ascutita cu doua taisuri: 2.13 Stiu unde locuiesti: acolo unde este scaunul de domnie al Satanei. Tu tii Numele Meu, si n-ai lepadat credinta Mea nici chiar in zilele acelea cand Antipa, martorul Meu credincios, a fost ucis la voi, acolo unde locuieste Satana. 2.14 Dar am ceva impotriva ta. Tu ai acolo niste oameni care tin de invatatura lui Balaam, care a invatat pe Balac sa puna o piatra de poticnire inaintea copiilor lui Israel, ca sa manance din lucrurile jertfite idolilor, si sa se dedea la curvie. 2.15 Tot asa, si tu ai cativa care, de asemenea, tin invatatura Nicolaitilor, pe care Eu o urasc. 2.16 Pocaieste-te dar. Altfel, voi veni la tine curand, si Ma voi razboi cu ei cu sabia gurii Mele. 2.17 Cine are urechi, sa asculte ce zice Bisericilor Duhul: Celui ce va birui, ii voi da sa manance din mana ascunsa, si-i voi da o piatra alba; si pe piatra aceasta este scris un nume nou, pe care nu-l stie nimeni decat acela care-l primeste. 2.18 Ingerului Bisericii din Tiatira, scrie-i: Iata ce zice Fiul lui Dumnezeu, care are ochii ca para focului, si ale carui picioare sunt ca arama aprinsa: 2.19 Stiu faptele tale, dragostea ta, credinta ta, slujba ta, rabdarea ta si faptele tale de pe urma, ca sunt mai multe decat cele dintai. 2.20 Dar iata ce am impotriva ta: tu lasi ca Izabela, femeia aceea, care se zice prorocita, sa invete si sa amageasca pe robii Mei sa se dedea la curvie, si sa manance din lucrurile jertfite idolilor. 2.21 I-am dat vreme sa se pocaiasca, dar nu vrea sa se pocaiasca de curvia ei! 2.22 Iata ca am s-o arunc bolnava in pat; si celor ce preacurvesc cu ea, am sa le trimit un necaz mare, daca nu se vor pocai de faptele lor. 2.23 Voi lovi cu moartea pe copiii ei. Si toate Bisericile vor cunoaste ca Eu sunt Cel ce cercetez rarunchii si inima: si voi rasplati fiecaruia din voi dupa faptele lui. 2.24 Voua, insa, tuturor celorlalti din Tiatira, care nu aveti invatatura aceasta, si n-ati cunoscut adancimile Satanei, cum le numesc ei, va zic: Nu pun peste voi alta greutate. 2.25 Numai tineti cu tarie ce aveti, pana voi veni! 2.26 Celui ce va birui si celui ce va pazi pana la sfarsit lucrarile Mele, ii voi da stapanire peste Neamuri. 2.27 Le va carmui cu un toiag de fier, si le va zdrobi ca pe niste vase de lut, cum am primit si Eu putere de la Tatal Meu. 2.28 Si-i voi da luceafarul de dimineata. 2.29 Cine are urechi, sa asculte ce zice Bisericilor Duhul.
3.1 Ingerului Bisericii din Sardes, scrie-i: Iata ce zice Cel ce are cele sapte Duhuri ale lui Dumnezeu si cele sapte stele: Stiu faptele tale: ca iti merge numele ca traiesti, dar esti mort. 3.2 Vegheaza, si intareste ce ramane, care e pe moarte, caci n-am gasit faptele tale desavarsite inaintea Dumnezeului Meu. 3.3 Adu-ti aminte dar cum ai primit si auzit! Tine, si pocaieste-te! Daca nu veghezi, voi veni ca un hot, si nu vei sti in care ceas voi veni peste tine. 3.4 Totusi ai in Sardes cateva nume, care nu si-au manjit hainele. Ei vor umbla impreuna cu Mine, imbracati in alb, fiindca sunt vrednici. 3.5 Cel ce va birui, va fi imbracat astfel in haine albe. Nu-i voi sterge nicidecum numele din cartea vietii, si voi marturisi numele lui inaintea Tatalui Meu si inaintea ingerilor Lui. 3.6 Cine are urechi, sa asculte ce zice Bisericilor Duhul. 3.7 Ingerului Bisericii din Filadelfia scrie-i: Iata ce zice Cel Sfant, Cel Adevarat, Cel ce tine cheia lui David, Cel ce deschide, si nimeni nu va inchide, Cel ce inchide, si nimeni nu va deschide: 3.8 Stiu faptele tale: iata ti-am pus inainte o usa deschisa, pe care nimeni n-o poate inchide, caci ai putina putere, si ai pazit Cuvantul Meu, si n-ai tagaduit Numele Meu. 3.9 Iata ca iti dau din cei ce sunt in sinagoga Satanei, care zic ca sunt Iudei si nu sunt, ci mint; iata ca ii voi face sa vina sa se inchine la picioarele tale, si sa stie ca te-am iubit. 3.10 Fiindca ai pazit cuvantul rabdarii Mele, te voi pazi si Eu de ceasul incercarii, care are sa vina peste lumea intreaga, ca sa incerce pe locuitorii pamantului. 3.11 Eu vin curand. Pastreaza ce ai, ca nimeni sa nu-ti ia cununa. 3.12 Pe cel ce va birui, il voi face un stalp in Templul Dumnezeului Meu, si nu va mai iesi afara din el. Voi scrie pe el Numele Dumnezeului Meu si numele cetatii Dumnezeului Meu, noul Ierusalim, care are sa se pogoare din cer de la Dumnezeul Meu, si Numele Meu cel nou. 3.13 Cine are urechi, sa asculte ce zice Bisericilor Duhul. 3.14 Ingerului Bisericii din Laodicea scrie-i: Iata ce zice Cel ce este Amin, Martorul credincios si adevarat, inceputul zidirii lui Dumnezeu: 3.15 Stiu faptele tale: ca nu esti nici rece, nici in clocot. O, daca ai fi rece sau in clocot! 3.16 Dar, fiindca esti caldicel, nici rece, nici in clocot, am sa te vars din gura Mea. 3.17 Pentru ca zici: Sunt bogat, m-am imbogatit, si nu duc lipsa de nimic, si nu stii ca esti ticalos, nenorocit, sarac, orb si gol~ 3.18 te sfatuiesc sa cumperi de la Mine aur curatit prin foc, ca sa te imbogatesti; si haine albe, ca sa te imbraci cu ele, si sa nu ti se vada rusinea goliciunii tale; si doctorie pentru ochi, ca sa-ti ungi ochii, si sa vezi. 3.19 Eu mustru si pedepsesc pe toti aceia, pe care-i iubesc. Fii plin de ravna dar, si pocaieste-te! 3.20 Iata Eu stau la usa, si bat. Daca aude cineva glasul meu si deschide usa, voi intra la el, voi cina cu el, si el cu Mine. 3.21 Celui ce va birui, ii voi da sa sada cu Mine pe scaunul Meu de domnie, dupa cum si Eu am biruit si am sezut cu Tatal Meu pe scaunul Lui de domnie. 3.22 Cine are urechi, sa asculte ce zice Bisericilor Duhul.
4.1 Dupa aceste lucruri, m-am uitat, si iata ca o usa era deschisa in cer. Glasul cel dintai, pe care-l auzisem ca sunetul unei trambite, si care vorbea cu mine, mi-a zis: Suie-te aici, si-ti voi arata ce are sa se intample dupa aceste lucruri! 4.2 Numaidecat am fost rapit in Duhul. Si iata ca in cer era pus un scaun de domnie, si pe scaunul acesta de domnie sedea Cineva. 4.3 Cel ce sedea pe el, avea infatisarea unei pietre de iaspis si de sardiu; si scaunul de domnie era inconjurat cu un curcubeu ca o piatra de smarald la vedere. 4.4 Imprejurul scaunului de domnie stateau douazeci si patru de scaune de domnie; si pe aceste scaune de domnie stateau douazeci si patru de batrani, imbracati in haine albe; si pe capete aveau cununi de aur. 4.5 Din scaunul de domnie ieseau fulgere, glasuri si tunete. Inaintea scaunului de domnie ardeau sapte lampi de foc, care sunt cele sapte Duhuri ale lui Dumnezeu. 4.6 In fata scaunului de domnie, mai este un fel de mare de sticla, asemenea cu cristalul. In mijlocul scaunului de domnie si imprejurul scaunului de domnie stau patru fapturi vii, pline cu ochi pe dinainte si pe dinapoi. 4.7 Cea dintai faptura vie seamana cu un leu; a doua seamana cu un vitel; a treia are fata ca a unui om; si a patra seamana cu un vultur care zboara. 4.8 Fiecare din aceste patru fapturi vii avea cate sase aripi, si erau pline cu ochi de jur imprejur si pe dinauntru. Zi si noapte, ziceau fara incetare: Sfant, Sfant, Sfant, este Domnul Dumnezeu, Cel Atotputernic, care era, care este, care vine! 4.9 Cand aceste fapturi vii aduceau slava, cinste si multumiri Celui ce sedea pe scaunul de domnie, si care este viu in vecii vecilor~ 4.10 cei douazeci si patru de batrani cadeau inaintea Celui ce sedea pe scaunul de domnie, si se inchinau Celui ce este viu in vecii vecilor, isi aruncau cununile inaintea scaunului de domnie, si ziceau: 4.11 Vrednic esti Doamne si Dumnezeul nostru, sa primesti slava, cinstea si puterea, caci Tu ai facut toate lucrurile, si prin voia Ta stau in fiinta si au fost facute!
5.1 Apoi am vazut in mana dreapta a Celui ce sedea pe scaunul de domnie o carte, scrisa pe dinauntru si pe dinafara, pecetluita cu sapte peceti. 5.2 Si am vazut un inger puternic, care striga cu glas tare: Cine este vrednic sa deschida cartea si sa-i rupa pecetile? 5.3 Si nu se gasea nimeni nici in cer, nici pe pamant, nici sub pamant, care sa poata deschide cartea, nici sa se uite in ea. 5.4 Si am plans mult, pentru ca nimeni nu fusese gasit vrednic sa deschida cartea si sa se uite in ea. 5.5 Si unul din batrani mi-a zis: Nu plange: Iata ca Leul din semintia lui Iuda, Radacina lui David, a biruit ca sa deschida cartea, si cele sapte peceti ale ei. 5.6 Si la mijloc, intre scaunul de domnie si cele patru fapturi vii, si intre batrani, am vazut stand in picioare un Miel. Parea injunghiat, si avea sapte coarne si sapte ochi, care sunt cele sapte Duhuri ale lui Dumnezeu, trimise in tot pamantul. 5.7 El a venit, si a luat cartea din mana dreapta a Celui ce sedea pe scaunul de domnie. 5.8 Cand a luat cartea, cele patru fapturi vii si cei douazeci si patru de batrani s-au aruncat la pamant inaintea Mielului, avand fiecare cate o alauta si potire de aur, pline cu tamaie, care sunt rugaciunile sfintilor. 5.9 Si cantau o cantare noua, si ziceau: Vrednic esti tu sa iei cartea si sa-i rupi pecetile: caci ai fost injunghiat, si ai rascumparat pentru Dumnezeu, cu sangele Tau, oameni din orice semintie, de orice limba, din orice norod si de orice neam. 5.10 Ai facut din ei o imparatie si preoti pentru Dumnezeul nostru, si ei vor imparati pe pamant! 5.11 M-am uitat, si imprejurul scaunului de domnie, in jurul fapturilor vii si in jurul batranilor am auzit glasul multor ingeri. Numarul lor era de zece mii de ori zece mii si mii de mii. 5.12 Ei ziceau cu glas tare: Vrednic este Mielul, care a fost injunghiat, sa primeasca puterea, bogatia, intelepciunea, taria, cinstea, slava si lauda! 5.13 Si pe toate fapturile, care sunt in cer, pe pamant, sub pamant, pe mare, si tot ce se afla in aceste locuri, le-am auzit zicand: A Celui ce sta pe scaunul de domnie, si a Mielului sa fie lauda, cinstea, slava si stapanirea in vecii vecilor! 5.14 Si cele patru fapturi vii ziceau: Amin! Si cei douazeci si patru de batrani s-au aruncat la pamant, si s-au inchinat Celui ce este viu in vecii vecilor!
6.1 Cand a rupt Mielul cea dintai din cele sapte peceti, m-am uitat, si am auzit pe una din cele patru fapturi vii zicand cu un glas ca de tunet: Vino si vezi! 6.2 M-am uitat, si iata ca s-a aratat un cal alb. Cel ce sta pe el, avea un arc; i s-a dat o cununa, si a pornit biruitor, si ca sa biruiasca. 6.3 Cand a rupt Mielul a doua pecete, am auzit pe a doua faptura vie zicand: Vino si vezi. 6.4 Si s-a aratat un alt cal, un cal rosu. Cel ce sta pe el a primit puterea sa ia pacea de pe pamant, pentru ca oamenii sa se junghie unii pe altii, si i s-a dat o sabie mare. 6.5 Cand a rupt Mielul pecetea a treia, am auzit pe a treia faptura vie zicand: Vino si vezi! M-am uitat, si iata ca s-a aratat un cal negru. Cel ce sta pe el, avea in mana o cumpana. 6.6 Si in mijlocul celor patru fapturi vii, am auzit un glas care zicea: O masura de grau pentru un leu. Trei masuri de orz pentru un leu! Dar sa nu vatami untdelemnul si vinul! 6.7 Cand a rupt Mielul pecetea a patra, am auzit glasul fapturii a patra zicand: Vino si vezi! 6.8 M-am uitat, si iata ca s-a aratat un cal galbui. Cel ce sta pe el, se numea Moartea, si impreuna cu el venea dupa el Locuinta mortilor. Li s-a dat putere peste a patra parte a pamantului, ca sa ucida cu sabia, cu foamete, cu molima si cu fiarele pamantului. 6.9 Cand a rupt Mielul pecetea a cincea, am vazut sub altar sufletele celor ce fusesera junghiati din pricina Cuvantului lui Dumnezeu, si din pricina marturisirii, pe care o tinusera. 6.10 Ei strigau cu glas tare, si ziceau: Pana cand, Stapane, Tu, care esti sfant si adevarat, zabovesti sa judeci si sa razbuni sangele nostru asupra locuitorilor pamantului? 6.11 Fiecaruia din ei i s-a dat o haina alba, si li s-a spus sa se mai odihneasca putina vreme, pana se va implini numarul tovarasilor lor de slujba si al fratilor lor, care aveau sa fie omorati ca si ei. 6.12 Cand a rupt Mielul pecetea a sasea, m-am uitat, si iata ca s-a facut un mare cutremur de pamant. Soarele s-a facut negru ca un sac de par, luna s-a facut toata ca sangele~ 6.13 si stelele au cazut din cer pe pamant, cum cad smochinele verzi din pom, cand este scuturat de un vant puternic. 6.14 Cerul s-a strans ca o carte de piele, pe care o faci sul. Si toti muntii si toate ostroavele s-au mutat din locurile lor. 6.15 Imparatii pamantului, domnitorii, capitanii ostilor, cei bogati si cei puternici, toti robii si toti oamenii slobozi s-au ascuns in pesteri si in stancile muntilor. 6.16 Si ziceau muntilor si stancilor: Cadeti peste noi, si ascundeti-ne de Fata Celui ce sta pe scaunul de domnie si de mania Mielului; 6.17 caci a venit ziua cea mare a maniei Lui, si cine poate sta in picioare?
7.1 Dupa aceea am vazut patru ingeri, care stateau in picioare in cele patru colturi ale pamantului. Ei tineau cele patru vanturi ale pamantului, ca sa nu sufle vant pe pamant, nici pe mare, nici peste vreun copac. 7.2 Si am vazut un alt inger, care se suia dinspre rasaritul soarelui, si care avea pecetea Dumnezeului celui viu. El a strigat cu glas tare la cei patru ingeri, carora le fusese dat sa vatame pamantul si marea~ 7.3 zicand: Nu vatamati pamantul, nici marea, nici copacii, pana nu vom pune pecetea pe fruntea slujitorilor Dumnezeului nostru! 7.4 Si am auzit numarul celor ce fusesera pecetluiti: o suta patru zeci si patru de mii, din toate semintiile fiilor lui Israel. 7.5 Din semintia lui Iuda, douasprezece mii erau pecetluiti; din semintia lui Ruben, douasprezece mii; din semintia lui Gad, douasprezece mii; 7.6 din semintia lui Aser, douasprezece mii; din semintia lui Neftali, douasprezece mii; din semintia lui Manase, douasprezece mii; 7.7 din semintia lui Simeon, douasprezece mii; din semintia lui Levi, douasprezece mii; din semintia lui Isahar, douasprezece mii; 7.8 din semintia lui Zabulon, douasprezece mii; din semintia lui Iosif, douasprezece mii; din semintia lui Beniamin, douasprezece mii, au fost pecetluiti. 7.9 Dupa aceea m-am uitat, si iata ca era o mare gloata, pe care nu putea s-o numere nimeni, din orice neam, din orice semintie, din orice norod si de orice limba, care statea in picioare inaintea scaunului de domnie si inaintea Mielului, imbracati in haine albe, cu ramuri de finic in maini; 7.10 si strigau cu glas tare, si ziceau: Mantuirea este a Dumnezeului nostru, care sta pe scaunul de domnie, si a Mielului! 7.11 Si toti ingerii stateau imprejurul scaunului de domnie, imprejurul batranilor si imprejurul celor patru fapturi vii. Si s-au aruncat cu fetele la pamant in fata scaunului de domnie, si s-au inchinat lui Dumnezeu~ 7.12 si au zis: Amin. A Dumnezeului nostru, sa fie lauda, slava, intelepciunea, multumirile, cinstea, puterea si taria, in vecii vecilor! Amin. 7.13 Si unul din batrani a luat cuvantul, si mi-a zis: Acestia, care sunt imbracati in haine albe, cine sunt oare? Si de unde au venit? 7.14 Doamne, i-am raspuns eu, Tu stii. Si el mi-a zis: Acestia vin din necazul cel mare; ei si-au spalat hainele, si le-au albit in sangele Mielului. 7.15 Pentru aceasta stau ei inaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu, si-I slujesc zi si noapte in Templul Lui. Cel ce sta pe scaunul de domnie, isi va intinde peste ei cortul Lui. 7.16 Nu le va mai fi foame, nu le va mai fi sete; nu-i va mai dogori nici soarele, nici vreo alta arsita. 7.17 Caci Mielul, care sta in mijlocul scaunului de domnie, va fi Pastorul lor, ii va duce la izvoarele apelor vietii, si Dumnezeu va sterge orice lacrima din ochii lor.
8.1 Cand a rupt Mielul pecetea a saptea, s-a facut in cer o tacere de aproape o jumatate de ceas. 8.2 Si am vazut pe cei sapte ingeri, care stau inaintea lui Dumnezeu; si li s-au dat sapte trambite. 8.3 Apoi a venit un alt inger, care s-a oprit in fata altarului, cu o cadelnita de aur. I s-a dat tamaie multa, ca s-o aduca, impreuna cu rugaciunile tuturor sfintilor, pe altarul de aur, care este inaintea scaunului de domnie. 8.4 Fumul de tamaie s-a ridicat din mana ingerului inaintea lui Dumnezeu, impreuna cu rugaciunile sfintilor. 8.5 Apoi ingerul a luat cadelnita, a umplut-o din focul de pe altar, si l-a aruncat pe pamant. Si s-au starnit tunete, glasuri, fulgere si un cutremur de pamant. 8.6 Si cei sapte ingeri, care aveau cele sapte trambite, s-au pregatit sa sune din ele. 8.7 Ingerul dintai a sunat din trambita. Si a venit grindina si foc amestecat cu sange, care au fost aruncate pe pamant: si a treia parte a pamantului a fost ars, si a treia parte din copaci au fost arsi, si toata iarba verde a fost arsa. 8.8 Al doilea inger a sunat din trambita. Si ceva ca un munte mare de foc aprins a fost aruncat in mare; si a treia parte din mare s-a facut sange; 8.9 si a treia parte din fapturile, care erau in mare si aveau viata, au murit; si a treia parte din corabii au pierit. 8.10 Al treilea inger a sunat din trambita. Si a cazut din cer o stea mare, care ardea ca o faclie; a cazut peste a treia parte din rauri si peste izvoarele apelor. 8.11 Steaua se chema Pelin; si a treia parte din ape s-au prefacut in pelin. Si multi oameni au murit din pricina apelor, pentru ca fusesera facute amare. 8.12 Al patrulea inger a sunat din trambita. Si a fost lovita a treia parte din soare, si a treia parte din luna, si a treia parte din stele, pentru ca a treia parte din ele sa fie intunecata, ziua sa-si piarda a treia parte din lumina ei, si noaptea de asemenea. 8.13 M-am uitat, si am auzit un vultur, care zbura prin mijlocul cerului, si zicea cu glas tare: Vai, vai, vai de locuitorii pamantului, din pricina celorlalte sunete de trambita ale celor trei ingeri, care au sa mai sune.
9.1 Ingerul al cincilea a sunat din trambita. Si am vazut o stea care cazuse din cer pe pamant. I s-a dat cheia fantanii Adancului~ 9.2 si a deschis fantana Adancului. Din fantana s-a ridicat un fum, ca fumul unui cuptor mare. Si soarele si vazduhul s-au intunecat de fumul fantanii. 9.3 Din fum au iesit niste lacuste pe pamant. Si li s-a dat o putere, ca puterea pe care o au scorpiile pamantului. 9.4 Li s-a zis sa nu vatame iarba pamantului, nici vreo verdeata, nici vreun copac, ci numai pe oamenii, care n-aveau pe frunte pecetea lui Dumnezeu. 9.5 Li s-a dat putere nu sa-i omoare, ci sa-i chinuiasca cinci luni; si chinul lor era cum e chinul scorpiei, cand inteapa pe un om. 9.6 In acele zile, oamenii vor cauta moartea, si n-o vor gasi; vor dori sa moara, si moartea va fugi de ei. 9.7 Lacustele acelea semanau cu niste cai pregatiti de lupta. Pe capete aveau un fel de cununi, care pareau de aur. Fetele lor semanau cu niste fete de oameni. 9.8 Aveau parul ca parul de femeie, si dintii lor erau ca dintii de lei. 9.9 Aveau niste platose ca niste platose de fier; si vuietul, pe care-l faceau aripile lor, era ca vuietul unor care trase de multi cai, care se arunca la lupta. 9.10 Aveau niste cozi ca de scorpii, cu bolduri. Si in cozile lor statea puterea, pe care o aveau ca sa vatame pe oameni cinci luni. 9.11 Peste ele aveau ca imparat pe ingerul Adancului, care pe evreieste se cheama Abadon iar pe greceste Apolion. 9.12 Cea dintai nenorocire a trecut. Iata ca mai vin inca doua nenorociri dupa ea. 9.13 Ingerul al saselea a sunat din trambita. Si am auzit un glas din cele patru coarne ale altarului de aur, care este inaintea lui Dumnezeu~ 9.14 si zicand ingerului al saselea, care avea trambita: Dezleaga pe cei patru ingeri, care sunt legati la raul cel mare Eufrat! 9.15 Si cei patru ingeri, care stateau gata pentru ceasul, ziua, luna si anul acela, au fost dezlegati, ca sa omoare a treia parte din oameni. 9.16 Ostirea lor era in numar de douazeci de mii de ori zece mii de calareti; le-am auzit numarul. 9.17 Si iata cum mi s-au aratat in vedenie caii si calaretii: aveau platose ca focul, iacintul si pucioasa. Capetele cailor erau ca niste capete de lei, si din gurile lor iesea foc, fum si pucioasa. 9.18 A treia parte din oameni au fost ucisi de aceste trei urgii: de focul, de fumul si de pucioasa, care ieseau din gurile lor. 9.19 Caci puterea cailor statea in gurile si in cozile lor. Cozile lor erau ca niste serpi cu capete, si cu ele vatamau. 9.20 Ceilalti oameni, care n-au fost ucisi de aceste urgii, nu s-au pocait de faptele mainilor lor, ca sa nu se inchine dracilor si idolilor de aur, de argint, de arama, de piatra si de lemn, care nu pot nici sa vada, nici sa auda, nici sa umble. 9.21 Si nu s-au pocait de uciderile lor, nici de vrajitoriile lor, nici de curvia lor, nici de furtisagurile lor.
10.1 Apoi am vazut un alt inger puternic, care se pogora din cer, invaluit intr-un nor. Deasupra capului lui era curcubeul; fata lui era ca soarele, si picioarele lui erau ca niste stalpi de foc. 10.2 In mana tinea o carticica deschisa. A pus piciorul drept pe mare, si piciorul stang pe pamant~ 10.3 si a strigat cu glas tare, cum racneste un leu. Cand a strigat el, cele sapte tunete au facut sa se auda glasurile lor. 10.4 Si cand au facut cele sapte tunete sa se auda glasurile lor, eram gata sa ma apuc sa scriu; si am auzit din cer un glas, care zicea: Pecetluieste ce au spus cele sapte tunete, si nu scrie ce au spus! 10.5 Si ingerul, pe care-l vazusem stand in picioare pe mare si pe pamant, si-a ridicat mana dreapta spre cer~ 10.6 si a jurat pe Cel ce este viu in vecii vecilor, care a facut cerul si lucrurile din el, pamantul si lucrurile de pe el, marea si lucrurile din ea, ca nu va mai fi nici o zabava~ 10.7 ci ca in zilele in care ingerul al saptelea va suna din trambita lui, se va sfarsi taina lui Dumnezeu, dupa vestea buna vestita de El robilor Sai prorocilor. 10.8 Si glasul, pe care-l auzisem din cer, mi-a vorbit din nou, si mi-a zis: Du-te de ia carticica deschisa din mana ingerului, care sta in picioare pe mare si pe pamant! 10.9 M-am dus la inger, si i-am cerut sa-mi dea carticica. Ia-o, mi-a zis el, si mananc-o; ea iti va amari pantecele, dar in gura ta va fi dulce ca mierea. 10.10 Am luat carticica din mana ingerului, si am mancat-o: in gura mea a fost dulce ca mierea; dar, dupa ce am mancat-o, mi s-a umplut pantecele de amaraciune. 10.11 Apoi mi-au zis: Trebuie sa prorocesti din nou cu privire la multe noroade, neamuri, limbi si imparati.
11.1 Apoi mi s-a dat o trestie asemenea unei prajini, si mi s-a zis: Scoala-te si masoara Templul lui Dumnezeu, altarul si pe cei ce se inchina in el. 11.2 Dar curtea de afara a Templului las-o la o parte nemasurata; caci a fost data Neamurilor, care vor calca in picioare sfanta cetate patruzeci si doua de luni. 11.3 Voi da celor doi martori ai mei sa proroceasca, imbracati in saci, o mie doua sute saizeci de zile. 11.4 Acestia sunt cei doi maslini si cele doua sfesnice, care stau inaintea Domnului pamantului. 11.5 Daca umbla cineva sa le faca rau, le iese din gura un foc, care mistuie pe vrajmasii lor; si daca vrea cineva sa le faca rau, trebuie sa piara in felul acesta. 11.6 Ei au putere sa inchida cerul, ca sa nu cada ploaie in zilele prorociei lor; si au putere sa prefaca apele in sange, si sa loveasca pamantul cu orice fel de urgie, ori de cate ori vor voi. 11.7 Cand isi vor ispravi marturisirea lor, fiara, care se ridica din Adanc, va face razboi cu ei, ii va birui si-i va omori. 11.8 Si trupurile lor moarte vor zacea in piata cetatii celei mari, care, in inteles duhovnicesc, se cheama Sodoma si Egipt, unde a fost rastignit si Domnul lor. 11.9 Si oameni din orice norod, din orice semintie, de orice limba si de orice neam, vor sta trei zile si jumatate, si vor privi trupurile lor moarte, si nu vor da voie ca trupurile lor moarte sa fie puse in mormant. 11.10 Si locuitorii de pe pamant se vor bucura si se vor inveseli de ei; si isi vor trimite daruri unii altora, pentru ca acesti doi proroci chinuisera pe locuitorii pamantului. 11.11 Dar dupa cele trei zile si jumatate, duhul de viata de la Dumnezeu a intrat in ei, si s-au ridicat in picioare, si o mare frica a apucat pe cei ce i-au vazut. 11.12 Si au auzit din cer un glas tare, care le zicea: Suiti-va aici! Si s-au suit intr-un nor spre cer; iar vrajmasii lor i-au vazut. 11.13 In clipa aceea s-a facut un mare cutremur de pamant, si s-a prabusit a zecea parte din cetate. Sapte mii de oameni au fost ucisi in cutremurul acesta de pamant. Si cei ramasi, s-au ingrozit si au dat slava Dumnezeului cerului. 11.14 A doua nenorocire a trecut. Iata ca a treia nenorocire vine curand. 11.15 Ingerul, al saptelea a sunat din trambita. Si in cer s-au auzit glasuri puternice, care ziceau: Imparatia lumii a trecut in mainile Domnului nostru si ale Hristosului Sau. Si El va imparati in vecii vecilor. 11.16 Si cei douazeci si patru de batrani, care stateau inaintea lui Dumnezeu pe scaunele lor de domnie, s-au aruncat cu fetele la pamant, si s-au inchinat lui Dumnezeu~ 11.17 si au zis: Iti multumim Doamne, Dumnezeule, Atotputernice, care esti si care erai si care vii, ca ai pus mana pe puterea Ta cea mare, si ai inceput sa imparatesti. 11.18 Neamurile se maniasera, dar a venit mania Ta; a venit vremea sa judeci pe cei morti, sa rasplatesti pe robii Tai proroci, pe sfinti si pe cei ce se tem de Numele Tau, mici si mari, si sa prapadesti pe cei ce prapadesc pamantul! 11.19 Si Templul lui Dumnezeu, care este in cer, a fost deschis: si s-a vazut chivotul legamantului Sau, in Templul Sau. Si au fost fulgere, glasuri, tunete, un cutremur de pamant, si o grindina mare.
12.1 In cer s-a aratat un semn mare: o femeie invaluita in soare, cu luna sub picioare, si cu o cununa de douasprezece stele pe cap. 12.2 Ea era insarcinata, tipa in durerile nasterii, si avea un mare chin ca sa nasca. 12.3 In cer s-a mai aratat un alt semn: iata, s-a vazut un mare balaur rosu, cu sapte capete, zece coarne, si sapte cununi imparatesti pe capete. 12.4 Cu coada tragea dupa el a treia parte din stelele cerului, si le arunca pe pamant. Balaurul a stat inaintea femeii, care sta sa nasca, pentru ca sa-i manance copilul, cand il va naste. 12.5 Ea a nascut un fiu, un copil de parte barbateasca. El are sa carmuiasca toate neamurile cu un toiag de fier. Copilul a fost rapit la Dumnezeu si la scaunul Lui de domnie. 12.6 Si femeia a fugit in pustie, intr-un loc pregatit de Dumnezeu, ca sa fie hranita acolo o mie doua sute saizeci de zile. 12.7 Si in cer s-a facut un razboi. Mihail si ingerii lui s-au luptat cu balaurul. Si balaurul cu ingerii lui s-au luptat si ei~ 12.8 dar n-au putut birui; si locul lor nu li s-a mai gasit in cer. 12.9 Si balaurul cel mare, sarpele cel vechi, numit Diavolul si Satana, acela care inseala intreaga lume, a fost aruncat pe pamant; si impreuna cu el au fost aruncati si ingerii lui. 12.10 Si am auzit in cer un glas tare, care zicea: Acum a venit mantuirea, puterea si imparatia Dumnezeului nostru, si stapanirea Hristosului Lui; pentru ca parasul fratilor nostri, care zi si noaptea ii para inaintea Dumnezeului nostru, a fost aruncat jos. 12.11 Ei l-au biruit, prin sangele Mielului si prin cuvantul marturisirii lor, si nu si-au iubit viata chiar pana la moarte. 12.12 De aceea bucurati-va, ceruri, si voi care locuiti in ceruri! Vai de voi, pamant si mare! Caci diavolul s-a pogorat la voi, cuprins de o manie mare, fiindca stie ca are putina vreme. 12.13 Cand s-a vazut balaurul aruncat pe pamant, a inceput sa urmareasca pe femeia, care nascuse copilul de parte barbateasca. 12.14 Si cele doua aripi ale vulturului celui mare au fost date femeii, ca sa zboare cu ele in pustie, in locul ei unde este hranita o vreme, vremuri, si jumatatea unei vremuri, departe de fata sarpelui. 12.15 Atunci sarpele a aruncat din gura apa, ca un rau, dupa femeie, ca s-o ia raul. 12.16 Dar pamantul a dat ajutor femeii. Pamantul si-a deschis gura, si a inghitit raul, pe care-l aruncase balaurul din gura. 12.17 Si balaurul, maniat pe femeie, s-a dus sa faca razboi cu ramasita semintei ei, care pazesc poruncile lui Dumnezeu, si tin marturia lui Isus Hristos.
13.1 Apoi am stat pe nisipul marii. Si am vazut ridicandu-se din mare o fiara cu zece coarne si sapte capete; pe coarne avea zece cununi imparatesti, si pe capete avea nume de hula. 13.2 Fiara, pe care am vazut-o, semana cu un leopard; avea labe ca de urs, si gura ca o gura de leu. Balaurul i-a dat puterea lui, scaunul lui de domnie si o stapanire mare. 13.3 Unul din capetele ei parea ranit de moarte; dar rana de moarte fusese vindecata. Si tot pamantul se mira dupa fiara. 13.4 Si au inceput sa se inchine balaurului, pentru ca daduse puterea lui fiarei. Si au inceput sa se inchine fiarei, zicand: Cine se poate asemana cu fiara, si cine se poate lupta cu ea? 13.5 I s-a dat o gura, care rostea vorbe mari si hule. Si i s-a dat putere sa lucreze patruzeci si doua de luni. 13.6 Ea si-a deschis gura, si a inceput sa rosteasca hule impotriva lui Dumnezeu, sa-I huleasca Numele, cortul si pe cei ce locuiesc in cer. 13.7 I s-a dat sa faca razboi cu sfintii, si sa-i biruiasca. Si i s-a dat stapanire peste orice semintie, peste orice norod, peste orice limba si peste orice neam. 13.8 Si toti locuitorii pamantului i se vor inchina, toti aceia al caror nume n-a fost scris, de la intemeierea lumii, in cartea vietii Mielului, care a fost injunghiat. 13.9 Cine are urechi, sa auda! 13.10 Cine duce pe altii in robie, va merge si el in robie. Cine ucide cu sabia, trebuie sa fie ucis cu sabie. Aici este rabdarea si credinta sfintilor. 13.11 Apoi am vazut ridicandu-se din pamant o alta fiara, care avea doua coarne ca ale unui miel, si vorbea ca un balaur. 13.12 Ea lucra cu toata puterea fiarei dintai inaintea ei; si facea ca pamantul si locuitorii lui sa se inchine fiarei dintai, a carei rana de moarte fusese vindecata. 13.13 Savarsea semne mari, pana acolo ca facea chiar sa se pogoare foc din cer pe pamant, in fata oamenilor. 13.14 Si amagea pe locuitorii pamantului prin semnele, pe care i se daduse sa le faca in fata fiarei. Ea a zis locuitorilor pamantului sa faca o icoana fiarei, care avea rana de sabie si traia. 13.15 I s-a dat putere sa dea suflare icoanei fiarei, ca icoana fiarei sa vorbeasca, si sa faca sa fie omorati toti cei ce nu se vor inchina icoanei fiarei. 13.16 Si a facut ca toti: mici si mari, bogati si saraci, slobozi si robi, sa primeasca un semn pe mana dreapta sau pe frunte~ 13.17 si nimeni sa nu poata cumpara sau vinde, fara sa aiba semnul acesta, adica numele fiarei, sau numarul numelui ei. 13.18 Aici e intelepciunea. Cine are pricepere, sa socoteasca numarul fiarei. Caci este un numar de om. Si numarul ei este: sase sute saizeci si sase.
14.1 Apoi m-am uitat, si iata ca Mielul statea pe muntele Sionului; si impreuna cu El stateau o suta patruzeci si patru de mii, care aveau scris pe frunte Numele Sau si Numele Tatalui Sau. 14.2 Si am auzit venind din cer un glas ca un vuiet de ape mari, ca vuietul unui tunet puternic; si glasul, pe care l-am auzit, era ca al celor ce canta cu alauta, si cantau din alautele lor. 14.3 Cantau o cantare noua inaintea scaunului de domnie, inaintea celor patru fapturi vii si inaintea batranilor. Si nimeni nu putea sa invete cantarea, afara de cei o suta patruzeci si patru de mii, care fusesera rascumparati de pe pamant. 14.4 Ei nu s-au intinat cu femei, caci sunt verguri si urmeaza pe Miel oriunde merge El. Au fost rascumparati dintre oameni, ca cel dintai rod pentru Dumnezeu si pentru Miel. 14.5 Si in gura lor nu s-a gasit minciuna, caci sunt fara vina inaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu. 14.6 Si am vazut un alt inger care zbura prin mijlocul cerului, cu o Evanghelie vesnica, pentru ca s-o vesteasca locuitorilor pamantului, oricarui neam, oricarei semintii, oricarei limbi si ori carui norod. 14.7 El zicea cu glas tare: Temeti-va de Dumnezeu, si dati-I slava, caci a venit ceasul judecatii Lui; si inchinati-va Celui ce a facut cerul si pamantul, marea si izvoarele apelor! 14.8 Apoi a urmat un alt inger, al doilea, si a zis: A cazut, a cazut Babilonul, cetatea cea mare, care a adapat toate neamurile din vinul maniei curviei ei! 14.9 Apoi a urmat un alt inger, al treilea, si a zis cu glas tare: Daca se inchina cineva fiarei si icoanei ei, si primeste semnul ei pe frunte sau pe mana~ 14.10 va bea si el din vinul maniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat in paharul maniei Lui; si va fi chinuit in foc si in pucioasa, inaintea sfintilor ingeri si inaintea Mielului. 14.11 Si fumul chinului lor se suie in sus in vecii vecilor. Si nici ziua, nici noaptea n-au odihna cei ce se inchina fiarei si icoanei ei, si oricine primeste semnul numelui ei! 14.12 Aici este rabdarea sfintilor, care pazesc poruncile lui Dumnezeu si credinta lui Isus. 14.13 Si am auzit un glas din cer, care zicea: Scrie: Ferice de acum incolo de mortii, care mor in Domnul! Da, zice Duhul; ei se vor odihni de ostenelile lor, caci faptele lor ii urmeaza! 14.14 Apoi m-am uitat, si iata un nor alb; si pe nor sedea cineva care semana cu un fiu al omului; pe cap avea o cununa de aur; iar in mana, o secere ascutita. 14.15 Si un alt inger a iesit din Templu, si striga cu glas tare Celui ce sedea pe nor: Pune secera Ta si secera: pentru ca a venit ceasul sa seceri, si secerisul pamantului este copt. 14.16 Atunci Cel ce sedea pe nor, Si-a aruncat secera pe pamant. Si pamantul a fost secerat. 14.17 Si din Templul, care este in cer, a iesit un alt inger, care avea si el un cosor ascutit. 14.18 Si un alt inger, care avea stapanire asupra focului, a iesit din altar, si a strigat cu glas tare catre cel ce avea cosorul cel ascutit: Pune cosorul tau cel ascutit, si culege strugurii viei pamantului, caci strugurii ei sunt copti. 14.19 Si ingerul si-a aruncat cosorul pe pamant, a cules via pamantului, si a aruncat strugurii in teascul cel mare al maniei lui Dumnezeu. 14.20 Si teascul a fost calcat in picioare afara din cetate; si din teasc a iesit sange, pana la zabalele cailor, pe o intindere de o mie sase sute de stadii.
15.1 Apoi am vazut in cer un alt semn mare si minunat: sapte ingeri, care aveau sapte urgii, cele din urma, caci cu ele s-a ispravit mania lui Dumnezeu. 15.2 Si am vazut ca o mare de sticla amestecata cu foc; si pe marea de sticla, cu alautele lui Dumnezeu in mana, stateau biruitorii fiarei, ai icoanei ei, si ai numarului numelui ei. 15.3 Ei cantau cantarea lui Moise, robul lui Dumnezeu, si cantarea Mielului. Si ziceau: Mari si minunate sunt lucrarile tale, Doamne Dumnezeule, Atotputernice! Drepte si adevarate sunt caile Tale, Imparate al Neamurilor! 15.4 Cine nu se va teme, Doamne, si cine nu va slavi Numele Tau? Caci numai Tu esti Sfant, si toate Neamurile vor veni si se vor inchina inaintea Ta, pentru ca judecatile Tale au fost aratate! 15.5 Dupa aceea, am vazut deschizandu-se in cer Templul cortului marturiei. 15.6 Si din Templu au iesit cei sapte ingeri, care tineau cele sapte urgii. Erau imbracati in in curat, stralucitor, si erau incinsi imprejurul pieptului cu braie de aur. 15.7 Si una din cele patru fapturi vii a dat celor sapte ingeri sapte potire de aur, pline de mania lui Dumnezeu, care este viu in vecii vecilor. 15.8 Si Templul s-a umplut de fum, din slava lui Dumnezeu si a puterii Lui. Si nimeni nu putea sa intre in Templu, pana se vor sfarsi cele sapte urgii ale celor sapte ingeri.
16.1 Si am auzit un glas tare, care venea din Templu, si care zicea celor sapte ingeri: Duceti-va, si varsati pe pamant cele sapte potire ale maniei lui Dumnezeu! 16.2 Cel dintai s-a dus si a varsat potirul lui pe pamant. Si o rana rea si dureroasa a lovit pe oamenii, care aveau semnul fiarei si care se inchinau icoanei ei. 16.3 Al doilea a varsat potirul lui in mare. Si marea s-a facut sange, ca sangele unui om mort. Si a murit orice faptura vie, chiar si tot ce era in mare. 16.4 Al treilea a varsat potirul lui in rauri si in izvoarele apelor. Si apele s-au facut sange. 16.5 Si am auzit pe ingerul apelor zicand: Drept esti Tu, Doamne, care esti si care erai! Tu esti Sfant, pentru ca ai judecat in felul acesta. 16.6 Fiindca acestia au varsat sangele sfintilor si al prorocilor, le-ai dat si Tu sa bea sange. Si sunt vrednici. 16.7 Si am auzit altarul zicand: Da, Doamne Dumnezeule, Atotputernice, adevarate si drepte sunt judecatile Tale! 16.8 Al patrulea a varsat potirul lui peste soare. Si soarelui i s-a dat sa dogoreasca pe oameni cu focul lui. 16.9 Si oamenii au fost dogoriti de o arsita mare, si au hulit Numele Dumnezeului care are stapanire peste aceste urgii, si nu s-au pocait ca sa-I dea slava. 16.10 Al cincilea a varsat potirul lui peste scaunul de domnie al fiarei. Si imparatia fiarei a fost acoperita de intuneric. Oamenii isi muscau limbile de durere. 16.11 Si au hulit pe Dumnezeul cerului, din pricina durerilor lor si din pricina ranilor lor rele, si nu s-au pocait de faptele lor. 16.12 Al saselea a varsat potirul lui peste raul cel mare, Eufrat. Si apa lui a secat, ca sa fie pregatita calea imparatilor, care au sa vina din Rasarit. 16.13 Apoi am vazut iesind din gura balaurului, si din gura fiarei, si din gura prorocului mincinos trei duhuri necurate, care semanau cu niste broaste. 16.14 Acestea sunt duhuri de draci, care fac semne nemaipomenite, si care se duc la imparatii pamantului intreg, ca sa-i stranga pentru razboiul zilei celei mari a Dumnezeului Celui Atotputernic. 16.15 Iata, Eu vin ca un hot. Ferice de cel ce vegheaza si isi pazeste hainele, ca sa nu umble gol si sa i se vada rusinea! 16.16 Duhurile cele rele i-au strans in locul care pe evreieste se cheama Armaghedon. 16.17 Al saptelea a varsat potirul lui in vazduh. Si din Templu, din scaunul de domnie, a iesit un glas tare, care zicea: S-a ispravit! 16.18 Si au urmat fulgere, glasuri, tunete, si s-a facut un mare cutremur de pamant, asa de tare, cum, de cand este omul pe pamant, n-a fost un cutremur asa de mare. 16.19 Cetatea cea mare a fost impartita in trei parti, si cetatile Neamurilor s-au prabusit. Si Dumnezeu Si-a adus aminte de Babilonul cel mare, ca sa-i dea potirul de vin al furiei maniei Lui. 16.20 Toate ostroavele au fugit, si muntii nu s-au mai gasit. 16.21 O grindina mare, ale carei boabe cantareau aproape un talant, a cazut din cer peste oameni. Si oamenii au hulit pe Dumnezeu din pricina urgiei grindinii, pentru ca aceasta urgie era foarte mare.
17.1 Apoi unul din cei sapte ingeri, care tineau cele sapte potire, a venit de a vorbit cu mine, si mi-a zis: Vino sa-ti arat judecata curvei celei mari, care sta pe ape mari. 17.2 Cu ea au curvit imparatii pamantului; si locuitorii pamantului s-au imbatat de vinul curviei ei! 17.3 Si m-a dus, in Duhul, intr-o pustie. Si am vazut o femeie, sezand pe o fiara de culoare stacojie, plina cu nume de hula, si avea sapte capete si zece coarne. 17.4 Femeia aceasta era imbracata cu purpura si stacojiu; era impodobita cu aur, cu pietre scumpe si cu margaritare. Tinea in mana un potir de aur, plin de spurcaciuni si de necuratiile curviei ei. 17.5 Pe frunte purta scris un nume, o taina: Babilonul cel mare, mama curvelor si spurcaciunilor pamantului. 17.6 Si am vazut pe femeia aceasta, imbatata de sangele sfintilor si de sangele mucenicilor lui Isus. Cand am vazut-o, m-am mirat minune mare. 17.7 Si ingerul mi-a zis: De ce te miri? Iti voi spune taina acestei femei si a fiarei care o poarta, si care are cele sapte capete si cele zece coarne. 17.8 Fiara, pe care ai vazut-o, era, si nu mai este. Ea are sa se ridice din Adanc, si are sa se duca la pierzare. Si locuitorii pamantului, ale caror nume n-au fost scrise de la intemeierea lumii in cartea vietii, se vor mira cand vor vedea ca fiara era, nu mai este, si va veni. 17.9 Aici este mintea plina de intelepciune. Cele sapte capete sunt sapte munti, pe care sta femeia. 17.10 Sunt si sapte imparati: cinci au cazut, unul este, celalalt n-a venit inca, si cand va veni, el va ramane putina vreme. 17.11 Si fiara, care era, si nu mai este, ea insasi este al optulea imparat: este din numarul celor sapte, si merge la pierzare. 17.12 Cele zece coarne, pe care le-ai vazut, sunt zece imparati, care n-au primit inca imparatia, ci vor primi putere imparateasca timp de un ceas impreuna cu fiara. 17.13 Toti au acelasi gand, si dau fiarei puterea si stapanirea lor. 17.14 Ei se vor razboi cu Mielul; dar Mielul ii va birui, pentru ca El este Domnul domnilor si Imparatul imparatilor. Si cei chemati, alesi si credinciosi, care sunt cu El, de asemenea ii vor birui. 17.15 Apoi mi-a zis: Apele, pe care le-ai vazut, pe care sta curva, sunt noroade, gloate, neamuri si limbi. 17.16 Cele zece coarne, pe care le-ai vazut, si fiara, vor uri pe curva, o vor pustii, si o vor lasa goala. Carnea i-o vor manca, si o vor arde cu foc. 17.17 Caci Dumnezeu le-a pus in inima sa-I aduca la indeplinire planul Lui: sa se invoiasca pe deplin si sa dea fiarei stapanirea lor imparateasca, pana se vor indeplini cuvintele lui Dumnezeu. 17.18 Si femeia, pe care ai vazut-o, este cetatea cea mare, care are stapanire peste imparatii pamantului.
18.1 Dupa aceea, am vazut pogorandu-se din cer un alt inger, care avea o mare putere; si pamantul s-a luminat de slava lui. 18.2 El a strigat cu glas tare, si a zis: A cazut, a cazut, Babilonul cel mare! A ajuns un locas al dracilor, o inchisoare a oricarui duh necurat, o inchisoare a oricarei pasari necurate si urate; 18.3 pentru ca toate neamurile au baut din vinul maniei curviei ei, si imparatii pamantului au curvit cu ea, si negustorii pamantului s-au imbogatit prin risipa desfatarii ei. 18.4 Apoi am auzit din cer un alt glas, care zicea: Iesiti din mijlocul ei, poporul Meu, ca sa nu fiti partasi la pacatele ei, si sa nu fiti loviti cu urgiile ei! 18.5 Pentru ca pacatele ei s-au ingramadit, si au ajuns pana in cer; si Dumnezeu Si-a adus aminte de nelegiuirile ei. 18.6 Rasplatiti-i cum v-a rasplatit ea, si intoarceti-i de doua oricat faptele ei. Turnati-i indoit in potirul in care a amestecat ea! 18.7 Pe cat s-a slavit pe sine insasi, si s-a desfatat in risipa, pe atat dati-i chin si tanguire! Pentru ca zice in inima ei: Sed ca imparateasa, nu sunt vaduva, si nu voi sti ce este tanguirea! 18.8 Tocmai pentru aceea, intr-o singura zi vor veni urgiile ei: moartea, tanguirea si foametea. Si va fi arsa de tot in foc, pentru ca Domnul Dumnezeu, care a judecat-o, este tare. 18.9 Si imparatii pamantului, care au curvit si s-au dezmierdat in risipa cu ea, cand vor vedea fumul arderii ei, o vor plange si o vor boci. 18.10 Ei vor sta departe, de frica sa nu cada in chinul ei, si vor zice: Vai! vai! Babilonul, cetatea cea mare, cetatea cea tare! Intr-o clipa ti-a venit judecata! 18.11 Negustorii pamantului o plang si o jelesc, pentru ca nimeni nu le mai cumpara marfa: 18.12 marfa de aur, de argint, de pietre scumpe, de margaritare, de in subtire, de purpura, de matase si de stacojiu; nici feluritele lor soiuri de lemn de tiin, tot felul de vase de fildes, tot felul de vase de lemn foarte scump, de arama, de fier si de marmura; 18.13 nici scortisoara, nici mirodeniile, nici miroznele, nici mirul, nici tamaia, nici vinul, nici untdelemnul, nici faina buna de tot, nici graul, nici boii, nici oile, nici caii, nici carutele, nici robii, nici sufletele oamenilor. 18.14 Si roadele atat de dorite sufletului tau s-au dus de la tine. Toate lucrurile alese, stralucite, sunt pierdute pentru tine, si nu le vei mai gasi. 18.15 Cei ce fac negot cu aceste lucruri, care s-au imbogatit de pe urma ei, vor sta departe de ea, de frica chinului ei. Vor plange, se vor tangui~ 18.16 si vor zice: Vai! vai! Cetatea cea mare, care era imbracata cu in foarte subtire, cu purpura si cu stacojiu, care era impodobita cu aur, cu pietre scumpe si cu margaritare! 18.17 Atatea bogatii intr-un ceas s-au prapadit! Si toti carmacii, toti cei ce merg cu corabia pe mare, marinarii, si toti cei ce castiga din mare, stateau departe; 18.18 si, cand au vazut fumul arderii ei, strigau: Care cetate era ca cetatea cea mare? 18.19 Si isi aruncau tarana in cap, plangeau, se tanguiau, tipau si ziceau: Vai! Vai! Cetatea cea mare, al carei belsug de scumpeturi a imbogatit pe toti cei ce aveau corabii pe mare, intr-o clipa a fost prefacuta intr-un pustiu! 18.20 Bucura-te de ea, cerule! Bucurati-va si voi, sfintilor, apostolilor si prorocilor! Pentru ca Dumnezeu v-a facut dreptate, si a judecat-o. 18.21 Atunci un inger puternic a ridicat de jos o piatra ca o mare piatra de moara, a aruncat-o in mare, si a zis: Cu asa repeziciune va fi aruncat Babilonul, cetatea cea mare, si nu va mai fi gasit! 18.22 Si nu se va mai auzi in tine nici sunet de alaute, nici cantece din instrumente, nici cantatori din fluiere, nici cantatori din trambite; nu se va mai gasi la tine nici un mester in vreun mestesug oarecare. Nu se va mai auzi in tine vuietul morii. 18.23 Lumina lampii nu va mai lumina in tine, si nu se va mai auzi in tine glasul mirelui si al miresei, pentru ca negustorii tai erau mai marii pamantului, pentru ca toate neamurile au fost amagite de vrajitoria ta~ 18.24 si pentru ca acolo a fost gasit sangele prorocilor si al sfintilor si al tuturor celor ce au fost injunghiati pe pamant.
19.1 Dupa aceea, am auzit in cer ca un glas puternic de gloata multa, care zicea: Aleluia! A Domnului, Dumnezeului nostru, este mantuirea, slava, cinstea si puterea! 19.2 Pentru ca judecatile Lui sunt adevarate si drepte. El a judecat pe curva cea mare, care strica pamantul cu curvia ei, si a razbunat sangele robilor Sai, din mana ei. 19.3 Si au zis a doua oara: Aleluia! Fumul ei se ridica in sus in vecii vecilor! 19.4 Si cei douazeci si patru de batrani si cele patru fapturi vii s-au aruncat la pamant si s-au inchinat lui Dumnezeu, care sedea pe scaunul de domnie. Si au zis: Amin! Aleluia! 19.5 Si din scaunul de domnie a iesit un glas, care zicea: Laudati pe Dumnezeul nostru, toti robii Lui, voi care va temeti de El, mici si mari! 19.6 Si am auzit, ca un glas de gloata multa, ca vuietul unor ape multe, ca bubuitul unor tunete puternice, care zicea: Aleluia! Domnul, Dumnezeul nostru Cel Atotputernic, a inceput sa imparateasca. 19.7 Sa ne bucuram, sa ne inveselim, si sa-I dam slava! Caci a venit nunta Mielului; sotia Lui s-a pregatit~ 19.8 si i s-a dat sa se imbrace cu in subtire, stralucitor, si curat. (Inul subtire sunt faptele neprihanite ale sfintilor.) 19.9 Apoi mi-a zis: Scrie: Ferice de cei chemati la ospatul nuntii Mielului! Apoi mi-a zis: Acestea sunt adevaratele cuvinte ale lui Dumnezeu! 19.10 Si m-am aruncat la picioarele lui ca sa ma inchin lui Dar el mi-a zis: Fereste-te sa faci una ca aceasta! Eu sunt un impreuna slujitor cu tine si cu fratii tai, care pastreaza marturia lui Isus. Lui Dumnezeu inchina-te! (Caci marturia lui Isus este duhul prorociei.) 19.11 Apoi am vazut cerul deschis, si iata ca s-a aratat un cal alb! Cel ce sta pe el, se cheama Cel credincios si Cel adevarat, si El judeca si Se lupta cu dreptate. 19.12 Ochii Lui erau ca para focului; capul il avea incununat cu multe cununi imparatesti, si purta un nume scris, pe care nimeni nu-l stie, decat numai El singur. 19.13 Era imbracat cu o haina muiata in sange. Numele Lui este: Cuvantul lui Dumnezeu. 19.14 Ostile din cer Il urmau calare pe cai albi, imbracate cu in subtire, alb si curat. 19.15 Din gura Lui iesea o sabie ascutita, ca sa loveasca Neamurile cu ea, pe care le va carmui cu un toiag de fier. Si va calca cu picioarele teascul vinului maniei aprinse a atotputernicului Dumnezeu. 19.16 Pe haina si pe coapsa avea scris numele acesta: Imparatul imparatilor si Domnul domnilor. 19.17 Apoi am vazut un inger, care statea in picioare in soare. El a strigat cu glas tare, si a zis tuturor pasarilor, care zburau prin mijlocul cerului: Veniti, adunati-va la ospatul cel mare al lui Dumnezeu~ 19.18 ca sa mancati carnea imparatilor, carnea capitanilor, carnea celor viteji, carnea cailor si a calaretilor, si carnea a tot felul de oameni, slobozi si robi, mici si mari! 19.19 Si am vazut fiara si pe imparatii pamantului si ostile lor, adunate ca sa faca razboi cu Cel ce sedea calare pe cal si cu oastea Lui. 19.20 Si fiara a fost prinsa. Si impreuna cu ea, a fost prins prorocul mincinos, care facuse inaintea ei semnele, cu care amagise pe cei ce primisera semnul fiarei, si se inchinasera icoanei ei. Amandoi acestia au fost aruncati de vii in iazul de foc, care arde cu pucioasa. 19.21 Iar ceilalti au fost ucisi cu sabia, care iesea din gura Celui ce sedea calare pe cal. Si toate pasarile s-au saturat din carnea lor.
20.1 Apoi am vazut pogorandu-se din cer un inger, care tinea in mana cheia Adancului si un lant mare. 20.2 El a pus mana pe balaur, pe sarpele cel vechi, care este Diavolul si Satana, si l-a legat pentru o mie de ani. 20.3 L-a aruncat in Adanc, l-a inchis acolo, si a pecetluit intrarea deasupra lui, ca sa nu mai insele Neamurile, pana se vor implini cei o mie de ani. Dupa aceea, trebuie sa fie dezlegat pentru putina vreme. 20.4 Si am vazut niste scaune de domnie; si celor ce au sezut pe ele, li s-a dat judecata. Si am vazut sufletele celor ce li se taiase capul din pricina marturiei lui Isus si din pricina Cuvantului lui Dumnezeu, si ale celor ce nu se inchinasera fiarei si icoanei ei, si nu primisera semnul ei pe frunte si pe mana. Ei au inviat, si au imparatit cu Hristos o mie de ani. 20.5 Ceilalti morti n-au inviat pana nu s-au sfarsit cei o mie de ani. Aceasta este intaia inviere. 20.6 Fericiti si sfinti sunt cei ce au parte de intaia inviere! Asupra lor a doua moarte n-are nici o putere; ci vor fi preoti ai lui Dumnezeu si ai lui Hristos, si vor imparati cu El o mie de ani. 20.7 Cand se vor implini cei o mie de ani, Satana va fi dezlegat; 20.8 si va iesi din temnita lui, ca sa insele Neamurile, care sunt in cele patru colturi ale pamantului, pe Gog si pe Magog, ca sa-i adune pentru razboi. Numarul lor va fi ca nisipul marii. 20.9 Si ei s-au suit pe fata pamantului, si au inconjurat tabara sfintilor si cetatea preaiubita. Dar din cer s-a pogorat un foc care i-a mistuit. 20.10 Si diavolul, care-i insela, a fost aruncat in iazul de foc si de pucioasa, unde este fiara si prorocul mincinos. Si vor fi munciti zi si noapte in vecii vecilor. 20.11 Apoi am vazut un scaun de domnie mare si alb, si pe Cel ce sedea pe el. Pamantul si cerul au fugit dinaintea Lui, si nu s-a mai gasit loc pentru ele. 20.12 Si am vazut pe morti, mari si mici, stand in picioare inaintea scaunului de domnie. Niste carti au fost deschise. Si a fost deschisa o alta carte, care este cartea vietii. Si mortii au fost judecati dupa faptele lor, dupa cele ce erau scrise in cartile acelea. 20.13 Marea a dat inapoi pe mortii care erau in ea; Moartea si Locuinta mortilor au dat inapoi pe mortii care erau in ele. Fiecare a fost judecat dupa faptele lui. 20.14 Si Moartea si Locuinta mortilor au fost aruncate in iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua. 20.15 Oricine n-a fost gasit scris in cartea vietii, a fost aruncat in iazul de foc.
21.1 Apoi am vazut un cer nou si un pamant nou; pentru ca cerul dintai si pamantul dintai pierisera, si marea nu mai era. 21.2 Si eu am vazut coborandu-se din cer de la Dumnezeu, cetatea sfanta, noul Ierusalim, gatita ca o mireasa impodobita pentru barbatul ei. 21.3 Si am auzit un glas tare, care iesea din scaunul de domnie, si zicea: Iata cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei, si ei vor fi poporul Lui, si Dumnezeu insusi va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor. 21.4 El va sterge orice lacrima din ochii lor. Si moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tanguire, nici tipat, nici durere, pentru ca lucrurile dintai au trecut. 21.5 Cel ce sedea pe scaunul de domnie a zis: Iata, Eu fac toate lucrurile noi. Si a adaugat: Scrie, fiindca aceste cuvinte sunt vrednice de crezut si adevarate. 21.6 Apoi mi-a zis: S-a ispravit! Eu sunt Alfa si Omega, Inceputul si Sfarsitul. Celui ce ii este sete, ii voi da sa bea fara plata din izvorul apei vietii. 21.7 Cel ce va birui, va mosteni aceste lucruri. Eu voi fi Dumnezeul lui, si el va fi fiul Meu. 21.8 Dar cat despre fricosi, necredinciosi, scarbosi, ucigasi, curvari, vrajitori, inchinatorii la idoli, si toti mincinosii, partea lor este in iazul, care arde cu foc si cu pucioasa, adica moartea a doua. 21.9 Apoi unul din cei sapte ingeri, care tineau cele sapte potire, pline cu cele din urma sapte urgii, a venit si a vorbit cu mine, si mi-a zis: Vino sa-ti arat mireasa, nevasta Mielului! 21.10 Si m-a dus, in Duhul, pe un munte mare si inalt. Si mi-a aratat cetatea sfanta, Ierusalimul, care se pogora din cer de la Dumnezeu~ 21.11 avand slava lui Dumnezeu. Lumina ei era ca o piatra prea scumpa, ca o piatra de iaspis, stravezie ca cristalul. 21.12 Era inconjurata cu un zid mare si inalt. Avea douasprezece porti, si la porti, doisprezece ingeri. Si pe ele erau scrise niste nume: numele celor douasprezece semintii ale fiilor lui Israel. 21.13 Spre rasarit erau trei porti; spre miazanoapte, trei porti; spre miazazi, trei porti; si spre apus trei porti. 21.14 Zidul cetatii avea douasprezece temelii, si pe ele erau cele douasprezece nume ale celor doisprezece apostoli ai Mielului. 21.15 Ingerul, care vorbea cu mine, avea ca masuratoare o trestie de aur, ca sa masoare cetatea, portile si zidul ei. 21.16 Cetatea era in patru colturi, si lungimea ei era cat largimea. A masurat cetatea cu trestia, si a gasit aproape douasprezece mii de prajini. Lungimea, largimea si inaltimea erau deopotriva. 21.17 I-a masurat si zidul, si-a gasit o suta patruzeci si patru de coti, dupa masura oamenilor, caci cu masura aceasta masura ingerul. 21.18 Zidul era zidit de iaspis, si cetatea era de aur curat, ca sticla curata. 21.19 Temeliile zidului cetatii erau impodobite cu pietre scumpe de tot felul: cea dintai temelie era de iaspis; a doua, de safir; a treia de halchedon; a patra, de smarald; 21.20 a cincea de sardonix: a sasea, de sardiu; a saptea, de hrisolit; a opta, de beril; a noua, de topaz; a zecea, de hrisopraz; a unsprezecea, de iacint; a douasprezecea, de ametist. 21.21 Cele douasprezece porti erau douasprezece margaritare. Fiecare poarta era dintr-un singur margaritar. Ulita cetatii era de aur curat, ca sticla stravezie. 21.22 In cetate n-am vazut nici un Templu; pentru ca Domnul Dumnezeu, Cel Atotputernic, ca si Mielul, sunt Templul ei. 21.23 Cetatea n-are trebuinta nici de soare, nici de luna, ca s-o lumineze; caci o lumineaza slava lui Dumnezeu, si faclia ei este Mielul. 21.24 Neamurile vor umbla in lumina ei, si imparatii pamantului isi vor aduce slava si cinstea lor in ea. 21.25 Portile ei nu se vor inchide ziua, fiindca in ea nu va mai fi noapte. 21.26 In ea vor aduce slava si cinstea Neamurilor. 21.27 Nimic intinat nu va intra in ea, nimeni care traieste in spurcaciune si in minciuna; ci numai cei scrisi in cartea vietii Mielului.
22.1 Si mi-a aratat un rau cu apa vietii, limpede ca cristalul, care iesea din scaunul de domnie al lui Dumnezeu si al Mielului. 22.2 In mijlocul pietii cetatii, si pe cele doua maluri ale raului, era pomul vietii, rodind douasprezece feluri de rod, si dand rod in fiecare luna; si frunzele pomului slujesc la vindecarea Neamurilor. 22.3 Nu va mai fi nimic vrednic de blestem acolo. Scaunul de domnie al lui Dumnezeu si al Mielului vor fi in ea. Robii Lui Ii vor sluji. 22.4 Ei vor vedea fata Lui, si Numele Lui va fi pe fruntile lor. 22.5 Acolo nu va mai fi noapte. Si nu vor mai avea trebuinta nici de lampa, nici de lumina soarelui, pentru ca Domnul Dumnezeu ii va lumina. Si vor imparati in vecii vecilor. 22.6 Si ingerul mi-a zis: Aceste cuvinte sunt vrednice de crezare si adevarate. Si Domnul, Dumnezeul duhurilor prorocilor, a trimis pe ingerul Sau sa arate robilor Sai lucrurile, care au sa se intample in curand. 22.7 Si iata, Eu vin curand! Ferice de cel ce pazeste cuvintele prorociei din cartea aceasta! 22.8 Eu, Ioan, am auzit si am vazut lucrurile acestea. Si dupa ce le-am auzit si le-am vazut, m-am aruncat la picioarele ingerului, care mi le arata, ca sa ma inchin lui. 22.9 Dar el mi-a zis: Fereste-te sa faci una ca aceasta! Eu sunt un impreuna slujitor cu tine, si cu fratii tai, prorocii, si cu cei ce pazesc cuvintele din cartea aceasta. Inchina-te lui Dumnezeu. 22.10 Apoi mi-a zis: Sa nu pecetluiesti cuvintele prorociei din cartea aceasta. Caci vremea este aproape. 22.11 Cine este nedrept, sa fie nedrept si mai departe; cine este intinat, sa se intineze si mai departe; cine este fara prihana sa traiasca si mai departe fara prihana. Si cine este sfant, sa se sfinteasca si mai departe! 22.12 Iata, Eu vin curand; si rasplata Mea este cu Mine, ca sa dau fiecaruia dupa fapta lui. 22.13 Eu sunt Alfa si Omega, Cel dintai si Cel de pe urma, Inceputul si Sfarsitul. 22.14 Ferice de cei ce isi spala hainele, ca sa aiba drept la pomul vietii, si sa intre pe porti in cetate! 22.15 Afara sunt cainii, vrajitorii, curvarii, ucigasii, inchinatorii la idoli, si oricine iubeste minciuna si traieste in minciuna! 22.16 Eu, Isus, am trimis pe ingerul Meu sa va adevereasca aceste lucruri pentru Biserici. Eu sunt Radacina si Samanta lui David, Luceafarul stralucitor de dimineata. 22.17 Si Duhul si Mireasa zic: Vino! Si cine aude, sa zica: Vino! Si celui ce ii este sete, sa vina; cine vrea, sa ia apa vietii fara plata! 22.18 Marturisesc oricui aude cuvintele prorociei din cartea aceasta ca, daca va adauga cineva ceva la ele, Dumnezeu ii va adauga urgiile scrise in cartea aceasta. 22.19 Si daca scoate cineva ceva din cuvintele cartii acestei prorocii, ii va scoate Dumnezeu partea lui de la pomul vietii si din cetatea sfanta, scrise in cartea aceasta. 22.20 Cel ce adevereste aceste lucruri, zice: Da, Eu vin curand. Amin! Vino, Doamne Isuse! 22.21 Harul Domnului Isus Hristos sa fie cu voi cu toti! Amin.
