la o zi de naştere

La ziua de naştere a unui coleg  am venit cu dispoziţie bună, dar şi cu aparatul digital. La ora 16 au venit majoritatea invitaţilor cu flori şi cadouri: unii le-au procurat pe banii proprii, alţii din contul instituţiei unde activează. Unii se grabeau, şi cum a apărut omagiatul, i-au strans mâna, i-au dat florile şi au plecat. Alţii ţineau cu tot dinadinsul să se facă vizibili.

Eu, simţindu-mă ca acasă (şi am acest drept, deoarece am fost pe linia întâi în lupta pentru renaşterea spirituală şi democraţie)  mă mai salutam cu cine nu ne-am văzut de un car de vreme, mai făcem nişte poze… Aşteptând un simplu mulţumesc, i-am zis unei persoane recent devenite deputat, să se deie mai aproape de persoana de alături (era o personalitate în domeniul muzicii) ca să le fac o poză. Persoana-deputat a zis ca e în delegaţie, şi s-a uitat de sus cine-i alături. Am văzut cât de mult s-a intimidat persoana din domeniul muzicii, şi m-am gândit: „Doamne, pe cine a ales lumea…”

M-am dus să-l felicit şi eu pe omagiar, şi am readus din memorie o clipă când l-am invitat pe   dl primar-general Nicolae Costin să mergem le linia întâi a frontului de pe Nistru să ducem de  sărbătorea Sf.Paşti câte ceva tinerilor care luptau fără şă ştie pentru ce şi pentru cine. În ziua plecării dl N.Costin mi-a spus că va merge cu noi şi vice-preşedintele parlamentului. Foarte bine. Eu am procurat 100 de sticluţe mici de koniac. Mi se oferise loc în prima maşină unde mai era un ofiţer de poliţie. Cînd ne apropiam de linia frontului comisarul capitalei, aflat şi el în maşina din urmă,  îl întreba întruna prin raţie pe ofiţerul de lîngă mine „ce se mai aude?sunteţi încă vii?” Ofiţerul se bâlbîia, şi am luat eu raţia şi le-am zis: „Domnule comisar, domnulor bărbaţi, m-aţi aşezat în prima maşină, în caz de dăm de vre-o mină, eu, o femeie, să vă salvez viaţa…” Îar omagiarului i-am zis:”Atunci eu v-am salvat vieţile… Acuma, Dumeata, în calitate de deputat, să văd cum ne vei salva…” Ne-am pupat, şi i-am oferit diploma de Ambasador al Culturii Păcii…

Asta sunt eu, femeia şi omul, cea care nu mă las intimidată de oricine şi orice.

Un gând despre „la o zi de naştere

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.