VIDEO Despre simulările de la Bac şi Capacitate, lipsa Abecedarului şi renunţarea la titlul de doctor în 2015, la Adevărul Live
0
Noul an începe fără Abecedar la clasa I, însă cu o nouă ordonanţă de urgenţă care aduce modificări Legii Educaţiei, printre care şi posibilitatea de a renunţa la titlul de doctor printr-o simplă cerere la Ministerul Educaţiei.
Astăzi, la Adevărul Live, am discutat despre schimbările din Educaţie şi aşteptările pentru 2015. Invitatul din platou a fost profesorul de Istorie Corneliu Riegler, de la Colegiul Naţional Bilingv "George Coşbuc" din Capitală, iar prin Skype ni s-a alăturat expertul în Educaţie Marian Staş şi prin telefon, vicepreşedintele Federaţiei Naţionale a Sindicatelor Libere din Învăţământ (FSLI), Cornelia Popa.
Împreună, am discutat despre simulările naţionale pentru Bacalaureat şi Evaluare Naţională, care vor avea loc în lunile februarie - martie, despre Evaluările Naţionale de la clasele a II-a, a IV-a şi a VI-a care au loc în mai-iunie, despre examenele din vară şi despre problemele nerezolvate din Educaţie.
Anul 2014 a lăsat moştenire o licitaţie de manuale nerezolvată, Abecedarul neajungând nici până acum pe băncile elevilor de clasa I şi o Lege a Educaţiei modificată din nou prin Ordonanţă de Urgenţă în luna decembrie.
Cele mai importante declaraţii:
Ordonanţa de urgenţă pentru doctoratul premierului Victor Ponta
Marian Staş: Păstrând un bun simţ al umorului, aş spune că este o probă extraordinară de leadership, chiar dacă un leadership contra naturii, mă refer la întregul set de cutumi ale educaţiei, mai ales când vine vorba de ceva atât de important şi de serios cum este o teză de doctorat. Dincolo de semnificaţia particulară, de rezolvarea într-o cheie legală, chiar dacă într-un sens contra naturii, a unui subiect extrem de sensibil, eu aş ridica o altă temă: începând din secunda de faţă, cerul este limita pentru toate proiectele importante de transformare şi de schimbare a paradigmei educaţiei. Dacă un astfel de subiect, cum ar fi renunţarea la o teză de doctorat sau la titlul de doctor, devine posibil în sensul ordonanţei de urgenţă prezente, atunci înseamnă că oricare alte proiecte pot fi puse într-un text de lege fără niciun fel de problemă. Şi am ilustrat acest paradox printr-un proiect extrem de sensibil pe care l-am pornit cu şase-şapte ani în urmă şi anume introducerea proiectelor şi programelor bacalaureatului internaţional în învăţământul public din România, în care remarca şi critica principală a legiuitorului, şi aici mă refer la Comisia de Etică a Senatului prin vocea, la vremea respectivă, a senatorului Robu Nicolae, actualul primar al Timişoarei, a fost exact acest tip de excepţie: cum să legiferăm un proiect şi nu toate celelalte alternative educaţionale. În momentul de faţă, creându-se acest precedent uluitor, din punctul meu de vedere, eu spun că atât prim ministrul, cât şi Guvernul şi ministrul educaţiei nu vor mai avea niciun fel de problemă să introducă toate marile proiecte transformaţionale pentru schimbarea paradigmei în educaţie. Un astfel de precedent deosebit deschide starea intervenţei pe oricare altă temă.
Corneliu Riegler: Problema tezei de doctorat a actualului prim ministru al României cred că este mai degrabă o problemă politică decât una de educaţie. Istoria noastră este brăzdată cu astfel de probleme, mai mult sau mai puţin politice, acuzaţii de plagiat au mai existat şi vor mai exista, cel puţin acum riscăm să devină un obicei. Cred că există echipe speciale care se ocupă de găsirea unor astfel de teze plagiate într-o anumită parte a aspectului politic. În momentul de faţă cred că este o problemă mai mult politică. În urmă cu un secol, în 1901, marele dramaturg Ion Luca Caragiale a fost acuzat de plagiat de un poet aproape anonim Constantin A. Ionescu, lucrurile s-au terminat aparent în favoarea dramaturgului, dar până la urmă se ştie că, deşi a câştigat procesul, a fost dezamăgit şi a părăsit ţara. Părerea mea este că tema asta a plagiatului premierului, oricât de interesantă ar părea pentru unii, nu este problema fundamentală a educaţiei româneşti şi a sistemului de învăţământ din acest moment. Problema ridicată de domnul Staş în ceea ce priveşte această superfuncţionalitate a ordonanţelor Guvernului este interesantă, însă, înseamnă că putem să progresăm şi în sensul bun al cuvântului şi să schimbăm sistemul educaţional. Problema plagiatului este controversată în sine, o comisie a spus că este, alta a spus că nu este, autorul lucrării după care s-ar fi plagiat nu a revendicat acest fapt, este o problemă politică şi care cred că trebuie lăsată în sfera politicienilor.
Marian Staş: Aici sunt două dimensiuni: legislativă şi una de leadership. Aş începe cu a doua. Mesajul, care pentru mine a fost şocant în sens pozitiv, oricât ar părea de paradoxal, este că dacă vrei cu adevărat, poţi. În momentul în care există voinţă, presiune şi un anume tip de constrângeri acel fapt poate să devină literă de lege, chiar dacă prin ordonanţă de urgenţă. Mi se pare că acest fapt poate fi folosit în momentul de faţă pentru a introduce oricare alte proiecte, oricât ar părea ele de neobişnuite. Dacă un astfel de precedent a fost creat, de ce nu şi celelalte. A doua dimenisiune este cea care vizează calea de atac, singura fiind în sarcina Avocatului Poporului, care a dat-o în bară copios vara trecută în ciuda presiunilor enorme ale societăţii civile şi a multor oameni cu scaun la cap în ceea ce priveşte coerenţa şi inconsistenţa ordonanţei 49, Avocatul Poporului a decis să nu atace la Curtea Constituţională documentul cu pricina şi mă aştept să se întâmple la fel şi acum. Acest Avocat al Poporului nu mă reprezintă.
Schimbarea legii licitaţiei pentru manuale
Marian Staş: Eu văd ca pe un lucru pornit prost, continuat prost şi care în momentul de faţă nu are o soluţie foarte fericită de finalizare. Este inadmisibil, din punct de vedere managerial, ca oricare dintre manuale să fie absente de pe băncile copiilor. Din punct de vedere al achiziţiilor manualelor este un aspect care nu ar trebui să întâieteze bunea funcţionare şi asigurarea manualelor. Într-o cheie mai largă este tema căruţei înaintea boilor, graba de a pune tablete şi manuale în absenţa unei discuţii serioase despre noua arhitectură curiculare. Am vorbit cu mulţi învăţători şi profesori şi mulţi au fost de acord că formatul-cadru pentru învăţământul primar este o construcţie de nota 1 din punct de vedere al viziunii şi atunci programele şcolare oricât ar fi de deschise şi de bine intenţionate se lovesc de un Pat al lui Procust, care este dur, o construcţie de program-cadru prost făcută, tributară timpurilor trecute şi nu au cum să fie valide şi eficiente pe termen mediu sau lung.
Corneliu Riegler: Sistemul educaţional în momentul de faţă nu mai are coerenţă, sunt acuzaţi oameni pentru că manualele nu ar fi bine întocmite, dar puţini sunt cei care-şi pun problema că totul porneşte de la programe prost gândite. Manualul reflectă programa, este o lucrare didactică realizată pe baza programei. La Istorie avem şi manuale gândite după programa din 1996, la clasele a V-a şi a VI-a se învaţă după nişte manuale a căror programă a fost elaborată în 1996, de pe vremea când Ion Iliescu era la al doilea mandat. Chiar dacă manualul e tipărit anul trecut, conţinutul şi programa sunt din 1996. Stăm un pic mai bine la clasele de liceu, unde programele sunt mai recente. Faptul că programa este mai recentă nu înseamnă că programa este mai bună. Eu când eram elev remarcam faptul că atunci când făceam o lecţie la o materie, aproape simultan discutam ceva asemănător la o altă materie, exista acea interdisciplinaritate. Acum nu doar că nu mai există, dar ce înveţi la Română la clasa a IX-a s-ar putea să aibă legătură cu ce vei face la Istorie în clasa a XI-a.
Marian Staş: O altă conversaţie absentă la ora actuală în educaţia din România, dar care este extrem de importantă, este a ceea ce înseamnă felul în care copiii cresc şi se dezvoltă. În loc de ciclul de câte patru clase, aşa cum e la noi la ora actuală, cercetările recente arată că micuţii comută de personalitate şi de fel de a fi după primii şase ani de şcoală, adică o construcţie de tip şase, trei, trei pare să fie mult mai apropiată de felul lor de a creşte în mod natural. Aş adauga o nevoie cât se poate de urgentă a deschiderii discuţiei şi analizei pe ceea ce înseamnă arhitectură curiculară pentru gimnaziu şi pentru liceu.
Situaţia din învăţământul primar pentru 2015
Cornelia Popa: Să remarcăm modificările care au fost aduse şi că în utlimii patru-şase ani cele mai multe schimbări s-au produs în învăţământul primar, introducerea clasei pregătitoare, cu divizarea ciclului de dezvoltare. Matematica, domeniul ştiinţelor în ansamblu este foarte aglomerat, iar domeniul literelor pare să nu fie structurat suficient. Ştiu că era finalizată discuţia cu privire la programa pentru clasele a III-a şi a IV-a, urma să se aprobe, iar anul şcolar 2015-2016 să înceapă cu programa nouă pentru clasa a III-a, sunt schimbări majore, Matematica introduce fracţiile, sunt multe schimbări pe domeniul acesta. Anul acesta este un an rămas în urmă, este un compromis să lucrezi pe un manual nou, dar după o programă veche. Este o programă nouă şi o abordare schimbată, integrată atât la Matematică, cât şi la Comunicare în Limba Română, e foarte greu să urmăreşti o programă nouă şi să foloseşti manuale vechi.
Corneliu Riegler: Istoria la clasa a VI-a predăm după o programă nouă, dar cu un manual de acum cinci ani.
Cornelia Popa: Nu numai, şi la Istoria din clasa a V-a şi la Română e la fel.
Marian Staş: Aş mai adăuga şi simulările de la clasa a VI-a, tipul de test şi ceea ce se preda în şcoală erau două lumi paralele.
Simulările pentru Evaluarea Naţională şi pentru Bacalaureat
Corneliu Riegler: Simulări s-au mai făcut, şi în urmă cu un sfert de veac, au fost întrerupte în perioada domnului Funeriu şi au fost reluate după ce a părăsit conducerea Ministerului. Realizarea acestor simulări este foarte bună şi pentru elevi, şi pentru profesori. Modul în care au fost organizate lasă de dorit. În primul rând, profesorii nu sunt plătiţi pentru organizarea acestor simulări, care reprezintă o muncă enormă, la fel ca şi Bacalaureatul. În plus, aceste simulări au loc paralel cu desfăşurarea programului şcolar obişnuit, şi atunci tu trebuie să munceşti de două ori şi să gestionezi un număr impresionant de lucrări pe care trebuie să le evaluezi. Practic, lucrările nu sunt evaluate corect şi e bine să ştie asta şi elevii, şi părinţii, că rezultatele acestor simulări trebuie privite cu foarte mare rezerve. Vă dau un exemplu de la un liceu bucureştean, s-a dat simulare la Istorie, lucrările se corectează într-un alt liceu, profesorii spun că nu au fost plătiţi, că nu au un timp alocat, trebuie să facă asta în timpul lor liber şi în această situaţie profesorii dau dovadă de mai puţin spirit de voluntariat şi pun nişte note fictive pe lucrări şi au fost situaţii în care o elevă, să zicem, a dat lucrarea goală şi eleva a luat 9,25, este o situaţie reală, şi un alt elev care a abordat subiectele cu seriozitatea, se aştepta la o notă între 9 şi 10, a luat 5. Profesorul de la clasă trebuie să dea explicaţii fiecărui elev în parte cu privire la evaluare, deşi nu a corectat el, o altă absurditate, iar eleva care nu a scris nimic a spus: Ştiţi, cred că este o greşeală, eu nu am scris nimic în lucrare. Şi profesorul îi răspunde: Ştiu, dar aşa s-a corectat. Şi atunci ce rol au? Repet, ele sunt bune, dar nu sunt bine organizate.
Marian Staş: Eu salut şi sunt de acord că tema simulărilor este una utilă, pe fond, niciodată mai multă muncă nu a stricat. Un aspect important a fost acela de a coborî simulările de la clasa a XII-a la clasa a XI-a. Practica arată că în ceea ce priveşte Fizica, toate temele care intră la Bacalaureat sunt studiate până în clasa a X-a, inclusiv, şi atunci de ce copiii care doresc şi care se simt în stare de ce nu pot da simulările la absolvirea clasei a X-a?
Salariile profesorilor care vor fi majorate în 2015
Cornelia Popa: Sperăm să fie pusă în aplicare, credem că este un demers aşteptat de toate cadrele didactice. Salriu mediu ar fi aproximativ 1000 de lei.
Corneliu Riegler: Cred totuşi că ce s-a întâmplat în sistemul educaţional în ultimii doi ani arată că revenim la o stare de normalite. Există suficiente semne bune care să ne inducă o asemenea concluzie. Şi promovabilitatea de la Bacalaureat începe încet, încet să crească şi salariile profesorilor, se vorbeşte de majorări, atâta timp cât nu se mai iau bani de la educaţie, lucrurile ar putea intra pe un făgaş normal. În 2012 numărul de şcoli a reînceput să crească, există semne pozitive în sensul revenirii la normalitate. Schimbările nu ţin foarte mult, din păcate, pentru că se tot schimbă guverne, miniştri, fiecare cu filosofia lui şi se pare că menirea unora este doar să îndrepte răul făcut de cei de dinainte. Din această cauză nici nu pot fi gândite programe de perspectivă. Eu aş aprecia pozitiv ultimul mandat al Ministrului Educaţiei şi cred că sunt suficiente argumente, cel puţin nu s-a făcut rău. Se vede că există o anumit bunăvoinţă din partea celor care conduc destinul Educaţiei, e bine că se doreşte la nivel înalt ca elevii să promoveze şi li se oferă o a treia şansă. Problema mare rămâne astăzi în mediul rural, doar 2% din elevii din mediul rural ajung să urmeze studii universitare, se produce un dezechilibru între sat şi oraş. În general, în mediul rural sunt şi foarte mulţi profesori necalificaţi, nemotivaţi. Sper ca în 2015 să ajungem la o stare de normalitate şi să fim lăsaţi să ne facem treaba, cei care vor acest lucru. Cel mai rău este atunci când tu vrei să-ţi faci treaba, dar nu o poţi face din varii motive: nu ai o sală, nu ai manuale.
Schimbările aduse Legii Educaţiei
Prin noua ordonanţă, s-a adăugat un articol care va permite celor care deţin titluri academice sau ştiinţifice să renunţe la acestea în baza unei simple cereri adresate Ministerului Educaţiei. Practic, Victor Ponta va putea renunţa de bună voie la titlul de doctor, fără să mai fie nevoie ca retragerea titlului, cerută de premier acum două săptămâni, să fie fundamentată pe faptul că lucrarea a fost plagiată.
Ordonanţa mai prevede că lectorii şi asistenţii universitari, fără titlu de doctor, vor putea lucra cu un contract pe perioadă nedeterminată în universităţi până la 30 septembrie 2015, sfârşitul actualului an universitar, nu doar până la 9 februarie 2015 cum prevede legislaţia actuală.
Guvernul a mai stabilit că, pentru asigurarea autonomiei universitare, sumele pe categorii de cheltuieli în cadrul bugetelor universităţilor să nu se mai fie alocate prin hotărâre de Guvern.
O altă modificare adusă Legii Educaţiei a fost ca taxa de abilitare pentru conducerea de doctorate să fie încasată de universităţi.
Guvernul a redus totodată numărul membrilor Consiliului General al Agenţiei Române de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Superior (ARACIS), de la 25 la 21 posturi, stabilind ca din acest consiliu să facă parte obligatoriu doi reprezentanţi ai studenţilor şi câte un reprezentant al sindicatelor, respectiv al patronatelor.
De asemenea, a fost modificată şi Ordonanţa 75/2005 privind asigurarea calităţii în educaţie, fiind stabilit ca învăţmântul dual, ca formă de organizare a liceelor profesionale şi tehnice, să asigure pregătirea teoretică în unităţile de învăţământ în alternanţă cu pregătirea practică în cadrul unităţilor economice ale viitorilor angajatori.
Se încarcă comentariile...
