by Beni Dradici
Este o veritabilă lecţie privind respectul pentru viaţa umană, înainte de a se naşte, mai ales în vremurile noastre, unde această problemă este considerată ca fiind retrogradă, aparţinând doar sectoarelor celor mai conservatoare ale societăţii şi ale căror rânduri se răresc văzând cu ochii.
Este dorinţa unei mame de a ţine în braţe pe copilul ce îl poartă în pântece, indiferent de riscurile la care se expune şi este o palmă trasă peste obrazul progresiştilor, a feministelor, a unor medici şi a majorităţii politicienilor, care văd în cel ce nu s-a născut încă, un intrus care vine să ne strice planurile, să ne ruineze cariera şi să ne micşoreze confortul.
Povestea lui Katy Evans, care a fost avertizată că trebuie să avorteze, după ce la 16 săptămâni pierduse lichidul amniotic, o aflăm din Charisma News, care citează surse din The Daily Mail.
Katy Evans din Hitchin, Herdfordshire – Anglia, a fost sfătuită să întrerupă sarcina pe care o purta şi i s-a spus că viitorul ei copil este foarte puţin probabil că o să trăiască., dar ea s-a opus vehement şi a insistat să lase ca procesul natural să-şi continue cursul normal. Şansele de supravieţuire ale copilului sunt de aproximativ 1 %, era opinia medicilor.
„Din fire sunt o persoană pozitivă şi m-am opus la a renunţa la sarcină, s-au să încep să-mi plâng copilul, până ce vom afla exact ce se întâmplă”, a spus femeia de 35 de ani.
„M-am unit cu un grup de sprijin în Facebook, am început să citesc reviste medicale şi să schimb mesaje cu alte mame. Am descoperit că în realitate exista un procentaj mult mai ridicat de supravieţuire a copilului în astfel de cazuri, decât acel 1 % care ni s-a dat de către oficialităţi. Acest lucru mi-a dat speranţă”.
O consilieră a venit să o vadă pe Evans în spital, după două zile, ca să vadă dacă ea este de acord cu întreruperea sarcinii. „I-am spus că nu, nu vreau să avortez. I-am spus să lăsăm procesul natural să-şi continue cursul”, îşi aminteşte Evans. „Ea s-a arătat foarte surprinsă deoarece mi-a zis că este bine să stau de vorbă şi cu soţul, gândind probabil că el va judeca mai raţional”.
Evans a fost externată şi i s-a indicat să evite anumite activităţi care pot să-i crească riscul de infecţie cum ar fi baia în cadă şi înotul. I s-a mai spus ca ea împreună cu soţul ei Rich, să se pregătească pentru ce este mai rău, dar ei erau tot mai încurajaţi când vedeau că trec zilele şi situaţia ei nu se înrăutăţea.
Ca prin minune, explorările efectuate după două săptămâni au evidenţiat că lichidul amniotic din uter, se refăcuse, un lucru ce medicii nu mai văzuseră înainte. Analizele de asemenea au demonstrat că copilul, părea că se dezvoltă normal. „A fost prima dată când mi-am permis să plâng”, a spus Katy Evans.
Medicii le-au spus că încă exista un risc înalt de infecţie şi apele i se puteau rupe din nou, dar Evans era euforică datorită informaţiilor primite. „Abia i-am ascultat pe medici care-mi spuneau că sunt aşa deoarece nu mai sunt cu picioarele pe pământ şi gândeam că totul este fantastic”, a spus. „Rich a trebuit ca încetul cu încetul să mă aducă la realitate, pentru că încă mai existau posibilităţi ca lucrurile să sfârşească rău”. „Cum săptămânile treceau şi sarcina progresa, am simţit fiecare săptămână ca o mare biruinţă.”
Familia, care mai aveau o fetiţă de 3 ani, Amber, i-au urat bun venit micuţului Leo după aproape cinci luni, după ce Katy pierduse lichidul amniotic pentru prima dată. A născut ceva mai repede decât normal, cântărind 4 livre şi 13 uncii (2,184 kg) şi a fost lăsată acasă după numai cinci zile.
„Sărbătorind evenimentul, în sfârşit cu Leo în braţele mele, a fost ceva extraordinar”, îşi aminteşte Katy Evans. „Ştiind că era deja la adăpost, în ciuda tuturor pronosticurilor, era ceva ce ne depăşea. Amber de asemenea îl adoră pe micuţul ei frate”.
Au trecut opt luni şi micuţul Leo, pe care bunicii îl numesc „copilul minune”, a ajuns să cântărească 17 livre (7,7 kg). „Ne simţim incredibil de norocoşi”, a spus Evans. „Abia a trecut un an de când eram culcată pe patul unui spital aşteptând un avort spontan. Suntem atât de binecuvântaţi şi extrem de mulţumiţi să-l avem. Este un copil de-a dreptul special”.
Revista ARMONIA - Saltmin Media 