veti  citi
Nu știu când au trecut anii...
Gânduri pentru tine, fiica mea ....
7 abilităti pe care fiica ta trebuie să le aiba până la vârsta de 13 ani
Despre copii

Nu știu când au trecut anii...

Uneori o cert, alteori o laud, de multe ori ii fac observatii, o cicalesc si am de la ea tot felul de asteptari pe care, voluntar sau nu, orice parinte le are de la propriul copil. Uneori se incrunta, alteori rade de fericire, uneori plange, alteori ma priveste speriata si nedumerita de felul in care ma pot eu transforma din cea mai buna mama in parinte autoritar, cu pretentii uneori exagerate.

Si-n clipele acestea, in care ma sageata cu privirea ei inocenta, in care se citeste un amestec de teama, emotie, nemultumire si dorinta de a face ca lucrurile sa fie altfel ma simt dezarmata. Mi se opresc in gat toate mustrarile si realizez brusc ca ma aflu in fata unei fiinte fragile, copia mea fidela in miniatura, care pe zi ce trece se transforma putin cate putin in om mare.

Nici nu stiu cand au trecut 10 ani. Si-mi dau seama brusc ca toate planurile mele de a fi o mama perfecta, de a nu repeta greseli de care mereu o acuzam pe mama mea se naruie cu fiecare observatie pe care i-o fac, cu fiecare repros, cu fiecare asteptare de a fi asa cum cred eu ca trebuie sa fie.  

Gânduri pentru tine, fiica mea ....

Nu ma pricep la dat sfaturi si cred ca e un fel de lege a firii ca propriii copii sa nu-ti asculte sfaturile decat la mult timp dupa ce au fost impartasite. In astfel de clipe, in care ma pierd in ochii ei negri, imensi, imi dau seama ca sunt o mie de lucruri pe care as vrea sa stie ca le simt, dar pe care nu-mi fac timp niciodata sa i le spun sau, daca o fac, am talentul de a le transforma in banalitati usor de trecut cu vederea. Sunt insa cateva pe care mi-am propus sa i le transmit, nu neaparat prin discursuri directe, ci prin fraze impartite pe ici pe colo, prin gesturi, prin felul in care traiesc orice experienta alaturi de ea. Le insir aici, in speranta ca, poate, intr-o zi, intamplator sau nu, le va afla.

Nu trebuie sa te straduiesti sa-i faci fericiti pe cei pe care-i iubesti!

Nici pe mine, nici pe tatal tau, nici pe bunici, nici pe prieteni. Adevarul trist este ca nimeni nu poate sa comande fericirea, ca ea vine doar de la sine si ca desi ne-ar placea sa stim ca ii facem fericiti pe cei la care tinem, de fapt, asta tine doar de felul in care fiecare poate sa simta si sa traiasca fericirea.

Nu-ti fie frica sa-ti impartasesti pasiunile!

Joaca-te cu papusile cat inca mai poti, vorbeste-mi despre jocul tau de pe calculator chiar daca ti se pare ca nu te ascult, nu te gandi ca cei din jur vor rade de tine ca faci un lucru sau altul. Oameni care sa te necajeasca vei intalni mereu in viata. Iar cei care te necajesc razand de lucrurile care-ti plac nu sunt prieteni adevarati.

E greu sa constientizezi asta, dar o vei face la un moment dat.

Nu e (aproape niciodata) vina ta!

Atunci cand ma vezi trista, nu e din vina ta. La fel cum nu e vina ta ca am luat in trecut decizii pe care tu nu le poti pricepe sau ca uneori ma copleseste povara propriilor greseli. Oamenii au astfel de tristeti care vin din interior, fie ca e vorba de amintiri, fie ca sunt lucruri din prezent. Daca spun ceva care te raneste, nu e vina ta, ci doar a mea. Ma straduiesc sa nu-ti fac prea des reprosuri sau, daca o fac, sa o fac pe un ton bland. Stiu, de cele mai multe ori nu-mi iese, insa lucrez din greu la asta. Stiu ce inseamna sa-ti fie ranite sentimentele, sa ti se impuna lucruri pe care nu le intelegi, sa ti se spuna ca trebuie sa faci ceva cand tu, de fapt, iti doresti cu totul altceva.

Este in regula sa nu fii de acord cu mine sau cu altii!

Esti destul de mare pentru a avea un punct de vedere si imi pasa de el, chiar daca uneori iti dau alta impresie. La fel si celor care te iubesc. Nu e nevoie sa ne certam mereu doar de dragul de a ilustra tiparul relatiei dintre adolescenti si parinti, insa daca simti ca ai dreptate si ca eu gresesc atunci spune-mi. Nu mi-e rusine sa recunosc ca pot gresi si sa-mi cer iertare. Chiar daca sunt mama ta, nu le pot sti pe toate si, in plus, ai dreptul la propria perspectiva asupra vietii. Tot ce vreau este sa te ajut sa poti vedea lucrurile din cat mai multe unghiuri. Uneori s-ar putea sa exagerez si sa-ti dau impresia ca vreau sa-ti impun un punct de vedere. Cand simti ca fac asta, aminteste-mi ca gresesc!

Esti atat de frumoasa!

Imi plac la nebunie ochii tai mari si negri, cu gene lungi si arcuite. Imi place parul tau carliontat si zambetul atat de candid. Imi place sa cred ca ai luat si de la mine si de la tatal tau ceea ce era mai bun de luat, din punct de vedere genetic. Ai un corp frumos si daca te cicalesc uneori ca nu stai dreapta sau ca te-ai mai ingrasat putin sau daca nu te las sa te machiezi prea tare o fac pentru ca vreau sa te bucuri cat mai mult timp de felul splendid in care arati asa cum esti acum - tanara, pura, frumoasa.

TU nu esti EU! Semanam mult, avem chiar preferinte comune, insa tu esti unica! Stiu asta si sper din tot sufletul sa nu uit in momentul in care, adolescenta fiind, te vei desprinde tot mai mult de mine, iti vei contura stilul propriu. Iti va parea ciudata separarea, vei simti elanul libertatii adolescentine, iar eu ma voi lupta cu teama ca s-ar putea sa te pierd si probabil ca se va prabusi cerul peste mine atunci cand imi vei spune ca vrei sa locuiesti cu altcineva... Stiu insa (si trebuie sa stii si tu), ca odata ce vom depasi perioada desprinderii vom avea un alt fel de apropiere, mult mai profunda, care va dura o eternitate.

Oamenii se nasc si mor singuri si cele mai intense trairi le simt in singuratatea lor interioara!

Am un presentiment ca semeni cu mine in aceasta privinta si de aceea e bine sa-ti iei masuri de autoprotectie pentru pastrarea integritatii sufletului. Exista insa in jurul tau oameni care te iubesc si care sunt langa tine indiferent cat de greu sau cat de bine iti este. Pretuieste-i, pentru ca sunt putini. Stiu ca stii, dar vreau sa nu uiti ca ma numar printre ei.

Incerc sa fiu mama pe care ti-o doresti!

Stiu ca nu reusesc in multe privinte, stiu ca ridic adesea tonul, ca te cert, ca am asteptari uneori prea mari de la tine. Imi pare rau, de fiecare data cand fac asta. Tu si fratiorul tau sunteti fiintele pe care le iubesc cel mai mult pe lumea asta si as da orice sa fiu o mama perfecta pentru voi. Nu sunt si pot sa accept asta, dar, indiferent ce se intampla, fiecare bataie a inimii mele, la fel ca intreaga mea fiinta exista pentru voi.

7 abilităti pe care fiica ta trebuie să le aiba până la vârsta de 13 ani

Psihologii sunt de parere ca fetele adolescente pot fi expuse la mai mult stres interpersonal decat baietii. Aceasta le face mult mai probabile sa mediteze asupra sentimentelor negative, fapt care indica un risc mai mare de aparitie a depresiei.

Parintii isi pot pregati fiicele pentru a sti cum sa se comporte in viata de adolescent, prin invatarea timpurie a unor abilitati vitale. Acestea includ comunicarea sincera, comportamentul perseverent si dezvoltarea unei relatii pozitive cu organismul si corpul lor. Iata 7 abilitati pe care fiica ta trebuie sa le aiba pana la varsta de 13 ani.

Despre copii, va recomandam sa cititi si

Presiunea de a fi perfect  

Pubertatea copiilor nostri - sa o intelegem

9 sfaturi pentru mamele de fete

autor: redactor Desprecopii.com Anamaria Ghiban - Toate drepturile rezervate Desprecopii (c) 2019

✔️ Dacă ți-a plăcut articolul sau ți-a fost de folos, apreciază-l cu un share! Aceste informații le pot fi utile și altor mămici sau tătici. Îți mulțumim anticipat! ❣️